Patrirhul Nicodim Munteanul

S-a născut la data de 6 decembrie 1864 în satul Pipirig, judeţul Neamţ.

Părinţii săi erau ţărani înstrăriţi şi la rândul lor vor îmbrăţişa viaţa mohală,
la bătrâneţe. 
Nicolae a absolvit şcoala primară în anul 1882, an în care a intrat la
Seminarul de la Socola pentru a-şi continua studiile. A absolvit Seminarul
ca şef de promoţie, după care a plecat la Kiev, Ucraina, în anul 1890, pentru
a urma cursurile Academiei teologice din acel oraş. În vacanţa de vară a
anului universitar 1894, aflându-se în Moldova natală, a fost hirotonisit
ierodiacon şi a primit numele de monahal de Nicodim. În anul 1895 a
obţinut licenţa în teologie şi a fost invitat să rămână la Kiev, dar s-a întors
totuşi în România. În ţară a fost hirotonisit ieromonah (preot călugăr),
numit mare ecleziarh şi predicator al catedralei mitropolitane din Iaşi, în
anul 1896. În anul 1898 a fost ridicat la rangul de arhimandrit şi a preluat
funcţia de vicar administrativ.
A fost chemat la Galaţi de episcopul Pimen Georgescu al Dunării de Jos,
care l-a numit arhimandrit de scaun, tot un fel de vicar administrativ. Între
anii 1903 - 1909 Nicodim a funcţionat la Galaţi ca director al Seminarului
"Sf. Andrei" şi tot în acelaşi interval de timp a publicat primele sale predici,
în volumele intitulate "Cuvântări liturghice" şi "Călăuza creştinului în
Biserică".
În anul 1909 a revenit în Moldova alături de protectorul său, Pimen,
devenit acum mitropolit al Moldovei. Mitropolitul Pimen îl hirotoniseşte pe
Nicodim arhiereu şi îi acordă titlul "Băcăuanul", numidu-l vicar al
Mitropoliei.
După Unirea Basarabiei cu Patria-Mamă, a primit în iunie 1918
funcţia de locţiitor de arhiepiscop al Chişinăului şi Hotinului, cu sarcina de
a reorganiza Biserica din această provincie românească. Ulterior, Nicodim a
revenit la Huşi, unde şi-a continuat activitatea până în anul 1923, când s-a
retras la Neamţ, ca stareţ, funcţie ce o va ocupa timp de unsprezece ani. 
Datorită operei sale cărturăreşti, a fost ales membru de onoare al
Academiei Române la data de 15 octombrie 1918. Universitatea din
Cernăuţi l-a proclamat "doctor honoris causa".
 Pe 23 ianuarie 1935 a fost ales mitropolit al Moldovei, cu sediul al
Iaşi, ca urmare a morţii mitropolitului Pimen. Aici va tipări în anul 1936
"Biblia ilustrată" şi va traduce 24 cărţi din Vechiul Testament, pentru ediţia
sinodală a Bibliei din anul 1936. Textul acestei Biblii va sta la baza ediţiilor
Bibliei din anii 1968, 1975 şi 1982.
În urma morţii patriarhului Miron Cristea în anul 1939, a fost chemat
ca patriarh al României, dar a refuzat să candideze la această funcţie.
Pentru că până la urmă Nicodim a fost nevoit să îşi depună candidatura la
patriarhie, Marele Colegiu Electoral Bisericesc l-a ales patriarh al României
la data de 30 iunie 1939.

În condiţiile grele datorate izbucnirii celui de-al doilea război mondial şi a

situaţiei politice instabile din România, patriarhul Nicodim şi-a anunţat
hotărârea de a se retrage de pe scaunul patriarhal, invocând vârsta sa
înaintată, precum şi o boală a inimii, care îi provoca dificultăţi serioase.
Cererea i-a fost însă respinsă, astfel încât va mai solicita în două rânduri să
i se aprobe retragerea din funcţie. Nici aceste cereri nu i se vor aproba,
astfel încât Nicodim nu va avea de ales şi va rămâne patriarh al României.
Pe când se afla la mănăstirea Neamţ, pentru odihnă, în august 1947,
patriarhul Nicodim a făcut congestie pulmonară, astfel încât în noiembrie
acelaşi an a fost dus la Bucureşti cu un tren special, pentru acordarea de
îngrijiri medicale.
Cu tot efortul medicilor de a-l salva, patriarhul Nicodim a murit la 27
februarie 1948, în vârstă de 83 ani.
A fost înmormântat în partea dreaptă a pronaosului Catedralei Patriarhale,
alături de primul patriarh al României, Miron Cristea.