AMINTIRI DIN COPIL~RIE – PREZENTAREA OPEREI

Amintirile sunt o specie literar` epic`, [n proz`, [n care autorul descrie fapte din
propria via\`, impresii ]i [nt@mpl`ri tr`ite. {n relatarea amintirilor se prezint` cu
discontinuitate anumite momente din via\a scriitorului.

Ion Creang` s-a n`scut la Humule]ti, jude\ul Neam\, din “p`rin\i rom@ni”, copil`ria
petrecut` [n satul natal fiind puternic [nr`d`cinat` [n sufletul s`u , constituind subiectul
operei “Amintiti din copil`rie” ap`rut` [n revista “Convorbiri literare”

Romanul are ca tem` prezentarea vie\ii satului rom@nesc din a doua jum`tate a
secolului al XIX-lea ]i anume a satului Humule]ti, cu oamenii s`i “gospodari tot unul ]i
unul”. {nt@mpl`rile nu sunt prezentate [n ordine cronologic`, ci sunt selectate doar fapte ce
devin momente de referin\` [n conturarea eroului, a “copil`riei copilului universal ( G.
C`linescu ).

“Amintirile” aduc [n aten\ie un num`r mare de personaje , o serie de [nt@mpl`ri

povestite cu umor, ce sunt posibile oriunde ]i oric@nd, urm`rind evolu\ia lui Nic` din
copil`rie p@n` la tinere\e.

Opera apar\ine genului epic , principalele modalit`\i de expunere sunt nara\iunea ]i

dialogul. Personasele sunt numeroase ]i particip` diferit la desf`]urarea ac\iunii.
Int@mpl`rile sunt narate la persoana I de c`tre autor,din perspectiva omului matur , care se
[ntoarce [n copil`rie prin intermediul amintirilor declan]ate de memoria olfactiv`, deoarece
Ion Creang` a scris opera [n ultima parte a vie\ii sale. Dintr-o alt` perspectiv` narativ`,
povestirea p`\aniilor ]i a faptelor e f`cut` de Nic` aflat la v@rsta copil`riei, care este [n acela]i
timp personaj narator al ac\iunii.

PARTEA I Prin nara\iunea la persoana I, Ion Creang`, adult, []i aminte]te [nt@mpl`rile
petrecute cu mult timp [n urm`[n satul natal Humule]ti. “Stau c@teodat` ]i-mi aduc aminte
ce vremi ]i ce oameni mai erau prin p`r\ile noastre pe c@nd [ncepusem ]i eu, dr`g`li\`-
Doamne, a m` r`dica b`ie\a] la casa p`rin\ilor mei, [n satul [mp`r\it in trei p`r\i care se \in tot
de una: Vatra Satului, Delenii ]i Bejenii.”

A]adar [nc` de la [nceput, naratorul fixeaz` locul, satul Humule]ti ]i timpul , v@rsta
fericit` a copil`riei. Apoi contiun` cu evocarea universului mirific al Humule]tilor, “sat mare
]i vessel (…), sat vechi r`z`]esc [ntemeiat [n toat` puterea cuv@ntului, cu gospodari tot unul
]i unul, cu fl`c`i voinici ]i fete m@ndre care ]tiau [nv@rti ]i hora dar ]i suveica (…) cu biseric`
frumoas` şi nişte preoţi şi dascăli şi poporeni ca aceia, de făceau mare cinste satului lor.”