Beton European

Beton la Standarde Europene
e d i i a 2 0 0 6
B
E
T
O
N

L
A

S
T
A
N
D
A
R
D
E

E
U
R
O
P
E
N
E

2
Denim betonuI european ("EUROBETON-uI") ca ind betonuI comandat, preparat,
testat, transportat, pus n oper si tratat n conformitate cu exigeneIe standardeIor
europene.
Componenii EUROBETON-uIui (ciment, agregate, ap, aditivi etc.) satisfac ei nsisi
exigeneIe standardeIor europene de produs, testarea acestora reaIizndu-se n
conformitate cu standarde de metod europene.
Aceast brosur, coninnd informaii tehnice generale, se adreseaz tuturor celor implicai
n satisfacerea exigenelor europene n domeniul betonului, precum si a componenilor
acestuia.
Cea mai mare parte a brosurii se refer la beton (ca produs fnal), insistn-
du-se asupra claselor de expunere la aciunea mediului nconjurtor (,riscurilor la care
este supus betonul), asa cum sunt ele defnite n standardul european de betoane (SR
EN 206-1:2002). Sunt fcute referiri la condiiile impuse materialelor componente ale
betonului (ciment, ap, aditivi si agregate) de ctre standardele europene.
Brosura nu poate conine totalitatea informaiilor; utilizatorii sunt obligai s consulte
standardele si normativele la care se face referire pe cuprinsul acesteia.
Contactai CARPATCEMENT HOLDING pentru a intra n posesia ultimei ediii.
B
E
T
O
N

L
A

S
T
A
N
D
A
R
D
E

E
U
R
O
P
E
N
E

3
CUPRINS
I. INTRODUCERE
II. CLASE DE EXPUNERE (X) LA ACIUNEA MEDIULUI
NCONJURTOR
II.1. BETON N MEDIU FR RISC
II.2. BETON EXPUS LA CARBONATARE
II.3. BETON EXPUS LA ATACUL CLORURILOR
II.4. BETON EXPUS LA ATAC DIN NGHE-DEZGHE
II.5. BETON EXPUS LA ATAC CHIMIC
II.5.1. ATACUL ACID
II.5.2. ATACUL SULFATIC
II.6. BETON EXPUS LA ABRAZIUNE
III. LEGTURA NTRE CLASELE DE EXPUNERE I VALORILE LIMIT
ALE COMPOZIIEI I PROPRIETILOR BETONULUI
IV. EXEMPLE INFORMATIVE DE APLICARE A CLASELOR
DE EXPUNERE LA ACIUNEA MEDIULUI NCONJURTOR
V. EN 1008, APA DE PREPARARE
VI. EN 12620, AGREGATE PENTRU BETON
VII. EN 934-2, ADITIVI PENTRU BETON
VIII. EN 197-1, CIMENT
VIII.1. CIMENTURI FABRICATE DUP STANDARDE EUROPENE
VIII.2. CIMENTURI UZUALE
VIII.3. CONDIII MECANICE, FIZICE, CHIMICE I DE DURABILITATE
IX. EN 206-1, BETON
IX.1. BETONUL PROASPT
IX.2. BETONUL NTRIT
X. GAMA DE PRODUSE CARPATCEMENT
B
E
T
O
N

L
A

S
T
A
N
D
A
R
D
E

E
U
R
O
P
E
N
E

4
n toate aplicaiile din domeniul construciilor ce nglobeaz beton, n special n condiii
severe de mediu si agresivitate chimic, alegerea corect a tipului de ciment are o
puternic infuen(*) asupra durabilitii betoanelor.
Alegerea tipurilor de cimenturi uzuale, fabricate conform SR EN 197-1:2002, pentru
diferite aplicaii si clase de expunere, trebuie s fe fcut confom reglementrilor n
vigoare. Din acest punct de vedere, alegerea tipului de ciment se va face n conformitate
cu Documentul Naional de Aplicare a Standardului European SR EN 206-1:2002 (Beton.
Partea 1: Specifcaie, performan, producie si conformitate), care reprezint modifcarea
NE 012-1999.
La executarea IucrriIor de construcii este obIigatorie respectarea:

Legii 10/1995 Legea calitii n construcii;

Standardelor si reglementrilor n vigoare privind execuia, controlul si recepia
lucrrilor;

Proiectelor de execuie.
Prezentm informativ:

modul de ncadrare a elementelor/structurilor din beton n clase de expunere (X)
la aciunea mediului nconjurtor. Responsabilitatea alegerii corecte a combinaiei
de clase de expunere la care este supus elementul sau structura respectiv aparine
proiectantului, n funcie de condiiile specifce ale amplasamentului;

o serie de date si elemente de pe cuprinsul standardelor recent intrate n vigoare.
Acest lucru nu exclude achiziionarea acestora sau aplicarea prevederilor n mod
selectiv, numai pe baza celor prezentate.
(*) alturi de aceasta respectarea grosimii minime a stratului de acoperire, respectarea parametrilor
betonului (clasa de rezisten, asigurarea unui dozaj minim de ciment, A/C max. etc), punerea corect n
oper, tratarea ulterioar etc., au o infuen la fel de puternic asupra durabilitii betoanelor.
Relaiile ntre standardul de beton EN 206-1 si standardele privind concepia si execuia structurilor,
materialele componente ale betonului si ncercrile de laborator specifce acestora.
STRUCTURI
DE BETON
EN ..
Standarde
pentru produsele
prefabricate din beton
EN 1992 (Eurocode 2)
Calculul structurilor
de beton
EN 13791
Evaluarea rezistenei
betonului n structuri
EN 12504
ncercarea betonului
n structuri
EN 12350
ncercri pe beton proaspt
EN 12390
ncercri pe beton ntrit
EN 197
Ciment
EN 196
Ciment metode de
ncercri
ENV 13670-1
Execuia structurilor
de beton
EN 12878
Pigmeni
EN 450, 12363
Adaosuri
EN 13055-1
Agregate uoare
EN 934-2
Aditivi pentru beton
EN 1008
Apa de preparare
EN 12620
Agregate pentru beton
i metode de ncercare
(EN 932, 933, 1097, 1367, 1744)
EN 206-1
BETON
B
E
T
O
N

L
A

S
T
A
N
D
A
R
D
E

E
U
R
O
P
E
N
E

6
Noul concept de standardizare
european privind construciile
din beton acoper dou obiective
fundamentale, de mare interes:
reaIizeaz interfaa ntre
proiectare, execuie si
compoziia/producerea
betonuIui;
asigur durabiIitatea
structuriIor din beton armat
supuse Ia diferite tipuri
si grade de expunere Ia
aciunea mediuIui nconjurtor
(,riscuri"), pe durata de
serviciu.
O structur din beton este
considerat durabiI dac
asigur:
funcionaIitatea (cu asigurarea
rezistenei si stabilitii);
n condiiiIe expunerii
aciuniIor mediuIui
nconjurtor
pe durata de serviciu si
necesitnd costuri minime
(uzuaIe) de intreinere.
Durabilitatea betonului este
defnit ca find proprietatea
acestuia de a rezista aciunilor
climatice, chimice, de abraziune
sau oricror altor procese de
deteriorare pe durata de serviciu.
Un beton durabil este acela
care-si pstreaz forma iniial,
caracteristicile si funcionalitatea
n condiiile de mediu pentru care
a fost proiectat.
Durabilitatea unei structuri din
beton, a materialului ca atare,
este puternic legat de condiiile
de mediu n care este exploatat
respectiva structur, pe perioada
de serviciu.
Un beton este proiectat s fe
durabil n anumite condiii de
mediu; la schimbarea acestora,
betonul poate s nu dea
rezultate satisfctoare sub
aspectul durabilitii.
StandarduI SR EN 206-1:2002
(Beton. Partea 1: Specifcaie,
performan, producie si
conformitate) reprezint
versiunea romn obinut
prin traducerea integral a
standardului european EN 206-
1:2001.
I. INTRODUCERE
B
E
T
O
N

L
A

S
T
A
N
D
A
R
D
E

E
U
R
O
P
E
N
E

7
Acest standard specifc
cerinele pentru:
materialele componente ale
betonului;
proprietile betonului proaspt
si ntrit precum si verifcrile
acestora;
limitrile impuse compoziiei
betonului;
specifcaiile betonului;
livrarea betonului proaspt;
procedurile de control ale
produciei de beton;
criteriile de conformitate si
evaluare a conformitii.
Cerine complementare sau
diferite pot f date n alte pri ale
standardului SR EN 206-1:2002
sau n alte standarde europene,
de exemplu pentru mortare,
betoane rutiere, betoane armate
dispers, betoane torcretate,
betoane pentru rezervoare de
stocare a deseurilor/substanelor
poluante, betoane pentru
construcii masive (baraje) si
betoane preamestecate uscate.
Compoziia betonului precum si
materialele componente trebuie
s fe alese asa nct s fe
satisfcute cerinele specifcate
pentru betonul proaspt si ntrit
(consistena, masa volumic,
rezistena, durabilitatea,
protecia mpotriva coroziunii
armturilor etc.) innd seama de
procedeele de producie precum
si de tehnologia prin care se
intenioneaz s se execute
lucrrile din beton.
StandarduI SR EN 206-
1:2002 poate utiIizat numai
mpreun cu standardeIe de
produs pentru materiaIeIe
componente (ciment, agregate,
aditivi si ap de preparare)
si de metode de ncercri
corespunztoare betoaneIor
proaspete si ntrite.
StandarduI SR EN 206-1:2002
se aplic betonului monolit
(turnat pe santier) sau din
structuri prefabricate. Betonul
la care se refer acest standard
poate f preparat direct pe
santier, ntr-o staie de betoane
(,ready mix) sau ntr-o fabric
de prefabricate;
conine o serie de reguIi
de utiIizare a materiaIeIor
componente care sunt
acoperite de standarde
europene;
deneste sarciniIe
eIaboratoruIui de specicaii,
productoruIui si
utiIizatoruIui(*);
(*) de exemplu elaboratorul de
specifcaii este responsabil de
specifcaia betonului si productorul
este responsabil de conformitatea si
controlul produciei. Utilizatorul este
responsabil de punerea n oper a
betonului n structur. Situaiile din
practic pot f combinaii de la caz la
caz. Acest standard european trateaz
de asemenea si schimburile de
informaii necesare ntre diverse pri
fr a se referi la aspecte contractuale.
B
E
T
O
N

L
A

S
T
A
N
D
A
R
D
E

E
U
R
O
P
E
N
E

8
Asigurarea durabilitii betoanelor n condiiile n care tipurile de
ciment existente pe pia se vor diversifca reprezint unul din
scopurile principale ale viitoarelor reglementri, care vor intra n
vigoare incepnd cu 2006.
Contactai CARPATCEMENT HOLDING pentru a intra n posesia
materialelor de promovare a cimenturilor CARPATCEMENT
si de
asigurare a durabilitii betoanelor produse cu cimenturile noastre.
II. CLASE DE EXPUNERE ("X") LA ACIUNEA
MEDIULUI NCONJURTOR
Proiectanii trebuie
s stabiIeasc toate
caracteristiciIe necesare
betonuIui (rezistene
mecanice, Ia nghe-dezghe,
raport A/C maxim, tipuri de
ciment posibiI a utiIizate,
dozaj minim de ciment etc.)
Iund n considerare aciuniIe
mecanice si de mediu (niveIuI
eforturiIor, condiiiIe de
temperatur si umiditate,
prezena unor substane
chimice etc.).
n concordan cu noile
standarde europene de betoane,
proiectarea durabilitii se
efectueaz defnindu-se clase
de expunere (,X) la aciunea
mediului nconjurtor, care se
asociaz cu msuri privind
compoziia betonului, grosimea
stratului de acoperire, tratarea
betonului, deschiderea maxim
admis a fsurilor etc.
n mod sintetic aceste clase de
expunere la aciunea mediului
nconjurtor pot f mprite n
clase de expunere cu risc de
atac asupra betonului si/sau
armturii, conform tabelului
urmtor:
B
E
T
O
N

L
A

S
T
A
N
D
A
R
D
E

E
U
R
O
P
E
N
E

9
Clasa de expunere Descriere sumar
X0 Fr risc Nici un fel de risc de coroziune sau atac
XF nghe-dezghe
Clase de expunere
cu risc asupra
betonului
Atac din nghe-dezghe cu sau
fr sare (cloruri ca ageni de
dezgheare)
XA Atac chimic
XM Abraziune mecanic Atac chimic
Abraziune mecanic
XC Carbonatare
Clase de expunere
cu risc asupra
armturii din oel
Carbonatare
XD
Cloruri folosite ca ageni de
dezgheare
Cloruri din alte surse
dect apa de mare
XS Cloruri din apa de mare Cloruri din apa de mare
Betonul, n majoritatea cazurilor,
este supus la mai multe din
aciunile (riscuri) descrise n
tabelele urmtoare. n aceast
situaie proiectantul trebuie s
defneasc o combinaie de
clase de expunere, adaptat n
mod specifc amplasamentului
construciei respective (condiiilor
particulare). Exemplele sunt date
cu titlu informativ.
II.1. BETON N MEDIU
FR RISC
Cod Descrierea mediului
Exemple informative unde
poate aprea clasa de expunere
NC UN RSC DE COROZUNE
X0
Beton simplu n toate mediile de
expunere cu excepia cazurilor de
nghe-dezghe, abraziune si atac
chimic

Beton afat n interiorul cldirilor unde
umiditatea este foarte redus
Beton armat n mediu
foarte uscat
B
E
T
O
N

L
A

S
T
A
N
D
A
R
D
E

E
U
R
O
P
E
N
E

1
0
RSC DE COROZUNE A ARMTURLOR DN OEL
DATORAT CARBONATR BETONULU
Cod Descrierea mediului
Exemple informative unde
poate aprea clasa de expunere
XC1
Beton afat n mediu uscat sau
permanent umed
Beton afat n interiorul cldirilor unde umiditatea
mediului ambiant este redus. Beton afat permanent
sub nivelul apei (submersat)
XC2
Beton afat n mediu umed,
rareori uscat
Beton afat pe termen lung n contact cu apa.
Majoritatea fundaiilor
XC3
Beton afat n mediu
cu umiditate moderat
Beton n interiorul cladirilor
cu umiditate moderat
(medie) sau ridicat.
Beton afat n exterior,
dar protejat de intemperii
XC4
Beton afat n mediu caracterizat prin
alternana umezire-uscare
Beton supus contactului cu apa,
dar care nu intr n clasa de expunere XC2
II.2. BETON EXPUS LA
CARBONATARE
Carbonatarea betonuIui este
un risc major pentru betonuI
armat.
Atacul betonului prin carbonatare
are loc n urma reaciei dioxidului
de carbon din aerul atmosferic
sau ap cu constituenii
(hidrocompusii) cimentului ntrit,
n special cu hidroxidul de calciu.
Se formeaz carbonat de calciu,
foarte greu solubil n ap, care
colmateaz stratul superfcial al
betonului, realiznd o anumit
impermeabilizare a acestuia.
Dup contactul ntre betonul
proaspt si armtur, la
suprafaa oelului se formeaz
relativ rapid un strat (,flm)
subire si stabil (,de pasivare)
din oxizi, care ader puternic la
oel si care i asigur protecia
fa de coroziunea (ruginirea)
cauzat de prezena oxigenului
si a apei.
Meninerea strii ,de pasivare
este condiionat de o valoare
sufcient de mare a pH-ului
soluiei din porii pietrei de ciment
din vecintatea armturilor. Cnd
pH-ul acestei soluii se reduce,
stratul protector al armturii
(,de pasivare), este nlturat si
are loc coroziunea oelului (cu
condiia s existe oxigen si ap).
B
E
T
O
N

L
A

S
T
A
N
D
A
R
D
E

E
U
R
O
P
E
N
E

1
1
Carbonatarea betonului reduce
pH-ul soluiei din porii pietrei
de ciment de la o valoare
(normal) cuprins ntre 12.6
si 13.5 la aproximativ 9. Cnd
tot hidroxidul de calciu s-a
carbonatat, valoarea pH-ului se
reduce la aproximativ 8.3.
Determinarea adncimii de
beton carbonatat se face prin
tratarea unei suprafee proaspt
desprinse de beton cu o soluie
de fenolftalein n alcool diluat.
Hidroxidul de calciu se coloreaz
trandafriu (pentru pH mai
mare de 9.5), iar poriunea de
beton carbonatat va rmne
neafectat. Pe msur ce
carbonatarea avanseaz, zona
trandafrie dispare.
Viteza de carbonatare a
betonului depinde mult de
regimul de umiditate n care
respectiva structur este
exploatat; aceast vitez de
carbonatare este maxim n
cazul unei umiditi situate ntre
50 si 75% si variaz cu distana
de la suprafaa elementului.
Dac suprafaa betonului este
expus la o umiditate variabil
(umezire periodic), viteza de
carbonatare se reduce ntr-o
anumit msur datorit unei
difuzii mai lente a dioxidului de
carbon prin porii saturai din
piatra de ciment.
ntr-o structur din beton
protejat de ploaie (la interior)
carbonatarea decurge cu o
vitez mai mare dect
ntr-o structur expus umezirii
alternative (la ploaie). n
interiorul construciilor viteza de
carbonatare poate f mai mare
dect n exterior, dar totusi
nu sunt asteptate consecine
negative n ceea ce priveste
coroziunea armturii de oel, n
afara situaiei n care betonul
este umezit ulterior (de exemplu
apa ptruns dinspre exterior
spre zona carbonatat).
O temperatur mai ridicat n
interiorul cladirilor sporeste
viteza de carbonatare a
betonului. Carbonatarea
accelereaz coroziunea dat
de clor asupra armturii, ns
asupra acestui tip de risc (,XD,
,XS) se va reveni n cele ce
urmeaz.
Pentru prevenirea sau dimi-
nuarea riscului de carbonatare
a betoanelor, urmtoarele
elemente sunt foarte importante:
AIegerea tipuIui de ciment
- se va vedea n acest sens
Documentul Naional de Aplicare
a SR EN 206-1:2002.
VaIoarea maxim a raportuIui
A/C
- betoanele de clase inferioare
(cu raport A/C mare si/sau
coninut redus de ciment) sunt
sensibile la aciunea carbonatrii;
- adncimea de carbonatare
scade cu reducerea raportului
B
E
T
O
N

L
A

S
T
A
N
D
A
R
D
E

E
U
R
O
P
E
N
E

1
2
A/C, indiferent de dozajul de
ciment.
Reeta (compoziia) betonuIui
- frontul de carbonatare nu
avanseaz uniform. Prezena n
exces a agregatului grosier n
stratul de acoperire a armturilor
sau apariia accidental a
unor granule de agregat mare
favorizeaz carbonatarea locala;
- la un beton cu densitate si
compactitate corespunztoare,
carbonatarea este limitat
la suprafaa de contact cu
mediul exterior, adncimea
de carbonatare find n mod
normal de ordinul a civa
milimetri. n cazul unui
beton cu caracteristici fzico-
mecanice necorespunztoare,
carbonatarea avanseaz spre
interiorul elementului turnat,
iar dezalcalinizarea poate
ajunge pn la nivelul armturii,
determinand coroziunea
acesteia.
CaIitatea turnrii betonuIui pe
santier
- efectul carbonatrii este
cu att mai puternic cu ct
porozitatea betonului este mai
mare. Viteza de carbonatare
creste considerabil n zonele
cu segregri sau cu pori
ale betonului, depasiviznd
rapid stratul de protecie al
armturilor inglobate. Fisurile
cu deschideri peste 0.3mm
favorizeaza avansarea rapid
a frontului de carbonatare.
Prin urmare utilizarea (n mod
corespunztor) a pervibratoarelor
la punerea n oper a betonului
este esenial n prevenirea
apariiei segregrilor sau zonelor
necompactate.
CaIitatea proteciei betonuIui
dup turnare
Protecia corect a betonului
dup turnare este extrem de
important!
O serie de exemple sunt oferite
n continuare:
- lipsa proteciei betonului dup
turnare, respectiv pstrarea
acestuia n aer uscat (sau cu
umiditate redus) dup turnare,
conduce la o porozitate mare si
n consecin la o vitez mare de
carbonatare (apariia n scurt
vreme a unei adncimi mari de
carbonatare);
- cresterea perioadei de pstrare
a betonului n mediu umed de
la 1 zi la 3 zile reduce n mod
considerabil adncimea de
carbonatare (cu ~40%);
- protecia betonului prin udare
n primele 7-14 zile de la
turnare mbunteste n mod
considerabil impermeabilitatea
acestuia, avnd ca efect
reducerea vitezei de
carbonatare.
GraduI de hidratare aI
betonuIui pe durata de
expIoatare
- carbonatarea este ntrziat
de umplerea porilor din beton
cu ap (si aproape nul n cazul
betonului submersat).
ATACUL CLORURILOR
Atacul clorurilor (n special a srii
geme, NaCl) reprezint un risc
att pentru betonul armat, ct si
pentru betonul simplu, asupra
cruia se impun exigene legate
de calitatea suprafeei (exemplu:
pavele, beton rutier, beton
decorativ etc.).
B
E
T
O
N

L
A

S
T
A
N
D
A
R
D
E

E
U
R
O
P
E
N
E

1
3
Atacul clorurilor se poate
manifesta separat sau mpreun
cu atacul din nghe-dezghe.
onii de clor ptrund prin stratul
de acoperire si distrug stratul de
oxid stabil (,de pasivare) de pe
suprafaa armturilor. Consecina
acestui atac este coroziunea
puternic a oelului nsoit
de expandarea (exfolierea)
betonului stratului de acoperire,
efect al volumului mare al
produsilor de coroziune.
Proiectarea unui beton cu
o impermeabilitate ridicat
mpreun cu realizarea unui
strat sufcient de gros de
acoperire a armturilor reprezint
msuri constructive efciente
de ntrziere a transportului
ionilor de clor. Cu ct grosimea
stratului de acoperire este
mai mare si permeabilitatea
acestuia mai redus, cu att
va f mai lung intervalul de timp
n care concentraia de ioni de
clor de la suprafaa armturii
va atinge valoarea limit
pentru distrugerea stratului ,de
pasivare.
Pot f luate, n mod suplimentar
fa de cele de mai sus, o serie
de msuri speciale de crestere
a rezistenei oelului la atacul
clorului, cum sunt introducerea
de adaosuri speciale,
pentru inhibarea atacului, n
compoziia betonului, acoperiri
ale armturilor cu diverse
pelicule, protecia catodic,
precum si o serie de acoperiri
RISC DE COROZIUNE A ARMTURILOR DATORAT CLORURILOR
AVND O ALT ORIGINE DECT CEA MARIN
Cod Descrierea mediuIui
ExempIe informative unde
poate aprea cIasa de expunere
XD1
Beton afat n mediu caracterizat
prin umiditate moderat
Beton expus la
clorurile din atmosfer
XD2
Beton afat n mediu umed,
rar uscat
Piscine, bazine, rezervoare.
Beton expus apelor industriale
ce conin cloruri
XD3
Beton afat n mediu caracterizat
prin alternan umezire-uscare
Beton din structura podurilor expuse
stropirii cu ap ce conine cloruri.
mbrcmini rutiere
RISC DE COROZIUNE A ARMTURILOR
DATORAT CLORURILOR DIN APA DE MARE
XS1
Beton expus
la clorurile din atmosfera, fr
posibilitate de stropire
Structuri de beton afate pe litoral
sau n apropierea acestuia
XS2
Beton
permanent imersat
Structuri sau
elemente de structuri marine
XS3
Beton expus
stropirii (sau ceii marine)
B
E
T
O
N

L
A

S
T
A
N
D
A
R
D
E

E
U
R
O
P
E
N
E

1
4
de suprafaa ale betonului (ex:
rsini) menite s-i sporeasc
impermeabilitatea.
Pentru prevenirea sau
diminuarea consecinelor
atacului clorurilor, urmtoarele
cresterea grosimii stratuIui
de acoperire;
aIegerea corespunztoare a
compoziiei betonuIui: raport
A/C redus, cIas ridicat de
beton;
o corect punere n oper a
betonuIui (vibrare etc.);
tratarea prin udare periodic
a betonuIui ceI puin 7 ziIe ;
pstrarea betonuIui, dup
terminarea tratrii, o perioad
de timp n aer uscat, nainte
de a expus Ia agenii de
dezgheare (respectiv Ia
nghe-dezhet).
Cel mai utilizat agent de
dezgheare: amestec de nisip si
sare - vezi imagini.
B
E
T
O
N

L
A

S
T
A
N
D
A
R
D
E

E
U
R
O
P
E
N
E

1
5
II.4. BETON EXPUS
LA ATAC DIN NGHE-
DEZGHE
Betonul uscat nu este afectat de
fenomenul de nghe-dezghe.
Dac elementul este supus
temperaturilor negative la scurt
timp de la turnare, apa reinut n
porii capilari din piatra de ciment
nghea si si sporeste volumul
cu ~9% producnd expansiuni
n masa betonului. n urma
ciclurilor repetate de nghe-
dezghe, aceste expansiuni
conduc la apariia de microfsuri
n masa betonului care se extind
pe timpul ngheului si se umplu
cu ap pe timpul dezgheului.
Consecinele atacului din
nghe-dezghe sunt vizibile, sub
form de cojiri, exfolieri etc. la
suprafaa elementului turnat.
Efectele distructive cumulative
ale solicitrilor din nghe-
dezghe pot f apreciate prin
modifcarea modulului dinamic
de elasticitate al probei, prin
pierderea de rezisten la
compresiune (eventual traciune)
sau modifcri dimensionale
(o modifcare dimensional
important este un indiciu privind
fsurarea intern a betonului
supus la nghe-dezghe).
RISC DE ATAC DIN NGHE-DEZGHE
CU SAU FR AGENI DE DEZGHEARE
XF1
Suprafee de beton moderat
saturate cu apa fr ageni de
dezgheare.
Suprafee verticale de beton
(expuse ploii si ngheului)
XF2
Suprafee de beton saturate
moderat cu apa cu ageni de
dezgheare.
Suprafee de beton ale structurilor rutiere
expuse ngheului si agenilor de dezgheare
XF3
Suprafee de beton puternic
saturate cu apa fr ageni de
dezgheare.
Suprafee orizontale de beton
(expuse ploii si ngheului)
XF4
Suprafee de beton puternic
saturate cu apa cu ageni de
dezgheare
(sau n prezena apei de mare)
mbrcmini rutiere, tabliere de pod etc.
expuse la ageni de dezgheare.
Suprafee verticale ale betonului expuse
stropirii cu ageni de dezgheare
Suprafee de beton aparinnd structurilor
marine expuse stropirii cu ageni de
dezgheare.
B
E
T
O
N

L
A

S
T
A
N
D
A
R
D
E

E
U
R
O
P
E
N
E

1
6
Fiecare nghe al elementului
din beton provoac o migrare
a apei, prin interiorul betonului,
ctre frontul de nghe; asistm
asadar la deplasarea apei
nengheate din porii fni spre
zonele n care s-a format gheaa
n porii capilari, printr-un proces
de difuzie.
Utilizarea diferiilor ageni de
dezgheare care stagneaz
pe suprafaa betonului expus
nghe-dezgheului accentueaz
degradrile. Acestia produc o
presiune osmotic avnd ca si
consecin deplasarea apei din
interiorul betonului spre stratul
de suprafaa, favoriznd astfel
alimentarea frontului de nghe
cu ap. Dac dup dezghe
soluia rezultat (ap si sare)
rmne la suprafaa betonului,
are loc o degradare mult mai
sever decat dac aceasta
este ndeprtat gravitaional
prin conformarea elementului
(prezena pantelor de scurgere,
spre exemplu).
Proba de beton martor si cea
supus atacului din nghe-
dezghe, cu sare - vezi imagini.
Pentru prevenirea sau
diminuarea consecinelor
atacului din nghe-dezghe
(n prezena srii ca agent
de dezgheare), urmtoarele
Compoziia betonuIui
- raportul A/C s fe ct mai
redus (este foarte important ca
betonul s aib un raport A/C
mic, asa nct volumul de pori
capilari s fe mic);
- trebuie evitat mustirea laptelui
de ciment la suprafaa betonului;
- utilizarea aditivilor
(super)plastifant si antrenor
de aer, n combinaie, este
obligatorie
* aditivii (super)plastifani diminueaz
absorbia capilar contribuind n
mod evident la cresterea gradului de
impermeabilitate, la cresterea aderenei
pastei de ciment la agregate si a
rezistenelor mecanice, ameliornd
astfel rezistena la nghe-dezghe a
betonului;
* aditivii antrenori de aer mbuntesc
mult rezistena la nghe-dezghe
printr-un mecanism specifc.
CaIitatea turnrii betonuIui pe
santier
- punerea n oper trebuie s
asigure un beton omogen n
toat masa acestuia, s evite
pierderea laptelui de ciment sau
formarea de fsuri care s se
B
E
T
O
N

L
A

S
T
A
N
D
A
R
D
E

E
U
R
O
P
E
N
E

1
7
constituie n cai de ptrundere a
apei n beton.
CaIitatea proteciei betonuIui
dup turnare
- este foarte important ca
impermeabilitatea stratului
superfcial s fe ct mai mare.
Acest lucru poate f obinut prin
tratarea corespunztoare a
betonului dup turnare, minim 7
zile.
AIegerea momentuIui turnrii
betonuIui
- este necesar ca betonul s fe
sufcient maturizat nainte de
expunerea n condiii de iarn.
Pentru cresterea rezistenei
betonului la exfoliere din nghe-
dezghe, cu sau fr ageni de
dezgheare, este necesar ca de
la momentul turnrii elementului
s se poat asigura o perioad
de uscare sufcient, anterior
primei ngheri.
Conformarea eIementuIui
turnat
- este necesar alegerea unei
forme geometrice a elementului
turnat asa nct pe acesta s nu
staioneze soluia (ap + sare)
rezultat n urma dezgheului.
Aciunea distructiv a srii (n
special a soluiei diluate, de
concentraie 2.5-4%) const
n cresterea absorbiei de ap
n beton (efect al capacitii
mari de hidratare a ionului de
sodiu Na+) si la reducerea
vitezei de evaporare a apei
conducnd astfel la intensifcarea
degradrilor cauzate de nghe-
dezghe repetat.
Cel mai vulnerabil la atacul din
nghe-dezghe n prezena
agenilor de dezgheare
este betonul bordurilor care,
n majoritatea situaiilor,
este suprins de nghe n
stare saturat, iar agenii de
dezgheare (sarea) staioneaz
pe acestea sau imediat n zona
acestora.
BetonuI sucient maturizat,
corect preparat, pus n
oper si tratat ceI puin 7 ziIe
mpotriva pierderii apei, rezist
totdeauna n bune condiii un
timp ndeIungat Ia aciunea
fenomenuIui de nghe-
dezghe.
B
E
T
O
N

L
A

S
T
A
N
D
A
R
D
E

E
U
R
O
P
E
N
E

1
8
ATAC CHIMIC
Cnd betonul este supus atacului
chimic din soluri naturale, ape
de suprafa sau subterane,
clasifcarea pe clase de
expunere se face n conformitate
cu tabelul urmtor:
Clasele de expunere la mediile
chimic agresive din tabelul de
mai jos se bazeaz pe faptul c
temperatura solului si a apei sunt
n intervalul 5-25C si n cazurile
n care viteza de scurgere a apei
este sufcient de mic pentru a f
considerat n condiii statice.
RISC DE ATAC CHIMIC DIN SOL,
APE DE SUPRAFA SAU APE SUBTERANE
XA1
Beton afat ntr-un mediu cu
agresivitate chimic sIab.
Soluri naturale si ap freatic.
Evaluarea agresivitii mediului se face dup
SR EN 206-1/2002, conform tabelului de mai
jos
XA2
agresivitate chimic moderat.
XA3
agresivitate chimic intens.
Caracteristici
chimice
Metode de
ncercri de
referin
XA1 XA2 XA3
Ape de suprafa si subterane
SO
4
2-
[mg/l] SR EN 196-2 >200 si <600 >600 si <3000 >3000 si <6000
pH SO 4316 <6.5 si >5.5 <5.5 si >4.5 < 4.5 si > 4.0
CO
4
agresiv [mg/l] pr. EN 13577-99 >15 si < 40 > 40 si <100
>100 pn la
saturaie
NH
4
+
[mg/l]
SO 7150-1 sau
SO 7150-2
>15 si < 30 > 30 si < 60 > 60 si <100
Mg
2+
[mg/l] SO 7980 > 300 si < 1000 >1000 si <3000
> 3000 pn la
saturaie
SoI
SO
4
2-
[mg/l
a)
total] SR EN 196-2
b)
>2000 si
<3000
c)
> 3000
c)
si
<12000
>12000
c)
si <24000
Aciditate [ml/Kg] DN 4030-2
> 200 Baumann
Gully
Nu sunt ntlnite n practic
B
E
T
O
N

L
A

S
T
A
N
D
A
R
D
E

E
U
R
O
P
E
N
E

1
9
a) Solurile argiloase a cror
permeabilitate este inferioar la 10
-5 m/s, pot s fe clasate ntr-o clas
inferioar.
b) Metoda de ncercare prevede
extracia SO
4
2-
cu acid clorhidric.
Alternativ este posibil de a proceda la
aceast extracie cu ap, dac aceasta
este admis pe locul de utilizare a
betonului.
c) Limita trebuie s rmn de la 3000
mg/Kg pn la 2000 mg/Kg n caz de
risc de acumulare de ioni de sulfat n
beton datorit alternanei perioadelor
uscate si perioadelor umede sau prin
ascensiune capilar.
Alegerea claselor de
expunere se face n funcie de
caracteristicile chimice care
conduc la agresiunea cea mai
intens asupra betonului.
Cnd cel puin dou caracteristici
agresive conduc la aceeasi clas
de expunere, mediul nconjurtor
trebuie clasifcat n clasa imediat
superioar, dac un studiu
specifc nu a demonstrat c
aceasta nu este necesar.
n generaI atacuI chimic
aI betonuIui conduce Ia
descompunerea produsiIor
de hidratare (a hidroxiduIui
de caIciu n speciaI) si Ia
formarea de noi compusi
care, dac sunt soIubiIi, sunt
antrenai si eIiminati din beton;
dac acesti compusi nu sunt
soIubiIi pot aciona distructiv
n zona n care se formeaz.
Standardul SR EN 13529:2004
(Produse si sisteme pentru
protecia si repararea structurilor
de beton. Metode de ncercri
rezistena la atac chimic
puternic) specifc metoda de
ncercare pentru determinarea
rezistenei sistemelor de
protecie a suprafeelor la atacuri
chimice puternice. Grupele
de lichide de ncercare sunt
benzina, kerosenul, combustibili
diversi, gazolina, uleiurile de
motor si angrenajele, diversele
hidrocarburi, benzenul si
amestecuri coninnd benzen,
iei, alcooli, esteri, aldehide,
acizi (ca atare sau n soluii),
baze, amine, eteri etc.
II.5.1. ATACUL ACID
Atacul acid produce practic
dizolvarea pastei de ciment.
Betonul este atacat de toate
lichidele avnd pH-ul sub 6.5,
ns atacul se consider a f
sever numai la un pH sub 5.5.
Dac valoarea pH-ului scade
sub 4.5, atacul se consider a f
foarte sever.
Consecinele atacului
acid depind de viteza apei
contaminate (soluiei acide)
afate n contact cu betonul,
de calitatea betonului, de tipul
cimentului si agregatelor folosite.
Cei mai frecveni acizi n pmnt
si n apele naturale sunt acidul
carbonic, humic si sulfuric. Primii
doi sunt doar moderat agresivi
si nu pot avea un pH sub 3.5;
acidul sulfuric ns poate avea
pH-ul sub 2.
Atacul poate f cauzat de ape
industriale sau reziduale (ape
de canalizare) ce conin acizi
organici si anorganici precum
si de ctre substane din
compoziia unor gaze industriale.
Atacul n cazul apei menajere
are loc deasupra nivelului de
curgere prin canal, piatra de
ciment find dizolvat treptat.
Apele menajere de canal, desi
B
E
T
O
N

L
A

S
T
A
N
D
A
R
D
E

E
U
R
O
P
E
N
E

2
0
sunt alcaline, degradeaz
betonul n special n condiii
de temperatur ridicat, cnd
compusii cu sulf din acestea
sunt redusi de ctre bacteriile
anaerobe, cu degajare de
hidrogen sulfurat. Acesta n sine
nu este un agent distructiv, dar
este solubilizat sub form de
flme de umezeal la suprafaa
expus a betonului si este oxidat
de bacteriile aerobe cu formare
n fnal de acid sulfuric.
Betonul poate f atacat si de
ape naturale ce conin dioxid de
carbon liber, asa cum sunt apele
minerale (ce pot conine inclusiv
hidrogen sulfurat), sau cele din
zona turbriilor (care pot f acide,
cu un pH ~4.4).
Viteza atacului acid asupra
betonului descreste atunci cnd
a ajuns s fe expus agregatul
ntruct suprafaa expus
atacului devine mai mic, mediul
agresiv trebuind s se deplaseze
n jurul particulelor de agregat.
Facem meniunea c agregatele
calcaroase si dolomitice sunt
atacate puternic de ctre acizi,
prin urmare utilizarea acestui tip
de agregate n medii acide este
interzis.
Prin fsurile si porii betonului,
acizii ajung la armturi, unde
produc o coroziune expansiv a
oelului, conducnd la fsurarea
si dizlocarea stratului de
acoperire.
Betonul, desi este un material
rezistent la atacul microbiologic,
ntruct pH-ul acestui mediu
nu stimuleaz atacul, totusi, n
condiii deosebite (rare) unele
alge, ciuperci si bacterii pot
consuma azotul atmosferic cu
formare de acid azotic.
Betonul preparat cu ciment
Portland unitar (CEM , fr
adaosuri), avnd un caracter
puternic alcalin, nu este
rezistent la atacul acizilor tari
sau substanelor, care se pot
transforma n acizi. Utilizarea
cimenturilor cu adaos de zgur
de furnal si puzzolane este
benefc sub aspectul cresterii
rezistenei betonului la aciunea
distructiv a diferitelor substane,
inclusiv acizi.
n general betonul e bine s fe
protejat de atacul acizilor prin
aplicarea unor msuri (pelicule)
de protecie la suprafaa expus
a elementului turnat. Totusi, un
beton preparat cu cimenturi cu
adaos de zgur, cu un raport
A/C redus, cu un grad ridicat de
impermeabilitate, corect pus n
oper si tratat dup turnare va
asigura un grad acceptabil de
protecie mpotriva coroziunii
acizilor slabi.
Rezistena betonului la atacul
chimic este sporit prin
maturizarea lui o perioad
sufcient de timp anterior
expunerii la atac; n acest
condiii, prin carbonatare,
se formeaz un strat subire
de carbonat de calciu care
blocheaz porii si reduce
permeabilitatea zonei de
suprafa.
B
E
T
O
N

L
A

S
T
A
N
D
A
R
D
E

E
U
R
O
P
E
N
E

2
1
II.5.2. ATACUL SULFATIC
Betonul atacat de sulfai are
un aspect lptos (,albicios)
caracteristic. Atacul sulfatic
poate f din pcate diagnosticat
doar dup ce apar semnele
vizibile si specifce de degradare
(expansiuni, fsuri, eroziuni
sau nmuierea pastei de
ciment, ncepnd de la colurile
elementului).
Practic se produce dizolvarea
de ctre agenii agresivi
a produselor de hidratare
ale cimentului, n special a
hidroxidului de calciu, compusul
cu solubilitatea maxim. Pe
lng acesta, pot f dizolvai
hidrosilicaii de calciu, precum
si agregatele calcaroase sau
dolomitice.
Consecinele atacului sulfatic
sunt expandarea / fsurarea
distructiv, nsoit de pierderea
de rezisten a betonului cauzat
de diminuarea coeziunii pietrei
de ciment (betonul se transform
ntr-un material friabil, moale)
si a adeziunii dintre aceasta si
particulele de agregat.
Determinrile de laborator au
aratat c, iniial, primele efecte
ale atacului sulfatului sunt
cresterea densitii si rezistenei
betonului, ntruct produsii de
reacie umplu spaiile goale
(porii) din stratul de suprafa al
betonului.
Betonul este n mod obisnuit
atacat de srurile n soluie
(sulfaii de calciu, potasiu,
magneziu etc.), care sunt
prezente n mod curent n sol
sau ape subterane.
Sulfaii din apele subterane sunt
de obicei de origine natural, dar
pot proveni si din ngrsminte
agricole sau ape reziduale/
industriale cu coninut de sulfat
de amoniu, care atac piatra
de ciment cu formare de ghips;
acesta are un volum mai mare
dect produsul iniial, conducnd
la degradarea betonului
(degradri prin expansiune).
n zone industriale, n particular
n zonele de zcminte de gaz,
pot aprea pe lng sulfai si alte
substane agresive. De exemplu
ionii de magneziu pot nsoi
ionii de sulfat; prin reacia dintre
acestia si hidroxidul de calciu se
formeaz hidroxidul de magneziu
(brucit) care este usor solubil,
precipit n soluie si conduce
la cresterea volumului (apar
degradri prin expansiune).
n evaluarea riscului si
consecinelor atacului sulfatic,
trebuie cunoscut si dinamica
(direcia de deplasare si vitez)
apei subterane. Atunci cnd
elementul din beton este expus
presiunii apei cu sulfai pe una
din suprafee, viteza atacului
va f mai mare pe aceast
suprafa. Pe lng concentraia
de sulfat, viteza cu care este
atacat betonul depinde de viteza
cu care sulfatul consumat prin
reacii cu piatra de ciment poate
f refcut.
B
E
T
O
N

L
A

S
T
A
N
D
A
R
D
E

E
U
R
O
P
E
N
E

2
2
De exemplu:
- atacul sulfatic produs prin
umezirea si uscarea alternativ
a elementului turnat conduce
la o deteriorare mai rapid a
betonului;
- n anumite condiii de
amplasament si conformare a
elementului (care s favorizeze
reinerea apei pe suprafaa
acestuia), concentraia de
sulfat n ap poate f mrit
considerabil prin evaporare (ex:
stropirea cu ap de mare pe
suprafee orizontale, care rein
ap).
Buna comportare la agresiunea
chimic a betoanelor preparate
cu cimenturi cu adaosuri este
dat n primul rnd de reducerea
permeabilitii si a coninutului
de elemente reactive (cum este
calciul), ce favorizeaz reaciile
expansive sulfatice.
Zgura de furnal ca adaos n
compoziia cimentului are efect
benefc asupra durabilitii
betonului expus mediilor
sulfatice; adaosurile din cimenturi
n general reduc efectele atacului
chimic asupra betoanelor
prin reducerea permeabilitii
acestora.
Un strat de acoperire sufcient de
gros, maturat, bine compactat,
cu raport A/C redus, corect pus
n oper si tratat sufcient timp
mpotriva pierderii accelerate a
apei, va mpiedica accesul ionilor
la nivelul suprafeei armturilor.
Se recomand turnarea
elementelor din beton n mod
continuu (fr rosturi tehnologice
expuse agresiunii sulfatice).
Pentru atenuarea atacului
sulfatic se recomand folosirea
unui ciment cu coninut ridicat de
adaos de zgur de furnal (CEM
/B-S, CEM /A), reducndu-se
astfel cantitatea de hidroxid de
calciu din pasta de ciment.
n cazul agresiunii sulfatice
moderate si intense este
recomandat si utilizarea unui
ciment preparat dintr-un clincher
care are un coninut redus de
aluminat tricalcic (C
3
A), care
formeaz etringit secundar
expansiv n condiii de agresiune
sulfatic.
ABRAZIUNE
Riscul de atac al betonului prin
abraziune mecanic nu este
menionat n SR EN 206-1.
Acesta este menionat doar
n Documentele Naionale de
Aplicare a acestui standard din
Germania si Polonia.
Rezistena betonului la uzur,
de fapt rezistena zonei de la
suprafaa acestuia, creste cu
rezistena la compresiune si
vrsta. Proprietile acestei
zone de suprafa sunt puternic
infuenate de operaiunile
de fnisare si tratare dup
executare.
n compoziia betoanelor
rezistente la uzur se utilizeaz
cimenturi fr adaosuri de
fabricaie sau cu adaosuri de
zgur, n funcie de scopul
urmrit si de solicitri, la dozaje
medii de 350Kg/m
3
.
Prezena agregatelor de
concasaj din roci dure,
rezistente, confer o rezisten
superioar la uzura. O bun
compactare si omogenitate,
nsoite de o conservare n mediu
umed cel puin 7 zile, permit s
se obin o rezisten mare la
uzur si o bun comportare n
exploatare a mbrcminilor
rutiere sub aspectul durabilitii.
B
E
T
O
N

L
A

S
T
A
N
D
A
R
D
E

E
U
R
O
P
E
N
E

2
3
RISC DE ABRAZIUNE MECANIC
(neincIus n SR EN 206-1, apare numai n normeIe din Germania si PoIonia)
XM1
Uzur moderat prin
abraziune
Platforme industriale de incint.
Uzura cauzat de rulajul pneurilor cu camer
(umfate cu aer).
XM2
Uzur puternic prin
abraziune
Platforme si drumuri industriale. Uzura cauzat
de utilajele de ncrcare frontal (motostivuitoare)
cu anvelope cu camer sau cu pneuri din cauciuc
masiv (pline).
XM3
Uzur foarte puternic
prin abraziune
Platforme industriale, autostrzi, aeroporturi, piste
de manevr, drumuri militare strategice. Uzura
cauzat de utilajele cu pneuri pline sau bandaje
metalice. Suprafee circulate cu pneuri dotate
cu lanuri antiderapante. Abraziune puternic a
apei - ncrcate sau nu cu particule n suspensie
(camere de cdere, trepte deversoare, canale de
fug etc.)
III. LEGTURA NTRE CLASELE DE EXPUNERE
SI VALORILE LIMIT ALE COMPOZIIEI SI
PROPRIETILOR BETONULUI
Cerinele ca betonul s reziste la
aciunea mediului nconjurtor
sunt date n termeni de valori
limit pentru compoziia si
proprietile stabilite ale
betonului.
Plecnd de la clasele de
expunere (,X) la aciunea
mediului nconjurtor (anterior
specifcate), SR EN 206-1
(Anexa F informativ) face o
serie de recomandri pentru
alegerea valorilor limit ale
compoziiei si proprietilor
betonului n funcie de clasa de
expunere (,X), n ipoteza unei
durate de serviciu a structurii de
50 ani. Valorile limit corespund
unui ciment uzual CEM 32.5, cf.
SR EN 197-1 si unor agregate
cu dimensiuni nominale maxime
ntre 20-32mm.
Clasele de rezisten minime au
fost determinate plecnd de la
relaiile existente ntre raportul
A/C si clasa de rezisten a
betonului fabricat cu ciment
aparinnd clasei de rezisten
32,5. Valorile limit specifcate
ale raportului A/C maxim si
coninutului minim de ciment se
aplic n toate cazurile n timp ce
condiiile referitoare la clasa de
rezisten a betonului pot s fe
specifcate complementar.
B
E
T
O
N

L
A

S
T
A
N
D
A
R
D
E

E
U
R
O
P
E
N
E

2
4
a) Dac betonul nu conine aer antrenat
(efect al prezenei unui aditiv antrenor
de aer), performana betonului trebuie
s fe atunci msurat conform unei
metode de ncercri adecvate, n
comparaie cu un beton martor pentru
care rezistena la nghe-dezghe, n
clasa de expunere corespunztoare, a
fost stabilit.
b) Cnd prezena de SO
4
2 -
conduce
la o clas de expunere XA2 sau XA3,
este important s fe utilizat un ciment
rezistent la sulfai. n situatia n care
cimentul este clasifcat dup rezistena
acestuia la sulfai, trebuie utilizat un
ciment avnd o rezistena medie
sau ridicat la sulfai pentru clasa de
expunere XA2 (dac acest ciment este
aplicabil n clasa de expunere XA1)
si trebuie utilizat un ciment avnd o
rezisten ridicat la sulfai pentru clasa
de expunere XA3.
Fr
risc
Coroziunea armturilor
cauzat de carbonatare
Coroziunea armturilor cauzat de cloruri
Cloruri din
apa de mare
Cloruri din alte surse
dect apa de mare
X0 XC1 XC2 XC3 XC4 XS1 XS2 XS3 XD1 XD2 XD3
A/C
max.
- 0.65 0.60 0.55 0.50 0.50 0.45 0.45 0.55 0.55 0.45
C min.
Beton
C12/15 C20/25 C25/30 C30/37 C30/37 C35/45 C35/45 C35/45 C30/37 C30/37 C35/45
Dozaj
min. de
ciment
[Kg/m
3
]
- 260 280 280 300 300 320 340 300 300 320
Atac din nghe-dezghe
Agresivitatea chimic a
mediului nconjurtor
XF1 XF2 XF3 XF4 XA1 XA2 XA3
A/C max. 0.55 0.55 0.50 0.45 0.55 0.50 0.45
Clasa min.
beton
C30/37 C30/37 C30/37 C30/37 C30/37 C30/37 C35/45
Dozaj min. de
ciment
[Kg/m
3
]
300 300 320 340 300 320 360
Coninut
minim de aer
oclus min. [%]
- 4.0
a)
4.0
a)
4.0
a)
- - -
Alte condiii
Agregate cf. SR EN 12620 cu o
rezisten sufcient la nghe-dezghe
-
Ciment rezistent
la sulfai
b)
B
E
T
O
N

L
A

S
T
A
N
D
A
R
D
E

E
U
R
O
P
E
N
E

2
5
Prezentm informativ exemple
de ncadrare a elementelor/
structurilor din beton n clase de
expunere la aciunea mediului
nconjurtor. Responsabilitatea
alegerii corecte a combinaiei
de medii de expunere aparine
proiectantului n funcie
de condiiile specifce ale
amplasamentului.
IV. EXEMPLE INFORMATIVE DE APLICARE A
CLASELOR DE EXPUNERE LA ACIUNEA MEDIULUI
NCONJURTOR
B
E
T
O
N

L
A

S
T
A
N
D
A
R
D
E

E
U
R
O
P
E
N
E

2
6
V. EN 1008, APA DE PREPARARE
(Apa de preparare pentru beton.
Specifcaii pentru prelevare,
ncercare si evaluare a aptitudinii
de utilizare a apei, inclusiv a
apelor recuperate din procese
ale industriei de beton, ca ap
de preparare pentru beton),
care nlocuieste STAS 790-80
(Ap pentru betoane si mortare),
stabileste condiiile necesar
a f ndeplinite de ctre o ap
corespunztoare producerii
betonului (conform SR EN 206-
1:2002) si descrie metode de
evaluare a aptitudinii de utilizare
a acesteia.
Calitatea apei de preparare
pentru producerea betonului
poate infuena timpul de priz,
dezvoltarea rezistenei betonului
precum si gradul de protecie
mpotriva coroziunii armturilor
nglobate.
Apa potabil (conform
Directivei Europene 98/893/
EC) este considerat drept
corespunztoare n beton.
Aceast ap nu necesit nici o
ncercare specifc. Standardul
ofer condiii si procedee de
ncercare pentru examinarea
preliminar a apei de preparare.
B
E
T
O
N

L
A

S
T
A
N
D
A
R
D
E

E
U
R
O
P
E
N
E

2
7
VI. EN 12620, AGREGATE PENTRU BETON
Aproximativ 80% din volumul
betonului este ocupat de ctre
agregate, proprietile acestora
infuennd n mod decisiv
durabilitatea si performanele
betonului, inclusiv rezistenele
acestuia la compresiune,
ntindere si abraziune.
Calitatea agregatelor este
infuenat n mod decisiv de
factori extrinseci (ex: instalaia
de cernere, transportul si
depozitarea agregatelor cernute,
modul de utilizare a agregatelor
n procesul de preparare a
betonului sau mortarului)
si de factori intrinseci cum
sunt coninutul de impuriti,
caracteristicile geometrice ale
granulelor, caracteristicile fzico-
mecanice, granulozitatea sortului
etc.
(Agregate pentru beton):
stabiIeste caracteristiciIe
agregateIor cu masa voIumic
reaI dup uscare mai mare
de 2000 kg/m3 n vederea
utiIizrii Ia producerea tuturor
tipuriIor de betoane (incIusiv a
ceIor reaIizate conform SR EN
206-1, pentru prefabricate si
mbrcmini rutiere);
precizeaz faptuI c o serie
de componente din agregate
(humusuri, argiIe etc.) au
efect negativ asupra dozajuIui
de ap, timpuIui de priz,
rezistenei si durabiIitii
betonuIui;
conine precizri referitoare
Ia efecte negative produse
de o serie de constitueni
chimici ai agregateIor asupra
durabiIitii betonuIui;
Un agregat corespunztor
trebuie s ndeplineasc o
serie de cerine generale cum
sunt: sufcienta rezisten la
compresiune, s aib rezisten
la nghe-dezghe, s fe
curat, durabil si s nu conin
substane chimice de natur a
infuena comportarea betonului
proaspt si ntrit (inclusiv
durabilitatea acestuia).
O serie de cerine particulare
sau speciale impuse agregatelor
cum sunt rezistena la abraziune,
la acizi sau la alte substane
corozive etc, presupun betoane
pentru aplicaii specializate.
Sitele cu ochiuri ptrate folosite
pentru analiza granulometric
a agregatelor aparin unei serii
la care dimensiunile ochiului
liber al fecarei site reprezint
aproximativ jumtate din
dimensiunile ochiului sitei imediat
urmtoare.
Forma si textura particulelor de
agregat infueneaz n mod
decisiv proprietile betonului
B
E
T
O
N

L
A

S
T
A
N
D
A
R
D
E

E
U
R
O
P
E
N
E

2
8
proaspt si ntrit. Tipul,
dimensiunile si categoriile de
agregate privind (de exemplu)
aplatizarea particulelor,
rezistena la nghe-dezghe,
rezistena la abraziune,
coninutul de pri fne etc.
trebuie s fe selectate innd
seama de tehnologia de
executare a lucrrii, locul de
punere n oper a betonului,
agresivitatea mediului
nconjurtor la care va f supus
betonul, cerine arhitectonice
specifce agregatelor expuse etc.
Dimensiunea maxim nominal
superioar a granulei de agregat
trebuie stabilit innd seama de
grosimea stratului de acoperire
cu beton a armturilor precum
si de dimensiunea minim a
seciunii elementelor.
La alegerea tipului de agregate
folosite n reeta betonului, se vor
avea n vedere urmtoarele:
Un coninut ridicat de
parte n de form anguIar
necesit mai muIt ap de
preparare pentru reaIizarea
unui beton de o anumit
IucrabiIitate;
MortaruI s nu poat
eIiminat cu usurin din
goIuriIe dintre granuIeIe
grosire de agregat. Este
important ca goIuriIe dintre
granuIeIe de agregat s e ct
mai mici pentru a se preveni
curgerea pastei proaspete
de ciment prin eIe si astfeI
separarea sa;
Prezena granuIeIor
apIatizate poate afecta n mod
negativ durabiIitatea betonuIui
deoarece n betonuI proaspt
au tendinta s se orienteze
n pIan orizontaI, favoriznd
separarea apei si formarea de
pori sub eIe;
Forma granuIeIor de
agregat (rotunjit, nereguIat,
soIzoas, anguIar, aIungit
etc.) inueneaz considerabiI
rezisenteIe betonuIui.
Textura (sticIoas, neted,
granuIar, rugoas, cristaIin
etc.) suprafeei agregatuIui
inueneaz considerabiI
rezisteneIe betonuIui, n
speciaI rezistena Ia ntindere.
O textur mai rugoas
caracteristic agregateIor
de concasaj asigur fore
de adeziune mai mari
ntre granuIeIe de agregat
si matricea Iiant, Iucru
extrem de important n
cazuI betoaneIor de naIt
performan si a ceIor rutiere.
B
E
T
O
N

L
A

S
T
A
N
D
A
R
D
E

E
U
R
O
P
E
N
E

2
9
VII. EN 934-2, ADITIVI PENTRU BETON
Dac pn de curnd se
considera c agregatele sunt
complet inerte, acum asistm la
reconsiderarea acestei teorii (n
cazul agregatelor calcaroase,
dolomitice si uneori a celor
silicioase pot exista legturi
chimice ntre granulele de
agregat si piatra de ciment).
La o aderen bun, n sprtura
unei probe de beton ntrit ar
trebui s apar cteva granule
de agregat rupte alturi de
un mare numr de granule
desprinse de la locul lor. Un
numr mare de granule rupte
sugereaz o rezisten prea mic
a agregatului.
Aditivii acceleratori, ntrzietori,
reductori de ap, antrenori de
aer, plastifani, superplastifani
etc. se utilizeaz n Romnia n
condiii de obligativitate.
ntrarea n vigoare a SR EN
206-1 si a Documentului Naional
de Aplicare care indic rapoarte
A/C maxime reduse, respectiv
clase minime de beton mai
ridicate dect cele impuse prin
NE 012-1999, va conduce la
efcientizarea utilizrii aditivilor si
implicit la cresterea durabilitii
construciilor din beton.
SR EN 934-2:2003 (Aditivi
pentru beton, mortar si past.
Partea 2 : Aditivi pentru beton.
Defniii, condiii, conformitate,
marcare si etichetare)
nlocuieste STAS 8573-78 (Aditiv
impermeabilizator pentru mortare
de ciment) si STAS 8629-90
(Aditiv plastifant mixt pentru
betoane).
SR EN 934-2:2003 stabileste
defniiile si condiiile pentru
aditivii care se utilizeaz n
B
E
T
O
N

L
A

S
T
A
N
D
A
R
D
E

E
U
R
O
P
E
N
E

3
0
betonul de consisten normal.
Acest standard se refer doar
la aditivii care se folosesc
n betonul simplu, armat si
precomprimat care se utilizeaz
ca beton de santier, gata de
utilizare (ready mix) sau beton
pentru prefabricate.
Cantitatea total de aditivi nu
trebuie s depseasc dozajul
maxim recomandat de ctre
productor si, n starea n care
se livreaz, nu trebuie s fe
mai mare de 50g aditiv / Kg de
ciment n afara situaiei n care
s-a stabilit deja infuena unui
dozaj mai ridicat de aditivi asupra
performanelor si durabilitii
betonului.
Aditivii utilizai ntr-o cantitate
mai mic de 2g/Kg ciment sunt
admisi doar dispersai n mod
controlat, ntr-o parte din apa de
amestec.
n cazul n care cantitatea
total de aditiv n solutie este
superioar valorii de 3l/mc
beton, coninutul de lichid se
ia n considerare la calculul
raportului A/C. Compatibilitatea
ntre ciment si aditivi si ntre
aditivi ca atare, n cazul n care
se folosesc mai muli aditivi
n cadrul aceleiasi compoziii,
trebuie verifcat la efectuarea
ncercrilor iniiale.
Aditivii se utilizeaz ntruct:
Reduc pe ansambIu costuI
construciiIor;
Doar cu ajutoruI acestora
se pot obine anumite
caracteristici aIe betonuIui
cu impact direct asupra
durabiIitii;
Menin caIitatea betonuIui
n timpuI amestecrii,
transportuIui, punerii n oper
si tratrii n diferite condiii de
temperatur.
Utilizarea corespunztoare
a aditivilor este esenial
pentru asigurarea durabilitii
betoanelor. Utilizarea aditivilor
nu exclude aplicarea msurilor
tehnologice normale, necesar
a f luate pe timpul executrii
construciilor (ex: compactarea
betonului) sau ulterior (ex:
tratarea betonului).
Beton martor fr aditiv
plastifant (jos) si cu aditiv
plastifant (sus) - vezi imagini.
B
E
T
O
N

L
A

S
T
A
N
D
A
R
D
E

E
U
R
O
P
E
N
E

3
1
VIII. EN 197-1, CIMENT
Alegerea unui anumit tip de
ciment n compoziia unui beton
se face funcie de parametrii
dorii ai betonului proaspt si
ntrit, tehnologia de executare
a lucrrii (ex: beton turnat cu
cofraje glisante), condiiile de
tratament ale betonului (ex:
tratament termic), dimensiunile
structurii (cu trimitere ctre
cldura de hidratare, spre
exemplu), agresiunea mediului
nconjurtor (*) asupra structurii
si reactivitatea potenial a
agregatelor fa de alcalii (dac
este cazul).
(*) consultai Documentul Naional de
Aplicare a SR EN 206-1:2002.
Cimenturile CARPATCEMENT

se fabric, n marea lor
majoritate, n baza standardului
SR EN 197-1:2002 care
reprezint versiunea
romneasc obinut prin
traducerea Standardului
European EN 197-1:2000.
Aceste cimenturi au primit
denumirea de cimenturi uzuale,
find destinate realizrii de
betoane simple, armate si
armate dispers cu o gam
extins de utilizare n domeniul
construciilor civile, drumurilor,
prefabricatelor etc.
Standardul SR EN 197-1:2002
(Ciment. Partea 1: Compoziie,
specifcaii si criterii de
conformitate ale cimenturilor
uzuale) prezint condiiile fzice,
chimice si mecanice necesar
a f ndeplinite de 27 de tipuri
uzuale de ciment considerate
tradiionale si bine verifcate de
ctre organismele Naionale
de standardizare din Comitetul
European de Standardizare.
Din aceste 27 de tipuri uzuale
de ciment, 21 de tipuri sunt
cimenturi (de clasa CEM , , V
si V) n care proporia de clincher
variaz ntre 5 si 94%.
Acest standard este armonizat
cu Directiva European CE
89/106 / Produse pentru
construcii.
nlocuieste urmtoarele
standarde Naionale:
SR 388:1995 Ciment
Portland;
SR 1500:1996 Cimenturi
compozite uzuale de tip , , V
si V;
SR 6232:1996 Cimenturi,
adaosuri minerale si aditivi.
Condiiile impuse cimenturilor
se bazeaz pe rezultatele
B
E
T
O
N

L
A

S
T
A
N
D
A
R
D
E

E
U
R
O
P
E
N
E

3
2
ncercrilor de laborator
efectuate n conformitate cu:
SR EN 196-1:1995(*) - Metode
de ncercri ale cimenturilor.
/ Partea 1: Determinarea
rezistenelor mecanice;
SR EN 196-2:1995(*) - Metode
de ncercri ale cimenturilor. /
Partea 2: Analiza chimic a
cimenturilor;
SR EN 196-3:1995(*) Metode
Partea 3: Determinarea timpului
de priz si a stabilitii;
SR EN 196-5:1995(*) - Metode
Partea 5: ncercarea materialelor
puzzolanice;
SR EN 196-6:1994 - Metode
Partea 6: Determinarea fneii;
Partea 7: Metode de prelevare si
pregtire a probelor de ciment;
Partea 8: Cldura de hidratare.
Metoda prin dizolvare;
Partea 9: Cldura de hidratare.
Metoda semiadiabatic;
SR EN 196-21:1994 - Metode
de ncercri ale cimenturilor.
/ Partea 21: Determinarea
coninutului de cloruri, dioxid de
carbon si alcalii din cimenturi;
Toate aceste standarde
reprezint versiunile romnesti
obinute prin traducerea
standardelor europene
corespondente de ctre nstitutul
Roman de Standardizare (RS).
Standardele marcate (*) au fost
revizuite n mai 2005.
VIII.1.CIMENTURI
FABRICATE DUP
STANDARDE
EUROPENE
CIMENTURI UZUALE
FABRICATE CONFORM SR EN
197-1:2002
Cimenturile uzuale sunt
destinate elementelor /
structurilor monolite, armate,
armate dispers si prefabricate,
n general cu grosimi reduse,
n conformitate cu prevederile
standardelor si normativelor
aplicabile. Funcie de clasa de
rezisten, acestea pot oferi
ntreaga gam de clase de
rezisten a betoanelor defnit
n SR EN 206-1, de la C8/10 si
pn la C100/115. Cimenturile
de clas de rezisten 32.5 sunt
recomandate si pentru tratarea
solurilor si executarea straturilor
B
E
T
O
N

L
A

S
T
A
N
D
A
R
D
E

E
U
R
O
P
E
N
E

3
3
de balast stabilizat si beton slab
(max. C6/7,5).
Domeniile de utilizare a
cimenturilor uzuale au o mare
variabilitate, funcie de tipul
cimentului, natura, proprietile
si dozajul de adaos(uri), efectele
prezenei a mai multor adaosuri
(din ciment) asupra produsului
fnal (betonul) si nu n ultimul
rnd de experiena local.
CIMENTURI CU CLDURA
DE HIDRATARE REDUS
FABRICATE CONFORM
A1/2004 LA SR EN 197-1:2002

Acest amendament defneste
cimenturile uzuale cu cldura
de hidratare redus ca find
acele cimenturi produse
conform SR EN 197-1:2002
dar a cror cldur de hidratare
nu trebuie s depseasc
valoarea caracteristic de 270
J/g, determinat n conformitate
cu SR EN 196-8 la 7 zile sau n
conformitate cu SR EN 196-9 la
41ore.
Nu sunt modifcri fa de
exigenele standardului SR EN
197-1:2002 n ceea ce priveste
rezistena la compresiune a
cimenturilor. Practic, obinerea
acestei clduri reduse de
hidratare se poate face prin
sporirea coninutului de
adaos(uri), limitarea fneii de
mcinare si/sau impunerea de
condiii anumitor constitueni
mineralogici ai clincherului.
Limitarea cldurii de hidratare
permite utilizarea acestor
cimenturi n construcii masive
(cu raport suprafa / volum
mic), acolo unde apariia fsurilor
de contracie termic n masa
betonului trebuie evitat, n
conformitate cu prevederile
aplicabile.
CIMENTURI CU CLDURA DE
HIDRATARE FOARTE REDUS
14216:2004
La aceste cimenturi cu coninut
ridicat de adaosuri (zgura,
silice, puzzolana sau cenusa),
cldura de hidratare nu trebuie
s depseasc valoarea
caracteristic de 220 J/g,
determinat fe n conformitate
cu SR EN 196-8 la 7 zile fe n
conformitate cu SR EN 196-9 la
41ore.
ndiferent de compoziie, aceste
cimenturi se fabric ntr-o
singur clas de rezisten
(22.5), impunndu-se condiie
doar asupra rezistenei la
compresiune la 28 de zile
(care trebuie s fe ntre 22.5 si
42.5MPa).
Sunt destinate construirii de
baraje si altor construcii masive,
unde dimensiunile structurii au
un raport suprafa / volum mic;
pot f folosite la tratarea solurilor,
executarea straturilor rutiere etc.
n conformitate cu prevederile
aplicabile.
B
E
T
O
N

L
A

S
T
A
N
D
A
R
D
E

E
U
R
O
P
E
N
E

3
4
CIMENTURI DE FURNAL
CU REZISTEN INIIAL
SCZUT FABRICATE
CONFORM SR EN 197-4:2004
Standardul precizeaz condiiile
de compoziie, stabileste criteriile
de conformitate si regulile de
aplicare pentru :
cimenturi de furnal cu rezisten
iniial mic si
cimenturi de furnal cu rezisten
iniial mic si cldur de
hidratare redus.
Cimentul de furnal cu rezistene
iniiale sczute are reacii si
procese de hidratare identice
cu cele ale cimenturilor uzuale
ns, datorit compoziiei (zgura
de furnal ntre 36 si 95% din
mas), fneii si reactivitii
constituenilor, procesul iniial de
hidratare este (normal) mai lent.
Condiiile impuse rezistenelor la
compresiune sunt prezentate n
tabelul urmtor:
Cldura de hidratare a
cimenturilor de furnal cu
rezisten iniial mic si cu
cldur de hidratare redus nu
trebuie s depseasc valoarea
caracteristic de 270 J/g,
determinat fe conform EN 196-
8 la 7 zile, fe conform EN 196-9
la 41 ore. Aceste cimenturi pot
f utilizate n construcii masive
(inclusiv fundaii obisnuite) unde
dimensiunile structurii au un
raport suprafa / volum mic, iar
cele de clas de rezistena 32,5L
la tratarea solurilor, executarea
infrastructurilor rutiere etc., n
conformitate cu prevederile
aplicabile.
Clasa de
rezisten
Rezistena la compresiune [MPa]
Rezistena iniial Rezistena standard
2 zile 7 zile 28 zile
32,5 L - < 12,0 < 32,5 > 52,5
42,5 L - < 16,0 < 42,5 > 62,5
52,5 L <10,0 - < 52,5
LIANI HIDRAULICI RUTIERI
FABRICAI CONFORM SR ENV
13282:2002
Evoluia domeniului infrastructurii
cilor de transport pe plan
internaional este n mod
evident orientat spre utilizarea
de cimenturi (liani hidraulici)
speciale, cu coninut mare de
adaosuri de fabricaie (zgura,
puzzolana, cenusa, sist calcinat
si calcar) si cu rezistente reduse
la compresiune.
n acest sens, noul standard
SR EN 13282:2002 prevede
utilizarea lianilor hidraulici
rutieri la execuia si reabilitarea
drumurilor, autostrzilor,
parcrilor, platformelor
industriale n straturi de form,
de fundaie si de baz. Aceste
B
E
T
O
N

L
A

S
T
A
N
D
A
R
D
E

E
U
R
O
P
E
N
E

3
5
cimenturi sunt utilizabile si n
cadrul stabilizrii straturilor de
form din infrastructura cii
ferate, pmnturilor din zonele
adiacente cilor de comunicatie,
lucrrilor de art etc.
Standardul detaliaz condiiile
fzice, mecanice, chimice
aplicabile la 6 tipuri de cimenturi
rutiere, clasifcate n patru clase
de rezisten la compresiune
(5; 12.5; 22.5; 32.5), conform
tabelului urmtor:
(*) ,E semnifc un coninut de minim
20% clincher Portland
CIMENTURI DE ZIDRIE
413-1:2004

Standardul specifc defniia si
compoziia cimenturilor folosite
la producerea de mortare pentru
zidrie, tencuial si fnisare,
realizate manual sau mecanizat.
Sunt defnite 4 tipuri de
cimenturi (funcie de rezistena
la compresiune, conform
tabelului urmtor) care ns
nu se utilizeaz la prepararea
betoanelor, la executarea de
lucrri n medii agresive din
Clasa de rezisten
7 zile 28 zile
5 - < 5 > 15
12,5 - < 12,5 > 32,5
22,5 - < 22,5 > 42,5
22,5 E (*) < 10 < 22,5 > 42,5
32,5 - < 32,5 > 52,5
32,5 E (*) < 16 < 32,5 > 52,5
punct de vedere chimic sau
la sape expuse abraziunii
mecanice.
n compoziia acestor cimenturi
se pot folosi pe post de adaosuri
materiale minerale naturale sau
derivate din procesul tehnologic
de producere a clincherului, var,
pigmeni etc.
Standardul impune o serie de
condiii fzice si chimice att
pentru cimentul propriu-zis ct si
pe mortarul proaspt (coninut de
aer, reinere de ap).
B
E
T
O
N

L
A

S
T
A
N
D
A
R
D
E

E
U
R
O
P
E
N
E

3
6
Tip si clas de
rezisten
7 zile 28 zile
MC 5 - < 5 > 15
MC 12,5
MC 12,5X
< 7 < 12,5 > 32,5
MC 22,5X < 10 < 22,5 > 42,5
Coninutul de clincher Portland
este de minim 25% pentru
cimentul MC5 si de minim 40%
pentru restul cimenturilor de
zidarie.
VIII.2. CIMENTURI
UZUALE
COMPONENTELE
CIMENTURILOR FABRICATE
CONFORM SR EN 197-1:2002
Cimenturile uzuale
aparinnd gamei de produse
CARPATCEMENT
conin
urmtoarele componente:
Componente principaIe
- CIincher PortIand (K) obinut
prin sinterizarea n cuptoare la
temperatur de ~14500C a unui
amestec de materii prime n
proporii stabilite cu exactitate,
coninnd elemente exprimate
uzual ca oxizi CaO, SiO2, Al2O3,
Fe2O3 si cantiti mici din alte
materiale. Amestecul de materii
prime, anterior introducerii n
cuptor, este mcinat fn (de
fneea finii).
- Zgura (bazic) granuIat
de furnaI (S) rezultat prin
rcirea rapid a unei topituri de
zgur de compoziie adecvat,
cum este aceea obinut prin
topirea minereului de fer n
furnal. Zgura utilizat de ctre
CARPATCEMENT HOLDING
(sursa: Galai) conine minimum
dou treimi din mas zgur
vitroas si prezint proprieti
hidraulice cnd este activat
corespunztor.
- MateriaIe puzzoIanice (V) cu
compoziie silicioas sau silico-
aluminoas sau o combinaie a
acestora.
Materialele puzzolanice nu
se ntresc de la sine prin
amestecarea cu ap ns
atunci cnd sunt mcinate fn
reacioneaz la temperatura
ambiant. n prezena apei
cu hidroxid de calciu dizolvat
formeaz compusi pe baz de
silicat de calciu si aluminat de
calciu care dezvolt rezisten.
B
E
T
O
N

L
A

S
T
A
N
D
A
R
D
E

E
U
R
O
P
E
N
E

3
7
Acesti compusi sunt similari
cu aceia care se formeaz la
ntrirea materialelor hidraulice.
Puzzolanele constau n principal
din dioxid de siliciu reactiv si oxid
de aluminiu ns pot conine si
alti oxizi (ex : oxid de fer).
Componenii principali ai
cimenturilor CARPATCEMENT

nainte de introducerea n moar
- vezi imaginile alturate.
Componente auxiIiare minore
- Materiale minerale anorganice
sau derivate din procesul
de fabricare a clincherului
Portland, special alese si
selecionate, inerte sau cu
proprieti hidraulice, prezente
n compoziia cimentului n
proportii sub 5% (exclusiv
ghipsul necesar reglrii timpului
de priz). Acestea nu mresc n
mod considerabil necesarul de
ap al cimentului, nu afecteaz
n nici un fel rezistena betonului
sau a mortarului si nu reduc
protecia armturii mpotriva
coroziunii. Componentele
auxiliare minore, dup o
preparare corespunztoare, efect
al distribuiei lor granulometrice,
mbuntesc proprietile fzice
ale cimentului (ex: lucrabilitatea).
SuIfat de caIciu
- Sulfatul de calciu (sub
forma de ghips) este adugat
componentelor cimentului
CARPATCEMENT
n timpul
fabricrii sale, pentru reglarea
timpului de priz.
Clincherul Portland
Zgura bazic
Cenusa silico-aluminoas
Sulfatul de calciu (ghipsul)
B
E
T
O
N

L
A

S
T
A
N
D
A
R
D
E

E
U
R
O
P
E
N
E

3
8
COMPOZIIA SI NOTAREA
CIMENTURILOR UZUALE
Cele 27 produse din familia
cimenturilor uzuale produse n
conformitate cu SR EN 197-
1 :2002 sunt grupate n cinci
tipuri principale de ciment:
- CEM Ciment Portland
- CEM Ciment Portland
compozit
- CEM Ciment de furnal
- CEM V Ciment puzzolanic
- CEM V Ciment compozit
VIII.3. CONDIII
MECANICE, FIZICE,
CHIMICE SI DE
DURABILITATE
Condiii mecanice
Rezistena standard a
cimenturiIor
Rezistena standard a unui
ciment este rezistena la
compresiune la 28 zile
determinat n conformitate cu
SR EN 196-1. Sunt defnite trei
clase de rezisten standard:
clasa 32,5; clasa 42,5 si clasa
52,5 (conform tabelului urmtor).
Rezistena iniiaI
Rezistena iniial a unui ciment
este rezistena la compresiune
determinat n conformitate cu
SR EN 196-1 la 2 zile (sau la 7
zile pentru clasa de rezisten
32.5N); aceasta trebuie s
corespund condiiilor din tabelul
urmtor.
Pentru fecare clas de
rezisten standard sunt defnite
dou clase de rezisten iniial,
o clas cu rezisten iniial
uzual, notat cu N, si o clas cu
rezisten iniial mare, notat cu
R (conform tabelului urmtor).
Condiii mecanice si fzice defnite ca valori caracteristice
Clas
de
rezisten
Rezisten la compresiune
MPa [1 MPa =1N/mm
2
]
Timp
iniial
de priz
Stabilitate
(expansiune)
Rezisten iniial Rezisten standard
2 zile 7 zile 28 zile [min] [mm]
32,5 N - t 16,0
t 32,5 d 52,5 t 75
d 10
32,5 R t 10,0 -
42,5 N t 10,0 -
t 42,5 d 62,5 t 60
42,5 R t 20,0 -
52,5 N t 20,0 -
t 52,5 - t 45
52,5 R t 30,0 -
CEM 42.5R
CEM / A 32,5N
CEM / BS 32.5N
CEM / A 42.5N
B
E
T
O
N

L
A

S
T
A
N
D
A
R
D
E

E
U
R
O
P
E
N
E

3
9
Condiii zice
Timp iniiaI de priz
Timpul iniial de priz, determinat
n conformitate cu SR EN 196-3,
trebuie s corespund condiiilor
din tabelul anterior.
Timpul iniial de priz reprezint
timpul scurs ntre prepararea
pastei de ciment de consisten
normal (amestec de ciment si
ap n proporii bine defnite) si
momentul de nceput al prizei.
nceputul prizei este marcat de
fenomenul de trecere a pastei
de ciment de la starea fuid la
starea solid.
StabiIitatea (expansiunea)
Expansiunea determinat n
conformitate cu SR EN 196-3,
trebuie s corespund condiiilor
din tabelul anterior.
Dup ntrire pasta de ciment
trebuie s aiba volum constant
adic s nu prezinte contracii
(n mediu uscat) sau umfturi
(n mediu umed). Aprecierea
modului de comportare a
cimentului (betonului) n situaii
reale, din acest punct de vedere,
se face n urma determinrii
stabilitii prin metoda cu inelul
cu ace Le Chatelier.
Condiii chimice si de
durabiIitate
Caracteristicile chimice ale
cimenturilor uzuale aparinnd
tipurilor si claselor de rezisten
indicate n coloanele 3 si 4
din tabelul urmtor trebuie s
corespund condiiilor precizate
n coloana 5 din acest tabel
atunci cnd sunt determinate n
conformitate cu standardele de
referin menionate n
coloana 2.
n majoritatea aplicaiilor,
n special n condiii severe
de mediu sau solicitare (ex:
abraziune), alegerea tipului de
ciment are o infuen decisiv
asupra durabilitii betoanelor
si mortarelor (ex: rezistena
la nghe-dezghe, rezistena
chimic, protecia armturii etc.).
Alegerea unui anumit tip de
ciment, n special n ceea
ce priveste tipul si clasa de
rezisten pentru diferite
aplicaii si combinaii de clase
de expunere, trebuie s fe
efectuat confom standardelor si
reglementrilor n vigoare ce fac
referire la domeniul n discutie.
n acest sens consultai
Documentul Naional de Aplicare
a SR EN 206-1:2002.
B
E
T
O
N

L
A

S
T
A
N
D
A
R
D
E

E
U
R
O
P
E
N
E

4
0
Condiii chimice defnite ca valori caracteristice
1 2 3 4 5
Caracteristic
ncercare de
referin conform
standard
Tip principal de
ciment
Clas de rezisten Condiii
a
Pierdere la calcinare EN 196-2
CEM
CEM
toate d 5,0 %
Reziduu insolubil EN 196-2
b
CEM
CEM
toate d 5,0 %
Coninut de
sulfai
(sub form de SO
3
)
EN 196-2
CEM
CEM
c
32,5 N
32,5 R
42,5 N
d 3,5 %
CEM V
CEM V
42,5 R
52,5 N
52,5 R d 4,0 %
CEM
d
toate
Coninut de cloruri EN 196-21 toate
e
toate d 0,10 %
f
Puzzolanicitate EN 196-5 CEM V toate
Satisface
ncercarea

Note tabel:
a. Condiiile sunt date ca procente de
mas din cimentul fnal.
b. Determinarea reziduului insolubil n
acid clorhidric si carbonat de sodiu.
c. Cimentul de tip CEM /B-T poate s
conin pn la 4,5 % SO3 pentru toate
clasele de rezisten.
d. Cimentul de tip CEM /C poate s
conin pn la 4,5 % SO3.
e. Cimentul de tip CEM poate s
conin mai mult de 0,10 % cloruri, dar
n acest caz coninutul maxim de cloruri
trebuie s fe precizat pe ambalaj si/sau
pe documentul de livrare.
f. Pentru precomprimare cimenturile
pot f produse cu limite mai coborte. n
acest caz valoarea de 0,10 % trebuie
nlocuit cu acea valoare mai cobort,
care trebuie precizat n documentul de
livrare.
(Ciment. Partea 2: Evaluarea
conformitii) este utilizat n
vederea aplicrii n practic
a standardului de specifcaii
pentru cimenturile uzuale (SR
EN 197-1:2002), standard care
este armonizat cu Directiva
European 89/106 / Produse
pentru construcii si care
transpune cerinele eseniale ale
acestei directive.
Standardul SR EN 197-2
specifc schema de evaluare
a conformitii cimenturilor
cu standardele de specifcaii
corespunztoare produsului,
inclusiv certifcarea conformitii
de ctre un organism de
certifcare. Standardul prevede
reguli tehnice pentru controlul
produciei n fabric de ctre
productor si pentru sarcinile
organismului de certifcare. De
asemenea, prevede reguli pentru
aciunile ce trebuie urmate n caz
de neconformitate, procedura
pentru certifcarea conformitii
si condiiile pentru centrele de
expediie.
B
E
T
O
N

L
A

S
T
A
N
D
A
R
D
E

E
U
R
O
P
E
N
E

4
1
IX. BETONUL PROASPT SI NTRIT
IX.1. BETONUL PROASPT
Seria de standarde SR EN 12350 - ncercri pe beton proaspt
include urmtoarele pri:

Partea 1: Esantionare
Partea 2: ncercarea de tasare
Partea 3: ncercarea Vebe
Partea 4: Grad de compactare
Partea 5: ncercarea cu mas de rspndire
Partea 6: Densitate
Partea 7: Coninut de aer. Metode prin presiune.

B
E
T
O
N

L
A

S
T
A
N
D
A
R
D
E

E
U
R
O
P
E
N
E

4
2
CLASE DE CONSISTEN
CLASE DE TASARE
(*) aplicabile betoanelor cu agregate
cu dimensiunea maxim de 40mm.
Observaii:
1. SR EN 12350-2 nlocuieste
parial STAS 1759-88 si
anume capitolul 3.1. referitor
la determinarea tasrii fr
ca totusi aceast nlocuire s
prezinte diferene de fond;
2. Dac tasarea continu s
se modifce ntr-un interval
de un minut dup decofrare,
determinarea tasrii nu este
adecvat ca metod de
msurare a consistenei;
3. Determinarea tasrii se
valideaz dac, dup decofrare,
conul prezint tasare ,real
adic dac pe ansamblu acesta
rmne intact si simetric; n
situaia n care conul prezint
tasare ,cu forfecare (prbusire
asimetric) ncercarea se reface
(*);
Clase (*) Timpul Vebe [s] determinat conform SR EN 12350-3
V0 >31
V1 30 ... 21
V2 20 ... 11
V3 10 ... 6
V4 5 ... 3
4. n situaia n care la dou
determinri consecutive conul
prezint tasare ,cu forfecare,
betonul nu are plasticitatea si
coeziunea necesare pentru
ca ncercarea tasrii s fe
recomandabil.
(*) fguri sugestive (tasare ,real si ,cu
forfecare) sunt prezentate n SR EN
12350-2.
CLASE VEBE
cu dimensiunea maxim de 63mm
Observaii
parial STAS 1759-88 si anume
capitolul 3.3. referitor la metoda
de remodelare Vebe fr ca
totusi aceast nlocuire s
prezinte diferene de fond; totusi
acestea constau n modifcarea
unitii de exprimare a
frecvenelor vibraiilor si defnirea
duratei totale a operaiei la 5
minute, fa de STAS 1759-88
Clasa de tasare
(*)
Tasarea [mm] determinat conform SR EN 12350-2
S1 10 ... 40
S2 50 ... 90
S3 100 ... 150
S4 160 ... 210
S5 > 220
B
E
T
O
N

L
A

S
T
A
N
D
A
R
D
E

E
U
R
O
P
E
N
E

4
3
Clasa (*)
Grad de compactare determinat conform
SR EN 12350-4
C0 > 1.46
C1 1.45 ... 1.26
C2 1.25 ... 1.11
C3 1.10 .... 1.04
CLASE DE COMPACTARE
cu dimensiunea maxim de 63mm
Observaii:
parial STAS 1759-88 si
anume capitolul 3.2. referitor
la determinarea gradului de
compactare fr ca totusi
aceast nlocuire s prezinte
diferene de fond;
CLASE DE RSPNDIRE
Metoda simpl de determinare
a lucrabilitii betonului care
const n msurarea rspndirii
betonului pe o mas (plac)
plan, supus la o suit de 15
socuri bruste aplicate manual.
Clase de rspndire (*)
Diametrul rspndirii [mm] determinat conform
SR EN 12350-5
F1 < 340
F2 350 ... 410
F3 420 ... 480
F4 490 ... 550
F5 560 ... 620
F6 > 630
care nu prevedea valoarea
duratei totale;
2. Dac timpul Vebe este mai
mic de 5 sec sau mai mare de
30 sec, betonul are o consisten
care nu poate f evaluat prin
ncercarea Vebe;
3. Se consemneaz modul
n care s-a tasat trunchiul de
con (fguri sugestive: tasare
,msurabil, ,cu forfecare si
,cu prbusire) sunt prezentate
n standard;
2. Dac gradul de compactare
este mai mic de 1.04 sau
mai mare de 1.46, betonul
are o consisten pentru care
determinarea gradului de
compactare cu aceast metod
nu este corespunztoare;
(*) neaplicabile betoanelor cu ageni
de expandare, grosiere sau cu agregate
avnd dimensiunea maxim peste
63mm.
B
E
T
O
N

L
A

S
T
A
N
D
A
R
D
E

E
U
R
O
P
E
N
E

4
4
Observaii
1. Aceast metod de
determinare a lucrabilitii
betonului proaspt are extindere
mare la nivel european, prin
simplitatea si efciena ei;
2. ncercarea este sensibil
la schimbri de consisten
ale betonului care corespund
valorilor de curgere cuprinse
ntre 340 si 600 mm. n afara
acestui interval de diametre ale
rspndirii, metoda de ncercare
poate s nu fe corespunztoare;
se pot lua n considerare alte
metode de determinare a
consistenei;
3. n urma suitei de socuri
aplicate mesei de rspndire
este posibil s apar o usoar
segregare (pasta de ciment
s formeze un inel de civa
milimetri care s se extind
dincolo de agregatul grosier);
dac aceast segregare s-a
produs, ncercarea se consider
necorespunztoare.
Determinarea rspndirii
betonului conform SR EN 12350
- vezi imagini alturate.
DETERMINAREA DENSITII
SR EN 12350-6:2002 specifc
metoda pentru determinarea pe
laborator si n santier a densitii
betonului proaspt compactat cu
meniunea c nu este aplicabil
betoanelor foarte dense, care
nu pot f compactate prin vibrare
normal.
Metoda const n umplerea cu
beton, compactarea si cntrirea
unui vas rigid, etans, de volum
(mai mare de 5dm
3
) si mas
cunoscute.
B
E
T
O
N

L
A

S
T
A
N
D
A
R
D
E

E
U
R
O
P
E
N
E

4
5
DETERMINAREA
CONINUTULUI DE AER
ANTRENAT CU AJUTORUL
METODELOR PRIN PRESIUNE
SR EN 12350-6:2002 specifc
dou tipuri de dispozitive de
msurare pentru efectuarea
ncercrii (manometru si
dispozitiv cu coloana de ap)
cu meniunea c nu s-au gsit
diferene semnifcative ntre
rezultatele oferite de cele dou
metode. Metodele se aplic
betoanelor de mas volumic
normal si grea, cu dimensiunea
maxim a granulei de agregat de
63mm; nu se aplic betoanelor
preparate cu agregate usoare, cu
agregate cu porozitate mare etc.
Metoda coIoanei de ap const
n introducerea apei pn la
o nlime cunoscut peste o
prob de beton compactat de
volum cunoscut care se af
ntr-o incint ermetica si n
aplicarea unei presiuni de aer
predeterminate deasupra apei.
Se msoar reducerea volumului
de aer din proba de beton prin
observarea scderii nivelului
de ap, coloana de aer find
etalonat n procente de aer din
proba de beton.
Metoda cu manometru const
n egalizarea unui volum de
aer cunoscut la o presiune
cunoscut ntr-o incint ermetic
cu volumul de aer necunoscut
dintr-o prob de beton.
Cadranul manometrului este
etalonat direct n procente de
aer corespunztoare presiunii
rezultate.
B
E
T
O
N

L
A

S
T
A
N
D
A
R
D
E

E
U
R
O
P
E
N
E

4
6
IX.2. BETONUL NTRIT
Seria de standarde
SR EN 12390 - ncercri pe
beton ntrit include urmtoarele
pri:
Partea 1: Form, dimensiuni si
alte condiii pentru epruvete si
tipare
Partea 2: Pregtirea si
conservarea epruvetelor pentru
ncercri de rezisten
Partea 3: Rezistena la
compresiune a epruvetelor
Partea 4: Rezistena la
compresiune. Caracteristicile
masinilor de ncercare
Partea 5: Rezistena la ntindere
prin ncovoiere a epruvetelor
Partea 6: Rezistena la ntindere
prin despicare a epruvetelor
Partea 7: Densitatea betonului
ntrit
Partea 8: Adncimea de
ptrundere a apei sub presiune
SR EN 12390-1:2005 (ncercri
pe betonul ntrit. Form,
dimensiuni si alte condiii pentru
epruvete si tipare) specifc
forma, dimensiunile si toleranele
epruvetelor de beton turnate
pentru ncercri sub form de
cuburi, cilindri si prisme precum
si ale tiparelor necesare pentru
realizarea lor.
pe betonul ntrit. Pregtirea si
conservarea epruvetelor pentru
ncercri de rezisten) specifc
metodele ce pot f folosite
pentru pregatirea si conservarea
epruvetelor n vederea
ncercrilor de rezisten. Se
refer la pregtirea si umplerea
tiparelor, compactarea betonului,
nivelarea suprafeei, conservarea
epruvetelor n vederea ncercrii
precum si la transportul
epruvetelor de ncercat.
Utilizarea compactrii manuale,
cu mas vibratoare sau cu
vibrator intern sunt acceptate ca
find echivalente cu meniunea
c utilizarea unui vibrator intern
pentru compactarea epruvetelor
de beton cu aer oclus trebuie s
fe realizat cu atenie.
Pstrarea epruvetelor ntr-o
camer cu umiditate strict
controlat (>95% la 20C2C)
este recunoscut ca find
echivalent cu pstrarea
epruvetelor n ap (la 20C2C).
B
E
T
O
N

L
A

S
T
A
N
D
A
R
D
E

E
U
R
O
P
E
N
E

4
7
n caz de litigiu, pstrarea n
ap trebuie s fe metoda de
referin.
Important: epruveteIe se
pstreaz n ap pn nainte
de ncercare, funcie de
termenuI de ncercare (7, 28,
56, 90 ziIe etc.)!
La transportarea epruvetelor
se iau toate msurile necesare
asa nct s se evite pierderea
de umiditate precum si abaterile
de la temperatura specifcat,
prin ambalarea acestora n
nisip umed, rumegus sau crpe
umede, eventual n pungi etanse
ce conin ap.
pe betonul ntrit. Rezistena
la compresiune a epruvetelor)
specifc metoda pentru
determinarea rezistenei la
compresiune pn la cedare a
epruvetelor din beton ntrit. O
seciune special a standardului
este dedicat modului n
care s-a realizat cedarea;
oferindu-se exemple (fguri)
de cedare satisfctoare si
nesatisfctoare pentru cuburi si
cilindri.
Se menioneaz faptul c o
cedare necorespunztoare se
nregistreaz n scripte.
Cedare corespunztoare Ia compresiune
Cedare necorespunztoare Ia compresiune
B
E
T
O
N

L
A

S
T
A
N
D
A
R
D
E

E
U
R
O
P
E
N
E

4
8
pe betonul ntrit. Rezistena la
compresiune. Caracteristicile
masinilor de ncercare)
nlocuieste parial STAS 1275-88
(ncercri pe betoane. ncercri
pe betonul ntrit) si stabileste
condiiile pentru performana
masinilor (preselor) de ncercat
pentru determinarea rezistenei
la compresiune a betonului.
la ntindere prin ncovoiere a
epruvetelor) specifc metoda
de determinare a rezistenei
la ntindere prin ncovoiere a
epruvetelor de beton ntrit.
Metoda este simpl, epruvetele
prismatice sunt supuse unui
moment de ncovoiere prin
aplicarea unei sarcini prin rolele
superioare si inferioare; se
nregistreaz ncrcarea maxim
susinut si se calculeaz
rezistena la ntindere prin
ncovoiere.
la ntindere prin despicare a
epruvetelor) specifc metoda
pentru determinarea rezistenei
la ntindere prin despicare a
epruvetelor de beton cilindrice
pentru betonul ntrit.
pe betonul ntrit. Densitatea
betonului ntrit) aplicabil
betonului usor, normal si greu
nlocuieste STAS 2414:1991
(Betoane. Determinarea
densitii, compactitii,
absorbiei de ap si porozitii
betonului ntrit).
pe betonul ntrit. Adncimea
de ptrundere a apei sub
presiune) nlocuieste STAS
3519-76 (ncercri pe betoane.
Verifcarea impermeabilitii
la ap). Standardul specifc
metoda pentru determinarea
adncimii de ptrundere a apei
sub presiune (500KPa) timp
de 72h n betonul ntrit, cu
vrsta de cel puin 28 de zile,
care a fost pstrat n ap. Dup
aplicarea presiunii n timpul
specifcat se face despicarea
epruvetei; pe seciune se
urmreste modul cum s-a extins
frontul de ptrundere a apei si se
msoar adncimea maxim de
ptrundere a acestuia.
CLASE DE REZISTEN LA
COMPRESIUNE
Rezistena la compresiune se
determin pe baza ncercrilor
efectuate pe cuburi cu latura de
150mm (sau pe cilindri cu 150/
300mm) conform SR EN 12390-
1, confecionate si conservate
conform SR EN 12390-2 din
probe prelevate n conformitate
cu SR EN 12350-1.
Determinarea rezistenei la ntindere prin
despicare conform SR EN 12390-6:2005
(Anexa A)
Determinarea rezistenei la ntindere prin
despicare conform SR EN 12390-6:2005
(Anexa A)
B
E
T
O
N

L
A

S
T
A
N
D
A
R
D
E

E
U
R
O
P
E
N
E

4
9
CIaseIe de rezisten Ia
compresiune pentru betoane
de masa voIumic normaI si
betoane greIe
(*) Clase de rezisten la compresiune
conform NE 012-1999 care nu se
regsesc n SR EN 206-2002
Clasa de rezisten a betonului
este defnit pe baza rezistenei
caracteristice. Aceasta este
rezistena la compresiune
n MPa (1 MPa = 1N/mm
2
)
determinat pe cilindri de
150xH300mm (sau cuburi cu
latura de 150mm) la vrsta de
28 zile, sub a crei valoare se
pot situa statistic cel mult 5% din
rezultate.
CIasa betonuIui
conform
normativuIui
C140/86
CIase de rezisten Ia
compresiune conform
SR EN 206-1/2002
Rezistena
caracteristic
pe ciIindri 150/
H300mm [N/mm
2
]
Rezistena
caracteristic
pe cuburi de Iatur
150mm [N/mm
2
]
Bc 2.5
CIasa minim de beton conform standarduIui
SR EN 206-2002 este C 8/10
Bc 3.5
Bc 5
Bc 7.5
Bc 10 C 8/10 8 10
Bc 15 C 12/15 12 15
Bc 20 C 16/20 16 20
Bc 22.5 - (*) - -
Bc 25 C 20/25 20 25
Bc 30 C 25/30 25 30
Bc 35 - (*) - -
- C 30/37 30 37
Bc 40 - (*) - -
- C 35/45 35 45
Bc 50 C 40/50 40 50
- C 45/55 45 55
Bc 60 C 50/60 50 60
- C 55/67 55 67
- C 60/75 60 75
- C 70/85 70 85
- C 80/95 80 95
- C 90/105 90 105
- C 100/115 100 115
B
E
T
O
N

L
A

S
T
A
N
D
A
R
D
E

E
U
R
O
P
E
N
E

5
0
X. GAMA DE PRODUSE CARPATCEMENT
CARPATCEMENT
Standard Obs. Denumire

Sucursala
Bicaz Deva Fieni
CEM I 42.5R
SR EN
197-1 :
2002
Standard
european
Ciment Portland cu
rezisten iniial mare
X X X
CEM I 52.5R O X O
CEM II/A-S 32.5R Ciment Portland cu zgur
cu rezisten iniial mare
X X X
X X O
CEM II/B-S 32.5R
Ciment Portland Compozit
cu rezisten iniial mare
O X O
CEM II/B-M(S-V) 32.5R
H II/A-S 32.5
SR 3011:
96 Standarde
naionale
nearmonizate
Ciment cu cldur de
hidratare limitat (si
rezisten moderat la ape
sulfatice)
X X X
CD 40
STAS
10092:78
Ciment pentru drumuri,
autostrzi si piste
aeroportuare
O X O
S.A. produce si comercializeaz
urmtoarele tipuri de cimenturi,
pe sucursale:
X n producie curent
O produs care nu se af n producie
curent la data editrii, v rugm s ne
contactai.
Avem plcerea s anunm
faptul c n 30.05.2005, S.C.
S.A. a primit n mod ofcial
Certifcatele prin care se
atest implementarea la nivel
de holding a SistemuIui de
Management Integrat CaIitate
- Protecia MediuIui - Sntate
si Securitate n Munc (ISO
9001:2000, 14001:1996 si
OHSAS 18001:2004).
Cu aceast ocazie s-au nmnat
si Certifcatele de Conformitate
CS pentru produse din gama
de cimenturi CARPATCEMENT

din fabricaia curent.
Ne asumm rspunderea pentru
calitatea si conformitatea cu
prevederile standardului de
produs pentru oricare ciment
CARPATCEMENT
.
B
E
T
O
N

L
A

S
T
A
N
D
A
R
D
E

E
U
R
O
P
E
N
E

5
1
Tradiional, oricare ciment
CARPATCEMENT
se
caracterizeaz prin stabilitatea
parametrilor si marje sufciente
de siguran n ceea ce priveste
rezistena la compresiune,
la termenele specifcate n
standardul de produs.
Certifcrile obinute reprezint
confrmarea respectrii
angajamentelor noastre
referitoare la calitatea produselor
si serviciilor, protecia mediului
nconjurtor si asigurarea celor
mai bune condiii de munc
angajailor nostri.
Reputaia noastr se bazeaz
pe produse si servicii de
caIitate.
Bucharest Business Park
Sos. Bucuresti-Ploiesti nr. 1A, ntrarea C,
Etajul 1, Sector 1, Bucuresti
013681, Romnia
Tel.: 021 311 59 75/76
Fax: 021 311 59 73/74
e-mail: carpatcement@carpatcement.ro
sales@carpatcement.ro
client@carpatcement.ro
CARPAT BETON
013681, Romnia
Tel.: 021 311 59 75/76
Fax: 021 311 59 73/74
e-mail: carpatbeton@carpatbeton.ro
CARPAT AGREGATE
013681, Romnia
Tel.: 021 311 59 75/76
Fax: 021 311 59 73/74
e-mail: carpatagregate@carpatagregate.ro

Beton European

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Beton European

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Beton la Standarde Europene

Standard Obs. Denumire

S-ar putea să vă placă și