Educa]ia la poporul ales 217

a. Moise – mijlocitor al Torei lui Jahwe

• Torah lui Jahwe este învăţătura-legea divină care se comu-
nică omului spre împlinire.
În literatura teologică biblică, Moise poartă diferite titulaturi,
care se referă la rolul său în primirea Torei, la rolul său de
mijlocitor al Legământului, de profet, de rob al Domnului, de
conducător al poporului Israel. Însă de multe ori se neglijează
aspectul, poate cel mai important al activităţii lui: Moise ca
învăţător al Torei lui Jahwe. Acesta ne surprinde şi mai mult, cu
cât verbul cel mai des folosit pentru a reda actul învăţării, dml la
forma Piel, este întâlnit foarte des în textul Deuteronomului.
Textul biblic arată clar că Moise a vorbit poporului Israel din
porunca lui Jahwe şi întreaga sa „învăţătură” vine ca o adaptare
umană şi o explicare a Legii divine: taZOàh; hr"îATh;-ta, raEBe hv,êmo
(„Moise a explicat Legea aceasta”) (Deut. 1:5b). Afirmaţia poate fi
considerată un titlu pentru întreaga carte Deuteronom, întrucât ea
oferă sens cuvântărilor viitoare, acela al transmiterii mesajului lui
Dumnezeu, pe care poporul trebuie să-l audă, să-l vadă şi să-l
împlinească. Că această „învăţătură” este una cu totul deosebită
ne-o arată prezenţa pronumelui demonstrativ taZOàh.;
Cuvântările lui Moise sunt în Deuteronom destul de evident
delimitate, încât Deut. 4:44 este în mod clar versetul de început al
unei noi cuvântări a lui Moise: „Acesta este Legea pe care a
înfăţişat-o Moise fiilor lui Israel”.
`lae*r"f.yI ynEïB. ynEßp.li hv,êmo ~f'ä-rv,a] hr"_ATh; tazOàw>
Diferenţa dintre cele două versete, Deut. 1:5b şi Deut. 4:44,
constă în faptul că cel de-al doilea introduce însăşi Legea, pe când
1:5b constituie începutul explicării acesteia. Deşi titlul o impune, o
explicare a Torei nu pare evidentă în paragraful Deut. 1:6 – 3:29.
De altfel, substantivul hr"AT lipseşte cu desăvârşire din acest fragment.
Textul este o rememorare a exodului, a evenimentelor ce s-au
petrecut pe durata traversării deşertului şi a începutului cuceririi
Canaanului.
Introducerea în cea de-a doua cuvântare deuteronomică o
constituie versetul 4:1: „{i acum ascultă Israele legile şi poruncile
pe care Eu vă învăţ ca să le împliniţi pentru ca să trăiţi şi să intraţi
218 Diac. Dr. C\t\lin Vatamanu

şi să moşteniţi pământul pe care Domnul Dumnezeul părinţilor

voştri l-a dat vouă”.
ykinOa'( rv<ôa] ~yjiêP'v.Mih;-la,w> ~yQixuh;(-la, [m;Ûv. laer"f.yI hT'ä[;w>
~T,äv.rIywI) ~t,ab'W Wy©x.Ti( ![;m;äl. tAf+[]l; ~k,Þt.a, dMeîl;m.
`~k,*l' !tEïnO ~k,Þyteboa] yheîl{a/ hw"hy> rv<ôa] #r<a'êh'-ta,
Aşadar, legile şi poruncile (~yjiêP'v.Mih; ~yQixuh);( sunt date de Dumnezeu
pentru a fi împlinite (tAf+[]l;). Evocarea evenimentelor de pe mun-
tele Horeb (v. 9-14) urmăre[te să arate legătura care există între
aceste legi şi Decalog.
Aşa cum am arătat deja, posibilitatea de receptare a Legii lui
Dumnezeu de către poporul Său ales este facilitată de „haina” umană
pe care aceasta o primeşte. În contextul predării Legii sinaitice,
Moise este „alesul” lui Dumnezeu şi reprezentant al poporului:
„Apropie-te şi ascultă tot ceea ce Domnul Dumnezeul nostru (îţi
va spune). Tu vei spune nouă tot ceea ce Domnul Dumnezeul
nostru a spus ţie, iar noi vom asculta şi vom împlini” (Deut. 5:27).
T.a;äw> Wnyhe_l{a/ hw"åhy> rm:ßayO rv<ïa]-lK' tae [m'êv]W) hT'a; br:Ûq.
^yl,Þae Wnyhel{a/ hw"ôhy> rBed:y> rva]-lK' tae Wnyleae rBEåd:T.
`Wnyfi*['w> Wn[.m;îv'w>
Că Dumnezeu transmite direct lui Moise Legea sa, redactorul
o afirmă în Deut. 5:31: „{i tu rămâi aici cu Mine şi Eu îţi voi spune
toate poruncile şi legile şi hotărârile cu care tu îi vei învăţa pe ei,
ca să le împlinească în pământul în care Eu îl voi da vouă spre
moştenire”.
hw"c.Mih;-lK' taeó ^yl,ae hr"äB.d:a]w: èydIM'[i dmoå[] hPo hT'a;w>
ykinOa' rv<ôa] #r<a'êb' Wfå['w> ~dE_M.lT; . rv<åa] ~yjiÞP'v.Mih;w> ~yQIïxuh;w>
`HT'(v.rIl. ~h,Þl' !tEïnO
În ceea ce priveşte studiul temei, sensul acestui text stă în
„descifrarea” lui ~dEM.l;T.. Verbul dml, aici la forma Piel, deşi se
traduce prin „a învăţa”, poate avea două semnificaţii. Mai întâi,
dml la Piel poate fi sinonim pentru rbd la Piel. Aceasta ar însemna
că „predarea” Legii nu ar fi decât „transmiterea” ei prin cuvântare
poporului, neimplicând în vreun fel un act educativ. În consecinţă,
Jahwe spune lui Moise poruncile Sale şi Moise transmite mai
departe lui Israel cuvintele auzite. Astfel, cuvintele ce urmează în
cartea Deuteronom ar trebui să constituie învăţătura Domnului
transmisă lui Moise pe muntele Horeb. În al doilea rând, dml are o
Educa]ia la poporul ales 219

conotaţie mult mai puternică decât ar avea-o verbul rbd. Toate cele
patru texte care menţionează misiunea lui Moise de a primi şi
transmite cuvintele Domnului receptate în Sinai (Deut. 4:5.14; 5:31
şi 6:1) confirmă o autoritate deosebită care i se acordă lui şi, prin
urmare, folosirea lui rbd ar fi de nejustificat. Scopul pentru care se
transmite mesajul Domnului este „facerea”, „împlinirea” acelor
porunci în pământul pe care Israel îl va primi ca moştenire.
O altă cuvântare a lui Moise începe cu Deut. 5 şi se termină la
Deut. 26:16. Titlul acesteia îl găsim în Deut. 6:1: „Acestea sunt
poruncile şi legile şi hotărârile pe care le-a poruncit Domnul
Dumnezeul vostru ca să vă învăţ pe voi spre a ale împlini în
pământul spre care mergeţi pentru a-l moşteni”.
~k,Þyhel{a/ hw"ïhy> hW"ci rv<ïa] ~yjiêP'v.Mih;w> ~yQixuh;( hw"©c.Mih; tazOæw>
`HT'(v.rIl. hM'v'Þ ~yrIïb.[o ~T,a; rv<ïa] #r<a'êB' tAfå[]l; ~k,_t.a, dMeäl;l.
După ce citeşti acest verset te aştepţi să urmeze, una după alta,
toate poruncile, legile şi hotărârile Domnului, ale cărui „trans-
miţător” este Moise. Însă ceea ce urmează în capitolele următoare
nu se poate caracteriza drept „legi”. Abia Deut. 12:1 marchează
începutul unui grup însemnat de norme cu caracter obligatoriu:
„Acestea sunt legile şi hotărârile pe care voi le veţi păzi spre a le
împlini în pământul pe care îl va da Domnul Dumnezeul părin-
ţilor voştri ţie, ca să-l moşteneşti în toate zilele vieţii tale pe
pământ”.
#r<a'§B' ètAf[]l; !Wråm.v.Ti rv<åa] ~yjiP'v.Mih;w> ~yQIåxuh;¥ hL,ae
~ymiêY"h;-lK' HT'_v.rIl. ^ßl. ^yt,boa] yheól{a/ hw"hy> !t;n" rv,a]
`hm'(d"a]h'-l[; ~yYIßx; ~T,îa;-rv,a]
Legea pe care Moise a primit-o de la Dumnezeu a fost mai
apoi scrisă şi dată spre păstrare şi viitoare transmitere preoţilor şi
înţelepţilor din Israel: „{i a scris Moise Legea aceasta şi a dat-o
preoţilor, fiilor lui Levi, care purtau Chivotul Legământului Domnului,
şi tuturor bătrânilor lui Israel” (Deut. 31:9).
ywIële ynEåB. ~ynIh]Koh;-la, Hn"©T.YIw:) ètaZOh; hr"äATh;-ta, hv,mo bToåk.YIw:
`lae(r"f.yI ynEßq.zI-lK'-la,w> hw"+hy> tyrIåB. !Arßa]-ta, ~yaiêf.NOæh;
Se pune întrebarea: De ce Moise trebuie să înveţe aceste Legi
pe popor şi nu doar să le facă cunoscute? Pe de o parte,
„momentul re-naşterii” lui Israel în deşertul Sinai nu este doar
unul social sau religios, ci şi unul cultural. Poporul Israel devine o
220 Diac. Dr. C\t\lin Vatamanu

comunitate care este învăţată şi care învaţă. Pentru aceasta, Moise

este primul „învăţător” al Legii lui Jahwe şi garant al identităţii
religioase peste generaţii. Pe de altă parte, învăţarea Legilor are o
logică practică: poruncile trebuie învăţate pentru a fi reamintite şi
împlinite în ţara făgăduită. Datoria israeliţilor ca părinţi este aceea
de a transmite generaţiilor viitoare, copiilor, cuvintele Domnului,
ca o mărturisire de credinţă a proniei lui Jahwe în istoria
poporului Său ales (Deut. 6:20-25). O ipoteză, puţin credibilă, ar fi
aceea a „pesimismului” lui Moise care, ca singur martor al reve-
lării lui Jahwe, doreşte să se asigure înainte de moartea sa de
perpetuarea pe viitor a acestor învăţături468.
• Moise învaţă poporul după cum poruncise Domnul.
Orice popor are nevoie, pentru a supravieţui politic, social şi
religios, de anumite legi care să-l îndrume. Poporul Israel este
diferit de alte popoare prin faptul că el este unul „ales” de Dumnezeu
Însuşi, primeşte ca dar şi moştenire un anumit teritoriu şi este
condus prin pronia divină permanentă. Un asemenea statut privi-
legiat presupune un dialog, păstrarea, împlinirea şi transmiterea
învăţăturilor ce decurg din el. Psalmistul, mărturisind mărinimia
şi milostenia Domnului, arată că tocmai unul dintre actele iubirii
Sale faţă de oameni este disponibilitatea spre comuniune şi dialog:
„El a făcut cunoscute căile Sale lui Moise şi fiilor lui Israel faptele
Sale” (Ps. 103:7).
`wyt'Al*yli[] laer"f.yI ynEïb.li hv,_mol. wyk'är"D> [:ydIäAy
Israelitul trebuie să ia aminte la învăţătura lui Jahwe, întrucât
ea însăşi vorbeşte despre Autorul ei, despre unicitatea Sa în cer şi
pe pământ: „Astăzi tu ai cunoscut şi ţine minte (aşează-ţi în inima
ta, lit.) că însuşi Domnul Dumnezeu este în ceruri, sus, şi pe
pământ, jos, şi nimeni altul” (Deut. 4:39).
~yhiêl{a/h'( aWhå hw"hy> yKiÛ è^b,b'l-. la, t'boveh]w: ~AY©h; T'ä[.d:y"w>
`dA[( !yaeÞ tx;T'_mi #r<a'Þh'-l[;w> l[;M;êmi ~yIm:åV'B;
Legea pe care Moise a primit-o de la Jahwe pe muntele Sinai
constituie de fapt un legământ între Dumnezeu şi popor. Învăţătura

468W. Gross, Zukunft für Israel. Alttestamentliche Bundeskonzepte und die aktuelle
Debatte um den Neuen Bund, în „Stuttgarter Bibel-Studien“ (SBS), vol. 176,
Katholisches Bibelwerk, Stuttgart, 1998, p. 27, aducând ca argumente textele
Deut. 4:25-31 şi Deut. 30:1-10.
Educa]ia la poporul ales 221

mozaică nu este o simplă născocire lumească şi nici Moise fonda-

torul unui nou sistem pedagogic. Cuvintele sale sunt, de fapt,
„poruncile” Domnului, la care nimeni nu are voie să adauge ceva:
„Să nu adăugaţi (nimic) la cuvântul pe care eu l-am poruncit vouă
şi să nu lăsaţi din el (ceva) ca să păziţi poruncile Domnului
Dumnezeului vostru, pe care eu le poruncesc vouă” (Deut. 4:2).
W[ßr>g>ti al{ïw> ~k,êt.a, hW<åc;m. ykinOa' rv<Üa] rb'D"h;-l[; Wpsito al{
`~k,*t.a, hW<ïc;m. ykiÞnOa' rv<ïa] ~k,êyhel{)a/ hw"åhy> twOc.mi-ta, rmov.li WNM,_mi
Învăţătura divină este dată poporului prin Moise spre împlinire.
Desigur, aceasta nu se referă doar la un timp prezent şi doar la
contemporani. De aceea ea trebuie „învăţată” pentru a fi norma-
tivă tuturor generaţiilor următoare care vor trăi în ]ara făgăduită
de Dumnezeu: „{i în vremea aceea a poruncit Domnul să vă învăţ
legile şi hotărârile, ca să le împliniţi în pământul pe care voi îl veţi
moşteni” (Deut. 4:14).
~yji_P'v.miW ~yQIßxu ~k,êt.a, dMeäl;l. awhiêh; t[eäB' hw"hy> hW"Üci ytiaow>
`HT'(v.rIl. hM'v'Þ ~yrIïb.[o ~T,a; rv<ïa] #r<a'§B' ~t'êao ~k,ät.fo[]l;
Transmiterea Legii lui Jahwe a fost făcută mai întâi pe cale
orală, în plenul comunităţii israelite. Pentru a îndepărta riscurile
pe care o tradiţie verbală o presupune, cuvintele Domnului trebuie
învăţate, păzite împotriva uitării şi puse în practică. În acest sens,
Deut. 5:1 afirmă: „{i a chemat Moise tot Israelul şi a zis lor:
Ascultă Israel hotărârile şi legile pe care eu le zic în urechile
voastre astăzi. Le veţi învăţa şi vă veţi păzi să le împliniţi”.
laer"f.yI [m;Ûv. ~h,lea] rm,aYOæw: èlaer"f.yI-lK'-la, hv,mo ar"äq.YIw:
~AY=h; ~k,ÞynEz>a'B. rbEïDo ykinOa' rv<ôa] ~yjiêP'v.Mih;-ta,w> ~yQIåxuh;-ta,
`~t'(fo[]l; ~T,Þr>m;v.W ~t'êao ~T,äd>m;l.W
Împlinirea poruncilor trebuie să vină din respect şi „frică” faţă
de Domnul şi înseamnă pentru om dobândirea unei vieţi îndelun-
gate: „Te vei teme de Domnul Dumnezeul tău ca să păzeşti toate
hotărârile Lui şi poruncile Lui, pe care eu le-am poruncit ţie, tu şi
fiul tău şi fiul fiului tău, în toate zilele vieţii tale, ca să înmulţească
(Domnul) zilele tale” (Deut. 6:2).
wyt'äQoxu-lK'-ta, rmov.li ^yh,l{a/ hw"åhy>-ta, ar"yTi ![;m;l.
ymeäy> lKoß ^ên>Bi-!b,W ^ån>biW hT'a; è^W<c;m. ykiänOa' rv<åa] éwyt'wOc.miW
`^ym,(y" !kUïrIa]y: ![;m;Þl.W ^yY<+x;
Că transmiterea mesajului lui Jahwe se făcea prin învăţare, ne-
o confirmă deuteronomistul în 31:19 „Acum scrieţi-vă cântarea
222 Diac. Dr. C\t\lin Vatamanu

aceasta şi o învaţă fiilor lui Israel şi pune-o pe ea în gura lor.

Astfel, va fi Mie cântarea aceasta spre mărturie între („contra”, în
TOB, KJV) fiii lui Israel”.
Hd"îM.l;w> taZOëh; hr"äyVih;-ta, ~k,l' WbÜt.Ki hT'[;w>
hr"îyVih; yLi-hy<h.Ti ![;m;l. ~h,_ypiB. Hm'äyfi laeÞr"f.yI-ynEB.-ta,
`lae(r"f.yI ynEïb.Bi dà[el. taZOh;
Textul Deut. 24:8 ne arată ce cei care aveau datoria de a învăţa
poporul erau leviţii. Din porunca lui Moise, aceştia trebuiau să
transmită cuvântul sfânt comunităţii, îngrijindu-se, totodată, de
păstrarea autenticităţii acestuia: „Împliniţi tot ceea ce vă învaţă pe
voi preoţii leviţi, precum eu am poruncit lor. Vă veţi păzi spre a
împlini (aceasta)”.
WrAy-rv,a] lkoK. tAf+[]l;w> daoßm. rmovð .li t[;r:C'h;-[g:n<(B. rm,V'óhi
`tAf)([]l; Wrïm.v.Ti ~ààtiyWIci rv<ïa]K; ~YIwIl.h; ~ynIôh]Koh; ~k,t.a,
O asemenea învăţătură, care nu este de la oameni, ci vine de
sus, de la Dumnezeu, diferenţiază chiar şi modul de viaţă al
popoarelor străine de poporul ales, Israel. Israel, eliberat de Jahwe
în mod minunat de sub stăpânirea puterii egiptene, condus prin
pustiul Arabiei spre Canaanul făgăduit, va atrage respectul
popoarelor Orientului Antic şi de aceea înţelepciunea şi priceperea
sa vor fi semnele proniei lui Dumnezeu: „Vedeţi! Eu v-am învăţat
legi şi hotărâri precum mi-a poruncit Domnul, ca să faceţi aşa în
ţara în care voi veţi intra pentru a o stăpâni. Şi veţi păzi să le
împliniţi, întrucât înţelepciunea voastră şi cunoştinţa voastră şi
înţelegerea voastră (este în) ochii popoarelor care vor auzi toate
hotărârile acestea şi vor zice: numai un popor înţelept şi priceput
(poate fi) poporul acesta mare” (Deut. 4:5-6).
hw"åhy> ynIW:ßci rv<ïa]K; ~yjiêP'v.miW ~yQixu ~k,t.a, yTid>M;äli haeär>
`HT'(v.rIl. hM'v'Þ ~yaiîB' ~T,a; rv<ïa] #r<a'êh' br<q<åB. !Keê tAfå[]l; yh'_l{a/
ynEßy[el. ~k,êt.n:ybiäW ~k,t.m;k.x' awhiÛ yKiä è~t,yfi[]w: é~T,r>m;v.W
qr: Wrm.a'w> hL,aeêh' ~yQIåxuh;-lK' tae !W[m.v.yI rv<åa] ~yMi_[;h'
`hZ<(h; lAdßG"h; yAGðh; !Abên"w> ~k'äx'-~[;
b. hw"hy> rs"Wm. Învă]ătura-pedeapsă a lui Dumnezeu.
Substantivul rs"Wm apare în Vechiul Testament de 51 de ori, de
cele mai multe ori (în 29 de cazuri) în cartea Proverbe469. rs"Wm nu

469rs"Wmîî, în G.J. Botterweck, H. Ringgren (Hrsg.), TWAT, Band III, 1977,

pp. 688-697.