SISTEME ECONOMICE VIABILE ÎN MILENIUL AL TREILEA: REALITĂȚI, CRITICI,

ERORI, ANTINOMII, CONTROVERSE

1.Argument

Acest articol își propune o abordare fără pretenții de exhaustivitate a realităților politico-economice
globale care marchează mileniul al treilea, evoluția unor principii de baza de netăgăduit în alte epoci
relativ recente, cu fundamentarea aferentă, bazată pe judecățile unor reputați specialiști ai domeniului
politico-socio-economic, încercând să conexeze convingeri diverse într-un ansamblu coerent și
consistent de perspective proprii asupra “provocărilor lumii contemporane”.
Obiectivul principal al demersului este de a conștientiza asupra tendințelor economice globale, de a
aduce în prim plan aspecte considerate uneori insuficent de importante pentru a influența definitoriu,
la nivel de principiu, evoluțiile ulterioare și poate, de a dezvălui interdependențe globale sau regionale
cu rădăcini istorice, aparent banalizate, cu scopul de a actualiza baza elementelor pe care se va
construi imaginea de ansamblu a unui potențial decident.

2.Evoluția sistemului economic global între capitalismul tradițional cvasigeneralizat către noul
imperialism

La prima vedere pare o constatare controversată a unui regres către o organizare perimată, dar
aprofundând analiza de o dezarmantă claritate a profesorului Salvatore Babones, de la Universitatea
din Sydney în articolul ”De la capitalism la imperiu: politică economică a mileniului III”,
conștientizăm evoluția realităților politico-economice din primele decade ale acestuia către o nouă
formă de imperiu centrat în jurul Statelor Unite ale Americii și bazat pe pilonii de rezistență asigurați
de alte patru state tradițional aliate în acest demers:Canada, Australia, Nouă Zeelandă și desigur
Regatul Unit. Acest nucleu dur de state, toate având limba engleză ca și limbă oficială, au creat un
“integrated five” la toate nivelurile:politico- economic, militar, diplomatic, intelligence, coordonat
extrem de eficient și de pragmatic de la Washington DC.
Astfel profesorul Babones reușește să argumenteze o evoluție practic naturală, care urmărește crearea
de noi realități politico-economice globale, în care să se înlocuiască capitalismul tradițional, vechi de
cca. 500 de ani de acum, bazat pe principiul clasic, considerat aici învechit, în care deținătorii
mijloacelor de producție exploatează nedeținatorii prin schimburi inechitabile într-o piață structurată
politic, cu un sistem post-capitalist global în care cei care dețin puterea politică exploatează pe cei ce
nu prin influențarea inechitabilă a politicilor economice.
La nivel pur teoretic, bazându-se pe concluziile unor precursori ai săi, constată antinomia dintre
legitimitatea unei evoluții către un sistem economic de tip socialist, care ar asigura rezolvarea
majorității provocărilor cu care se confruntă omenirea, respectiv dezideratele de pace, evitarea
colapsului ecologic sau împiedicarea răspândirii sărăciei, pe care în subsidiar îl agrează, și acest
sistem de tip stat mondial centrat în Washington, spre care constată că se îndreaptă invariabil
umanitatea. Analiza continuă cu identificarea elementelor conjuncturale care reușesc să contureze o
legitimitate din ce în ce mai evidentă pentru acesta din urmă. Astfel în peisajul politico-economic
mondial, Statele Unite și conglomeratul de națiuni pe care în diverse forme le controla începea să
piardă teren în zona competiției capitaliste clasice, în favoarea Chinei emergente și a statelor din sfera
de influență a acesteia, fiind afectate toate aspectele strategice importante, pe acest fond impunându-
se o schimbare din mers a regulilor jocului.Noile reguli surprind ,în esență, faptul că în capitalismul
global clasic politicienii influențează piața conducând-o spre un anume rezultat dorit, în timp ce în
noul stat mondial, superbogatii lumii, influențează politicienii spre un deziderat politic în favoarea
lor. Din această contradicție rezultă că oricât de dură ar fi exploatarea personalului în cadrul unor
relații de producție bazate pe concurență, beneficiul așteptat este limitat, iar în cazul unor relații
influențate politic, practic nu este limitat sau realist- controlabil. Astfel, marile profituri nu se mai
fac epuizând resursele de personal și tehnologie disponibile ci câștigând cât mai multe
sinecure.Privind global, giganticele eforturi manufacturiere ale Chinei sau marile platforme
1
comerciale nu vor mai putea concura cu marile zone generatoare de superprofituri cvasipermanente
de sub umbrela politică.
Manipularea piețelor, în opinia lui Babones, nu constituie esența imperiului mondial, acestea
nemaifiind determinante ale afacerilor globale. În centrul negocierilor tratatelor economice mondiale
din anii 2010, nu se mai află comerțul sau investițiile ci proprietatea intelectuală. The Transatlantic
Trade and Investment Partnership(TTIP) sau Trans-Pacific Partnership(TPP) și altele colaterale
reprezintă instrumente prin care America impune regimul proprietății intelectuale economiilor
importante ale lumii. Astfel China, în particular, a fost admisă doar în condițiile impuse de americani,
net favorabile acestora din urmă. Astfel sub imperiul mondial American, pozițiile de decizie ale
economiei globale sunt deținute de companii cheie care controlează drepturile executorii asupra
proprietății intelectuale.Desigur, tranziția nu este finalizată, însă pașii făcuți spre dezideratul
menționat sunt majori iar concluzia articolului este că acest imperiu emergent dă dovadă de o
evidentă stabilitate și de premise favorabile de largă impunere.
Din perspectiva personală consider că articolul surprinde o realitate de o importanță majoră, identifică
și izolează judecați valoroase ale precursorilor săi, pe care le acceptă ca și viabile sau le contracarează
cu argumente foarte solide. La nivel individual, admit faptul că evoluția identificată, apariția și
consolidarea noului imperiu, definirea concretă a relațiilor și a modului de promovare a acestora,
reprezintă o surpriză. Faptul că putem conștientiza și analiza cu mijloacele personale aceste realități,
care aparent reprezintă evidențe, este onorantă. Modul în care hegemonia americană asupra piețelor
de orice tip se transformă în guvernanță legitimă asupra principalelor mijloace moderne de control,
făcând astfel cvasinutila emergența Chinei la nivel productiv și comercial din ultimele decenii, prin
înlocuirea pârghiilor generate de capitalismul tradițional cu noi pârghii, mult mai elaborate la nivel
conceptual și desigur perfide la nivel aplicativ. Chiar dacă inițial am fost atrasă în capcana posibilei
instalări a unei ordini de sorginte socialistă, care în mod logic ar fi avut mai multe șanse de instalare,
China fiind aici favorizată, în final am apreciat extraordinara putere de anticipație a teoreticienilor
acestei construcții, sesizând imensa provocare pe care trebuie să o înfrunte pe termen relativ scurt.

3.Evoluții regionale, zona asiatică.Opțiunile Indiei

Sursă pentru această analiză este articolul “Va alege India o parte în competiția între Statele Unite
și China?” scris de Aparna Pande în 2020, care tratează realitățile politico-economice ale anului 2020
în zona Asia-Pacific și dezbate în special opțiunile Indiei în raport cu disputa pentru supremație între
cele 2 superputeri ale zilei USA și China, în calitate de important jucător regional și global, fiind
statul cu a doua cea mai numeroasă populație a lumii.
În mod tradițional, India a preferat, prin politicile sale politico-economice, să susțină o lume
multipolară, cu mai multe centre de putere. Ca și o consecință a capabilităților sale limitate, atât în
plan economic cât și militar, India consideră că poate juca un rol proeminent pe scena globală, doar
nefiind dominată de una sau mai multe superputeri. Această opțiune, care a fost evidentă în perioada
războiului rece, transcende și în prezent, în ciuda unor apropieri către unica superputere rămasă, USA.
Însă, situația politico-economică nu mai este aceeași. Dacă în perioada războiului rece, India nu avea
frontiere cu niciuna dintre superputeri, putând menține o cvasiechidistanța, astăzi, fiind într-o
vecinătate nu tocmai pașnică cu China, pentru care se constituie într-un rival regional, acțiunile
acesteia pe plan economic, politic și chiar militar întăresc această concluzie.
Conform autoarei, perioada în care India putea să rămână nealiniată a trecut, astăzi pe fondul creșterii
sale economice și a dimensiunilor sale ca și stat și în plus a poziției strategice pe care o deține în
raport cu China, a interesului major pe care îl suscită pentru americani, e momentul unei decizii
curajoase, care poate influența întreaga arhitectură politico-economică a lumii.
Aceasta observă că liderii indieni iau în considerare faptul că această creștere a agresivitățîi Chinei
crează premisele unei confruntări economice, politice și chiar militare între cele mai numeroase două
națiuni ale lumii. Cu cât aceste premise sunt mai evidente, cu atât, acum, o foarte probabilă înclinare
de balanță către o aliniere cu America și aliații săi, va deveni o certitudine.

2
În contrapartidă, USA și aliații, incluzând Japonia, Australia, Canada, UE și-au exprimat deschiderea
pentru o apropiere față de India, cu scopul de a contracara eforturile Chinei în regiune, atitudine la
care India nu e insensibilă, evitând totuși listarea într-o coaliție împotriva Chinei.
Autoarea concluzionează : “Rolul Indiei în regiune și în lume va depinde de stabilitatea să internă,
puterea economică, capabilitatea militară și disponibilitatea de a proiecta putere”[Pande, 2020, p3]
La nivel personal, urmărind evoluția regională a evenimentelor, în contextul în care nu putem neglija
reactivitatea statului Indian față de tendințele imperialiste pe baza realităților din trecut, pot fi de
acord că o atitudine cât mai nealiniată este cea mai potrivită. În același timp, având China în
vecinătate, potențialul acesteia de a dezvolta pretenții de sorginte imperialistă nefiind de neglijat, o
aliniere cu USA și aliații săi pare fi, pentru moment, cea mai viabilă decizie. Aceasta ar putea aduce
odată cu echilibrul militar și strategic din zonă, o refacere a decalajelor din plan economic, tehnologic
și investițional, oferind Indiei opțiuni multiple și reciproc, blocului de putere american, pe lângă
încetinirea dezvoltării Chinei și a extinderii influenței sale zonale, surse cvasiinepuizabile de forță de
muncă calificată, resurse și o piață imensă de exploatat.
Pe de altă parte, extizând perspectiva, obiectivul USA de a induce zonei o nouă tendință de evoluție
capătă contur, China urmând să crească eforturile de menținere a supremației zonale, atingând prin
aceasta și interesele economice, politice și militare regionale ale Rusiei, care nu va rămâne
impasibilă, fiind ca și India în situație de vecinătate teritorială. Astfel, preocuparea pentru supremația
globală va suferi o diminuare serioasă pentru toți actorii regiunii extinse, dând astfel șanse reale
blocului american să-și consolideze poziția de lider mondial.

4.Brexit-ul, o evoluție necesară sau naturală?

Am ales această temă provocatoare nu numai datorită articolului lui Thomas Sampson din Journal of
Economic Perspectives, “Brexit:Economia dezintegrării internaționale” ci și datorită interesului
personal pentru subiect, dezbătut intens, fără însă a aduce elemente clarificatoare nete și desigur și
din motivul tratării antinomiei generate de subiect la momentul declanșării procesului de separare.
Articolul debutează cu prezentarea surprinzătorului vot dat de electoratul britanic în iunie 2016 în
favoarea ieșirii din UE, pe fondul unor realități care nu-l anticipau. Astfel, în timp ce pozițiile oficiale
britanice înclinau majoritar spre menținerea parteneriatului economic strategic cu UE, pe perioada
pre-referendum susținătorii Brexit-ului reușesc să remodeleze conștiințele votanților către opțiunea
contrară, făcând astfel posibil unul dintre cele mai neașteptate evenimente din istoria recentă a
Uniunii. Sampson nu se limitează la a prezenta premise și conjuncturi, personaje marcante din zona
politică și economică care au dezbătut și influențat masele, ci pătrunde în zona realităților economice
și a consecințelor acestora, așa cum se întrevedeau ele la finalul anului 2017. Încearcă să ne ofere o
viziune largă asupra evenimentelor, dar să ne și conștientizeze asupra efectelor, căutând în același
timp explicații pentru acest comportament al participanților la plebiscit.
Datele prezentate se referă la faptul că 52% dintre votanți au ales varianta Brexit, în ciuda faptului
că aceasta aducea o scădere a PIB-ului național de cca.10%, o limitare a circulației mărfurilor,
serviciilor și persoanelor, o scădere a influxului de forță de muncă. În ipoteza unei variante în care
britanicii ar fi rămas în Piața Unică Europeană, după Brexit, costurile ar fi fost mult reduse. După
unii teoreticieni, pe care autorul îi citează, dacă se iau în considerare și efectele asupra investițiilor
străine și asupra productivității, costurile estimate pot ajunge la valori între 2 și 3 ori mai mari.
Ceea ce surprinde articolul este stângăcia guvernului britanic, care a acceptat lansarea consultării
populare, sub presiunea curentului favorabil Brexit-ului, fără a detalia cele 3 opțiuni aflate la
dispoziția UK după părăsirea UE. Acestea erau: rămânerea în cadrul Pieței Unice Europene,
semnarea unui tratat economic de liber schimb sau activarea sub clauza națiunii celei mai favorizate
conform Organizației Mondiale a Comerțului. Astfel, publicul favorabil separării nu a fost în deplină
cunoștință de cauza asupra consecințelor posibile, votând, după părerea autorului, mai mult subiectiv
decât analitic.
Trecând la profilul votanților pro-Brexit, se consideră că aceștia sunt din categoria păturii mai puțin
educate, mai în vârstă, nerealizați economic, mai conservatori social, care se opun imigrației și care
3
consideră că au fost abandonați de viața modernă, marea contradicție venind și aici din concluzia că
opțiunea lor contravine economic cu interesele lor.
Ca opinie personală, vreau să subliniez că această asumare a ieșirii din UE, cu o majoritate destul de
firavă, acceptând consecințe economice și sociale importante, pare la prima vedere total neinspirată.
Analizând mai profund imaginea globală, nelimitandu-mă la Uniunea Europeană și cunoscând la zi
evoluțiile, consider că promotorii ei au anticipat destul de bine efectele, bazându-se pe alinierea la
noul concept de integrare mondială cu aliații tradiționali, pentru care construcția europeană reprezintă
un oponent.
Practic, câștigul nu e pe termen scurt, rezultatele acestei opțiuni fiind mai probabil încă incomplete,
evoluția fiind în curs. Revenirea Regatului Unit în clubul liderilor lumii alături de aliații tradiționali,
reprezintă pentru acesta cât și pentru construcția politico-economică în sine un pas extrem de
important, beneficiile acestuia urmând să fie extrase pe baza altor principii, diferite de cele pe care
le promovează UE.

5.Perspectiva țărilor din sudul Uniunii Europene în condiții de îndatorare excesivă

Subiectul este tratat în profunzime în articolul lui Milan Bednar, “Țările sudice ale Uniunii Europene
într-o capcană a datoriilor:ce opțiuni sunt pe masă?” în care face o radiografie a situației debitului
curent pentru cele 5 țări din sudul Uniunii Europene:Spania, Franța, Grecia, Italia și Portugalia. Pe
baza unui sistem specializat de analiză care utilizează variabile cheie pentru debit, alege un interval
de studiu de două decade, între 1996 și 2016, și fundamentează că dintre cele 5 țări, 4 sunt prinse
într-o capcană a debitelor, excepție făcând la momentul analizei Italia. În plus consideră că Grecia și
Portugalia se află în cele mai defavorabile situații, întrucât nu se pot baza doar pe austeritate fiscală,
care ar avea efecte doar în condițiile în care surplusurile bugetare ar fi consistente iar perioada de
realizare a lor ar dura cel puțîn 30 de ani, ceea ce nu este fezabil. Pentru Franța și Spania, rezultatele
sunt moderate cu mențiunea că pentru cea din urmă soluțiile sunt afectate de rate foarte mari ale
dobânzilor pentru datoriile guvernamentale, în jur de 10%. Articolul propune ca variante de abordare
pentru reducerea datoriilor excesive următoarele: monetizarea debitelor, consolidare fiscală, reforme
structurale și limitarea suveranității fiscale.
După părerea autorului, monetizarea debitelor, așa cum este tratată de Comisia Europeană, ar putea
chiar înrăutăți lucrurile, prin efectele secundare induse și prin specificitatea măsurii pe termen scurt.
Consolidarea fiscală este aici echivalentul reducerii masive a cheltuielilor, dar nu e aplicabilă în
absența reformelor structurale, după unii teoreticieni guvernate doar de evoluția cererii, teorie
contracarată însă de Bednar pentru cazul analizat. Bazându-se pe evidențe istorice, acesta observă un
aspect vital, anume că o creștere a PIB nu determină automat o scădere a insolvabilității, aceasta fiind
semnificativă doar pe maxim 40% din perioada examinată.
O altă concluzie interesantă este aceea că, datorită contextului politic, există la nivelul Uniunii, cu
efecte necontrolabile practic, o empatie redusă față de mecanismele de piață competitivă. În contrast,
rezultă că acestea sunt necesare în majoritatea cazurilor, chiar dacă intră într-o contradicție fățișă cu
reformele uzuale, având ca principal obiectiv creșterea economică. De aici și a patra componentă a
rețetei propuse în articol, respectiv pe fondul insuficientei voințe politice de a reduce îndatorarea,
apare necesitatea impunerii de către Uniune a unor limitări de suveranitate fiscală, măsură nedorită
și total nepopulară, dar în unele cazuri necesară pentru a accelera funcționarea mecanismelor de
corecție în cadrul Uniunii Economico-Monetare.Un alt set de concluzii aduce în prim plan aspectele
comune pentru cele 5 state, respectiv un nivel al datoriei apropiat de valoarea PIB sau chiar peste, cu
efecte decisive în creșterea economică, valorile considerate sănătoase de criteriile de la Maastricht
fiind în jurul a 60%.
Concluzia mea este că situația creată de cele 5 țări, includ și Italia, întrucât, conform analizei nu e
departe de Franța sau Spania, trage în jos performanțele economice ale Uniunii Europene, creând
premise pentru evoluții negative ulterioare, pentru nemulțumiri ale celorlalte state participante la
Comunitate, reflectând și asupra costurilor generate de aceste datorii excesive.

4
În același timp, la nivel global, Uniunea Europeană pierde teren în favoarea competitorilor săi,
eforturile sale de a menține integritatea și coeziunea fiind disproporționat de mari în raport cu cele
destinate strategiei pe plan Mondial, unul dintre efecte putând fi considerat și retragerea Regatului
Unit, și din considerente de angajament supradimensionat față de așteptările proiectate la debut.
Mai mult, consider că lucrarea acoperă un interval suficient de extins pentru a garanta relevanța
concluziilor emise și aduce, desigur, o notă de inedit prin interactivitatea declarată de autor, prin
includerea unor observații sosite pe canale anonime, dar care s-au dovedit pertinente. O mențiune
pentru autor, care provenind din școală germană, nu poate tolera lipsa de decizie față de cazul Greciei,
opinie personal neîmpărtășită, mai fezabilă fiind soluția decisă de UE.

6.Relația Uniunii Europene cu țările din Parteneriatul Estic.Perspective de evoluție.

Pentru a extinde perspectiva asupra realităților politico-economice din zonele adiacente Uniunii
Europene, este necesară și o abordare a relațiilor acesteia cu țările din Parteneriatul Estic, țări aflate
în diverse etape sub influența Rusiei și care, în prezent, reușesc în mai mare sau mai mică măsură să
se distanțeze de aceasta. O analiză utilă în acest sens au lansat Ruta Baneliene și Borisas Melnikas în
articolul ”Economia gri a țărilor din Parteneriatul Estic: Modelare și evaluare din perspectiva
necesității dezvoltării cooperării economice între Uniunea Europeană și țările din Parteneriatul
Estic”.
Din start autorii ne avertizează că tratează o tema foarte complicată, cea a dezvoltării relațiilor
economice între UE și țările așa-numitului Parteneriat Estic, Armenia, Azerbaidjan, Belarus,
Georgia, Moldova și Ucraina. Principalul obstacol identificat de aceștia, este nivelul extrem de ridicat
al economiei gri, subterane, în aceste țări, care le afectează situația economică și are un impact
profund asupra relațiilor de cooperare cu Uniunea. Lipsa de transparență a acestor economii face
sarcina evaluării și monitorizării acestora, în vederea luării unor decizii de politică economică vis-à-
vis de Parteneriatul Estic, extrem de dificilă. În același timp, aceste deziderate sunt cruciale pentru
generarea conștientă și responsabilă de decizii conducând la apariția necesității identificării de
instrumente specifice de modelare și evaluare.
Articolul analizează oportunitățile utilizării diverselor metode de modelare și evaluare cu o aplecare
specială asupra noii abordări integrate de modelare a economiilor gri. Aceasta se distinge prin
utilizarea unui model holistic care prelucrează date referitoare la viața economică și la procesele
evoluției economice, specifice dar și disponibile, cum ar fi taxele, salariile, veniturile, prin
intermediul unor indicatori noi, adaptați
Concluziile autorilor dezvăluie realitatea dezvoltării intense și periculoase a economiilor acestor
state, pe principii nesănătoase, făcând și o conexiune între dimensiunea economiei subterane și
nivelul corupției și instrumentele de control pentru limitarea acesteia, particularizând în funcție de
țară. Acestea vor constitui elemente de baza pentru elaborarea strategiilor economice viitoare de
dezvoltare ale Uniunii Europene privitoare la Parteneriatul Estic.
Personal, nu pot să nu remarc preocuparea Uniunii Europene pentru extinderea influenței economico-
politice în zona estică și apoi, dedicarea celor doi autori lituanieni față de îndeplinirea task-ului
asumat. Nu exclud posibilitatea ca această cercetare să fi fost generată din interiorul structurilor
Uniunii, cu scopul de a identifica instrumente de modelare cât mai fidele a realităților economice din
interiorul acestei zone gri, pe baza unor date aflate la suprafață și a căror acuratețe are o marja
suficient de rezonabilă. Sunt, de asemeni, convinsă că face parte dintr-o listă de multiple încercări de
a transpune zona vizibilă în realități palpabile, date concrete, pe care să-și construiască acțiunile
ulterioare sau să corecteze procese în desfășurare.
În plus, vreau să semnalez un fapt cunoscut deja, respectiv că aceste eforturi de modelare și de
proiectare a unor evoluții din partea Uniunii Europene își vor pierde din consistentă și eficacitate pe
măsură ce punerea uneia dintre variante în practică este amânată nejustificat. Efectele finale, cu
consecințe de durată, vor fi contrabalansate de abordările mult mai pragmatice, de regulă, ale blocului
anglo-american, care acționează (vezi Ucraina) și va acționa în continuare pe baza unor evaluări mult
mai relaxate, la nivel de principii.
5
7.Efectele migrației populației asupra economiei globale

În majoritatea secțiunilor anterioare s-au făcut referiri asupra fenomenului migrației populației și
interdependențelor acesteia cu zona economică, fără a aprofunda sistematic. Fiind o realitate
permanentă, generată de rațiuni economice și nu numai, și care generează modificări în sistemul
economic global, am considerat oportună o dezvoltare pe baza articolului lui Michael A. Clemens,
“Economia și emigrația:Facturi de trilioane pe trotuar?”.
Acesta are o abordare curajoasă privind emigrația și efectele sale în economie, considerând chiar că
acest fenomen este unul dintre candidații principali pentru titlul de cel mai disturbator factor pentru
economia globală. Se delimitează față de efectele imigrației, pe care o consideră suficient de
dezbătută, concentrându-se asupra efectelor emigrației asupra economiilor țintă, respectiv sursă.
Evocă realități cunoscute, precum faptul că mai mult de 40% din populația adultă a țărilor, care se
clasează în ultimul sfert ca și nivel de trai, ar emigra imediat și definitiv într-o țară mai prosperă, dacă
ar avea posibilitatea. Cel mai potrivit exemplu este dat pe baza rapoartelor anuale oferite de Loteria
Vizelor din USA, care alocă periodic eșantioane emigraționale, în special statelor emergente sau în
curs de dezvoltare. Astfel, pentru cele 50.000 de vize anuale concurează în jur de 14 milioane de
candidați, respectiv 275 pe un loc eligibil. Japonia, de exemplu, aplică restricții și mai severe.
În ceea ce privește pierderile cauzate de acest fenomen al emigrației, raritatea cercetării alături de
cifrele relevate de aceasta pot conduce la reacții de totală surpriză din partea economiștilor, chiar
consacrați. Astfel, costurile destinate restricționării emigrației se ridică la incredibila sumă de 1 trilion
de dolari anual(1000 de miliarde).
Scopul articolului este să evalueze efectele renunțării la barierele migraționiste, în comparație cu alte
măsuri considerate favorabile astăzi. Cercetătorii au creat diverse modele de studiu pentru a evalua
efectele economice ale eliminării unor categorii de bariere:comerciale, pentru fluxurile de capital și
desigur,pentru migrație. Fără a intră în amănunte, se poate constata că efectele pozitive ale eliminării
barierelor migraționiste sunt cu un ordin de mărime sau chiar două mai mari decât celelalte.
Există și o concluzie referitoare la neaplicarea acestor măsuri, în ciuda evidentelor efecte
pozitive. Aceasta se centrează pe faptul că barierele migraționiste nu sunt la dispoziția economiștilor
ci a politicienilor, iar relaxări în statele țintă au condus la nemulțumiri profunde ale populației
receptoare.
Eu consider că, într-o lume ideală, aceste bariere migraționiste ar dispărea fără prea multă opoziție,
mecanismele economice ar funcționa în favoarea echilibrării decalajelor dintre diversele regiuni ale
lumii și treptat, prin realizarea acestora, fenomenul migrației s-ar estompa de la sine, prin dispariția
elementului generator. Această ipoteza ar conduce, în final, la un sistem economic global bazat pe
principii socialiste în care proprietetea asupra mijloacelor de producție și politicile economice ar fi
centrate pe o largă echitate, totul în defavoarea forțelor complexe care presează permanent spre o altă
evoluție, destul de familiară din punct de vedere istoric, dar aplicată cu alte mijloace, mult superioare,
care îi acordă o aură de cvasiinfailibilitate. Speranța e dată de realitatea că evoluția este în sensul
corect, chiar dacă valorile sunt limitate drastic, migrația forței de muncă având totuși o creștere
importantă în ultimii ani.

8.Economie sau politică?Controverse.

Am atins măcar tangențial acest subiect în fiecare dintre tematicile abordate, însă e destul de evident
că, fără câteva considerații asupra interdependențelor, imaginea nu e completă. Am consultat articolul
reputaților profesori Daron Acemoglu și James A. Robinson, “Economie versus
politică:cursele recomandărilor politice.” pentru a avea o perspectivă avizată pe acest domeniu.
Necesitatea intervenției politicului în economie este justificată de larga recunoaștere că fluctuațiile
pieței, pentru diverse segmente, cum ar fi importurile de strictă necesitate, bunuri publice, produse
de monopol respectiv competiția improprie, nu pot fi controlate decât prin ingerințe publice foarte
bine pregătite, cu scop declarat de a asigura bunăstarea socială. Această tradiție constituie baza
6
pentru majoritatea acțiunilor de consiliere dinspre zona economică spre cea politică.Continuând
analiza în zona practică, cu ancorare în istoric, se dovedește că încrederea în abilitățile
guvernamentale de a oferi ajutor în astfel de situații este minimă. Concluzia nu e încurajatoare pentru
politic,confirmând că rolul acestuia este cvasiabsent.Această absență poate fi justificată în trei moduri
distincte. În primul rând, politicienii sunt interesați de bunăstarea socială, în special pentru beneficiile
electorale pe care le reprezintă aceasta.În al doilea, politica este percepută și asimilată cu un factor
aleatoriu care poate provoca sincope doar nesistematice. Al treilea, recunoaște că politica economică
contează, dar continuă să se ghideze după principiul:cea mai bună politică e economia. Acesta
conferă și siguranța că fluctuațiile pieței vor fi atenuate simultan cu un riguros control asupra
derapajelor populiste.
Ideea centrală a argumentației celor doi autori e destul de tranșantă:echilibrul politic de la un moment
dat nu poate fi indiferent la fluctuațiile pieței, putând desigur coexista critic cu acestea.
Personal, am extras câteva aspecte foarte importante, care se racordează la tematicile precedente. În
prim plan rămâne certitudinea că implicarea politicului în economie cu măsuri destinate creșterii
bunăstării generale poate aduce neajunsuri marilor investitori, afectându-le marjele de
profit. Aceasta va crea o reacție de răspuns care va tinde să revină la starea inițială. Pe această buclă
se va regla nivelul real de ingerință a zonei politice în statusul economic final. Un alt aspect este cel
de etică a consilierii, de regulă economiști reputați consiliază deopotrivă guverne dar și mari
corporații, ce sunt conectate desigur și prin alte pârghii. În acest gen de situație, practic interesul
general legitim este în mod clar alterat, practica fiind de condamnat. În final, avantajele se cuantifică
în dreptul marilor jucători, publicul neavizat neavând nici măcar posibilitatea unei penalități în plan
electoral, de exemplu.

9.Studiu de caz -Analiză comparativă a efectelor ridicării barierelor pentru schimburile

comerciale, fluxurile de capital și migrația forței de muncă.

Acest studiu de caz își propune să analizeze comparativ, bazându-se pe cercetări efectuate de diverși
teoreticieni ai economiei globale, efectele ridicării totale sau parțiale a barierelor migraționiste pentru
schimburile comerciale de mărfuri și pentru fluxurile de capital cu explicarea modului cum este
influențată creșterea PIB de schimbarea politicilor din zona mobilității forței de
muncă.Exemplificăm:
Creșterea de eficientă datorată eliminării celor 3 tipuri de bariere (%PIB global):
Estimare creștere PIB
Bariere politice eliminate Autorul studiului global%
Goldin,Knudsen, van der Mensbrugge 1.8
Dessus, Fukasaku, Safadi 4.1
Anderson, Francois, Hertel, Hoekman,
Toate barierele pt Martin 0.9
schimburi comerciale de
World bank 1.2
mărfuri
World bank 2.8
Anderson &Martin 0.7
Hertel&Keeney 0.3
Toate barierele pentru Gourinchas&Jeanne 1.7
fluxurile de capital Casseli&Feyrer 0.1
Hamilton &Whaley 147.3
Moses&Letnes 96.5
Toate barierele pentru Iregui 67
migrația forței de muncă Klein&Ventura 122

7
Creșterea de eficiență prin eliminarea totală/parțială a barierelor migrației forței de muncă
Eliminare Rata de emigrare netă
Autorul studiului bariere (% populația regiunii) Estimare creștere PIB global%
Moses&Letnes Complet 73.6 96.5
Parțial 29.3 54.8
Parțial 10.3 22
Iregui Complet 53 67
Parțial 24 31
Klein&Ventura Complet 99 122
Parțial 14.8 20
Parțial 7.3 10
Walmsley&Winter Parțial 8 0.6
Parțial 1.6 1.2
Van der
Mensbrugge&Holst Parțial 0.8 0.9
Parțial 2 2.3
Cum este posibilă o creștere atât de substanțială a beneficiilor în PIB-ul global la o relaxare totală a
barierelor antimigrationiste?
Statistic, lumea la data analizei, era divizată în două secțiuni : regiunea bogată cu venitul mediu peste
30.000USD/an compusă din circa 1 miliard de personae, respectiv regiunea săracă compusă din circa
6 miliarde de persoane, cu venitul mediu 5000USD/an. În ipoteza în care, prin emigrare, venitul unui
migrant, estimat cu productivitatea de 60% din cea a unui localnic, crește cu măcar jumătate din
câștigul de productivitate, respectiv (30000*60%-5000)/2, atunci acesta va câștiga 11500USD/an.
Dacă vor migra jumătate dintre potențiali, atunci câștigurile lor însumate vor fi de circa 35 triliarde,
respectiv 55% din PIB-ul mondial la data analizei.În ipoteze de productivitate mai favorabile, acest
procent poate crește cu valori importante, ceea ce confirmă cifrele avansate de cercetători și, în
consecință, teoria că, relaxări chiar parțiale ale barierelor antimigratie ar putea conduce la efecte
spectaculoase asupra bunăstării populației lumii.

Concluzii:

Am subliniat, și cu ocazia comentariilor din cadrul secțiunilor dedicate articolelor de specialitate, că

evoluțiile surprinse, cu acoperire în ultimii 10 ani, fie ele globale sau regionale, au elemente de
convergență spre o idee transcendentă dominantă. În fiecare dintre cazurile selectate, fenomenele
studiate sunt stadii, consecințe sau elemente generatoare ale evoluției globale spre o nouă organizare
economică în care USA câștigă din ce în ce mai mult teren spre poziția de lider absolut, însă bazată
acum pe pricipii diferite față de cale care au guvernat realitățile economice ale lumii până de curând.
Poziționarea Indiei în regiune, Brexit-ul, lupta Uniunii Europene pentru a-și menține coeziunea și
pentru a-și dezvolta arealul de influență, menținerea controlului total asupra emigrației în ciuda
evidentelor avantaje economice potențiale doar din considerente electorale, politice, apoi imersiunile
politicii în viața economică, fără susținere logică, dar legitimizate prin argumente în aceeași notă,
migrația creierelor și a superbogaților lumii înspre un unic orizont idealizat care le poate asigura
accesul la pârghiile de putere ale lumii, reprezintă elementele constituente ale unei evoluții. dacă nu
evidente, atunci măcar demne de studiat.
Disecând element cu element, chiar în situația în care am constatat că cercetarea trebuie extinsă și că
resursele accesate, în raport cu vastitatea temei sunt insuficiente, am observat integrarea realităților
regionale, cu controversele și antinomiile asociate, în curentul global.Fiecare dintre nucleele
regionale emit vibrații ale eforturilor de a se extrage sau alinia unor tendințe. Ceea ce pentru unii
reprezintă un ideal, pentru vizionarii noii construcții reprezintă o eroare, pe care decid să o lase să-și
producă efectele, desigur în avantajul dezideratului celui mai puternic.
8
De ce Uniunea Europeană a dorit cu atâta fervoare menținerea în interior a Regatului Unit? De ce
acesta, în ciuda evidentelor dezavantaje economice imediate, a ieșit din tratat? Și cum, pe baza unui
vot al unui presupus electorat retrograd, a fost reconstituit nucleul tradițional de putere al viitorului?
Acestea sunt întrebări la care acum 5 ani publicul larg nu avea răspunsuri certe. Nici acum multe
elemente nu sunt clare. Ceea ce este evident, sunt realizările de etapă ale noii construcții, izolarea
Chinei, decalajul la nivel strategic, sporul natural al celor cinci state-piloni, creșterea lor economică
în contextul general contrar.
Nu e ușor, ca cetățean European, să admiți că Uniunea a pierdut o luptă strategică pe plan economic
și politic. Să vezi țări, pe care mereu le-ai admirat, în situații greu de imaginat acum 10 ani. În același
timp, să observi că ambițiile economice și geopolitice ale Chinei nu au limite, fiind prezentă chiar
aici lângă noi, dezvoltând capacități, achiziționând porturi și răspândind cantități imense de mărfuri,
pedalând pe o strategie perdantă, creând super-averi pe care ulterior le abandonează benevol, fiind
supusă rigorilor noilor reguli de administrare a economiei mondiale. Constrângerile selective privind
migrația persoanelor, impuse de același bloc de putere, sunt destinate menținerii climatului tensionat
în zona asiatică, unde jumătate din populația lumii, la frontierele Rusiei, luptă pentru existență dar și
menținerii capitalului politic în țările țintă. În același timp, se intervine arbitrar, se tranzacționează
produse energetice, alimente și bunuri decretate ca și strategice, favorizând economii sau persoane,
întărind controlat climatul contradictoriu. Sunt etape pe care le trăim și conștientizăm astăzi, cu
speranța sau iluzia că vor avea un deznodământ în care binele să ne atingă și pe noi.

9
Bibliografie
1.Babones, Salvatore, From capitalism to empire:The political economy of the third millennium,
adresa https://salvatorebabones.com/from-capitalism-to-empire-the-political-economy-of-the-third-
millennium, March 17, 2015, accesata la 22 noiembrie 2020
2.Pande, Aparna, Will India choose a side in the competition between the US and China ?, World
politics review, November 23, 2020
3.Sampson, Thomas, Brexit:The economics of international disintegration, Journal of Economic
Perspectives—Volume 31, Number 4,Pages 163–184—Fall 2017
4.Bednar, Milan, Southern countries of the European Union in a debt trap:What options are on the
table?, International Journal of Economic Sciences Vol. VII, No. 2, July 2, 2018
5.Baneliene,Ruta&Melnikas, Borisas, The shadow economy in the Eastern Partnership
countries:Modelling and estimating in the context of needs to develop economic cooperation between
the UE and the E. P. countries, International Journal of Economic Sciences Vol.VIII,No. 1,Aug
1st,2019
6.Clemens, Michael, A. Economics and Emigration:Trillion-Dollar Bills on the Sidewalk?, Journal
of Economic Perspectives, Volume 25, Number 3, Pages 83–106, Summer 2011
7.Acemoglu, Daron&Robinson, James, A., Journal of Economic Perspectives, Volume 27,Number
2, Pages 173–192, Spring 2013

10