Ministerul Educației, Culturii și Cercetării

al Republicii Moldova
Centrul de Excelență în Energetică și Electronică
Catedra „Electrotehnică”

Referat
Tema: „Aparate pentru comanda manuală a mașinilor
electrice”
Disciplina: Aparate Electrice

Grupa: Em-0117
Verificat: Damian Leonid
Realizat: Țurcan Sorin

Chișinău 2019
 CUPRINS

APARATE DE CONECTARE MANUALĂ LA REȚEA A MAȘINILOR

ELECTRICE ....................................................................................................... 3

COMUTATOARE STEA-TRIUNGHI MANUALE ....................................... 4

AUTOTRANSFORMATOARE DE PORNIRE .............................................. 7

REOSTATE DE PORNIRE ȘI REGLAJ PENTRU MOTOARELE

ELECTRICE ....................................................................................................... 8

CONTROLERE .................................................................................................. 8

BIBLIOGRAFIE ............................................................................................... 10
APARATE DE CONECTARE MANUALĂ LA REȚEA A MAȘINILOR ELECTRICE
Conectarea la reţea şi deconectarea de la reţea a statorului motoarelor electrice
asincrone se poate realiza cu diferite tipuri de aparate de conectare, şi anume cu:

 întreruptoare-pârghie;
 întreruptoare-pachet;
 întreruptoare cu came;
 întreruptoare cu tambur.

Pentru motoarele asincrone cu rotorul în scurtcircuit, punerea sub tensiune a

înfăşurării statorice determină şi pornirea motorului.

De aceea, pentru aceste motoare, aparatele de conectare de mai înainte servesc

drept aparate de pornire manuală.

Fig.1

Întreruptoarele cu tambur servesc exclusiv pentru comanda motoarelor

electrice, spre deosebire de celelalte tipuri de aparate de conectare manuală, care au şi
diferite alte utilizări (iluminat, conectare de aparate electrocalorice, realizarea diferitelor
scheme de comandă etc.).

Sunt formate din trei perechi de degete de contact, aşezate de o parte şi de alta
a unui tambur (cilindru), cu contacte din tablă de alamă sau din alamă turnată, antrenate
de un ax central figura 1.
 Prin legarea corespunzătoare a contactelor de pe tambur, aparatul poate servi
drept:

 comutator-întreruptor;
 comutator stea-triunghi
 inversor de sens.

Întreruptoarele cu tambur pot fi montate fie în batiul unei maşini-unelte, fie într-un
tablou de comandă, folosindu-se atunci construcţia ’’încastrare’’, fie în carcase de protecţie
proprii. Constructiv, întreruptorul cu tambur reprezintă o soluţie mai veche.

El îşi păstrează importanţa ca aparat de comandă manuală a motoarelor pentru

intensităţi mari de curent (60…100A), îndeosebi acolo unde se impune întreruperea sub ulei
şi unde întreruptoarele-pârghie nu pot fi folosite.

La intensităţi până la 25A, întreruptoarele-pachet şi cele cu came reprezintă soluţii

mai bune, atât în ceea ce priveşte puterea de rupere, cât şi robusteţea şi spaţiul ocupat.

COMUTATOARE STEA-TRIUNGHI MANUALE

Aceste comutatoare servesc pentru comanda pornirii si opririi motoarelor
electrice asincrone cu rotorul in scurtcircuit şi au rolul de a reduce valoarea curentului
absorbit de motor în timpul pornirii.

Important.Utilizarea comutatorului stea-triunghi:

 este necesară acolo unde reţeaua nu suportă curentul mare absorbit de motor la
pornirea directă în triunghi(se produc căderi de tensiune care perturbă
funcţionarea corectă a altor consumatori);
 este aplicabilă numai dacă motorul este astfel bobinat încât să aibă,în regim de
lucru, bobinajul statoric conectat în triunghi şi cele şase capete ale înfăşurării
statorice scoase la o placă de borne.
 Principiul de funcţionare constă în a realiza pornirea în două etape:

 mai întâi se aplică motorului, conectat în stea,tensiunea reţelei(tensiunea

aplicată fiecărei faze este deci de 1,73 ori mai mică decât tensiunea reţelei);

 îndată ce motorul a atins turaţia nominală(nu mai devreme şi nici mult mai
târziu), se modifică legăturile motorului în triunghi, conectându-se concomitent
la reţea.

În felul acesta,curentul de pornire absorbit de motor de la reţea este redus la 1/3

din valoarea pe care ar fi avut-o dacă se conecta direct în triunghi, dar şi cuplul de pornire
scade la 1/3.

De aceea, pornirea prin comutatoare stea-triunghi poate fi folosită numai dacă

motorul porneşte în gol sau sub sarcină redusă.

Constructiv, comutatoarele stea-triunghi manuale se realizează îndeosebi sub

formă de comutatoare cu tambur figura 3 şi 4, având nouă contacte fixe(şase pe o latură,
pentru legarea bornelor corespunzătoare ale motorului, şi trei pe cealaltă latură, pentru
cele trei faze ale reţelei).

Rotorul poartă contactele mobile, din tablă de alamă sau din alamă turnată.

Prin rotirea axului de realizează cele trei conexiuni: zero-stea-triunghi figura 2.

Schema de conexiune a comutatorului este reprezentată în figura 3. Din această

figură rezultă:

 în poziţia „zero” nici un contact mobil nu se află în legătură cu contactele fixe.

Singure bornele R, S, şi T, de racord la reţea, se află sub tensiune;
 în poziţia „stea”, prin intermediul contactelor mobile se leagă bornele R cu A,S cu
B şi T cu C, iar bornele X, Y şi Z se leagă între ele realizând steaua;
 in poziţia „triunghi” se leagă bornele R cu A şi Z, S cu B şi X,T cu C şi Y, realizându-
se astfel conexiunea în triunghi a înfăşurării motorului concomitent cu conectarea
acesteia la reţea.
 Notă. Comutatorul nu poate fi manevrat decât în ordinea: zero-stea-triunghi, un
dispozitiv de zăvorâre împiedicând trecerea din triunghi în stea şi din zero în triunghi
(trecerea stea-zero este posibilă).

Se pot, de asemenea, realiza comutatoare stea-triunghi cu ajutorul unui

întreruptor-pachet, al unui întreruptor cu came sau cu un comutator-pârghie.

Fig.2
 AUTOTRANSFORMATOARE DE PORNIRE
Aparatul este alcătuit dintr-un autotransformator cu ploturi şi un comutator cu cuţite
sau tip controler, modul de funcţionare fiind următorul, figura 3:

 cu ajutorul comutatorului,montat de obicei împreună cu autotransformatorul într-o cuvă

cu ulei, se pot realiza contactele I,II şi III;
 înainte de pornire se închid mai întâi contactele I, care pun în scurt circuit capetele de nul
ale înfăşurărilor transformatorului;
 în poziţia următoare, se închid contactele II motorul, fiind pus astfel sub tensiune
redusă, porneşte;
 în momentul în care motorul a atins turaţia de regim(curentul absorbit de la reţea nu mai
scade), se trece pe poziţia III a contactorului, această poziţie corespunzând funcţionării
de regim, când motorul primeşte de la reţea întreaga tensiune.

Fig.3
 REOSTATE DE PORNIRE ȘI REGLAJ PENTRU MOTOARELE ELECTRICE
Motoarele asincrone cu rotorul în scurtcircuit sunt motoare de construcţie robustă şi
necesită un aparataj de comandă relativ simplu dar, aşa cum s-a arătat, aceste motoare prezintă
şi următoarele neajunsuri:

 la pornire se produc supraintensităţi în reţea;

 reducerea valorii curentului de pornire prin comutatoare stea-triunghi sau prin
autotransformatoare de pornire se obţin în dauna cuplului de pornire, care scade
simţitor.
 turaţia acestor motoare este practic constantă,iar modificarea ei nu se poate obţine
decât în trepte fixe şi cu complicaţii importante în construcţia motorului şi a
aparatajului de pornire.
Acolo unde este necesar un cuplu mare de pornire(la motoarele de putere mare)sau acolo
unde este necesară reglarea continuă a turaţiei, se folosesc motoarele asincrone „cu inele”.

Aceste motoare au rotorul bobinat în stea, iar capetele libere ale celor trei faze sunt legate
la trei inele de bronz, montate pe axul rotorului şi izolate faţă de acesta şi între ele.

Prin intermediul acestor inele se înseriază în circuitul înfăşurării rotorice rezistente,cu

ajutorul cărora se reglează pornirea şi viteza de regim a motorului.

Introducerea rezistenţelor în circuitul rotorului şi reglarea valorii acestora se realizează cu

ajutorul reostatelor formate din:controlere şi rezistenţe de pornire.

CONTROLERE
Controlerele sunt aparate de conectare care pot modifica într-o ordine dinainte
stabilită, conexiunile unuia sau mai multor circuite, precum şi pentru inserarea în circuitul
rotoric a rezistenţelor necesare pentru reglajul pornirii şi al turaţiei motoarelor electrice mari.

Există trei tipuri de controlere:

 cu tobă,
 cu came
 controlere de comandă indirectă.
În figura 4 este prezentat un controler cu tobă. Pe un ax central 1, rotativ şi izolat
pe toată lungimea printr-un tub de micanită sau de pertinax 2, sunt înşiruite contactele mobile
de alamă 3, fixate pe sectoare de fontă 4.

Pe alte bare izolate sunt înşiruite contactele fixe 5, în formă de contacte-deget.

 Prin rotirea, cu ajutorul manetei 6, a axului care poartă contactele mobile, se
stabilesc şi se întrerupt circuitele în succesiunea dorită.

Un sistem de sacadare 7 asigură oprirea manetei în poziţii corecte.

Acolo unde sunt de întrerupt intensităţii mari,se folosesc şi camere de stingere cu

dispozitive de suflaj magnetic.

Controlerele cu came se deosebesc de controlerele cu tobă, prin faptul că pe axul

mobil sunt montate o serie de came din material izolant şi având diferite profile.

Aceste came, executate din textolit, alunecă pe role metalice care acţionează
contactele mobile prin intermediul unor pârghii.

Controlerele cu came prezintă o acţionare mai uşoară şi o putere de rupere mărită,

o uzură mult mai mică a contactelor şi posibilitatea de a fi uşor modificate prin înlocuirea
camelor.

Controlerele se construiesc pentru tensiuni nominale până la 750V şi curenţii

nominali cuprinşi între 10 şi 300A.

Sunt folosite în deosebi pentru introducerea sau scurtcircuitarea de rezistenţe la

pornirea şi reglarea motoarelor asincrone trifazate cu inele, dar şi a motoarelor de curent
continuu.

Fig.4
 BIBLIOGRAFIE
http://www.creeaza.com/tehnologie/electronica-electricitate/COMANDA-MANUALA-
A-MOTOARELOR-E284.php

https://ru.scribd.com/document/398873381/Aparate-de-Comanda-Manuala-a-Masinilor-
Electrice