UNIVERSITATEA ,,ALEXANDRU IOAN CUZA” IAȘI

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ ,, DUMITRU STĂNILOAE”

IAȘI

,,Eusebiu de Cezareea: Viața lui Constantin cel Mare”

(prezentare de carte)

Student, Coordonator,
Drugă Constantin Pr. Conf. dr. Daniel Niţă-Danielescu

IAȘI, NOIEMBRIE 2022

 Introducere

Cel mai de seamă istoric al Bisericii de la începutul secolului al IV-lea a fost Eusebiu de
Cezareea. Eusebiu nu a scris lucrări doar despre istoria Bisericii ci și în alte domenii iar lucrările
sale se evidențiază prin cunoașterea sa, el cunoscând foarte bine Sfânta Scriptură, istoria,
literatura antică, cronologia, filologia, paleografia, filosofia și geografia. Cu excepția lui Origen,
Eusebiu întrece pe toți scriitori Bisericii de răsărit datorită cercetării și cunoașterii sale. Chiar
dacă a fost un istoric dedicat, a scris obiectiv despre evenimentele din timpul său. Pe lânga
perioada persecuțiilor împotriva Bisericii (sec. IV), acesta a mai cunoscut pacea acordată de
împăratul Constantin cel Mare și disputele doctrinare de după aceasta. Printre operele lui
Eusebiu, informațiile despre viața sa sunt foarte puține, evitând să acorde amănunte despre
persoana sa, socotind că aceasta ar „dăuna gloriei sale în posteritate”1.

Despre data nașterii sale nu se cunoaște o dată exactă, acesta s-a năcut între anii 260 –
264 în locul numit Cezareea Palestinei, iar felul în care ne vorbește Eusebiu în lucrările sale
despre evrei, excludem că el să fi fost de origine iudaică. Despre familia sa nu se știe dacă era
creștină, el copilărind în Palestina unde l-a văzut pentru prima oară pe împăratul Constantin cel
Mare (296) iar mai apoi în Cezareea a fost botezat și hirotonit preot de către Agapius al Cezareei.

Eusebiu a învățat sub îndrumarea preotului Pamfil, unde la bibliotecă și la școala lui
Pamfil Eusebiu a citit despre literatura creștină și păgână de unde și-a scos material pentru
lucrările sale dar mai ales și din Sfânta Scriptură iar apoi a lucrat în biblioteca episcopului
Alexandru în Ierusalim. După moartea martirică a lui Pamfil, Eusebiu a fost ales episcop de
Cezareea ceea ce a dus la încetinirea scrierilor lui pentru că acesta s-a preocupat cu reorganizarea
creștină a eparhiei sale dar dupa Sinodul I ecumenic de la Niceea activitatea sa scriitorească
devine mult mai intensă.

1
Eusebiu de CEZAREEA, Viața lui Constantin cel Mare, coll. Părinți și scriitori bisericești, Editura
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1991, p.6

2
 Structura cărții

Partea pe care o voi prezenta din Viața lui Constantin cel Mare scrisă de Eusebiu de
Cezareea cuprinde 60 de pagini iar cartea în total cuprinde 294 de pagini structurate în total 21
de capitole cu subcapitolele lor.

Cartea începe cu un studiu introductiv precedat de viața lui Eusebiu de Cezareea pe care
le-am prezentat în introducerea acestei lucrări după care urmează capitolul intitulat „Eusebiu și
Constantin” în care se vorbește despre viziunea lui Eusebiu față de Constantin, îl vede ca pe
împăratul ideal și il consideră trimisul Providenței divine deoarece Constantin a ajuns să
reglementeze raporturile dintre Stat și Biserică2.

Urmează opera alcătuită de Eusebiu de Cezareea, chiar dacă multe din lucrările sale s-au
pierdut iar unele ne sunt cunoscute doar după titlu, fragmete și referiri ale lui sau altora 3 cu toate
acestea s-a reușit la alcătuirea unui catalog cuprins din scrieri biblice și exegetice (preocuparea
lui Eusebiu cu prelucrarea, copierea, editarea Vechiului și Noului Testament); scrieri apologetice
(lucrări de valoare ce au evidențiat superioritatea religiei creștine); scrieri dogmatice; discursuri
și predici (multe nu s-au pastrat, cel mai important fiind discursul de la aniversarea de 30 de ani
de domnie a Împăratului Constantin cel Mare); scrisori și scrierile sale istorice.

Viața lui Constantin, un alt capitol ce nu se refera doar la biografia amănunțită a

împaratului Constantin, ci și la o cuvântare de laudă facută de Eusebiu prin care spune toate câte
a făcut Constantin, cum am menționat mai sus Eusebiu îl vede pe Constantin ca trimisul
Providenței divine.

Autorul vorbește în următorul capitol despre problemele cele mai controversate dintre ele
menționez despre minunea apariției Sfintei Cruci înaintea luptei cu Maxențiu și convertirea lui
Constantin la creștinism (problematica semnului apărut) și sfârșitul lui Maximian Hercule
(problema cronologică).

2
Eusebiu de CEZAREEA , VC, p.12
3
Eusebiu de CEZAREEA , VC, p.12

3
 După problemele cele mai controversate autorul listează principalele ediții și traduceri,
prima ediție a textului grecesc (Stephanus, 1503-1559) o datorăm lui Robert Estienne apărută la
Paris în 15444, și apoi urmează o traducere latinească cu multe greșeli apărută în 1558 și alte
traduceri în franceza, germană și în engleză.

Cuvîntarea lui Constantin la Adunarea Sfinților este un capitol semnificativ, prezentat de

manuscrisul cel mai bun (Vaticanus)5 al lucrării lui Eusebiu. La începutul capitolului se vorbeste
despre obiceiul lui Constantin de a ține cuvântări, care erau scrise în latină, mai erau puși anumiți
oameni să le tălmăcească și în limba greacă. Cuvântarea la Adunarea Sfinților a fost făcută în
Vinerea Mare (Patimilor) adresată nu doar ierarhilor pe care Constantin îi consideră „prieteni și
învățători”6 cărora le cere să îl corecteze de greșeste ci si întregii Biserici. O observație la această
cuvântare este aceea că, Constantin îi învită și pe necredincioși (păgâni) pentru a compara religia
lor cu cea creștină astfel cuvântarea privindu-i și pe ei.

Împăratul Constantin cel Mare și-a luat această întrebuințare cu scopul de a convertii cât
mai mulți păgâni și de a îi îndrepta spre Dumnezeu iar restul cuvântării este împărțită în trei părți
după cum urmează:

I. Prima parte se referă la Dumnezeu Tatăl și Iisus Hristos, în calitatea lor de

creatori ai întregii zidiri și de stăpâni ai universului, această parte mai
tratează și despre falsele concepții păgâne în zei, destin și noroc iar la
finalu acestei părți se vorbește despre ce se poate admite și ce nu din
învățătura lui Platon.
II. Partea a doua face referire la întruparea Mântuitorului ce accentuează
faptul că Dumnezeu nu a fost învins prin moarte, ci El și-a arătat iubirea
Sa față de oameni prin moarte pentru a șterge păcatul și să instituie
dreptatea. Constantin arată prin cuvântarea sa măreția lui Dumnezeu prin
faptul că Dumnezeu nu și-a folosit puterea pentru a se răzbuna ci a trecut
cu vederea peste greșeala și păcatul socotindu-le omenești.
III. În a treia și ultima parte Constantin vorbește despre cum datorită lui
Dumnezeu a biruit și mai vorbește cum împărații păgâni persecutori ai
4
Eusebiu de CEZAREEA , VC, p.37
5
Eusebiu de CEZAREEA , VC, p.44
6
Eusebiu de CEZAREEA , VC, p.45

4
 creștinilor au sfârșit în condițiile cele mai grele. La sfârșitul capitoului
împăratul Constantin aduce mulțumire lui Dumnezeu pentru toate facerile
de bine oferite de El.

Un alt capitol, Discursul Festiv la Aniversarea a 30 de Ani de Domnie a

Împăratului Constantin (Tricenalia), în care se vorbește despre faptul că, au fost opinii
doar în privința cuvântării că ar fi fost prea lungă pentru a fi rostită în fața Împăratului dar
tot în acest capitol avem răspunsul la această îndoială ce spune că, cuvântarea rostită ar fi
fost defapt un discurs scurt conform practicii vechi urmate de Eusebiu iar acest discurs
fiind dezvoltat mai apoi pentru publicare 7, însă Eusebiu a mai trăit doar 3 – 4 ani, timp în
care a publicat alte lucrări făcând imposibil acest procedeu. Astfel s-a concluzionat că,
discursul nu ar fi unitar ci ar fi împărțit în două. În prima parte se prezintă Discursul rostit
de Eusebiu cu prilejul celor 30 de ani de domnie a împăratului iar în a doua parte ce
vorbește despre un Cuvânt pronunțat cu ocazia sfințirii Bisericii Sfântului Mormânt din
Ierusalim în anul 335 când împăratul nu era de față. Unirea acestor două părți într-o
singură lucrare a fost doar o eroare a scribilor determinați de conținutul asemănător.

În Discursul festiv la aniversarea a 30 de ani de domnie, se vorbește despre

Împărat, despre darurile date de Dumnezeu împăratului, despre biruința împăratului cu
ajutorul lui Dumnezeu iar la finalul Discursului, despre mulțumirile aduse de împărat lui
Dumnezeu. Eusebiu a intențonat să împartă discursul în trei părți împărțite la rândul lor în
trei teme pentru a simboliza Sfânta Treime8.

În Cuvântarea cu ocazia sfințirii Bisericii Sfântului Mormânt, Eusebiu a avut ca

scop să-i introducă pe păgâni în credința ceștină. În aceasta se rezumă primele trei cărți
ale Theophaniei adaptate la situația lui Eusebiu9.

7
Eusebiu de CEZAREEA , VC, p.51
8
Eusebiu de CEZAREEA , VC, p.56
9
Eusebiu de CEZAREEA , VC, p.59

5
 Concluzie

În finalul acestei lucrări, personal aș recomanda această carte spre studiere deoarece pe
mine m-a impresionat faptul cum Eusebiu de Cezareea reușeste să întemeieze toate aceste lucrări
dintre care Viața lui Constantin cel Mare ce cuprinde o varietate de informații referitoare la
minunea arătării Sfintei Cruci pe cer și biruințele cu ajutorul lui Dumnezeu, plus Discursurile
menționate ce m-au făcut să înțeleg cum o lume păgână plină de războaie s-a transformat într-o
lume cu credință în Dumnezeu toate acestea datorită lui Constantin ce a pus capăt războaielor
doar prin eliminarea zeilor fără a folosi forța militară, doar în templul din Fenicia folosind forța
militară deoarece se săvârșeau perversiuni, a pus capăt vărsărilor de sânge iar anii de glorie a
credinței în zei a luat sfârșit.