Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Indrumator: Student:
Introducere
Este o mașină electrică la care turația rotorului este egală cu turația câmpului magnetic
învârtitor indiferent de încărcarea motorului. Motoarele sincrone se folosesc la acționări electrice
de puteri mari și foarte mari de până la zeci de MW.
Statorul generatorului sincron este asemănător cu statorul motorului de inducție (este
format dintr-o armătură feromagnetică statorică și o înfășurare trifazată statorică). Rotorul
motorului sincron este format dintr-o armătură feromagnetică rotorică și o înfășurare rotorică de
curent continuu. Pot exista două tipuri constructive de rotoare: cu poli înecați și cu poli aparenți.
Rotorul cu poli înecați are armătura feromagnetică crestată spre exterior și în crestătură este
plasată înfășurarea rotorică. Acest tip de motor are uzual o pereche de poli și funcționează la
turații mari (3000 rpm la 50 Hz). Rotorul cu poli aparenți are armătura feromagentică sub forma
unui butuc poligonal pe care sunt plasate miezurile polilor rotorici și bobine polare concentrate.
În unele situații în locul bobinelor polare concentrate se pot folosi magneți permanenți. Motorul
sincron cu poli aparenți are un număr mare de poli și funcționează la turații mai reduse. Accesul
la înfășurarea rotorică se face printr-un sistem inel-perie asemănător motorului de inducție.
Motoarele sincrone cu poli aparenți pot avea cuplu chiar și în lipsa curentului de excitație,
motorul reactiv fiind cel ce funcționează pe baza acestui cuplu, fără înfășurare de excitație și
fără magneți permanenți.
Înfășurarea rotorică (de excitație) a motorului parcursă de curent continuu creează un
câmp magnetic fix față de rotor. Acest câmp „se lipește” de câmpul magnetic învârtitor statoric
și rotorul se rotește sincron cu acesta. Datorită inerției, câmpul magnetic rotoric nu are timp să
se lipească de câmpul magnetic învârtitor și motorul sincron nu poate porni prin conectare
directă la rețea. Există trei metode principale de pornire a motoarelor sincrone:
2
se face lent, astfel încât câmpul învârtitor să aibă viteze suficient de mici la început pentru a
putea permite rotorului să se „lipească” de câmpul magnetic învârtitor.
Ecuaţia statorului:
(1.1)
(1.2)
Ecuaţia de excitaţie:
(1.3)
Ecuaţia de amortizare:
(1.4)
3
(1.5)
(1.6)
(1.7)
Axa d:
(1.8)
Axa q:
(1.9)
4
Scopul este de a obţine un model în care intrările sunt curenţii şi , tensiunea de excitaţie şi
(1.10)
Rezultă:
(1.11)
(1.12)
(1.13)
adică:
(1.14)
(1.15)
5
şi
(1.16)
(1.17)
(1.18)
cu alte cuvinte:
(1.19)
unde:
(1.20)
(1.21)
6
Există şi situaţii când se renunţă la realizarea ortogonalităţii celor două componente de câmp
şi respectiv de cuplu, şi anume în cazurile când se doreşte îmbunătăţirea factorului de putere sau
când este necesară o slăbire de câmp pentru creşterea turaţiei.
Deci curentul de cuplu din stator trebuie să fie pe direcţia axei q şi în consecinţă id=0.
Neglijând rezistenţa fazei statorice, se obţin ecuaţiile de regim staţionar.
Cuplul:
Factorul de putere:
7
La creşterea sarcinii, adică a lui iq, factorul de putere scade şi creşte energia reactivă
absorbită.
Pentru menţinerea unei valori acceptabile a factorului de putere, deci a energiei reactive
cerute de motor, trebuie să existe o componentă de curent pe direcţia axei d cu caracter
demagnetizant .
În această situaţie cuplul nu mai este maxim şi răspunsul motorului este mai lent.
8
Semnal treapta
9
Parametrii RLC
Parametrii RLC1
10
Masurarea tensiunii si a curentului
11
Obtinerea tensiunii de linie
Tensiunea de faza
12
Bibliografie
13