Transformări ale puterii în sec.

XXI
În sfera relaţiilor internaţionale conceptul de putere este deseori prezentat ca fiind un
element central ce deschide calea spre înţelegerea comportamentului statelor și a celorlalţi
actori din politica mondială. Astăzi trăim în era informaţiei globale, fapt ce are numeroase
implicaţii și pentru modalităţile de exercitare a puterii. Nye afirmă că în acest secol au loc
două mari transformări ale puterii: tranziţia puterii între state și difuzia puterii dinspre toate
state spre actorii nonstatali. Conform autorului, acesta este contextul în care trebuie să situăm
discuţia conceptuală despre putere în secolul XXI. Iar pentru a converti resurse de putere în
strategii de succes vom avea nevoie de abilitatea de „a înţelege mediul în curs de evoluţie și
de a profita de tendinţe”. În acest sens, Nye dezvoltă conceptul de smart power pe care îl
definește drept capacitatea de a combina resursele puterii soft și ale celei hard în strategii
eficiente. Vechile naraţiuni despre hegemonie sau proeminenţă în sistemul internaţional nu își
mai au rostul în contextul secolului XXI. Provocările celor două transformări ale revoluţiei
informaţionale crește importanţa modului în care va fi utilizată puterea inteligentă.Joseph Nye
postulează că principala provocare a Statelor Unite ca unică superputere este legată de
succesul în a controla mediul politic și a influenţa preferinţele celorlalţi actori. Pe lângă faptul
că deţine cele mai multe elemente tradiţionale al puterii, Nye consideră că Statele Unite deţin
și importante resurse ideologice care îi pot prezerva statutul preeminent în contextul
interdependenţei transnaţionale. În acest sens, statutul Americii este diferit de cel al marilor
puteri preeminente anterioare, motiv pentru care nu va împărtăși soarta acestora. Însă, deși
America este cel mai puternic stat de la Roma antică încoace, ea nu își poate îndeplini
obiectivele acţionând unilateral. Preponderenţa puterii americane ar putea fi percepută mai
acceptabilă și legitimă în ochii celorlalţi actori dacă obiectivele Statelor Unite ar fi urmărite în
cadre de acţiune multilaterale. În acest caz, ceilalţi actori ar percepe faptul că sunt consultaţi,
iar interesele lor sunt luate în calcul. Potrivit universitarului american, „Statele Unite vor avea
nevoie de o strategie și de o naraţiune a puterii inteligente care să pună accent pe alianţe,
instituţii și reţele, receptive la noul context al informaţiei globale”. Viitorul puterii americane
va depinde de modalitatea în care vor fi percepute acţiunile și intenţiile Statelor Unite, iar
modalitatea în care alege să-și exercite puterea va depinde în întregime de America.
În secolul XXI, puterea militară, puterea economică și puterea blândă au experimentat
transformări semnificative care au remodelat dinamica relațiilor internaționale. Iată cum au
evoluat aceste forme de putere:
Puterea militară: Tehnologie și războiul asimetric: Tehnologiile militare avansate, cum ar fi
dronele și cibernetica, au schimbat natura conflictelor militare, permițând statelor și actorilor
non-statali să ducă războaie asimetrice și să își exercite puterea militară în moduri noi și
inovatoare.
Doctrinele de securitate și conflictele regionale: Au apărut noi doctrine de securitate și
strategii militare adaptate la provocările și amenințările actuale, cum ar fi combaterea
terorismului, contracararea agresiunii cibernetice și contracararea proliferării armelor de
distrugere în masă.
Emanciparea militară a unor state emergente: Anumite țări emergente, precum China și India,
și-au consolidat puterea militară și și-au extins influența în regiuni strategice, modificând
echilibrul de putere și generând noi dinamici geopolitice.
Puterea economică: Creșterea rapidă a economiilor emergente, cum ar fi China, India și
Brazilia, a modificat peisajul economic global și a redistribuit puterea economică la nivel
mondial, diversificând sursele de creștere și influență.
Interdependența economică și vulnerabilitatea: Globalizarea economică a consolidat
interdependența între state și a creat legături economice complexe, dar a și expus economiile
la riscuri și vulnerabilități, cum ar fi crizele financiare și perturbările comerciale.
Diplomație economică și cooperare regională: Statele folosesc puterea economică pentru a-și
promova interesele și pentru a influența politica internațională prin intermediul acordurilor
comerciale, cooperării regionale și ajutorului extern.
Puterea blândă:Soft power și influența culturală: Soft powerul a devenit tot mai important în
peisajul internațional, cu state precum Statele Unite, China și India care își promovează
influența prin intermediul culturii, educației, tehnologiei și diplomației culturale.
Diplomația publică și relații publice internaționale: Statele și organizațiile internaționale
utilizează mijloacele de comunicare și relațiile publice pentru a-și îmbunătăți imaginea și
pentru a-și promova valorile și interesele în lumea globalizată.
Coeziunea socială și stabilitatea internă: Puterea blândă poate fi consolidată prin intermediul
coeziunii sociale, drepturilor omului, guvernării eficiente și dezvoltării durabile, care
contribuie la stabilitatea internă și la credibilitatea externă a unui stat.
Conceptul de "putere inteligentă" este unul care a câștigat tot mai multă atenție în discuțiile
despre politică și relațiile internaționale în secolul XXI. Puterea inteligentă se referă la
capacitatea unui stat sau a unui actor de a-și exercita influența și de a-și promova interesele
folosind înțelepciune strategică, adaptabilitate și gestionare eficientă a resurselor.