CURATIVĂ

1.Ce este pedagogia - Scopul pedagogiei curative este acela de a oferi copiilor cu cerinţe educative speciale posibilitatea de a se
curativă? deschide şi de a-şi dezvolta propriul potenţial, de a sprijini integrarea lor socială, de a-i ajuta să trăiască cu
demnitate.

- Programul său se bazează pe recunoaşterea faptului că nici un om nu este afectat în esenţa sa spirituală, iar
deficienţa, perturbarea sau întârzierea în dezvoltare afectează doar instrumentul corporal.

- Nu trebuie considerat ceea ce se remarcă la viaţa sufletească a copilului imperfect dezvoltat drept altceva decât
simptome

- Distincţia obişnuită normal - anormal dobândeşte, astfel, o semnificaţie aparte, ba chiar este anulată

- Clasificările realizate la nivel social în funcţie de handicapul fizic, mintal sau de neadaptare la mediu, utile în scop
administrativ-educaţional, se dovedesc, la o analiză mai atentă, irelevante în situaţia concretă a unui copil cu
handicap

- Nucleul spiritual al fiinţei unui asemenea copil este la fel ca la oricare dintre noi. Posibilitatea tuturor
anormalităţilor care ni se prezintă prin intermediul acestor copii este prezentă şi în noi. Dar la noi, acestea nu sunt
vizibile, pentru că ele sunt acoperite şi echilibrate prin intermediul forţelor care li se opun.

- Pedagogia curativă întemeiată de Rudolf Steiner propune un alt mod de a educa

- Sarcina pedagogiei curative şi a socioterapiei rezidă în însoţirea competentă a procesului de dezvoltare a copilului
sau adultului cu handicap, direcţiile de acţiune vizând nu atât diagnosticarea deficienţelor, în spiritul defectologiei,
cât descoperirea resurselor latente, activarea şi stimularea lor cu mijloacele adecvate

- Scopul prioritar este acela de a consolida încrederea în viaţă a copilului şi de a-l ajuta în maturizare

- atenţie deosebită trebuie arătată amenajării spaţiilor, organizării instituţionale şi a vieţii şcolare, care să stimuleze
copiii

- integrarea copilului sau a adolescentului cu tulburări de dezvoltare într-o structură socială adecvată, care să-i
permită să îşi găsească locul într-o comunitate ocrotitoare şi plină de căldură
- „Îngrijire sufletească” este denumirea dată de Rudolf Steiner metodei conform căreia terapia şi demersurile
CURATIVĂ

2. Fundamentele - Pedagogia curativă se sprijină pe convingerea că este posibilă dezvoltarea copiilor deficienţi în condiţiile unei
educaţiei în juste îmbinări a fizioterapiei, psihoterapiei şi a unui program educaţional special, care presupune predarea unor
pedagogia curativă cunoştinţe accesibile şi formare unor deprinderi şi comportamente dezirabile din perspectiva integrării socio-
profesionale.
- Copilul este privit ca o individualitate în devenire şi este ajutat de adulţii din jur să-şi găsească propria cale în
viaţă.
- Parteneriatul dintre cadrele didactice, terapeuţi, părinţi şi chiar autorităţile publice este esenţial în pedagogia
curativă, care se centrează pe valorizarea potenţialului, disponibilităţilor şi nevoilor concrete ale copiilor.

- În alternativa educaţională de Pedagogie curativă se aplică Planuri-cadru şi programe şcolare specifice, elaborate
de Federaţia de Pedagogie curativă din România şi avizate de Ministerul Educaţiei.
- Curriculum-ul este adaptat nevoilor copiilor cu deficienţe grave, profunde sau asociate (adaptare a obiectivelor şi a
conţinuturilor), astfel încât să li se ofere posibilitatea de a se deschide, de a-şi dezvoltat propriul potenţial

- În Centrele de pedagogie curativă, Curriculum-ul este aplicat cu respectarea principiilor metodice ale pedagogiei
curative

- Clasa este condusă de o echipă pedagogică formată dintr-un profesor şi un educator. Conţinutul fiecărei discipline
este parcurs conform planificărilor semestriale şi anuale, elaborate după principii ritmice. Echipa educaţională
promovează principiul centrării activităţii pe elev şi pe integrarea acestuia în grupul şcolar.

- În centrele de pedagogie curativă fiecare clasă este compusă din elevi de aceeaşi vârstă, dar cu deficienţe diferite.
Competiţia nu există, toleranţa este totală, iar puterea de a-l înţelege pe celălalt este impresionantă

- Programele şcolare sunt adaptate - programe pedagogice individualizate. Individualizarea se realizează prin:
1. Proiectarea experienţelor de învăţare la nivelul înţelegerii fiecărui copil şi având în vedere modalităţile prin care
dezvoltarea acestuia poate fi sprijinită cel mai bine;
2. Utilizarea datelor şi observaţiilor despre copii, de către echipa de specialişti, pentru planificarea activităţii;
3. Respectarea ritmului propriu al copilului, a nevoilor sale afective şi a activităţii sale fundamentale, care este jocul;
4. Elaborarea unor strategii de intervenţie pentru prevenirea şi ameliorarea consecinţelor diferitelor tipuri de
deficienţe sau a unor disfuncţii la nivelul familial şi comunitar, referitoare la persoanele aflate în dificultate.
- Fundamentele metodice ale pedagogiei curative, cele mai multe similare cu ale alternativei Waldorf, sunt:
CURATIVĂ

 ritmul şi voinţa
 predarea în epoci
 cuvântul viu şi lumea însufleţită
 activităţile artistice şi practice
 dezvoltarea afectivităţii prin poveşti şi povestiri adecvate vârstei
 înlocuirea manualelor cu caietele de epoci şi a notelor cu o caracterizare finală a copilului

- În pedagogia curativă, activităţile din timpul zilei, săptămânii şi anului sunt structurate ritmic, pentru a răspunde în
mod organic nevoilor şi capacităţilor copilului.
conferă acesteia un caracter de însănătoşire

- ziua debutează cu o zicere matinală şi o parte ritmică, urmată de predarea pe epoci, care are loc pe parcursul
primelor două ore de curs
- săptămâna începe şi se sfârşeşte în mod festiv, fiind marcată de întâlnirile cadrelor didactice, care, pe lângă alte
teme, vor aborda şi studii de caz
- anul este structurat ritmic, prin anotimpurile şi sărbătorile care le corespund

- Sărbătorile creştine - Crăciunul, Boboteaza, Paştele - se sărbătoresc prin reprezentaţii artistice sau piese de teatru,
în cadrul cărora sunt prezentate, sub formă de imagini, o serie de noţiuni, precum iubirea, frumuseţea, curajul,
dreptatea etc., pentru a putea fi însuşite mai uşor de copiii cu posibilităţi de percepere şi înţelegere limitate.

- predarea mai multor discipline se realizează în epoci de 2 - 4 săptămâni, când zilnic se parcurge cursul de bază, în
primele două ore ale dimineţii, ceea cea întăreşte concentrarea copiilor (Waldorf)

- Sunt predate în epoci acele materii la care trebuie accentuată cunoaşterea şi înţelegerea, gândirea şi reprezentarea

- Activitatea de bază, pe parcursul primelor două ore ale dimineţii, va fi începută cu aşa-numita parte ritmică, care
durează aproximativ douăzeci de minute.

- Cântecele la flaut, liră, cu vocea, poeziile, pantomima, exerciţiile de ritm (scandate cu picioarele şi mâinile),
exerciţiile de vorbire (frământările de limbă), în care copiilor le este cultivată capacitatea de exprimare, contribuie
la o mai bună percepţie a corpului şi la cunoaşterea schemei corporale, stimulează pentru activitate şi întăreşte
CURATIVĂ

coeziunea clasei

- După această etapă, se repetă materia predată în ziua dinainte

- în cazul predării profesorului pe parcursul epocii domină abordarea frontală.

- După cursul de bază urmează o oră de lecţie individuală sau în grupe mici, în funcţie de nevoi, pentru a exersa
scrisul, cititul, exprimarea, calculul, abilităţile, echilibrul, mişcarea

- Doar predarea disciplinelor din ariile curriculare „Limbă şi comunicare”, „Matematică şi ştiinţe”, „Om şi
societate” se face modular, în epoci de 2 - 4 săptămâni, organizate într-un curs de bază cu o durată de 90 minute,
plasat la începutul activităţilor zilnice.

- Disciplinele din ariile curriculare „Arte”, „Educaţie fizică şi sport”, „Tehnologii” sunt predate după cursul de bază
şi nemodular. După cursul de bază şi, eventual, ora de exersare urmează activităţile artistice (muzică, pictură,
modelare în lut etc.), terapiile specifice (euritmie curativă, artterapia, ludoterapia, fizioterapia etc.) şi activităţile
practice (ţesut, cusut, cioplit, gătit etc.)

- Activitatea individuală a elevilor este predominantă, dar nu lipsesc nici activităţile frontale şi pe grupe.

- Metode:
 Conversaţia
 Povestirea
 Explicaţia
 Exerciţiul
- Mijloacele didactice sunt utilizate zilnic, fiecare având un rol bine determinat. Cele selectate din natură sau
confecţionate din materiale naturale sunt predominante.

- Cuvântul viu este atât de important, încât manualele sunt evitate în primii ani de şcoală şi în mare măsură şi în
clasele superioare

- Conţinuturile sunt prelucrate de învăţător, luând în considerare specificul clasei şi efectul educativ al fiecărei
CURATIVĂ

materii
- Lipsa manualelor atrage după sine confecţionarea propriilor cărţi, prin caiete de epocă în care se regăseşte esenţa
unei perioade de predare
- Textele sunt dictate, de regulă, de învăţător sau prelucrate împreună în clasă, ilustraţiile fiind cu totul opera
copiilor.
- Învăţătorul culege cunoştinţele din multe cărţi
- Vorbirea articulată este asociată cu dezvoltarea gândirii copilului, deoarece în cadrul secvenţelor ritmice sunt
prevăzute exerciţii de vorbire cu întreaga clasă.
- O atenţie deosebită se arată activităţilor artistice:
 Muzica
 Pictura
 Gimnastica
 Modelajul
 Desenul formelor - desenul formelor începe chiar din primul an de şcoală, considerându-se că prin raportarea
la linie se educă sentimentul pentru forme şi se îndemânarea manuală, ceea ce ajută inclusiv la învăţarea
scrisului, întrucât dezvoltă coordonarea oculo-motorie, orientarea spaţială, capacitatea de concentrare,
simetria, echilibrul şi armonia
 Euritmia - o artă a mişcării, care exprimă prin intermediul gesturilor şi al formelor specifice de mişcare a
membrelor şi a corpului legităţile vorbirii şi muzicii. Prin gesturi şi mişcări sunt redate sunete ale vorbirii, stări
sufleteşti, tonuri şi armonii muzicale. În euritmia curativă, anumite elemente fonetice acţionează în sensul
învingerii unei anumite unilateralităţi cauzate de handicap. Mişcările euritmice sunt transformate în elemente
de euritmie curativă, executate conform unor modele bine definite.

- Activităţile practic-meşteşugăreşti:
 cioplitul în lemn
 țesutul au o semnificativă valoare educaţională şi terapeutică
 confecţiile
 gătitul

- În elaborarea Curriculum-ului specific s-au avut în vedere următoarele obiective: dezvoltarea abilităţilor de lucru
cu diverse materiale şi instrumente (unelte), însuşirea unor tehnici de lucru (tăierea, asamblarea, lipirea etc.),
CURATIVĂ

stimularea folosirii simţurilor pentru dobândirea siguranţei şi a independenţei în acţiune, educarea

comportamentului social prin lucrul în echipă, dezvoltarea simţului artistic.

- evaluarea rezultatelor activităţii educative realizate de elev se face continuu, folosindu-se atât metodele
învăţământului tradiţional, cât şi cele specifice alternativei

Evaluarea activităţii copiilor cu dizabilităţi se face apreciindu-se frecvent modul cum au lucrat, produsele obţinute,
punctualitatea şi disciplina în realizarea sarcinilor

Aprecierile nu se fac prin note, ci prin însemnări ritmice în caietele de observaţii asupra activităţii elevilor, care vor sta la
baza caracterizărilor de la sfârşitul anului şi acordării calificativelor sau mediilor

Aceste informaţii sunt convertite în medii, transcrise în cataloage şi mai apoi în registrele matricole. Un exemplar din
caracterizare rămâne în dosarul (portofoliul) personal al elevului şi un altul se predă părinţilor
3. Modalităţi de - Principalele forme de recuperare a copiilor cu deficienţe în centrele de pedagogie curativă sunt:
recuperare şi  strategiile specifice de realizare a instruirii şi educaţiei
integrare socială a  recuperarea prin psihoterapie
copiilor deficienţi  recuperarea prin terapie ocupaţională

- Pedagogia curativă include o serie de terapii specifice:

 euritmia curativă
 muzica terapeutică
 pictura
 desenul dinamic al formelor
 modelarea în lut
 activităţi practice (ţesutul, gătitul, cioplitul în lemn etc.)

- pedagogia curativă vorbeşte despre vindecare, dar o vindecare deplină a anormalităţii propriu-zise este posibilă
doar în cazuri rare

- Prin intermediul educaţiei, terapiilor, artei, mişcării, se încearcă stimularea dezvoltării facultăţilor sufleteşti:
gândire, voinţă, sentimente
CURATIVĂ

- În plan educativ se pune accentul pe formarea moral-civică a copiilor, urmărindu-se dezvoltarea:

 trăsăturilor pozitive de voinţă şi caracter
 spiritul de disciplină
 simţul de dreptate
 sinceritatea
 dragostea pentru muncă
 deprinderile de conduită civilizată

- Recuperarea prin psihoterapie, aplicată la gradele I şi II de deficienţă, contribuie la refacerea psihică şi

psihosocială a copiilor, realizându-se îndeosebi prin psihoterapia sugestivă şi de relaxare realizată în grup, dat
fiind faptul că aceşti copii sunt uşor de influenţat şi dependenţi de cei din jur
- Recuperarea prin terapie ocupaţională este o formă recuperativă de bază, aplicabilă la toate tipurile de deficienţă.
Prin ea se urmăreşte valorificarea la maximum a posibilităţilor individuale, formarea stărilor afectiv-emoţionale
corespunzătoare, antrenarea funcţiilor psihice nealterate astfel încât să poată prelua funcţiile celor alterate, pentru
a se putea forma abilităţi şi comportamente necesare integrării în viaţa socio-profesională

în cadrul activităţilor terapeutice, educaţia are un rol primordial

- Un rol important în recuperarea şi integrarea copiilor cu deficienţe îl are euritmia curativă

- O metodă terapeutică complexă, posibil de utilizat distinct sau ca fond pe care se poate interveni cu alte terapii.

- Pe lângă rolul său în dezvoltarea motricităţii şi a sensibilităţii copilului, euritmia aduce şi beneficii logopedice:
 copilul înţelege pronunţia şi sensul cuvintelor
 cuvintele nu mai sunt folosite disparat, ci în diferite contexte, ceea ce conduce la dezvoltarea limbajului,
imaginaţiei, memoriei

- Importantă într-o şedinţă de euritmie este relaţia terapeutică a copilului cu colegii şi cu terapeutul
CURATIVĂ

- El trebuie să se simtă în siguranţă în compania acestora şi să nu perceapă terapia ca pe o constrângere, ci ca pe

ceva care îi aduce plăcere. În ce-l priveşte pe terapeut, el joacă rolul de consilier, adesea de confident, nu doar
pentru copii, ci şi pentru colaboratorii centrului

- Terapia ocupaţională este o disciplină din aria curriculară „Terapia educaţională complexă şi integrată”, alături de
alte discipline:
 Formarea autonomiei personale
 Socializarea urmărindu-se formarea deprinderilor de autonomie personală şi socială,
 Stimularea cognitivă care să permită independenţa copilului cu dizabilităţi şi integrarea lui în
 Ludoterapie. mediul social

- Terapia ocupaţională cultivă:

 deprinderi de muncă
 deprinderi de autoîngrijire şi igienă personală
 capacităţile cognitive şi integrarea senzorială elevii sunt puşi în situaţii concrete, practice de învăţare,
 capacitatea de reacţie pozitivă în situaţiile de muncă în care manipulează diverse materiale, într-un climat de
 responsabilitatea în diverse situaţii de viaţă stimulare, siguranţă şi încredere în propriile posibilităţi
 imaginea de sine şi încrederea în propria persoană de rezolvare a sarcinilor
 autocontrolul
 expresivitatea
 relaţiile interpersonale
 abilităţi pentru petrecerea timpului liber
 stări afective pozitive
 reduce stările de tensiune, anxietate, agresivitate

- Principalele roluri asumate de terapeutul ocupaţional constau în:

 facilitarea activităţilor prin diferite strategii specifice
 evaluarea performanţelor ocupaţionale ale copilului cu nevoi speciale
 identificarea problemelor de mediu şi înlăturarea lor
 asigurarea consultanţei în ceea ce priveşte mediul social şi material al copilului
CURATIVĂ

4. Mediul şcolar şi - A primi îngrijire, ajutor şi susţinere, reprezintă esenţa vieţii de zi cu zi a copiilor din centrele de pedagogie
relaţiile pedagogice curativă.

- Condiţiile de viaţă şi de educaţie sunt foarte importante pentru evoluţia copiilor din centrele de pedagogie
curativă.
- Sălile de clasă trebuie să fie primitoare, pereţii zugrăviţi în culori pastel, care diferă în funcţie de vârsta copiilor,
băncile dispuse în mod adecvat pentru predarea frontală.
- Alături de învăţător, elevii participă la împodobirea corespunzătoare a sălii de clasă sau a mesei anotimpurilor.

- ce caracterizează cel mai bine relaţia profesor-elev în instituţiile de pedagogie curativă este empatia pe care
cadrele didactice o arată faţă de copil

- Înţelegându-l şi apreciindu-l vom învăţa să-l iubim, nu numai într-un sens emoţional sau sentimental, ci ca o
modalitate de a extinde ajutorul şi de a aduce, acolo unde este posibil, vindecarea

- Poate cea mai importantă sarcină a cadrelor didactice care lucrează în pedagogia curativă este de „a consolida
încrederea în viaţă” a copilului, pornind de la convingerea că în cazul persoanelor cu handicap dincolo de
aparenţele exterioare se află o individualitate spirituală intactă

- Trebuie să îşi dezvolte o serie de aptitudini, cum ar fi:

 capacităţile de cunoaştere
 înţelegerea faţă de fenomenele anormale prezentate de copii
 intuiţia
 interesul
 dăruirea
 entuziasmul
 liniştea lăuntrică

- Modul de comportare al cadrelor didactice faţă de elevi trebuie să se caracterizeze prin respect, interes şi
cordialitate, DAR nu este în permanenţă persoana care permite orice, cu toleranţă şi înţelegere
- El are faţă de copii anumite pretenţii, exprimate cu claritate şi fermitate. Dacă este cazul, copiii sunt corectaţi în
mod sistematic
CURATIVĂ

- Cadrul didactic caută în mod intenţionat stabilirea contactului direct cu fiecare copil, mai întâi la salutul de
dimineaţă, apoi în cursul predării, conştient fiind de faptul că el le oferă elevilor modele de comportament, pe care
le vor reproduce atât în comunitatea şcolară, cât şi în afara ei

- Colectivul profesoral acceptă ca fundament pedagogico-organizatoric discutarea şi luarea deciziilor asupra tuturor
problemelor şcolii la întâlnirea săptămânală a consiliului profesoral, unde sunt aplicate principiile
autoadministrării şi conducerii colegiale, la fel ca în şcolile Waldorf.
5. Socioterapia - Educarea copiilor cu nevoi speciale din Centrele de pedagogie curativă se continuă în Centrele de terapie socială
pentru adulţi. La baza terapiei sociale stau viaţa socio-culturală şi munca în comunitate

- Munca în comunitate nu trebuie privită ca şi mijloc de câştigare a existenţei, ci ca mijloc de a răspunde unor altfel
de nevoi, inclusiv aceea de demnitate umană

- Terapia socială pune în evidenţă valoarea vindecătoare a muncii şi a vieţii împreună cu alţi oameni, motivaţi de
obiective asemănătoare Viaţa socială necesită din ce în ce mai multe îngrijiri, fapt care se află la baza
conceptului de „socioterapie”.

- În Centrele de Socioterapie se încearcă a se crea, împreună cu persoanele adulte cu dizabilităţi grave, mediul
necesar pentru ca ele să îşi dezvolte aptitudinile şi deprinderile de muncă şi de viaţă, astfel încât să se simtă
motivate să fie active şi utile celor din jur

- Înfiinţarea şi funcţionarea unor astfel de centre se bazează pe o situaţie de fapt: printre persoanele cu dizabilităţi
grave şi asociate care au absolvit o şcoală vor exista unele care nu se vor putea descurca nici chiar atunci când
societatea le pune la dispoziţie anumite facilităţi

- Socioterapia are menirea de oferi structuri care să susţină căutarea echilibrului şi a încrederii în sine în cazul
persoanelor adulte cu deficienţe grave şi asociate

- Ori tocmai aflarea locului fiecăruia în viaţă este una din principalele preocupări ale socioterapeutului., care trăieşte
alături de persoane deficiente, le însoţeşte în evoluţia lor, în cadrul unei vieţi comunitare asigurate de centre
specializate.
CURATIVĂ