CRISTEA CĂTĂLINA GABRIELA

conf. univ. dr.

SINTEZE III

CONȚINUTURILE GENERALE ALE EDUCAȚIEI.

În sinteza pe care o propunem în cadrul capitolului 4 avem în vedere următoarele
obiective: a) definirea conținuturilor generale ale educației la nivel de dimensiuni generale ale
educației, fundamentate axiologic; b) elaborarea unui model de analiză a conținuturilor generale
ale educației; c) evidențierea principalelor caracteristici ale conținuturilor generale a educației: d)
prezentarea principalelor conținuturi particulare ale educației, care definesc „noile educații”, la
nivel de răspunsuri pedagogice la provocările lumii contemporane.
4.1. Definirea conținuturilor generale ale educației
Conținuturile generale ale educației definesc dimensiunile generale ale activității de
educație, delimitate și fixate epistemologic pe baza valorilor pedagogice generale, confirmate
istoric, psihologic și social: binele moral, adevărul științific, adevărul științific aplicat social,
frumosul (din artă, natură și societate), sănătatea fizică și psihică.
În literatura de specialitate aceste conținuturi generale sunt prezentate sub diferite
formule ca „dimensiuni„ sau „laturi ale educației” (Dimitrie Todoran, coord., 1982; Ioan Nicola,
1996; Dumitru Salade, 1998), ca „forme ale educației” (Marin Călin, 1996) sau ca „domenii
educaționale reprezentative: educația intelectuală, educația estetică, educația fizică, educația
profesională, educația pentru carieră”, cu deschideri multiple spre „noile educații; educația
pentru cetățenie, educația personală și socială, educația interculturală (Dan Potolea, Ioan Neacșu,
Romiță B. Iucu, Ion-Ovidiu Pânișoară, coordonatori, 2008, pp. 78-85), Mai recent, înregistrăm
o abordare a conținuturilor educației care reprezintă „componentele educației ca proiecție a
finalităților: educația intelectuală, educația morală, educația estetică, educația religioasă, educația
tehnologică, educația fizică, educația sexuală (Constantin Cucoș, 2014, pp. 95-155.
 Definițiile pe care le propunem în sinteză sunt centrate asupra valorilor pedagogice
fundamentale, care susțin „laturile” sau dimensiunile” generale ale educației, confirmate istoric,
aflate la baza funcțiilor și a finalităților generale ale educației care determină conținuturile
generale ale educației, identificabile în cadrul oricărei activități de educație, conținuturi generale
aflate în raporturi de interdependență.
Educația morală definește activitatea de formare-dezvoltare a personalității educatului
realizată pe baza valorii binelui moral (moral-religios, moral-civic, moral-politic, moral-juridic,
moral-profesional / deontologic etc.) care fundamentează proiectarea și realizarea obiectivului
general – formare-dezvoltarea conștiinței morale a educatului (preșcolarului, elevului,
studentului etc.).
Educația științifică definește activitatea de formare-dezvoltare a personalității educatului
realizată pe baza valorii adevărului științific (propriu științelor logico-matematice, științelor
naturii, științelor socio-umane) care fundamentează proiectarea și realizarea obiectivului general
– formare-dezvoltarea conștiinței științifice educatului (preșcolarului, elevului, studentului etc.),
inițiată și perfecționată prin contribuția proceselor psihice intelectuale (motiv pentru care
educația științifică este prezentată, de cele mai multe ori, prin formula de educația intelectuală.
Educația tehnologică definește activitatea de formare-dezvoltare a personalității
educatului realizată pe baza valorii utilității adevărului științific aplicat în viața socială care
fundamentează proiectarea și realizarea obiectivului general – formarea-dezvoltarea conștiinței
științifice aplicative a educatului (preșcolarului, elevului, studentului etc.), care contribuie la
orientarea și integrarea școlară și profesională și în carieră.
Educația estetică definește activitatea de formare-dezvoltare a personalității educatului
realizată pe baza valorii frumosului din artă, dar și din natură și societate care fundamentează
proiectarea și realizarea obiectivului general – formarea-dezvoltarea conștiinței estetice a
educatului (preșcolarului, elevului, studentului etc.).
Educația fizică definește activitatea de formare-dezvoltare a personalității educatului
realizată pe baza valorii sănătății fizice și psihice, care fundamentează proiectarea și realizarea
obiectivului general – formarea-dezvoltarea conștiinței psihofizice a educatului (preșcolarului,
elevului, studentului etc.) care contribuie la creșterea calității vieții sale personale și sociale, dar
și la atingerea unor performanțe sportive
 4.2. Un model de analiză a conținuturilor generale ale educației poate fi elaborat în
funcție de mai multe criterii: a) denumirea conținutului general ca dimensiune generală a
educației; b) valoarea pedagogică aflată la bază obiectivului generale; c) funcția generală care
determină obiectivul general; d) conținuturile particulare / cunoștințele teoretice și practice; e)
metodologia propusă pentru realizarea conținutului general în funcție de obiectivul general.
Definirea Valoarea Funcția generală Conținuturile Metodologia
conținutului pedagogică care determină particulare: propusă: metode
general ca generală aflată la Obiectivul cunoștințe de educație și
dimensiune baza conținuturilor general teoretice și forme de
generală a generale ale aplicative organizare
educației educației
Educația morală Binele Moral Formarea- - religioase, civice, - conversația
dezvoltarea politice, juridice, morală, dezbaterea
conștiinței morale profesionale / morală, studiu de
deontologice; caz moral,
- preluate de la exercițiul moral
„noile educații” - ora de dirigenție,
lecția de istorie,
literatură,
filozofie, științe
socio-umane;
activități
extrașcolare
Educația științifică Adevărul Științific Formarea- - din științele - metode bazate
dezvoltarea logico- pe cercetarea
conștiinței morale matematice, ale realității directă
naturii, socio- (observarea,
umane experimentul) și
indirectă
(demonstrația,
modelarea,
problematizarea)
și pe
raționalizarea
învățării
(instruirea
programată,
instruirea asistată
de calculator);
- activități
extrașcolare
Educația Utilitatea Formarea- - cunoștințe - metode bazate
tehnologică Adevărului dezvoltarea teoretice și pe acțiunea
Științific Aplicat conștiinței aplicate care practică:
tehnologice susțin: orientarea exercițiul
 școlară și algoritmic și
profesională euristic, lucrările
practice;
- cercuri de
activitate
practică,
extrașcolare
Educația estetică Frumosul Formarea- - cunoștințe - metode bazate pe
dezvoltarea teoretice și aplicate acțiunea practică:
conștiinței estetice despre frumosul exercițiul euristic
din artă, dar și din și algoritmic,
natură și din viața lucrările practice;
socială / designul - cercuri de
industrial și activitate artistică
postindustrial extrașcolare;
vizionări de
spectacole,
excursii etc.
Educația fizică Sănătatea psihică Formarea- - cunoștințe - metode bazate pe
și fizică dezvoltarea teoretice și aplicate acțiunea practică:
conștiinței despre sănătatea exercițiul euristic
psihofizice psihică și fizică, și algoritmic,
igienico-sanitare, lucrările practice;
sportive - cercuri de
activitate sportivă,
extrașcolare;
competiții sportive

4.3. Principalele caracteristici ale conținuturilor generale ale educației

Conținuturile generale ale educației, determinate de valorile pedagogice generale,
necesare omului și societății, implicate în formarea-dezvoltarea personalității educatului, în orice
context istoric, prezintă o serie de caracteristici comune, semnalate și confirmate în timp,
valabile pentru toate cele cinci „dimensiuni” sau „laturi” ale educației. În contextul social și
pedagogic propriu oricărui sistem (și proces) de învățământ, conținuturile / dimensiunile / laturile
generale ale educației, au un caracter: a) obiectiv; b) unitar; c) dinamic; d) deschis (Gabriela
Cristea, 2008, pp. 51, 52)
Caracterul obiectiv este determinat de valorile pedagogice generale aflate la baza
conținuturilor generale ale educației, care reprezintă cerințe de ordin psihologic și social,
necesare pentru formarea și dezvoltarea omului și a societății, pe tot parcursul vieții, prin
raportare permanentă la binele moral, la adevărul științific, la utilitatea adevărului științific
aplicat, la frumosul din artă (dar și din natură și societate), la sănătatea psihică și fizică (a omului
și a societății).
Caracterul unitar este determinat de interdependența funcțională și structurală existentă
între cele cinci conținuturi generale ale educației, subordonate funcțiilor și finalităților generale
care vizează formarea-dezvoltarea complexă, globală, armonioasă (morală, științifică /
intelectuală, tehnologică, estetică, fizică) a personalității educatului.
Caracterul dinamic este determinat de logica mesajului pedagogic care implică, în orice
activitate de educație / instruire o corelație optimă între acțiunea de informare și cea de formare
pozitivă a educatului (preșcolarului, elevului, studentului etc.), corelație realizată în funcție de
natura proprie fiecărui conținut general al educației.
Caracterul deschis al educației este determinat de evoluția istorică a celor cinci
conținuturi generale ale educației, care implică o nouă modalitate de abordare a procesului de
formare-dezvoltare morală, științifică (intelectuală), tehnologică, estetică, fizică) a educatului, cu
integrarea unor noi conținuturi particulare, afirmate, în ultimele decenii și prin conceptul
pedagogic operațional care definește „noile educați”.
4.4. „Noile educații” – conținuturi particulare proiectate ca răspunsuri pedagogice
la „problematica lumii contemporane”
„Noile educații” definesc conținuturile particulare, determinate de evoluțiile istorice
înregistrate în ultimele decenii la nivel tehnologic, politic, economic, cultural etc., care au
generat o serie de probleme care trebuie rezolvate și din perspectivă pedagogică. În această
perspectivă, „noile educații” reprezintă acele conținuturi particulare, subordonate conținuturilor
generale ale educației, care oferă răspunsuri pedagogice la „problematica lumii contemporane”
„Noile educații” sunt lansate de UNESCO din anii 1970-1980, în calitate de „noi
conținuturi particulare” referitoare la: educația ecologică / „referitoare la mediu”; educația pentru
pace și cooperare; educația pentru democrație; educația demografică / „referitoare la populație”;
educația pentru o nouă ordine economică; educația pentru comunicare prin mass-media; educația
pentru schimbare și dezvoltare; educația nutrițională; educația casnică și sanitară modernă;
educația interculturală, educația multiculturală etc.
Aceste „noi conținuturi” promovează „răspunsurile pe care UNESCO le-a propus
problemelor emergente grave și de anvergură planetară, integrate în realitatea denumită PLC
(Problematica Lumii Contemporane)”. În ansamblul lor, noile educații, reprezentă „cele mai
originale și eficiente noi conținuturi” particulare care trebuie integrate în structura
curriculumului școlar și extrașcolar, prin: a) infuzie (în cadrul unor discipline de învățământ /
biologie, chimie, fizică, sociologie, istorie sau activități extrașcolare); b) module de studiu,
integrate în cadrul unor discipline de învățământ); c) abordări de tip disciplinar / intradisciplinar
/ interdisciplinar / multi sau pluridisciplinar; d) abordare de tip transdisciplinar (George
Văideanu, 1988, 1996, pp. 65-70).
În condițiile ascensiunii societății informaționale, bazată pe cunoaștere, în contextul
Uniunii Europene, sunt avansate și alte variante de abordare pedagogică a problematicii lumii
contemporane prin avansarea unor soluții care au în vedere educația pentru cetățenie, educația
personală și socială, educația pentru valori / educația morală; educația globală; educația
interculturală; educația pentru dezvoltare; educația pentru mediu; educația pentru pace (Dan
Potolea, Ioan Neacșu, Romiță B. Iucu, Ion-Ovidiu Pânișoară, coordonatori, 2008, pp. 80-85).