IDEE PRINCIPALA:

Reflexia modului in care e perceput de societate si cum il afecteaza.

Adolescentul din opera ,,Romanul adolescentului miop'' de Mircea Eliade este un elev
mediocru dand dovada de noncomformism. Are o atitudine ostila fata de profesori ,
considerandu-se mai bun decat ei, fiind totodata superficial si refuzand sa invete. El il considera
pe domnul profesor Vanciu o piatra de incercare pentru el, fiind singurul pe care il admira
pentru ca nu se lasa mai prejos de caracterul adolescentului.
Printre colegi nu este foarte sociabil, dorind sa creada ca este un egal cu ei, dar totodata
mai ilustru decat acestia. Totusi are cativa prieteni cu care vorbeste mai des, pe care si cititorii ii
intalnesc de-a lungul romanului. Acestia sunt Radu, Dinu si Marcu.
Ei il poreclesc ,,Doctorul'' intrucat prefera sa sa afunde intre carti, separandu-se de lumea
exterioara. Aceasta singuratate si diversitate de masti pe care le foloseste in public il evidentiaza
ca un adolescent singuratic care se lupta cu crizele perioadei maturitatii. El invata de la prietenii
lui ca nu este bine sa isi arate tot timpul adevarata fata, fiind bine sa se ascunda dupa un nou
chip, dar si sa stie cum sa se faca placut si sa se integreze in societate.
Nu vorbeste foarte mult cu parintii sai, fiind astfel independent fata de ei. Nu il cearta si
nu ii impun invatatul, devenind o umbra a adolescentului. Totodata familia ii ofera protectie,
intimitate si acceptare neconitionata. De aceea mansarda devine un loc in care tanarul se simte
cel mai in siguranta.