CUPRINS

I INTRODUCERE

Dintre scriitorii creştini greci din primele trei secole lucrări cu caracter istoric ne-au
lăsat: Hegesip (+180?), care a scris Memorii; Iuliu Africanul (+240-250), care a scris
Cronografii. Opera lui Iuliu Africanul este socotită prima încercare de Istorie Universală
creştină. Epifaniu (+403), episcop de Salamina, în Cipru, ne-a lăsat o lucrare despre istoria
ereziilor, Panarion (Cutiuţă cu medicamente) sau Contra tuturor ereziilor, îndreptată contra a
80 de erezii. Părintele Istoriei Bisericeşti este însă Eusebiu de Cezareea (+340). Acesta este
autorul unei Cronici a lumii, de la naşterea lui Avraam (2016 î.Hr.) până la anul 302 d.Hr. O
altă lucrare importantă este Istoria Bisericească, în 10 cărţi, în care expune evenimantele
creştine de la Naşterea lui Hristos până la anul 324. Alte lucrări sunt: Despre martirii din
Palestina, în care istoriseşte persecuţia creştinilor dintre anii 303-311; şi Viaţa Fericitului
Constantin, în 5 cărţi, scrisă în anul 337.1

Eusebiu din Cezareea (Eusebius of Caesarea în engleză). Eusebiu a fost un istoric

bisericesc, teolog și episcop al Cezareei, care a trăit în secolul al IV-lea. El este cunoscut
pentru mai multe contribuții importante în domeniul patristic și înregistrarea istoriei timpurii
a creștinismului.

Unele dintre cele mai cunoscute lucrări ale lui Eusebiu includ:

 "Istoria Bisericească" (Historia Ecclesiastica): Această lucrare este una dintre cele
mai semnificative contribuții ale sale și reprezintă o cronică a dezvoltării
creștinismului timpuriu. Ea oferă o prezentare cronologică a evenimentelor și a
personalităților cheie din istoria bisericii până la vremea sa.
 "Viața lui Constantin" (Vita Constantini): Eusebiu a scris o biografie a împăratului
roman Constantin cel Mare, care a jucat un rol semnificativ în istoria creștinismului
prin edictele sale de toleranță religioasă.

2 din 10
 1. Preot Prof. dr. Adrian GABOR, ISTORIE BISERICEASCĂ UNIVERSALĂ, p. 7.

Eusebiu din Cezareea este adesea numit "Părintele Istoriei Bisericești" datorită
contribuțiilor sale importante în documentarea și înregistrarea primei istorii a creștinismului.
Lucrările sale au influențat ulterior dezvoltarea teologiei și au fost folosite ca surse istorice
semnificative pentru înțelegerea creștinismului timpuriu.
Eusebiu de Cezareea, cunoscut și sub numele de Eusebius Pamphili, a scris lucrări
semnificative care au influențat în mod substanțial înțelegerea istoriei bisericești timpurii.
Cea mai cunoscută și influentă lucrare a sa este "Istoria Bisericească" (Historia Ecclesiastica).

"Istoria Bisericească" este o cronică a istoriei creștinismului timpuriu, care începe cu

originile creștinismului și se extinde până în timpurile lui Eusebiu. Această lucrare a fost
scrisă în mai multe volume și a devenit o sursă de bază pentru informațiile privind
evenimentele și personalitățile cheie din primele secole ale creștinismului. Eusebiu a abordat
subiecte precum persecuțiile creștinilor, succesiunea episcopilor și dezvoltarea canonului
biblic.

De asemenea, el a scris "Viața lui Constantin" (Vita Constantini), o biografie a

împăratului roman Constantin cel Mare, care a fost un susținător important al creștinismului
și care a emis Edictul de la Milan în anul 313, garantând libertate religioasă creștinilor.

Lucrările lui Eusebiu au rămas surse esențiale pentru studiul istoriei creștinismului
timpuriu și au influențat substanțial dezvoltarea teologiei creștine în perioada sa.

III Context istoric al perioadei descrise în Cartea a III a

Cartea a Treia din "Istoria Bisericească" a lui Eusebiu de Cezareea se concentrează pe

o perioadă de timp semnificativă în istoria creștinismului timpuriu. Iată câteva aspecte ale
contextului istoric din Cartea a Treia:

 Răspândirea creștinismului: Cartea a Treia se ocupă de răspândirea rapidă a

creștinismului în primele secole ale erei noastre. Eusebiu descrie cum creștinismul a

3 din 10
 ajuns în diverse regiuni ale lumii cunoscute, inclusiv în afara granițelor Imperiului
Roman.
 Persecuții creștine: Eusebiu relatează persecuțiile la care au fost supuși creștinii în
această perioadă. De exemplu, în timpul domniei lui Nero, creștinii au fost acuzați de
incendierea Romei și au suferit persecuții violente. Cartea a Treia menționează și alte
persecuții notorii din istoria creștinismului timpuriu.
 Mărturii despre martiri: Eusebiu oferă mărturii despre martiriile creștinilor, inclusiv
cele ale martirilor din primele secole, precum Sfântul Policarp și Sfântul Ignatie.
Aceste mărturii ilustrează credința și hotărârea creștinilor de a-și păstra credința în
fața persecuțiilor.
 Scriitori și apologeți: Cartea a Treia conține și referințe la scriitorii și apologeții
creștini care au apărat creștinismul în fața persecuțiilor și au contribuit la dezvoltarea
teologiei creștine. Un exemplu notabil este apologia lui Quadratus, considerată una
dintre primele apărări scrise ale creștinismului.
 Evoluția structurii bisericești: Eusebiu discută, de asemenea, evoluția structurii
bisericești, inclusiv dezvoltarea episcopatului și rolul episcopilor în conducerea
comunităților creștine.

IV Evenimente descrise în Cartea a III a

Cartea a Treia oferă o perspectivă importantă asupra primei istorii a creștinismului, cu

accent pe răspândirea credinței creștine, persecuțiile la care au fost supuși creștinii și evoluția
bisericii timpurii. Această lucrare este o resursă valoroasă pentru înțelegerea contextului
istoric al primelor comunități creștine și a provocărilor cu care s-au confruntat.

În capitolele 1 până la 39 din Cartea a Treia a lui Eusebiu de Cezareea, se abordează mai
multe subiecte și evenimente semnificative din istoria creștinismului timpuriu. Iată câteva
idei și contexte importante din aceste capitole:

 Persecuții creștine continue: În aceste capitole, Eusebiu continuă să documenteze

persecuțiile creștinilor sub diferite împărății romane, inclusiv sub Domnii precum
Decius și Valerian. Creștinii au fost deseori supuși unor presiuni pentru a renunța la
credința lor și pentru a aduce jertfe zeilor romani. Această perioadă a adus multă
suferință comunităților creștine.
4 din 10
  Martiriile: Eusebiu oferă detalii despre martiriile creștinilor care au refuzat să se
lepede de credința lor și au fost dispuși să-și dea viața pentru credința lor în Hristos.
Aceste mărturii ale martirilor au fost importante pentru consolidarea credinței creștine
și au inspirat mulți alți creștini.
 Episcopii și conducerea bisericească: Eusebiu discută despre dezvoltarea structurii
episcopale și despre modul în care episcopii au devenit liderii comunităților creștine
locale. Aceasta a marcat o etapă semnificativă în dezvoltarea bisericii timpurii.
 Scriitori creștini și apologeți: Cartea a Treia menționează și activitatea scriitorilor și
apologeților creștini care au apărat credința creștină și au contribuit la dezvoltarea
teologiei. Un exemplu notabil este apărarea lui Origen împotriva acuzațiilor aduse
creștinilor.
 Context istoric schimbător: În această perioadă, contextul istoric s-a schimbat
frecvent, cu schimbări de împărați și politici religioase. Persecuțiile au variat în
intensitate în funcție de domniea și politicile imperiale.
Aceste capitole oferă o imagine detaliată a dificultăților și provocărilor cu care s-au
confruntat comunitățile creștine în primele secole ale erei noastre. Documentarea martiriilor,
evoluția conducerii bisericești și apărarea credinței creștine reprezintă elemente cheie în acest
context istoric.

V Personalități prezentate în Cartea a III a

În capitolele Cărții a Treia din "Istoria Bisericească" a lui Eusebiu de Cezareea, sunt
prezentate numeroase evenimente și personalități semnificative din istoria creștinismului
timpuriu. Iată câteva dintre acestea:

 Persecuțiile creștine sub Decius și Valerian: Eusebiu relatează persecuțiile aspre

care au avut loc sub domniile împăraților Decius și Valerian. În timpul domniei lui
Decius, creștinii au fost obligați să aducă jertfe zeilor romani sau să se confrunte cu
persecuții. Sub Valerian, creștinii au fost în mod deosebit vizați, iar episcopii și liderii
bisericești au fost arestați și executați.
 Martiriile creștinilor: Eusebiu documentează martiriile multor creștini care au rămas
fermi în credința lor și au suferit persecuții extreme. Aceste mărturii de credință și
sacrificiu au inspirat mulți alți creștini să-și păstreze credința în ciuda presiunilor.

5 din 10
  Liderii bisericești: În aceste capitole, Eusebiu menționează episcopii și liderii
bisericești notabili din acea perioadă. De exemplu, se face referire la Ciprian din
Cartagina, care a fost un important episcop și teolog, și la Ciprian din Antiohia.
 Evoluția structurii bisericești: Eusebiu detaliază cum a evoluat structura
bisericească în această perioadă, cu dezvoltarea episcopatului și a funcției episcopale.
Aceasta a fost o perioadă semnificativă în dezvoltarea ierarhiei bisericești.
 Apologeți și apărători ai creștinismului: În contextul persecuțiilor, mulți scriitori și
apologeți creștini au apărat credința creștină împotriva acuzațiilor și persecuțiilor.
Eusebiu menționează activitatea apărătorilor creștinismului și argumentele lor.
Aceste capitole prezintă o imagine detaliată a perioadei de persecuții și a creșterii
creștinismului timpuriu, cu mărturii despre credință, lideri bisericești și lupta creștinilor
pentru a-și păstra identitatea religioasă în fața presiunilor imperiale. Eusebiu documentează și
apărarea credinței creștine într-un context în care creștinii erau considerați ca un grup
minoritar și, uneori, ca o amenințare pentru ordinea publică.

VI Prezentare generală a capitolelor înfățișate cititorului de către Eusebiu de

Cezareea in cartea a III a

Este important de menționat că "Istoria Bisericească" a lui Eusebiu servește ca o sursă

de informații despre documente și epistole din istoria creștinismului timpuriu, inclusiv cele
ale episcopilor și teologilor notabili. Astfel, aceasta oferă o perspectivă asupra vieții și
învățăturilor acestor personalități și a modului în care acestea au influențat dezvoltarea
bisericii timpurii.
1. După Origen, cea mai importantă scriere pg 6
2. Stilistica lasă de dorit pg 6
3. Insinuat avantaje materiale pg 7
4. De dragul adevărului, lucrurile să nu se uite pg. 8
5. Pamfil (martir, studii de drept) – Appfian și Porfir – 2 manuscrise Hexapla, prorociile
lui Iezechiel, I Regi
6. 303 persecuția lui Dioclețian pg 9
7.
8. Cap 8 Iosif Flaviu (fiul lui Matia, preot în Ierusalim) Artaxerxe/Xerxes validarea lui
Iosif de către Agripa și Tit

6 din 10
 9. Cap 10 5 cărți Facerea, 13 Artaxerxe, 4 Imne pg 115 cap 10
10. Cap 11 Moartea lui Iacov și nimicirea Ierusalimului. Simion fiul lui Cleopa, urmaș al
lui Iacov. Luca 24:18, Ioan 19:25
11. Vespasian caută urmași ai regelui David, prigoana iudeilor, însă neconfirmate
12. Cap 13 Anaclet, urmează lui Lin, în timpul domniei lui Tit și Dimițian
13. Cap 15 al 3 Lea episcop, pe care Sf. Ap. Pavel îl numește în epistola către Filipeni ca
și colaborator al său.
14. Cap 16 tratează Epistola lui Clement către biserica din Corint
15. N
16. Capitolul 16 din Cartea a Treia a "Istoriei Bisericești" a lui Eusebiu de Cezareea
conține referințe la o epistolă a unui episcop numit Dionisie din Alexandria. Această
epistolă este menționată ca un document important în contextul vremii și în
dezvoltarea istoriei bisericești.
17. Dionisie din Alexandria a fost un important episcop și teolog creștin care a trăit în
secolul al III-lea. În epistola menționată în "Istoria Bisericească," Dionisie discută
probleme legate de penitență și reconcilierea păcătoșilor în cadrul comunității
creștine. El subliniază importanța milostivirii și a posibilității pocăinței pentru cei care
au căzut în păcat.
18. Această epistolă a lui Dionisie este un exemplu de cum episcopii și liderii bisericești
din acea perioadă abordau chestiuni legate de disciplina bisericească și îndrumau
credincioșii în ceea ce privește comportamentul moral și relațiile din cadrul
comunității creștine.
19.

VIII Concluzii

Chestiunile legate de disciplina bisericească se referă la regulile, standardele și

practicile care guvernează comportamentul și viața creștinilor în cadrul comunității
bisericești. Aceste reguli sunt stabilite pentru a menține ordinea, moralitatea și unitatea în
biserică și sunt adesea utilizate pentru a ghida și corecta membrii care au încălcat normele sau
au comis păcate.

Iată câteva dintre chestiunile legate de disciplina bisericească:

 Pocăința și reconcilierea: Una dintre principalele aspecte ale disciplinei bisericești se

referă la modul în care comunitatea bisericească tratează păcătoșii care s-au abătut de

7 din 10
 la calea dreaptă. Acest proces implică pocăința, mărturisirea păcatelor și reconcilierea
cu biserică.
 Excomunicarea: Atunci când membrii comunității persistă în păcate grave sau erori
doctrinare, biserica poate recurge la excomunicare. Acest lucru presupune excluderea
temporară sau permanentă a individului din comunitatea bisericească.
 Ceremonii și rituri religioase: Disciplina bisericească poate acoperi și reguli privind
participarea la sacramente sau ritualuri religioase. De exemplu, regulile privind
primirea Comuniunii sau botezul pot face parte din disciplina bisericească.
 Etica și moralitate: Disciplina bisericească abordează întrebări legate de
comportamentul moral și etica creștină. Acest lucru poate include reguli privind
comportamentul sexual, măsurile împotriva minciunii sau furtului și altele.
 Reguli liturgice: Anumite discipline bisericești pot include reguli legate de liturgie,
cum ar fi modul în care săvârșirea slujbelor și ritualurilor religioase ar trebui să aibă
loc.
 Ordonarea și disciplina clericilor: Disciplina bisericească poate acoperi, de
asemenea, regulile care guvernează viața și comportamentul clerului bisericesc,
precum preoții și episcopii.
În contextul epocii antice a creștinismului, așa cum este descris în "Istoria
Bisericească" a lui Eusebiu, disciplina bisericească era crucială pentru menținerea ordinii și
unității în comunitățile creștine și pentru asigurarea fidelității învățăturilor creștine. Așa cum
am menționat anterior, epistola lui Dionisie din Alexandria abordează probabil unele dintre
aceste aspecte ale disciplinei bisericești, inclusiv chestiuni legate de pocăință și reconciliere.

8 din 10
Ioan fiul lui Zevedeu (Iohanan « Iahve este binevoitor ») a

jucat un rol însemnat între Apostoli. A făcut parte din cercul restrâns

al celor 12 Apostoli. Împreună cu fratele său, Iacov şi cu Petru, a

participat la toate evenimentele importante din viaţa lui Iisus

(Schimbarea la Faţă, Grădina Ghetsimani şi organizarea Cinei cele

de Taină), care-i numeşte pe fiii lui Zevedeu Boanerghés « fiii

tunetului ». Pavel va vorbi şi despre el ca despre « un stâlp al

Bisericii » (Galateni 2, 9). Se crede că Ioan a rămas la Ierusalim până

la moartea Sfintei Fecioare Maria (pe care Mântuitorul a lăsat-o în

grija lui) sau poate până la începutul războiului iudaic, în anul 66

d.Hr. În această perioadă l-a însoţit pentru scurt timp pe Apostolul

Petru în Samaria. El a organizat din punct de vedere biserices ţinutul

Efesului, numind acolo episcopi. După cum aflăm de la Clement din

Alexandria, Ioan este exilat de un tribunal roman în anul 96 d.Hr. pe

insula Patmos, unde a redactat Apocalipsa şi unde şi moare pe la 100

d.Hr. Eusebiu de Cezareea notează că în secolul al II-lea mormântul

lui este venerat la Efes.

9 din 10
“În afară de Istoria Bisericească III, I, 1-3, a lui Eusebu de

Cezareea, un izvor important pentru viaţa şi activitatea lui Andrei este

lucrarea apocrifă, Faptele lui Andrei (Acta Andreae, menţionate de

Eusebiu). Conform acestora, Apostolul predică Evanghelia la sciţi, în

sudul Rusiei şi în Dobrogea, şi la mirmidoni, un trib din sudul

Tesaliei. Eusebiu de Cezareea preia aceste informaţii de la Origen, din

Comentariul său la Geneză, cartea a III-a. Această informaţie este

întărită şi de mărturia lui Hippopyt al Romei, mort ca martir în timpul

împăratului Maximin Tracul, în anul 235 d.Hr., în lucrarea Despre cei

doisprezece Apostoli: « Andrei a vestit sciţilor şi tracilor.” pg 41

BIBLIOGRAFIE

IZVOARE:

EUSEBIU DE CEZAREEA, Istoria Bisericească.., în PSB, vol. 13.

Idem, Viaţa lui Constantin cel Mare, studiu introductiv de prof. Dr.

Emilian Popescu, traducere şi note de radu Alexandrescu, în

PSB, 14, Editura IBMBOR, Bucureşti, 1991.

10 din 10