Graffito (din italiană graffito, derivat din sgraffiare = a zgâria), la plural graffiti, este un termen din
arheologie care desemnează o inscripție sau un desen executat fie cu pigmenți de culoare roșie, fie prin zgâriere, descoperite pe monumentele antice, varietate a ceea ce numește azi pictură murală. În prezent, graffiti este un termen general referitor la inscripții caligrafiate sau imagini pictate sau gravate pe pereți sau alte suprafețe publice sau private, care nu sunt destinate acestui scop. Când este făcut fără consimțământul proprietarului, constituie vandalism (care este ilegal). Graffiti a existat încă din antichitate, în perioada Greciei antice și a Imperiului roman. Cu cât locul este mai privat, mai ilegal, cu atât este o performanță mai mare să îl facă. Din această cauză, o mulțime de graffiti-uri se găsesc în stațiile de metrou/autobuz. Graffiti-ul nu e doar un simplu text ci este un desen care trebuie să fie cât mai complicat și mai diferit de altele pentru a atrage atenția. Fiecare graffitist/grup de graffitiști are tag-ul său/tag-ul grupului.(tag-ul este un desen propriu pe care numai el/ei îl fac) Tag-urile personale sunt de obicei formate din 4 caractere si cele ale grupului (crew) au de obicei 3. Există și grupuri anti-graffiti (vedeți în fundul paginii) cum ar fi "Vandal Squad", care a făcut un program pe PC numit Graffiti Studio în care graffiti se poate executa pe orice suprafață, fără a mai "mâzgăli" pereții adevărați. Mai nou s-au făcut locuri speciale pentru graffiti dar aproape nimeni nu vine pentru că nu e ilegal. Cuvântul "graffiti" din limba italiană este pluralul substantivului "graffito", deși forma de singular a devenit obscură și este folosită în istoria artei, cu referire la opere de artă realizate prin zgârierea desenului pe o suprafață. Ambii termenii englezești provin din italiană, cel mai probabil de la "graffiato", participiul trecut al verbului "graffiare" (a zgâria); „grafferii” antici își scrijeleau opera pe pereți, înainte de apariția spray-ului cu vopsea. Aceste cuvinte derivă la rândul lor de la grecescul γραφειν (graphein), care înseamnă "a scrie". Nu există încă un echivalent românesc pentru graffiti în accepțiunea modernă a cuvântului, iar termenul englezesc nu este încă adaptat la limba română. Cu atât mai puțin diverșii termeni asociați cu acesta nu au o traducere clară. Romanii gravau graffiti în proprii pereți și monumente, iar exemple ale lucrărilor lor există de asemena și în Egipt. Erupția Vezuviului a păstrat graffiti zgâriat pe pereții din Pompeii, și ne oferă o perspectivă directă asupra vieții de stradă: latină vulgară, insulte, magie, declarații de dragoste, mesaje politice. În contrast cu tipicul graffiti-ului modern, alfabete și citate din literatură (în special primul vers din Eneida de Virgil) au fost găsite pe pereții din Pompei, fie pentru plăcerea scriitorului, fie din dorința de a impresiona, deși anonim, trecătorul prin familiaritatea sa cu literele și literatura. Graffito-ul Alexamenos, aflat la Colosseum și datând din secolul I, reprezintă un gladiator venerând un personaj răstignit, cu cap de măgar, și inscripția ”ALEXAMENOS CEBETE DEO” (Alexamenos venerând pe Dumnezeu). Arheologii speculează că graffito-ul este o caricatură realizată de alt gladiator la adresa unui coleg creștin. graffito-ul Alexamenos este cea mai veche reprezentare a lui Christos descoperită până azi.