Ministerul de invatamant al republici Moldova

Colegiul de constructi din Hancesti

Studiul individual
La practica didactica(tehnologia informationala)

A efectuat:elev al grupei COT-201 Dubinschi Marin

A Verificat:Turcan Sergiu

1
Cuprins
1. Potectia datelor personale pe internet................................................................................................3
1.1. Definitia datelor personale...........................................................................................................3
1.2. GDPR  extinde definiția datelor cu caracter personal.................................................................3
1.3. Date obligatori.............................................................................................................................4
1.4. Surse............................................................................................................................................5
2. Istoria internetului...............................................................................................................................6
2.1. Istoria Internetului începe odată cu dezvoltarea........................................................................6
2.2. Dezvoltarea tehnologiei...............................................................................................................7
2.3. Cronologie...................................................................................................................................9
2.4. Caracteristica tehnica.................................................................................................................11
2.5. Pericolele Internetului.............................................................................................................12
2.6. Cenzura în Internet.................................................................................................................12
2.7. Găzduire web...........................................................................................................................12
2.8. Exemple de companii care au implementat intranet...................................................................13
2.9. Extranetul..................................................................................................................................13
3. E-mail................................................................................................................................................13
3.1. Posta electronica (Electronic Mail),........................................................................................13
3.2. Cum functioneaza e-mail-ul ?....................................................................................................14
3.3. Folosirea email..........................................................................................................................15
3.4. Clientul de e-mail.......................................................................................................................16
3.5. Pasi de creare a unui email.........................................................................................................16
3.6. Avantaje si dezavantaje.............................................................................................................17
3.7. Accesibilitatea unui email..........................................................................................................18
Bibliografia:...............................................................................................................................................19

2
 1. Potectia datelor personale pe internet
1.1. Definitia datelor personale
Datele cu caracter personal sunt orice informații care se referă la o persoană
identificată sau care poate fi identificată, denumită „persoană vizată”;
O persoană poate fi identificată dacă se pot obține informații suplimentare cu privire
la ea pentru a o identifica;
Datele cu caracter personal trebuie să se refere la o persoană fizică în viață;
Datele publice pot fi date cu caracter personal, cu excepția situației în care au fost
făcute publice de către persoana vizată în mod direct, fără dubiu;
Există mai multe categorii de date:
datele obișnuite (ca de exemplu numele, adresa de e-mail, domiciliul etc),
majoritatea datelor intrând în această categorie și există categorii speciale de date,
și
așa-numitele date sensibile (datele biometrice, datele medicale, CNP-ul etc), care au
un regim special și pot fi prelucrate respectând anumite condiții stricte.
Anonimizarea datelor înseamnă că datele nu mai conțin niciun element de
identificare;
Pseudonimizarea datelor înseamnă că datele sunt înlocuite cu un cod.
Datele anonimizate nu mai sunt date cu caracter personal, în schimb datele
pseudonimizate sunt în continuare date cu caracter personal.

Regulamentul definește datele cu caracter personal drept „orice informații privind o

persoană fizică identificată sau identificabilă („persoana vizată”); o persoană fizică
identificabilă este o persoană care poate fi identificată, direct sau indirect, în special
prin referire la un element de identificare, cum ar fi un nume, un număr de
identificare, date de localizare, un identificator online, sau la unul sau mai multe
elemente specifice, proprii identității sale fizice, fiziologice, genetice, psihice,
economice, culturale sau sociale”.[1]

1.2. GDPR  extinde definiția datelor cu caracter personal.

Acest lucru poate include acum identificatori online și chiar date genetice și
biometrice, cum ar fi amprentele digitale, scanarea retinei, recunoașterea vocală și
recunoașterea facială. Parolele sunt, de asemenea, considerate date personale în
cadrul GDPR.[2]

Utilizarea sintagmei „orice informație” a fost folosită în mod intenționat de

legiuitorul european, pentru a nu exclude, din sfera de protecție, anumite categorii
de date cu caracter personal.

3
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis, în cauza C-582/14 faptul că inclusiv o
adresă IP dinamică poate fi, în anumite circumstanțe, o dată cu caracter personal.

Asemănător, în Cauza C- 434/16, CJUE a decis că foaia de examen a unui candidat

se încadrează în conceptul de date cu caracter personal.

Grupul de Lucru Art. 29 recomandă, pentru a identifica dacă o anumită informație

este dată cu caracter personal, a se lua în calcul patru piloni:[3]

orice informație;
care se referă la;
o persoană fizică identificată sau identificabilă.
„Orice informație”

Domeniul este atât de vast încât nu va exista niciodată o listă exhaustivă a datelor cu
caracter personal. Acestea includ numele, adresa de e-mail, datele biometrice
(imagini faciale, amprente), CNP, locația unei persoane, ocupația, sexul etc. Absolut
orice informație.

Datele trebuie să se refere la persoanele fizice în viață. Regulamentul nu se aplică și

datelor privind persoanele decedate.[4]

Informațiile pot fi atât obiective, cât și subiective:

Exemplu: Evaluarea performanței unui angajat la locul de muncă reprezintă o

informație cu caracter personal, chiar dacă reflectă doar opinia personal a
supervizorului, ca de exemplu „Angajatul X este mereu obosit” sau „Angajatul X nu
este dedicat muncii sale.”

Informațiile sunt date cu caracter personal, indiferent că se referă la viața privată

sau viața profesională a individului.[5] De exemplu, adresa de e-mail de serviciu
intră în categoria de date cu caracter personal.

Paragraful 30 din Preambulul Regulamentului spune faptul că inclusiv adresele IP,

identificatorii cookie sau alți identificatori precum etichetele de identificare prin
frecvențe radio pot fi date cu caracter personal, deoarece pot lăsa urme, care,
combinate cu alte informații primite de servere pot conduce către identificarea
persoanelor, prin crearea de profiluri.[6]

1.3. Date obligatori

4
Pentru a intra în sfera datelor cu caracter personal, informațiile trebuie să se refere
la o persoană fizică în viață. În unele cazuri informațiile cu privire la obiecte, fapte
sau procese pot fi date cu caracter personal dacă există o legătură strânsă între
acestea și persoana fizică, de exemplu, mașina colegului Mihai, telefonul clientului
Andrei, parola utilizatorului mihai.andrei78.

Dacă anumiți factori exteriori, cum ar fi obiectele, procesele, evenimentele, faptele

pot conduce la evalua sau analiza un individ într-un anumit mod, ar trebui să se
considere a fi date cu caracter personal. [7]

Situația datelor referitoare la persoane fizice identificate este clară (domiciliul

angajatului X, CNP-ul clientului Y, e-mail-urile abonaților X,Y,Z).

Ce se întâmpla, însă, dacă avem date care nu se refera la o persoana fizica deja
identificată? Sunt ele date personale?

Pot fi. Dacă există mijloace care pot conduce către identificarea persoanei. Aceste
mijloace trebuie să țină cont atât de tehnologia actuală, cât și de cea care va fi, în
mod rezonabil, dezvoltată în viitor.

Identificarea persoanei se poate realiza prin nume. Însă, simplul fapt că nu știm
numele unei persoane, nu înseamnă că aceasta nu poate fi identificată. Cei mai mulți
dintre noi nu știm numele tuturor vecinilor, însă îi putem identifica. Pentru
identificare, ne raportăm, potrivit Regulamentului la „un număr de identificare ori la
unul sau la mai mulţi factori specifici identităţii sale fizice, fiziologice, psihice,
economice, culturale sau sociale”

Cu alte cuvinte, daca avem o informație care nu este atribuita unei persoanei, însă
putem folosi informații suplimentare (prin orice mijloace) pentru a identifica
persoana respectiva, vorbim de date cu caracter personal.

Exemplu: „Datele referitoare la salariile într-o companie nu sunt, în general, date

cu caracter personal. Aceste date se pot regăsi, fără probleme, în anunțurile de
recrutare. Însă, dacă într-o companie există un singur angajat pe un anumit post,
salariul aferent acelui post este o informație cu caracter personal care se referă la
singurul angajat care ocupa respectivul post. ”[8]

1.4. Surse

[1] Art. 4 pct. 1 din Regulamentul (EU) 679/2016.

5
[2] GDPR for Dummies. Editat de Meta Compliance Group, ce poate fi accesat aici.

[3] Opinia 4/2007 a Grupului de Lucru Art. 29, adoptată pe 20 iunie 2017, ce poate
fi accesată aici.

[4] postare facebook, Ruxandra Sava, 5 ianuarie 2018

Preambul (30) din Regulamentul (EU) 679/2016: „Persoanele fizice pot fi asociate

cu identificatorii online furnizați de dispozitivele, aplicațiile, instrumentele și
protocoalele lor, cum ar fi adresele IP, identificatorii cookie sau alți identificatori
precum etichetele de identificare prin frecvențe radio. Aceștia pot lăsa urme care, în
special atunci când sunt combinate cu identificatori unici și alte informații primite de
servere, pot fi utilizate pentru crearea de profiluri ale persoanelor fizice și pentru
identificarea lor.”

[7] Opinia 4/2007 a Grupului de Lucru Art. 29.

[8] A se vedea în acest sens și postarea de pe Facebook a paginii LegalUp din data
de 5 ianuarie 2018, ce poate fi accesată aici.

2. Istoria internetului
2.1. Istoria Internetului începe odată cu dezvoltarea
Timpurie a calculatoarelor și a rețelelor de comunicații (1950 și 1960) și poate fi
împărțită în mai multe etape. Ideea unei rețele de calculatoare destinate să permită
comunicarea generală între utilizatorii aflați la diferite calculatoare a depins de
evoluțiile tehnologice și de fuziune a infrastructurii sistemelor și a rețelelor existente
de telecomunicații. Prima descriere documentată despre interacțiunile sociale care
ar apărea prin crearea unor rețele (networking) este conținută într-o serie de note
scrise de J.C.R. Licklider de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts, în august
1962, în care Licklider a discutat conceptul de Galactic Network - rețea galactică.

6
 2.2. Dezvoltarea tehnologiei
Triumf al tehnologiei dezvoltate de om de-a lungul mileniilor, internetul care azi ne
influenţează în atât de mare măsură existenţa are o istorie scurtă, dar densă şi
accelerată, jalonată de câteva momente de referinţă, care lau structurat în forma pe
care o cunoaştem azi.  Istoria internetului poate fi totuşi condensată într-o serie de
momente-cheie, puncte de reper pe parcursul celei mai spectaculoase evoluţii
tehnologice din istoria umanităţii.
Secolul al XIX-lea: sisteme precursoare Nu era chiar internet, şi totuşi... Dacă ne
gândim la transmisiile globale de date - treaba pe care o face azi internetul, cu
asemenea viteză, amploare şi acurateţe - aceasta, ca fenomen, există încă de multă
vreme, datând de dinainte de apariţia computerelor. Să considerăm, de pildă, drept
un precursor al internetului, telegraful, care a revoluţionat transmisia de date şi care
era, pentru străbunicii noştri, o minune a tehnologiei la fel de copleşitoare ca şi
internetul pentru noi. Utilizat intens în domeniul militar, în ziaristică, în politică şi
afaceri, ca şi în viaţa privată de zi cu zi, telegraful a schimbat viteza cu care se mişca
lumea şi a deschis era comunicaţiilor globale.
Anii '50: primele elemente Un factor esenţial în evoluţia internetului a constituit-o
dezvoltarea computerelor, începând din anii 1950. Mari cât o cameră (şi lente în
comparaţie cu cele de azi), aceste prime calculatoare permiteau transmisiile de date
de la un computer principal la terminale şi, în ciuda aspectului greoi, au reprezentat
o etapă esenţială în apariţia fenomenului.
Anii '60 - '70: de la viziune la primele reţele informatice  Anii 1960 şi 1970 au
reprezentat o perioadă crucială în dezvoltarea reţelelor de transmisie de date; în
aceeaşi epocă, reţele similare, de mici dimensiuni, au fost instalate în Marea
Britanie (Mark I), în Franţa (CYCLADES), în SUA (Merit Network) ş. a.  Toate
aceste reţele operau pe principiul comutaţiei de pachete (sau comutaţiei asincrone),
o tehnică de comunicaţii digitale care constă în separarea mesajelor în blocuri de
dimensiuni reduse (pachete), ce sunt ulterior transmise unul câte unul prin reţea,
întro succesiune rapidă, până la receptor, unde sunt reasamblate în forma mesajului
iniţial.

7
1978: prima reţea internaţională  În acest an, British Post Office, compania de
servicii financiare şi de comunicaţii Western Union International şi firma de
comunicaţii Tymnet şi-au unit forţele pentru a crea prima reţea de comutaţie de
pachete internaţională, International Packet Switched Service (IPSS).  În paralel,
apăruseră şi alte tipuri de reţele, mai mult sau mai puţin extinse, ce foloseau
tehnologii de comunicaţie diferite, dar toate la un loc creau o infrastructură ce
acoperea o mare parte a lumii.  Era nevoie de un protocol de reţea - un sistem de
reguli şi convenţii care să guverneze comunicare între dispozitivele ataşate la reţea;
un fel de limbaj comun în care toate computerele legate în reţea să se poată înţelege
între ele.
1974: apare termenul internet Un protocol de reţea realizat în 1974 (RFC 675 -
Specification of Internet Transmission Control Program), de către Vinton Cerf,
Yogen Dalal şi Carl Sunshine, conţinea cuvântul internet, prescurtare de la
internetworking.  Internetul este, aşadar, o reţea unitară de computere şi alte
dispozitive cu adrese computerizate, toate conectate între ele şi operând coordonat
graţie unui ansamblu standardizat de protocoale de transfer de date.  Se confundă
adesea noţiunea de internet cu cea de WWW (World Wide Web); ele nu sunt însă
acelaşi lucru, căci WWW este numai una dintre aplicaţiile internetului (e-mail-ul, de
pildă, este alta).  WWW este un sistem de documente hipertext interconectate, ce pot
fi accesate prin internet.  Omul pe care lumea îl descrie adesea - în mod eronat -
drept "inventatorul internetului", britanicul Tim Berners-Lee (astăzi Sir Timothy
Berners-Lee) este, în realitate, cel care a inventat World Wide Web, ca o aplicaţie
majoră a Internetului care exista deja.
Din anii '90 până azi… şi mai departe  El a elaborat în 1989 o primă propunere în
acest sens, iar la 25 decembrie 1990, împreună cu Robert Cailliau (un informatician
belgian care lucra la CERN - Organizaţia Europeană pentru Cercetare Nucleară), a
realizat prima comunicare prin intermediul HTTP, un protocol pentru transferul
documentelor hipertext.  Primul website din lume a fost construit la CERN, pe
teritoriul francez al acestui complex de laboratoare aşezat la graniţa dintre Franţa şi
Elveţia, şi a fost online începând cu data de 6 august 1991.  Odată cu apariţia
WWW, lumea virtuală s-a deschis pentru toţi. O bună parte din existenţa noastră se
desfăşoară în acest mediu, căruia îi folosim intensiv imensele resurse şi posibilităţi,
de la comerţ şi banking online, la lectură; de la socializare la cursuri universitare,
de la muzică, jocuri şi filme la comunicarea cu cei aflaţi departe. Internetul ne-a
schimbat fundamental experienţele, trăirile, ideile, iar aventura simbiozei noastre cu
lumea virtuală oferită de el continuă şi se intensifică.

8
 2.3. Cronologie

An Eveniment

Compania BELL a creat primul modem care să poată transmite date binare

1958
pe o linie telefonică simplă

Leonard Kleinrock de la MIT publică prima teorie cu privire la

1961
utilizarea comutației de pachete pentru transfer de date.

Încep investigații ARPA, o agenție a Ministerului Apărării din SUA, în

1962 care J.C.R. Licklider își apără cu succes ideile privind o rețea globală de
calculatoare.

Leonard Kleinrock de la MIT publică o carte despre comunicarea

1964
prin comutației de pachete pentru implementarea unei rețele.

1967 Prima conferință pe ARPANET

Conectarea primelor calculatoare între patru universități americane

1969
prin Interface Message Processor de către Leonard Kleinrock

23 de calculatoare sunt conectate la ARPANET. Trimiterea primului e-

1971
mail de către Ray Tomlinson.[1]

9
 Este creat InterNetworking Working Group, organizația responsabilă cu
1972
gestionarea Internetului.

1973 Anglia și Norvegia se conectează la Internet, fiecare cu câte un calculator.

1979 Crearea de NewsGroups (forumuri de discuții) pentru studenții americani.

1982 Definirea protocolului TCP/IP și a cuvântului Internet.

1983 Primele site-uri de nume de server.

1984 1000 de calculatoare conectate.

1987 10.000 de calculatoare conectate.

1989 100.000 de calculatoare conectate.

1990 Dispariția ARPANET

1991 Se anunță public World Wide Web.

1992 1 milion de calculatoare conectate.

1993 Apariția primului browser web NCSA Mosaic

1996 10 milioane de computere conectate.

2000 Explozia bulei dotcom.[2] (368.540.000 de calculatoare)

10
 2.4. Caracteristica tehnica
În ziua de astăzi Internetul este susținut și întreținut de o mulțime de firme
comerciale. El se bazează pe specificații tehnice foarte detaliate, ca de exemplu pe
așa-numitele „protocoale de comunicație”, care descriu toate regulile și
protocoalele de transmitere a datelor în această rețea. Vezi și articolul despre
Modelul de Referință OSI.
Protocoalele fundamentale ale Internetului, care asigură interoperabilitatea între
orice două calculatoare sau aparate inteligente care le implementează, sunt Internet
Protocol (IP), Transmission Control Protocol (TCP) și User Datagram
Protocol (UDP).
Aceste trei protocoale reprezintă însă doar o parte din nivelul de bază al sistemului
de protocoale Internet, care mai include și protocoale de control si aplicative, cum
ar
fi: DNS, PPP, SLIP, ICMP, POP3, IMAP, SMTP, HTTP, HTTPS, SSH, Telnet, FT
P, LDAP, SSL, WAP și SIP.
Din cauza multelor fuziuni dintre companiile de telefonie și cele de Internet (Internet
Service Providers, prescurtat ISP) au apărut o serie de probleme în sensul că
sarcinile acestora nu erau clar delimitate.
Rețeaua regională a ISP-ului este formată prin interconectarea ruterelor din diverse
orașe pe care le deservește compania. Dacă pachetul este destinat unui calculator-
gazdă deservit direct de către rețeaua ISP, pachetul va fi livrat direct lui. Altfel el
este predat mai departe operatorului (firmei) care furnizează companiei ISP servicii
de comunicare prin backbone-ul rețelei. (In engleză backbone înseamnă in general
șira spinării, iar în informatică înseamnă rețeaua de bază pentru interconectarea
rețelelor). În partea superioară a acestei ierarhii se găsesc operatorii principali de
la nivelul backbone-ului rețelei, companii cum ar fi AT&T sau SPRINT. Aceștia
răspund de backbone-uri mari cu mii de rutere conectate prin fibră optică, cu bandă
largă de transfer.
Corporațiile și firmele de hosting utilizează așa-numitele „ferme” de servere rapide
(= multe servere, situate eventual în aceeași sală sau clădire), conectate direct
la backbone. Operatorii încurajază pe clienții lor să folosească această conectare
directă prin închirierea de spațiu în rack-uri = dulapuri speciale standardizate
pentru echipamentul clientului, care se află în aceeași cameră cu ruterul, conducând
la conexiuni scurte și rapide între fermele de servere și backbone-ul rețelei.
Dacă un pachet trimis în backbone este destinat unui ISP sau unei companii
deservite de aceeași coloană, el este transmis celui mai apropiat ruter. Pentru a
permite pachetelor să treacă dintr-un backbone în altul, acestea sunt conectate în
NAP-uri (Network Access Point). În principiu un NAP este o sală plină cu rutere, cel
puțin unul pentru fiecare backbone conectat. O rețea locală conectează toate aceste
11
rutere astfel încât pachetele să poată fi retransmise rapid din orice coloană în orice
alta. În afară de conectarea în NAP-uri, backbone-urile de dimensiuni mari au
numeroase conexiuni directe între ruterele lor, tehnică numită conectare privată
(private peering).
Unul dintre paradoxurile Internetului este acela că ISP-urile, care se află în
competiție între ele pentru câștigarea de clienți, cooperează în realizarea de
conectări private și întreținerea Internetului.
Termeni înrudiți cu „Internet” și „internet”:

intranet: o rețea particulară cu principii de funcționare similare cu cele ale

Internetului, dar cu acces restrâns - de exemplu intranetul sau intraneturile unei
companii particulare, la care primesc acces numai angajații companiei. Intraneturile
sunt de obicei separate de Internet.

extranet: un intranet particular al unei companii, la care însă au acces (măcar

parțial) și anumite persoane sau grupe externe autorizate din alte companii, ca de
exemplu de la firme furnizoare sau firme cliente. Accesul la extraneturi are loc de
obicei prin intermediul Internetului.
Gradul de răspândire a Internetului pe glob este uriaș: la 30 iunie 2009 aveau acces
la Internet circa 1,67 miliarde de locuitori ai globului pământesc.
2.5. Pericolele Internetului
Accesul simplu și ieftin la Internet are și o consecință negativă, anume nimeni nu
poate garanta corectitudinea utilizatorilor. Astfel există deja o gamă largă de
programe dăunătoare, create de rău-voitori, care încep cu spionarea (invizibilă) a
activității unui utilizator și se termină cu furtul din contul bancar al persoanelor care
nu se pricep cum să se apere.Unul dintre cele mai periculoase grupuri și violatori de
date este cunoscut ca fiind Anonymous.
2.6. Cenzura în Internet
Anumite state de pe glob interzic, cenzurează sau restricționează populației lor
accesul la Internet în diverse domenii: politică, religie, pornografie ș.a., de exemplu
Coreea de Nord, China ș.a.
2.7. Găzduire web
În Internet există o mulțime de furnizori de servicii de găzduire web (web hosting) ce
pot găzdui situri web și proiecte online. Cele mai mari firme la nivel internațional au
fost în 2008: GoDaddy, Internet AG, ThePlanet și net@ccess[11].
O rețea de calculatoare reprezintă un mod de conectare a unor calculatoare
individuale, astfel încât să poată folosi în comun anumite resurse.

12
Rețeaua INTERNET și rețeaua WWW Internet este o "rețea de rețele", cu zeci sau
sute de milioane de calculatoare, dispuse pe întregul glob, staționare sau mobile,
rețea ce deține cantități uriașe de informații, din care foarte multe pot fi consultate
fără restricții, iar unele contra cost sau numai cu diferite parole de acces. Rețeaua
World Wide Web, denumită Web sau WWW, este partea cea mai dezvoltată din
internet. A fost creată în 1989, la centrul european de cercetări nucleare.
2.8. Exemple de companii care au implementat intranet

Ford - are un intranet folosit zilnic de peste 100 000 de angajati

US West - încă din anul 1993, compania de telecomunicații a dezvoltat aplicații

bazate pe intranet pentru a-și îmbunătăți procesul de comunicare și de producție și
are peste 60 000 de persoane online.

HP - are peste 200 de web servere interne, accesate de peste 10 000 de angajați din
diviziile de producție, vânzări și alte grupuri ale corporației; angajații HP folosesc
intranetul pentru a face schimb de informații pentru diverse proiecte, între echipe din
alte zone geografice, pentru a rezolva diverse operațiuni programate din timp,
rapoarte, cereri de echipament și management de configurție software.  [20]

IBM – prin intermediul paginii de start "w3 On Demand Workplace care deservește

cei peste 300 000 de angajați din 75 de țări.  [21]

Sun Microsystems - are SunWeb, update- uri de noi produse, catalog de produse,
educație, informații despre resurse umane, descrieri ale diviziilor devânzări și
marketing.  [22]
2.9. Extranetul
 este o extensie a intranetului unei companii pusă la dispoziție terților și care extinde
rețeaua privată cu dispoziții speciale pentru acces, autorizare și autentificare.
Această rețea face legătura între angajații unei organizații, clienți, furnizori și alți
parteneri de afaceri.

3. E-mail
3.1. Posta electronica (Electronic Mail),

abreviata adesea e-mail, email sau la inceput eMail, este o metoda de tipul

„primeste si da mai departe” pentru scrierea, trimiterea, primirea si salvarea
mesajelor pe sistemele de comunicatie electronica. Termenul „e-mail” se aplica
sistemului de e-mail prin Internet bazat
13
pe SMTP (Simple Mail Transfer Protocol) dar si sistemelor in retea bazate pealte
protocoale.

E-mail-ul este adesea folosit pentru a livra mesaje nesolicitate denumite si „spam”,
dar exista programe de filtrare care pot automat bloca, pune in carantina sau sterge
unele sau cea mai mare parte a acestora, in functie de situatie.

3.2. Cum functioneaza e-mail-ul ?

Cu ajutorul postei electronice se pot transmite mesaje oriunde pe glob in timpi

incepand de la cateva minute si pana la cateva ore (in functie de distanta dintre
expeditor si destinatar, exprimata prin numarul calculatoarelor prin care trece
mesajul pe parcurs, nu prin distanta geografica).

Initial mesajele erau alcatuite numai din text simplu, insa cu timpul programele de e-
mail au evoluat capatand facilitati noi, astfel ca acum textul poate fi formatat,
asigurand mesajului o expresivitate si o claritate superioare. Alaturi de textul
propriu-zis, un mesaj poate contine deasemenea diferite imagini. Mai mult, la mesaje
pot fi atasate fisiere independente, de orice tip: imagini, secvente de sunet sau video,
programe etc., facand din e-mail un sistem de transfer de fisiere foarte eficient.

Fiecare utilizator al e-mail-ului poseda o adresa unica, cu care este identificat pe

Internet. Pentru a transmite un mesaj unui alt utilizator din Internet, trebuie sa-i
cunoasteti adresa de e-mail. Iata exemple de adrese de e-mail:

traian@yahoo.com

popescu@hades.ro

Datorita numarului mare de adrese de e-mail la care puteti transmite mesaje,

programele de e-mail dispun de facilitati in ceea ce priveste gestiunea adreselor. Pot

14
fi stabilite adrese mai des folosite care sa fie apelate rapid sau pot fi
stabilite grupuri de adrese carora sa li se trimita acelasi mesaj in acelasi timp.

3.3. Folosirea email

Una dintre facilitatile programelor de e-mail referitoare la gestiunea adreselor este
posibilitatea de a transmite un mesaj primit de la un utilizator mai departe la un alt

utilizator sau la mai multi, operatie denumita „forward”. Un mesaj poate fi

deasemenea returnat in forma sa originala sau intr-o forma modificata

expeditorului, facilitate denumita „reply”.

Sa vedem acum care este traseul unui mesaj de la expeditor la destinatar. Mai intai
mesajul este editat cu ajutorul clientului de e-mail (de exemplu: Microsoft Outlook
Express, Mozilla Thunderbird,  Opera Mail). La comanda de transmitere, el ajunge
la serverul la care este conectat expeditorul si acesta il transmite mai departe
folosind protocolul SMTP la urmatorul server Internet si asa mai departe pana la
serverul destinatie.

Observam ca un mesaj poate trece prin mai multe servere pe drumul sau pana la
destinatie. Cand ajunge la serverul destinatie, daca utilizatorul caruia ii este adresat
mesajul este conectat, el este avertizat cu privire la primirea noului mesaj. Daca
utilizatorul nu este in acel moment conectat la server, el va primi mesajul imediat ce
se realizeaza conexiunea cu serverul (prin protocolul POP3 – Post Office Protocol)

Prin urmare, daca nu sunteti permanent conectat la server, este necesar sa va

conectati din cand in cand pentru a vedea daca nu cumva intre timp ati primit noi
mesaje. Daca da, atunci mesajele vor fi preluate de programul (clientul)
dumneavoastra de e-mail pentru a fi citite.

În lumea tehnologică actuală, e-mailul este cel mai comun mod de comunicare,
indiferent dacă este vorba de afaceri sau de uz personal.

Există mai mulți furnizori de servicii de e-mail pe piață cu propriile capacități unice.
La rândul său, acest articol vă va ajuta să alegeți cel mai bun furnizor de e-mail.

Există două tipuri de servicii de e-mail, și anume E-mail clienți și Webmail .

3.4. Clientul de e-mail

15
Este o aplicație pentru desktop și vă permite să configurați adrese de e-mail unice
sau multiple. Puteți compune, trimite, primi și citi e-mailuri din aceste
aplicații.  Exemplu  pentru clientul de e-mail este Microsoft Outlook.
Webmail este o aplicație web pentru accesarea e-mailurilor. Este accesat prin
intermediul browserelor.  Exemple  pentru webmail include Gmail și Yahoo.
În acest articol, vom discuta în detaliu o listă a furnizorilor de e-mail de top,
împreună cu argumentele pro și contra .
În timp ce selectați un furnizor de servicii de e-mail, ar trebui să căutați spațiu de
stocare, ușurință în utilizare, filtre de spam și acces mobil.

Dacă doriți ca clienții de e-mail să fie folosiți în afaceri, atunci ar trebui să căutați

caracteristici precum spațiul de stocare furnizat, dimensiunea maximă permisă a
atașamentului, opțiunile de securitate oferite, capacitățile de arhivare și alte câteva
caracteristici avansate, cum ar fi programarea sarcinilor și costul.

Semnul „a rond”, parte a fiecărei adrese de poștă electronică.

3.5. Pasi de creare a unui email

YAHOO Indiferent de furnizorul de servicii de e-mail ales, crearea unui cont de utili-
zator presupune parcurgerea mai multor pași:
Poșta electronică L 13 introducerea datelor personale (nume, prenume, data
nașterii, număr
telefon ș.a.);
stabilirea unui nume de utilizator și a unei parole (parola trebuie
1. Noțiuni introductive introdusă de două ori, pentru corectitudine);

Serviciul de poștă electronică (e-mail) este unul dintre cele mai vechi și utilizate
adăugarea unei adrese de e-mail suplimentare (opțional), pentru o

16
servicii oferite în rețeaua Internet. Acesta permite transferul de mesaje electronice
eventuală recuperare a datelor de autentificare.
(e-mail-uri) între diverși utilizatori care dețin un cont, o adresă de e-mail, indiferent
Pe parcursul completării datelor s-ar putea YAHOO
de localizarea geografică a acestora, într-un timp extrem de scurt, de cele mai multe
să vă confruntați cu următoarele probleme:
ori câteva secunde. contul de utilizator ales este deja alocat –
Conturile de utilizator se pot face gratis sau contra cost pe diverse
platforme/portaluri web care ofe- trebuie să alegeți un alt cont;
ră servicii de e-mail. Cele mai cunoscute platforme gratuite sunt Google
(https://mail.google.com), contul de utilizator ales nu are sintaxa
Yahoo (https://mail.yahoo.com), Hotmail (https://login.live.com), GMX, Zoho, AOL
și Lycos. potrivită – citiți cu atenție mesajele de
Un mesaj electronic poate conține text și diverse fișiere atașate (atașamente), cu
condiția ca acestea să nu avertizare și stabiliți numele în conformitate
depășească anumite dimensiuni. Singurul tip de fișier care nu poate fi atașat la un
mesaj este cel executabil, cu cerințele;
deoarece există pericolul transmiterii de viruși informatici. parola nu are structura
potrivită – citiți atent ce trebuie să conțină
Pentru a transmite un mesaj electronic este nevoie de adresa de e-mail a
destinatarului. Structura unei parola și modificați-o corespunzător.
adrese de e-mail este următoarea:

nume-utilizator@server-mail Pe măsură ce creați contul de e-mail țineți cont de

următoarele recomandări:
Utilizați date personale reale, deoarece acestea vor identifica mesajele trimise!
Nume-utilizator este o combinație de litere și cifre alese de utilizator în momentul
creării contului de Nu introduceți numărul de telefon greșit – puteți recupera parola
pierdută cu ajutorul unor coduri de
e-mail. Server-mail identifică furnizorul de servicii de e-mail și este compus dintr-un
nume și un domeniu, verificare trimise pe telefon!
separate prin punct. Numele de utilizator și denumirea serverului de e-mail sunt
separate, obligatoriu, prin Notați-vă numele de utilizator și parola într-un loc sigur!
caracterul @.
În adresa abc@gmail.com, abc reprezintă numele utilizatorului, gmail – numele
serverului de Conectarea/deconectarea pe/de pe platforma de e-mail
e-mail și com – domeniul serverului de e-mail. Pentru a ne conecta la contul
personal de e-mail trebuie accesată platforma de e-mail (mail.yahoo.com,
3.6. Avantaje si dezavantaje.
Avantajele și dezavantajele e-mail-ului gmail.com ș.a.), după care conectarea la
contul personal va fi făcută pe baza numelui de utilizator și a
17
parolei. La conectare se poate stabili ca datele de autentificare să rămână salvate în
calculator, pentru a nu
Acest serviciu oferă numeroase avantaje, precum: trebui să fie introduse de fiecare
dată când se dorește autentificarea pe platformă. Nu se recomandă salvarea
rapiditate – mesajele sunt transmise aproape instantaneu; datelor de autentificare pe
un calculator la care au acces și alte persoane!
comoditate – mesajele pot fi transmise cu minim de efort, la distanțe mari; În plus,
dacă utilizați serviciul de e-mail pe un calculator străin, nu uitați să vă deconectați
la final, altfel
costuri reduse; riscați să vi se acceseze e-mail-ul de către persoane străine.
Deconectarea este posibilă atât pe Yahoo, cât și
accesibilitate – pot fi transmise mesaje oricând, oriunde și de oriunde, cu pe Gmail,
din partea dreaptă sus, din meniul identificat prin nume sau inițiala numelui.
condiția să avem acces la Internet;
eficiență – mesajele pot fi transmise simultan mai multor persoane. Aplicații pentru
gestionarea conturilor de e-mail

Dintre dezavantaje, se pot menționa: narea simultană a acestora. Cele mai

cunoscute sunt Microsoft Outlook, AppleMail, Mozilla Thunderbird,
transmiterea de viruși informatici; Opera Email, Mailbird, Pegasus Mail.
primirea de mesaje nedorite (spam); Aceste aplicații vă permit să adăugați toate
adresele de e-mail pe care le aveți și să le utilizați la fel cum
pericolul furtului de date personale prin tehnica phishing. se utilizează de pe
platformele de e-mail existente online.
3.7. Accesibilitatea unui email
Crearea unui cont de e-mail În plus, acestea permit stocarea mesajelor electronice în
calculatorul personal, fiind astfel mai accesibile
decât în cazul utilizării platformelor web de e-mail. Cu ajutorul programelor de e-
mail se pot compune
Înainte de crearea unui cont de e-mail trebuie ales un furnizor de servicii de e-mail,
după care se accesează mesaje, iar cele primite pot fi deschise și fără o conexiune
funcțională la Internet.
platforma furnizorului (mail.yahoo.com, www.gmail.com) și se selectează opțiunea
de creare a unui cont de trimise la restabilirea conexiunii la Internet.
utilizator nou (Sign up/Înregistrare, Create account/Creați un cont). Un dezavantaj
al acestor programe este pericolul infectării cu viruși informatici, deoarece mesajele

trimise, respectiv primite, pot conține fișiere infectate și sunt stocate în memoria
sistemului de calcul.

18
 Bibliografia:

http://www.yoda.ro/techschool/istoriainternetului-de-la-prima-conectare-lamereu-
conectati.html

https://ro.wikipedia.org/wiki/Internet#Aspecte_sociale

https://ro.myservername.com/10-best-free-email-service-providers

https://manuale.edu.ro/manuale/Clasa%20a%20VI-a/Informatica%20si%20TIC/
EDP2/files/basic-html/page58.html

http://www.ccdsj.ro/documente/Andrei_Vaida.pdf

https://legalup.ro/datele-cu-caracter-personal/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Date_personale#:~:text=Datele%20personale
%20reprezint%C4%83%20acele%20informa%C8%9Bii%20privind,o%20persoan
%C4%83%20fizic%C4%83%20identificat%C4%83%20sau%20identificabil
%C4%83.

https://ro.wikipedia.org/wiki/E-mail

http://itee.elth.pub.ro/~vbucata/iavechi/lab2/index.html

19