1.

A ucide – a nimici (sinonim)

A ucide – a creea (antonim)

2. „A bate la ochi” = a avea bănuieli asupra cuiva

„Cu ochii închişi” = fără discernământ

3. Tipul de lirism abordat de Blaga este cel subiectiv, aparand un procedeu specific liricii
moderniste, numit exacerbarea eului liric. Astfel, pronumele personal „eu” apare de foarte
multe ori in poezie cu rol de emfaza a caracterului de confesiune a discursului liric. Prezenta
acestui pronume chiar in titlu accentueaza ideea ca alegerea cunoasterii luciferice este o
optiune personala, individuala.

4.  O figura de stil este metafora centrală ,,lumina’’, a carei semnificatie este de cunoastere. La

baza poeziei stau cateva idei filozofice care pornesc de la conceptia ca e"exista doua tipuri de
cunoastere: poetica si rationala. Astfel, metafora ,,lumina’’ este reluata in antiteza
in structura ,,lumina mea’’, ce reprezinta cunoasterea poetica, aparand misterul si
in structura ,,lumina altora’’, ce defineste cunoasterea rationala,menita sa distruga misterul prin
incercarea de a-l descifra.

5.  Titlul poeziei, reluat în incipit, conţine o metaforă revelatorie a universului imaginat ca o

„corolă” uriaşă alcătuită nu din petale, ci din „minuni”, adică din mistere, astfel anticipând tema
cunoașterii. De asemenea, titlul anunță caracterul subiectiv (reflexiv) al lirismului, prin
pronumele personal „eu” (reluat de cinci ori pe parcursul poeziei)  şi prin verbul negativ la
persoana I „nu strivesc”.

6. In poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, Lucian Blaga defineste metaforic doua tipuri
de cunoastere:
-    cea care striveste, "corola de minuni a lumii", ucide "cu mintea tainele", - sugruma vraja
nepatrunsului ascuns ";
-  cea care sporeste "a lumii taina", imbogateste "intunecata zare /cu largi fiori de sfant
mister"; care schimba "tot ce-i ne-nteles " in " ne-ntelesuri si mai mari";
Primul tip de cunoastere apartine "altora", in vreme ce al doilea apartine poetului (eu), care
iubeste lumea ("caci eu iubesc
si flori si ochi si buze si morminte". ).

7. Poezia este alcătuită din 3 secvențe poetice diferite ca dimensiune, având la bază o legătură
antitetică (opoziție).
Prima secvență lirică surprinde viziunea subiectivă a eului poetic asupra universului – cunoașterea
luciferică.

A doua secvență ilustrează viziunea obiectivă impersonală, fiind sugerată de antitezele ce pun în lumină
rolul poetului și legătura ce se formează între el și creație.

Finalul poeziei este marcat de existența unei legături de simetrie cu începutul textului liric prin reluarea
metaforelor ce evidențiază dragostea creatorului pentru creația sa “căci eu iubesc/şi flori şi ochi şi buze
şi morminte.”

8. Arta poetică (lat. ars poetica) reprezintă expunerea în versuri a ansamblul de reguli care a stat la baza
creării unei opere literare, dar ṣi a concepţiilor poetului despre creaţie, acesta din urmă exprimându-ṣi
sentimentele și viziunea despre lume într-un limbaj expresiv și particularizat. Cu alte cuvine, arta poetică
reprezintă modul în care poetul percepe propria creație sau rolul său în lume.

Subiectul II

Concepția autorului despre poezie este concretizată de idea conform căreia legatura dintre
poezie si filozofie este indisolubila. Astfel, poezia nu poate fi inteleasa fara o necesara raportare la
aspecte ale sistemului sau filozofic. Conceptia filozofica la randul ei este exprimata intr-o forma poetica
metaforica.

Rolul poetului nu este de a descifra tainele lumii, ci de a le potenta prin trairea interioara si prin
contemplarea formelor concrete prin care ele se infatiseaza.

Rolul poeziei este acela ca, prin mit si simbol, elemente specifice imaginatiei, creatorul sa
patrunda in tainele Universului, sporindu-le. („eu cu lumina mea sporesc a lumii taină”)

Creatia este un mijlocitor intre eu(constiinta individuala) si lume. Sentimentul poetic este acela
de contopire cu misterele universale, cu esenta lumii. Actul poetic este acela de contopire cu misterele
universale, cu esenta lumii. Actul poetic converteste misterul, nu il reduce. Misterul este substanta
originara si esentiala a poeziei: cuvantul originar. Iar cuvantul poetic nu inseamna, ci sugereaza.