In prima zi a lunii martie, 

in anul 1837, in satul Humulesti, judetul Neamt, (astazi face parte

din orasul Targu Neamt), se naste marele scriitor Ion Creanga, cel care avea sa ilustreze intr-
o maniera exceptionala frumusetea satului din secolul al XIX-lea, oferind cititorilor o viziune
de basm asupra copilariei. Familia din care provine scriitorul este numeroasa, parintii lui,
Stefan si Smaranda, au in total 8 copiii, insa din nefericire trei dintre fratii lui se sting din
viata de mici. Asa cum este prezentata in opera autobiografica “Amintiri din copilarie”,
copilaria scriitorului a fost una minunata, bogata in situatii nastrusnice, iar cititorului i se
ofera posibilitatea sa vada lumea prin ochii lui Nica, protagonistul povestirilor.

Pe parcursul activitatii sale in invatamant, scriitorul humulestean a realizat patru

manuale scolare, in colaborare cu alte persoane care lucrau ca pedagogi, acestea ramanand
un simbol al devotamentului si al iscusintei cu care a tratat invatamantul. Divortat de sotie,
se muta impreuna cu fiul in cartierul Ticau, din Iasi, unde ramane din anul 1872. Aici, in
casuta sa, pe care obisnuia sa o numeasca “bojdeuca”, Ion Creanga  scrie minunatele sale
povesti, povestiri si basme, care raman nemuritoare.

Intalnirea din anul 1875 dintre scriitorul humulestean si poetul Mihai Eminescu are ecouri
puternice in inima fiecarui roman pasionat de graiul moldovenesc al creatiilor din renumita
bojdeuca a Ticaului, deoarece la indemnul lui Eminescu se nasc marile creatii ale
povestitorului. Astfel,  intre aceste doua personalitati ale literaturii romane se leaga o
prietenie pe vecie, din urma careia romanii au castigat un valoros scriitor roman, apartenent
al literaturii noastre clasice.

In primul an al prieteniei cu Mihai Eminescu, in care a fost introdus la Junimea, Ion

Creanga publica in revista Convorbiri literare povestile “Soacra cu trei nurori” si ‘Capra cu
trei iezi”. Anul urmator publica povestile: “Punguta cu doi bani”, “Danila Prepeleac” si
“Povestea porcului”. Anul 1877 aduce nuvela “Mos Nichifor Cotcariu”, in care personajul
principal, mos Nichifor, este un carutas vorbaret, foarte priceput in a vorbi cu intelepciune.
Tot atunci apare in Convorbiri literare “Povestea lui Stan Patitul” si “Fata babei si fata
mosneagului”. In anul urmator sunt publicate in Convorbiri literare “Ivan Turbinca” ,
“Povestea lui Harap Alb” si “Povestea unui om lenes”.

Anul 1881 este reprezentativ pentru opera lui Ion Creanga pentru ca acum apar primele doua
parti ale romanului “Amintiri din copilărie”, publicate tot in Convorbiri Literare, iar catre
sfarsitul anului publica nuvela Popa Duhul. In anul 1882 apare si a treia parte a Amintirilor, in
aceeasi revista literara. Dupa publicarea povestirilor “Cinci paini” si “Mos Ion Roata si
Unirea”, in anul 1883, scriitorul  se afla in concediu medical, la inceput pentru trei luni, apoi
pentru doua luni, pentru sase luni si pentru tot restul vietii, datorita problemelor de sanatate
pe care le avea.

Ultima parte a Amintirilor este citita de catre scriitorul Ion Creanga in cadrul Cercului
literar al lui Beldiceanu, recunoscutul poet si prozator roman. La sfarsitul anului 1889, chiar
in noaptea de Ajun a Anul Nou, se stinge din viata, in urma unui atac de epilepsie, dupa o
seara minunata, petrecuta alaturi de profesorul Draghici si de colindatorii care i-au luminat
bojdeuca. Capodopera acestui mare scriitor a reprezentat de-a lungul timpului o sursa de
inspiratie pentru alti scriitori, iar modul de evocare a Amintirilor scriitorului ramane unic
pentru intreaga noastra literatura.

Prin abilitatea cu care sunt redate chiar si cele mai mici detalii ale copilariei lui Nica, nu il
iubim doar pe Ion Creanga in calitate de scriitor, ci si in calitate de copil, prin intermediul lui
Nica, ale carui nazbatii sunt relatate cu atata umor din prisma maturitatii scriitorului.
Scriitorul  a creat prin opera “Amintiri din copilarie”, “primul roman al copilariei taranesti” si
ramane in inimile noastre precum povestitorul preferat atat al copiilor cat si al adultilor.