Porumb

Porumbul este o cereală originară din America Centrală cultivată azi în multe regiuni ale lumii ca

plantă alimentară, industrială și furajeră, reprezintă alături de grâu, 80% din producția de cereale.
Porumbul aparține familiei Poaceae. Are tulpina înaltă și groasă, neramificată, care se numește
popular „cocean”, cu frunze lungi și ascuțite la vârf, aspre. Pe aceeași plantă se găsesc flori
feminine și flori masculine pe aceeași tulpină. Florile masculine se găsesc în vârful tulpinii.
Inflorescența este sub forma unui spic sau panicul. Florile feminine se găsesc la subsuoara
frunzelor.
Deși unele varietăți de porumb pot crește până la 7 metri în înălțime, porumbul comercial este
cultivat la o înălțime maximă de 2,5 metri. Porumbul dulce este de obicei mai scurt decât varietățile
de porumb de câmp.
În România sunt înregistrate mai multe regionalisme, în graiurile locale porumbul fiind denumit
și călambuc, ciolomadă, cocenași (pl.), colibaș, cucoriță, cucuruz, gârnișor, mălai, păpușă, păpușoi,
tenchi.[3]
În spațiul românesc, a fost menționat pentru prima dată pe la sfârșitul secolului al XVII-lea. În Țara
Românească este menționată cultivarea lui în timpul domniei lui Șerban Cantacuzino (1678-1688),
iar în Moldova, sub domnia lui Duca-Vodă (1693-1695). În Transilvania a început să fie cultivat
începând cu secolul al XVIII-lea.[4]

Alcătuirea plantei[modificare | modificare sursă]

Frunzele sunt mari și liniare. Florile mascule sunt grupate în vârful tulpinii într-o inflorescență numită
spic compus ramificat. Florile femele se găsesc mai jos pe tulpină, grupate într-o inflorescență,
numită știulete. Stigmatul pistilului este foarte lung și formează mătasea porumbului. Fructul este o
cariopsă care conține amidon, substanțe proteice și uleiuri.