Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PSALMUL 140
Stihurile următoare se cântă pe glasul 1:
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! auzi-mă Doamne!
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la glasul
rugăciunii mele, când strig către Tine. Auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea, ca tămâia înaintea Ta; ridicarea
mâinilor mele - jertfă de seară! Auzi-mă, Doamne!
Stihurile următoare se citesc:
Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul
buzelor mele!
Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi
dezvinovăţesc păcatele mele.
Cu oamenii cei ce fac fărădelege şi cu aleşii lor nu mă voi însoţi.
Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra; iar untdelemnul
păcătoşilor să nu ungă capul meu.
Că încă şi rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor;
prăbuşească-se de pe stâncă judecătorii lor;
Auzi-se-vor graiurile mele, că s-au îndulcit. Ca o brazdă de
pământ s-au rupt pe pământ, risipitu-s-au oasele lor lângă iad.
Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am
nădăjduit, să nu iei sufletul meu.
Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie şi de smintelile celor ce
fac fărădelege.
Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, ferit sunt eu, până ce voi trece.
PSALMUL 141
Cuglasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către
Domnul m-am rugat.
Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui
îl voi spune.
Când lipsea dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut cărările mele.
În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursă mie.
Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă
cunoască.
Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce caută sufletul meu.
Strigat-am către Tine, Doamne, şi am zis: Tu eşti nădejdea mea,
Tu eşti partea mea în pământul celor vii!
Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte.
Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult
decât mine.
Scoate din temniţă sufletul meu, ca să mărturisească numelui
Tău.
Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie.
Dintru adâncuri am strigat către Tine: Doamne, Doamne, auzi
glasul meu! (Psalm 129)
Fie urechile Tale cu luare-aminte la glasul rugăciunii mele. (Psalm
129)
Şi îndată se cântă:
STIHIRILE PE 6
Stihirile Octoihului - glasul 2
De te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că
la Tine este milostivirea. (Psalm 129)
Dă-mi gând de pocăinţă şi dorire de umilinţă dă smeritului meu
suflet; ridică-mă din somnul cumplitei împietriri şi întunericul lenevirii
goneşte-l, şi negura deznădejdii risipeşte-o, ca, ridicându-mă, eu,
ticălosul, să mă lipesc de Tine, Cuvântule, şi în voile Tale să umblu.
Pentru
numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul
meu spre cuvântul Tău, nădăjduit-a sufletul meu în Domnul. (Psalm
129)
Unule lesne-Iertătorule, Hristoase, Unule Cuvântule preabun şi
răbdător de rele, înaintea Ta cad, Milostive, pe Tine Te rog fierbinte,
Ţie, rugându-mă, strig: Greşit-am, mântuieşte-mă; mântuieşte-mă pe
mine, păcătosul, cu milostivirea Ta, ca să strig cu mulţumire: Doamne,
dă-mi iertare şi întru bunătatea Ta voi umbla.
Din
straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii, să
nădăjduiască Israel spre Domnul. (Psalm 129)
Toatecâte am greşit Ţie, Dumnezeul meu, cu cuvintele şi cu
faptele şi cu gândurile, pe toate le mărturisesc Ţie, pe toate acum le
destăinuiesc Ţie; că ziua şi toată vremea am petrecut-o, iar la ceasul
nopţii am ajuns plin fiind de rele. Pentru aceasta, cad înaintea Ta,
strigând: Stăpâne al meu. Stăpâne Mântuitorule, greşit-am, iartă-mă şi
mă mântuieşte.
Stihirile Sfântului Cuvios David - glasul 8
Podobie: O, preaslăvită minune...
Că la Domnul este milă, şi multă mântuire la El şi El va izbăvi pe
Israel din toate farădelegile lui. (Psalm 129)
Părinte David preafericite, luminându-ți cugetul foarte bine prin
înfrânare, l-ai întraripat către Cel dintâi pricinuitor al virtuților, şi te-ai
arătat stâlp cu chip luminos, luminând cu cuvinte şi cu minuni pe toți
cei ce aleargă la tine pururea cu cuget plăcut lui Dumnezeu; pentru
aceasta te cinstim şi te fericim.
Lăudaţi pe Domnul toate neamurile! Lăudaţi-L pe El toate
popoarele. (Psalm 116, 1)
Ca o pasăre binecuvântătoare, ţi-ai aşezat cuibul, Părinte, în
suişul copacului, de ger îngheţând şi de arşiţă arzându-te. Pentru
aceasta, ai luat aripi de aur ale nepătimirii şi ale săvârşirii, şi te-ai
sălăşluit către cereasca înălţime, rugându-te totdeauna pentru noi, cei
ce te lăudăm.
Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în
veac. (Psalm 116, 2)
Cu dragostea cea dumnezeiască a nepătimirii, arzând plăcerile
trupului, ai rămas nears, ținând în mâinile tale jăraticul înaintea
împăratului, care se minuna de strălucirea ta, Cuvioase, de Dumnezeu
insuflate. Pentru aceasta, ţi-a încredinţat cererile, câştigându-te pe tine
cu harul, mare rugător către Dumnezeu, fericite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
A Sfântului Cuvios David - glasul 6
Cuvioase Părinte David, în tot pământul a ieşit vestirea faptelor
tale; pentru aceasta, în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale, taberele
demonilor le-ai pierdut şi cetele îngereşti le-ai ajuns, a căror viaţă fără
prihană ai urmat; îndrăznire având către Dumnezeu, cere pace
sufletelor noastre!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu - glasul 6
Podobie: A treia zi ai înviat...
Nouă tuturor, arătată s-a făcut de mari daruri naşterea cea curată
a Fecioarei, că Dumnezeu iarăşi înnoieşte firea cea stricată şi-l zideşte
din nou pe om.
A Crucii, a Născătoarei, asemenea:
Privindu-te pe Tine Preacurata răstignit pe lemn, striga: O, Fiul
meu şi Dumnezeule, ce este această preaslăvită şi străină a Ta auzire,
pe care o suferi pentru multa milostivire.
STRANA citește: Lumină lină a sfintei slave a Tatălui ceresc, Celui
fără de moarte, a Sfântului, Fericitului, Iisuse Hristoase! Venind la
apusul soarelui, văzând lumina cea de seară, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul
şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu. Vrednic eşti în toată vremea a fi lăudat
de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viaţă; pentru
aceasta, lumea Te slăveşte.
PREOTUL: Să luăm aminte! Pace tuturor!
STRANA: Şi duhului tău!
PREOTUL: Înţelepciune! Să luăm aminte!
OTPUSTUL
PREOTUL: Înţelepciune!
STRANA: Binecuvintează!
PREOTUL: Cel ce este binecuvântat, Hristos, Dumnezeul nostru,
totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
STRANA: Amin. Întăreşte, Dumnezeule, sfânta şi dreapta credinţă
a dreptslăvitorilor creştini şi Sfântă Biserica Ta în veacul veacului.
PREOTUL: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe
noi.
STRANA: Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită
fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe
Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de
Dumnezeu, te mărim.
PREOTUL: Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră,
slavă Ție!
STRANA: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi
pururea şi în vecii vecilor, Amin. Doamne miluieşte, Doamne miluieşte,
Doamne miluieşte, părinte, binecuvintează.
PREOTUL: Hristos, adevăratul nostru Dumnezeu, pentru
rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale Sfinților, slăviților și întru tot
lăudaților Apostoli, cu folosințele cinstitelor, cereștilor, netrupeștilor
Puteri, pentru rugăciunile Sfântului (Numele Sfântului al cărui hram îl
poartă biserica), ocrotitorul nostru, ale Sfântului Cuvios David din
Tesalonic, ale Sfântului Ierarh Ioan, episcopul Goției şi ale celor
împreună cu dânşii, a căror pomenire o prăznuim, ale sfinților,
drepților și dumnezeieștilor Părinți Ioachim și Ana și pentru ale tuturor
Sfinților, să ne miluiască și să ne mântuiască pe noi, ca un bun și de
oameni iubitor.
STRANA: Amin.
PREOTUL: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne
Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne și ne mântuiește pe
noi.
STRANA: Amin. (lung și melodios)
Apărătoare Doamnă
Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumire, izbăvindu-ne din
nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii Tăi. Ci, ca ceea
ce ai stăpânire nebiruită, izbăveşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm
ţie: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!