Romanul interbelic realist de tip obiectiv: lon” de Liviu Rebreanu I. Tema si viziunea despre lume Context Ton”, primul roman publicat de Liviu Rebreanu (in 1920), este un roman realist de tip obiectiv, cu tematic’ rurala, din literatura romani interbelic’. 1. Incadrarea in tipologie, in curent literar ™ Specia cireia ii apartine este romanul, datoriti amplorii si complexititii actiunii (desf&- surat pe mai multe planuri), conflictului complex, personajelor numeroase $i realiz- rii unei imagini ample asupra vietii. ™ Romanul este unul de tip oblectiy, prin specificul naratorului (omniscient) si al relatiei narator-personaj. ™ Se incadreazA in curentul literar realist prin tematica sociala, obiectivitatea perspecti- vei narative, construirea personajelor in relatie cu mediul in care acestea trdiesc, per- sonajele tipice, tehnica detaliului, veridicitatea, stilul sobru. 2.Temele romanului sunt: problematica pamantului (lupta unui ¢Sran sdrac pentru a obtine pamantul si consecinfele actelor sale), tema iubirii, tema destinului. Romanul are un caracter monografic deoarece sunt infatisate aspecte ale lumii rurale ~ obiceiuri gi traditii, relatii socio-economice, de familie, relatia cu autoritatile. 3. Elemente de structura side compozitie '™ Perspectiva narativa este obiectiva, naratiunea se realizeazi la persoana a Ill-a, Simetria incipit— final e data de o descriere (Ia inceputul sila sfarsitul c&rtii) a drumu- lui care intra si iese din satul Pripas, loc al actiunii romanului; drumul semnifick simbolic destinul. Titlul este dat de numele personajului principal, un exponent al tardnimii (prin dra- gostea lui pentru pamant), individualizat ins& prin modul in care obtine averea. ™ Compozitie: Romanul este alc&tuit din doua pai Glasul paméntului” si ,,Glasul iubirii”, Titlurile celor 13 capitole sunt semnificative, discursul narativ avand un ,,In- ceput” si un , Sfirsit”. 8 Tehnici narative: Prin tehnica planurilor paralele este prezentata viata tarinimii si a in- telectualitafii sitesti, iar prin cea a contrapunctului, nunta. @ Actiunea romanului incepe intr-o zi de duminic4, in care locuitorii satului Pripas participa la o hora in curtea Todosiei, viduva lui Maxim Oprea. Simbolic, este vorba despre ,o hori a soartei”. Rebreanu descrie jocul traditional, somesana. Asezarea pri- vitorilor reflect relatiile dintre clasele si grupurile sociale: aranii bogati, cei mijlo- casi, sarantocul Alexandru Glanetasu; femeile; intelectualii satului. Aceastd prima parte este expozitiunea. Intriga reuneste urmatoarele episoade: lon o ia pe Ana la joc, desi o place pe Florica; Vasile Baciu il numeste ,,hof” si ,tdlhar”; Jon vrea si se razbune; bataia cu George. Desfasurarea actiunil prezint dezumanizarea protagonistului in goana lui dupa avere: dupa seducerea Anei urmeazA nunta, apoi bataile; preotul Belciug mediaz& conflictul, iar lon obtine pamantul lui Vasile Baciu; sinuciderea Anei; moartea copilului; incerca- tea lui Ion de a se apropia din nou de Florica. Planul eseului3 3 a 3 = 5 ™ Deznodméntul: George il omoara pe Ion cu sapa, fiind apoi arestat. Averea lui Ion revine bisericii. m In planul intelectualitatii, actiunea prezintd mai multe evenimente: rivalitatea dintre preot $i invafaitor; conflictul lui Herdelea cu autoritiile austro-ungare; compromisul la alegeri; preotul Belciug construieste o bisericS noua in sat, ‘™ Conflictul central este reprezentat de lupta pentru pam4nt in satul traditional. Conflic- tul exterior, dintre Ion gi Vasile Baciu, pentru pamant, este dublat de conflictul interior, intre glasul pamantului gi glasul iubirii, Conflicte secundare sunt cele dintre Ion si Simi- on Lungu, pentru pamant, precum si dintre Ion si George, pentru Ana. Conflictul tragic dintre om si pam4nt este provocat tocmai de iubirea faranului pentru acesta. ™ Personajele realiste sunt tipice pentru o anumitd categorie sociala. lon, personajul Principal, taranul sarac si lacom de avere, se dezumanizeaz treptat. Ana si Florica Teprezint3, pentru Ion, averea si iubirea. 'H Mijloacele de caracterizare ale personajelor sunt indirecte — prin fapte, gesturi, lim- aj, relafii si directe, realizate de narator, prin intermediul portretului gi al biografiei. ® Stilul narativ este neutru, impersonal — ,,stilul cenugiz”; se remarcd autenticitatea lim- bajului regional. 4. Opinie Relatia dintre {Aran si pamént este infAtisata in trei ipostaze simbolice: pentru copil, pamantul-mama, pentru barbat, pamantul-ibovnicd, pentru omul cu destin tragic, pa- méantul-stihie. Concluzie Apreciat la aparifie de criticul E. Lovinescu drept ,,cea mai puternicil crenfie obiectioa a litera- turii roméne”, romanuul ,,Jon” este 0 capodoperé a literaturii realiste interbelice.LEseu cu p e la tema si viziunea despre lume dintr-un roman interbelic realist, obiectiv Context Jon”, primul roman publicat de Liviu Rebreanu (in 1920), este un roman realist de tip obiectiv, cu tematic’ rural, o capodopera a literaturii romane interbelice. Considerat de E. Lovinescu ,,cea mai puternici creatie obiectivii a lite- raturii roméne”, inf&tigeazA universul rural in mod realist, fara idilizarea din proza sdmnatorista. Nucleul romanului se afla in nuvelele anterioare, ,,Zes- trea” si,,Ruginea”, iar sursele de inspiratie sunt trei experiente de viata ale autorului receptate artistic: gestul taranului care a sdrutat pimantul, vorbele lui Jon al Glanetasului si bataia primita de la tatal ei de o fat cu zestre din cauza unui (ran s&rac. 1. Incadrarea romanului studiat intr-o tipologie, intr-un curent cul- tural/literar, intr-o orientare tematicd Opera literara ,,[on” este un roman, prin amploarea actiunii, desfigurata pe mai multe planuri, cu un conflict complex, personaje numeroase si realizarea unei imagini ample asupra viefii. Este roman de tip obiectiv prin specificul naratorului (obiectiv, detasat, im- personal), al naratiunii (la persoana a Ill-a) si al relatiei narator-personaj (narato- rul omniscient stie mai mult decat personajele sale si, omniprezent, dirijeaz evolutia lor ca un regizor universal, conform unui destin prestabilit). Viziunea realist-obiectiva se realizeazA prin: tematica sociala, obiectivitatea perspectivei narative, construirea personajelor in relatie cu mediul in care aces- tea traiesc, alegerea unor personaje tipice pentru o categorie social’, tehnica detaliului semnificativ, veridicitatea, stilul sobru, impersonal. 2.Hustrarea temei romanului studiat prin doua episoade/citate/ secvente comentate ‘Tema romanului este problematica piméntului, analizata in conditiile socio- economice ale satului ardelenesc de la inceputul secolului al XX-lea. Roma- nul prezinta lupta unui {ran sérac pentru a obtine pamant si consecintele actelor sale. Tema central, posesiunea paméntului, este dublata de tema iu- birii gi de tema destinului. Caracterul monografic al romanului consti in surprinderea diverselor as- pecte ale lumii rurale: obiceiuri ¢i traditii (nasterea, nunta, inmorméntarea, hora, jocul popular, portul), relatii socio-economice (stratificarea sociala)), re- latii de familie, institutiile (biserica, scoala), autoritatile. 157 lipologie cwrent titerar3. Prezentarea a patru elemente de structura si de compozitie ale textului narativ, semnificative pentru tema si viziunea despre lume (de exemplu: actiune, conflict, relatii temporale si spatiale, incipit, final, tehnici narative, perspectiva narativa, registre stilis- tice, limbajul personajelor etc.) ranatos —_Perspectiva narativa este obiectiva, iar naratorul detasat, omniscient si Mectiv, omniprezent relateaza intamplarile la persoana a III-a. Concepfia autorului despre roman, inteles ca un corp geometric perfect, corp sferoid”, se reflecta artistic in structura circular a romanului. Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea drumului care intra si iese s#huctura din satul Pripas, loc al actiunii romanului. Personificat, drumul are semnifi. eheularé catia simbolica a destinului. Descrierea initial a drumului, supusa conventiei realiste a veridicitatii (prin detalii toponimice) il introduce pe cititor in viata satului ardelean de la inceputul secolului al XX-lea. Descrierea caselor lui Herdelea si Glanetasu ilustreaza conditia lor social. Crucea strambi de la mar- j inaé Sinea satului, cu un Hristos de tinichea ruginit’, anticipeaz4 destinul tragic al neipit tinal otagonistului. ,Din soseaua ce vine de la Cérlibaba, intovitritgind Somesul [...] se desprinde un drum alb mai sus de Armadia, [...] ca st dea buzna in Pripasul pitit intr-o scrintitura de coline”. Titlul este dat de numele personajului principal, care devine exponent al {Sranimii prin dragostea lui pentru pamént, individualizat ins’ prin modul in titlut care il obfine. Singulara in satul Pripas nu este casatoria ,sdrdntocului” cu o fat cu zestre, pentru ca Vasile Baciu si lon Pop al Glanetasului dobandisera averea in acelagi fel, ci comportamentul su: o face pe Ana de rusinea satului inainte de nunti, iar apoi vrea si se intoarcé la Florica, devenita nevasta lui George. Titlurile celor doua parti ale romanului evidentiaz3 simetria compozitiei si, compogifia totodats, denumesc cele doua patimi ale personajului principal: ,,Glasul pa- méntului” si ,Glasul iubirii”. Titlurile celor 13 capitole (numar simbolic, ne- fast) sunt semnificative, discursul narativ avand un ,,lnceput” gi un ,,Sfarsit”. In simetnie prima parte apar capitolele: ,inceputul”, ,Zvarcolirea”, ,.ubirea", Noaptea”, wRusinea”, , Nunta”, iarin cea de-a doua, ,,Vasile”, ,Copilul”, ,,Siirutarea”, , Strean- gul”, ,Blestemul”, ,George”, ,,Sfirgitul”. in tehnica planurilor paralele este prezentata viata tarinimii gi a intelectu- satesti, iar prin tehnica contrapunctului, o anumita tema, moment esen- planuwitor tial sau conflict sunt infatisate in cele doua planuri (nunta tirdineasci a Anei cu paratele Ton corespunde, in planul intelectualitatii, nunfii Laurei cu George Pintea, in capitolul ,, Nunta”; conflictul dintre Ion gi Vasile corespunde conflictului dintre ee Planul fardnimii are in centru destinul lui Ion, iar planul intelectualitatii satului, pe cei doi ,stalpi” ai comunitatii: invajatorul Herdelea $i preotul snanimi Pelciug. Cele doua planuri narative se intalnesc, inc& de la inceputul roma- Hrdnimis -s1ui, in scena horei, numiti de N. Manolescu 0 hord a soarte?”. 158Actiunea romanului incepe intr-o zi de duminica, in care locuitorii satului Pripas se afla la hor, in curtea Todosiei, vaduva lui Maxim Oprea (expozi unea). Descrierea jocului traditional, somesana, este o pagina etnografica memorabil, prin infatisarea portului popular, a dansului tinerilor gi a cdnte- cului lautarilor. Asezarea privitorilor reflect relatiile sociale. Separarea celor dou grupuri ale barbatilor respect stratificarea economic’. Fruntasii satului, primarul si {3- ranii bogati, discuta separat de taranii mijlocasi, agezati pe prispa. in satul tra- ditional, lipsa pamantului este echivalenti cu lipsa demnititii, fapt redat de atitudinea ,,srdntocului” Alexandru Glanetagu: ,,Pe de laturi, ca un cdine la usa bucittiriei, trage cu urechea i Alexandru Glanetasu, dornic sit se amestece in vorbi, sfiindu-se totusi si se vaire intre bogiitasi”. Fetele ramase nepoftite privesc hora, iar femeile cdsatorite vorbesc despre gospodarie. Este prezenté si Savista, oloaga satului, piaza rea. Intelectualii satului, preotul Belciug si familia invatitorului Herdelea, vin si priveasca petrecerea poporului”, fr a se amesteca in joc. Rolul horei in viata comunititii sitegti este acela de a-i asigura coeziunea side a facilita intemeierea noilor familii. De aceea in joc sunt numai flacai i fete. Hotirarea lui Ion de a o lua pe Ana cea bogati la joc, degi o place pe Florica cea sraci, marcheaza inceputul conflictului. Venirea lui Vasile Ba- ciu (tatal Anei) de la carciuma la hord i confruntarea verbal cu Ion, pe care il numeste ,hof” si ,télhar”, pentru c& ,s@riintocul” vrea si-i ia fata promis’ altui tran bogat, George Bulbuc, constituie intriga romanului. Ion se va riz- buna ulterior, lisand-o pe Ana insarcinat inainte de cis&torie, pentru a-l de- termina pe tatal acesteia si accepte nunta. Bataia de la carciuma, in aparenta pentru plata ldutarilor, in fapt pentru dreptul de a o lua de sotie pe Ana, se incheie cu victoria lui Ion asupra lui George. Incidentul provoaca dorinta de razbunare a lui George, scena fiind construitd in simetrie cu aceea de la sfargitul romanului, cand George il uci- de pe Ion, lovindu-1 cu sapa. Desfaigurarea actiunii prezint dezumanizarea protagonistului in goana lui dupa avere. Dorind s& obtina repede mult pamant, Ion 0 seduce pe Ana siil forteaz pe Vasile Baciu si accepte cisitoria. La nunt, Ion nu cere acte pentru pamantul ce urmeaza si-i revind ca zestre, apoi se simte ingelat si ince- pe s-o bat pe Ana, femeia fiind alungata, pe rand, din casa sofului si din cea a tatalui. Preotul Belciug mediaza conflictul dintre cei doi farani, in care ,,bia- ta Ana nu este decit 0 victimd tragicit” (G. CAlinescu). Sinuciderea Anei nu-i trezeste lui Ion regrete sau constiinta vinovatiei, pentru cd in Ana, iar apoi in Petrigor, fiul lor, nu vede decat garantia propriettii asupra pamanturilor. Nici moartea copilului nu-l opreste si o caute pe Florica, maritat& intre timp cu George. Astfel ci deznodiméntul este previzibil, iar George, care-I loveste cu sapa pe Jon, nu este decat un instrument al destinului. George este ares- tat, Florica ramane singur&, iar averea lui Ion revine bisericii. in celalalt plan, balanta rivalitatii dintre preot si invatitor, pentru autori- tate in sat, se inclind in defavoarea celui din urmi. El are familie - sotie, un baiat (poetul visitor Titu) si dou fete de méritat, dar fari zestre, Laura gi 159 timp 42 ‘pnatiu/ actiuned expogitiunca intriga desfiisura- nea acini oe planut inte- CectuatitaisGhighi. in plus, casa lui este construit’ pe pamantul bisericii, cu invoirea preotului. Cum relatiile dintre ei se degradeaza, pornind de la atitudinea lor fata de faptele lui Ion, invatatorul se simte amenintat cu izgonirea din casi. Marturisirea lui Ion, potrivit creia invat&torul i-a scris jalba, determina con- flictul celui din urma cu autorititile austro-ungare si genereaz’ problemele sale de constiinta national. Accepta inutil compromisul, votandu- pe can- didatul maghiar la alegeri. Preotul Belciug este un caracter tare. Ramas vaduv de tanar, se dedica total comunitatii. Visul sau de a construi o biserici noua in sat este urmirit cu tena- citate, iar romanul se incheie cu sarbatoarea prilejuita de sfintirea bisericii. conflictul — Conflictul central din roman este lupta pentru pam4nt din satul traditional, central unde averea conditioneaza respectul comunititii. Drama lui Ion este drama faranului sarac. Mandru si orgolios, constient de calititile sale, nu-si accep- conflictul t4 conditia si este pus in situatia de a alege intre iubirea pentru Florica si exterior; averea Anei. Conflictul exterior, social, intre Ion al Glanetasului si Vasile Ba- conflidtul ciu, este dublat de conflictul interior, intre ,,glasul pamantului” si ,,glasul iubi- ‘nleNo* rif’, Cele doua cheméri ISuntrice nu il pun intr-o situatie-limit8, pentru c& se manifesta succesiv, nu simultan. Contflictele secundare au loc intre Ion si Simi- jeg OM Lungu, pentru o brazda de pimént, sau intre Ion si George Bulbuc, pentru oe acon tragic dintre om si pimantul-stihie este provocat de iubirea dinére am Patimasa a personajului pentru pimént (scena in care Ion siruta pamantul este 4i pimant Sugestiva) i de iluzia cd-] poate stipani, dar se incheie ca orice destin uman, prin intoarcerea in aceasta matrice universal. Personajele realiste sunt tipice pentru o categorie social’, sunt niste ,expo- nenti ai clasei si generatiei” (G. Calinescu), fiind conditionate de mediul in care traiesc. Ion este personajul principal si eponim, realizat prin tehnica basorelief fniea ‘ui gia contrapunctului. Ion este personaj monumental, complex, cu insusi iefului CONtradictorii: viclenie si naivitate, gingasie si brutalitate, insistent si cinism. La inceputul romanului, i se face un portret favorabil, care motiveaza actiuni- le sale prin nevoia de a-si depasi conditia. insa in goana sa patimasi dup& avere, el se dezumanizeaza treptat, iar moartea sa este expresia intentiei moralizatoare a scriitorului. Mai multe tipologii realiste se regasesc in constructia protagonistului: tipul tpotogit Yaranului sdrac, tipul arivistului fara scrupule, care foloseste femeia ca mijloc de vealiste parvenire, dar si ambitiosul dezumanizat de lacomie. ,,fn centrul romanului se afl patima tui Ton, ca form a instinctului de posesiune” (N. Manolescu). Cele doua femei, conturate antitetic, Ana gi Florica, reprezinta cele doua pa- timi ale personajului principal: pamantul si iubirea. in incercarea lui de a le obtine, se confrunta, in plan individual-concret, cu Vasile Baciu si cu George Bulbuc, iar in plan general-simbolic, cu pamantul-stihie, respectiv, cu toaté comunitatea, ca instanté morala. De aceea conflictul social este dublat de conflictul tragic. Mijloacele de caracterizare indirecta dezvaluie trisaturile personajelor, consemnandu-le faptele, gesturile, limbajul, prezentand relatiile dintre ele. 160Naratorul omniscient si omniprezent realizeazA gi caracterizarea lor directé, prin portret sau biografie. Stilul narativ este neutru, impersonal, ,stilul cenusiu” find specific prozei realiste obiective; autorul respect autenticitatea limbajului regional. 4, Exprimarea unei opinii despre modul in care se reflecta 0 idee sau tema in roman Relatia dintre tran si pamant este infatisata in trei ipostaze simbolice: pentru copil, pamantul-mama (,,lubirea piméntului La staipanit de mic copil [...]- De pe atunci pamantul i-a fost mai drag ca o mami”), pentru barbat, paman- tul-ibovnica (,,ll cuprinse o poftd silbatecit sit imbriitiseze huma, s-o crampoteasci in sifrutdri”), iar pentru omul cu destin tragic, ucis cu o sap’, pamantul-stihie, care spulbera dorintele ¢i iluziile efemere prin moarte. Impresionanta pentru patima lui si anticipativa pentru destinul persona- jului este scena in care Jon sdruta pamantul. Concluzie Apreciat la aparitie de criticul E. Lovinescu drept ,,cea mai puternici creatie obiectivd a literaturii roméne”, romanul ,,lon” este o capodopera a literaturii roméane realiste interbelice. 161 sila