GRAMATICĂ NORMATIVĂ (C5)

CRATIMA (note teoretice)

A. Utilizările cratimei
1. redă pronunțarea legată (însoțită uneori și de anumite modificări fonetice) a unor
cuvinte care pot avea sau nu și existență independentă, notând o realitate fonetică
permanentă sau accidentală
- poate marca pronunțarea fără pauză a două, trei sau, mai rar (mai ales în limba
veche/ populară), patru ori chiar cinci cuvinte alăturate: s-a (dus), jelui-m-aș,
dându-le-o, ducă-se-pe-pustii, lasă-mă-să-te-las

2. redă pronunțarea în tempo rapid a derivatelor cu prefixele ne- și re- de la teme

care încep cu în- sau îm- și, neliterar, a compuselor cu prepoziția de de la același
tip de teme, notând afereza lui î de la începutul cuvântului de bază:
tempo rapid: ne-mpăcat, ne-ncetat, re-ncălzit, de-nmulțit
tempo lent: neîmpăcat, neîncetat, reîncălzit, deînmulțit

3. marchează limitarea dintre silabe în cadrul unor cuvinte rostite sacadat pentru
valoarea lor stilistică: Ne-mer-ni-cu-le!

4. servește la atașarea unor prefixe/ sufixe: ex-ministru, CFR-ist, RATB-ist

5. unește elementele unor cuvinte compuse: mai-mult-ca-perfect

! la scrierea substantivelor compuse disociabile, cratima dispare în cazul intercalării unor
elemente: prim-ministru/ primul nostru ministru

6. unește componentele unor locuțiuni: calea-valea

7. unește componentele secvențelor formate din substantiv (grad de rudenie) și

adjectiv posesiv: mamă-ta, taică-su, stăpână-sa

8. leagă articolul hotărât enclitic/ desinența de cuvinte greu flexionabile în cazul:

a. numelor literelor sau alor sunetelor: X-ul, X-uri
b. substantivelor provenite din numerale cardinale notate cu cifre: 10-le
c. împrumuturilor, numelor de locuri, a căror finală prezintă deosebiri între
scriere și pronunțare: Bruxelles-ul, bleu-ul, mouse-ul
d. substantivelor provenite din abrevieri/ sigle: PH-ul, TAROM-ul

9. leagă formanții –lea și –a la numeralul ordinal și –ime la numeralul fracționar de

numeralele cardinale corespunzătoare scrise cu cifre romane/ arabe: al XXI-lea,
16-ime
 10. marchează omiterea unei secvențe din interiorul cuvintelor în abrevierile
discontinue: d-ta, p-ța

11. se păstrează în abrevierile compuselor scrise cu cratimă: lt.-maj. (locotenent-

major), N-V (nord-vest)

12. poate lega unele interjecții identice repetate accidental: bla-bla-bla

13. poate lega unele cuvinte care se repetă identic sau cu unele modificări: mai-mai-
să..., prea-prea, încet-încetișor

B. Substantive comune (probleme de grafie), substantive (ne)sudate

1. se scrie într-un cuvânt subst. compuse sudate, cu articulare și flexiune numai la
ultimul element, formate din sau cu:
a. abrevieri (mai puține): AGROMEC
b. cuvinte (nelegate prin vocale de legătură) care formează compuse cu
unitate gramaticală și semantică mai mare decât a celor scrise cucratimă,
având structura:
- adj. + subst: bunăstare, scurtmetraj, triplusalt
!! compusele cu structură și componență asemănătoare, dar nesudate se scriu cu cratimă
(bună-credință), iar grupurile de cuvinte în care elementele își păstrează autonomia se scriu
separat (bună stare de funcționare)
- adv. + subst.: binefacere, binecuvântare, răufăcător, răuvoitor
- prep.+/ - prep. + subst.: deochi, fărădelege, deîmpărțit
- subst. + adj.: vinars, botgros
- subst. + subst. (N): blocstat, omucidere, valvârtej
- cuvinte unite prin vocala de legătură o: anotimp, ședințomanie
- sufixoide, prefixoide (elemente neologice): teleconferință, politehnică,
gastroenterolog
- compuse parasintetice: ștergură
- tipuri izolate: sinucidere, untdelemn, atotputernic

2. se scriu cu cratimă substantivele compuse cu unitate gramaticală și semantică mai

mică decât a celor scrise într-un cuvânt (și, eventual, cu articulare și flexiune),
având structura:
- adj. + subst.: bună-creștere, bun-gust, rea-voință, dublu-/triplu-(voal),
(vice)prim-ministru,
!! prim amorez, prim rang, prim ajutor
- interj. + interj.: un scârța-scârța pe hârtie
- numeral card. + subst. +/ - adj.: trei-frați-pătați, unsprezece-metri
- prep. după + subst.: după-masă
- subst. + adj.: Făt-Frumos, argint-viu, gură-spartă
 - subst. + prep. + subst.: nucă-de-cocos, viță-de-viu, floare-de-colț, arbore-de-
cacao, cal-de-mare
- subst. + subst. (N.): an-lumină, bloc-turn, cal-putere, cuvânt-cheie, situație-
limită, câine-lup
- subst. art. + subst. (G.): gura-leului, floarea-soarelui, cerul-gurii
- izolări de prop.: gură-cască, papă-lapte, vinvo-ncoace, lasă-mă-să-te-las
- tipuri izolate: cuvânt-înainte, mai-marele, terchea-berchea

C. flexiunea substantivelor comune compuse nesudate, alcătuite din:

a. subst. (N) + subst. (N): câine-lup, cuvânt, cheie
- ambii termeni își modifică forma în flexiune, iar afixele de determinare
enclitice se atașează fie numai primului termen (câinele-lup, mama-soacră) și/
sau celui de-al doilea (locotenent-colonelul/ locotenentul-colonel)
b. subst. (N) + subst. (G): floarea-soarelui
- primul termen își modifică forma: florile-soarelui, florii-soarelui
c. subst. + prep. + subst.: viță-de-vie
- primul termen își modifică forma în flexiune: vița-de-vie, viței-de-vie
d. subst. (N) + adj. postpus: mamă-mare
- ambele își modifică forma: mame-mari
e. subst. (N) + adj. antepus: bună-cuviință
- ambele își modifică forma. bunei-cuviințe