Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Structura Atomului - C2
Structura Atomului - C2
Atomul - unitatea structurală, neutră din punct de vedere electric, indivizibilă prin metode
chimice, caracterizată de o anumită structură şi de un set de proprietăţi bine determinate.
Atomul este constituit dintr-un nucleu (în care se găsesc nucleonii) cu sarcină electrică
pozitivă şi un înveliş de electroni.
Nucleul atomului – partea centrală, cu sarcină electrică pozitivă, în care este concentrată
întreaga masă a atomului.
Nucleul atomului a fost evidenţiat odată cu descoperirea radioactivităţii (H. Becquerel,
1896). Radioactivitatea naturală reprezintă proprietatea nucleelor atomilor unor elemente (cu
numar atomic mai mare de 83) de a emite spontan radiaţii (α, β, γ). Radioactivitatea artificială
reprezintă proprietatea nucleelor atomilor unor elemente de a emite anumite particule (neutroni,
protoni, pozitroni) atunci când sunt bombardate cu radiaţii α sau cu un flux de neutroni.
Nucleul atomului are o structură complexă , fiind constituit din:
- nucleoni – particule fundamentale – protoni şi neutroni;
- alte particule: pioni, pozitroni, mezoni etc.
Protonii ( +11 p ) sunt particule materiale cu masa de 1u.a.m. şi sarcina +1. O unitate atomică
de masă (u.a.m.) reprezintă a douăsprezecea parte din masa izotopului 12C al carbonului. Numărul
de protoni din nucleul unui atom se notează cu Z şi se numeşte număr atomic.
Neutronii ( 01 n ) sunt particule materiale cu masa de 1 u.a.m. şi sarcină nulă. Numărul de
neutroni din nucleul unui atom se notează cu N. Numărul protonilor si a neutronilor din nucleul
atomului dau numărul de masă A = Z + N.
Element chimic - totalitatea atomilor cu acelaşi număr atomic Z.
Până în prezent au fost identificate 112 elemente. Elementele chimice sunt aranjate pe baza
proprietăţilor lor în sistemul periodic al elementelor. Simbolizarea curentă a unui element E este
Z
AE .
Izotopi – speciile de atomi care au acelaşi număr atomic (acelaşi număr de protoni în
nucleu) dar au masa atomică diferită (număr de neutroni diferit); izotopii au proprietăţi fizice şi
chimice foarte apropiate sau identice; ex.: 11 H , 21 H , 31 H ; 234
92 92
U , 235 92
U , 238 U.
Izobari – speciile de atomi care au număr atomic diferit (număr diferit de protoni în nucleu)
dar au aceeaşi masă atomică (număr diferit de neutroni); ex.: 4019 K , 4020 Ca .
Izotoni - speciile de atomi care au număr atomic diferit (număr diferit de protoni în nucleu)
dar au acelaşi număr de neutroni în nucleul atomului (număr de masă diferit); ex.: 188 O , 199 F ,
10
20 Ne .
Învelişul de electroni – totalitatea electronilor care gravitează în jurul nucleului atomului.
Electronii (e-) sunt particule materiale cu masa relativă foarte mică (1/1840 u.a.m.) şi cu
sarcină negativă, -1. Electronii alcătuiesc zone de electricitate negativă, cu anumite forme, energii
şi orientări numite orbitali (s, p, d, f). Ocuparea orbitalilor cu electroni se face în ordinea
crescătoare a energiei acestora, adică de la nucleu către exteriorul atomului.
Structura învelişului de electroni (de cele mai multe ori structura stratului exterior)
determină valenţa atomilor. Valenţa este dată de numărul de electroni cu care un atom participă la
formarea legăturilor. Unii atomi participă mereu la formarea substanţelor cu acelaşi număr de
electroni şi au deci valenţă fixă (metalele alcaline, metalele alcalino-pământoase şi alţi atomi ca B,
O, Zn, Cd, Hg, F ş.a.). Alţi atomi, în funcţie de condiţii, participă la formarea de legături cu un
număr variabil de electroni adică au valenţă variabilă (Fe, Cu, Mn, Sn, Pb, P, S, C, Cl, Br ş.a.).
Dacă în aprecierea valenţei se ţine cont şi de sarcina reală sau formală pe care atomul o
dobândeşte se obţin numerele de oxidare. Acestea sunt pozitive când electronii sunt cedaţi şi
negative când electronii sunt acceptaţi de către atomi.
Structura învelişului de electroni al atomilor se poate reprezenta printr-o formulă
electronică în care numerele arabe indică numărul stratului electronic, literele s, p, d, f - orbitalii
iar numărul de electroni corespunzători fiecărui orbital este reprezentat ca un indice superior.
Pentru reprezentarea învelişului de electroni a atomilor se pot aplica diferiţi algoritmi. Unul dintre
aceştia este “tabla de şah”.
Respectând regula completării succesive cu electroni, a straturilor electronice în ordinea
crescătoare a energiei acestora, ocuparea cu electroni se realizează completând cu electroni
straturile şi substraturile succesiv, pe orizontalele “tablei de şah”.
→ 1s
2s
2p 3s
3p 4s
3d 4p 5s
4d 5p 6s
4f 5d 6p 7s
5f 6d 7p 8s