Imunoglobuline: structura si functie Primele dovezi asupra faptului ca anticorpii se regasesc intr-o anumita particulara fractiune a serului au aparut in 1939, cand Tiselius si Kabat au imunizat iepuri cu Ovalbumina, Serul animalelor a fost impartit in doua si a fost supus electroforezei Electroforeza proteinelor serului permite separarea acestora in 5 fractii majore: albumine, «l-, «2-, B- si y-globuline. Diferentele de migrare ale proteinelor in cdmpul electric sunt datorate sarcinilor electrice distincte, mirimii si greutdtii moleculare ale moleculelor, dar si unor caracteristici ale mediului de migrare (in principal pH') sau unor conditii fizice (de ex. temperatura). Benzile de migrare de la nivelul gelului vor putea fi ulterior colorate, iar scanarea densitometric’ a acestora va permite transformarea pattern-ului benzilor in grafice caracteristice (electroforegrame), ceea ce permite cuantificarea fiecirei fractii proteice. Intensitatea marcérii/grosimea benzii determina dimensiunea virfului reprezentat in grafic, iar aceasta reflect concentratia fractiei respective. . LA. Ae eet a Aba BY 1 | Conversia benzilor obtinute prin etfs virfuri caracteristice. A. electroforegrami normal; B. gammopatie monoclonal; C. gammopatie policlonali; D. inflamatie cronica. ‘Tratarea serului cu antigenul a condus la formarea unui precipitat, iar apoi, serul restant a fost supus electroforezei, constatandu-se scaderea exclusiva a fractiei 7. Concluzia a fost ca in aceasta particulara fractie se regasese moleculele specifice pentru antigen, care au fost denumite imunogobuline, pentru a le distinge de alte proteine care s-a incadra in aceeasi fractie electroforetica, Majoritatea isotipurilor de imunoglobuline se regsesc in fractia y a serului, Gammopatiile policlonale sunt caracterizate de benzi largi, difuze si intens colorate la nivelul fractiei y, ceea ce reflect o crestete a cantitatii de imunoglobuline cu diferite isotipuri si specificititi (C). Aceste molecule sunt secretate de plasmocite diverse si reprezinta, cel mai adesea, rezultatul stimularii antigenice cronice de catre diversi patogeni (D). Aparitia unui varf ascugit in regiunea y-globulinelor din electroforegrama este sugestiva pentru prezenta unei gammopatii monoclonale. © astfel de protein apare ca o consecin{a a proliferérii necontrolate (in dauna altor clone de limfocite B) a unei singure clone de limfocite, care s-au diferentiat in celule secretante de anticorpi. In majoritatea cazurilor, mulul nu este unul antigenic, cel mai adesea fiind vorba de o afectiune maligna B (B). ' Proteinele sunt substanfe amfotere, astfl ca, in functie de pH-ul mediului, se pot comporta ca baze sau acizi, cceea ce se reflects gi asupra sarcinii lor electrce. intr-un tampon de migrare alcalin de exemplu, proteinele vorStructura Molecula cel mai intens investigata in studiile de structura a fost IgGl, considerata @ fi molecula prototip”, cea mai bine reprezentata din punct de vedere cantitativ si care se gaseste exclusiv sub forma de monomer. Fiecare astfel de monomer este format din doua lanturi usoare (Light — L) identice cu o GM de aprox. 25 kDa si doua lanturi grele (Heavy — H) identice, cu GM de aprox, 50 kDa. Fiecare lant usor este legat de un lant greu prin intermediul unei legaturi disulfidice inter-lant, 0 legatura covalenta foarte puternica, la care se adauga a combinatie de legaturi ne-covalente cum ar fi legaturi hidrofobe, legaturi de hidrogen etc. Intre cele doua lanturi grele se gasesc Jegaturi similare, Studii enzimatice Intelegerea structurii acestei molecule a fost posibila ca urmare a experimentelor de digestie enzimatica. Rodney Porter si Gerard Edelman au fost rasplatiti cu premiul Nobel in 1972. Pentru inceput, fractia y a serului a fost separata intr-o fractie cu greutate moleculara crescuta si una scazuta, Ambii s-au concentrat asupra fractiei cu GM scazuta. Astfel, Porter a clivat molecula pentru o perioada scurta de timp cu papaina si a separat doua fragmente. Desi are, in general, 0 activitate proteolitica nespecifica si ar putea sa cliveze intreaga molecula de IgG, ‘ratamentul de scurta durata conduce doar la clivarea legaturilor mai susceptibile. In urma acestui tratament au fost obtinute doua fragmente identice cu 0 GM de 45 kDa care isi pastreaza activitatea de legare a antigemului si care au fost denumite Fab (fragment antigen binding) si un fragment de 50 kDa denumit Fe (fragment crystallizable) deoarece, in urma pastrarii peste noapte la temperatura scazuta, cristalizeaza, Disulfide Lebain bonds | | F _ ab)» Hehiin Pepsin digestion — r | a Papain digestion Mercaptoethanol + reduction Fab Fab x y/ . ‘ +] | Lehain HS SH SH Fe SH HechainAlfred Nissonof a utilizat pentru digestie pepsina, cu care a separat un fragment de 100 kDa compus din doua fragmente Fab si care a fost denumit F(ab");. Spre deosebire de fragmentele Fab, F(ab")> eta capabil sa precipite antigenele. In urma scindarii cu pepsina nu a putut fi separat un fragment de tipul Fe; deoarece acesta a fost digerat in multiple fragmente. Edelman a disociat molecula prin reducerea legaturilor disulfidice inter-lant. Porter a redus si el molecula cu mercaptoetanol si a alchilat-o, un tratament chimic care reduce. ireversibil legaturile disulfidice. Apoi, proba a fost analizata prin cromatografie pe coloana care separa moleculele in functie de marimea lor si au fost identificate astfel doua Janturi de 50 kDa si doua lanturi de 25 kDa, denumite H si L. Ramanea de facut legatura dintre rezultatele scindarii enzimatice si lanturile obtinute prin distrugerea legaturilor disulfidice. Tot Porter este cel care imunizeaza capre, fie cu fragmente Fab umane, fie cu fragmente Fe. Anticorpii anti-Fab s-au dovedit capabili sa reactioneze atat cu lanturile H cat si L, in timp ce anticorpii anti Fe nu recunoasteau decat lanturile H. Aceasta observatie a condus la concluzia ca fragmentele Fab constau dintr-o portiune de lant greu si Jant usor, in timp ce fragmentul Fe contine doar componente ale lantului greu, In urma acestor rezultate, Edelman si Porter au propus modelul care a devenit atat de cunoscut, cel al moleculei alcatuite din doua lanturi H identice si doua lanturi L identice, unite prin legaturi disulfidice, Studii de secventiere Debutul a fost foarte dificil datorita faptului ca nu existau cantitati suficiente de proteina perfect omogena. Secventierea a devenit posibila doar atunci cand au fost descoperite mieloamele, © malignitate a plasmocitelor. Daca in mod normal o astfel de celula reprezinta un stadiu final de diferentiere, un plasmocit malign este o celula care scapa mecanismelor de control si, ca atare, se poate divide in continuare fara sa fie nevoie de o stimulare antigenica, Anticorpii produsi de aceste celule maligne sunt, din punct de vedere structural, identici cu cei ;; Sunt denumiti insa proteine mielomatoase pentru a se preciza sursa lor. La un pacient cu mielom, cca, 95% dintre anticorpii serici pot fi reprezentati de proteina mielomatoasa. La multi pacienti, celulele mielomatoase secreta de asemenea lanturi usoare in exces — descoperite initial in urina acestor pacienti si denumite proteine Bence-Jones (dupa medicul american care le-a evidentiat). Mielomul poate apare nu doar la om ci si la animale, de ex. la soareci, atat in mod spontan cat si indus prin injectarea de ulei mineral (mineral oil) in cavitatea peritoneala. Clonele de plasmocite maligne care se dezvolta sunt denumite plasmocitoame si sunt denumite MOPC (mineral oil plasma cells). Secventierea lanturilor usoare Odata ce compararea secventelor de aa ale diferitelor proteine Bence-Jones, provenite de la diversi indivizi a fost posibila, s-a constatat ca existau diferente importante intre ele la nivelul jumatatii situate catre capatul N-terminal. Aceasta regiune a fost denumita ca atare ,regiune variabila”. In schimb, portiunea situata catre capatul C-terminal, a fost denumita regiune constanta, avand doar dous tipuri de secvente de baza, ceea ce a condus la identificarea a doua tipuri de lantuiri usoare: k si 2. La om, cca 60% dintre lanturile L sunt de tip k, in timp ce la soarece cca 95% dintre lanturile L sunt k. © anumita molecula de Ac nu le poate contine pe amandoua, fie ambele sunt de tip k, fie de tip %. Seeventele de aa ale lanturilor 2. prezinta cateva diferente minore, la nivelul catorva aa, pe baza caror sunt impartite in subtipuri: la sorece sunt 3, iar la om sunt 4. Secventierea lanturilor H Pentru studiul lanturilor H, proteinele mielomatoase au fost reduse cu mercaptoetanol si alchilate, iar apoi lanturile H au fost separate prin filtrare pe gel intr-o solutie de denaturareCand a fost comparata secventa in aa, a aparut un pattem similar ca cel al lanturilor L: partea N-terminala, formata tot din cca 110 aa prezenta o variatie importanta a secventei si a fost denumita regiune variabila. Restul lantului prezenta 5 tipuri de secventa de baza, corespunzatoare a $ tipuri de regiuni constante ale lanturilor grele (1, 6, y, &, 0). Fiecare din aceste tipuri de lanturi grele defineste un «isotip». Lungimea regiunii constante este de cca 330 aa pentru 8, y si a si de cca 440 aa pentru u si, Lanturile grele ale unei anumite ‘molecule de anticorp determina clasa acelui anticorp. Fiecare clasa poate folosi oricare tip de lant L. O singura molecula de anticorp prezinta doua lanturi 1 identice si doua lanturi L identice. Diferente minore ale secventei de aa ale lanturilor grele « si y a condus Ia impartirea suplimentara in subelase. La om exista doua subclase de lanturi a si 4 subclase de lanturi y. @ Heavy chain Light chain 17,0,6, or e work coo- coo- Structura Ig este determinata de organizarea primara, secundara, tertiara si cuaternara a proteinei, Structura primara ~ secventa liniara de aa, permite impartirea lanturilor in regiuni variabile si constante. Structura secundara este formata prin plierea (folding) lantului polipeptidic in straturi (foi) B pliate. Lanturile sunt pliate intr-o structura tertiara care conduce Ia formarea de domenii globulare, care sunt conectate la domeniile invecinate prin continuarea lanturilor polipeptidice in afara foilor B pliatg. In final, domeniile globulare ale domeniilor grele si usoare adjacente interactioneaza si creaza structura cuaternara, formand domenii functionale care permit, printre altele, Ig-nei sa lege specific un anumit Ag.Domenii Analizele de structura au demonstrat ca atat lanturile L cat si H contin o serie de unitati homologe de cca 70-110 aa, In cadrul fiecarei astfel de unitati, denumita domeniu, exista 0 legatura disulfidica intralant, care creaza o bucla de cca 60 aa, Secventele de aa ale domeniilor nu sunt identice dar sunt similare si genereaza 0 forma particulara in spatiu. Lanturile L contin un domeniu V si unul C; lanturile H contin un domeniu V si 3 sau 4 domenii C, in functie de clasa [g-nei. Analiza cristalografica a aratat ca domeniile Ig-nelor se pliaza de o maniera caracteristica, conducand la 0 structura compacta. Aceasta consta din doua straturi opuse, alcatuite din foi B pliate, unite intre ele prin «bucle de conexiune», avand diferite Iungimi. Foile ® pliate din cadral unui strat sunt stabilizate prin legaturi de hidrogen care leaga gruparile NH dintr-o foaie cu gruparile carbonil din foia adjacenta. Foile B pliate sunt caracterizate prin aa hidrofobi si hidrofili alternativi, ale caror catene laterale sunt dispuse perpendicular pe planul stratului. Aminoacizii hidrofobi sunt orientati catre interior, iar cei cei hidrofili catre exterior. Cele doua straturi opuse sunt stabilizate prin interactiuni hidrofobe si prin intermediul legaturii conservate disulfidice intralant.i strand arrangement Disulfide bond Accasta alcatuire a domeniului globular contribuie Ia structura cuatemara, facilitand interatiunile necovalente dintre domenii, prin intermediul fetelor alcatuite din foi B pliate. Astfel de interactiuni se formeaza intre straturi identice dintre domenii non-identice: V.-Vu, Ci-Ciu1 sau identice: Cya-Ci, Cus-Cut. @ Hinge region P Antigen-bisding se Antigeh-binding sce CarbohydrateStructura domeniului globular permite de asemenea realizarea unor bucle de conexiune cu lungimi si secvente variabile, aspect extrem de important pentru ca tocmai aceste segmente sunt cele care participa la realizarea paratopului. Domeniile regiunii variabile Analiza comparativa a unei multitudini de lanturi a condus la realizarea asa_numitelor ddiagrame Wu-Kabat. Acestea au evidentiat ca in cadrul regiunilor variabile, diferentele dintre lanturi se regasese in fapt la nivelul unor secvente reduse ca intindere, care au fost denumite CDR (complementarity determining region) sau regiuni hiperV si reprezinta maximum 20% din totalul de cea 110 aa al domeniului V. Au fost identificate 3 astfel de regiuni hiperV, atat la nivelul lantuluiL cat sila cel H. Restul domeniului V prezinta o variatie mult mai redusa — aceste portiuni sunt denumite «regiuni cadru». Regiunile CDR sunt de fapt cele care contribuie efectiv la realizarea situsului de interactiune cu Ag-nul si se regasesc la nivelul buclelor de conexiune dintre foile B pliate. Regiunile cadru se regasesc la nivelul foilor f pliate si actioneaza ca un suport pentru cele 6 bucle. Daca dispunerea spatiala a foilor B pliate este aceeasi pentru toate domeniile, in schimb orientarea spatiala a buclelor difera de la Ig la Ip. Vx domain DRI CDR2 cpR3 150, >, 100) 5 q = > 50 0 0 20 40 60 80 100 120 Residue position number Studiile de cristalografie au reusit de asemenea sa documenteze interactiunea dintre anticorpi si antigene dintre cele mai diverse, de la haptene si carbohidrati pana la acizi nucleici, peptide mici sau proteine mari globulare. In sistemul lizozim-anti-lizozim (proteina mare, globulara), s-a evidentiat ca suprafata de interactiune este relativ mare (intre 650-900 A), plata, cu cateva ondulatii. La nivelul unei astfel de suprafete pot lua contact intre 15 si 20 aa. In cazul anticorpilor care leaga antigene mai mici, situsul de legare este mai mic si seamana chiar cu un buzunar. Desi situsul de legare al Ig-nei (paratopul) este format atat din domeniul variabil al lantului H cat si L, in cazul interactiunii cu anumite Ag pot fi utilizate preponderent CDR-urile lantului Hi sau din contra, ale lantului L.Studiile de cristalografie au reusit sa mai evidentieze un aspect foarte interesant. De ex., formarea unui complex intre neuraminidaza si anti-neuraminidaza conduce la 0 modificare a orientarit lanturilor laterale, atat ale epitopului cat si ale paratopului. Aceasta modificare conformationala (care nu reprezinta un exemplu izolat) conduce in ultima instanta la © mai buna potrivire intre cele doua structuri. Chiar daca aceasta miscare nu este spectaculoasa, find in general de aproximativ 1 A, ea se dovedeste valoroasa din punct de vedere functional. Dupa cum precizam insa, modificarea conformationala nu priveste insa doar anticorpul ci si epitopul antigenului poate suferi acest gen de modificare, Regiunea balama Lanturile y, 5 si a prezinta 0 secventa peptidica extinsa intre domeniile Cy si Cy, care mu prezinta homologie de structura cu celelalte domenii si care a fost denumita regiune «balama». Este bogata in prolina si, ca atare, foarte flexibila, conferind mobilitate celor doua brate. Ca rezultat, Fab poate avea prezenta diferite unghiuri ale bratelor atunci cand trebuie sa se ataseze la un Ag. @ NO, NO, DNP ligand®—* ON NYAS N NO yp Hinge k Ag-Ab Trimer « Datorita regiunii balama, fragmentul Fab si cel Fe se pot misea praetic independent unul de cclalalt. Aminoacizii important in regiunea balama sunt cisteina si prolina. Prolina e cea care confera si aspectul conformational extins si care face ca regiunea balama sa fie totodata si foarte vulnerabila la atacul enzimatic: aici actioneaza atat papaina cat si pepsina. Cisteinele sunt responsabile pentru legaturile disulfidice dintre lanturile H, iar numarul de astfel de legaturi variaza de la o clasa la alta. Desi lanturile pt si e nu au o regiune balama propriu-zisa, prezinta in schimb un domeniu de 110 aa in plus care are caracteristici asemanatoare, desi functia acestui domeniu suplimentar nu a fost pe deplin elucidata, Domenii constante Spre deosebire de regiunea variabila, secventa in aa a regiunii constante demonstreaza o variabilitate redusa intre molecule. Este astfel usor de inteles ca varibilitatea este necesarapentru generarea repertoriului receptorilor si este cantonata la capatul N terminal al moleculei, in timp ce partea constanta, situata catre capatul C terminal al moleculei, este destinata altor functii, denumite genetic ,biologice”. Isotip Diferentele care apar la nivelul partii constante a moleculelor de Ig vor genera diferitele isotipuri sau clase. Aceste diferente afecteaza marimea, sarcina, solubilitatea si aspectele structurale ale unei particulare Ig, ceea ce mai departe va influenta compartimentul organismului catre care moleculele de Ig vor fi directionate si cum vor reactiona cu alte molecule, in special receptori. Lanturile usoare au 2 isotipuri, k si A, Diferentele de seeventa intre cele doua tipuri de lanturi sunt importante. Pe de alta parte, diferente punctuale de aa au permis impartirea lanturilor 4 ‘umane in 6 subgrupe. Fiecare dintre Janturile usoare se poate asocia cu oricare lant greu, dar o anumita celula B nu poate exprima decat unul dintre cele 2 isotipuri. La om, cca 60% dintre limfocitele B produc Janturi k, in timp ce la soarece aproximativ 95% dintre limfocitele B utilizeaza acest isotip. La nivelul portiunii constante a lanturilor grele au fost identificate de asemenea diferente care au permis identificarea mai multor isotipuri sau clase. Cele 5 secvente majore de lanturi grele au fost desemnate cu literele y, 8, 7, € sia si, in mod corespunzator, clasele de Ig au fost denumite IgM, IgD, IgG, IgE si IgA. La om, variatia suplimentara de la nivelul lanturilor y si @ a condus la identificarea de lanturi yl, 72, 73 si 74, respectiv al si a2 si astfel la a subelaselor IgGl, [gG2, IgG3, lgG4, respectiv IgA, IgA2. Lanturile grele 4. si ¢ contin cate 4 domenii constante, in timp ce celelalte contin doar cate 3. Totodata, IgM si IgE nu contin 0 regiune balama clasica si se bazeaza pentru flexibilitate pe interactiunea dintre domeniile Cy. IgD uman si IgG; au o regiune balama particular de lunga. oe g@ 19 Ri (20 1eA (aime CM pemamen riage an deh,Cui si C.: Aceste domenii au rolul de a permite extinderea bratelor Fab, facilitand interactiunea dintre anticorp si Ag si joaca un rol in mobilitatea celor 2 brate. In plus, aceste domenii ajuta la mentinerea impreuna a domeniilor V prin intermediul Iegaturii disulfidice dintre cele 2 lanturi L si H. Domeniile Cyn si C.,contribuie ta realizarea diversitatii, permitand ‘mai multe fsocieri intamplatoare intre domeniile Vj si Vi, decat daca aceasta interactiune ar fi cazut exclusiv in sarcina domeniilor variabile. Prezenta domeniilor Cy si C, pare sa creasca numarul de interactiuni stabile posibile intre Vj si V., contribuind astfel ta diversitatea generala a moleculelor de anticorp ce pot fi exprimate de un organism. Studiile de cristalografie au aratat ca cele doua domenii Cy ale IgA, IgD si IgG, precum si domeniile Cis ale IgE si IgM sunt separate prin lanturi de oligozaharide. De aceea, cele doua domenii globulare sunt mai accesibile decat celelalte mediului apos inconjurator si acesta ¢ doar unul dintre aspectele care pare sa contribuie la generarea activitatii biologice, cum ar fi activarea complementului, (a) lsotypic determinants wy fr w Mouse IgGl ‘Mouse [pM (b) Allotypic determinants ay ] * rn it WAKAO ‘yf Sf 4 Mouse IgG Mouse IgGl (strain A) (strain BY (©) Kliatypic determinams uu Adiotopes idiotopes Mouse IgG Mouse IgG1 ainst antigen # against antigen & Carbohidrati Toate Ig-nele contin carbohidrati sub forma unor lanturi laterale de oligozaharide, care sunt in general atasate la domeniile Cy, dar nu si la domeniile Vi. Continutul variaza de la un isotip la altul, de la 12-14% la IgD, IgE si IgM, la doar2-3% in cazul IgG si IgA. Numarul si localizarea oligozaharidelor poate varia chiar si intre moleculele de Ig produse de acecasiclona de limfocite B, in functie de diversi factori fiziologici prezenti la momentul sintezei proteice. Functia precisa a carbohidratilor nu este cunoscuta. Isoforme Ig-nele pot fi exprimate fie ca molecule de membrana sau pot fi secretate. Domeniul C terminal al formei secretate difera ca forma si functie de cel al moleculei inserate in membrana. Anticorpii prezinta o secventa hidrofilica, avand o lungime variabila, in timp ce forma membranara contine 3 regiuni: un spacer hidrofilic extracelular de aprox. 26 aa, un domeniu transmembranar (hidrofobic) si o coada citoplasmatica. A. Membrane-bound Ig B. Secreted ig xa we Ce oe te 00 98 8 ca I Taipiscs Forma membranara functioneaza ca parte a receptorului pentru antigen Jal limfocitului B (BCR). Forma membranara - BCR Imunoglobulina membranara prezinta 0 portiunea C terminala mai extinsa decat forma secretata, cu 0 lungime de cca 40-60 aa, dar ii lipseste portiunea denumita ,coada”. Capatul N terminal al Ig-nei este situat extracelular si este destinat legarii antigenului, Ultimul domeniu Cu este situat deasupra membranei celulare, in timp ce capatul C terminal este situat intracelular. Imunoglobulina poate fi inserata in membrana deoarece transcriptia genelor Jantului H este realizata de asa natura inmARN-ul va include si o secventa care codeaza pentru un domeniu transmembranar (TM). Domeniul TM contine cca. 18-22 aa, urmata de 0 regiune de 26 aa cu catene laterale hidrofobe, care interactioneaza cu stratul bilipidic al ‘membranei. Intre domeniul TM si capatul C terminal se gaseste domeniul intracitoplasmatic, care contine de obicei aa bazici, care interationeaza cu fosfolipidele de pe partea intracitoplasmatica a membranei. Lungimea acestei portiuni difera de la isotip la isotip: IgE si IgE au o portiune mai lunga, aprox 28 aa, IgM si lgD au doar 3 aa. © buna perioada de timp au existat semne de intrebare despre maniera de transmitere intracelulara a semnalului prin intermediul Ig de suprafata, care prezinta, indiferent de clasa, un domeniu intracitoplasmatic foarte scurt. Raspunsul a venit odata cu intelegera faptului ca Ig nu este singurul component al receptorului pentru Ag al limfocitului B si ca exista doua perechi de lanturi denumite Iga’-IgB responsabile pentru transducerea semnalului. Iga are 0 portiunea intracitoplasmatica lunga de 61 de aa, iar Tg are 48 de aa. tga din acest heterodimer este 6 molecula nu trebuie confuundat cu lantul « al isotpului IgA.Atala tail Geka tal Cytoplasmic tails Forma secretata Plasmocitele ce rezulta ca urmare a activarii si diferentierii limfocitelor B produc o isoforma mai scurta, anticorpii, lantul terminandu-se putin dupa ultimul domeniu Cy, astfel ca domeniile TM si intracitoplasmatic lipsese. In schimb, la ultimul domeniu Cy este atasata 0 scurta portiune denumita ,coada”, care faciliteaza secretia, Portiunea N terminala este conservata si astfel molecula isi pastreaza capacitatea de recunoastere si legare a antigenului. IgG, IgE si [gD sunt secretate sub forma de monomeri. In schimb, IgM sunt secretate sub forma de pentameri, iar IgA sub forma de dimeri. Toate formele multimerice de Ac contin un lant J Goining) , un polipeptid mie de aprox 15 kDa, care leaga ,,coada” lanturilor jt sia prin legaturi disulfidice. Un singur lant J este suficient, indiferent daca are loc polimerizarea unui dimeri de IgA sau de pentameri de I2M*. ‘Componenta secretorie Anticorpii de clasa A asigura protectia suprafetelor mucoase si apar in secretiile externe (lacrimi, mucus, saliva, seeretia Iactata). In aceste secretii, IgA este prezent sub forma de dimer, caruia i se adauga o molecula suplimentara, denumita componenta secretoric. (a) Structure of secretory Iga Jehan Secretory ‘component Exista si hexameri de IgM. In acest eaz, lantul J nu este prezent. Exista de asemenea si trimeri de 124.Celulele epiteliale mucoase reprezinta o bariera fiziologica intre tesuturi ca tractul gastrointestinal, respirator sau genitourinar si mediul extern, Aceste membrane sunt denumite adesea ,.mucoase”. Ac-ii de clasa A secretati sub forma de dimeri de catre plasmocitele care au fost atrase la nivelul tesuturilor subjacente epiteliilor mucoase, vor fi legate de catre un receptor situat la polul latero-bazal al celulelor epiteliale, denumit receptor poli-Ig (receptor imunoglobulinic polimeric, plg). Acest receptor recunoaste lantul J si portiuni C-terminale ale lanturilor a, iar consecinta legarii este endocitarea complexului receptor-ligand si introducerea acestuia intr-o vezicula de transport. Procesul de transport al acestui complex molecular, de la polul bazal la polul apical, este denumit transcitoza, Odata ajuns la polul apical, dimerul de IgA este eliberat, dar, urmare a unui proces enzimatic, plg este taiat si doar o portiune ramane atasata de anticorp. Acesta fragment al plg este denumit componenta secretorie, b) Formation of secretory Ig Enymaie——_» 8 pleavage Clase de Ig si activitatea biologica Atunei cand anticorpii se leaga la antigen, aceasta legare nu va conduce Ia distrugerea antigenului. Pentru a fi eficienti impotriva patogenilor, anticorpii trebuie sa antreneze mai departe alte raspunsuri care vor ucide patogenii si vor inlatura antigenele. In timp ce partea variabila este singura care se poate lega la antigen, partea constanta a lanturilor grele este cea care este responsabila pentru interactiunile-colaborarea cu alte proteine, celule si tesuturi. Tocmai pentru ca aceste efecte sunt mediate de partea constanta a lanturilor grele, nu toate clasele au aceleasi proprictati. Opsonizarea Procesul care promoveaza fagocitarea Ag-nelor de catre macrofage sau neutrofile se realizeaza prin intermediul receptorilor Fe. In timp ce interactiunea dintre un singur receptor si un singur fragment Fe este slaba, cand sunt implicate mai multe molecule semnalul estePuternic, care va conduce Ia intemalizarea antigenului, Inauntrul fagocitului, patogenul devine {inta unor variate procese de digestie enzimatica sau a produsilor activi ai oxigenului, Combinatia acestor procese este letala pentru organismal fagocitat, Activarea sistemului complement leM si trei din cele patru subclase de IgG pot declansa activarea unei cascade de evenimente |a care participa 0 serie de glicoproteine serice si membranare cunoscute’ sub numele de sistem complement, Un produs care rezulta din activarea SC este, de exemplu, C3b. Avesta se Poate lega la suprafata tintei si va fi recunoscut de catre receptori pentru complement, care se asec pe suprafata a diverse celule cum ar fi eritrocitele de ex, care se vor ocupa cu transportul antigenelor catre splina si ficat. ADCC Daca receptorul Fe care este implicat in legarea Ia un fragment Fe al unui Ac atasat laun Ag Se gaseste pe suprafata unei celule care ucide extracelular, asa cum este celula NK, procesul va conduce nu la fagocitoza ci la maniera de distrugere mentionata anterior, in afara eelulei, Transcitoza Procesul prin care IgA este transportata catre suprafata mucoasei (respiratorie, digestiva, tract ‘wo-genital), ca si transportul in lapte necesita trecerea prin celulele epiteliale. Acest fenomen este posibil deoarece moleculele de anticorp sunt transportate de catre molecule specializate care se leaga la capatul C-terminal al lanturilor H si se numeste transcitoza, Unele animale transiera anticorpi din clasa G (prin acelasi mecanism de transcitoza) prin bariera feto-placentara. Accasta este o forma de imunizare pasiva, TABLE 4-2. PROPERTIES AND BIOLOGICAL ACTIVITIES* OF CLASSES AND SUBCLASSES OF HUMAN SERUM IMMUNOGLOBULINS Poperytacinty Gt eG? ON GAT ADD Molecular weigh” 150090 150.000 150.900 150.009 150000- 150.000- 900.000 190,000” 130000 600,000 60000 Heavyechain vw ey op ow al 2 » « 8 ‘component Normal serum 8 3 ' 03, 30 os 15 09003003 level (mg/ml In vivo serum 23 23 a 23 ‘ 6 3 25 3 half life (days) Adivatesdasial = 4 - - tee = ‘complement pathway Crosses placenta Present on - ~ = = - = + = + ‘membrane of ‘mature B cell Binds to Fe receptors of phagocytes Mucosal transport — - - - +H te + - - Indvees masteall = = o - = = + - degranulation ' Hoth ~ — ’ = - “thy snd a flows + 1 bps # era 17 ia none annie {6 ean anys esa monomers Ie cn ex a4 mono dner to tancr Monbran boon JeM ica mono, tet in srt & apna Stein St ete pode he a nd ng pity ome mons Receptori Fe Legarea anticorpilor la antigen reprezinta doar primul pas in eliminarea acestuia din urma. Sunt necesare mecanisme suplimentare pentru inlaturarea complexelor antigen-anticorp, iaracestea depind de recunoasterea regiunii Fe de catre receptorii Fe. Toate isotipurile beneficiaza de receptori Fe cu exceptia IgD. Moleculele din familia FoR pot fi clasificate in 2 categorii, Majoritatea FeR transmit celulei un semnal activator sau inhibitor, iar efectele includ endocitoza, fagocitoza sau ADCC. Fe Receptor beet ES Foyt Coes) MoM, Ne Fey (co2) Ma Mo New. MeL Fey com) emaaniecesmidandynpei) Fee om) Ma Mo, Neu Me FeyRta Ce) Mo, Me, Fey (Cre) hes Fc Ms Bai -0 Feat C025 Mo, Mf Neu. Fen (coo) aM, Ne 9 Pott ctr ‘tll ly gases rp and rope ce fa cet et yon teil cle heats Superfamilia Ig-nelor ‘male efector Function Aint, endooross, happen, ADEE -Aataton edocs, hagoetoss Ins cel aivaton endocoss, phagocytosis _Acvation endoctoss,pgoetss, ADC Contes 1 sgnsing by sociation ith ther Fs -Achaton endocyos, phos tigers mast ‘el basoph degrnaiin Enhances Ab response egulon og hss -Acteton, endooross, phagpetons, ADC ‘Tanspr of pA ad ot IgG ransgrt tom meter nent Woaws Leas