Mijloace de îmbogățire a vocabularului

Derivarea

Cuvântul de bază este elementul fundamental pentru formarea altor cuvinte. De exemplu: copil

Rădăcina este alcătuită din sunetele comune cuvântului de bază și tuturor cuvintelor obținute de la
acesta.

Sufixele=sunetele sau grupurile de sunete adăugate după rădăcină: copilaș.

Se pot forma substantive proprii cu ajutorul sufixelor. (Alexandrescu, Florescu)

Sufixele sunt -lexicale: -când formează cuvinte noi (gărduț, săculeț)

-gramaticale-când creează forme gramaticale (frunze, cumpărasem)

Sufixele lexicale sunt: -diminutivale- obiecte, însușiri considerate de vorbitor mai mici decât cele
obișnuite. (coșuleț, castravecior, copilaș, săculeț)

-augmentative-obiecte, însușiri, considerate de vorbitor mai mari decât cele

obișnuite. (căsoi, măturoi, grăsan)

Prefixele sunt sunetele sau grupurile de sunete adăugate înaintea rădăcinii. Prefixele nu se scriu
separat decât în cazul prefixului ex- cu sensul de fost, de exemplu: ex-președinte.

Când un cuvânt de bază începe cu litera î, cuvintele derivate cu prefix de la acesta se scriu, după
prefix, tot cu această literă: neînceput, reînceput, reînființat.

Derivatele parasintetice-sunt cuvintele formate în același timp cu sufix și cu prefix.

(reînființare-dublu prefix-RE+ÎN+rădăcina (ființă)+sufixul RE

Se pot forma serii derivative când baza unui cuvânt derivat este un alt derivat. (grădină-grădinar-
grădinărie)

București-bucureștean, bucureșteancă, bucureșteni.

Olt-oltean, olteancă, oltenește

N.B, Diminutivele pot avea și alte valori în afară de sensul mai mic:

-exprimă simpatia, atitudinea pozitivă (E o fetiță tare cuminte!)

-indică o depreciere, o ironie (I-a dat un ineluș. Am văzut un profesoraș.)

-atenuează o cerere, o rugăminte, o poruncă. (Așteaptă un minuțel, o secundică).

Compunerea reprezintă procedeul prin care se obțin cuvinte noi prin alăturarea, unirea sau
abrevierea a două sau mai multe cuvinte existente deja în limbă. ex: înspre, dinspre, gura-leului, Gara
de Nord, S.T.B. Procedeele de compunere sunt: -alăturarea când termenii din care este compus
cuvântul nu depind unul de altul, de exemplu: câine-lup, despre, după-amiază, anglo-român, pușcă-
mitralieră, Cluj-Napoca, de la, de pe lângă -subordonarea când unul dintre termenii din care este
compus cuvântul este în relație de subordonare față de celălalt, de exemplu: coate-goale, capră-
neagră, rea-voință, mătasea-broaștei, stea-de-mare, Sighetul Marmației, Valea Călugărească, papă-
lapte, pierde-vară, zgârie-brânză Obs. toate numeralele compuse aparțin subordonării. -abrevierea
(prescurtarea) H.G. (Hotărâre de Guvern), C.F.R. (Căile Ferate Române).

Exemple de prefixoide:

geo = pamant

bio = viata

avi = pasare

api = albina

tele = la distanta

auto = proprie

pseudo = fals

filo = iubitor

orto = corect

bi = doi

mono = unul / o singura

pluri = mai multe

poli = mai multe

hiper = mare

hipo = mic

hidro = apa

Exemple de sufixoide:

log = specialist

logie = stiinta

fob = temator de

fobie = teama de

fug = care indeparteaza

cid = care ucide

fil = iubitor de

grafie = grafie

Schimbarea valorii gramaticale sau conversiunea este mijlocul intern de îmbogăţire a vocabularului
prin care se formează cuvinte noi prin trecerea de la o parte de vorbire la alta. Trecerea aceasta se
face fără a modifica forma cuvântului, adică fără a adăuga ceva, ca în cazul derivării sau compunerii.
Cuvântul format prin conversiune se comportă în comunicare ca partea de vorbire la care a trecut. Ca
substantiv primeşte articol hotărât sau nehotărât, este determinat de un adjectiv şi îndeplineşte
funcţiile sintactice de subiect, nume predicativ, atribut şi complement. Ca adjectiv, se acordă cu
substantivul determinat şi îndeplineşte funcţiile sintactice de atribut adjectival şi nume predicativ. Ca
adverb, devine invariabil şi îndeplineşte, de obicei, funcţia sintactică de complement circumstanţial.
Substantive obţinute prin conversiune Prin conversiune, se pot obţine substantive din: – adjective:
Am intrat în adâncul întunecat al pădurii.

– verbe la participiu: Rătăciţii în pădure se sperie. – verbe la supin: Mersul prin pădure îmi place. –
verbe la gerunziu: Suferindul privea trist spre frunzele căzute. – adverbe: Înţelegea suferinţa
aproapelui său. – pronume: Nu-mi pierd vremea cu nişte nimicuri. – interjecţii: N-a ascultat oful meu.

Adjective obţinute prin conversiune Prin conversiune, se pot obţine adjective din: – verbe la
participiu: Priveam lumina filtrată prin ramuri. – verbe la gerunziu: Îmi plăceau pletele fluturânde ale
fetei. – pronume: Aceşti brazi sunt mici. – adverbe: Mi-am luat haine gata. Adverbe obţinute prin
conversiune Prin conversiune, se pot obţine adverbe din: – adjective: Vorbeşte frumos despre
natură. – verbe la participiu: Cântă îngânat. – substantive care denumesc anotimpurile, părţile zilei,
zilele săptămânii: Învaţă noaptea. Prepoziţii obţinute prin conversiune Prin conversiune, se pot
obţine prepoziţii din: – adverbe: Deasupra crengii s-a aşezat o pasăre. – substantive: Picta frumos
graţie talentului. – verbe la participiu: A terminat de recoltat mulţumită ajutorului.