MONOLOGUL OFELIEI

Dar unde e regina prea frumoasă a Danemarcei?

(cântă)

Cine-i vieţii tale drag

Ţi-l ghicesc după toiag,

După cuşma cu mărgele

Şi-ncălţarea-i de-opincele.

Ai spus ceva? Ascultă numai:

(cântă)

A murit şi mi s-a dus,

Iarbă i s-a pus la căpătâi,

A murit şi mi s-a dus

I s-a pus o piatră de călcâi.

Of, of!Rogu-te, ascultă:

(cântă)

Cu giulgiu-i alb ca neaua de pe munte...

Cu flori dalbe-mpodobit

Şi la groapă, plâns l-au dus

Şi cu lacrimi l-au stropit.

Mulţumesc. Domnul vă aibă în pază. Se zice că bufniţa a fost odată fată de brutar. Doamne, noi ştim ce
suntem, dar nu ştim ce putem fi. Domnul fie-ţi oaspete.Rogu-te, nici un cuvânt despre asta. Dar dacă te-
ntreabă cineva ceva, spune-i aşa:

(cântă)

Mâine-i sfîntul Valentin

Dis-de-dimineaţă,

1
 La fereastră-ţi iată vin

Ca să-ţi fiu mireasă.

S-a sculat, s-a îmbrăcat,

I-a deschis îndată

Fata-n casă i-a intrat

N-a mai ieşit fată.

Într-adevăr, să nu vorbesc cu păcat, mai are şi-un sfârşit:

(cântă)

Pe domnul nostru Iisus Hristos,

E vai şi-amar de mine,

Băieţii toţi sunt nişte hoţi,

Zău, fie-le ruşine.

Mi-a spus nevastă c-am să-i fiu

Şi m-a pus jos, şi-i prea târziu.

Iar el îi răspunde:

Pe soare jur că te-aş fi luat,

Dar ce-ai cătat la mine-n pat?

Nădăjduiesc că totul va fi bine. Trebuie s-avem răbdare, dar nu pot să nu plâng la gândul că o să-l culce în
pământul rece. Fratele meu o să afle şi el: aşa că vă mulţumesc pentru bunele voastre sfaturi. Să-mi vie
trăsura. Noapte bună, doamnelor, noapte bună, dragele mele doamne, noapte bună, noapte bună.

(cântă)

Cu capul gol în raclă mi l-au pus

Vai, puiu mamii, nani, nani, nani,

Şi-n groapă lacrimi multe-au curs.

Rămâi cu bine, porumbelul meu.

Uite flori de rosmarin ca să-ţi aduci aminte; te rog, iubitule, să nu mă uiţi. Şi iată şi panseluţe, florile
gândului ca să te gândeşti.Uite şi sulfină pentru tine şi căldăruşe, uite şi floarea raiului pentru tine. Şi uite
am ceva şi pentru mine, să le zicem florile harului sfintei duminici. Şi tu trebuie să porţi floarea raiului,

2
dar nu ca mine. Uite şi o mărgărită. Aş fi dorit să-ţi dau şi câteva viorele, dar toate s-au veştejit când a
murit tata. Se zice că a murit de moarte bună.

(cântă)

Şi n-are să mai vie?

Şi n-are să mai vie?

E mort şi îngropat

Culcat pe-al morţii pat.

Nicicând n-o să mai vie.

Cu barba-i colilie,

Cu pletele lui sure,

Departe mi s-a dus;

Amarul mi-e nespus

Şi domnul pază-i fie.

(William Shakespeare – Hamlet)