Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
PSALMUL 140
Stihurile următoare se cântă pe glasul 6:
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! auzi-mă Doamne!
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la glasul
rugăciunii mele, când strig către Tine. Auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea, ca tămâia înaintea Ta; ridicarea
mâinilor mele - jertfă de seară! Auzi-mă, Doamne!
Stihurile următoare se citesc:
Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul
buzelor mele!
Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi
dezvinovăţesc păcatele mele.
Cu oamenii cei ce fac fărădelege şi cu aleşii lor nu mă voi însoţi.
Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra; iar untdelemnul
păcătoşilor să nu ungă capul meu.
Că încă şi rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor;
prăbuşească-se de pe stâncă judecătorii lor;
Auzi-se-vor graiurile mele, că s-au îndulcit. Ca o brazdă de pământ
s-au rupt pe pământ, risipitu-s-au oasele lor lângă iad.
Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am
nădăjduit, să nu iei sufletul meu.
Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie şi de smintelile celor ce
fac fărădelege.
Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, ferit sunt eu, până ce voi trece.
PSALMUL 141
Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către
Domnul m-am rugat.
Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui
îl voi spune.
Când lipsea dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut cărările mele.
În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursă mie.
Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă
cunoască.
Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce caută sufletul meu.
Strigat-am către Tine, Doamne, şi am zis: Tu eşti nădejdea mea,
Tu eşti partea mea în pământul celor vii!
Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte.
Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult
decât mine.
Scoate din temniţă sufletul meu, ca să mărturisească numelui
Tău.
Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie.
Dintru adâncuri am strigat către Tine: Doamne, Doamne, auzi
glasul meu! (Psalm 129)
Fie urechile Tale cu luare-aminte la glasul rugăciunii mele. (Psalm
129)
Şi îndată se cântă:
STIHIRILE PE 6
Stihirile Apostolului din Minei – glasul 6
Podobie: Toată nădejdea...
De te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că
la Tine este milostivirea. (Psalm 129)
Lucrarea cu păşirea la privirea adevărată, iar sfârşitul iubitoarei
de Dumnezeu lucrări, punând, fericite, privirea, pe Hristos L-ai rugat,
slava Tatălui cea de negrăit să-ţi arate ţie, pentru că doreşte toată firea
cea cuvântătoare, slăvite, a-L cunoaște pe Dumnezeu, și tu pe Cel dorit
ai dobândit. A aceluiaşi pecete luând îndată, pe Fiul; pe Care cu
îndrăznire roagă-L pentru sufletele noastre.
Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul
meu spre cuvântul Tău, nădăjduit-a sufletul meu în Domnul. (Psalm
129)
Lucrarea cu păşirea la privirea adevărată, iar sfârşitul iubitoarei
de Dumnezeu lucrări, punând, fericite, privirea, pe Hristos L-ai rugat,
slava Tatălui cea de negrăit să-ţi arate ţie, pentru că doreşte toată firea
cea cuvântătoare, slăvite, a-L cunoaște pe Dumnezeu, și tu pe Cel dorit
ai dobândit. A aceluiaşi pecete luând îndată, pe Fiul; pe Care cu
îndrăznire roagă-L pentru sufletele noastre.
Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii, să
nădăjduiască Israel spre Domnul. (Psalm 129)
De dumnezeieştile înălţări totdeauna dorind ca Moise, ai dorit a-L
vedea mai întâi pe Dumnezeu. Și gândind L-ai văzut, chipul Lui
primindu-L spre asemănare. Pentru că grabnică cunoştinţa Tatălui
este Fiul şi arătarea; Și a Fiului şi a Părintelui o Fiinţă se cunoaşte, şi
de toţi o întocmire se înalţă cu cinste şi o împărăţie şi o putere, o slavă
şi o închinare.
Că la Domnul este milă, şi multă mântuire la El şi El va izbăvi pe
Israel din toate farădelegile lui. (Psalm 129)
De dumnezeieştile înălţări totdeauna dorind ca Moise, ai dorit a-L
vedea mai întâi pe Dumnezeu. Și gândind L-ai văzut, chipul Lui
primindu-L spre asemănare. Pentru că grabnică cunoştinţa Tatălui
este Fiul şi arătarea; Și a Fiului şi a Părintelui o Fiinţă se cunoaşte, şi
de toţi o întocmire se înalţă cu cinste şi o împărăţie şi o putere, o slavă
şi o închinare.
Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L pe El toate
popoarele. (Psalm 116, 1)
Organ răsunând cu dumnezeieştile insuflări şi cu învăţăturile
Duhului Sfânt ai fost, şi cea mai presus de lume a Mântuitorului
Evanghelie, dulce glăsuind în lume cu limba ta cea de foc, toată
înşelăciunea o ai ars, ca pe o materie care lesne se arde şi ca nişte
iarbă veştejită a pământului. Și pe Stăpânul cel ce este peste toate,
Domnul Hristos, lumii L-ai propovăduit, Filipe, dumnezeiescule.
Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în
veac. (Psalm 116, 2)
Organ răsunând cu dumnezeieştile insuflări şi cu învăţăturile
Duhului Sfânt ai fost, şi cea mai presus de lume a Mântuitorului
Evanghelie, dulce glăsuind în lume cu limba ta cea de foc, toată
înşelăciunea o ai ars, ca pe o materie care lesne se arde şi ca nişte
iarbă veştejită a pământului. Și pe Stăpânul cel ce este peste toate,
Domnul Hristos, lumii L-ai propovăduit, Filipe, dumnezeiescule.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
A Apostolului - glasul 6
Cu strălucirile luminii celei mari, Filipe, aprinzându-te, ai strălucit
toată lumea, luminătorule. Și pe Părintele luminilor în Fiul căutându-L
L-ai aflat, că întru lumină luminat se află. Pentru că Acela este pecete
întocmai la chip, arătând chipul cel dintâi. Pe Care roagă-L, Apostole,
să se mântuiască cei pecetluiţi cu dumnezeiescul sânge.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Dogmatica glasului 6
Cine nu te va ferici, Preasfântă Fecioară? Sau cine nu va lăuda
preacurată naşterea Ta? Că Fiul Unul-Născut, Cel ce a strălucit fără de
ani din Tatăl, Acelaşi din tine, cea curată, a ieşit, în chip de negrăit
întrupându-Se; din fire Dumnezeu fiind şi cu firea om făcându-Se
pentru noi, nu în două feţe fiind despărţit, ci în două firi fără
amestecare fiind cunoscut. Pe Acela roagă-L, Curată cu totul fericită,
să se miluiască sufletele noastre.
STRANA citește: Lumină lină a sfintei slave a Tatălui ceresc,
Celui fără de moarte, a Sfântului, Fericitului, Iisuse Hristoase! Venind
la apusul soarelui, văzând lumina cea de seară, lăudăm pe Tatăl, pe
Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu. Vrednic eşti în toată vremea a fi
lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viaţă; pentru
aceasta, lumea Te slăveşte.
PREOTUL: Să luăm aminte! Pace tuturor!
STRANA: Şi duhului tău.
PREOTUL: Înţelepciune! Să luăm aminte!
Apărătoare Doamnă
Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumire, izbăvindu-ne din
nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii Tăi. Ci, ca ceea
ce ai stăpânire nebiruită, izbăveşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm
ţie: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!