Harap-Alb

- Protagonistul basmului
- Întruchipare a binelui
- Erou atipic de basm:
● Lipsit de însușiri supranaturale
● Construit realist
● Ființă complexă care învață din greșeli și progresează
- Personaj „rotund”
- Statut
● La început: „fiul craiului”, mezinul (naivul)
● Pe parcursul călătoriei: Harap-Alb (învățăcelul)
● La sfârșit: împăratul (inițiatul)
- Caracterizare
1. directă
a. de către narator
● „cel mai vrednic dintre nepoți”;
● „Fiul craiului, boboc în felul său la trebi de aieste, se potrivește
spânului și se bagă în fântână”;
● Portretul viitorului împărat: „n-a mai stat altul pe fața
pământului, așa de iubit, de slăvit și de puternic”;
b. De către alte personaje
● Sfânta Duminică: „Fii încredințat că nu eu, ci puterea
milosteniei și inima ta cea bună te ajută, Harap-Alb”.
2. indirectă
● naivitate (când intră în fântână);
● bunătate și milostenie (cu Sfânta Duminică);
● numele Harap-Alb semnifică sclav-alb, rob de origine nobilă, dar și
condiția de învățăcel;
● curajos și destoinic (trecerea primelor două probe);
● generozitate și îndemânare (față de roiul de albine);
● bunătate și curaj (întâlnirea cu nunta furnicilor);
● prietenia/ spiritul de tovărășie (cu cei cinci prieteni);
● onest, își respectă jurământul (când se îndrăgostește de fata Împăratului
Roș).