Ochi de Urs - Dat Calc

Ochi de urs ºi alte povestiri
1
Mihail Sadoveanu
Gabriel Chifu
© 2004 by Editura POLIROM
www.polirom.ro
Editura POLIROM
Ia[i, B-dul Carol I nr. 4 ; P.O. BOX 266, 700506
Bucure[ti, B-dul I.C. Br\tianu nr. 6, et. 7, ap. 33, O.P. 37 ;
P.O. BOX 1-728, 030174
Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României:
SADOVEANU, MIHAIL
Ochi de urs [i alte povestiri / Mihail Sadoveanu ; antologie
de: Nicolae Manolescu [i Marius Chivu; pref. de Marius Chivu
Ia[i: Polirom, 2004
464 p.; 20 cm (Fiction. Canon)
ISBN: 973-681-756-3
I. Manolescu, Nicolae (antolog.)
II. Chivu, Marius (antolog.; pref.)
821.135.1-32
Printed in ROMANIA
2
Antologie de Nicolae Manolescu

[i Marius Chivu
Cuvânt înainte, note
[i comentarii de Marius Chivu
POLIROM
2004
3
Mihail Sadoveanu
4
Sadoveanu evergreen *
Convertirea pe drumul livrescului

Înainte ca Sadoveanu sã fie considerat prozatorul nostru
reprezentativ, un fel de arhivã naþionalã în care istoria,
geografia, etno-identitatea ºi mentalitatea poporului sunt
liniile esenþiale, scriitorul s-a confruntat în epocã cu o serie
de prejudecãþi, atât artistice, cât ºi ideologice. A fost dur
criticat atunci pentru naturalismul prozelor sale (psihologie
morbidã, instinctualitate tulbure, compasiune, studiu de mora-
vuri, tezism), considerându-se cã este preocupat îndeosebi de
teme sordide precum beþia, adulterul ºi violenþa pânã la
criminalitate, cum a formulat H. Sanielevici, cel mai
consecvent critic al lui Sadoveanu. Chiar Cãlinescu vorbeºte
în Istoria sa despre o monografie a sufletului redus, tema
durerii înãbuºite determinând numeroºi comentatori sã
punã accentul pe critica socialã a scrierilor sadoveniene.
Începând cu volumul din 1904, Povestiri, ºi pânã prin 1928,
o datã cu Hanu Ancuþei, proza lui Sadoveanu afiºeazã un
realism sentimental ºi un naturalism descriptiv estompate
* Bibliografia criticã la Sadoveanu este numeroasã ºi foarte variatã,

dar aproape involuntar consideraþiile mele critice ºi viziunea
asupra parcursului literaturii lui Sadoveanu sunt înrudite cu cele
formulate de Nicolae Manolescu în, cu siguranþã, cea mai bunã
carte scrisã despre prozatorul moldovean : Sadoveanu ºi Utopia
cãrþii (Eminescu, 1976). Învingându-mi orgoliul auctorial, mãrturi-
sesc, cu oarece frustrare, cã mi-aº fi dorit ca prefaþa mea sã fie o
expunere originalã ºi mult mai puþin un rezumat critic al teoriei
manolesciene. Dar, dacã acest demers antologic la propriu este,
în sine, un omagiu adus lui Sadoveanu, de ce nu ar fi ºi cuvântul
înainte un tribut adus criticului care, practic, l-a reinventat.
5
Marius Chivu
însã progresiv. Rafinarea povestirii merge paralel cu scãderea

dramatismului crede Nicolae Manolescu, din naturalismul
social de viziune zolistã de la început, unde resemnarea ºi
scepticismul înlocuiesc totuºi tragismul, pãstrându-se mai
târziu doar simpla surprindere a condiþiilor primare ale omului
social. ªi nu ca un demers militant de accentuare a opoziþiei
între clase, dar între douã lumi distincte : Naturalismul din
primele nuvele sadoveniene înceteazã în clipa în care studiul
social, moral, psihologic este înlocuit cu studiul unei lumi
eterne ºi al îndeletnicirilor ei esenþiale : ceea ce povesteºte
acum Sadoveanu, în nesfârºite variante, e revelaþia sufletului
lui inocent în atingere cu o lume simplã ºi neschimbãtoare,
stadiu ireal, dar poetic, al existenþei fiinþelor (s.m.). Stadiu
ireal, spune Nicolae Manolescu ºi deja am fãcut saltul cãtre
un alt nivel de semnificaþii, la ceea ce criticul a numit
neaderenþa scriitorului moldovean la societatea industrialã.
Epoca însãºi este marcatã puternic de începutul relaþiilor
capitaliste ºi, în scurt timp, de criza de dupã Primul Rãzboi
Mondial. De aici tendinþa de retragere în trecut sau în naturã,
paseismul ca expresie a inadecvãrii ºi respingerii progresului
modernist care aducea cu sine un nou set de valori ºi o nouã
moralã ce par sã marcheze o oarecare degradare, multe
schimbãri vãzute ca excese.
În faþa acestor schimbãri iminente care impun automat un
alt ritm existenþial, Sadoveanu e ofensiv ºi gãseºte neajunsuri
oricãrui aspect. Articolele lui din presa vremii nu lasã loc
nici unui dubiu*. În termenii de analizã ideologicã de astãzi,
Sadoveanu era un om cu convingeri socialiste, de stânga,
derapajul adeziunii la regimul comunist din anii 50 gãsindu-ºi,
astfel, o anume justificare. Propaganda literarã imediat post-
belicã a putut sã manipuleze ideologic cu mare uºurinþã
povestirile durerilor înãbuºite scrise încã de la începutul
secolului. Apropierea iniþialã de sãmãnãtoriºti ºi de poporaniºti,
alãturi de care opune modernitãþii un trecut cvasiromantic,
* Trenul a alungat în trecut poezia vehiculelor primitive ºi a umplut

de banalitate viaþa noastrã. Doar alte mijloace mai zbuciumate
de locomoþiune, dupã ce-l vor alunga, vor proiecta asupra lui o
umbrã de poezie, pe care astãzi noi nu o gãsim. Abia în faþa
morþii sufletul omenesc se îmblânzeºte din Despre tren, arti-
col reprodus în volumul de publicisticã Foi de toamnã (1921).
6
Sadoveanu evergreen
este, aºadar, fireascã la început. Se va îndepãrta de ei însã

relativ repede, printr-un raþionalism moral de tip iluminist,
cum spune tot Nicolae Manolescu. Clivajul prematur dintre
individ ºi societate conduce însã, aproape de la sine, spre o
concepþie monistã, înspre ideea unei utopii care sã prezinte
o umanitate omogenã, ritualizatã ºi alcãtuitã dupã tipare
existenþiale pure cum considerã Al. Paleologu , strãvechi,
aflate sub semnul unei legi generale, dar mai ales al predes-
tinãrii. Paradoxal, personajele lui Sadoveanu, înainte de a se
civiliza, s-a remarcat, cautã a se sãlbãtici, retrãgându-se în
naturã, nu doar la marginea societãþii, dar în afara ei, a
structurilor ºi a determinãrilor sociale. Nu revoltã, dar evaziune
socialã, cãci, în ciuda inaderenþei la noua ordine a societãþii,
Sadoveanu este un spirit pozitiv, afirmativ, care demistificã
numai pe mãsurã ce creeazã. Lumea lui Sadoveanu este una
a afirmaþiei, spune Al. Paleologu.
Format într-un astfel de mediu ºi, fãrã îndoialã, condiþionat
de însuºi nivelul deloc grozav al literaturii noastre de la începu-
tul secolului trecut, Sadoveanu este încã tributar iniþial viziunii
idilic-romantice ºi paseiste, iar naraþiunile sale preiau o etno-
grafie cam naivã ºi destul de convenþionalã. Este fermecat
încã de natural, deºi la început conformismul (artistic) coexistã
cu revolta (de substanþã). Spiritul poetic al lui Sadoveanu aici
se vede : în descentrarea în naturã, în fascinaþia pentru universal
ºi natural, pentru marele spectacol al lumii care determinã
stilul descriptiv de o senzualitate flamandã, cum formulase
Cãlinescu. Încercând sã construiascã o opoziþie clasicã naturã
vs culturã, devine însã evident la un moment dat cã senti-
mentul naturii þine mai degrabã de educaþia unei anume
sensibilitãþi, cã, de fapt, natura este perceputã cu ochiul
nostalgic al modernului, al omului civilizat trãitor în mediu
urban. Îndeajuns pentru ca diferenþa sã se instaureze definitiv.
Revolta prozatorului poate tocmai pentru cã e instinc-
tivã se manifestã nu printr-o simplã regresiune, ci prin
crearea a trei modele de existenþã alternative, am putea
spune, conforme cu cele trei dimensiuni ale umanismului sãu :
þãrãnesc, istoric-naþional ºi livresc. Nuvelistica lui Sadoveanu
expune trei modalitãþi prin care personajele înþeleg sã refuze
societatea ºi sã se recuze de la civilizaþia modernã. Visul lui
Sadoveanu este al unui om armonios într-o lume armonioasã,
ne aratã Nicolae Manolescu. În primul rând, dispersia de
7
Marius Chivu
societate, retragerea la marginea ei, mai exact în naturã,

acolo unde pãdurarii, vânãtorii, pescarii ºi fugarii îºi trãiesc
pe deplin libertatea naturalã ºi neconstrângerea socialã.
Urmeazã un ideatic univers þãrãnesc, un tip de societate
arhaicã, simulacru ce reface aºa-zisul paradis social pierdut,
ºi, al treilea model de existenþã alternativã, livrescul pur. Se
observã uºor cum aceste trei tendinþe sunt, de fapt, diferitele
grade ca intensitate ºi asumare ale utopiei despre care
vorbeºte Nicolae Manolescu. În primul caz, s-a subliniat
confuzia dintre natural ºi primitiv, ignorându-se faptul cã
omul este esenþialmente o fiinþã socialã : Întorcându-se
împotriva naturii se întoarce împotriva lui însuºi. Din aceastã
cauzã, la un moment dat, psihologismul ºi moralul sunt
resimþite ca forþãri ºi abandonate treptat. Restauraþia imagi-
narã pe care, apoi, Sadoveanu, o încearcã prin construirea
societãþii arhaice perfecte (care n-a existat astfel niciodatã)
este pasul decisiv înspre abandonarea oricãrei iluzii de realism
ºi instalarea în livresc, în imaginarul afirmat fãrã rest, al cãrþii,
ºi nu al vieþii*. Cadrul sadovenian devine astfel abstract, filozo-
fic, un univers guvernat raþional cu o înþelepciune de sorginte
orientalã. Aºa cum încã de la începutul secolului presimþea
degradarea civilizaþiei moderne, Sadoveanu are de timpuriu
intuiþia spiritualitãþii orientale. Pe urmele lui Montesquieu ºi
Voltaire, ºi alãturi de Hesse, Malraux, Camus, Durrell, dar
ºi alþii, aceasta este ºi cea mai radicalã poziþie artistic
vorbind a lui Sadoveanu faþã de criza occidentalã a epocii.
Variaþia pe patru teme

ºi ºtafeta narativã
Continuând ideea lui G. Cãlinescu (El nu inventeazã tema
cu fiece piesã... Creatorul, uºurat de grija întregului, îºi pune
toatã fantezia în modificarea detaliului, în schimbarea nuanþei
* Vai, mergem spre cucerirea lumii materiale. Viaþa devine com-

plicatã ºi dificilã. Educaþia ºi fineþea devin tot mai rare ; în
curând vor fi privite ca o monstruozitate. Încã puþin ºi cãrturarul,
care nu cunoaºte altã lume decât biblioteca, va trebui sã fie
expus într-un iarmaroc, sã-l vadã plebea (s.m.) din Îndoeli,
în volumul Pildele lui Cuconu Vichentie (1922).
8
Sadoveanu evergreen
de culoare ºi sunet. Arta bizantinã... scoate efecte de policromie

ºi de compoziþie muralã din repetarea la infinit a aceloraºi
teme), Nicolae Manolescu susþine mai departe cã geniul lui
Sadoveanu este unul al variaþiei pe aceleaºi patru mari teme :
cãlãtoria, vânãtoarea, pescuitul, actul însuºi al povestirii ºi
pe un numãr la fel de restrâns de motive : suferinþa ascunsã
produsã de o nedreptate socialã, hoþul, haiducul sau strãinul
misterios, patima eroticã & boierul seducãtor, plictisul provin-
cial & satira mahalalei, a funcþionarilor ºi a notabililor târgului
ºi, în fine, motivul singuraticului (pãdurar, vânãtor sau pescar).
Aproape toate motivele enumerate mai sus implicã o dozã
de însingurare socialã, nemaivorbind de condiþia însãºi a
personajelor. Raymond Queneau spunea undeva : Voyager,
cest attendre !, iar la Sadoveanu aproape toatã lumea cãlãto-
reºte sau se aflã în drum spre ceva, gata venit sau, dimpotrivã,
gata de plecare. Prin urmare, nu e de mirare faptul cã ºi în
notele de cãlãtorie durata este prelungitã, iar evenimentele sau
povestirea se produc pe fundalul multiplelor ºi înºelãtoarelor
chipuri ale aºteptãrii. De aici ºi senzaþia de static din majoritatea
naraþiunilor, de încremenire milenarã într-o ordine ce pare sã
þinã mai degrabã de cosmic. Am putea spune cã la Sadoveanu
aºteptarea este agentul narativ prin excelenþã : ea înlesneºte
contemplaþia ºi tot ea dã apoi impulsul istorisirii. Povestirea
suspendã aºteptarea, apropie personajele ºi îi redã timpului
calitatea. Dacã la început în spatele povestirii se aflã simpla
aºteptare a trecerii timpului, mai târziu personajele îºi trec
timpul aºteptând sã povesteascã. De aceea cum G. Cãlinescu
remarcase cã, la un moment dat, limba devine chiar conþinutul
operei , Nicolae Manolescu a putut spune cã însuºi povesti-
torul este prototipul principal al personajelor sadoveniene.
Tot autorul Utopiei cãrþii a identificat ºi cele patru formule
narative la care apeleazã Sadoveanu de-a lungul operei sale.
În primele nuvele, cele realiste, obiective ºi minuþios descrip-
tive, nu existã un narator propriu-zis, el este absent ca per-
soanã. Vocea aparþine pe rând, într-o expunere dramatizatã,
personajelor intrate în scenã. Eroul povestirii va deveni apoi
el însuºi povestitor, implicat inclusiv afectiv în istorisire,
înainte ca personajul secundar, doar un martor discret al
evenimentelor, sã preia ºi el, într-un act de dublã implicare,
funcþia narativã. În fine, în nuvelele târzii, fãrã a fi erou sau
mãcar martor, autorul însuºi este naratorul, devenind deopotrivã
o prezenþã ºi un limbaj ºi, prin aceasta, accentuând convenþia
9
Marius Chivu
povestirii ºi, astfel, dedramatizând-o. Iatã cum ºi la ce nivel

narativ se produce rafinarea de care vorbeam ceva mai sus.
Veritabila ºtafetã narativã (în unele volume aceste formule
narative coexistã) demonstreazã tendinþa lui Sadoveanu spre
o nediferenþiere a discursului, ultima ipostazã narativã fiind,
prin detaºare ºi convenþie, semnul deplinei sale maturitãþi
auctoriale. Cum afirma Nicolae Manolescu, deºi epoca matu-
ritãþii scriitorului începe cu adevãrat dupã 1928, când proza
lui cultivã modelul ºi rescrie cãrþile populare, de legende ºi
înþelepciune orientalã* o concepþie a literaturii modernã prin
excelenþã , originalitatea lui Sadoveanu este desãvârºitã tocmai
sub acest complex raport al evoluþiei ideilor ºi a artei : dacã
Crâºma lui moº Precu e o reuniune de þãrani, târgoveþi,
notabilitãþi, un roman al satului de la 1900, Hanu Ancuþei e
o reuniune de povestitori, al cãror contract e imaginaþia. În
schimbul bãuturii, mâncãrii, mãrgelelor ºi celorlalte se oferã
poveºti : adevãrat etalon, monedã absolutã. În aceste condiþii,
stilul ultimului Sadoveanu nu poate fi decât rafinat-livresc,
îndepãrtându-se de vorbire ºi apropiindu-se de scriere. Aceasta
mai înseamnã : forme ale scriiturii, nu ale oralitãþii ; artificiu,
nu spontaneitate ; joc, nu invenþie ; manierã, nu poezie.
Aºadar, o artã a expresiei, înfloritã ºi preþioasã ; uniformã ºi
decorativã ; cântãtoare, cadenþatã ca în versetele biblice.
Poate cã temele literaturii lui Sadoveanu vor fi, tot mai mult
de acum încolo, resimþite ca învechite pentru cititorul internaut,
consumator exclusiv al ficþiunilor timpului sãu ; poate cã însãºi
scriitura sadovenianã, expresivã ºi misterioasã în sine, nu-i
va mai entuziasma decât pe marginalii lecturii, pe rafinaþii
degustãtori din underground-ul stilului, dar Sadoveanu va
rãmâne no matter what un scriitor cu o gândire artisticã
fascinantã ºi dintre cele mai complexe. Revizitarea lui confirmã,
cu multe surprize plãcute, o poziþie canonicã neclintitã.
Destul pentru ca scrierile sale sa fie evergreen-uri oricând
reeditate cu succes.
Marius Chivu
* De pildã, volumul din 1923 Povestiri de petrecere ºi de folos apare

cu menþiunea carte alcãtuitã de Mihail Sadoveanu. În cuprinsul
acesteia întâlnim, pe lângã douã povestiri strãine una scrisã de
I. Rãduþ, cealaltã de N. Gane , o traducere care nu menþioneazã
originalul ºi deja douã prelucrãri dupã apocrife creºtine, plus
încã una dupã Tolstoi.
10
Sadoveanu evergreen
Mai multe note

asupra ediþiei
Sadoveanu a devenit, din pãcate, un tipic autor de manual :

câteva opere sunt studiate an de an în ºcoalã, ajung comen-
tarii pline de locuri comune, apoi subiecte formulate sche-
matic la mai toate examenele, iar dupã terminarea studiilor,
aproape nimeni nu-l mai citeºte. Conform statisticilor, aceasta
este situaþia în general : extrem de puþini absolvenþi de liceu
mai citesc literaturã o datã ce au terminat ºcoala. În cazul de
faþã, din Sadoveanu rãmân citite foarte puþine titluri am
spune chiar insignifiant ºi din cauza faptului cã ºcoala, la
noi, încã nu reuºeºte sã medieze o bunã legãturã cu literatura
în mãsura în care elevii sã prindã, în primul rând, gustul
cãrþilor, sã nu rãmânã cu impresia cã cititul este doar o
obligaþie ºcolarã ce presupune invariabil (ºi) memorarea unor
comentarii lungi ºi nesãrate. Selecþia curicularã extrem de
redusã (Hanu Ancuþei ºi Baltagul, de pildã) a provocat, în
timp, o saturaþie de receptare, atât din partea elevilor, cât mai
ales din partea profesorilor. Credem cã ºi în cazul lui Sadoveanu
s-a ajuns la un impas metodologic vizibil cel mai bine la
Eminescu. Studiul permanent pe aceleaºi (capod)opere a
condus la o percepþie didacticã care are nevoie sã fie perio-
dic împrospãtatã.
Efectul este unul pervers ºi dacã ne raportãm exclusiv la
creaþia scriitorului : cu cât a scris mai mult, cu atât a rãmas
mai necitit. Iar Sadoveanu a scris enorm. Nu ºtim exact în ce
mãsurã, dar funcþioneazã foarte bine principiul cã nu e
nevoie sã fi citit prea multe dintr-un scriitor dacã îi cunoºti
una-douã capodopere. Sigur, nu e obligatoriu sã citeºti chiar
toatã opera autorului respectiv, mai ales dacã acesta a scris
foarte mult, dar, oare, cât am citit/mai citim noi astãzi din
11
Mihail Sadoveanu
Marius Chivu
Sadoveanu ? Prezenþa în manual a celor douã-trei opere a

fãcut ca multe dintre titlurile importante ale lui Sadoveanu,
cel puþin la fel de reuºite artistic, sã rãmânã foarte puþin
cunoscute sau chiar strãine. În loc sã incite ºi sã fascineze
prin varietatea tratãrii temelor ºi prin evoluþia, singularã ºi
interesantã, a concepþiei artistice, s-a creat, dimpotrivã,
impresia unei opere sadovenine mono-tone ºi plictisitoare.
Cantitãþii uriaºe de titluri care a creat frustrare celui
doritor sã-l aprofundeze pe Sadoveanu, aºadar greutãþii ale-
gerii în lipsa timpului fizic, i s-a adãugat ºi dificultatea de a
gãsi ºi a avea disponibile cãrþile. Este ºi raþiunea care a stat
la baza acestei antologii ce vrea sã înlesneascã accesul cât
mai multor cititori la creaþia prodigiosului scriitor. În vreme
ce prima ediþie de opere complete, îngrijitã chiar de autor,
este o serie greu de gãsit integral chiar ºi în biblioteci, s-au
publicat în ediþii succesive doar o parte dintre titluri, iar a
doua ediþie de opere complete, de data aceasta ºi criticã, a
rãmas neterminatã din motivele clasice : lipsa banilor, dar ºi
a interesului. Ce sã citeºti mai întâi din Sadoveanu necunos-
cutul, dar, mai ales, de unde ?
Niciodatã cu scopul de a ierarhiza proza scurtã sadove-
nianã, s-au alcãtuit numeroase culegeri tematice de povestiri
ºi nuvele*. Excepþie fac doar trei antologii generale : Judeþ al
* În 1961, la Editura pentru Literaturã, G. Cãlinescu a scris o

prefaþã circumstanþialã ºi a îngrijit mai multe volume selectând
numai Romanele ºi povestirile istorice. Ambele volume apãrute
în 1967, Mãrãºeºti (Editura Militarã) ºi Jertfele (Editura Tineretului)
conþin selecþii foarte reduse din povestirile de rãzboi, spre
deosebire de antologia realizatã de Pompiliu Marcea, Povestiri
de rãzboi (Minerva, 1977), în care este reprodus integral volumul
omonim din 1905, plus o selecþie din povestirile consacrate
rãzboiului pentru independenþã ºi primului rãzboi mondial din
volumele File însângerate (1917) ºi Frunze-n furtunã (1920). În
1982, Sevastia Bãlãºescu a îngrijit o ediþie intitulatã Þara mea
(Editura Militarã), alcãtuitã din povestiri, impresii de pe front ºi
articole despre Primul Rãzboi Mondial, o parte dintre acestea
apãrute doar în periodice, precum ºi un foarte util tabel cronolo-
gic al activitãþii de corespondent de rãzboi a prozatorului.
Istorii vechi ºi nouã (Editura Tineretului a Comitetului Central
al Uniunii Tineretului Muncitoresc, 1954) este, cu siguranþã, cea
mai sinistrã antologie, selecþia având ca temã asuprirea þãrãnimii
12
Mai multe
Ochi de note
urs ºiasupra ediþiei
alte povestiri
sãrmanilor (Editura Tineretului, 1962), ediþie alcãtuitã de

Virgiliu Ene, Zece povestiri (Minerva, 1974), antologie de
ºi a clasei muncitoare, ilustrarea urâciunii traiului sub orânduirea

capitalistã, relaþia dintre exploataþi ºi exploatatori, neomenia
boierului exploatator. Citãm din prefaþa editurii : Nemaipãrãsind
scrisul, Sadoveanu a creat opere noi, deosebit de valoroase,
Mitrea Cocor, Nada florilor, Nicoarã Potcoavã, realizãri de seamã
pe drumul realismului socialist. Volumul de faþã a strâns laolaltã
cele mai cunoscute ºi mai valoroase dintre povestirile mai vechi,
despre viaþa þãrãnimii noastre muncitoare, alãturi de realizãri
mai noi Mitrea Cocor, Clonþ de Fier, Muncitori ºi pãstori
tinzând sã prezinte tineretului o imagine cuprinzãtoare a creaþiei
maestrului Mihail Sadoveanu.
Mãrturisiri (E.S.P.L.A.,1960) este o culegere de evocãri alcãtuitã de
Savin Bratu, acelaºi îngrijind ºi antologia Istorisiri despre vânãtori
ºi pescari (Editura pentru Literaturã ºi Artã, 1960), unde alege o
dispunere a povestirilor, deºi aproximativã, foarte interesantã :
dupã o cronologie biograficã, ºi nu editorialã, intenþia sa fiind
sã sugereze istoria palpitantã a uceniciei ºi maturitãþii vânãtoru-
lui ºi a pescarului. Sultana Craia ºi Gheorghe Buluþã au îngrijit
un volum de Însemnãri de cãlãtorie (Sport-Turism, 1977), iar Ion
Bãlu a alcãtuit o antologie de Amintiri (2 vol., Minerva, 1970).
Acelaºi Ion Bãlu va fi ºi autorul unei selecþii intitulatã Natura în
opera lui Mihail Sadoveanu (Ion Creangã, 1987). Deºi preia
titlul volumului de note de cãlãtorie din 1908, Oameni ºi locuri
(Editura Sport-Turism, 1982) este, de fapt, o selecþie, realizatã de
Mãdãlina Nicolau, a textelor care au ca temã cãlãtoria : reportaje,
note de cãlãtorie ºi «false» tratate de vânãtoare ºi pescuit.
Antologia de Povestiri de dragoste (Cartea Româneascã, 1970) a
fost urmatã mai târziu de Istorisiri de dragoste (Junimea, 1994),
volum alcãtuit de Constantin Dram. Fantasticul face subiectul
selecþiei din 50 de povestiri (Minerva, 1984), antologie de Fãnuº
Bãileºteanu, în timp ce Mihai Ungheanu a realizat o selecþie ce
ilustreazã tema haiducului ºi a derivatelor ei, Vameºii de drumul
mare (Scrisul Românesc, 1994).
În majoritatea acestor cazuri, selecþia nu funcþioneazã inclusiv
în cadrul temei respective, ci semnificã, de fapt, doar reproduce-
rea cronologicã a tuturor scrierilor ce ilustreazã tema. Volumele
sunt însoþite aproape fãrã excepþie de prefeþe, studii introductive,
tabele cronologice, bibliografii.
Ca informaþie de interes istoric-literar, prima Antologie (selecþia
a aparþinut editurii) a fost publicatã la Editura Literarã a Casei
ªcoalelor în 1922, iar prima ediþie substanþialã de Opere alese a
fost prefaþatã de Ov.S. Crohmãlniceanu ºi a apãrut în patru
volume (E.S.P.L.A., 1952-1953).
13
Mihail Sadoveanu
Marius Chivu
Nicolae Manolescu sora mai micã a celei de faþã , ºi

Povestiri ºi nuvele (Albatros, 1988), numãrând treizeci ºi opt
de texte selectate de Ionel Opriºan. Alte volume cu titlul de
antologie nu sunt, de fapt, selecþii critice, ci doar reproduc
integral conþinutul mai multor volume distincte de povestiri.
Aºadar, am considerat necesarã o antologie la zi, cu
douãzeci dintre cele mai bune povestiri, nuvele ºi schiþe,
deºi doar din motive editoriale selecþia noastrã nu este mai
cuprinzãtoare. Antologia ar fi putut sã se întindã fãrã probleme
preþ de încã sã zicem zece titluri. Dincolo de subiectivitatea
inerentã ºi de arbitrar (pânã la urmã, am selectat povestirea
Hoþul, ºi nu excelenta schiþã Strãjerul, Cozma Rãcoare sau
Judeþ al sãrmanilor, de pildã), am urmãrit ca textele sã
sugereze, chiar sã facã vizibile elementele esenþiale ale
scrisului sadovenian, recurenþa temelor, precum ºi transfor-
mãrile, evoluþia stilului narativ ºi a concepþiei artistice. Nu am
exemplificat cu titluri interpretãrile din cuvântul înainte un
demers firesc, de altfel, ºi foarte simplu tocmai pentru a lãsa
cititorilor plãcerea recunoaºterii ºi a identificãrii. Însã, pentru a
sugera cât de cât traseul receptãrii critice, întotdeauna semnifi-
cativ, a nuvelisticii sadoveniene, am reprodus câteva (prea
puþine) citate în notele care însoþesc, la final, fiecare naraþiune.
La fel, indicaþia anului apariþiei ºi a titlului volumelor din care
au fost selectate povestirile ºi nuvelele urmeazã imediat textelor.
Douã criterii au stat la baza selecþiei povestirilor ºi a nuvele-
lor : reuºita esteticã ºi neapartenenþa la un volum cu caracter
unitar. Am renunþat, prin urmare, din start la volumele construite
pe o idee anume, cu tematicã strictã : vânãtoarea, pescuitul,
rãzboiul sau povestirea în acelaºi cadru, cu personaje comune*.
* Crâºma lui Moº Precu (1904; au fost excluse cele treisprezece

povestiri unitare care dau ºi titlul acestui mic roman þãrãnesc),
Povestiri de rãzboi (1905), Amintirile cãprarului Gheorghiþã
(1906), La noi în Viiºoara (1907), File însângerate (1917), Frunze-n
furtunã (1920), Lacrimile ieromonahului Veniamin (1922), Þara
de dincolo de negurã (1926), Împãrãþia apelor (1928), Hanu
Ancuþei (1928), Depãrtãri (1930), Povestiri din Halima (1930),
Soarele în baltã sau Aventurile ºahului (1933), Inima noastrã
(1934), Istorisiri de vânãtoare (1937), Valea Frumoasei (1938),
Morminte (1939), Vechime (1940), Ostrovul lupilor (1941), Poveºtile
de la Bradu Strâmb (1943), Nada Florilor (1950).
14
Mai multe
Ochi de note
urs ºiasupra ediþiei
alte povestiri
Aceasta ar putea fi ºi marea nedreptate a selecþiei noastre.

Nefiind propriu-zis literaturã, se înþelege cã am exclus, cu atât
mai mult, ºi volumele de însemnãri ocazionale, confesiuni,
portrete, evocãri, reportaje literare, notele de cãlãtorie, eseuri
sau articole de presã*. Dupã cum s-a spus deja, rãzboiul împarte
creaþia sadovenianã în douã epoci : nuvelistica propriu-zisã
publicatã fãrã vreo idee de construcþie a volumelor ºi marile
cicluri narative, unitare tematic ºi stilistic. Acesta este, aºadar,
motivul pentru care majoritatea povestirilor ºi nuvelelor
selectate fac parte, cu doar trei excepþii, din prima perioadã,
1904-1922.
În final, o mãrturisire : (ºi) din cauza variaþiei pe temã
(aspect discutat în cuvântul înainte), pe mãsurã ce citeam
unul dupã altul volumele de nuvele ºi de povestiri, selecþia
pãrea tot mai dificilã. De aceea, neavând pretenþia cã e infai-
libilã, antologia noastrã nu intenþioneazã sã substituie, ci sã
incite ºi sã facã poftã de Sadoveanu, mizând pe elemen-
tul-surprizã al (re)descoperirii câtorva splendide povestiri. Dacã
vreþi, ne-am dori ca aceastã antologie sã fie un link cãtre restul
operei, în nici un caz reductibilã la o selecþie atât de restrânsã.
*
Textele sunt reproduse dupã volumele 1-8 ale ediþiei
Opere, ediþie criticã de Cornel Simionescu, Editura Minerva,
1981-1998 ; precum ºi dupã volumele 15 ºi 17 ale ediþiei
Opere, apãrutã sub supravegherea autorului la Editura de
Stat pentru Literaturã ºi Artã, 1957-1959.
Notele de la sfârºitul povestirilor preiau informaþii din
notele ºi comentariile realizate de Cornel Simionescu împreunã
Singura excepþie ar putea pãrea povestirea Ochii ei arzãtori de

mult s-au stins... publicatã în Cocostârcul albastru (1921), un
volum care însã doar mimeazã unitatea, alcãtuit cu povestiri scrise
ºi publicate înainte de rãzboi. Alte asemenea culegeri netematice
publicate dupã rãzboi sunt, de altfel, ºi Umbre (1920), Priveghiuri
(1920), Neagra ªarului (1922) sau Þi-aduci aminte (1923). Doar
din Neagra ªarului am reþinut o singurã povestire.
* Oameni ºi locuri (1908), Priveliºti dobrogene (1914), 44 de zile
în Bulgaria (1916), Foi de toamnã (1916), Drumuri basarabene
(1922), Pildele lui Cuconu Vichentie (1922), Olanda, note de
cãlãtorie (1928), Cele mai vechi amintiri (1935), Evocãri (1954).
15
Mihail Sadoveanu
Marius Chivu
cu Fãnuº Bãileºteanu în ediþia actualã de Opere, ediþie criticã

rãmasã suspendatã la volumul 8. Din lipsã, mai degrabã,
de interes, volumele 9 ºi 10, îngrijite de acelaºi Cornel
Simionescu, aºteaptã de câþiva ani sã fie tipãrite la Editura
Minerva.
M.C.
16
Într-un sat, odatã
În amurgul unui început de toamnã, un cãlãreþ

cobora în trap liniºtit spre sat, prin mângâierile vântului
înserãrii. În liniºtea coastei, potcoavele calului roib
sunau rar ºi dulce pe ºosea : tac-tac, tac-tac...
De o parte ºi de alta a drumului sur, se înãlþau douã
spinãri uºoare de colnic ; câþiva copaci singuratici îºi
ridicau pe muchii frunziºurile sãrace prin care vântul
se strecura cu un ºuiet domol. Din când în când, frunze
pãlite se desprindeau ºi zburau obosite prin licãririle
amurgului.
Sub coastã era împrãºtiat satul, într-o uºoarã pâclã.
Dintre livezi ºi dintre cãsuþele albe se ridicau stâlpi
vineþi de fum. De cealaltã parte, pe iaz, se miºcau
negurile leneºe ale serii, pe deasupra apelor întu-
necoase ºi peste pãdurea gãlbie de trestii. Cireada
venea pe maluri într-un murmur somnoros de tãlãngi.
În sat, scârþâiau cumpene de fântâni, se auzeau lãtrãturi
întrerupte de câni ºi, câteodatã, un chiot prelung izbuc-
nea din freamãtul înserãrii, se înãlþa în vãzduh, rãsuna
pe vale ºi murea în întinderea câmpiilor.
Cãlãreþul cobora coasta în sãltãturile roibului. Poarta
þarinei era deschisã : intrã pe ea. Un câne se nãpusti
hãmãind de lângã coliba jitarului ; în urmã, ieºi ºi
românul, îºi repezi cãciula pe ceafã ºi cãtã lung în
urma strãinului ; apoi îºi repezi cãciula pe ochi ºi intrã
17
Mihail Sadoveanu
liniºtit în colibã. Focuri vioaie pâlpâiau în ogrãzi ;

capete mirate de copii ieºeau prin spãrturile gardurilor.
Cãlãreþul se opri la rateº ºi descãlecã. Era un om
voinic, bine legat, în puterea vârstei, cu mustãþi stu-
foase ºi cu ochi pãtrunzãtori ; umbla îmbrãcat cu straie
cenuºii de ºiac ºi în cap avea o pãlãrie neagrã, latã
în boruri.
Stãi, Roibule, zise el blând calului, stãi o leacã ºi
rabdã ce-i rãbda, cã îndatã þi-oi da ovãs... ºi fân bun,
Roibule, ºi te-oi adãpa...
Zicând acestea, legã roibul de belciugul bãtut în
stâlpul gros din faþa crâºmei, aduse mânile prin coama-i
asprã ºi-i mângâie ochii deºtepþi. Calul nechezã încet
ºi-ºi întinse botul umed spre stãpân.
Iacã-ndatã, Roibule, îndatã.
Strãinul îºi dãdu pãlãria pe ceafã ºi trecu pragul
rateºului. Înlãuntru, pãtrunseserã umbrele înserãrii.
Crâºmarul sta dupã tejghea aºteptându-ºi muºteriul,
cu gura întinsã pânã la urechi într-un zâmbet foarte
prietinos.
Bunã sara ! zise cãlãtorul.
Mulþãmim dumilorvoastrã ! rãspunse crâºmarul,
zâmbind mai tare ; ce-þi pofteºte inima ?
Apoi... deocamdatã, toarnã un pahar de vin...
da bun... ºtii...
Se poate, cum nu : chiar azi am început un polo-
boc... Avem ºi pastramã bunã... Poftim vinul. Dacã
pofteºti pâne, brânzã...
Strãinul era ostenit tare. Vorbi încet :
Sã sorb întâi paharul acesta...
Luã paharul, îl privi în zare, scuipã într-o parte cu
înfãþiºare foarte truditã, apoi duse bãutura la gurã.
Bielºug sã deie Domnul ºi sãnãtate !
Dã, Doamne ! zise crâºmarul.
18
Strãinul bãu jumãtate de pahar, apoi se opri. Crâºmarul

întrebã :
Dincotro ?...
Dar necunoscutul n-avu când rãspunde, ochii se
lãrgirã deodatã, se aprinserã, obrajii i se fãcurã pãmântii ;
scãpã paharul din mânã, gemu :
Nu mã lãsa... ºovãi ºi cãzu ca un mal pe spate,
cu braþele întinse în lãturi.
Zâmbetul larg al crâºmarului se ºterse brusc ºi gura
se strânse pungã, pe când ochii lui mici rãmâneau
þintiþi de încremenire. Ieºi repede de dupã tejghea, se
plecã puþin asupra strãinului, dar nu zise nimic ; se
învârti nãuc de câteva ori prin crâºmã, apoi nãvãli
pe uºã.
Popa ªtefan tocmai atunci voia sã intre.
Pãrinte !... pãrinte !... gemu crâºmarul înspãimân-
tat, înghiþind greu ceva care parcã-i sta în gât ; pãrinte !...
vinã degrabã !
Ce-i, Petrache ? ce-i, omule ? întrebã pãrintele
ªtefan, oprindu-se mirat ºi aºezându-ºi cu grijã cârja
dinainte.
Pãrinte ! degrabã, pãrinte ! cã moare...
Cine moare, omule ? strigã pãrintele, rãsuflând
uºurat ; vinã-þi în fire, Petrache ! unde ? cine ?
Vinã degrabã, iacãtã-l-ãi !...
Petrache îºi ºterse nãucit sudoarea de pe frunte, se
întoarse ºi nãvãli în crâºmã. Pãrintele ªtefan se luã
dupã el.
Strãinul sta întins, nemiºcat, pe podele. Horcãia cu
greu ºi o spumã uºoarã ieºise la colþurile buzelor ;
ochii se miºcau crunþi în orbitele învineþite.
L-a pãlit damblaua, zise pãrintele ªtefan, punân-
du-ºi iar cu grijã cârja dinainte ; da, l-a pãlit damblaua,
Petrache... de bunã-samã !
19
Mihail Sadoveanu
Petrache sta cu mâinile în lungul trupului ºi se uita

prostit la necunoscut. Popa îºi trecu dreapta prin barba
rarã, cãruntã, îºi scãrpinã gânditor nasul roº ; apoi zise
repede, cu limba moale, împroºcând pe crâºmar :
De bunã-samã, Petrache ! Dambla, Petrache !
Pãrinte, strigã crâºmarul, cãscând ochii ; mare
comedie ! A venit sã beie un pahar de vin... Încã l-am
întrebat dacã vrea sã-i dau pâne ºi o leacã de brânzã...
Nu, zice, sã sorb întâi paharul ista... A bãut ºi a picat ca
un mal.
Petrache ! vorbi pãrintele, împroºcând ; toarnã
repede o sângeapã de rachiu, pe urmã dã fuga la
primare ºi treci ºi pe la mine pe acasã, de adã psaltirea...
Toarnã repede, Petrache ; pe urmã, du-te ! urmã
popa dupã o clipã de gândire ; de bunã-samã, Petrache !
Necunoscutul sta întins pe podele, cu braþele în
laturi, nemiºcat. Întunericul pãtrundea prin geamurile
murdare ºi în rateº era tãcere adâncã.
Nevasta s-a dus la soacrã-mea, zise Petrache
turnând popii bãutura, ºi nici un bãiet nu-i acasã ; nu
ºtiu ce sã fac.
Petrache ! strigã popa, împroºcând ; de bunã-
-samã, Petrache, cã vrei sã dai de bucluc. Da, da, de
bucluc ! Da ai pus de cel bun ? de cel tare ?
Popa îºi scãrpinã gânditor nasul roº ; apoi puse
mâna pe ulcicã, pe când Petrache ieºea grãbit ºi spãriat
pe uºã. Strãinul horcãia în întuneric.
Ei, omule ! zise popa mai liniºtit, dupã ce sorbi
un gât ; ce ai ? Hm ! n-aude. Mare comedie ! te pome-
neºti cã moare ! Apoi se scãrpinã la nas. Al lui trebuie
sã fie calul de afarã... Bun cal !...
Pãrintele se aºezã pe un scaun ºchiop, îºi puse cârja
între picioare ºi prinse a gusta cu tact, pe gânduri, din
ulcicã. Gusta, plescãia din limbã, tuºea încet, îºi trecea
20
mânile prin barba rarã, cãruntã, ºi scãrpina, cu un

deget, ardeiul de deasupra mustãþilor.
Deodatã în cadrul uºii rãsãri un om. Zise intrând :
Bunã sara ! sãrut dreapta, pãrinte...
Tu eºti, Neculai ? întrebã popa, rãsãrind ca din
aþipealã.
Eu, pãrinte. Zice Petrache cã pe unul l-a pãlit
damblaua.
Da-da, de bunã-samã ! mormãi popa.
Alte capete se arãtarã în cadrul uºii.
Sãrutãm dreapta, pãrinte !
Domnul cu voi... Domnul cu voi... împroºcã popa.
Oamenii intrarã, se strânserã împrejurul celui cãzut.
Se plecau ºi se uitau cu luare-aminte la el.
Aista-i cel cu calul, bãgã de samã unul.
Da, e cel cu calul... rãspunse altul.
Dupã un rãstimp de tãcere, Neculai zise :
Pãrinte, oare n-ar fi bine sã aprindem lamba ºi
sã ducem omul pe-un pat, undeva ? Sã vedem, poate
sã-ºi vie în fire.
De bunã-samã ! mormãi popa ; dar Petrache nu-i
acasã.
Nu-i acasã Petrache, dar cum sã lãsãm aºa omul ?
Doar e suflet de creºtin ºi el.
De bunã-samã ! mormãi popa, gustând din ulcicã.
Gospodarii ridicarã încet, pe braþe, pe necunoscut
ºi-l purtarã în odaia de alãturi ; îl aºezarã pe un pat ;
aprinserã o lampã. Lumina împrãºtiatã descoperi obra-
zul pãmântiu ºi dureros al cãlãtorului. Ochii plini de o
durere nemãrginitã ardeau sub tufa de pãr cãrunt care-i
cãzuse pe frunte.
Sãtenii se sfãtuiau încet ; în lumina slabã, figurile
lor liniºtite, sub cãciulile de oaie, se zugrãveau puter-
nic. Necunoscutul sufla greu.
21
Mihail Sadoveanu
Vere Costache, grãi Neculai cãtrã un þãran tânãr

ºi mãrunþel ; du-te pânã la Baba Catinca, ad-o încoace ;
ea poate s-a pricepe mai degrabã ce sã facã.
Popa ªtefan intrã, cu ochii sticlind, bãtând tare cu
cârja în podele ºi scãrpinându-ºi nasul înfocat.
Bun rachiu ; are bun rachiu Petrache ! vorbi el.
Care nu se mai aflã, pãrinte... rãspunse Neculai,
tuºind cu înþeles.
Pãrintele se opri înaintea necunoscutului, îºi puse
cu grijã cârja dinainte ºi începu sã se uite la el cu
luare-aminte, cumpãnindu-se uºor.
Sãracul ! grãi badea Neculai, nimenea nu-l
cunoaºte, nimenea nu ºtie de unde-i ! Dacã moare aici ?
Poate rãmâne pe urma lui nevastã cu copii...
Se publicã, se publicã ! împroºcã repede popa,
cumpãnindu-se.
Se poblicã ! Dacã nu ºtii cine-i, poþi sã tot poblici.
Aºa-i... murmurarã þãranii, clãtinând din cap.
Apoi se întinse tãcere. Lampa sfârâia încet în pãrete,
deasupra cãlãtorului. În tãcerea nopþii de-afarã, se auzi
deodatã un nechezat jalnic.
Cine ºtie de unde vine ! murmurã Neculai.
În ochii celui cãzut ardea o durere neclintitã.
Veni primarele, un om voinic, nalt, c-o leacã de
pântece, îmbrãcat cu straie nemþeºti. Þãranii îi fãcurã
loc, el se apropie, dãdu mâna cu popa, apoi privi un
rãstimp pe strãin.
Nu-l cunosc, zise el dupã aceea ; îl cunoaºte
cineva ?
Nu-l cunoaºte nimeni ! rãspunse Neculai.
Ce-i de fãcut ?
Tocmai atunci intrã ºi baba Catinca, uscatã ºi adusã
de ºele, dar voinicã încã.
Sãrãcuþul de el ! vorbi ea, cu glas moale, dupã
ce pipãi pe bolnav ºi se uitã la el cu luare-aminte ;
22
necuratul, dragul mãtuºii, necuratul, el i-a luat mânile,

ºi picioarele, ºi glasul ! Alt chip nu-i : sã-i ceteascã
pãrintele...
Am adus cartea, pãrinte ! strigã Petrache uluit,
rãzbãtând printre oameni, spãriat ºi dând popii psaltirea.
Cetesc, cetesc... murmurã popa, cumpãnindu-se.
Þãranii ieºirã unul câte unul. Uºa se închise în urma
lor ; dar, de dincolo, din crâºmã, tot rãzbãtu o bucatã
de vreme zgomotul nedesluºit al glasurilor. Popa începu
sã mormãiascã ºi sã rãscoleascã filele unsuroase ale
cãrþii. Deodatã se întoarse cãtrã primar, care stãtea pe
scaun la cãpãtâiul cãlãtorului :
Ai vãzut calul ?
L-am vãzut. Bun cal !
Bun cal, da ! zise popa. Apoi, dupã o tãcere,
adãogi : Dacã moare ?
Cine, pãrinte ?
Popa fãcu semn spre strãin.
Dã, eu ºtiu ce-i de fãcut ? îngânã primarele.
Popa împroºcã iar, vânturând filele unsuroase :
Dacã moare, cu ce-l îngropãm ?
Calul ! vorbi luminat primarele.
De bunã-samã, calul ! rãspunse popa.
În tãcerea nopþii de toamnã, veni de afarã, iar,
nechezatul jalnic al roibului. Apoi, sub lumina tristã a
lãmpii, necunoscutul gemu din adâncuri, un fior greu
pãru cã-i umblã prin lãuntru, pe când trupul sta nemiº-
cat ; ochii se zbãturã în orbite ; apoi se stânserã.
Primarele se sculã în picioare, neliniºtit, ºi zise :
A murit...
Da, a murit, murmurã popa ; Dumnezeu sã-l ierte !
Dumnezeu sã-l ierte ! zise ºi primarele, încet.
Faþa strãinului, împietritã de moarte, era galbenã ºi
pãrea stãpânitã de liniºtea unui somn adânc. Lampa
23
Mihail Sadoveanu
sfârâia încet, deasupra. Mortul zãcea pe lãvicerul înflorit

al patului ; în odaie se lãsase o liniºte grea ºi o tainã
necunoscutã întindea un vãl de jale peste mort ºi peste
cei vii. Alãturea, în crâºmã, vuietele conteniserã ; rar
dacã tresãrea câte-un glas domol, ca de departe.
Popa fãcu semn primarelui, cu capul, spre uºã.
Ieºirã amândoi, în vârful picioarelor. În crâºmã, Petrache
sta dupã tejghea, tot spãriat, cu pãrul vâlvoi.
Popa ºi primarele se aºezarã pe câte-un scaun.
Petrache turnã vin în trei pahare ºi pãrintele ªtefan îºi
aºezã cu grijã cârja între picioare. Apoi tuºi încet ºi
zise :
Petrache !... a murit ! s-a întâmplat, care nu s-a
mai vãzut aºa ceva ; dar ce sã-i faci ? a murit !
A murit ? suspinã înãbuºit Petrache, cãscând ochii
mari ; ce fac eu ?
Stãi, ascultã, Petrache, urmã popa ! vorba este
cum îl îngrijim, da, de bunã-samã, cum îl îngrijim !
Châm-châm ! Aici e totul, Petrache, cu ce-l îngropãm ?
Da, zise domnul primar, da ! cu ce-l îngropãm...
Vezi, Petrache ?
Vãd, gemu Petrache, înfricoºat.
Ei ! dupã cum zicea domnul Iordache, châm-
-châm ! domnu primar da ! cu ce-l îngropãm,
Petrache ! La primãrie trebuiesc hârtii, o mulþime de
treabã... pe urmã... dã ! îngrijirea... eu trebuie sã cetesc,
sã slujesc, châm-châm ºi... de bunã-samã... cine-mi
plãteºte mie ?... dacã-i vorba pe aceea ! strigã popa la
urmã, rãsuflând greu ºi împroºcând pe Petrache...
Da n-am, pãrinte, vai de capul meu ! prinse a se
cãina Petrache, cu spaimã, apucându-se cu mânile
de pãr ; n-am ! iaca ºi domnul primar ºtie, nu merge
negustoria, ºi trebuie sã plãtesc o mulþime de parale la
perceptor...
24
Stãi, Petrache, zise popa ; nu-i vorba de asta !

Nu ! întãri primarele, nu-i vorba de asta.
Nu ! rãsuflã Petrache, atunci de ce ?
Stãi, omule, ascultã... înþelegi cã... lucrurile nu
trebuie sã le ºtie fiecare... Châm-châm ! vezi, dacã omul
a venit cãlare... înþelegi... châm ! vindem calul... dacã
cumperi calul...
Da ! zise primarele, atunci e semplu de tot...
Châm ! atunci fiecare cu al sãu ! sfârºi popa,
înºfãcând paharul ºi dându-l de duºcã.
Târziu, când treburile furã puse la cale ºi mortul
fu îngrijit creºtineºte, roibul strãinului fu adãpat de
Petrache ; iar pãrintele ºi primarul pornirã spre casele
lor, clãtinându-se.
Luna plinã lumina grãdinile adormite ºi cãsuþele
pitite în livezi. Dealurile se înãlþau negre dincolo de
apã ºi iazul sta neclintit, ca o oglindã uriaºã, cu luna în
fund ºi c-o dârã de luminã albã din fund pânã la mal.
O pace întinsã stãpânea vãzduhul : de departe, dintr-un
colþ al iazului, venea vâjâitul înãbuºit al unui opust.
Când se despãrþirã, popa zise cu limba grea :
Poate-l chema Vasile, poate-l chema Dumitru...
cine ºtie !... chiar-chiar de bunã-samã... numai
Dumnezeu ºtie !
Da ! întãri primarele, numai Dumnezeu !
ªi se despãrþirã. Popa apucã, pe gânduri, pe o
hudiþã. Era îngrijat : se oprea în mijlocul drumului, se
uita cu luare-aminte în pãmânt, apoi, deodatã, pornea
spre ºanþul din dreapta ; acolo se oprea scurt, înãlþa
cârja ºi se cumpãnea cu capu-n piept. Pornea apoi
domol spre ºanþul din stânga, se repezea câþiva paºi,
înãlþa iar cârja ºi se certa supãrat :
De bunã-samã, du-te ºi te culcã, beþivule ! pãcat
de rantie ºi de potcap... châm ! du-te ºi te culcã !
25
Mihail Sadoveanu
ªi era o lunã plinã ºi o luminã dulce în vãzduh, în

sat, pe iaz, pe dealuri, ºi liniºtea stãpânea toate fãptu-
rile, iar în hanul mohorât ºi întunecos mortul strãin se
odihnea cu faþa alinatã, sub mângâierile tremurãtoare
ale unei fãclii. Singura ferestruicã luminatã a rateºului
veghea în umbra streºinei, ca un ochi neadormit.
Mortul a fost îngropat dupã trei zile. I s-au fãcut
pomeni frumoase, praznic bun... Popa a mâncat ºi a
bãut la praznic, a luat pomenile ; iar calul roib a rãmas
în grajdul lui Petrache.
L-au îngropat într-un colþ de cimitir ºi a rãmas ca
pãrintele sã puie pe cineva sã facã o cruce ºi s-o aºeze
la cãpãtâiul mormântului.
A trecut o sãptãmânã, douã, mai multe ; frunzele, în
þintirim, se scuturau din copacii rari pe morminte ;
iarba era arsã de cele dintãi brume ale toamnei. Aþe de
painjen se aninau de crucile sãrace, de copacii mâhniþi,
ºi sclipeau ca niºte fire de argint în soarele prietinos.
Amurguri de purpurã înflãcãrau rãmãºiþa de frunze de
prin copaci ; vânturile duioase ale toamnei treceau
printre mormintele tãcute ºi frunzele galbene foºneau.
Iar strãinul se odihnea sub glii.
Târziu ºi-a adus aminte pãrintele ªtefan cã mor-
mântul strãinului a rãmas fãrã cruce, tocmai pe la
sfârºitul toamnei ; aºadar a cinstit, la rateºul lui Petrache,
pe doi români ºi le-a spus ce-l doare.
Sãtenii au intrat în lunca de pe coastã, au tãiat cu
barda un mesteacãn frumos ºi drept ca o fãclie de
cearã albã ºi au meºterit o cruce. Au intrat în þintirim ºi
au aºezat-o la cãpãtâiul strãinului. Pe când bãtãtoreau
þãrâna, unul zise :
Dumnezeu sã-l ierte, era voinic om ºi frumos ;
avea un pãr negru...
Nu, rãspunse celãlalt, era bãlan... dar, ce-i dreptu,
voinic român... Cum s-a dus... parcã nici n-a fost !
26
Apoi plecarã.
Cerul era cãptuºit cu nouri alburii ; o liniºte mare
plutea pe mormintele sãrace. ªi în tãcere deodatã
rãzbãtu ropotul unui umblet de cal : crâºmarul Petrache
trecea cãlare pe roibul strãinului. Apoi, dupã ce se
fãcu liniºte, câþiva fulgi, ca niºte flori de viºin, începurã
sã joace peste lãcaºurile tãcerii. Florile îngheþate se
înmulþirã, prinserã a curge potop alb, se aºternurã ca o
pânzã peste cruci ºi peste morminte.
Povestiri, 1904
Într-un sat, odatã a apãrut întâia oarã în Semãnãtorul,

nr. 17 din 27 aprilie 1903. Iniþial s-a numit Necunoscutul, iar
povestirea Necunoscutul a purtat titlul Într-un sat, odatã.
Pânã la urmã, între aceste douã povestiri s-a produs o
completã inversare de titluri.
Pentru H. Sanielevici, tema acestei povestiri era beþia,
G. Bogdan-Duicã gãsea aici o criticã socialã, iar G. Cãlinescu
nota sec : Într-un sat, odatã vine cãlare un necunoscut care
moare de dambla. Nimeni nu aflã rosturile lui ºi popa ºi
crâºmarul îi vând calul. În schimb, G. Ibrãileanu vãzuse o
tristã simfonie, iar Perpessicius o apreciase la superlativ.
Rãmâne practic necunoscutã pânã la studiul lui Nicolae
Manolescu, care o numeºte o baladã a morþii.
Volumul de debut Povestiri s-a numit iniþial Nuvele. Ca
fapt de istorie literarã, prima cronicã literarã propriu-zisã
dedicatã lui Sadoveanu a fost scrisã de G. Bogdan-Duicã în
numãrul din iunie 1904 al Convorbirilor literare.
27
Mihail Sadoveanu
28
Hanul Boului
Am poposit la o crâºmã singuraticã, am dat ovãs

cailor ºi ne-am pus ºi noi la cale. Am bãut un pãhãrel
mai mult ca de obicei, apoi, aprinzându-ne tustrei
câte-o þigarã, am prins a vorbi ba de una, ba de alta.
Prietinul meu Cristache mã întrebã dacã mai avem
mult pânã la Topila ºi dacã nu întârziem.
Prietine Cristache, am zis eu, n-ai nici o grijã ;
de-aici pânã la hanul Boului sunt trei bãtãi de puºcã,
iar de la hanul Boului pânã la Topila e o poºtã încheiatã...
o nimica toatã... avem vreme. Mai stãm, ne mai odihnim,
mai spunem câte ceva ºi mai bem câte-un pãhãrel...
Când a auzit de pãhãrel, prietinul Cristache s-a dat
bãtut ºi n-a mai zis nimica ; numai a fãcut crâºmarului
semn. Dar boierul Dumitraºcu, rãsfirându-ºi în degete
frumoasa-i barbã cãruntã, mã întrebã cu seriozitate :
Pe drumul acesta e hanul Boului ? De ce nu
mi-aþi spus ? Ne opream acolo.
Ba s-avem iertare, cucoane Dumitraºcu, rãspun-
sei eu, punându-i un pahar în mânã ; pe drumul acesta
a fost hanul Boului... A fost odatã... cucoane
Dumitraºcu... Acuma, în locul acela a rãmas un dâmb
ºi pe dâmb creºte iarbã mare. A ars hanul, cucoane
Dumitraºcule...
A ars ? rosti boierul, pe gânduri ; de mult a ars ?
29
Mihail Sadoveanu
Ei, de mult ! Eu numai am auzit cã acolo a fost

hanul Boului, dar nu l-am apucat când am venit prin
pãrþile acestea.
Boierul Dumitraºcu tãcu, îºi mai rãsuci o þigarã ;
apoi, dupã ce deºertarãm cana poruncitã de Cristache,
fãcu el semn crâºmarului. Dupã aceea, se întoarse
spre noi.
Mãi bãieþi, zise el, pe gânduri ; am sã vã poves-
tesc ceva ; ºtii, câteodatã, ai nevoie sã-þi mai destoi
inima... Câte lucruri nu-s îngropate în fundul sufletului !
O suflare trece ºi descoperã întâmplãri uitate. De pildã,
eu, de când am uitat de hanul Boului ! ªi iatã, acuma
mi-am adus aminte de el.
Am sorbit câte-un pãhãrel ; eu m-am uitat pe fereastrã
la cai ; apoi bãtrânul prinse a istorisi, în lumina mâhnitã
a unei zile ceþoase de toamnã.
Sã vedeþi... începu cuconul Dumitraºcu, moale,
odatã m-am abãtut ºi eu prin pãrþile acestea, or fi vreo
treizeci de ani de atunci. Am venit pentru o moºtenire,
într-un târguºor de pe-aici, am uitat cum îi zice. Într-o
zi, neavând ce face, am luat puºca ºi am pornit-o
razna, peste câmpuri, prin beldii, prin mlaºtini, pe
miriºti... Era tot toamnã, aºa, pe vremea asta.
Era chiar ca astãzi. O tãcere mare era împrãºtiatã
pretutindeni, pe ºesuri ºi vãi, ºi o pâclã de toamnã
învãluia totul. Soarele nu se vedea, dar o luminã dulce
sta în pâcla nemiºcatã. Pe ºesuri goale, în vãi goale,
prin lumina aceasta dulce, care se strecura parcã prin
geamuri fumurii, în pâclele tãcute, în singurãtãþi, plutea
o melancolie sfâºietoare.
Am umblat multã vreme, la întâmplare, mi-am pierdut
direcþia ºi m-am îndreptat ºi eu încotro am apucat.
Din când în când, câte-un cristel ori câte-un stol
de potârnichi se ridica zbârnâind de prin tufiºuri de
30
porumbrei. Trãgeam. Puºca vuia înãbuºit în negurã.

Mã plecam în tãcere, luam paserea sângeratã, o aninam
în laþurile torbei, apoi porneam tãcut înainte. Câteodatã,
un iepure roºcat izbucnea dintr-o tufã întunecoasã,
trecea ca o nãlucã prin pâlcuri de strujeni uscaþi care
pârâiau, ºi dintrodatã se prãpãdea sub vãlul de ceaþã.
De la o vreme a început a mã cerca foamea. Mã
opream în tãcerea puºcelor ºi ascultam ; voiam sã aud
vreo trâmbiþare de cucoº sau vreun lãtrat de câne. Dar
pãream pierdut în mijlocul unei singurãtãþi, nici cel
mai mic zvon de viaþã nu se simþea.
Am umblat multã vreme pe miriºti, prin mlaºtini,
am sãrit pâraie mâloase care curgeau pe sub sãlcii
neclintite, m-am încurcat într-un fãgiþel tufos, apoi am
dat de fâneþe cosite, pe care înnoia otava.
Pãºeam drept înainte, la întâmplare. Lumina scãdea ;
negurile se întunecau. ªi tocmai când însera, într-o
tãcere de moarte, deodatã izvorî din neguri, ca din
pãmânt, o clãdire mare înaintea mea ºi un pâlc de
copaci. Dupã înfãþiºare, am cunoscut cã e un rateº
boieresc.
În bãtãtura hanului, mi-am scuturat de þãrânã ciz-
mele. Dar nimeni nu ieºi sã mã întâmpine. Am împins
o uºã care era prinsã în clampã numai, am intrat.
Nimeni. În tot hanul, tãcere. Am bãtut în podele cu
stratul puºtii ºi am aºteptat un sfert de ceas ; pe urmã,
iar am bãtut ºi am aºteptat. Nimeni. ªi în hanul pustiu
pãtrundea întunericul serii de toamnã.
Pe tejghea stãteau, bine rânduite, mãsurile, ulcelele
ºi paharele ; un scaun era în dosul tejghelei ; în rafturi,
câteva sticle ºi atât. Am cãutat în ulcele apã, vin sau
rachiu. N-am gãsit.
Prin întuneric, am pãºit în altã odaie. Laviþi, scaune,
o masã de brad. Dar nimeni înlãuntru. În a treia încãpere,
31
Mihail Sadoveanu
pãreþii erau îmbrãcaþi cu scorþuri de lânã ; lângã horn,

pe un pat lat, erau clãdite perne, lãvicere ºi plapome,
iar deasupra, pe culme, erau grãmãdite straie colorate
femeieºti, o caþaveicã, o casâncã, ºi peste ele o pânzã
mare de in. Cofa goalã, lângã uºã ; toporul alãturi. O
icoanã cu candela stânsã, la rãsãrit. Toate erau cu grijã
aºezate, dar toate miroseau parcã a singurãtate ºi a
pustiu.
Noaptea cucerise hanul singuratic. Am vrut sã cer-
cetez ograda, dar mi-am închipuit cã zadarnicã îmi va
fi munca, de vreme ce, de atâta timp, nimenea nu mi-a
rãspuns, nici nu mi-a ieºit înainte.
Eram flãmând ºi însetat ºi tulburarea mã adusese
într-o ciudatã stare. Cãutam sã-mi lãmuresc pricina
pentru care hanul era pustiu. Mã aºezasem în odãiþa
îmbrãcatã din fund ; mã gândeam în tãcerea adâncã ;
îmi fãceam sute de închipuiri care de care mai stranii, mã
tulburasem de-a binelea ºi n-ajungeam la nici un capãt.
Tãcerea ºi pâcla întunericului mãreau jalea clãdirii mute.
Dupã un rãstimp, mi s-a pãrut cã negura nopþii de
toamnã se lumineazã puþin. Aceeaºi tainicã luminã ca
ºi ziua, însã foarte slabã, umplea singurãtatea ºi noaptea
de-afarã, intra pe geam ºi punea o patã slabã, ca o
pãrere, pe duºamelele înnegrite ale odãii.
Eram aþâþat ºi spun drept îmi era fricã sã mã
culc, cu toate cã eram zdrobit de obosealã. Îmi pusesem
puºca alãturi, stam pe pat în capul oaselor, ascultam,
ºi, în tãcere, urechile îmi þiuiau ºi-mi umpleau tidva de
vuiet.
Într-un târziu, mi s-a pãrut cã aud un horcãit greu
care venea de departe parcã. L-am ascultat un rãstimp
cu zvâcniri tari de inimã ; apoi a contenit. Totuºi, din
când în când, slabe rãmãºiþi, ca niºte oftãri lungi,
ajungeau pânã la mine ºi mã înfiorau.
32
Orice-aþi spune, eu nu cred sã fie om pe lume care

sã nu-ºi simtã inima bãtând grãbit, când se aflã noaptea
în singurãtate ºi mai cu samã într-o clãdire pustie.
Vedeþi cã impresii de treizeci de ani mã tulburã încã.
Lumina tainicã da un colorit cumplit odãii ; în marea
de negurã luminoasã de afarã, forme fantastice treceau,
figuri sinistre, trupuri nalte ºi mlãdioase, ºi toate într-o
tãcere ºi într-o singurãtate stãruitoare.
Deodatã, douã lumini fosforice, ca douã stele gemene,
izvorârã într-un colþ, din întuneric. Îndatã mintea a
înjghebat în jurul lor o figurã care rânjea la mine.
M-am întors pe pat, mi-am înfundat capu-n perne ; îmi
simþeam inima zvâcnind ºi urechile îmi vâjâiau.
N-o sã vã spun multe ºi n-o sã vã fac sã credeþi, mãi
bãieþi, cã hanul era fermecat ; nici sã nu credeþi cã cerc
sã vã înspãimânt : e prea dimineaþã ºi mintea ne e
limpede macar cã am bãut mai multe pahare decât
trebuia. Voi, acum, o sã înþelegeþi uºor cã horcãitul
putea foarte bine sã fie sforãitul unui om adormit
undeva ; cã lumina dulce a negurilor ºi pâlcul de copaci
de lângã rateº înjghebau figuri fantastice ; cã cele douã
stele de fosfor puteau sã fie doi ochi de motan ; dar
eu atunci, aþâþat, pregãtit de ciudãþenia împrejurãrilor,
nu puteam sã cred decât anumite lucruri.
Dar lucrurile acestea n-au nici o însemnãtate adicã
n-ar avea nici o însemnãtate, dacã ar rãmâne aºa, fãrã
sfârºit ; ele trãiesc încã în mintea mea, dupã atâta
vreme, numai din pricinã cã s-au sfârºit într-un anumit
chip. ªi sã nu vã închipuiþi, dragii mei, nici o tragedie,
nici un pumnal, nici o izbucnire de sânge ; povestirea
mea nu se sfârºeºte tragic cum se sfârºesc de obicei
povestirile nuveliºtilor noºtri.
Nu ºtiu cât oi fi stat eu cu capu-n perne, mãi bãieþi,
dar ºtiu cã la urmã, tot truda a învins fiorii ºi am
adormit.
33
Mihail Sadoveanu
Când m-am trezit, era luminã în odãiþã ºi focul

pâlpâia în hoarnã. ªi dragii mei o ºerpoaicã mândrã,
o nevesticã sprâncenatã sta tãcutã înaintea vetrei. Acuma
las la o parte uimirea mea, poate voi fi boldit ochi
minunaþi, poate mã credeam încã sub stãpânirea unui
vis îmi aduc aminte numai de râsul luminos al neves-
tei ºi parcã vãd încã cele douã buze rumene des-
fãcându-se ºi sprâncenele îmbinate, pe când râdea,
ridicându-se în arcuri fine, deasupra ochilor.
Te miri tare, bãdiþã ? zise ºerpoaica ; ai crezut
cã te afli în pustiu. Ghiujul naibei, ticãlosul de bãr-
batu-meu, s-a îmbãtat ca un muscal ºi s-a culcat în
ºurã... Nu poþi avea nici o credinþã într-însul ! Eu am
fost la târg de am adus câte ceva pentru dugheanã,
chiar acu vreo jumãtate de ceas am descãlicat... Noroc
cã n-a venit nimeni mai aºa... putea sã ia tot ce-i cãdea
în mânã. Ghiujul a bãut pânã ce n-a mai putut ; de-acu
doarme pânã mâne-sarã !
Eu o ascultam cu voie-bunã ºi inima mi se încãlzea
în piept nevoie mare. I-am spus cã-s flãmând ºi însetat.
Ea a sãrit sprintenã, a pregãtit mãsuþa cu trei picioare,
a acoperit-o cu o pânzã curatã, a adus vin, mi-a pus un
pui fript dinainte ºi era, mãi bãieþi, aºa de rumãnã ºi de
mândrã, ºi sprâncenele celea, mãi bãieþi, ºi ochi de
foc... Nu mai spun nimic ; sunt treizeci de ani de atunci,
iaca, treizeci de ani, în toamna asta...
Aici boierul Dumitraºcu se opri, mai dãdu de duºcã
un palici de vin ºi-ºi mai rãsuci o þigarã ; dupã aceea îºi
trecu degetele prin frumoasa-i barbã cãruntã ºi rãmase
gânditor.
Eu întrebai :
Ei, cucoane Dumitraºcu ? pe urmã ?
Cum, pe urmã ? zise boierul cu un zâmbet blajin ;
numaidecât sã-þi spun ce-a fost pe urmã ? Mai bine hai
sã bem ºi paharul acesta ºi pe cai, cã întârziem !
34
Am ieºit afarã, am încãlecat ºi am pornit spre Topila.

O tãcere mare era împrãºtiatã pretutindeni pe ºesuri
ºi pe vãi, ºi o pâclã de toamnã învãluia totul. Soarele
nu se vedea, dar o luminã dulce sta în ceaþa nemiºcatã.
Lumina se strecura parcã prin geamuri fumurii în pâcla
tãcutã ºi în singurãtãþile adânci.
Potcoavele cailor vuiau înãbuºit pe ºosea. La dreapta
ºi la stânga, pe muchii, copaci cu frunzele arse stãteau
nemiºcaþi în lumina tainicã. La o cotiturã, deodatã
izvorî ca din pãmânt, lângã un pâlc de mesteceni
pletoºi, o movilã plinã de bãlãrii ºi ierburi uscate.
Aici a fost hanul Boului, odatã... zisei eu.
Boierul Dumitraºcu îºi opri calul, se uitã la pâlcul
de copaci, la ºesul drept care se pierdea scurt în vãlul
de ceaþã, la movila singuraticã, ºi zise încet, dând din
cap :
Da, aici a fost...
Apoi oftã lung, îºi puse calul în trap liniºtit ºi ne
cufundarãm în pâclele tãcute, ne depãrtarãm de hanul
Boului, prin melancolia toamnei.
Povestiri, 1904
Hanul boului a fost publicatã mai întâi în Pagini alese,

nr. 18 (21) din 16 februarie 1903.
Este pentru prima datã când apare tema hanului, recurentã
la Sadoveanu. H. Sanielevici a vãzut aici adulter ocazional
ºi, din nou, beþie.
Pentru Eugen Lovinescu, care-l considera prea romantic
ºi prea puþin realist, Sadoveanu este în fond, un poet, un
poet imaginativ ºi evocator, iar Cãlinescu considera ºi el cã
miºcarea epicã strictã va fi întotdeauna punctul cel mai slab
al autorului : Fãrã cusur în limba lor domoalã, într-un ton
de melancolie stinsã, toate aceste schiþe ºi nuvele sunt lipsite
de invenþie. În Sadoveanu sau Utopia cãrþii, Nicolae Manolescu
va scrie : Invenþia are aici un sens special, cãci constã,
35
Mihail Sadoveanu
înainte de orice, chiar în abundenþa plinã de savoare a

detaliului, în concretul unei proze a cãrei originalitate þine
prea puþin de fabulã, de anecdota epicã, dar mai ales de
modul expunerii. [] Geniul lui Sadoveanu este al variaþiunii
pe temã. Invenþia nu e în subiect, ci în protocolul istorisirii.
36
Cânele
Strada era de obicei tãcutã. Feritã de cursul birjelor,

de nãvala carãlor din sate ºi de glasurile precupeþilor,
ºapte zile din sãptãmânã o ducea, mai ales vara, într-un
fel de moleºalã, ca un om care de-abia stã de somn.
Doar spre sarã, când slujbaºii trebuiau sã se întoarcã
de pe la canþelerii, cucoanele cu treburile ºi mâncãrile
isprãvite îndrãzneau sã înainteze pe la porþi, ºi acolo
puneau la cale politica târgului aºteptându-ºi soþii.
Erau ºi copii puþini, fiindcã familiile se înþelegeau
asupra punctului cã astãzi, dragã, viaþa e grea, nu mai
e ca odinioarã, când te duceai cu un sorocovãþ în
piaþã, cumpãrai cât puteai duce în spate ºi te întorceai
ºi cu cusur. Copii erau puþini ºi, câþi erau, creºteau în
frica lui Dumnezeu ºi a lui sfântul Neculai din cui.
N-aveau voie sã se joace cu bãieþii mahalagiilor pe
sub garduri ºi pe maidanuri, n-aveau voie sã-ºi rupã
hainele ºi sã-ºi zvârlã pãlãriile în colb, trebuiau sã fie
ca niºte fete mari, sã mânânce puþin, sã se poarte
cuviincios, cã astãzi viaþa-i grea. Glasurile lor se auzeau
numai sâmbãta sara, ca niºte þipete de moarte, când
mamele sãreau asupra lor, îi dezbrãcau, îi fãceau albi
de sãpun ºi-i vârau cu capul în albiile cu leºie.
Altfel, pe strada aceasta, a Prefecturii, stãteau numai
familii cumsecade de funcþionari. Numai în capãt, spre
marginea târgului, rãmãsese din vechi un om de rând,
37
Mihail Sadoveanu
un fanaragiu. Îl chema Dorobanþu. În amurg pornea,

cu scara trecutã pe umãrul stâng, ca sã aprindã luminile
târgului, ºi se întorcea stângându-le la miezul nopþii.
Le stângea ºi cânta încet, cumpãnindu-se ºi spriji-
nindu-se în scarã :
Foileana bobului
Pe malu Siretului
Paºte mânzu Iorgului...
Când se suia sã stângã flacãra, nasul lui mare sclipea

roº în bãtaia felinarului.
Acasã, Dorobanþu se certa cu Huza, nevastã-sa ; ba
uneori ieºeau în puterea nopþii trãgându-se de cap,
chiuind ºi tãvãlindu-se prin ºanþuri. De altminteri, Huza,
femeie grasã ºi voinicã, era destul de vrednicã ºi spãla,
cu ziua, toate rufele murdare ale boierilor din strada
Prefecturii.
Cel mai cu vazã locuitor sãlãºluia de bunã samã în
casa cea mai mare. Cuconul Vasile Teodoreanu, poli-
þaiul. Trãia numai cu cucoana Adela, erau singuri, fãrã
copii, ºi amândoi mãrturiseau cã sunt foarte fericiþi.
Dumnealui era scurt ºi gros, chel, cu un nas mare
pornit în jos, cãtrã barba ºi mustãþile cãrunte ; dum-
neaei era uscatã, cu obrajii supþi ºi cu un nas lung, care
privea spre cer. Cucoana Adela avea o pisicã roºã,
Floricica ; cuconul Vasile, un copoi mare, Osman ; ºi
când Osman lua la goanã lãtrând pe Floricica, care
fugea de-ºi scotea ochii, scuipând, cu coada înfoiatã
cât un mãturoi dumnealor se luau la ceartã : cucoana
ridica þipând ascuþit mânile ºi nasul cãtrã cer, boierul
înjura gros cu nasul întors ameninþãtor spre pãmânt.
Pe urmã se împãcau ºi dãdeau vecinilor lãmuriri :
Ce sã facem ? dacã n-avem copii...
38
Dintre vecini, prietinul de aproape al poliþaiului

era cuconul Gheorghieº Horga, directorul Prefecturii,
mijlociu, sprinten ºi mare amatior de cucoºi ºi de gãini.
Ograda lui era plinã de tot soiul de cobãi, ºi dimineaþa
domnul Horga se scula cel dintãi, ca sã vadã bãtãliile
dintre cucoºi. Peste zi povestea prietinilor asalturile ºi
vitejiile împintenaþilor sãi, cu amãnunte ºi înflorituri.
Cucoana Caliopi era acuma surã pe la tâmple ºi tot
nu se mai sãturase de dragoste. Cetea romane ºi cânta,
sara, cu glas tremurat, melodii arzãtoare ; când vorbea,
întorcea ochii pe dos, dãdea din cap, îºi umfla nãrile ºi
îºi subþia buzele ; dar cuconul Gheorghieº nu vroia sã
ºtie de fleacurile acestea : dupã ce-ºi bea cafeaua,
adormea în jâlþ gândindu-se la galiþele lui colorate.
Alþi vecini erau : Th.Th. Gavrilescu, grefierul, care
totdeauna, dupã ce lua leafa, se întorcea în trãsurã cu
capu-n piept ; Ioniþã Mãrculescu, secretarul primãriei,
care era mai dispreþuit dintre toþi, din pricinã cã la
dânsul în casã cânta gãina, adicã cucoana Frosa, subþi-
ricã, frumuºicã ºi iute ca un spiriduº ; cuconu Toader
Lascarache, ofiþerul stãrii civile, însurat la tinereþã, cu
bãtrâneþa moaºei Maria, unguroaicã de neam, care-l
bãnuia totdeauna cã umblã dupã muieri ºi se tânguia
tuturora de necredinþa lui Todere ºi alþii mulþi mai
mãrunþi ºi mai neînsemnaþi slujbaºi.
Toþi trãiau într-o liniºte ºi o înþelegere desãvârºitã, în
casele curate, împrejmuite de grãdini ºi livezi. De multã
vreme o duceau aºa Dorobanþu aprinzând ºi stângând
felinarele, Teodorescu repezindu-ºi nasul în pãmânt,
cucoana Adela înãlþându-l spre cer, Horga aþâþându-ºi
cucoºii, cucoana Caliopi spãriind cu cântecele ei vietã-
þile împrejurimilor ºi se simþeau foarte la locul lor.
Dar într-un rând o spaimã mare a burzuluit toate
sufletele.
39
Mihail Sadoveanu
Era într-amurgul. Cucoana Frosa stãtea la zãbrea,

frumos pieptãnatã ºi privea gânditoare la rarii trecãtori ;
cucoana Adela era în balcon ; cucoana Caliopi la poartã,
privind în lungul drumului ºi aºteptându-ºi odrasla cea
mai mare, trimeasã la pitãrie dupã pâne.
Bãiatul, Costicã, venea încet cu pânea la subsuoarã,
privind cu luare-aminte pulberea pe care o stârnea
valuri, târându-ºi botinele.
Din balcon, cucoana Adela îºi înãlþa nasul ºi întrebã :
Ai mai ieºit la poartã, soro ?
Da, dragã. Aºtept sã-mi vie diavolul de bãiet cu
pânea. Acuºi trebuie sã pice ºi dumnealui de la can-
þelarie. Apoi începu sã þipe ascuþit : Dar hai, dimone,
mai repede ! ai sã-þi strici botinele târâindu-le prin colb...
Zãrind pe Frosa la geam, îi fãcu din cap un compli-
ment ºi-i surâse cu dulceaþã.
În vremea aceasta, boierii întorseserã colþul stradei
ºi ajunseserã pe Costicã înaintea casei lui Mãrculescu.
Acolo se oprirã o clipã urmându-ºi vorba începutã încã
de la birou, pe când nevestica secretarului se retrãgea
roºã ºi grãbitã de la geam.
Costicã se plecã ºi ridicã de jos o piatrã : un biet
câne ogârjit, alb, coastele ieºite, intrase pe uliþã, cu
coada dintre picioare, ºi muºluia pe sub garduri. Era
aºa de umilit ºi aºa de amãrât ºi vântul de-ar fi bãtut,
l-ar fi dat jos.
Cânii mahalalei îl simþirã ºi dãdurã nãvalã în uliþã,
care strecurându-se pe sub porþi, care sãrind peste
garduri. Erau de toate neamurile ºi de toate mãrimile :
creþi ºi lânoºi ; zbârliþi, cu pãr aspru în jurul botului ;
bocºi graºi cu nasurile turtite ; copoi sprinteni ; dulãi cu
hãmãituri rãguºite ºi toþi dãdurã nãvalã în jurul vene-
ticului. Piatra copilului porni ºi pocni într-un gard
strãinul îºi încovoie în sus spinarea, îºi ridicã buzele
40
ºi-ºi arãtã dinþii, pe când hãmãiturile celorlalþi umpleau

strada de larmã.
Unul, mai îndrãzneþ, se avântã. Veneticul se întoarse
ca fulgerul clãmpãnind din dinþii albi, apoi porni încet,
cu ochii la pândã. Cânii ceilalþi, însã, dând un iureº, îi
întoarserã. Costicã repezi altã piatrã, ºi javra, izbitã,
icni, fãcu douã copce ºi trecu arsã pe alãturi. Bãiatul
rãcni o datã ascuþit ºi se plecã spre picioare, boierii îl
împresurarã cu întrebãri felurite, iar cucoana Caliopi
din poartã lãsã sã-i scape un þipãt ascuþit :
Haah ! l-a muºcat cânele !...
Din balcon, cucoana Adela începu a striga cu nasul
spre cer :
Vasile ! Vasile ! ieºi afarã ! un câne turbat pe uliþã !
A muºcat pe Osman !
ªi cuconu Vasile dãdu buzna afarã spãriat, privi o
clipã cu ochi uimiþi furtuna din stradã, oamenii ºi
femeile care ieºeau de pretutindeni întrebându-se,
repezindu-se, izbindu-se se întoarse, nãvãli iar în
casã ºi ieºi numaidecât cu puºca.
Haah ! þipã iar cucoana Caliopi, un câne turbat !...
ªi cânii lãtrau, ºi oamenii se prãbuºirã în toate
pãrþile ºi se întoarserã cu ce putuserã apuca, cu cio-
mege, cu bastoane, cu ostreþe rupte din garduri, doi
servitori se arãtarã cu furcile ºi începurã goana.
Cânele strãin se strecura rânjind prin ºanþ, pe sub
garduri ; din când în când clãmpãnea la nãvãlirile prea
înaintate ale duºmanilor care-l lãtrau furioºi ; apoi, când
rãcnetele ºi fâºcâiturile oamenilor îl împresurarã, o
porni ceva mai repegior, cu coada mai strânsã pe
pântece. Era foarte umilit ºi parcã nu cerea decât sã fie
lãsat în plata Domnului.
Dar o piatrã îl ajunse, apoi alta. Din urmã veneau
mânioºi ºi cuconul Gheorghieº Horga, ºi grefierul
41
Mihail Sadoveanu
Gavrilescu, ºi Mãrculescu, ºi Lascarache, ºi toþi locuitorii

ºi slugile strãzii, învârtind arme ucigaºe. Cuconul Vasile
se opri o þârã, ridicã puºca, ochi ºi, o datã cu bubuitura
asurzitoare, un fum des învãlui grãmada. Cânele o
porni în fugã spãriatã ºi urmãritorii se rãsfirarã rãcnind
ºi chiuind.
Din strada Prefecturii cotirã în uliþa ªtefan cel Mare.
Acolo oamenii, înspãimântaþi de atâta larmã, sãriserã
în pãr ºi se bãteau cap în cap.
Ce-i, frate, ce s-a întâmplat ?
Domnule ! strigã poliþaiul bãlãbãnindu-ºi puºca :
e turbat !
Cine-i turbat ?
Dupã el, domnule, nu sta la vorbã ! ordon, domnule
ordon ! Câne turbat ! Dupã el !
ªi alergau dupã el.
Cânele fugea îngrozit de strigãtele sãlbatice ºi bãtut
de bolovanii care alergau, sãrind pe drum, în urma lui.
A muºcat un bãiet !
Pe cine l-a muºcat ?
Un bãiet al lui Horga, de zece ani...
Ce spune ? Ce zice cã a muºcat ? Pe cine ?
Nu ºtiu !... aud cã a muºcat zece copii...
ªi goanã, ºi þipete, ºi fluierãturi ºi iatã cã uliþa
deºteptatã în capãtul celãlalt se ridicã în picioare ca un
singur om ºi opreºte fuga urmãritului cu o grindinã
repede de pietre. Cânele se întoarce, dar de dincoace
duºmanii s-au înteþit ºi printre rãcnete rãzbate o vorbã
spãimântatã : Turbat ! E turbat ! Câne turbat !. ªi vin cu
mânie, îºi bãlãbãnesc ciomegele, furcile, bastoanele,
nu mai este chip de scãpare, ºi pribeagul începe a urla
înfiorãtor, stã o clipã în loc, apoi se repede ºi se
strecoarã subt un podeþ.
L-au împresurat. Cuconul Vasile, de departe, trage
al doilea foc asurzitor, bolovanii pornesc, se izbesc ºi
42
se înfundã pe gura neagrã a podeþului, mulþimea se

apropie fierbând. Dar deodatã se rãsfrânge în lãturi
îngrozitã, unii cad pe spate, alþii se rostogolesc spre
laturi... Cânele a zvâcnit ca un bulgãre de zãpadã de
sub pod ºi, prin ºanþul pe care l-a croit spaima înaintea
lui, sfârâie ca o arãtare. Dar ciomegele l-au ajuns ; l-au
îngrãmãdit subt un gard.
Izbit, sfâºiat, zdrobit, începe iar a urla cu sãlbãticie,
cu ochii cãscaþi de spaimã aþintiþi asupra lumii care-l
împresoarã ºi care-l ucide. Gemetele slãbesc înãbuºite ;
sângele nãvãleºte pe gurã, iese ca niºte flori pe blana
albã, printre coaste ºi ochii se rostogolesc ca niºte
globuri crunte, apoi rãmân neclintiþi, plini de lacrimi ºi
sânge, ºi parcã întreabã ceva cu groazã ºi cu durere.
Mulþimea se miºcã, se împrãºtie. ªi boierii intrã pe
strada Prefecturii, vorbind zgomotos. Cine a dat întâi ?
Cine l-a sfârºit ? Fiecare a dat lovitura cea din urmã.
Cucoanele aºteaptã neliniºtite. Ce-a fost ? Cum a
fost ? Costicã nu-i muºcat, nu-i muºcat nici Osman, dar
putea sã se întâmple mare comèdie. Praful uliþii, ca
niciodatã, se ridicã des ºi scânteiazã ca o pulbere de
aur în luminile asfinþitului, peste casele curate ºi peste
livezile verzi.
ªi deodatã o cucoanã îºi aduce aminte cã mâncara
se rãceºte ºi toþi îºi aduc aminte cã n-au cinat încã, ºi
se grãbesc spre case. Poftã bunã, bun apetit, praful se
potoleºte, lãtrãturile contenesc, sara coboarã peste
liniºtea oamenilor.
Crâºma lui Moº Precu, 1904
Cânele a apãrut prima datã în Voinþa naþionalã, nr. 5853

din 21 oct.-3 nov. 1904.
În Notele sale publicate în 1954, Profira Sadoveanu mãrtu-
riseºte cã târgul de provincie surprins aici este Fãlticeniul,
iar strada, ªtefan cel Mare. La apariþie, schiþa a stârnit o nouã
43
Mihail Sadoveanu
polemicã între H. Sanielevici ºi G. Ibrãileanu. Primul a acuzat

din nou schiþa de imoralitate. Între Sadoveanu ºi G. Ibrãileanu
se va lega, în timp, o mare prietenie.
Prin cruzimea detaliului ºi prin viziunea grotescã, schiþa
aminteºte de Grand Hôtel «Victoria Românã», a lui Caragiale,
spune Nicolae Manolescu, cel care considerã cã, dintre scriitorii
români, cei care l-au influenþat cel mai mult pe Sadoveanu au
fost Caragiale ºi Vlahuþã. La moartea lui Caragiale, Sadoveanu
a scris un emoþionant articol în care a vorbit despre minu-
natele schiþe din Momente, nuvelele Pãcat ºi Fãclia de Paºte
fiind apreciate drept povestiri zdrobitoare.
În antologia Istorisiri vechi ºi nouã, volum de propagandã
comunistã publicat în 1954 la Editura Tineretului a Comitetului
Central al Uniunii Tineretului Muncitoresc, aceastã schiþã
era subînþeleasã ca o metaforã a relaþiei dintre exploataþi ºi
exploatatori.
44
Pãcat boieresc
I
Moºia noastrã e departe de balta plinã de vânat ºi
de peºte a Borcii, cale de douã ceasuri cu calul, înlãun-
trul Bãrãganului.
În vara anului 1896 eram singur, cu logofãtul, cu
lucrãtorii, cu lanurile întinse, în cãldura nemiloasã a
verii. Veniserã ai noºtri la putere, ºi tata sta la Bucureºti,
om politic, nãpãdit de grele afaceri. Mama ºi douã
surori erau cu el. Nu ºtiam ce sã fac în casa mare albã,
pustie acum. ªi tinereþea mea avea nevoie de ceva,
asta o simþeam eu bine, eram neliniºtit, ºi cãutând
parcã acel ceva, începui a mã duce la vânat în Iezer,
când aveam vreme.
Acolo, în Iezer, am avut eu cea dintãi iubire ; ºi
eram sã ºi mor acolo.
Stepa îmi era dragã. Întreaga copilãrie ºi întreaga
tinereþã le petrecusem în Bãrãgan. Ars de soare vara,
bãtut de vânturi iarna, pustiu ºi trist, fãrã zare, fãrã
râuri, fãrã rãcoarea florilor ºi a pãdurilor, nemãrginire
dreaptã ºi totuºi era cel mai drag pãmânt sufletului
meu.
Acolo nu se vãd munþi cu coame albastre înãlþân-
du-se cu creºtetele în cer, aproape ; nici codrii bãtrâni
45
Mihail Sadoveanu
cu cânturi aspre ºi veºnice ; nici cucul nu cântã de

noroc, când ºuvoaie vin rostogolindu-se înspumate pe
treptele costiºelor, când luncile se umplu de flori ºi de
oaspeþi cântãreþi. Acolo se aude, iarna, suflarea crivã-
þului viforos într-un pustiu fãrã sfârºit, pe o nemãrginire
de zãpadã, sub care zac, triste ºi rare, sate zvârlite în
întindere ; iar vara priveºti ori pãmânturi goale, ori
lanuri mari, în care soarele varsã aur topit, în care
oamenii lucreazã din greu, încovoiaþi ca sub poveri
dureroase. Totuºi, în aceste locuri zgârcite în obiºnuite
frumuseþi, am simþit fiorii zãrilor fãrã sfârºit, când calul
mã ducea în zbor vulturesc, pe întinderi fãrã drumuri,
ºi melancolia amurgurilor m-a pãtruns cu adânca tainã
a neºtiutului unei mãri fãrã hotar. ªi încet, cu tinereþa
ºi cu dorul, am început a vedea frumuseþi nebãnuite.
Dimineaþa, mã trezeam când soarele roº, ca de
sânge, înflãcãra geamurile. Ieºeam repede afarã, dupã
ce mã îmbrãcam. Calul mã aºtepta la scarã, lângã pâlcul
de salcâmi care strãjuia casa, palatul nostru, cum îi
zicea tata, Dumnezeu sã-l ierte. Depãrtãrile erau învã-
luite de aburi ; ciocârlii cântau deasupra lanurilor noastre.
Porneam cu logofãtul, un om mãrunt, cu ochi mici,
sfredelitori, cu mustãþile lungi. Vorbeam puþin cu el,
nu-mi era drag deloc. Caii mergeau la trap înãbuºit pe
drumul de þârânã, în cântecele ameþitoare ale ciocâr-
liilor, care tremurau cascade melodioase în lumina
înãlþimilor. Nemãrginita câmpie plinã de pâne adia
uºor la suflarea vântului dimineþii, întunecându-se în
coborâºuri, sclipind ca aurul în coamele de val. ªi
treceam prin rãzoarele umede de rouã, prin armata de
secerãtori tãcuþi, ºi gândurile-mi pribegeau aiurea...
Peste zi se lãsau cãlduri copleºitoare. Stam undeva,
la umbrã ; îmi era sete ºi n-aveam apã ; priveam petele
rotitoare ale cãldurii, ºi ochii mi se þinteau departe, în
46
necunoscut ºi-n clipele acelea mã simþeam aºa de

plictisit, º-aºa de singur, cã mã-ntrebam de ce mai trãiesc.
Spre sarã, ca sã mai petrec, cãlãtoream spre una din
staþiile mici, roºii, pierdute în buchete de salcâmi, în
lungul drumului-de-fier, drept, fãrã sfârºit. Dam de
câte-o crâºmã singuraticã, în care, în rãstimpuri rare, se
auzea zarvã de glasuri, iute copleºitã de tãcerea pustiu-
lui. Pe urmã ajungeam la staþie, aºteptam un tren, care
venea de departe ºi trecea în depãrtarea fumurie a
rãsãritului. La un geam, în verdeaþa care cãptuºea zidul,
se arãta un cap de femeie gãtitã ca de sãrbãtoare ;
funcþionarii se miºcau încet, schimbau saluturi cu cunos-
cuþii ; maºina pufãia, pleca ; gara rãmânea micã ºi singu-
raticã în pacea amurgului. Plecam în trap þãcãnit, pe
gânduri ; tãcerea pustiului mã învãluia de pretutindeni,
umbra cucerea lanurile nãvãlind ca valuri de la rãsãrit,
ºi, din când în când, un canton suna trist, plângând
parcã, în imensitate : lang-ling !
Soarele, scufundat de mult în asfinþitul vânãt, trimetea
încã luciri trandafirii nourilor nemiºcaþi deasupra, în
înãlþimi. Sate depãrtate, în întunecimea care creºtea, se
cunoºteau întâi dupã fumegãri uºoare, apoi dupã lumini
pierdute în noapte, ca licurici pe o întindere fãrã mar-
gini, care se amestecau de la o vreme cu stelele zãrii.
ªi mã culcam trist în casa pustie, nu ºtiam ce sã fac ;
nu puteam ceti, nu puteam scrie, o plictisealã grozavã
mã apãsa.
Dragomir, logofãtul, cu ochii lui mici, mã sfredelea,
parcã îmi cetea în fundul sufletului ; ºi de câteva ori,
rãsucindu-ºi mustaþa, mi-a dat a înþelege, zâmbind, cã
pentru un boier tânãr ca mine este leac la plictisealã.
De, s-ar putea... sã nu vã fie cu supãrare... Pe-aici,
pe la noi, gãsim aºa o nevastã sprintenã, o fatã fru-
moasã... Hm ! ºi mã privea þintã.
47
Mihail Sadoveanu
Dar mie logofãtul nu-mi plãcea ºi n-aº fi vrut cu

nici un preþ sã-mi ºtie tainele ºi slãbiciunile. Îl trime-
team la plimbare, c-o vorbã scurtã, ºi aºteptam. Dar ce
aºteptam eu întârzia, ºi plictiseala îmi înnegura sufletul
tot mai mult.
Totuºi, într-o bunã zi prinsei din zbor o vorbã de la
Dragomir :
Vânat ca-n Iezer nu este nicãieri pe lume...
Mã întorsei spre el cu bucurie. Aveam cel puþin o
petrecere nouã.
Ce spui, Dragomire ?
Zic de Iezer... Maicã-maicã ! ce vânat e acolo ! Þi
se ridicã pãrul mãciucã în vârful capului...
Sã ºtii cã mã duc acolo la vânat...
Lui Dragomir îi sticlirã ochii. Bucuria lui cã va
rãmânea singur ºi va putea sã-ºi mai facã mendrele !
Începu a-mi spune despre Iezer câte minuni toate de
credeam cã nu mai sfârºeºte. Iar eu toatã noaptea
m-am gândit la plãcerea unui vânat în balta Dunãrii, ºi
a doua zi m-am hotãrât sã mã reped cu calul ºi cu
puºca pânã acolo.
Acesta a fost începutul cãlãtoriilor mele la Iezer.
Întãia vânãtoare n-a fost cu nici un folos. Mi-am
lãsat calul la crâºmã, în marginea satului, º-am coborât
spre apã, în apropierea liniei. Reþeaua albã a podului
de fier se întindea pânã departe, dincolo, peste mlaº-
tinã. În bãlþi pline de þipirig stãteau pânã la piept cai,
mestecând leneº verdeaþa care plutea în mãnunchiuri
pe luciu. Pe urmã, dupã bãlþile acestea scãzute, se
deschideau deodatã marile lunci de sãlcii bãtrâne,
incluzând ochiuri largi ºi adânci de apã. Mergeam cu
puºca în mânã, cu ochii aþintiþi asupra acestor pãduri
umede, pline de întuneric ºi sãlbãtãciuni, cu urechea
aþintitã la zgomotele undelor, la freamãtul sãlciilor.
48
Vedeam zboruri grãbite de raþe, vedeam stârci fâlfâind

greoi peste pãmãtufurile trestiilor, auzeam þipetele gãinu-
ºilor ºi ale liºiþilor, dar eram prea departe de ele.
Înþelegeam cã am nevoie de un tovarãº, de un vânãtor
din partea locului, de o luntre care sã mã ducã la
bãteliºti ºi ascunziºuri ºi lãsam vânatul în liniºte sã se
strecoare pe luciu, sã se ridice în unghiuri lungi pe
roºeaþa asfinþitului, ºi, cu sufletul plin de frumuseþea
locurilor, de miile de glasuri ciudate ale amurgului în
bãlþi, de minunatele coloraþii ale apei sub bãtaia celor
din urmã raze, rãtãcii mult, la întâmplare, fãrã þel
hotãrât.
Când mã întorsei, crâºmarul se uitã cu coada ochiului
la torba mea goalã.
Apoi vãd eu cã n-ai prins nimic...
Nu, n-am avut luntre...
Nici luntre, domnule, nici om care cunoaºte locu-
rile... Dacã mai ai plãcere sã vii pe la noi, sã te învãþ eu
ce sã faci... ªtii ce ? Sã-mi spui mie... o vorbã ! nimic
mai mult, ºi eu trimit rãspuns lui Marin... Dumneata
vrei sã vânezi numaidecât ?
Vreau, cum nu ?
Aºa ? Atunci sã-mi spui o vorbã ºi eu trimit rãspuns
lui Marin... Ãsta, domnule, e mare vânãtor... ºi nu
numai vânãtor ºi pescar, domnule, îþi spui eu... Cu el
sã te duci la vânat, ºi pe urmã sã stãm de vorbã !
Crâºmarul îmi vorbea cu înfocare, mândru de Iezer
ºi de Marin.
Bine, atunci când oi veni, sã chemãm pe Marin.
Uite, domnule ! zise iute crâºmarul, cu ochii în
sus ºi cu un deget înainte, parcã voia sã-ºi aducã
aminte de ceva ; uite !... Îl chemãm ºi vã înþelegeþi din
douã vorbe... O sã-l cinsteºti cu þuicã, domnule... Un
pahar, douã, trei, cât ai dumneata bunãtate... ºi afacerea
49
Mihail Sadoveanu
s-a încheiat ! îþi spui eu ! pe onoarea mea ! Eu, domnule,

am fost caporal în oaste, la artilerie !... Mã cheamã
Sandu Popescu !
ªi mã privi tãcând deodatã, cu bãrbia în piept,
parcã voia sã-mi vadã mai bine mirarea. Apoi zâmbi
ºi-ºi mângâie cu un singur deget, arãtãtorul de la
dreapta, mustãþile scurte, negre, care erau trase cu
cãrbunele parcã pe faþa-i roºcovanã ºi plinã. Mã privi
cu ochii mici veseli :
Treaba e ca ºi fãcutã !... Atunci, când vii pe la
noi ?
Chiar mâne... Numai vezi de-mi pregãteºte ceva
mâncare bunã...
Cum ? Aoleu ! Pun pe nevastã, domnule, ºi taie o
gãinã... Am ºi vacã, domnule ! Pe onoarea mea ! Eu am
fost caporal la artilerie ! Îþi pregãtesc o mâncare gro-
zavã... Vra sã zicã treaba e ca ºi fãcutã... Ce mâncare îþi
place dumitale ?
ªi mã privi iar zâmbind, cu bãrbia în piept. Apoi
tresãri, cu un deget înainte :
Stai ! o fripturã bunã, ºi totul s-a sfârºit ! ªi o
ciorbã ! O ciorbã ºi o fripturã ! Asta e ! ªi chem pe
Marin, ºi treaba e gata ! Pe onoarea mea !
ªi rãmase în faþa crâºmei, cu mânile în ºolduri, cu
nãdragii largi umflaþi ca de vânt, privind fericit în urma
mea, pe când eu mã cufundam repede pe Corbul meu
în umbrele Bãrãganului, spre asfinþitul ºters, aproape
stâns.
A doua zi pe la toacã, cum descãlecai, Sandu se
repezi pe uºa crâºmei ca izbit de cineva ºi rãcni la un
þânc numai de o ºchioapã, care se prãjea la soare :
Mã, tãtuþã, mã ! fuga la neicã Marin, mã !
Pânã ce-mi duse calul în ºopron, pânã rãcni la
muiere : U ! Ano, fã ! rupe gâtul la gãina a pestriþã !,
50
pânã intrã în odaia scundã, afumatã, cu zâmbetu-i frãþesc,

Marin puºcaºul sosi, cu bãiatul ca un mânz dupã el.
Uite-l, ãsta-i ! zise mândru Sandu, ºi întinse mâna
spre om.
Puºcaºul, scund, lat tare în spete, cu obrazul uscat,
înnegrit de o barbã rarã, zbârlitã, mã privea fãrã sã
clipeascã, fãrã sã zâmbeascã, cu doi ochi rotunzi, verzi.
Cu dreapta þinea de strat puºca atârnatã pe umãr, ºi
mâna neagrã, mare, cu degetele lungi, osoase, nodu-
roase, mi se pãru înspãimântãtoare.
Zâmbii :
Dumneata eºti Marin ?... Pe urmã nu mai ºtiui ce
sã-i spun. Ce obiºnuieºti ?
Þuicã, o þuicã mi-e destul, zise el încet, cu voce
linã ºi joasã.
O þuicã, douã, cât ai dumneata bunãtate, vorbi
zâmbind ºi frecându-ºi mânile Sandu Popescu.
Puºcaºul tãcu o clipã, privind în pãmânt, apoi mã
þinti cu ochii lui rotunzi.
Dumneata eºti boierul din Sãrãþeni ?
Da ! rãcni repede crâºmarul ; boierul Niculiþã ! ªi
aºezã cu grijã, pe masã, trei pãhãrele de þuicã.
Vânãtorul sorbi încet bãutura, cu ochii pe jumãtate
închiºi. Puse paharul la loc ºi-ºi ºterse mustãþile zbârlite.
Grãi iar cu glasu-i ostenit :
Am auzit cã la Sãrãþeni o duc mai bine rumânii...
Sandu nu-mi dãdu voie sã rãspund. Îºi repezi arãtã-
torul drept, înainte :
Cum ? foarte bine ! acolo, ca în sânul lui Avram !
Þi-o spun eu, neicã Marine, pe onoare !
Omul dãdu din cap. Crâºmarul îi puse în mânã a
doua þuicã. O sorbi ºi pe asta încet. Începu dupã
aceasta sã se scociorascã în chimir. Scuipã cu greaþã ºi
mormãi :
51
Mihail Sadoveanu
Nu-i !...
Ce sã fie ?
Tutun ! tutun ! strigã Sandu. Las cã-þi dã boierul
Niculiþã un pachet !... Aºa boier zic ºi eu ; om nu glumã !
ªi-ai vãzut ce cal are ? Un zmeu, neicã Marine !...
Vânãtorul desfãcu tutunul ºi scoase din carâmbul
cizmei o pipã neagrã. Suflã de câteva ori tare în þeavã
ºi o bãtu cu botul de marginea mesei.
Deodatã rosti tare, întinzând mâna stângã, mare ºi
neagrã, spre mine :
Nu ! la noi nu-i chip sã mai trãiascã rumânul ! Pe
mine m-a sãrãcit boierul ãl de-a murit, ºi ãsta care a
venit m-a afundat ºi mai rãu în necaz... Am rãmas
numai cu casa, atât ºi cu puºca...
În glasul lui era ca un hârâit aspru, dureros. Prin
ochii verzi, care mã priveau, trecu o lucire.
Crâºmarul îmi fãcu cu ochiul ºi tuºi. Puse apoi
mâna pe puºca lui Sandu ºi mi-o întinse :
Dumneata, boierule, ai foc central ! Eu cunosc !
am fost caporal în artilerie... Neica Marin are de cele-
lalte, vechi... Dar puºcã bunã, ºtii cum bate ?
Dacã n-ar fi fost bunã, n-ar fi þinut pânã acum !
zise iar moale, deodatã liniºtit, vânãtorul, îndopându-ºi
pipa cu tutun.
Aºa-i, are dreptate ! strigã Sandu Popescu. Dar o
þuicã ce mai zici, neicã Marine ?
Marin clãtinã din cap ºi-ºi aºezã pe umãr puºca.
Nu, mi-e destul ! De-acum mergem... Scapãtã
soarele...
Pornirãm spre Iezer, pe când din urmã ne petrecea
din ochi Sandu, cu mânile în ºolduri, cu zâmbetul pe
buze.
Tot drumul, pânã la baltã, Marin nu zise nimic. Pâcâia
din pipã, cu ochii rotunzi aþintiþi înainte, slobozind
52
vãlurele albãstrii de fum, care se înãlþau pânã la pãlãria

lui înverzitã de ploi ºi de vreme ºi se topeau într-o
clipã în aerul luminos. Mergea domol ; cizmele mari,
cu carâmbii pânã la genunchi, sunau greu pe pãmântul
tare, de douã ori fiecare cizmã : întãi cãlcãiul ºi pe
urmã talpa groasã. Pantalonii largi de lânã roºcatã,
zeghea neagrã, arãtau pete mari de sânge ºi de unturã ;
solzi de peºte, lipiþi în creþuri, sticleau verzii în lumina
pieziºã a soarelui.
Coborârãm drept în baltã. Cãsuþele risipite ale satu-
lui, cu fumurile luminoase, rãmaserã în urmã zugrãvite
pe cerul limpede. Într-o bãltoacã neclintitã, în noroi,
printre papurã zdrobitã, se arãtã o luntre, neagrã de
catran, priponitã cu o frânghie groasã de un þãruº
înfipt în malul hleios.
Asta-i luntrea mea ! rosti deodatã vânãtorul. Mai
încolo am ascunziºul vâslelor... ªi uite, colea pe mal,
între sãlcii, deasupra stufului bãlþii, cãsuþa mea... Atât
mi-a mai rãmas !...
ªi mã privi întunecat, cu hârâitu-i de durere deºteptat
în glas.
Omul îmi plãcea, cu toate cã vorbea aºa de puþin ºi
mã privea aºa de ciudat. Din toatã înfãþiºarea lui cãtrã-
nitã, din glasu-i adânc, se cunoºtea cã trecuse prin
dureroase furtuni. Amãrãciunile-i sãpaserã brazde pe
faþã ºi-i secãtuiserã izvorul vorbirii. ªi, privindu-l, mã
gândeam la spusele lui, la boierul cel bãtrân, la cel
nou, la furtuna care poate sta înlãnþuitã în fundul
sufletului, de unde izvorâserã greu cuvintele amare :
Atât mi-a mai rãmas ! cãsuþa ºi puºca !
ªi voiam sã-i spun o vorbã de mângâiere. Dar el se
întoarse spre mine, cu ochii lui rotunzi, ºi zise tare,
înviorat :
Hai, boierule, urcã ! Eu iau opãcinile ºi pornim...
53
Mihail Sadoveanu
Pornirãm cu luntrea, intrarãm încet în stufãrii. Din

sat veneau mugete prelungi de vite, sunete moi de
tãlãngi ºi glasuri omeneºti aºa de lãmurite, încât pãreau
cã vorbesc aproape de noi, undeva, în baltã. Apoi
încet-încet zgomotele scãzurã ºi noi pluteam pe cãrãri
strâmte, printre trestiile care foºneau uºor ºi tremurau
o datã cu lumina aurie de soare. Din când în când apa
clipocea, sunând grãbit ; aproape de noi, o umbrã
neagrã trecea printr-o ºuviþã de luminã, ºi puºcaºul
întorcea faþa spre mine :
O liºiþã...
ªi iar ne strecuram în tãcere un rãstimp. Apoi deodatã
un mãcãit aspru mã scutura din liniºtea ce mã cucerise,
aripi bãteau ºi raþa se înãlþa sãgetând pe deasupra
pãmãtufurilor roºcate, dincolo de bãtaia puºtii.
Dupã aceea, dintrodatã plutirãm lin ºi intrarãm sub
bolþile luncii mari de sãlcii.
Soarele da în asfinþit, o pulbere de aur se strecura
prin pletele verzi ºi tremura în flori de luminã pe pânza
neclintitã ºi întunecoasã a apei. Ramurile, împreu-
nându-se, deschideau arcade negre, sub care treceam
într-o liniºte neþãrmuritã, lãsând o cãrare de solzi de
oþel în urma luntrii.
ªi ne oprirãm între douã sãlcii scorburoase, adãpos-
tiþi de ramuri dese, care curgeau de sus pânã la luciul
bãlþii. În faþã aveam o oglindã uriaºã, în care soarele se
învolbura într-un cuibar de foc, între douã ziduri de
trestii, ce-ºi clãtinau uºor vârfurile subt o boare de-abia
simþitã.
Marin scãpãrã ºi-ºi aprinse pipa, apoi, cu degetele
rãºchirate, îºi dãdu pe dupã urechi pãrul cãrunt.
Îmi pregãtii puºca ; trãsei încet cucoaºele care þãcã-
nirã de câte douã ori fiecare.
54
Soarele vãrsa valuri sângeroase acum, se cufunda

în zare. O liºiþã se arãtã, cu puii dupã dânsa, în partea
cealaltã a ochiului de apã, din trestii.
Mai avem ! zise Marin întorcându-ºi faþa neclintitã
spre mine. Acum asfinþeºte soarele...
ªi pâcâia liniºtit din lulea.
Neicã Marin, ºoptii eu, scormonit de dorinþa de
a-i spune o vorbã bunã.
Ei ?...
Ai dus-o rãu cu proprietarul cel bãtrân, cel ce-a
murit ?...
El îºi întoarse spre mine ochii verzi, rotunzi, ºi-ºi
scoase luleaua din gurã.
Am rãbdat, zise el domol, am rãbdat... Dar acum
o sã mai pot rãbda, cu ãst nou ?... ªi mã întreba cu
ochii. Din pricina ãlui bãtrân mi s-a dus în pulbere ce
brumã am agonisit, ºi din pricina lui nevasta a intrat în
pãmânt !...
ªi mã privea crunt, parcã scrâºnea. În ochii verzi
jucau raze apoase. Mâna stângã, neagrã, noduroasã, se
ridicase spre mine.
Voia sã mai zicã ceva, dar deodatã ochii, sticlind, i
se înãlþarã ºi mânile cuprinserã puºca. Un vâjâit ca de
vânt trecea pe sus. Un stol mare de raþe se învãlui
deasupra noastrã.
Puºtile trãsnirã, umplând de tunete adânci pãdurile
bãtrâne de sãlcii. Þipete ascuþite ºi mirate de gãinuºi
rãspunserã din trestii, câteva raþe cãzurã greu în stropi
roºii, pe apã, pe când stolul, ca izbit de furtunã,
se întorcea brusc, se înãlþa, se pierdea pe deasupra
luncilor.
55
Mihail Sadoveanu
II
Din tãcerea sau din vorba ruptã, zgârcitã a vânãtorului,
nu putusem sã pricep multe lucruri. Sandu crâºmarul,
iar, vorbea prea mult, ºi ce voiam eu sã aflu, ori nu era
în stare sã-mi spuie, ori se prefãcea cã nu înþelege. ªi
mã lua cu vorba-i pripitã înainte, îmi zâmbea prieti-
neºte, îºi întindea degetul, trãgându-ºi în piept bãrbia,
se jura pe onoare ºi striga cã a fost caporal în artilerie.
Era o vulpe ºireatã domnul Sandu Popescu, de nu mai
avea margine. Þuicile pe nesimþite le strecura spre
puºcaº : boierul plãteºte ! ºi tutunul, ori lipsea, ori nu
lipsea din chimir, un pac nu strica : boierul plãteºte ! ªi
zâmbea cu faþa rumãnã ca o lunã plinã, aºa de fericit,
cã n-aveam ce face, tãceam ºi plãteam cu voie bunã...
De altminteri, aveam ºi de ce. Pândele, vânãtorile
noastre erau foarte fericite. Marin cunoºtea cotloanele
cele mai ascunse ale sãlbãtãciunilor ºi mã strecura cu
luntrea spre ele, încet, cu ferealã, cu un meºteºug de
care mã minunam totdeauna. Balta, pe de altã parte,
gemea de raþe, de gãinuºi, de dupli de toate neamu-
rile zburãtoare ºi fricoase cu ochii rotunzi, cu gâturile
lungi, tremurãtoare ºi lucii. ªi parcã ºi vânãtorul meu
avea ceva din mlãdierea aceea a gâtului, uºoarã, cu
ferealã ºi cu teamã, ºi ceva din privirea pãtrunzãtoare,
rotundã, ascuþitã, verde ca ºi apa stãtãtoare a Iezerului,
privire care mã neliniºtea.
Într-o sãptãmânã, patima pândei, a vânatului bãlþii,
îmi intrase în suflet, în sânge, în simþuri. Veneam în
galop întins, cum da soarele spre asfinþit, treceam
repede prin crâºmã, unde mã aºtepta Marin ºi gãlã-
giosul sfat al lui Sandu, umpleam pentru puºcaº o
gãrãfioarã de þuicã ºi plãteam douã pacuri de tutun, ºi
56
ne coboram spre pânza stufãriilor. În liniºtea bãlþii

întinse, þipãtul singuratic al unei paseri deºtepta ca un
rãcnet singurãtãþile ºi mã fãcea sã tresar. Cu ochii
deschiºi mari, cercetam vãzduhul la linia pãmãtufurilor
roºcate, spre asfinþitul înflãcãrat, ori cãrãrile lungi în
trestii, ori bolþile întunecoase ale sãlciilor, în care se
cerneau stelele, florile de luminã, ºi inima-mi bãtea
grãbit când un fir de papurã sau de mlajã se clãtina.
Acum puteam sã deosebesc clãtirea domoalã a vântu-
lui, de fiorul uºor, sfios, pe care-l da strecurarea paserei
de apã.
Deosebeam acum cu urechea ºi zborurile ca izbiri
de vânt ale raþelor, de fâlfâirile moi, abia auzite, ale
stârcilor, ori de sfârâiturile de aripi ale cristeilor de
papurã ; deosebeam bine ºi strigãtul vulturilor care se
roteau în vãzduh, dupã pradã, de rãcnetul de trâmbiþã
al bâtlanilor, de gâgâirile aspre, scurte, ale gâºtelor
vinete. ªi toatã vremea cât stam în luntre, cu puºca în
mânã, eram cu ochii mari la pândã, cu inima gata sã
zvâcneascã înfierbântatã, fãrã nici o simþire alta, fãrã
nici un gând.
Marin îmi da desluºiri asupra acestui vânat pãtimaº,
cu glas domol, cu cuvinte întrerupte, cum îi era obi-
ceiul. În rãstimpurile mari de tãcere, pâcâia din pipa
totdeauna plinã. Când sfârºea, o umplea din nou, dar,
înainte de a o aprinde, îºi dregea gustul cu un gât,
douã de þuicã.
Câte puþin, câte puþin, deºi greu, ne mai împrie-
tinirãm, ºi aflai ceva ºi din trecutul care aºa de tare îi
amãrâse sufletul.
Boierul vechi, ãl de-a murit, boierul Leonida, cum
îi zicea Marin, îºi fãcuse de cap o viaþã întreagã. Dusese
pe oameni numai în rãcnete ºi-n sfârcul harapnicului.
ªi pe toþi îi domolise, îi frãmânta ca pe niºte robi. ªi de
57
Mihail Sadoveanu
la acela, de la bãtrân, i se trãgea puºcaºului meseria

aceasta fãrã hodinã, de pescar ºi vânãtor, de care nu
fusese niciodatã bucuros, dar care la sfârºit îi intrase în
sânge cu miasmele, cu frigurile, cu duhurile bãlþii. ªi
de la acela i se trãgea ºi durerea cea mare din tinereþã
despre care el nu-mi spunea nimic lãmurit, dar pe care
eu totuºi parcã o înþelegeam, cãci era vorba, în aceastã
durere, ºi de nevasta puºcaºului, care de pe atunci a
murit, aºa, s-a dus, numai de foc ºi de amar !.
ª-acuma, cu stãpânul acest tânãr, vânãtorul n-avea
nimic desluºit. Cel puþin mie nu voia sã-mi spuie nimic.
ªi nu înþelegeam ce putea sã aibã, pe câtã vreme
boierul lui nici nu sta la moºie ; venea numai aºa,
toamna, pe-o lunã, douã.
Ce-ai cu el, neicã Marine ?...
Eu ? cu el ? nimic ! Când vine, îi duc vânat ºi
peºte atât. ªi pentru asta îmi dã voie sã mã hrãnesc din
bãlþi un an, cã numai atât mi-a rãmas : puºca ºi cãsuþa...
Mã privea ostenit, cu faþa întunecoasã, cu ochii
verzi, rotunzi, ºi dãdea din cap.
Într-un rând îmi zise scurt :
ªi dumneata te-ai teme ca ºi mine...
De ce sã mã tem ? Zici cã n-ai avut nimic cu el.
Dar cu celãlalt parcã ce-am avut ? A avut el !... Eu
n-am avut nimic !
Ei !...
Cum ei ? Nimic ! Atât !
Dintr-atât nu puteam înþelege nimic. Omul era cu
sufletul prea închis, cu inima împietritã, cu o urã veche,
ascunsã, care nu se mai domolea. ªi cu toate cã mã
purtam bine cu el, ceva din amarul lui parcã mã
ajungea ºi pe mine ; mã privea cum îºi privea vânatul,
cu ochii sticlind uneori ; câteodatã nu-mi rãspundea la
întrebãri. Toatã fiinþa lui uscatã, cu barba zbârlitã, cu
58
ochii adânci, neînþeleºi ca apa Iezerului, era plinã de

neîncredere, de pornire asupra ciocoiului, care-l lãsase
cu puºca ºi cãsuþa lui numai, ºi care-i fãcuse un rãu
mare, odatã, în tinereþã poate.
ªi orice-aº fi fãcut, ºi eu eram un ciocoi. Oricât se
stãpânea el pãtrundea ceva ascuþit, ceva nemulþãmit
din vorba lui, ceva care mã tulbura ºi cu o sfialã
ciudatã mã uitam la mânile uriaºe, negre, cu degetele
noduroase.
Încet-încet trecurã însã acestea. ªi el încet-încet uita
pe boier. Începeam sã-i fiu un tovarãº, dupã ce-i fusesem
un învãþãcel, ºi parcã se mai domoli faþã de mine,
când, la sfârºitul sãptãmânii, îi strecurai în palmele
care mã înfricoºaserã douã piese de câte cinci lei.
Îi scãpãrarã ochii, într-un fulger verzui. Apoi mã
privi mulþãmit, cu un zâmbet :
Sã trãieºti, boierule, sã-þi dea Dumnezeu sãnã-
tate... Asta nu-i pentru mine...
Dar pentru cine ?...
Deodatã ridicã ochii ºi mã privi. Apoi îºi coborî
încet pleoapele, cu luminile spre botul pipei, ºi nu-mi
rãspunse. Voia totuºi sã-mi arate cã l-am ajuns la inimã,
cã-mi era recunoscãtor. Începu a mormãi, ºi tuºi de
câteva ori.
ªtii ce, boierule Niculiþã ? Dimineaþa n-ai venit
niciodatã la baltã...
Nu.
Ei, atunci nu ºtii nimic. Dimineaþa, este ce este...
Eu, ºi la vânat, ºi la pescuit, dimineaþa fac treabã... ªi sara
picã, nu-i vorbã dar n-are a face ! Ai vreme dimineaþa ?
Am, neicã Marine, cum nu ?...
Ei, atunci sã vii într-o dimineaþã. Mâne, dacã
vrei. ªi sã te plimb eu pe apã... Auleu ! maicã-mãiculiþã,
dimineaþa sã vezi frumuseþã...
59
Mihail Sadoveanu
ªi se scãrpinã în cap, cu pipa în colþul gurii, cu

privirile o clipã încãlzite.
Pe mine mã înfiorau neliniºtea, nerãbdarea, fãgã-
duiala unei vânãtori cum n-am mai vãzut, ºi-mi luceau
ochii de bucurie.
Atunci mâni, o sã vin mâni negreºit.
Sã vii, boierule, cã n-o sã-þi parã rãu !...
ªi începu a vâsli mai vioi, trecându-mã prin tufele
de trestii ºi papurã, spre mal.
Sara de varã împânzea taina-i fumurie peste Iezer.
Marele pod de fier, departe, pãrea o panglicã lungã,
albã, întinsã pe sub cerul albastru. Din fund, din urmã,
se înãlþau aburii uºori, leneºi, ai apei stãtute ; un vânt
abia simþit aducea miasmele ascuþite, calde ale mâlului
ºi ale stufãriilor putrezite.
Omul vâslea, încordându-ºi grumazul, scuipa în
palme, trãgea de mãnunchiuri, ºi apa plescãia uºor,
apoi rãmânea în urmã tremurând în cercurele.
Tresãrii.
Boierule, sã nu te superi... Sunt aºa eu, un om
prost... Parcã ce învãþãturã am ?
De ce sã mã supãr, neicã Marine ?
Apoi uite, eu nu pot aºa, sã vorbesc, sã spui
multe ºi mãrunte... Eu mai mult tac, eu sunt o fire
închisã... Vai de sufletul meu... Ce am pãtimit, numai
Dumnezeu de sus ºtie !
Bine, neicã Marine, pentru asta nu mã supãr eu.
De ce sã mã supãr ?
Nu, da vezi, sã nu-þi închipui... Asta... Sandu e
vorbã lungã...
Deodatã se opri, scuipã o datã tare în palme ºi nu
mai zise nimic. Trãgea mai cu încordare. Parcã-i pãrea
rãu ºi de ce spusese. Iar eu mã gândeam la o cumplitã
deslãnþuire de patimi, care a fost cândva, odatã, cu
boierul cel bãtrân, ãl de-a murit.
60
III
M-am sculat cu noaptea-n cap ; de-abia trecuse
miezul nopþii. Dragomir, care de când cu rãtãcirile
mele, mã îngrijea ca pe ochii din cap, dãduse porunci
de cu sarã, ºi calul era gata la scarã. Când mã simþi,
prin întuneric, nechezã uºurel, dulce, ºi-mi atinse cu
botul umed mâna întinsã.
Grãjdarul strânse chinga. Îmi pipãii torba, cercai
oþelele puºtii ºi mã avântai în ºa.
Noaptea era caldã. Pete mari de nouri acopereau
stelele. Bãrãganul tãcea, desfãºurându-se ca o mare
împietritã în necunoscutul depãrtãrii. Nici glas de om,
nici trâmbiþare de cucoº, nimic ; umbra din faþa mea
fãcea un zid, care se retrãgea cu repejune, pe mãsurã
ce calul înainta în trap iute.
Eram nerãbdãtor, dãdeam pinteni fugarului. Nourii
de pe boltã se îngroºau, mâncau albastrul cerului ;
când boarea linã a bãlþii prinse a-mi mângâia faþa,
simþii o picãturã de ploaie pe obraz.
Are sã ploaie ! gândii. N-am fãcut nimic ! ªi o
pãrere mare de rãu îmi înnegurã sufletul, parcã încercam
o grea pierdere.
Grãbii pasul calului prin întunericul adânc. Satul cu
moºioare neclintite izvorî deodatã aproape de mine.
La margine, spre apã, crâºma lui Sandu n-avea nici un
fir de luminã.
Îmi fãcui o mulþime de gânduri.
Ce sã fac cu calul ? unde îl adãpostesc ? În ajun,
înainte de a pleca spre Sãrãþeni, mã înþelesesem cu
Marin vânãtorul sã vin a doua zi de cu noapte, ca sã
avem vreme sã intrãm în lunci, dar uitasem sã spun lui
Sandu sã m-aºtepte sã-mi adãposteascã calul. Acuma
61
Mihail Sadoveanu
ce era de fãcut ? Pânã ce se trezeºte la rãcnetele mele,

pânã ce se îmbracã, pânã ce iese trece vremea.
Vânãtorul, iar, vãzând ploaia, crede cã nu vin ºi pleacã
undeva. Dar dacã conteneºte pânã în zori-de-ziuã cer-
nerea stropilor ? Atunci sã mã reped aºa, cu calul, pânã
la baltã. Trebuie sã-l gãsesc pe Marin. Sã vedem.
ªi pornii cu grabã spre locul unde ºtiam cã-i pripo-
nitã luntrea. Zarea rãsãritului, spre Dunãre, era închisã
de un zid de întuneric. De sus, ploaia curgea tot mai
deasã, mãruntã ºi caldã.
Gãsii locul luntrii ; luntrea însã lipsea. Câteva bucãþi
de coºcovã, grãmãdite pe malul umed, ardeau încet,
aprinse de cu sarã poate de Marin, ca sã-mi însemne
de departe locul. Dar de ce lipsea luntrea ? Sã fi venit
omul ? A plecat pe baltã ? Nu se poate, trebuia sã mã
aºtepte. Poate încã n-a venit.
Pentru un vânãtor tânãr ºi pãtimaº ca mine, lucrurile
acestea mici, vânaturi, aveau mare însemnãtate. O
neplãcere a tinereþii, cât de uºoarã, multe nãcazuri îþi
aduce. Stam, îmi fãceam socoteli fel ºi chip, ºi ploaia
curgea deasã, îmi umezise obrajii ºi mânile.
Întorsei puºca cu þevile în jos ºi aºteptai. Bucãþile
de coºcoavã ardeau încet, înãbuºit, fãrã flacãrã ; din
când în când pufneau ºi împroºcau fire alburii de fum
luminos. Îmi rãsucii o þigarã, o aprinsei de la un tãciune
de jos, mã învelii mai bine în tunica subþire de varã ºi,
coborât de pe cal, rezemat de ºa, aºteptam gândin-
du-mã. Dar noaptea se prelungea satul în urmã,
Iezerul nemãrginit înainte-mi zãceau într-o tãcere de
moarte ; tremurul uºurel al ploii în stufuri abia-abia
rãzbãtea pânã la urechile mele, ºi eu nu ºtiam ce sã
fac, cu aceleaºi întrebãri ºi prepusuri copilãreºti.
Deodatã întorcându-mã, zãrii o luminã lucind pe
mal. Tremura ca o stea roºie. Acolo-i casa lui Marin,
62
trebuia sã mã gândesc mai de mult. Acu ce puteam sã

fac, dacã ploua ? Sã mã duc pânã la el ºi sã-l întreb ce
facem !
Trecui prin mâna stângã frâul calului ºi pornii, încet,
lunecând prin mâzga malului, spre cãsuþa vânãtorului.
În juru-mi, negura groasã a nopþii slãbea.
Ajunsei.
Nu pãrea departe de la foc dar mersei o bunã
bucatã de vreme. O cãsuþã joasã, acoperitã cu stuf,
care de-abia se desluºea prin întuneric. Lumina ieºea
printr-o singurã ferãstruie cât palma. Bãtãtura goalã,
curatã. În dos, zaplaz, ogradã, grãdiniþã, care se bãnuiau,
dar nu se vedeau.
Strigai :
Neicã Marine !... ºi aºteptai un timp. Nimeni nu
ieºi.
Mã apropiai mai tare, cu calul dupã mine.
Neicã Marine !...
Cineva trase zãvorul uºii. Mã pregãteam sã spun
ceva despre ploaie, despre vânat dar rãmãsei în loc
cu gura cãscatã. Înainte-mi, la doi paºi, în uºã, cu
gazorniþa în mânã, sta o fatã, o fatã sã tot fi avut
douãzeci de ani. Ridicase lumina deasupra capului ºi
cerca prin întuneric sã desluºeascã pe cel ce strigase.
Cine-i acolo ? Taica nu-i acasã...
Apoi se opri. Mã vãzuse bine. Voi sã se tragã înapoi,
ca înfricoºatã de ceva. Eu fãcui repede un pas înainte.
Neica Marin nu-i acasã ?
Nu. Dumneata eºti boierul de la Sãrãþeni ?...
Eu fãcui un semn cu capul. Mã gândeam ce-i pot
spune. Ea îºi lãsase luminiþa în jos, în dreptul pieptului,
ºi flacãra îmi descoperea o faþã curatã, oacheºã, sprân-
cenatã, cu doi ochi minunaþi. Acum ochii aceia zâm-
beau. ªi eu mã simþii deodatã strãbãtut de o înfiorare
63
Mihail Sadoveanu
ciudatã, acolo pe malul Iezerului, în noaptea care mã

împresura, sub ploaia care ºuroia de-abia auzit în
juru-mi, în singurãtatea aceea mare, în faþa unei fete
deodatã a unei fete care-mi izvorâse înainte ca din
pãmânt, c-o luminã în mânã, cu doi ochi sprâncenaþi
aºa de frumoºi. Ceva cald îmi umplu coºul pieptului,
apoi cãldura mi se sui în obraz ºi în ochi. Pe buze îmi
nãvãli un roi de cuvinte îndrãzneþe. Toatã tinereþa
înflãcãratã, c-o dragoste iute, izvorâtã din întuneric,
din necunoscut, mã pornea ca o izbire de val spre fata
ce sta înainte-mi ºi zâmbea.
Ea vorbi, coborându-ºi deodatã pleoapele :
Taica s-a dus pe Iezer. A vãzut cã plouã ºi a
socotit cã n-o sã mai vii... Acuma s-a dus sã cerce niºte
coºuri pe care le-a lãsat de cu sarã la loc bun...
Începeam sã mã minunez de glasu-i blând. S-a
sfârºit ! Mã hotãram din clipã în clipã ºi-mi ardeau
ochii în cap.
Eu l-am aºteptat multã vreme la foc, ºi mã miram
de ce nu mai vine...
Nu, s-a dus...
Mai fãcui un pas. Ea se trase cu lumina îndãrãt.
Zisei repede :
Uite, las calul niþel afarã, ºi eu, pânã una alta,
intru de mã zbicesc de ploaie... M-a pãtruns pânã la
os !
Ea îmi fãcu loc ºi eu intrai. În urmã-mi ºi lumina
umplu încãperea scundã, descoperind vatra pe care
mureau flãcãrile câtorva gãteje, ºi pãreþii curaþi, ºi lada
din fund, cu zestrea ridicatã pânã sus în grindã. ªi
dragostea, fiorii fierbinþi, pe care tinereþa mea îi aºtepta
de mult, mã învãluirã ca flãcãrile unui rug. Era de vinã
ºi ploaia, ºi noaptea, ºi necunoscutul fioros al locului,
ºi lumina care descoperise ochi aºa de mari ºi de
64
negri... Fata, în rochia-i de stambã albastrã, în cãmaºa-i

albã cu altiþe, încinsã tare cu brâu îngust, pieptãnatã
strâns, cu cosiþe, mã privea cu ochi de întuneric, ºi nu
ºtia ce sã spuie. Pusese lângã vatrã gazorniþa ºi mã
privea cu fricã parcã.
Zisei iar repede :
Bine, eu nu ºtiam cã neica Marin are fatã mare...
ªi încã aºa fatã !... Mie nu mi-a spus nimic...
Ea tãcea, c-o mânã la bãrbie, cu ochii întorºi spre
foc.
Cum te cheamã ?
Chiva !
Eu mã gândeam : Ce sã mai spun ?
Am sã vorbesc cu neica Marin, sã nu te mai þie
aºa ascunsã...
Nu, nu ! rãspunse ea pripit ; sã nu-i spui nimic !
ªi în glas deodatã i se deºteptase un fior de spaimã.
De ce ?
Mã ucide taica, când o afla cã þi-am dat drumu-n
casã...
Atunci de ce mi-ai dat drumul ?...
Ea parcã sta la îndoialã.
Dacã zici cã te-a pãtruns ploaia...
ªi ochii mari, întorºi spre mine numai o clipitã,
luceau cu bunãtate.
Bine Chivo, pentru asta, pentru cã þi-a fost milã
de mine, sã ºtii cã am sã-þi cumpãr o pãreche de
cercei...
Ea tãcu, apoi zâmbi.
Urmã un rãstimp de tãcere. Un cucoº trâmbiþã înãbu-
ºit, afarã. Întunericul din ferestruicã slãbea. O cãldurã
ciudatã mã învãluise ; sângele îmi nãvãlise în obraji.
Nu mai puteam spune nici o vorbã ; nici nu aveam ce
spune. Fãcui un pas ; fata tresãri. Întinsei braþul drept,
65
Mihail Sadoveanu
o apucai de mijlocul strâns tare cu brâul. O simþii cã se

trage îndãrãt, încordatã din grumaz cu putere. O apucai
ºi cu stânga. Ea-ºi trãgea capu-ndãrãt, albã la faþã ca
varul deodatã, cu gura strânsã, fãrã nici o vorbã. Apoi
braþul drept, pe care mi-l pusese în piept, slãbi, cãzu.
O cuprinsei tare, îi sãrutai pleoapele. Ea tot îºi ferea
faþa. ªi brusc îi simþii buzele într-o arsurã de foc, iute,
pe când ochii i se aprinserã într-o vãpaie neagrã.
ªi-n glas dintrodatã parcã-i tremura o durere :
Vine taica de-acum... Se face ziuã... Stãi ! uite, i
s-aude ºi glasul...
Deschise grãbit uºa. Iezerul pânã în depãrtãri mari
fumega aburi calzi în revãrsarea umedã, posomorâtã a
zilei. Un glas striga cine ºtie unde, prin luncile întinse
un rãcnet prelung, înfiorãtor, care tremura în scãderi ºi
creºteri, pe cãrãrile din trestii, prin bolþile sãlciilor.
Fata zise domol :
De-acuma vine...
Eu aºezam frânele calului. Întrebai :
Ce strigã ?... Ce zice ?
Nu zice nimic. Strigã aºa. Trebuie sã mã duc sã
iau peºtele pentru mâncare...
Ochii negri mã fulgerau numai câte o clipã, dupã
aceea se plecau iute în jos. Umerii obrajilor, înainte
albi, acuma se rumeniserã ca floarea mãrului.
Voiam sã mai spun ceva. Întinsei iar braþul, dar ea
se trase scurt îndãrãt.
Vin mâne dimineaþã ! rostii eu cu glas tremurat.
Ea nu rãspunse îndatã. Apoi ºopti, fãrã sã se uite la
mine :
Mâne nu, e duminicã ; taica stã acasã...
Atunci vin luni... tot pe astã vreme...
Ea tãcu. Se întoarse ºi intrã repede în casã. Închise
uºa, puse cu zgomot zãvorul. Lumina se stânse. Iar în
66
rãsãrit, prin îngrãmãdirile de nouri zdrenþuiþi, curgeau

izvoarele de foc ale zorilor trandafirii, peste apa ºi
peste munþii de neguri din baltã. Ploaia tot cãdea,
dar din ce în ce mai rãritã, glasul aspru din lunci
contenise ºi în liniºtea care învãluia singurãtatea,
prin ceaþa nelãmuritã a zorilor, încãlecai ºi pornii ca
alungat de ceva spre Sãrãþeni.
IV
Dragostea înflãcãratã, cea dintâi dragoste, mã ardea !
Tremuram ca scuturat de friguri în odaia mea, singur,
pe când afarã ploaia tot cãdea. ªi mã gândeam la
fiecare clipã a vremii cât stãtusem faþã în faþã cu Chiva,
la fiecare clipã, la fiecare privire ºi la sãrutarea de foc
care-mi ardea încã buzele, care îmi pãtrunsese fier-
binte, aprigã, în tot sângele. Acuma, departe de fatã,
mã gândeam cã puteam fi mai îndrãzneþ decât fusesem ;
îmi era dor de ea, de ochii care mã sãgetaserã în
rãstimpuri, de sãrutarea a cãrei beþie mã stãpânea încã.
Parcã simþeam în vârfurile degetelor cãldura trupului
plin ºi tare, parcã simþeam tot trupul mlãdios la piept
ºi aveam numai un gând stãpânitor, numai o dorinþã
pãtimaºã.
Cea dintâi dragoste ! Numai din cãrþi, numai din vorbe
cunoºteam dragostea. Visam ºi eu, precum se viseazã,
o fecioarã subþiricã, º-un colþ de pãdure, º-o pajiºte de
flori, º-un izvor care murmurã în taina înserãrii, ºi
ºoapte, ºi fãgãduinþi ºi cât de deosebite erau închi-
puirile mele de aceastã boalã grabnicã, arzãtoare ºi
dulce, care mã purtase dintrodatã spre fata unui vânãtor
de pe malul unei bãlþi, din douã vorbe, dintr-o privire !
ªi cât de repede se petrecuse totul ! Nu mã mai puteam
67
Mihail Sadoveanu
reculege ; nu puteam sã mã gândesc la nimic. Gândurile

mi se împrãºtiau, apoi se adunau într-un singur punct
ºi deodatã rãsãrea fata înainte-mi, înaintea ochilor închiºi
pe jumãtate...
Îmi fãceam planuri, rosteam în gând vorbe pãtimaºe.
ªi vremea curgea încet-încet, ca picurii ploii care cãdeau
domol din streaºinã. Voiam sã încalec ; mã rãzgân-
deam ; ar fi fost o nebunie. ªi n-aº mai putea sã spun
cum am petrecut noaptea spre duminicã, cât de bolnav
am fost ziua urmãtoare toatã, ºi noaptea cealaltã care
nu mai ajungea la miezul ei, care mã chinuia în friguri cu
fiecare clipã. ªtiþi, dacã sunteþi oameni, ce este dragostea
aceasta care-þi rãscoleºte simþurile ºi-þi tulburã mintea !
Luni, înainte de revãrsatul zorilor, cãlãream în galop
întins pe Corbul meu, prin întunericul câmpiei nemãr-
ginite, subt un cer limpede, fãrã lunã, plin de luminiþi
de aur. Mergeam repede tare ; vântul zborului îmi vâjâia
pe la urechi.
Cum sticli în depãrtare Iezerul, îmi potoli fuga.
Cotii satul pe departe, ºi pe mal, în galop moale, mã
întorsei spre cãsuþã, cãlãuzit de lumina care ardea acum
ca ºi întâia oarã.
Mã gândeam cu inima strânsã cã poate Marin n-a
plecat pe baltã ºi atunci ce fac eu ? Mã mai gândeam
cã fata nu mi-a rãspuns nimic când am plecat, ºi-atunci
ce va fi de sufletul meu ? ªi prin cap îmi treceau încã
multe gânduri, care veneau ºi mã pãrãseau în zbor de
furtunã, ca niºte paseri spãrioase.
La o bãtaie de puºcã descãlecai ºi-mi apucai calul
de cãpãstru. Mã apropiai încet, cu rãsufletul greu, ºi
inima mi se zbãtea cu tãrie în coºul pieptului.
Lãsai calul singur. Mã apropiai, mã oprii lângã uºã.
Voii sã strig. Pe cine sã strig ? Poate-i acasã puºcaºul. ªi
nici n-aveam glas în gâtlej.
68
Tresãrii deodatã. Glasul Chivei întreba chiar lângã

mine, îndãrãtul uºii :
Dumneata eºti, taicã ?
De-abia putui îngâna :
Nu, Chivo, eu sunt, deschide...
Nici un rãspuns. Poate sta la îndoialã : poate se
gândea sã nu-mi dea drumul ; ºi iar rostii rugãtor :
Nu mã cunoºti, Chivo ?...
Atunci, scurt, zãvorul scrâºni ; ºi deodatã îmi rãsãri
în faþã fata, cu ochii întunecoºi sticlind în lucirea de
luminã care nãvãlise în prag o datã cu ea. Era palidã,
cu dinþii strânºi, ca în clipa când o sãrutasem. Mã
privea neclintitã, nehotãrâtã încã.
Tremuram de tulburare. Întinsei mânile. Ea se trase
îndãrãt, brusc, ca izbitã de ceva. Gemu încet :
Are sã te gãseascã taica ! dar aºa de încet, cã
de-abia auzii.
ªi când intrai în tindã, îmi puse mânile în piept ºi
începu a mi se zbate în braþe. Apoi dintrodatã se liniºti,
mi se lãsã pe piept, mã cuprinse de dupã gât º-o simþii
caldã, c-o rãsuflare fierbinte care mã ameþea.
V
O pace mare îmi stãpânea acum sufletul. Întors acasã,
ieºii la câmp, ca sã supraveghez clãdirea girezilor de grâu.
Stãtui de vorbã vesel, ca niciodatã, cu Dragomir, care era
tare mirat de aceastã consideraþie cu care nu era obiºnuit
din parte-mi. Fãgãduii oamenilor þuicã, ºi multã vreme îi
privii cum se miºcau vioi printre snopii aurii, cu þãpoa-
iele, cu braþele, cu glasuri puternice, cu glume vesele.
Pe la toacã, pornii spre Iezer în trap leneº. Domnul
Sandu, crâºmarul, mã aºtepta în prag cu mânile în
ºolduri, zâmbindu-mi cu obiºnuita-i prietinie.
69
Mihail Sadoveanu
S-a întors iar vremea bunã, boierule ! Ce mai

zici ? Te aºteaptã neica Marin...
ªi vânãtorul ieºi îndatã tropãind cu cizmele-i grele,
privindu-mã iscoditor cu ochii lui verzi ºi rotunzi. Zise
cu vocea-i joasã, ostenitã :
Atuncea n-am aºteptat... Era vremea urâtã... ªtiam
cã n-ai sã vii...
ªi cum mã privea, o neliniºte ciudatã mã învãlui ca
o negurã, dintrodatã. Îmi întorsei privirile în altã parte,
spre calul pe care-l ducea Sandu la grajd. Figura amãrâtã
ºi asprã a vânãtorului, însã, iar mi se arãtã : îmi întorsei
ochii, cercetându-l. Nu bãnuieºte nimic ? N-a simþit
nimic ?
Nu bãnuia nimic ; nici n-avea de unde sã bãnuiascã.
Liniºtit, îºi umplea pipa cu tutun. ªi-o puse în gurã ºi
mã privi lung :
Ce ai dumneata, boierule Niculiþã ? Nu te simþi
bine ? Parcã eºti tras la obraz... Eºti ostenit ?
Da, am umblat mult pe câmp...
Ostenit însã nu eram, ºi nu înþelegeam ce puteam
avea deºi greutatea, negura care mã învãluise, mã
apãsa încã.
Fãrã voie, þinteam cu ochii mânile uriaºe ºi pline de
noduri ale puºcaºului. ªi dintrodatã simþii frica mânilor
acelora mari, care m-ar fi putut strivi într-o clipã ; fricã
de ele ºi de mânia multã vreme închisã, care ar fi putut
sã izbucneascã dintrodatã ºi sã se abatã ºi asuprã-mi.
Asta o simþeam însã nelãmurit numai, în clipele
acelea, în fundul fiinþei mele, ca o adiere slabã, ca un
tremur uºor.
Apoi se întoarse Sandu crâºmarul, dãdu þuicile zâm-
bind, dãdu pacul de tutun ºi-ºi puse mânile-n ºolduri :
Boierule, am pus la fript un pui, ºi-þi fac ºi o
ciorbã de crap, adus din Iezer de neica Marin... Ceva
70
ca la un restaurant, pe onoarea mea, îþi spun eu... ªi

întinse arãtãtorul, ca ºi cum voia sã mi-l dea mie.
Am umblat pe baltã în sara aceea ºi-n multe seri
urmãtoare. Dimineþile nu prea aveam vreme. Mã întreba
Marin :
De ce nu vii, boierule, cum ne era vorba, într-o
dimineaþã ?... Atunci sã vezi vânat !
Apoi, vezi, neicã Marin, o sã viu... Dar mâne
dimineaþã nu prea am vreme...
Mã uitam, cu sufletul strâns, într-o parte ºi adãugam
îndatã cu hotãrâre :
Nu. Mâne am treabã multã, nu pot veni...
Înspre zorile rãcoroase, în fiecare dimineaþã, Corbu
mã aducea ca vântul prin Iezer. Dacã era lumina stânsã
la cãsuþa de pe mal, mã întorceam domol, gânditor, cu
inima grea ; dacã lumina era aprinsã, mã strãbãtea în
suflet ca o undã de fericire. Veneam încet, pe jos, cu
calul dupã mine, cu frâul trecut prin stânga, ºi glasul
moale, înfiorat, întreba ca totdeauna, aproape, îndã-
rãtul uºii de brad :
Dumneata eºti, taicã ?
ªi inima mi se zbãtea tare în piept ca o pasere
rãnitã.
Pe urmã, tinereþa noastrã nu putu rãbda dimineþile
când gazorniþa trebuia sã rãmânã stânsã.
Într-o coºcovã, subt o înfundãturã de mal, între
ierburi crescute pe pãmântul grãmãdit în þesãtura de
papurã ºi trestii, venea Chiva tremurând, cu ochii mari
aþintiþi, cu urechea atentã la cel mai uºor zgomot al
împrejurimilor. Tremura, gemea încet când o cuprin-
deam în braþe ºi se lipea strâns de mine. Totuºi de
multe ori obrazul îi era alb ca varul ºi înfiorat de
rãcealã.
O întrebam încet :
71
Mihail Sadoveanu
Ce ai, Chivo ?...

ªi ea de-abia putea sã-mi rãspundã :
Ah ! de-ar afla taica... de-ar afla taica... ar fi amar
de mine ! Tare mã tem de mânia lui...
ªi frica ei o încercam ºi eu, mai îndepãrtatã, mai
slabã, ca o neliniºte în faþa necunoscutului.
Iar pe fatã o iubeam cu tot focul celor douãzeci ºi
doi de ani ai mei. Nu-mi mai pãsa nici de treburile
moºiei, nici de afacerile celelalte ale tatii, nici nu mai
ceteam mãcar scrisorile care-mi veneau de la Bucureºti ;
eram ca într-un vis frumos, din care voiam sã nu mã
mai trezesc.
Dragomir îºi miºca cu bucurie mustãþile lungi, mã
lãsa cu dorurile mele, mã primea vesel, mã petrecea cu
ochi ºireþi când plecam ºi-ºi fãcea afacerile. Dar de
ce putea el face în lipsã-mi, nu-mi pãsa. Voiam sã mã
lase în pace toatã lumea, de altceva n-aveam trebuinþã.
ªi fata pãrea cã n-are nimic în viaþa ei decât ceasurile
ºoaptelor de dragoste. Cu fricã venea, ori mã aºtepta,
cu teamã se despãrþea de mine. Era acum trasã la faþã,
îi luceau ochii ca de o suferinþã ascunsã ; cu ruºine, cu
umilinþã, deseori se uita la mine, ºi frica, frica de
mânia puºcaºului de multe ori tresãrea din fundul fiinþii
ei puternice, în vorbe ºoptite cu ochii mari, ºi atunci
peste dragostea noastrã parcã trecea o suflare rece.
Era o fatã simplã, vorbe frumoase nu putea spune,
însã toate simþurile ascuþite îi dãdeau o înþelegere
ciudatã a lucrurilor. Vedea bine cã a fãptuit o greºalã,
cã boierul tânãr care o iubea trebuia numai sã treacã
prin viaþa ei dar ce putea sã facã ? Ceva mai tare
decât frica ºi decât cunoºtinþa limpede a greºalei, focul
tinereþii, îi nãvãlise în toatã fiinþa, ºi cu ochii închiºi se
lãsa ca-ntr-o prãpastie. ªi pentru mine erau surprinderi
mari vorbele ei întretãiate, întunecate, sfioase, cu care-mi
72
spunea acestea ºi mã fãcea sã înþeleg cã n-aºtepta

nimic de la mine.
Într-un rând, în zori, în ascunziºul pãdurii de trestii
ºi verdeaþã, îmi zise cu glas tulburat :
Taica poate sã ºi afle tot parcã nu mã tem de
nimic... Eu am sã-i spun atunci, cã altfel nu se putea...
Când atunci ?
Când o afla... Mi-e fricã tare, dar atunci poate
n-o sã mã mai tem... ªi pe maica a zdrobit-o cu cãlcâiul
cizmei... ºi rãcneam ºi eu, parcã voia sã mã ucidã ºi pe
mine, aºa era de mânios... Dar pe maica n-a ucis-o a
murit ea mai târziu de inimã rea... Eram o copiliþã micã
tare, dar þin minte...
ªi de ce, Chivo ? ce s-a întâmplat ?
Eu am înþeles tot, rãspunse fata, privindu-mã cu
un zâmbet sfios. Mama a trãit cu boierul cel bãtrân... ªi
taica striga cã mã omoarã ºi pe mine, cã nu-s copilul
lui, cã sunt spurcatã ºi mã dã la câni... Am înþeles tot.
ªi pe urmã maica a murit !...
Eu o priveam cu neliniºte. Înþelegeam acum ºi
întunericul din sufletul puºcaºului ºi, poate, ºi simþirea
mai deosebitã a Chivei. Dar greºala tinereþii mele o
vedeam nelãmuritã încã : nici nu puteam s-o înþeleg ;
cumplitele lucruri neguroase de demult, totuºi, îmi
trimeteau o adiere de durere din mormântul trecutului.
Iar Chiva, alãturi, se gândea cu ochii negri, mari,
nemiºcaþi. Deodatã zise cu glasul moale :
ªi maica a pãcãtuit cu stãpânul cel vechi al
moºiei... Acuma, parcã-i un blestem !...
Începu a râde întorcându-ºi faþa spre mine :
Lasã, Niculiþã, nu-i nimic ; poate n-o sã mai afle
nimeni !
ªi închise ochii, plecându-se spre mine, ca s-o sãrut.
Înfiorat, ameþit de dragoste, pornii spre Sãrãþeni
cãlare, prin lumina nehotãrâtã a zorilor. ªi în minte
73
Mihail Sadoveanu
deodatã, într-o luminã de vis, rãsãri mama Chivei, o

umbrã, ºi fantoma boierului bãtrân. A fost atunci,
demult, o dragoste care poate semãna cu a mea, ºi
boierul a zdrobit douã vieþi fãrã remuºcare, fãrã sã-ºi
dea sama poate. ªi acum, poate zdrobeam ºi eu o
viaþã, viaþa fetei lui Marin, poate a fetei celorlalþi doi ce
nu mai erau... Ce putea sã fie ? Ce putea sã se întâmple ?
Un sfârºit al dragostei mele încã nu-mi închipuiam.
Toate zilele de dragoste ale trecutului îmi stãteau în
suflet ca o luminã ; fiecare clipã se întorcea cu fericirea
ei neþãrmuritã, fãgãduind un viitor care trebuia sã curgã
fãrã sfârºit dupã cum fãrã sfârºit îmi închipuiam cã va
fi flacãra tinereþii mele. Dar tresãrii ca dintr-un vis : îmi
rãsãrise înaintea ochilor icoana vânãtorului, amãrâtã ºi
asprã...
Înainte-mi, pânã în depãrtãri nemãsurate, în perdele
de neguri, se întindea Bãrãganul drept, fãrã o ridi-
cãturã, fãrã un arbore. Cãlãream singur subt un cer
nemãrginit, cu dragostea ºi cu neliniºtea ; un vânt slab
îmi mângâia ºi-mi rãcorea faþa.
Un canton, undeva departe, sunã de douã ori trist,
prelung, în nemãrginire. ªi cele dintãi raze ale rãsã-
ritului fulgerarã spre negurile depãrtãrii.
VI
Dragostea mea a durat pânã cãtrã începutul toamnei.
Veneam înainte de revãrsarea zorilor pe Iezer, pe furiº
ca un hoþ, ocoleam pe departe satul, legam calul la
marginea stufãriilor ºi, cu inima bãtând, ca totdeauna,
mã îndreptam spre ascunziºul cunoscut. Pe bãlþile
întinse stãpânea pacea, numai din când în când trecea
pe sus un freamãt de aripi sau un þipãt scurt, singuratic.
74
Chiva mã aºtepta, în rochia-i de stambã, în ghetele-i cu

tocuri nalte, pieptãnatã strâns cu cosiþele în cununã, cu
ochii lucind. Cum mã alãturam de dânsa, zâmbetul îi
lumina toatã faþa, ºi întindea spre mine amândouã
mânile cu palmele întoarse, ca spre apãrare.
Nimeni nu bãnuia nimic. Locurile bãtute de pasul
calului meu erau fãrã sate, fãrã oameni ºi nimeni nu
putea sã bage de samã venirile ºi plecãrile mele.
Spre sarã soseam pe drumul obiºnuit ºi poposeam
fãrã grijã la crâºma lui Sandu. Îndatã fostul caporal îmi
sãrea înainte cu þuicile ºi cu tutunul lui neicã Marin,
îmi vorbea despre cele mai felurite lucruri ºi-mi zâmbea
ca un prietin vechi. Vânãtorul nu lipsea niciodatã ; se
mai dezgheþase faþã de mine ; pânã la baltã ºi pânã în
luncile de sãlcii, îmi spunea câte ceva ºi mã întreba ce
se petrece prin lumea asta mare. Apoi, cum dãdeam în
locul pândei, tãceam amândoi, cu ochii aþintiþi, cu
urechile atente la cele mai uºoare zgomote, cu degetele
pe trãgaci. Acuma începeam sã uit cã el e tatãl Chivei.
Alãturi nu-i vãzusem niciodatã, nici n-auzisem glasurile
lor amestecându-se.
Dar iatã cã într-o zi, dupã ce descãlecai ºi intrai în
crâºmã, Sandu îmi zâmbi cu înþeles : parcã voia sã-mi
spuie ceva tainic, sã mã întrebe un lucru deosebit, ºi
nu îndrãznea. Marin, la locu-i obiºnuit, îºi desfunda
þeava lulelei. Îmi dãdu bunã-ziua cu glasu-i încet ºi-ºi
cãutã de treabã. Nimic nu putea sã mã neliniºteascã.
Dar domnul Sandu Popescu voia sã-mi spuie ceva ºi
nu putea. Totuºi, când pornirãm spre baltã, îmi fãcu
un semn din ochi spre puºcaº.
Îmi fãceam felurite gânduri. Poate m-a simþit el, sau
altcineva, ºi-mi da de veste sã mã feresc, sau poate chiar
vânãtorul cãzuse la bãnuialã. O neliniºte uºoarã îmi plutea
pe suflet, ºi bãgam de samã la toate miºcãrile lui Marin.
75
Mihail Sadoveanu
Nimic deosebit. Deslegã priponul ca totdeauna,

vâsli cu liniºte, mã strecurã lin prin aceleaºi cãrãri ale
pãdurilor de trestii, ºi încet furiºa luntrea pe sub bolþile
sãlciilor. Doar cã-mi vorbi mai puþin ca de obicei ; dar
asta nu se întâmpla numai acum.
La întoarcere, la crâºmã, Sandu iar neliniºtit, iar
parcã nu îndrãznea. În sfârºit, dupã plecarea lui Marin,
când sã încalec pe Corbu, se alãturã de mine ºi mã
atinse uºor pe umãr :
Boierule Niculiþã...
Ce-i, Sandule ?
El mã privi zâmbind.
Uite ce-i, boierule, ast dimineaþã în zori, n-ai
trecut dumneata cu calul pe la marginea satului, spre
Iezer...
Da cei ?
Nu-i nimic... Întreb. Vorbea un om aici, în câr-
ciumã, cã te-a vãzut... Dar eu ºtiu cã-n dimineaþa asta
n-ai fost cu neica Marin pe baltã...
Nu, n-am fost.
Da cu calul ai trecut ?
Dacã n-aveam nici o treabã pe aici, de ce sã trec
cu calul ?
Apoi da, asta spuneam ºi eu lui neica Marin, cã
el întreba pe rumân dacã te-a cunoscut bine...
A întrebat dacã m-a cunoscut bine ? Nu, eu dimi-
neaþa am alte treburi ; nici n-am vreme sã vin la vânat...
Asta spuneam ºi eu... Dar neicã Marin întreba
întruna pe rumân... Omul spunea acum cã nu poate
ºti, i s-a pãrut...
Bine, de ce întreba ? El nu ºtia cã n-am fost ?...
Simþii cã prea întrebam ºi rãspundeam uºor. Trebuia
mai bine sã curm dintrodatã ciorovãiala aceasta. Sandu,
tot zâmbind, mã privea în ochi. Eu, acuma, tãceam.
76
Apoi, asta-i, boierule, eu voiam numai sã ºtiu...

Atât... ªi ochii lui ºireþi aºteptau parcã o mãrturisire.
Eu încãlecai repede ºi dãdui pinteni calului. Iar pe
drum, cu neliniºte, începui sã-mi perindez prin minte
toate miºcãrile ºi privirile puºcaºului. Apoi mã gândii
la Chiva, la zorii de dragoste pe care abia-i aºteptam
iar, ºi iar îmi veni în minte chipul lui neica Marin... O
mulþime de gânduri felurite, care însã nu puteau sã-mi
aducã nici o hotãrâre, nici nu puteau sã-mi opreascã
drumul de a doua zi noaptea, spre Iezer.
Mã dusei ºi a doua zi, ca-n totdeauna, cu puþinã
neliniºte, cu puþinã grijã, fãcând un înconjur mai mare.
ªi Chiva aºtepta cu ochii lucitori, caldã, înfioratã, gemând
ca de durere când o strângeam în braþe... Neliniºtea se
risipi ca fumul.
A treia zi însã, când Corbu dãdu pe obiºnuita cãrare
de lângã trestii, începu a ciuli urechile. Îl oprii ºi
descãlecai, cu mâna pe puºcã. ªi prin întunericul care
acoperea locul, prin aburii lãptoºi ai bãlþii, deodatã
simþii pe Chiva lângã mine. Mã cuprinse strâns cu
braþele, îºi lipi buzele de gura mea ºi tresãrii sub
sãrutarea-i fierbinte ; parcã mã strãbãtea o arsurã, ca ºi
în clipa întãia a dragostei mele.
Îmi zise încet punându-mi mânile pe umere :
Stãi, nu te duce mai departe ; întoarce-te... ªi eu
numai ca sã-þi spun m-am repezit...
Stam mut în încremenire. Ea mã privea prin întu-
neric, cu ochii lucind ; parcã zâmbea, rãsuflarea fier-
binte îmi dogorea faþa.
Ce s-a întâmplat, Chivo ?
Nu ºtiu... Ieri taica a tãcut toatã ziua ºi m-a
cercetat cu ochii... Apoi, când puneam sara de mân-
care, a zis deodatã : De ce ai slãbit tu aºa ? de ce eºti
trasã la faþã ? Ce ai ? N-am nimic, taicã, ce sã am ? ªi
77
Mihail Sadoveanu
mi-a izbucnit în faþã sângele... Atunci a zbierat la mine :

Mâncare e asta, ori ce e ? ªi m-a plesnit peste obraji
cu palma, m-a izbit cu pumnul în piept... Eu stam dobo-
râtã la pãmânt... ª-am înþeles cã poate a aflat ceva...
Nu, Chivo, nu te teme... Ce putea sã afle ?...
Vorbeam hotãrât, dar din adânc mi se suia un tremur
în glas. Fata începu a plânge, lãsându-ºi fruntea în
pieptul meu.
Ah ! dacã aflã, dacã aflã atunci mã zdrobeºte ºi
pe mine cu cizma, ca pe maica... Se uita la mine cu
sprâncenele lãsate pe lumina ochilor. Dacã aflã, mã
ucide, mã aruncã în Iezer, Niculiþã... Ah ! nu cunoºti pe
taica, dar eu ºtiu, eu am vãzut !...
Lacrimile ei îmi ardeau mânile.
Voi sã mai zicã ceva ; deodatã o simþii tresãrind,
îndreptându-se. Mã strânse de dupã cap, mã sãrutã
repede de douã ori pe ochi, cu geamãtu-i uºor de
durere ºi de dragoste, se desfãcu ºi se ºterse în negura
care izvora în valuri alburii din marginea bãlþii.
Eu îmi simþeam sufletul greu, plin de tulburare. ªi o
întrebare, parcã scrisã cu sânge, mi se zugrãvea înaintea
ochilor : E adevãrat ? Bãnuieºte ? A aflat ?. ªi pe vântul
zorilor îmi veni un zgomot uºor de paºi, de glasuri.
Dar poate a fost o pãrere. Ceva dinlãuntru îmi izbi
inima, apoi mi-o strânse, fierbinte. Ameþit, pusei piciorul
în scarã ºi mã avântai în ºa.
VII
O dorinþã bolnavã de a afla mã chinuise toatã ziua
ºi mã adusese întins, cu toatã strângerea de inimã, la
crâºma lui Sandu, ºi apoi la luntrea care aºtepta ca
întotdeauna.
78
Cercetasem cu ochii pe crâºmar, cercetam pe puºcaº :

nu, parcã nu era nimic. Mã gândeam. Un timp n-o sã
mai vin dimineþile ; ºi lucrurile se vor liniºti, dacã este
vreo bãnuialã. De ºtiut, nu se putea sã ºtie vânãtorul.
N-avea de unde. ª-apoi era destul de liniºtit.
Iatã-l : cu pipa-n colþul gurii, desleagã frânghia,
aºazã opãcinele ºi-ºi potriveºte cu grijã puºca la botul
luntrii. Mã priveºte în treacãt, sã vadã dacã m-am aºezat
bine, ºi împlântã în apa noroioasã o lopatã. Ne urnim.
Intrãm încet în papurã, apoi pe cãrarea din trestii.
Astãzi am cam întârziat. Soarele asfinþeºte într-o
îngrãmãdire mare de nouri albaºtri posomorâþi. Printre
trestii, pe dungi de apã, tremurã luciri roºcate. Un zbor
iute de raþe taie cu un ºuier vãzduhul, deasupra noastrã.
Astãzi n-o sã întârziem, neicã Marine ?
De ce ? n-o sã întârziem !
ªi trecem încet-încet, tot mai în adâncul Iezerului.
Un freamãt lung, mii de glasuri deºteptate ale locui-
torilor bãlþii, înfiorã stufãriile pânã departe, ca înaintea
vremii rele. ªi la asfinþit, pe jumãtate de cer cuprins de
munþi de nouri, s-a arãtat deodatã un tighel de aur
frânt, neregulat, pe toatã marginea îngrãdirii întune-
cate. Parcã ar fi încremenit pe cer un fulger rupt, ca o
ameninþare.
Are sã vie vremea rea, neicã Marine !...
Vânãtorul nu întoarce capul ; vâsleºte încordat ; ºi
din lulea se înalþã pânze uºoare de fum.
În asfinþit, nourii se sparg deodatã, ºi asupra Iezerului,
prin spãrturi, þâºnesc izvoarele sângeroase ale amur-
gului de flãcãri. Balta neclintitã pare de sânge, pânã la
umbra neagrã, depãrtatã a sãlciilor.
Luntrea face un ocol mare prin apele înflãcãrate.
Apoi încet-încet lumina scade, pe când lopeþile sunã
cu lepãit de unde. Nourii în asfinþit se închid ; umbrele
79
Mihail Sadoveanu
se întind deodatã, ºi freamãtul stufãriilor tace. Un

bâtlan singuratic trece fâlfâind rar pe departe. Din când
în când þipã prelung, cu glas de trâmbiþã.
ªi luntrea se strecoarã prin marginile luncilor, intrã
iar în trestii, care foºnesc cu ºoapte vii, înclinându-se,
atingându-se. Ceaþa uºoarã, ca rãsuflarea caldã a unei
fiinþi, a Iezerului, ne învãluie încet-încet, ºi lumina
scade ; parcã aº privi printre gene împrejurimile.
Neicã Marine, unde ne oprim ? Ar fi bine aici, la
dreapta, sub sãlcii
Vânãtorul parcã a tresãrit, dar nu s-a întors. Pipa
nu-i mai fumegã. Opãcinile bat apa mai cu putere.
Mergem în altã parte ?
El tace. ªi eu deodatã simt vechea neliniºte înfio-
rându-mã din adâncul fiinþii mele, spre inima strânsã
deodatã, încãlzitã. ªi mã gândesc într-o licãrire de
fulger la arãtarea de dimineaþã a Chivei ºi apoi la
pãrerea ce am avut auzind zvoanã de glasuri. ªi vreau
sã mã ridic, vreau sã întreb, inima porneºte bãtãi
grãbite când, scurt, luntrea intratã în stuf se opreºte
într-o coºcovã. Marin se înalþã ºi, izbit întãi îndãrãt,
mã ridic ºi eu ºi pãºesc pe pãmântul plutitor, între
plante de apã cunoscute, lângã un culcuº cunoscut...
E locul întâlnirii ! ªi deodatã o luminã mã orbeºte, mã
face sã închid ochii, ameþit. Am înþeles !
Ai înþeles ? zise greu Marin, rãsãrind lângã mine.
Ochii rotunzi mã privesc ºi ard. Îi simt rãsuflarea
zgomotoasã. De ce mi-ai înºelat copila ?...
Eu, cu puºca în dreapta, cu stânga în lungul trupului,
îl privesc uimit. ªi ceva rece mã înfãºurã, ca un ºarpe
ce mi se încolãceºte în jurul trupului. Mi-i gâtul uscat,
limba grea. Nu pot rosti nici un cuvânt. ªi înþeleg,
înþeleg ce se va petrece ! Îmi închipui ºi ce s-a petrecut.
Parcã prin urechea aþintitã vine, cu adierea vântului
80
ºoptitor prin trestii, un glas pierdut, cine ºtie de unde,

de la o fiinþã care se stinge în mlaºtini, departe, sau
care poate s-a ºi stâns.
Niculiþã ! Niculiþã !
Tresar. ªi într-o clipã, fãrã sã vreau, întrebarea
naºte :
Unde-i Chiva ? Ce-ai fãcut cu ea ?...
Puºcaºul rânjeºte ; ochii rotunzi au sticlirea Iezerului.
ªi deodatã un glas un glas strãin parcã, jos, ostenit,
înfiorãtor glasul lui Marin, totuºi porneºte :
Unde-i ? Ce-am fãcut ? Ce-am fãcut eu ? Dar tu
ce-ai fãcut ?...
ªi iar rânji neclintit, lângã mine.
Boierule !... ciocoiule ! ªi tu, mã, ai fãcut ca ãlãlalt,
ca ãl de-a murit !... El mi-a ruºinat muierea, m-a sãrãcit,
m-a prigonit ºi acuma ciocoiul iar s-aratã !... Iar
s-aratã ! Ce-ai fãcut, câne ? Spune, câne de ce mi-ai
ruºinat copila ? De ce-ai ucis-o ? De ce m-ai otrãvit ?
Nici n-am puterea sã mã clintesc. În glasul lui
grozav, tremurã o urã zeci de ani stãpânitã, o urã
mistuitoare, fãrã nume, ura unui întreg neam obijduit
poate, ºi vãd, pricep foarte limpede cã mã va strivi fãrã
milã, cãci nu este nici loc de scãpare, nici clipã de
iertare.
Mânile, mânile mari, noduroase, cu vinele ca frânghii
grãmãdite, mi se aratã deodatã, cu degetele rãºchirate,
înãlþându-se spre mine, spre gâtul meu ! Se miºcã, se
miºcã încet, ca niºte animale întunecoase ce-mi vor
strânge gâtul, ºi înþeleg, într-un fulger de luminã, cã
dacã nu trag scurt cucoaºele, dacã nu plec iute þeava
armei, într-o clipã numai, ºi dacã nu trag totul s-a
sfârºit. Degetele îmi vor cuprinde gâtul ºi mã vor strivi !
ªi atunci nu ºtiu cât a trecut, nu ºtiu cât a trebuit
groazei nebune care mã împietrise sã-mi sloboadã
81
Mihail Sadoveanu
rãsuflarea, sã-mi desþepeneascã mânile ! Dar parcã a

fost o veºnicie în care privii ºi în largul Iezerului
întunecos, plin de aburi, plin de tainã ºi de un întuneric
crescut, în care totuºi se strecurau fâºii de sânge ; în
care mã gândii ºi la Chiva, care poate trãieºte, care
poate-i întinsã cu braþele înainte în fundul apei negre,
în mocirlã, printre ierburi...
ªi simþii mânile grele, ºi vãzui ochii rãi, lucitori,
care parcã mã ardeau ; þeava se aplecã ºi degetul înco-
voiat al mânii drepte tresãri !
Un tunet lung, care cutremurã adâncile lunci bãtrâne,
pocni. ªi mã prãbuºii ºi eu ca într-un întuneric nesfârºit.
Când deschisei pleoapele spre stele, lângã mortul

cu ochii neclintiþi albi, simþeam încã în jurul gâtului
strânsoarea unui arcan de fier.
Mormântul unui copil, 1906
Pãcat boieresc a fost publicatã iniþial în Convorbiri literare,

nr. 1-2 din ian.-feb. 1906, an în care revista împlinea 40 de
ani de la apariþie.
Duiliu Zamfirescu îºi aminteºte cã, la publicare, redacþia
i-a cerut lui Sadoveanu sã schimbe titlul nuvelei în Iezerul.
Prozatorul, care avea pe atunci 25 de ani, a refuzat.
Din notele Profirei Sadoveanu aflãm cã neica Marin ar fi
existat cu adevãrat. Pãcat boieresc este ºi cea mai cunoscutã
ºi comentatã nuvelã din acest volum.
În prefaþa deja menþionatei antologii de pominã Istorisiri
vechi ºi nouã, aceastã povestire ilustra neomenia boierului
exploatator.
82
În pãdurea Petriºorului
Era pe la sfârºitul lui august, ºi pãdurea Petriºorului,

bãtrânã ºi nestricatã de mânã de om, îºi desfãºura
tãcutã bolþile de frunziºuri. Urca domol coline trãgã-
nate, se ridica departe într-un pisc prãpãstios, în vârful
cãruia sãgeta spre cer un brad vechi, care vestea cel
întãi printr-un ºuiet adânc sosirea vânturilor. Aºa urca
lin spre asfinþit, ºi de pe cerul rãsãritului soarele înce-
pea sã-i pãtrundã ascunziºurile.
În þihla mãruntã de la margine, lumina se cernea în
ploaia deasã ºi caldã de raze ; roiuri de musculiþe se
roteau ici-colo, þesându-se într-un joc grãbit ; sticleau
în luminã, pe urmã dispãreau. Un grangur sta nemiºcat
pe o ramurã de fag întinsã spre soare ; îi sticleau penele
ca gãlbenuºul oului ; întindea din vreme în vreme gâtul
ºi da drumul unei fluierãturi gâlgâite, care trezea un
rãsunet lung în urmã, în ramurile pãdurii. Paseri mãrunte,
stropite cu felurite colori, se chemau de pe vârfuri de
nuieluºe mlãdioase ; erau stigleþi cu pete de sânge,
piþigoi rotunzi cu pene cenuºii ºi negre, cintezi cu
piepturile cãrãmizii. Se priveau cu ochiºori sticliþi ca
vârfuri de ace, deschideau pliscuri ºi fãrâmau melodios
chemãrile, fâlfâiau apoi uºurel ºi-n urmã-le nuieluºele
se clãtinau, tremurându-ºi frunzele lucii.
Înfiorarea vieþii mãrunte se strecura prin marginea
aceasta de pãdure, ca-n orice dimineaþã de varã. Zboruri
83
Mihail Sadoveanu
de gâze cu aripi strãvezii, cu aripioare albastre se

încruciºau, fluturi jucau pe deasupra ierbii dese, în
care începeau sã se îngrãmãdeascã miresme calde. ªi
într-un covru scurmat în pãmânt, între frunze ºi pãiuº,
sta un iepure roºcat, pitit pe labe, cu urechile lãsate pe
spatele gheboºat. În mângâierea cãldurii, dormita ; îºi
lumina ochii deodatã, apoi îi întuneca încet ºi-ºi miºca
botul crãpat, ca-ntr-un vis.
Pe cãrãri, înlãuntru, era încã umezealã. Numai ici-colo,
miºcarea vieþii : rãzbãtea o chemare nedesluºitã, moale,
stânsã ; o gârneaþã subþire se clãtina încet ; foºneau un
timp foile galbene ale anilor trecuþi.
Pe la amiazã începu un glas de corn sã adie din
poianã în poianã. Bãtaia copoilor rãspunse rãsunãtor :
chiaf ! chiaf ! Se auzirã ºi voci omeneºti. ªi pe poteci,
din luminã, intrarã, cercetând cu ochii desiºurile, doi
oameni. Unul era boierul : se cunoºtea dupã îmbrã-
cãmintea de postav verde, dupã pãlãrioara cu panã de
gaiþã, dupã puºca curatã ºi lucitoare, fãrã cucoaºe. Era
un bãrbat tânãr încã, cu faþa plinã, roºcovanã, cu puþinã
mustaþã bãlaie, cu puþin pântece. Un om bine hrãnit,
cu obrazul mulþãmit ºi cu ochii veseli. Celãlalt, pãdu-
rarul, era un zdrahon nalt ºi spãtos, cu mustaþa groasã,
întunecoasã, dar cu privirea limpede ºi seninã. Avea
taºcã cu nasturi de alamã la ºold în stânga, ºi ducea în
cumpãnã o puºcã sub cucoaºele cãreia, ca sã nu rugi-
neascã oþelele, pusese câte-un petec de blãniþã de
iepure.
Ia mai strigã, Vasile, cânii... zise boierul, întor-
când capul spre pãdurar.
Vasile trase de la ºold, din dreapta, cornul, îl duse la
gurã ºi slobozi trei sunete prelungi, îndreptându-l spre
marginea pãdurii, în urmã. Rãsunetele dulci încã vibrau,
când un câne rãspunse, bãtând ascuþit de trei ori.
84
Asta-i capauca mea, zise Vasile întinzând urechea.

Un alt lãtrat mai plin, mai puternic se auzi. Pãdurarul
începu sã cheme :
Na, na, Friºca, naa !
Lãtrãturile se apropiarã. Un câne frumos, negru, cu
botul roºcat, ieºi la douãzeci de paºi în urmã, pe cãrare,
privi la dreapta, la stânga, dupã aceea se apropie în
fugã de cei doi vânãtori.
Aici, Osman ! strigã boierul. Unde mi-ai fost,
ticãlosule ?...
Strecurându-se ca o ºopârlã printre tufe, ieºi în
cãrare ºi cãþeaua pãdurarului, slabã de i se vedeau
coastele prin piele. Vasile ridicã mâna ºi se plecã asupra
ei. Friºca se lipi la pãmânt schelãlãind, apoi prinse a
bate din coadã.
De-acu sã mergem, cucoane Grigoriþã, zise pãdu-
rarul îndepãrtându-se. O apucãm tot înainte... ª-apoi
la poteca aceea a lor, nu se poate sã nu dãm peste
capre... Le-am vãzut ºi ieri...
Pornirã, cãlcând înãbuºit, cu cizmele cu turetci
lungi, pe potecã umedã. Cânii umblau liniºtiþi îndãrãt,
în lanþuguri.
Iaca, aici, la marginea asta, am puºcat cei doi
lupi anul trecut, zise Vasile.
Chiar aici ? întrebã cuconu Grigoriþã.
Chiar aici ! Aici, doi. Da peste alþii am dat eu în
alte pãrþi De cum dã omãtul, parcã ce fac ? Pe-atâta
m-am pus ºi eu... Am o ciudã pe dihãnii, lucru mare...
Când am dat peste urma lor, nu mai am liniºte... Asta-i
ca o patimã, cucoane Grigoriþã, la mine... lucru mare...
Nici nu mãnânc, nici nu beau, s-a sfârºit !... Vin eu,
cucoane Grigoriþã, ºi gãsesc urmã pe cãrarea asta...
Erau multe labe pe omãt... Trecuse Sfântu-Andrei, umblau
jivinele potãi... Gãsesc eu urma, o cercetez, o gãsesc
85
Mihail Sadoveanu
afarã din pãdure pânã-ntr-un loc, o mai gãsesc spre sat,

pe urmã spre bahnã, întoarsã... Mã gândesc eu cã-s în
bahnã... ªi m-am dat aºa, la marginea pãdurii, cucoane
Grigoriþã, m-am dosit între tufiºuri, º-am început sã-i
urlu... Urlu eu o datã, urlu eu de douã ori, numa ce-i
aud cã-mi rãspund din bahnã... Acolo erau, în trestii...
Iar îi chem, ºi mai aºtept... Atunci i-am zãrit cã ies...
Erau ºase... Da unu mare, înainte, ia aºa, cucoane
Grigoriþã... (ªi Vasile înjurã ºi arãtã cu mâna, de la
pãmânt, mãrimea lupului.) Încep eu a scheuna ; se
opresc ei, miroasã vântul, pe urmã pornesc spre mine
cu cozile târâiº pe omãt... Eu tac... Ei s-au apropiat.
Atuncea am ridicat puºca ºi l-am însemnat pe cel
dinainte, pe cel mare... (Aici Vasile înjurã iar, de mamã,
pe lupul cel mare din frunte.) L-am însemnat, cucoane,
ºi când am aprins, belciug s-a fãcut pe omãt !... ªi când
a sãrit al doilea peste istalalt, l-am luat ºi pe-acela la
ochi, ºi când am slobozit l-am rãsturnat curmeziº peste
cel dintãi.
Cu altã înjurãturã, pãdurarul se opri, privi în urmã
la câni, dupã aceea îºi cercetã oþelele puºtii.
Da ceilalþi ? zise cuconu Grigoriþã.
Ceilalþi s-au dus la mama dracului. Ce erau sã
mai aºtepte ?...
Boierul zâmbea mulþãmit. Scoase, mergând, tutu-
nul ; dãdu de o þigarã pãdurarului, îºi rãsuci ºi el una ;
Vasile scãpãrã ; aprinserã ; ºi acuma mergeau tãcuþi prin
rãcoarea pãdurii, pe subt arcurile ramurilor, prin scãpã-
tãri de raze pe ici pe colo.
O veveriþã se cãþãrã pe trunchiul unui copac în
calea lor. Îi privi o clipã cu ochiºori negri, se dosi dupã
o cracã, sãri ca o minge castanie de pãr, în alt copac,
ºi se pierdu în frunziº. Boierul tresãrise, cu mâna pe
puºcã ; apoi se liniºti, pe când Vasile zicea încet :
86
Ia, o biatã dihanie mititicã...

Aºa merserã o vreme, într-o liniºte deplinã, prin
mirosul umed al pãdurii. Ciocãnitori tocau în scoarþa
arborilor, strigãte melancolice veneau de departe ºi se
stângeau între frunziºurile neclintite.
Într-un târziu, pãdurarul se opri.
Iaca, pe ici, cucoane Grigoriþã, zise el. S-o luãm
aºa, la dreapta, pe vãlcica asta. Sã te fereºti de crengi,
cã-i des al dracului ! În vale-i jilãvealã mare ; nu-i
departe pârãul ; acolo sunt urmele...
Se lãsarã la dreapta, pe costiºã linã, prin bungeturi
care pãreau ziduri nestrãbãtute.
Încet... vorbi Vasile. ªi glasul lui dintrodatã dobândi
un rãsunet deosebit, care tremura ca o suflare de vânt
pe vale.
Iar merserã o vreme, ºi iar se oprirã. Cânii trãgeau
de lanþuguri, neliniºtiþi. Vasile se plecã asupra hleiului
jilav.
Iaca, se cunoaºte, urmã proaspãtã...
Cuconu Grigoriþã se plecã ºi el, privind cu luare-
-aminte. Îºi aºezã dupã aceea torba în stânga, cuþitul
de vânãtoare în dreapta, îºi îndesã pãlãria în cap ºi-ºi
pregãti puºca.
Hai, Osman ! vorbi pãdurarul cãtrã câni. Puneþi
botul... Hai ºi tu, Friºcã !... Ce ? nu simþi putoarea caprei ?...
Copoii, eliberaþi, dintrodatã pornirã în lungul costi-
ºei ºi dispãrurã în tufe.
Vasile zise :
De-acuma sã ieºim în luminiº ºi sã aºteptãm...
trebuie sã le goneascã... Capauca asta a mea, aºa cum
o vezi, le ºtie sama... Îþi aduce, cucoane Grigoriþã,
capra la buza puºtii...
Boierul tânãr era cam neliniºtit. Rãsuflã adânc de douã
ori ºi se luã dupã Vasile, cu puºca pregãtitã. În curgerea
87
Mihail Sadoveanu
linã a vãii, o poieniþã se deschidea, dormind parcã

într-o pulbere de luminã, într-o neclintitã singurãtate.
Pãdurarul îndreptã capul. Boierul tresãri. Un chefnit
de câne sunase de douã ori în adâncimi, ca sub niºte
bolþi nemãrginite.
Cei doi oameni aºteptarã. Nu se auzea nici o chemare
de pasere ; nici zbor de gâze mãcar nu strãbãtea lumina.
Bãtaia copoilor începu iar, acum mai deasã, mai depãr-
tatã, la rãstimpuri regulate. Pãdurarul puse cornul la
gurã ºi chemã de douã ori, iar pãdurea tresãri pânã în
depãrtãri, hãuind.
Dintrodatã, când nici nu se aºteptau, când stãteau
numai cu urechile aþintite la bãtaia rãsunãtoare a cânilor,
scurt, din tufe dese, cu foºnet iute, rãsãri o cãprioarã
cenuºie, pe picioarele-i subþiri ºi sprintene. Ca o sãgeatã
trecu pe lângã boier, la cinci paºi.
Pãdurarul tresãri. Cuconu Grigoriþã se smuci în sus
ca trezit cu spaimã într-o visare ; puse puºca la ochi cu
repeziciune, ºi slobozi douã focuri unul dupã altul.
Prin fumul risipit vãzu cãprioara în fuga-i de vânt în
lungul poienii. Înghiþi de douã ori, frânse puºca cu
mânile tremurãtoare, ºi o încãrcã iar. Dar prin fumul
care se trãgea lin la o parte, pãdurarul sta cu arma la ochi.
Trage ! strigã cuconu Grigoriþã.
Puºca lui Vasile bubui. Clocotul ei ajunse bubui-
turile celor dintãi douã împuºcãturi. Sãlbãtãciunea,
printre copaci, fãcu o sãriturã, o zãrirã amândoi dupã
aceea ca o nãlucã printre trunchiurile cafenii ºi o
pierdurã din vedere.
Pãdurarul începu sã-ºi încarce puºca. Zise cu liniºte :
A fost prea departe Boierul era aþâþat ºi mânios.
Cum dracu de a venit aºa ? vorbi el pripit. Nici
nu m-aºteptam... Eu ascultam cânii... Am tras prea
repede... m-am grãbit...
88
A fost fãrã ºtire... zise încet Vasile. Da nu-i

nimica... Trebuie sã mâie cânii într-acoace alta... Aici e
hãþaºul lor...
Deodatã tãcurã, cu urechea aþintitã. Cânii veneau
chefnind. Pãdurarul puse iar cornul la gurã.
Cum dracu ? ºopti cu ciudã boierul ºi-ºi privi de
aproape puºca.
Tãcerea se întinsese. Bãtaia cânilor un rãstimp lung
nu se mai auzi. Iar printre tufe dese, prin luminiºuri
scurte, cãprioara fugea alungatã de spaimã, se depãrta
spre pârãu. O clipã se opri tremurând, ca ºi cum ar fi
fost înaintea unei prãpãstii. Apoi, încetinindu-ºi fuga,
îºi fãcu loc printre frunziºuri în albia apei. Cu cele
douã picioare de dinainte în unde, cu celelalte în iarba
malului, stãtu pe loc. Blãniþa cenuºie îi lucea lin în
umbrã ; numai capul fin, cu urechile înãlþate, cu ochii
mari, sta într-un sul de raze. Ascultã puþin. Apoi îºi
plecã botul ºi atinse de douã ori apa de lângã picioa-
rele subþiri. Îºi ridicarã iar ochii. În undele limpezite,
apoi, deodatã cãzu o picãturã de sânge. Piciorul de
dinainte, din stânga, se zgârci uºurel ºi prinse a tremura.
De la umãr, se prelingea sânge. Acuma picãturã dupã
picãturã cãdea mai des, tulburând apa pârãului. Cãprioara
îºi plecã domol capul, ca ºi cum voia sã-ºi priveascã în
oglinda aburitã jumãtatea de dinainte a trupului, în
miºcare de oprire. Apoi avu parcã un gemãt uºurel ºi-ºi
întoarse botiºorul negru spre pata de sânge. Sta aºa.
Din când în când se pleca spre apã. Din când în când
îºi tremura pielea cenuºie. Iar departe, în urmã, vuia
cornul, ºi stâns, slãbit, rãzbãtea chefnitul copoilor.
Se trase încet pe iarba malului, îºi trase ºi ochii în
umbrã. Lumina cãzu numai asupra apei. Se lãsã pe
covorul moale. Din vreme în vreme îºi întorcea capul
spre rana care sângera. Dar pe drumul pe care venise
89
Mihail Sadoveanu
ea, deodatã rãzbãtu un þap spãriat, cu corniþele înãlþate.

Lângã ea, se opri, întinse capul, o mirosi. Cãprioara
mugi încet, abia auzit, parcã spunea ceva, ºi ridicã
botul uscat spre cãprior. Cornul tresãri în urmã prin
bolþi rãsunãtoare ; þapul se scuturã, sãri sprinten peste
pârãu ºi dispãru în desiºuri. Ca ºi cum i-ar fi venit o
înfiorare de spaimã ºi de putere, cãprioara se ridicã ºi
intrã iar în apã. ªchiopãtând uºor, numai în trei picioare,
porni în copce scurte, domoale, în susul pârãului.
Mergea la deal ºi picãturi de sânge se tot prelingeau în
lungul piciorului stâng ºi se închegau în ºuviþe roºii. În
juru-i copacii stãteau neclintiþi ; tufe de ferigi pe maluri,
se plecau în trecerea ei ºi iar se îndreptau cumpã-
nindu-se ; o pitulice þârâi uºurel un timp deasupra ei,
apoi dispãru undeva.
Vremea trecea. O aburire de rãcoare începu a luneca
în rãstimpuri. În poieniþe, lumina se trãgea spre vârfu-
rile copacilor ; câte-un plop cu coajã cenuºie abia îºi
clãtea rãmurelele subþiri ºi-ºi tremura bãnuþii frunzelor,
care luceau în douã ape.
Cãprioara suia pe pârãu, la deal. La dreapta ºi la
stânga malurile creºteau. Undele veneau mai repezi,
murmurau printre pietre ascuþite, sãreau fãrâmându-se
în bulgãraºi de argint. Ea schimba copitele negre ca
abanosul de pe piatrã pe piatrã, ºi urca încet, pe când
pe picior i se scurgea sânge cald.
Sus, pe pisc, se înãlþa în cer albastru bradul, vestitor
al vânturilor. Mai jos, în jghiab pietros, într-o roatã de
mesteceni, se strângea apa pârãului într-o baltã lim-
pede. Cãdea tremurând, lunecând pe muºchi de stâncã,
se alina, se împrãºtia, se liniºtea într-o luminã care
rãsfrângea cerul ºi pletele luminoase ale mestecenilor,
apoi iar strângea ºuviþe ºi ieºea lunecând domol pe
vale, cu murmur nesfârºit.
90
Cãprioara se opri între mesteceni, în iarbã naltã,

într-o adiere de rãcoare ce începea sã alunge mires-
mele calde încã ale florilor sãlbatice. Capu-i cu ochi
negri dintrodatã tresãri în oglinda apei, la mal. Se lãsã
jos, truditã, cu puteri puþine. Sta mutã cu privirile
aþintite spre apã, în tãcerea mãreaþã a codrului. Parcã
asculta, parcã se gândea, ºi din când în când era
strãbãtutã de un tremur care-i alerga pe sub piele.
Umbra creºtea în juru-i. Lucirile de pe vârfuri ale
soarelui se ºterseserã. Pãdurea avea în rãstimpuri înfio-
rãri rare, dupã care urmau alinãri, liniºti ca din alte
lumi. ªi cãprioara sta singurã ; ºi sângele i se scurgea în
iarba moale a þãrmului. Îºi plecã o datã botul uscat
spre luciu, apoi iar rãmase neclintitã. Din nesfârºite
depãrtãri rãzbãteau vibrãrile melancolice ale cornului,
tot mai strânse ; bãtaia copoilor amuþise ; sara venea, ºi
prin bradul de pe pisc trecu o oftare. În liniºte, pe
cerul întunecos din fundul apei, începu sã tremure
lacrima de aur a celei dintâi steluþe. Cãprioara avea un
muget abia auzit, ºi ochii îi luceau în cea din urmã
luminã a malului. Aºa sta singurã ºi murea, sub pletele
mestecenilor cu trunchiuri albe.
Vremuri de bejenie, 1907
În pãdurea Petriºorului a apãrut prima datã în Semãnãtorul,

nr. 17-18 din 20 aprilie 1907.
În perioada în care a scris povestirea, Sadoveanu obiºnuia
sã meargã la vânãtoare în Valea Râºtei, însoþit de setter-ul
sãu, Nero. Profira Sadoveanu spune cã Pãdurarul era, de
fapt, un cunoscut puºcaº de la Dolhasca.
Câteva din cele mai frumoase pagini de naturã din
întreaga literaturã a lui Sadoveanu sunt aici, o nuvelã finã,
construitã cu o mânã de bijutier. (N. Manolescu)
Folclorul oral susþine cã tânãrul Nicolae Labiº a fost atât
de impresionat când a citit în volum povestirea, încât a scris
în replicã poemul Moartea cãprioarei.
91
Mihail Sadoveanu
92
Înecatul
Aveam în lunca de sãlcii ºi plopi de dincolo de apã

niºte vite. Din când în când, mã scoboram din sat de la
Barboºi, trecând Siretul ºi mã duceam sã le vãd. Umblam
pe cãrãrile umede, printre ramurile împletite, stârnind
sturzi cu zbor tãcut ºi mierle care fâlfâiau cârcâind
spãriate. Sunetul moale al tãlãngilor rãzbãtea din vreme
în vreme ca dintr-o depãrtare nesfârºitã pãrea cã vine
de deasupra, din cerul albastru, ori printre frunziºuri,
cu strecurarea vântului.
Într-un rând, aproape de asfinþitul soarelui, într-o zi
liniºtitã de septemvrie, mã întorceam din luncã ºi veneam
gânditor pe podul rãsunãtor de fier. Apa râului curgea
pe dedesubt largã ºi linã, cu strãlucire întunecoasã.
În stânga, pe malul dinspre Galaþi, o bulgãrie îºi
întindea rãzoarele lungi ºi liniile negre ale ºãnþurelelor,
cu sticliri de ºuviþe de apã printre zarzavaturi. Stãpânul
ei era un om cu mustãþile mari, zbârlite, cu ochii abia
zãriþi sub sprâncenele late ; un om negru ºi tãcut.
Stãpân la podul umblãtor din susul liniei ferate, cunoº-
team pe un moºnegel îndesat, cu mustãcioarã albã, cu
ochi mititei pe obraz zbârcit. ªi venind acum încet spre
cãsuþa de bârne a podarului, în preajma apei, spre coliba
de stuh a bulgarului, ridicatã în mijlocul grãdinii
ºtiam de bunã samã cã voi gãsi pe aceºti doi singuratici
vecini, ca totdeauna, faþã în faþã.
93
Mihail Sadoveanu
Bãtrânul vorbea cu pipa în gurã, lângã ºanþul umed

de pe margine.
Ce, mã ? ce tot umbli încolo ºi-ncoace ºi dai drumu
la apã ? Ce tot îþi uzi cepele ºi curechiul ? Stai singur cuc,
nici nu mânânci ca lumea, nici un pãhãrel de rachiu
nu bei, de ce dracu mai trãieºti pe lumea asta, ha ?
Bulgarul, încovoiat între cãpãþâni violete de varzã,
mormãi ceva neînþeles, ridicându-ºi sprâncenele negre.
Bãtrânul începu a râde, clãtinându-ºi luleaua între dinþi.
Apoi strigã tare, vârându-ºi mânile în brâu ºi dându-se
puþin pe spate :
Ceacâi bre ?
Grãdinarul iar îºi ridicã negreaþa de sub frunte. Moº
Gheorghe Cucu se întoarse spre mine, cum mã apro-
piam. Noi eram prietini vechi.
Iaca, aºa mã chinuiesc cu el, domnule... Nu ºtie
bechi moldoveneºte... Tot îl întreb, tot îi vorbesc de
vreo ºase luni de când a venit, el pace ! numai ca urºii
face, ºi tot se uitã urât la mine... Iar se îndreaptã spre
bulgar : Ceacâi, bre ? Nici aºa nu vrea sã rãspundã...
Ceilalþi doi, la Galaþi, cu vânzarea ; el stã singur ca un
moroi, batã-l Dumnezeu sã-l batã !
Dezbaterea aceasta nu era nouã pentru mine ; o
auzeam foarte des. Cu þigara în gurã, cu mânile la
spate, cu pãlãria de paie pe ceafã, mã îndreptam liniºtit
spre sat ; când deodatã strigãte lungi mã oprirã în loc :
Moº Gheorghe ! Moº Gheorghe Cuculeee !
Mã întorsei. Bulgarul se îndreptase din ºale. Moº
Gheorghe ridicase capul.
Ce dracu a mai fi ? mormãi bãtrânul scuipând
într-o parte.
Glasurile strigau tot mai prelungi. Putui sã deose-
besc într-un timp :
Un om înecat, adã cangea, moº Gheorghe !...
94
Bãtrânul îºi strânse sumanul roºcat peste cãmãºoiul

de câlþi încins cu brâu roºu, scuipã în pipã, îi închise
cãpãcelul de alamã º-o vârî în chimir. Cu stânga îºi
ridicã de pe frunte cãciula jerpelitã ºi porni spre cãsuþã
ºi spre podul umblãtor care sta de partea asta de mal,
pe când odgonul se întindea neclintit, negru, încovoiat
în jos din mijloc, deasupra râului.
Nu se uita la bulgar, nu se mai uita nici la mine.
Trase de pe acoperiºul zbârlit al cãsuþei prãjina lungã
cu vârf de fier la capãt, o puse pe umãr ºi porni cu paºi
îndesaþi pe malul nãsipos, în susul apei. Înþelesese în
urmã ºi grãdinarul despre ce e vorba. Ridicându-ºi
ºalvarii cafenii ºi opincile mari, pãºea cu luare-aminte
peste straturi ºi venea dupã noi.
Dintr-o înfundãturã de mal, din când în când, doi
flãcãuaºi ridicau pânã la piept trupurile. Ne fãceau
semne cu mâna, îºi tot întorceau capetele spre apã ;
dispãreau ºi iar se arãtau. La malul celãlalt, înco-
voindu-se cãtrã asfinþit dupã cursul râului, lunca de
sãlcii ºi plopi fãcea zid neclintit, zimþuit de vârfurile
ascuþite ori rotunde ale copacilor. Umbra luncii se
îngusta ; soarele se lãsa la asfinþit, spre aburii depãrtaþi,
din fund, ai Siretului. Pe apa lucie, aproape de malul
cestãlalt, venea domol înecatul, la linia undelor.
Ne duceam încolo, la vale, zise repede unul din
flãcãuandri, ºi l-am vãzut cã vine...
Moº Gheorghe Cucu nu zise nimic. Pãºi repede la
marginea apei ºi întinse prãjina. Cu gheara de fier, cu
luare-aminte, întoarse în apã pe înecat, pânã ce apucã
subsuoara. Atunci începu a trage pe când noi priveam
neliniºtiþi îndãrãtul lui.
La þãrm se opri un trup vânãt, umflat de apã. Faþa
bugedã stã întoarsã spre noi, cu ochii pe jumãtate
deschiºi, sticloºi. Barba ºi mustãþile atârnau în jos, în
hlei, îngreuiate de apã.
95
Mihail Sadoveanu
Moºneagul puse cangea deoparte, apoi fãcu semn

cu capul.
Hai, apucaþi de ici...
Flãcãii se apropiarã. Coborî ºi grãdinarul malul. Cu
luare-aminte cuprinserã trupul moale ºi luciu ºi-l aduserã
pe nãsipiº neted ; îl aºezarã prãvãlit pe o coastã ; un
pârãuaº începu a curge prin barba încâlcitã, ameste-
cându-se cu douã dungi de sânge, care însemnau
linioare roºii de la nãri, în jos, pe obraz.
Trebuie sã se fi înecat azi, zise moºneagul privind
la faþa necunoscutului. Mai de mult nu-i...
Se aºezã pe nãsip, alãturi, ºi-ºi scoase pipa. Bulgarul
se puse ºi el jos, fãrã nici un cuvânt, cu ochii aþintiþi
spre cursul lin al apei.
Noi ce facem acum ? zise unul din bãietani.
Voi duceþi-vã pânã la primãrie, rãspunse moº
Gheorghe.
Flãcãuaºii se uitau la mort, parcã ar fi vrut sã-l
întrebe ceva.
Oare de unde sã fie, moº Gheorghe ?
De unde sã ºtiu eu, mãi þâcã ? Ia, dintr-un sat, de
la deal, cine ºtie !...
Bãieþii nu se clintirã de la locul lor.
E bãrbos tare, zise cel smead, cãruia îi mijea
mustaþa. Poate-i rus...
Poate sã fie ºi de-ai noºtri, rãspunse celãlalt
întorcându-se spre moºneag. Dar moº Gheorghe, cu
pipa în gurã, nu rãspunse ; nici nu se uita la mort.
Cel smead zise iar :
Noi ne ducem la primãrie, moº Gheorghe...
Duceþi-vã, zise bãtrânul fãrã a-i privi, ºi spuneþi
acolo.
Ce sã spunem, moº Gheorghe ?
Apoi spuneþi sã vie primarele. Spuneþi c-am scos
un om înecat. Atât. Ce sã spuneþi altceva ? Parcã numai
96
o datã a venit ? numai o datã am prins cu cangea asta

înecaþi ?
Cei doi tovarãºi cu pãlãrii rotunde îºi întoarserã iar
capetele spre strãinul neclintit.
Bãtrânul ridicã ochii spre mine.
Sã vezi când vine apa mare... Dumneata, boie-
rule, nu eºti de mult prin partea locului, nu ºtii... Vin
mulþi înecaþi, saracii... Pe unii îi cunoºti, pe alþii nu-i
cunoºti. De unde sã ºtii parcã atâta lume ? La început
aveam o groazã... pe urmã m-am deprins. Acuma ºtiu
cã aºa-i apa... Cere ea om... Când am venit întãi,
nu ºtiam. ªtiu cã atunci, primãvara, s-a umflat ºi mi-a
rupt pod, a dus cãruþã, tot, ºi se zbãtea apa ca într-o
negurã... Ce ? crezi cã nu cere ? Cere ; are ºi ea glas...
Da atuncea pe cei ce veneau îi purta de-a rostogolu...
Nimeni nu-i putea prinde. Îi lua sforul apei ºi-i mâna
în Dunãre... ª-apoi Dunãrea cine ºtie unde îi ducea !...
Moº Gheorghe tãcu. Flãcãuaºii aºteptarã un timp,
apoi unul trase de mânicã pe celãlalt, îi fãcu semn de
îndemnare cu capul ºi plecarã.
Aºa stãturãm o vreme. Soarele asfinþea departe,
deasupra Siretului, luminând pâcla zãrii, împrãºtiind
pe luciu ºi înaintea noastrã ca o pulbere aurie.
Podarul se sculã, scuipã într-o parte, apoi se dezbrãcã
de suman. Cu luare-aminte se plecã spre înecat, îl
întoarse pe spate ºi-i îndreptã capul cu faþa spre cer.
Ochii stãteau închiºi acuma pe un obraz liniºtit, senin,
cu barba umedã, lucie. Bãtrânul întinse sumanul roºcat
peste trupul gol, îl acoperi pânã la bãrbie, dupã aceea
se aºezã lângã bulgar, cu luleaua, slobozind din clipã
în clipã vãlurele de fum albãstriu.
Grãdinarul îl privise în tãcere. Cu ochii umezi,
deodatã rãsãriþi plini de milã de sub sprâncene, acuma
se uita la bãtrân. Vorbea din gât privindu-l þintã, parcã-l
întreba ceva.
97
Mihail Sadoveanu
Moºneagul se îndreptã spre el :

Ce spui ?
Grãdinarul bolborosi iar câteva vorbe ºi-ºi întoarse
ochii spre mortul liniºtit.
Nu ºtiu ce spui, bre ! zise îndesat bãtrânul, pâcâind
din lulea.
Grãdinarul, de la înecat îºi purtã ochii cu lumina de
milã spre mine ; apoi, cu braþele puse pe genunchi, cu
bãrbia rezematã de braþe, rãmase un timp uitându-se
la podar.
Se sculã dupã aceea ºi se îndreptã pãºind rar, spre
zarzavaturile lui.
Rãmãsei cu bãtrânul ºi cu mortul.
Soarele se scufundase ; la asfinþit crescuse o întinsã
roºaþã purpurie. Prin lumina aceea, prin singurãtatea
þãrmurilor, venind pe lângã lunca tãcutã, apa trecea
într-o liniºte ºi într-o tãcere de moarte. Nu aburea
vântul ; tãlãngile de peste ape nu se auzeau ; împreju-
rimile încremeniserã în lumina cu luciri sângeroase.
Deodatã, departe, cine ºtie unde, pe dealuri, un
chiot lung începu sã tremure ºi sã se desfãºoare în
lungul câmpiilor. Rãsunetele lui încã nu se stânseserã,
ºi altul izbucni în altã parte, mai apropiat, ºi parcã-l
simþii adiind, trecând în cursul apei. În liniºtea amur-
gului, de pretutindeni, de pe dealuri, începurã a creºte
chiotele ºi a tremura prin vãzduh ; se încruciºau peste
vale, parcã se depãrtau, ºi ecourile deºteptate clocoteau
prelung.
Vin flãcãii ºi fetele de la cules... murmurã, nemiº-
cat, moºneagul.
O vreme valea se deºteptase în tremur ; apoi chemã-
rile se rãrirã, slãbirã, se stânserã.
În tãcerea care se întinsese pretutindeni pânã în
depãrtãri nesfârºite, pe roºaþa din fund, din apus,
98
începurã a trece raþele sãlbatice. Veneau din zarea

Dunãrii, din bãlþile Brãilei, ºi treceau prin smârcurile
apropiate de la Mãlina. Stoluri, pe cer depãrtat, purpu-
riu, grãbeau ca alungate de vânt. Se desluºeau linioare
mãrunte, negre, în lumina vie a asfinþitului, izvorau ca
din aburi, cârd dupã cârd, intrau în marea de luminã,
apoi coborau, se mistuiau.
Mã îndreptai spre casã. Lumina scãdea. Într-un timp,
de pe colnic, mã întorsei. Moº Gheorghe Cucu se
ridicase ºi el de la locul lui ºi mergea domol spre
cãsuþa de lângã pod. Era vremea cinei. Nu-l mai vãzui.
Lumina din asfinþit stãtea încremenitã pe cer. Apa
Siretului se umpluse de o lucire tainicã, ajungând pânã
la mal, unde sta înecatul, sub sumanul moºneagului cu
faþa spre cerul adânc boltit, limpede ca lacrima. Sta
nemiºcat ºi singur în tãcerea þãrmurilor. Iar în fund, pe
lucirea de sânge, tot se alungau punctele negre, grã-
bite, tãcute ale stolurilor.
Înecatul a fost publicatã prima datã în Semãnãtorul, nr. 9

din 25 februarie 1907.
În Convorbiri, nr. 6 din 15 martie 1907, Mihail Dragomirescu
a publicat un articol în care compara povestirea lui Sadoveanu
cu nuvela omonimã scrisã de Emil Gârleanu. Aceasta fusese
publicatã chiar în Convorbiri, exact cu o sãptãmânã înainte
de apariþia povestirii sadoveniene. Peisajul ar fi fost inspirat
din satul Barboºi Covurlui.
99
Mihail Sadoveanu
100
Fântâna Hazului
În fierberea iarmarocului celui mai mare din târgul

Romanului, a doua zi de Probajeni, Dumitrache Hazu
ºi-a vândut în scurt juncanii. A bãtut palma cu un
român pletos de pe la Dãmieneºti, au cinstit o garafã
de vin, º-acu, aºa, pe la o amiazã, se pregãtea sã
porneascã acasã. Cum s-a fãcut, cum s-a dres ºi-a
gãsit degrabã un tovarãº la carul lui rãmas fãrã trãgãtori.
Un român din ceea parte a Moldovei, din þinutul
Neamþului ca ºi dânsul, târguise niºte boi mari albi, cu
coarnele lucii ºi frumos aduse. Din câteva cuvinte s-au
înþeles ; satele alãturea ; unul are car, altul are boi,
pornesc tovãrãºie la drum ; îºi mai þin de urât ºi cu
vorba ; ºi la Tupilaþi, dupã ce-or trece apa, s-or opri
acolo la crâºmã, º-or cinsti un pahar dulce, pentru
tovãrãºie ºi pentru prietinie.
Am luat pe juncani trei sute fãrã doi lei, zise
Dumitrache Hazu, cu un zâmbet blajin pe obrazul
proaspãt ras. Am de unde da o cinste... Acasã mai am
doi boi mândri ca º-ai dumitale...
Apoi oamenii cum se cade îndatã se înþeleg,
rãspunse Ion Bãieºu, celãlalt gospodar, un român îndesat
ºi vârtos, cu mustaþa ca pana corbului, cu ochii verzi,
iuþi la privire.
Dumitrache Hazu îºi cercetã în car sumanul ºi traista,
dupã aceea se îndreptã, nalt, ºi-ºi pipãi în chimir punga
101
Mihail Sadoveanu
plinã de parale : douã hârtii de câte douãzeci ºi celelalte

carboave.
Apoi de-acu mergem, zise el.
Ion Bãieºu, vorbind cu boii lui, chemându-i pe
nume : Duman ºi Joian, îi puse la jug ; dupã aceea îi
apucã de funie ºi prinse a trece prin mulþimea deasã
de oameni care se þesea de colo pânã colo, prin
fierbinþeala cea mare a soarelui, cu larmã nedesluºitã
de glasuri. Sãteni cu feþele liniºtite, cu muierile ºi cu
copiii dupã dânºii, se purtau încet spre comedii, unde
urlau paiaþe pestriþe, ridicate pe podiºte de lemn,
deasupra mulþimii care se grãmãdea în juru-le cu gurile
cãscate. Negustori cu ochii mici ºi ascuþiþi vorbeau
aspru, din gâtlej, cu palmele întoarse în laturi, de o
parte ºi de alta a bãrbilor. Câte-un þigan uscat, cu ilic
peticit, cu cãciula jerpelitã în cap, se strecura prin
norod, pândind în toate pãrþile cu ochii ca douã picã-
turi de catran. Se uitã ºi Dumitrache Hazu la unul, lung
ºi adus de spate ca o cobâlã, cu obrazul negru ºi uscat
ca o coarnã, cu privirile agere ºi cu nasul coroiat. Îºi
aduse aminte cã l-a mai zãrit la vânzarea juncanilor,
apoi îl pierdu din vedere, pe când Bãieºu, întorcân-
du-se din când în când cu iuºca, îºi mâna ºi-ºi îndemna
cu glas blând boii albi.
Aºa ieºirã domol din târg ; îngrãmãdirea de case
rãmase în urmã ; ºi deodatã câmpia Moldovei cu miriºtile
lungi, cu lanurile de pãpuºoi, cu fâneþele neclintite
sub lumina orbitoare, se desfãcu în toate pãrþile, pânã
la dealurile depãrtate care sprijineau cerul alburiu de
secetã. Nu se simþea nici cea mai micã fâlfâire de vânt ;
un miros cald de fâneþe plutea în lumina lui august. În
depãrtãri se zãreau sate ca într-o pulbere miºcãtoare ;
un acoperiº de bisericã lucea ca o oglindã, ori ca o
apã ; în întinderi, pe lângã crânguri, cositori rãzbãteau
102
înmlãdiindu-se prin valurile ierbii, ºi coasa suna ascuþit

ºi ritmic ; pe drumul lung, plin de pulbere, cine ºtie
unde înainte, câþiva oameni însemnarã pete negre,
apoi se ºterserã mistuiþi de luminã, în depãrtare. Carul
mergea lin prin singurãtatea aceea a drumului mare ;
boii îºi cumpãneau la dreapta ºi la stânga capetele,
neîntrerupt, pas cu pas ; gospodarii ºedeau pe draghi-
nile cãruþei. Dumitrache Hazu pe dreapta ºi Bãieºu pe
stânga ; priveau întinderile ºi schimbau din vreme în
vreme cuvinte puþine.
Hazu întrebã într-un timp, întorcându-ºi ochii cãprii
de pe fâneþe spre tovarãº :
Nu te-am întrebat. Ai copii ?
Am, rãspunse Ion Bãieºu, ridicându-ºi de pe
frunte pãlãria latã-n boruri. Am trei : doi bãieþi º-o
fatã... Pe cel mai mãruþ a venit profesãrul ºi mi l-a luat
la ºcoalã...
Iaca, eu n-am, zise Dumitrache dând din cap c-o
uºoarã mâhnire în priviri. Am avut ºi eu trei, º-au murit,
acu doi ani, de gât... Pe tustrei i-am pus într-o sãptãmânã
în pãmânt... ª-acu am rãmas singur cu nevasta...
Tãcurã un timp. Amândoi priveau înainte printre
coarnele lucitoare ale boilor.
Dumitrache Hazu îºi întoarse iar obrazul blajin :
Tot zice fumeia : Iaca, n-am avut noroc de bãieþi,
zice. Când am scãpat de griji cu ei, s-au dus... ªi, când
îºi aduce aminte, prinde a boci...
Ion Bãieºu grãi încet :
Ce sã faci ? parcã te poþi pune împotrivã ? Dacã
aºa a fost voia lui Dumnezeu, s-a mântuit...
ªi eu tot aºa spun, zise Hazu. Parcã ce poþi face
împotriva lui ? ªi la carte scrie cã nu se miºcã un fir de
pãr fãrã ºtirea lui... Da muierea parcã vrea sã ºtie ? Am
avut mult nacaz cu dânsa...
103
Mihail Sadoveanu
Parcã mie mi-a fost uºor ? urmã el dupã o clipã. Nici

mie nu mi-a fost uºor. ªi nici acu nu mi-i uºor, când
vãd casa pustie. Da ce pot sã fac ? Ce pot sã zic ? Mã
gândesc ºi eu cã nu pot face nimic, nici nu pot zice
nimic. Mai bine tac...
Bãieºu privea înainte-i, în lungul câmpiei.
Te-am vãzut cã le-ai cumpãrat covrigi, vorbi iar
Dumitrache Hazu. Aºa le cumpãram ºi eu, când mã
duceam la târg...
Tãcurã ; ºi caru-i duse aºa o vreme prin singurãtatea
locurilor. Moldova sticlea orbitor acuma, printre zãvoa-
iele ei, parcã fierbea în lumina ºi în cãldura verii,
departe, în stânga drumului mare.
Bãieºu plesni din bici pe deasupra boilor ºi zise :
Ai luat preþ bun pe juncani... Iaca, ºi eu am dat
o mulþime de bani pe boi... ªi acu trebuie sã închipu-
iesc ºi niºte parale pentru suhat...
Da, rãspunse Dumitrache, suhatu-i scump ; iarbã
nu lipseºte, a dat Dumnezeu, dar dacã-i a boierului, ce
poþi face ? Dai cât cere. De aceea m-am gândit ºi eu sã
vând juncanii. O pãreche de boi mi-i destul...
Apoi da, o pãreche de boi e destul...
Un rãstimp de liniºte.
Mai am ºi eu o leacã de parale, zise Hazu, mai
pun ce-am luat acu º-am sã încep o cãsuþã nouã,
ºindilitã... Casa bãtrâneascã e prea veche... Ca lucru
vechi, nu mai þine mult... Cum ajung acasã, de mâne
încep a cãra bârne...
Aºa-i, rosti încet Bãieºu, îþi trebuie lemn din
vreme...
Stãteau amândoi aºa, pe draghini, cu feþele umbrite
de pãlãriile late ºi tari de pâslã. Din când în când,
caru-i sãlta prin bolovanii rãzleþi ai drumului. Treceau
acuma ºi se gândeau la cãsuþele lor din satele de
104
dincolo de baltã. Obrazul ars de soare a lui Hazu avea

o luminã uºoarã de mâhnire, care parcã izvora din
ochii lui cãprii. Trupu-i nalt ºedea încovoiat asupra
chimirului lat de piele roºcatã lustruitã, în care bãtaia
razelor trezea scânteieri.
Drumul drept dintrodatã începu sã se încovoaie
lung ºi tãrãgãnat într-o vale. În fund, o fântânã îºi
înãlþa de la marginea pãpuºoaielor cumpãna neagrã
singuraticã. Lângã ghizdele, adãpãtoare pentru vite
º-alãturi o rãchitã deasã, care rãsfira ramuri neclintite
în jos.
Amândoi oamenii priveau într-acolo.
Acolo ne oprim ºi adãpãm boii, zise Bãieºu. Nu
mai avem mult pânã la pod, la Tupilaþi...
Valeu, valeu !... ia staþi o leacã, oameni buni...
Oamenii întoarserã capetele. Pe cãrarea din mar-
ginea ºoselei se ridicã un þigan cãrunt, cu obrazul
pãmântiu ºi zbârcit. Mustaþa asprã îi era împãrþitã în
douã sub nas printr-o rupturã în buza de sus, care-i
arãta dinþii lungi, albi. Sta încovoiat, în surtucu-i peticit,
desculþ, cu izmene albe, cu mânile strânse sub brâul roº.
Începu sã scânceascã rãguºit, stâns :
Faceþi-vã o pomanã, oameni buni... M-a apucat
vãtãmãtura... ªi mã þine, mã arde, nici nu mai pot
merge... Sã mã duceþi macar pânã la pod la Tupilaþi...
Bine, mãi þigane, vorbi Bãieºu. Suie în car. Este
loc ºi pentru tine. Ahoo !...
Sãri de pe draghinã ºi se alãturã prin stânga de boi.
Carul se opri. Încovoiat din mijloc, þiganul fãcea paºi
rari, cu picioarele desculþe, prin pulberea drumului.
Gemea înãbuºit, cu ochii încreþiþi. Dumitrache Hazu
întinse mânile ºi-i ajutã sã se urce. Îl privi cu luare-aminte
ºi-l întrebã :
De mult te-a apucat ?
105
Mihail Sadoveanu
Dã vreun ceas... gemu þiganul, grãmãdindu-se pe

scânduri, cu genunchii la gurã. Auleu ! tare mã arde !...
ªi de unde eºti ?
Dã la Ciohorani... mormãi omul, ghemuit.
Carul porni. Bãieºu pãºea pe lângã boi. Hazu se
aºezase iar pe draghinã. Din când în când þiganul
gemea, ºi el întorcea capul ºi cobora ochii spre el.
La Tupilaþi sã bei niºte rachiu cu piper, zise el ;
poate te-a mai slãbi...
Þiganul deschise ochii mari, negri, ºi-ºi întinse gâtul
o clipã afarã din car, apoi iar se ghemui la locul lui.
La fântânã, Ion Bãieºu opri boii :
Aho, aho, bãieþi, zise el domol. Ia sã vã dau o
leacã de apã...
Îºi dãdu pãlãria pe ceafã ºi scoase rãsteiele. Jugul
cãzu. Românul apucã funia. Cumpãna stãtea neclintitã,
naltã, în albastrul ºters al cerului. Printre ramurile
rãchiþii bãtrâne pâlpâi o turturicã vânãtã, apoi se zvârli,
în zboru-i iute, zvâcnit, peste fâneþe tãcute. Frunziºurile
se clãtirã o clipã, dupã aceea cãzurã iar în neclintirea lor.
În clipa aceea, din pãpuºoaie sãltarã trei oameni,
trei þigani. Pe cel care venea întãi, cu dreapta întinsã
þapãn în jos, cu cuþitul lângã coapsã, nalt, uscat, cu
ochi ºi cu plisc de pasere rãpitoare, Dumitrache Hazu
îl cunoscu numaidecât, îl vãzuse de douã ori în îmbul-
zeala iarmarocului de la Roman. Înþelegerea primejdiei
deodatã îl fulgerã prin toatã fiinþa. Se îndreptã scurt în
car, nalt ºi vânjos, ºi puse mâna pe cuþitul din chimir.
O clipã, zãri pe Ion Bãieºu încremenit, cu boii de
funie ; îºi simþi braþul drept prins ca-n cleºte : bolnavul
din car zvâcnise nãprasnic asupra-i. Simþi o loviturã
tare ºi o sãgeatã, în deºert, în stânga. Þiganul se înãlþã,
el cãzu. Vãzu a doua oarã scânteierea cuþitului.
Rãcni lung, cu glas chinuit :
106
Nu mã omorâþi, oameni buni ! Vã dau paralele,

numai nu mã omorâþi !...
Þiganul nalt, cu nasul coroiat, se avântase uºor în
car. Dumitrache Hazu cercã sã se scoale. Simþi cã cineva
îi smulge punga din chimir. Pieptul îi pârâi. Sângele îi
nãvãli în ochi. Simþi a doua sãgeatã în deºert. Porni a
geme lung, fioros.
Þiganii ceilalþi doi se prãbuºirã cu cuþitele asupra
lui Ion Bãieºu. Omul lãsã funia boilor. Cuþit n-avea.
Numai un rãsteu þinea în mâna stângã. Zvârli ºi rãsteul
ºi-ºi cuprinse cu dreapta pãlãria latã. Se trase înapoi.
Începu sã urle prelung :
Sãriþi ! Hoþii ! Ne omoarã hoþii !...
Glasul lui rãguºit, izbucnit din cumplitã spaimã, se
risipea în întinderile fâneþelor, în cuprinsurile tãcute.
Þiganii se zvârlirã, dintr-un salt, asuprã-i cu cuþitele.
Bãieºu se trase pe lângã boi, ridicã pãlãria, simþi arsura
unei tãieturi în braþul stâng. Rãcnind, se trãgea iute
spre fântânã, cãuta un loc de scãpare, cãuta un par,
cãuta o piatrã ; îºi purta trupul scund cu miºcãri iuþi ;
ochii lui verzi se deschideau mari, îngroziþi, pe faþa
albã ca varul, pe care lucea o pânzã de sudoare.
Striga mereu :
Sãriþi !...
ªi glasu-i deºtepta tãcerile.
În car, românul celãlalt se zvârcolea ºi gemea sub
frãmântãrile þiganilor. Bãieºu simþi a doua arsurã de
cuþit. De pe braþul stâng, în lungul degetelor, curgea
sânge fierbinte. Tãlharii se încordau, veneau plecaþi pe
furiº spre el, cãutau sã-l izbeascã o datã din douã pãrþi.
Dintre ei patru, nimenea nu rostise nici un cuvânt.
Tãcuþi, încruntaþi, negri, se nãpusteau cu cuþitele.
Într-o miºcare de fulger, omul puse mâna pe ghizdele
fântânii ; se încordã, o datã cu alt rãcnet al disperãrii ;
107
Mihail Sadoveanu
scândura groasã pârâi ascuþit, plesni, se desprinse ;

Bãieºu o trase spre el, o ridicã în stânga ; darã înainte
de a o repezi, þiganii se traserã sprinteni îndãrãt. Însã
iar se nãpustirã, cu umãrul stâng înainte, cu un braþ în
apãrare, cu dreapta încovoiatã pe dedesubt, þinând
fierurile lucii.
Dar strigãtele de groazã deºteptaserã undeva, într-o
cotiturã a vãii, în fâneþe, în locuri nevãzute, pe câþiva
oameni. Aproape, deasupra vãlcelei ºi deasupra fântânii,
þãrani cu coasele, fãrã pãlãrii, fãrã brâie, cu cãmãºile
fâlfâind, aºa cum îi apucase vremea, se arãtarã. Veneau
opt ; unul dupã altul se arãtarã cu pãrul vâlvoi ; rãcneau,
se îndemnau, se lãsau în goanã spre fântânã, cu coasele
înãlþate.
Dumitrache Hazu, prãbuºit din car, zãcea lângã
roate ; Bãieºu, cu stânga ºuroind de sânge, se apropie
de el ; cei patru þigani se mistuirã într-o clipitã în
pãpuºoaie. Dar cositorii îi vedeau de pretutindeni, le
zãreau capetele, vedeau învãluirile porumbiºtei, se
chemau cu glasuri aspre, ºi-i þãrcuiau risipindu-se,
dându-le ocol.
Bãieºu cuprinse de subt umeri pe Hazu ºi-l trase la
umbrã, sub rãchitã. Cãmaºa, în dreptul coastelor din
stânga, era numai sânge, nãvãlit din rãni. Românul
abia sufla, cu ochii deschiºi mari, cu faþa dintrodatã
întristatã, subt umbra pe care o cernea frunziºul verde
cenuºiu al copacului. În liniºtea ºi-n cãldura zilei,
glasurile întãrâtate ale cositorilor se auzeau depãrtate,
chemându-se. Boii, lângã adãpãtoare, stãteau acuma
neclintiþi ºi priveau cu ochii mari ºi umezi spre cei doi
oameni.
Bãieºu se alãturã de ghizdele, scoase de douã ori
ciutura plinã ºi o vãrsã în jgheab, pentru boi. O scoase
ºi a treia oarã, îºi clãti de sânge ºi-ºi rãcori mâna
108
stângã ; trase din brâu nãframa de pânzã subþire, o

muie în apã ºi apoi se întoarse la Dumitrache Hazu.
Omul sta pe spate, cu umbra de mâhnire pe faþã.
Bãieºu îi întinse spre frunte nãframa udã. Hazu clãtinã
din cap : nu-i trebuia. ªi rãmase cu ochii deschiºi,
privind la tovarãºul de drum. Buzele i se miºcarã.
Bãieºu întrebã încet :
Vrei sã-mi spui ceva ?
Rãnitul fãcu semn din ochi, de sus în jos, ºi îndatã
ºopti :
Eu de-acu mor. Sã mã duci acasã ºi sã spui
nevestei cum a fost...
Dupã vorbele acestea, muri. Faþa-i rãmase neclintitã,
în umbra plinã de mâhnire a frunziºului de rãchitã.
Bãieºu îl privi un rãstimp, apoi îºi ºterse de iarbã mâna
stângã iar umplutã de sânge. Întinse degetele ºi coborî
pleoapele mortului. Oftã, parcã se deºtepta din gân-
duri, ºi se sculã în picioare.
Larma de glasuri creºtea, venea ca un vârtej din
porumbiºte. Sfãrâmând strujenii, gâfâind, plini de
sudoare, cu cuþitele în mânã, cu ochii crunþi, cei patru
þigani deodatã izbucnirã din desiº, strânºi alãturi, încol-
þiþi de toate pãrþile de românii care sãltau în juru-le ºi-i
ajungeau.
Îs de la Ciohorãni ! strigã cineva. Îi cunosc. Cel
lung a fost ºi la ocnã !
Þiganii voiau sã se nãpusteascã peste mort, pe lângã
rãchitã, spre huceagurile apropiate ale Moldovei. Dar din
toate pãrþile deodatã, scurt, izvorârã oamenii întinzând
cu braþe tari toporâºtele ; coasele încovoiate fulgerarã
în luminã, se atinserã, se oprirã cu sunete domoale, în
jurul capetelor fugarilor. Ghemuiþi unul în altul, þiganii
încremeniserã ca niºte stane de piatrã între ascunziºuri.
Îºi zbãteau piepturile în gâfâiri gemute ºi, cu capetele
109
Mihail Sadoveanu
în piept, între fierurile împreunate, îºi rostogoleau

ochii, cu albul ca de lapte, privind pe lângã umere în
jur, ca niºte fiare.
Mortul se odihnea în liniºtea lui, care parcã se
cernea din cerul singuratic.
Fântâna Hazului a apãrut mai întâi în Luceafãrul, nr. 6

din 15 martie 1907.
Se spune cã omorul ar fi fost un fapt real, iar descrierea
locului seamãnã, conform mãrturiilor Profirei Sadoveanu,
drumului din Ciohoreni, satul în care prozatorul a copilãrit.
110
O istorie de demult
Mergeam departe, spre podgoriile de la Bãiceni, pe

o vreme frumoasã de toamnã. Soarele nu ardea, avea o
luminã linã de aur, ºi vântul abia-abia adia, ici cu miros
tare de pãdure, dincolo cu parfumul uscat al miriºtilor.
Eram c-un advocat bãtrân, care apucase ºi vremurile
vechi de la 48 ; stam aºezat bine în trãsura lui largã cu
arcuri moi, cu arcuri pentru bãtrâneþã, zicea moº
ªtefan Leu ; ºi doi cai albi bãteau ºoseaua prunduitã,
nici prea iute, nici prea domol. Vizitiul de pe caprã era
ºi el bãtrân, cam de vârsta lui moº ªtefan, cu o pãreche
de mustãþi albe ca douã caiere, ºi întruna vorbea cu
zmeii lui. La drum drept le dãdea sfaturi, la deal îi
îndemna, la vale-i certa.
Bãtrânul de lângã mine privea gânditor ºi zâmbind
locurile pe unde treceam. Ne apropiam de capitalã
(moº ªtefan Leu zicea : reºedinþã) ; dar ziua era prielnicã
pentru cãlãtorie cu trãsura, la picioarele noastre aveam
un paner plin cu lucruri bune de ale gurii, ºi amândoi
am fost într-un gând sã nu ne mai abatem pe la târg.
Nu mai mergem pe la reºedinþã, Ilie !... strigã, de
la locul lui, moº ªtefan.
Vizitiul scuturã hãþurile ºi dãdu din cap în semn de
înþelegere.
Suiam acum o costiºã linã, lungã, fãrã sfârºit parcã ;
târgul, într-o înfundãturã, rãmânea la stânga, în urmã.
111
Mihail Sadoveanu
La dreapta noastrã deodatã rãsãri un tapºan larg, între

muncele. Era un loc drept, sãlbãticit, plin de spinãrii
bogate, printre care rãzbãteau câþiva pruni pitici, strâmbi,
rãsuciþi ca-ntr-o durere. În fund, pe clina unui muncel,
pe iarba arsã, ºedeau într-o rânã douã cruci de piatrã.
Un stol de potârnichi se ridicã dintrodatã din apropie-
rea drumului, zbârnâind, se risipi ºi, împrãºtiate, pase-
rile pline ºi rotunde zburau pe deasupra tufiºurilor,
pe deasupra prunilor, apoi, cu aripile întinse, uºor
încovoiate, lunecarã spre crucile de piatrã.
Ce cautã prunii aici, ºi crucile ? întrebai eu. Parcã
a fost un þintirim în locul acesta...
A fost, rãspunse bãtrânul întorcând spre mine
barba-i albã ºi ochii albaºtri, dar nu cum îþi închipui
dumneata... Aici era odatã spânzurãtoarea reºedinþei...
Am apucat ºi eu pe vestitul Gavril, când a spânzurat pe
o femeie... Îmi aduc bine aminte. ª-apoi au pus niºte
creºtini câþiva copãcei, º-au rãmas ºi douã cruci, dar
locul se tot sãlbãtãceºte, ºi peste câþiva ani nimic n-are
sã se mai cunoascã...
Eu mã întorsei cu mai multã luare-aminte spre
vechiul loc de pedeapsã. Îngrãmãdirea de tufiºuri era
liniºtitã ºi pustie.
Am sã-þi spun istoria asta, zise deodatã bãtrânul
ªtefan Leu ; e interesantã ºi-mi aduc bine aminte de
dânsa... Eram pe atuncea flãcãu, aveam º-o lecuþã de
slujbã la ocârmuire, º-am fost de faþã.
Sã vezi... Pe fata asta, pe care au spânzurat-o, o
dãduserã pãrinþii ei dupã un flãcãu cam tomnatic, dar
altfel om chiabur, vornic în satul lui. N-a vrut ea, s-a
împotrivit, dar ce putea sã facã ? A zis cã i-i drag altul,
cã nu ºtiu ce ; tatu-sãu a pus-o jos, i-a dat o bãtaie
bunã, ºi pe urmã au fãcut nunta cu tãmbãlãu mare.
Bine. Astea le-am ºtiut pe urmã. Ce-þi pare dumitale,
cucoane, nu trece anul, ºi pe la iarmarocul lui Sfântul-Ilie,
112
pe când se întorcea vornicul îl chema Gheorghe

Timofte cu nevastã-sa spre casã, ici, în pãdure, dupã
deal, iese un cioban din sihlã, sare în cãruþã, ºi dã
nãvalã asupra barbatului. Sare ºi femeia, ºi apucã ea
baltagul ciobanului ºi trage-n capul vornicului. Ce-a
mai fost nu ºtiu. L-au omorât. Au lãsat cãruþa ºi mortul
acolo ºi ei au fugit. Au umblat ei aºa ca fugari douã
sãptãmâni, pe urmã i-a prins stãpânirea într-o colibã în
colo, la munte, subt o poalã de codru.
ª-apoi a fost judecatã aici, în târg. Întãi cercetare. La
cercetare eram ºi eu, cã fãceam o leacã de slujbã, cum
þi-am spus. Îmi aduc bine aminte. A fost ceva cum
n-am mai apucat eu, cât îs de bãtrân.
O chiamã judele pe Aniþa întãi, Aniþa lui Timofte,
nevasta omorâtului.
Da era o femeie mititicã ºi iute, tânãrã, abia împli-
nise douãzeci de ani, cam smolitã la obraz, cu sprânce-
nele groase puþin încruntate. Când vorbea, îi tremurau
uºurel nãrile. Era îmbrãcatã cu caþaveicã cafenie, cu
fustã roºã, îmbroboditã cu bariz verde ºi în picioare cu
ciuboþele de cordovan cu potcoave de alamã. Se opreºte
ºi se uitã þintã la judecãtor, îºi duce dreapta peste ochi,
apoi îºi lasã în jos palmele cu degetele împreunate.
Bãtrânul Gâþu, judecãtorul (a murit de mult), se uitã
lung la dânsa, o vede aºa frumoasã ºi sprintenã, cu
ochii negri aºa de aprigi ºi de deºtepþi, parcã nu-i vine
a crede cã o fatã ca dânsa a fãcut moarte de om.
Spune, Aniþã, dar spune drept, ai omorât pe
bãrbatu-tãu ?
Vã sãrut dreapta, cucoane, l-am omorât.
ªi de ce l-ai omorât ? ce þi-a fãcut ?
Ea se uitã o clipã în juru-i, apoi îºi trece iar palma
dreaptã peste ochi.
L-am omorât, boieri dumneavoastrã, cã nu mai
puteam trãi cu dânsul... Mie-mi era altul drag !...
113
Mihail Sadoveanu
ªi i se zbãteau ca într-un fior nãrile. Se þinea sã nu

plângã poate, ºi-ºi încrunta mai tare sprâncenele.
Bine, atunci de ce l-ai luat ?
Eu ? eu n-am vrut sã-l iau... Am spus de la început
cã mi-i drag Ioniþã Spataru. Da tãtuca ºi mãmuca n-au
vrut sã ºtie. M-au pus jos ºi m-au zdrobit, º-apoi dupã
aceea ce puteam face ? Au zis cã mã ucid, cã-mi pun
cuþitul la beregatã... Am zis aºa : cum a vrea Dumnezeu !...
ªi m-am dus dupã Gheorghe Timofte. ªi Spataru a fugit
la ciobãnie, de nãduf ºi de amar !
Ei, ºi cu bãrbatu-tãu n-ai trãit bine ?
Ea se uitã þintã în pãmânt acuma.
Spune, Aniþã, n-ai trãit bine ? Te bãtea ? ce-ºi fãcea ?
Vã sãrut dreapta, ºopteºte încet femeia, îmi era
urât ! nu puteam sã trãiesc cu urâtu-n casã ! Era urât ºi
bãtrân ! Tuºea noaptea ! Nu-l puteam suferi... Eu nu
m-am lãsat...
Ce nu te-ai lãsat ? întrebã judele.
Vã sãrut dreapta, zise Aniþa, numai la nuntã,
atuncea, m-am îmbãtat º-atuncea ºi-a fãcut râs de
mine... Eu n-am ºtiut nimica... Da pe urmã am fãcut eu
în inima mea jurãmânt ºi nu m-am lãsat !... ª-apoi de la
asta a început Gheorghe Timofte a mã bate. Cã de ce
nu i-s nevastã ? I-am zis aºa : lasã-mã, dã-mi drumu-n
lumea mea, mi-i drag altul... El zicea aºa : eºti nevasta
mea. Am sã te omor. Vin-aici ! Eu nu voiam sã mã duc
la dânsul !...
Noi toþi tãceam. Bãtrânul o privea þintã. Iar Aniþa se
uita într-o parte cu privirile-i negre ºi umede ºi-ºi
frãmânta mânile.
ªi pe urmã cum a fost ? Spune drept ! A tras
Spataru cu baltagul ? Spune drept !...
Nu, n-a tras Spataru... Eu l-am vãzut pe Ioniþã în
iarmaroc ºi parcã mi-a venit aºa o ameþealã... ª-am zis
114
lui Timofte : de-acu hai sã mergem... El n-a vrut. ª-am

mai stat... Pe urmã, pe sub sarã, am pornit acasã...
Mergem noi, mergem, ºi când ajungem în pãdure, iaca
iese Ioniþã Spataru ºi sare în cãruþã peste Timofte...
Atuncea am zis aºa : lasã-l, Ioniþã ! ª-am luat baltagul
cu amândouã mânile º-am tras în bãrbatu-meu... Eu
l-am omorât !...
Tu ai tras ? Spune drept ! Ai avut tu atâta putere
sã despici capul unui om ? Toþi spun cã Spataru trebuie
sã-l fi ucis.
Nu, boieri dumneavoastrã, eu l-am omorât... Eu
i-am dat în cap ºi l-am omorât...
Dupã ce a vorbit aºa apãsat, ºi-a fãcut cruce ºi ºi-a
întors deodatã privirile spre jude.
Ei, ºi pe urmã ?
Ei, pe urmã atâta-i... Pe urmã m-am dus în lumea
mea cu Ioniþã. Atâta am avut ºi eu drag pe lume, ºi
m-am dus cu el !...
La asta m-am aflat eu de faþã, urmã încet cuconu
ªtefan Leu, pe când caii suiau domol în pas, coasta,
º-atâta a fost. Când a intrat ciobanul, un bãiet frumos,
tânãr, drept ca un brad, ea a întins numai mânile spre
el ºi a strigat :
Spune ºi tu, Ioniþã, iaca eºti de faþã. Eu l-am
omorât ! Eu i-am dat cu baltagul...
ªi-l privea cu ochii negri, fãrã sã clipeascã, pãtimaºã,
cu nãrile tremurând. Iar Ioniþã Spataru a început a-ºi
ºterge lacrimile încet, ºi se uita în pãmânt.
Pe dânsul l-au osândit la muncã silnicã, zece ani ;
iar pe Aniþa au dus-o la spânzurãtoare. Aºa au hotãrât ;
ºi când a venit Gavril Buzatu º-a ridicat furca acolo, pe
tapºan, s-a îmbulzit toatã lumea din târg ºi de prin
satele dimprejur, ca la un iarmaroc. N-aveai unde zvârli
un ac. Soldaþi cu chivãrã, cum era pe atunci, stãteau ºi
115
Mihail Sadoveanu
opreau grãmãdeala cu ºpãngile puºtilor. ª-am vãzut ºi

pe bãtrâni, pe pãrinþii Aniþei. Veniserã ºi ei, saracii.
Tatãl cu cojoc de sãrbãtoare, cu cãmaºã curatã, iar
nevasta cu catrinþã ºi cu ºtergar. Plângeau amândoi,
când au adus-o pe Aniþa sub juvãþ. Atâta fatã aveau. ªi
era frumoasã ºi mai subþiricã decât toate femeile ºi
fetele care erau acolo, de faþã.
A venit popa º-a binecuvântat-o acolo, nu ºtiu ce i-a
fãcut, ºi iaca, º-acuma parc-o vãd pe Aniþa : cu caþaveica
ei cafenie, cu fustã roºã, cu barizul verde ºi cu ciubo-
þelele de cordovan cu potcoave de alamã ; s-a întors
dreaptã spre mulþime ºi a ridicat mânile. A zis aºa :
Oameni buni, iertaþi-mã !...
Au rãspuns toþi : Dumnezeu sã te ierte !
Iar bãtrânii au început a plânge :
Aniþã, Aniþã, ce-ai fãcut ! Cum de ne-ai ruºinat tu
pe lumea asta !...
Atuncea s-a întors ea ºi a bãgat de samã cã ºi
bãtrânii sunt acolo. A început a tremura, pe când cãlãul
îi pregãtea juvãþul, º-a rãcnit cu urã, spre dânºii, i-a
blãstãmat :
Sã deie Dumnezeu sã nu mai muriþi ! cã m-aþi dat
în lume spre pedeapsã !...
ªi deodatã s-a fãcut o tãcere adâncã. ªi ea a strigat
iar cu glas amar :
Ah ! drag mi-a fost sã trãiesc ºi eu pe lumea asta
ºi n-am avut parte !...
ªi ºi-a dus amândouã mânile la ochi. Atât a fost
plânsul ei : câteva clipe. Toþi stãteau încremeniþi. Ca o
suflare de foc trecuserã vorbele ei pe deasupra capetelor.
Atuncea i-a pus cãlãul juvãþul de gât. Ea ºi-a lãsat
mânile în jos ºi privea neclintitã, cu sprâncenele uºor
încruntate, în juru-i.
ª-au tras ºtreangul !
116
Cuconu ªtefan Leu tãcu. Dupã un rãstimp rosti

domol :
Stãi...
Caii se oprirã.
Ne întoarserãm în loc, pe perinile trãsurii. În urmã,
tapºanul singuratic, între muncele, se desluºea cu tufi-
ºurile, cu arborii lui pitici ºi rãsuciþi, deasupra mormin-
telor pierdute ºi uitate. Peste singurãtatea ºi peste
melancolia aceea de început de toamnã luneca lin un
vultur cu aripile neclintite.
O istorie de demult, 1908
O istorie de demult a fost publicatã prima datã în

Semãnãtorul, nr. 26 din 24 iunie 1907. Profira Sadoveanu
crede cã este o poveste ascultatã chiar la Hanu Ancuþei.
În primul Sadoveanu se ascundea O istorie de demult
constituie dovada un romancier realist, atent la reacþia
sufleteascã, la limbaj, capabil sã zugrãveascã pregnant ºi
lapidar. [] Nuvela atrãgea atenþia prin dramatism ºi stilul
teatral, deºi întâmplãrile erau relatate de un povestitor (un
«al treilea») care ºi le amintea. (N. Manolescu)
117
Mihail Sadoveanu
118
Mergând spre Hârlãu
Mai anii trecuþi, mergând spre tabãra de la ªipote,

am fãcut un drum care mi s-a pãrut grozav de lung. Era
într-o zi înãbuºitoare de august ; în ajun fãcusem cel
dintãi marº ca ofiþer în rezervã, cu cizme nouã, ºi
tãlpile picioarelor mi se beºicaserã ; precum se cuvenea
unui târgovãþ, fãceam ziua a doua de marº în ambu-
lanþã, în tovãrãºia doctorului Andronescu, un om foarte
vesel, cu burta mare.
Pornisem pe un drum întortochiat, prin þinutul
Botoºanilor. Coloana îºi întindea înainte furnicarea
neagrã în care se þeseau scânteieri, se încovoia printre
muncele, cobora în vãi, se ridica pe costiºe. ªi în
trãsura cu pânze, mare cât o corabie, legãnat ºi scuturat
pas cu pas prin bolovanii ºi gropile drumului, stãteam
de vorbã cu doctorul. Priveam cum rãmân în urmã
lanuri singuratice, un sat care pãrea pustiu în lumina
orbitoare a zilei, ºi mã miram cã vãd aºa de puþini
oameni. Sãtenii parcã pãrãsiserã locurile.
Ne ducem pe pustii locuri ! zise doctorul
Andronescu, râzând cu toatã faþa-i ca o lunã plinã,
sãltându-ºi burta ca-n undoiri de val.
Dupã ambulanþã venea o cãruþã cu doi boi. În
cãruþã, între raniþe, stãtea un moºneag : din când în
când atingea boii cu sfârcul biciului ºi atuncea i se vedeau
ochii, apoi pãrea cã-ºi închide obrazul în sprâncenele-i
119
Mihail Sadoveanu
stufoase ºi-n barba-i zbârlitã. Câþiva soldaþi, cei mai

slãbiþi de drum, despovãraþi de greutãþi, pãºeau în
urma chilnei de dinapoi, domol, cu capetele plecate,
prin roirea pulberei deºteptate.
La ambulanþa noastrã, pe lângã caii regimentului,
erau înhãmaþi ºi doi cãiuþi care se zbãteau în ºtreanguri
ºi trãgeau cu încordare, îndemnaþi din când în când de
glasul stãpânului lor, un român nalt ºi uscat, negricios
la obraz.
Într-o vreme, pe când omul se lãsase mai în urma
trãsurii, doctorul îl întrebã :
Da ºtii cã ai cai straºnici ? Trag mai bine decât
cei mari.
D-apoi ce crezi ? zise românul, ºi deodatã obrazul
i se umplu de bucurie. Cu aºa cai mã simt în putere sã
duc trãsura asta ºi fãrã cei mari...
Dupã un rãstimp, doctorul întrebã iar :
Cum te chiamã ?
Pe mine ? ªtefan... Da cu caii iºtia, pot sã spun,
nu cã mã laud, cã am dus greutãþi de m-am spãriat
chiar eu...
Trãsura începu sã se hurduce prin fãgaºuri.
Doctorul zise iar :
Am auzit cã drumurile-s rele pe aici... Le cunoºti ?
Mai avem mult pânã la Hârlãu ?
Nu prea cunosc locurile, rãspunse ªtefan. Da
om întreba pe-un român. Poate ºtie ºi moºneagul ista.
Moºule ! ºtii drumul la Hârlãu ?
Din car, moºneagul deschise doi ochi rotunzi în
sprâncenele-i tufoase, albe. Apoi dãdu din cap la dreapta
ºi la stânga : nu-l cunoºtea.
Da las cã tot ajungem noi ! zise ªtefan ºi, ridi-
cându-ºi biciul, trecu repede înainte, ca sã-ºi îndemne
roibii.
120
În fundul unei vãi ne oprirãm deodatã. Un caporal

se arãtã în deschizãtura de dinapoi a trãsurii, roº la faþã
ºi asudat.
Trãiþi, domnul cãpitan, drumul pe care a apucat
trupa e din nou prunduit ºi greu, nu puteþi merge pe
el. A dat ordin domnu colonel sã apucaþi tot pe drumul
vechi, sã ieºiþi înainte, deasupra Hârlãului, ºi s-aºteptaþi
acolo coloana...
Aha-aha ! zise doctorul ºi începu a râde. Vra sã zicã
pânã acuma, dacã nimereau ceilalþi toþi, nimeream ºi noi,
da acu în adevãr cã-i nevoie sã ºtim drumul... Cãci
drept sã-þi spun, dragã, e cam primejdios prin pustietãþile
acestea.. Uite, mergem de-un ceas : n-am vãzut un
om... ªi de-acu cine ºtie unde-om da peste un sat...
Caporalul dispãruse. Doctorul se uita la mine râzând.
Apoi ochii mari, bulbucaþi, deodatã se oprirã asupra
unui soldat mãrunþel, slãbit la faþã, care venea înco-
voiat din mijloc spre noi.
Ce este ?
Trãiþi, domnul cãpitan, vãtãmãtura...
ªi deodatã, pe faþa slãbitã se arãtã albul ochilor, ca
de lapte.
Cum ?
Vãtãmãtura... nu mai pot merge...
Aºa ! Da drumul la Hârlãu îl ºtii ? cã auzi, de-acu
apucãm prin altã parte...
Nu-l ºtiu, trãiþi, domnul cãpitan...
Aºa ? Ia aratã limba...
Soldatul scoase limba, apoi o trase înapoi, se încreþi
la faþã, îºi plecã capul pe umãr ºi se apucã cu amân-
douã mânile de pântece.
Ai devastat o grãdinã de pruni, miºelule ! zise
doctorul vesel. Hai, marº în cãruþã ! suie îndãrãtul
moºneagului...
121
Mihail Sadoveanu
Când se sui soldatul cu luare-aminte, privindu-ne

cu coada ochiului, în cãruþã, dindãrãtul moºneagului
sãri în pulberea drumului, peste draghini, un þânc
numai în durligi, cu capul gol, cu pãrul galben ºi
zbârlit. Cum sãri, nici nu se uitã la noi, se alãturã de
jug, în stânga, apucã funia boilor ºi începu sã-i îndemne.
Da asta ce-i, moºule ? întrebã doctorul cãscând
ochii. A cui e flãcãul ista ?
Apoi dã, zise moºneagul arãtându-ºi ochii dintre
sprâncene. Iaca aºa, s-a luat ca un mânz dupã mine,
din sat... Numai m-am trezit cu el în cãruþã... Îi de
acolo, din sat... a unui român
A lui Ilie Popa ! zise þâncul cu pãrul zbârlit, cu un
glas pe care cerca sã ºi-l îngroaºe.
ªi pe tine cum te chiamã ?
Dumitru ! rãspunse el cu nepãsare.
ªi, fãrã sã se mai uite la noi, îºi cãutã de treabã cu
boii, pãºind mãrunt prin pulberea fierbinte.
Pornirãm pe un drum îngust, plin de fãgaºuri. Ne
cumpãneam la dreapta ºi la stânga, cãdeam c-o lature,
scurt, ca-ntr-o groapã, ºi ne opream o clipã, apoi caii
se opinteau dupã glasul gros al vizitiului de pe caprã
ºi dupã îndemnul blând al lui ªtefan, ºi porneau domol ;
ºi mergeam acuma printre miriºti întinse, printre ogoare
lungi de pãpuºoi care-ºi clãteau încet, atingându-le,
sãbiile frunzelor.
Aºa merserãm multã vreme prin arºiþa zilei ºi prin
singurãtate. Oamenii ºi animalele parcã dormitau ; nu
vorbea decât doctorul, din când în când, ºi atunci îºi
sãlta pântecele rotund, într-un râs tãcut.
Cine ºtie unde mergem ! zise el vesel.
Glasul lui ªtefan se auzi într-o vreme :
Iaca un om...
Aha-aha ! rosti doctorul cãscând. Slavã Domnului !
122
Se sculã de la locul lui ºi scoase îndãrãtul trãsurii

capul.
Mãi bãdiºorule ! rosti el cu un glas foarte dulceag.
Pe aici e drumul la Hârlãu ?...
Românul se oprise în drum, cu cãciula roºcatã pe
ochi, cu sumanul ºi cu traista în bãþ, pe umãr. Era un
om nãcãjit, cu obrazul ars, cu fruntea încreþitã. Rãspunse
sãltându-ºi în sus cãciula cu mâna stângã :
Pe aici, tot înainte... Este loc bun pe lângã pãdure...
tot pe margine... pe lângã curþile cucoanei Roza... da
acelea nu se vãd... pe lângã moºia lui domnu Todirescu
ºi pe la conu Dumitrache...
Aºa ? bun. Da mai avem mult ?...
Ei, nu, nu mai este aºa de mult
Omul porni fãrã sã ne mai priveascã, caii urnirã
trãsura grea ; doctorului îi veni iar râsul tãcut, apoi
rãmase privind la Dumitru, þâncul cu capul flocos, care
mergea tip-tip prin blana de praf a drumului, þinând boii
de funie, foarte serios ºi cu glasul tot mai gros parcã.
Vra sã zicã, pe-aici e drumul ! vorbi doctorul,
oftând greu. Dar cred cã n-o fi fiind aºa departe pânã
la Hârlãu... Acum mergem ºi singuri, nu mai suntem
coadã de ºarpe... Dar eu nu înþeleg, dragã, de ce atâta
pustietate... Unde-or fi fiind casele cucoanei Roza ?...
Apoi zice cã nu se vãd...
Aºa-i, nu se vãd... ºopti doctorul, cãscând plictisit.
Tãcurã multã vreme. În urmã-ne se deºirau miriºti
ºi lanuri pustii. Treceam prin þinuturile de pãmânt
sfãrâmicios, negru, al Botoºanilor, prin partea câmpu-
lui, ºi zãrile parcã ardeau, tremurau într-o flacãrã
alburie. Nici arbori, nici case nu se zãreau cât bãtea
ochiul. În ierburile care începeau sã se usuce, în þepile
gãlbii ale miriºtilor, sfârâiau cosaºi. Vântul câteodatã
venea ca o suflare fierbinte.
123
Mihail Sadoveanu
Deodatã simþirãm umbra ºi mirosul pãdurii. Doctorul

rãsuflã de douã ori adânc, cu nãrile larg deschise, ºi
îndatã scoase capul.
La stânga pãdure... La dreapta vãd un fel de sat...
Pe-aici trebuie sã fie casele cucoanei Roza, dar nu se
vãd... ªi începu a râde înveselit.
Satul era gol. Nici cânii nu lãtrau. Oamenii erau
undeva, la lucru, pe câmpiile întinse. Totuºi, un om sta
rezemat în bãþ la o cotiturã, sub geana întunecoasã a
pãdurii ºi parcã ne aºtepta.
Un om ! strigã doctorul, ca ºi cum ar fi fãcut o
mare descoperire. Staþi ! Bãdiºorule, ai putea sã ne spui
cât mai avem pânã la Hârlãu ?
Cum ?
Cât mai avem pânã la Hârlãu ? strigã doctorul.
Pân la Hârlãu ?... Apoi aºa de mult nu mai este...
Da cât ? Aºa, într-un ceas ajungem ?
Apoi da, cam aºa, într-un ceas...
Bun ! oftã cu veselie doctorul. Hai înainte...
Caii pornirã ; sãteanul îºi puse pãlãria în cap ºi
rãmase sprijinit în bãþ, în umbra pãdurii... Acuma adieri
rãcoroase treceau. Ne dãdurãm jos. Bãieþelul în durligi
vorbea cu boii. Noi pãºeam în urma ambulanþei, apoi
rãmaserãm mai în urmã. Moºneagul sta neclintit în car.
Soldatul negricios îndatã îºi duse mânile în deºerturi
ºi se fãcu covrig. Ceilalþi cinci-ºase oameni umblau
domol, cu mânile atârnate, cu capelele pe ceafã.
În pãdurea de stejari era liniºte. Soarele dupã-amiezii
tremura prin reþeaua crengilor. Pe lângã desiºuri bogate,
printre gropi ºi printre cioate, þinând poala pãdurii,
drumeagul urca ºi cobora, ocolea la dreapta ºi la
stânga, dispãrea ºi se arãta în depãrtare, undeva, cine
ºtie unde, apoi se pierdea pe o muche de deal, unde,
singuraticã, se zugrãvea pe cer o fântânã cu cumpãnã.
124
Merserãm un ceas, merserãm douã, la pas, urcând

ºi coborând necontenit, pe sub pãdure. Apoi abia
într-un târziu suirãm cu greu, cu suferinþã, spre acea
fântânã ; ºi dupã ce adãparãm caii, dupã ce ne mai
rãcorirãm, mai privirãm o datã în urmã spre pãdurea
neagrã, ce pãrea fãrã sfârºit, ºi într-un tropot grãbit ne
lãsarãm la vale, cu þâncul ºi cu boii dupã noi, porniþi
tot în goanã.
ªi la o cotiturã, deodatã, mã izbi mormãitul unei
batoze. ªi-n câmp, într-o curte fãrã arbori, plinã parcã
de un soare mai luminos ºi mai fierbinte, o casã se
arãta, o casã mare, urâtã, cu acoperiºuri vechi, cu
ferestre întunecoase. Dupã garduri de nuiele, pe lângã
hambare lungi de scânduri, se miºcau câþiva oameni,
printre saci, printre paie îngrãmãdite, ºi un glas ascuþit,
ciudat, se urca, parcã sfredelea liniºtea locurilor.
Iacã º-o locuinþã omeneascã ! zise doctorul.
ªi deodatã, la o portiþã îngustã, printre spinii gardu-
rilor, rãsãri un cap spãriat, un cap negru, cu barba ºi cu
pãrul ca-n spulber de vânt.
Stãi ! zise doctorul. ªi dãdu sã coboare.
La portiþã, în clipa aceea, obrazul omului bãrbos
parcã se umfla de bucurie. Douã mâni negre se ridicarã,
glasul ascuþit izbucni deodatã :
A ! ce mai faci, iubite !... Încotro ? Încotro ?
ªi întindea ºi scutura acum o mânã prin aer, întin-
zând-o spre ambulanþã.
Doctorul sãri din trãsurã. Pãrea mirat. Se apropie ºi
întinse ºi el mâna.
Ce mai faci ? nu te-am vãzut de mult ! zise bãr-
bosul, ºi nu mai putea de bucurie.
Bine ! zise încet, nedumerit, doctorul Andronescu.
Ce ? nu mã mai cunoºti ?
Ba da, ba da, cum nu...
125
Mihail Sadoveanu
Strãinul negru îºi scutura capul buhos, râzând fericit.

Bine, foarte bine ! strigã el ascuþit ºi foarte repede.
Îmi pare foarte bine cã te-am vãzut. Încotro mergeþi ?
De unde veniþi ? Aha ! mergeþi la Hârlãu ! Aha-da ! Aha-da !
Vra sã zicã eºti bine ? eºti sãnãtos ? Nici n-ai idee ce
bine-mi pare ! Dar Agache ce mai face ?
Care Agache ? zise doctorul cu îndoialã. Apoi pare
a-ºi aduce aminte : Aha ! e bine, e bine ºi el ! e sãnãtos !
Aºa ? e bine ? bolborosi stãpânul hambarelor,
râzând plin de fericire. Sã-i spui aºa, când l-ei întâlni :
multe complimente de la mine !...
Doctorul întinse repede mâna :
La revedere ! La revedere ! o sã-i spun. Acu mã
grãbesc. Trebuie sã ajung coloana.
Care coloanã ? care coloanã ? ce coloanã ? bolbo-
roseºte bãrbosul, tremurându-ºi în toate felurile braþul
ce pãrea uriaº.
Mã aplecai de dupã pânza trãsurii, ca sã-l vãd mai
bine. Într-o clipã mã zãri ; începu sã strige, înãlþând
mânile : A ! ce mai faci, doctore ! Comment ça va ?.
Mã azvârlii îndãrãt, îngrozit. Doctorul se aruncã ºi
el lângã mine. Strigã scurt : Înainte ! ªi trãsura, smucitã,
se urni ºi porni repede. Mã întorsei spre doctor :
Cine-i proprietarul, ori arendaºul ãsta ?
Nu ºtiu ! Cine ºtie ! s-o fi sãlbãtãcit aici. N-ai
vãzut ? ª-am uitat sã-l întreb de Hârlãu. Dar Agache
acela cine-o fi fiind ?... Hm ! Aºa nostimadã încã nu mi
s-a întâmplat...
Tãcurãm. Ne aplecarãm apoi afarã. Omul sãlbatic
rãcnea ascuþit pe lângã hambarul lui, dar nu-l mai zãream.
Hm ! foarte curios ! ºopti doctorul.
Câmpiile triste, în arºiþa zilei, iar se desfãºurarã de
o parte ºi de alta a drumului. Într-o vãgãunã, subt o
rãsfirare uºoarã de fum, mormãia batoza, dar miºcarea
126
oamenilor nu se zãrea. Mergeam încet, trudiþi de cale

zbuciumatã, de soare, de singurãtate. ªi moºneagul
coborâse din carul lui, ºi mergea încet pe drum, desculþ
ºi el, lângã bãiatul cu pãrul ca undelemnul.
Mergeam ºi noi pe jos, ca sã ne mai desmorþim. ªi
deodatã, într-un pâlc de holdã întârziatã, zãrirãm umbre
de secerãtori. Se ridicau ºi se plecau regulat. Iar la
margine o momâie se târa la faþa pãmântului, ceva
negru ce se miºca cu greutate.
Ce sã fie acolo ? întrebã doctorul.
Ne apropiem încet. Apoi ne abãturãm în loc. Trãsura,
în drumeag, se opri. Oamenii care ne întovãrãºeau se
apropiarã ºi ei. Acu vedeam : era o femeie, o bãtrânã
care se târa pe pãmânt.
E o babã, zisei eu cãtrã doctor.
ªi ce face acolo ?...
Atunci, întãia oarã în ziua aceea, auzii lângã mine
glasul moºneagului cu sprâncenele ºi cu barba stufoase :
Ce sã facã ? Secerã... Avea un glas aspru, un fel
de hârâire dureroasã.
Doctorul se întoarse spre el :
Ce vorbeºti, moºule ? Cum secerã ?...
Bãtrânul nu rãspunse.
Iar bãtrâna, corogitã, rezemându-se în coate, se
târa, ca o râmã prin lanul fierbinte, prindea mãnun-
chiuri ºi le tãia cu secerea sclipitoare. Când ne vãzu, se
opri ºi, aºa cum era, în genunchi, aþinti asupra noastrã
doi ochi triºti ºi tulburi pe un obraz pãmântiu, zbârcit,
chinuit ca o mascã.
Ce faci acolo, mãtuºã ?
ªi abia îi auzirãm rãspunsul, gâfâit :
Ia, ce sã fac ? Secer. Vai de capul meu. De dimi-
neaþã, de când s-a zãrit geanã de ziuã, am venit. M-a
adus Ghiþã...
127
Mihail Sadoveanu
Care Ghiþã ?
Aista, Ghiþã, vãtavu boierului...
A cãrui boier ?...
Apoi nu ºtiu cum îl chiamã...
ªi cum aºa ? Vãd cã eºti bolnavã...
Vai de pacatele mele... Iaca, aºa m-au adus. Era
dator bãietu... Da pe dânsul l-au chemat la cazarmã...
ªi m-au luat pe mine... A venit Ghiþã vãtavu ºi m-a
luat... parcã cu ciocoiul te poþi pune ? El e omul cio-
coiului...
Prin lan, cele câteva umbre se îndreptaserã ºi ascul-
tau. Baba sta cu faþa-i dureroasã îndreptatã spre noi.
Apoi oftã greu ºi se ghemui pe pãmânt.
Da ce ai, bãtrâno ? întrebã doctorul. De ce seceri
în genunchi ?...
Bãtrânul vorbi iar lângã mine, cu hârâitu-i aspru,
neprietinesc :
Vai de capul ei... O biatã pãcãtoasã... Aºa-i ea,
beteagã... Boalã femeiascã... Ce sã facã ? Parcã o iartã
cineva ?...
Doctorul nu zise nimic. Tãceam ºi eu. Ne urcãm aºa
în trãsurã. Bãtrâna, în genunchi, rezemându-se în coate,
începuse iar a secera în arºiþa zilei. O privea neclintit
bãtrânul. Alãturi de el, cu mânile în lungul trupului,
privea ºi bãiatul cel desculþ ºi cu capul gol. Priveau ºi
soldaþii înºiraþi pe drumeag. Bãtrâna secera. O auzeam
gemând din când în când.
Bãtrânul întoarse o clipã capul peste umãr, fãrã sã
se uite la noi, sau fãrã sã ne vadã, apoi se scociorî la
brâu ºi trase punga. O deschise ºi scoase un gologan.
Fãcu câþiva paºi prin holdã. Întinse banul luciu babei.
Abia-i auzeam glasul :
Babã hãi, iaca, sã bei desarã un pahar de rachiu
cu undelemn... Are sã-þi facã bine...
128
Se întoarse cu faþa-i tristã la carul lui ; bãiatul se

alãturã nepãsãtor de boi.
Doctorul zise scurt :
Mânã !...
ªi pornirãm iar pe drumul lung, fãrã sfârºit, pe sub
vãzduhul plin de vârtejuri de foc. Dupã noi, venea
bãiatul zbârlit. Lângã el, pãºea pe gânduri moºneagul.
Amândoi, eu ºi doctorul, ne gândeam la acelaºi lucru,
dar nu ziceam nimic. Dispãruserã curþile ºi lanurile cu
umbrele care se aplecau ºi se ridicau, nu se mai auzea
murmurul adânc al batozei.
ªi într-un târziu, doctorul tresãri. Doi oameni veneau
pe drum, încet, vorbind.
Ce dracu ! nu mai ajungem la Hârlãu... mormãi
tovarãºul meu. Oameni buni, mult mai avem pânã la
Hârlãu ?
Unul din cei doi rãspunse :
Tot mai este o leacã...
ªi al doilea adãogi :
Nu mai este aºa de mult...
Cam cât ?
Ia, ca la douã ceasuri, mai mult nu este...
Cu cãruþa ori cu piciorul ?...
Apoi tot una-i, rãspunse zâmbind unul din oameni,
cã nu-i aºa de departe...
Doctorul mã privi þintã, voi sã râdã, apoi oftã greu
o datã, îºi scoase batista ºi începu sã-ºi ºteargã cu
nãduf fruntea de sudoare.
Mergând spre Hârlãu a fost publicatã prima datã în

Semãnãtorul, nr. 34 din 19 august 1907.
Concentrat în tabãra de la ªipote, în perioada august-
-septembrie 1906, Sadoveanu va folosi experienþa acelei
aplicaþii în scrierea povestirii.
129
Mihail Sadoveanu
A fost consideratã prozã fantasticã pentru prima datã de

cãtre Nicolae Manolescu, care a observat anticiparea temei
rãtãcirii, precum ºi stilul nuvelelor lui Eliade, mai exact din
La þigãnci ºi 12.000 de capete de vitã.
130
Fiorul
Acum opt ani, aveam numai moºia de la câmp, îmi

zise într-un rând cuconu Petrache. Þineam eu de mult
sã-þi spun istoria asta. Acolo, dupã cum poate ºtii,
aveam o întindere nesfârºitã de pãmânt, dar cât bãtea
ochiul nu vedeam fum de sate. Abia la jumãtate de
poºtã de curte era un cãtun ca vai de lume, o adunãturã
de bordeie. Trãiau în ele niºte oameni de strânsurã, nu
puteam pune pe ei nici un temei. Aduceam oameni la
lucru de prin Bucovina. O mulþime de rusnaci : toatã
sãptãmâna se speteau muncind, iar duminica beau
holercã ºi le cântau lãutarii.
Curtea boiereascã era o cãsuþã de þarã cu patru
odãi. Aveam acolo câteva lucruri, numai ce-mi era de
trebuinþã, ºi armele. Adusesem o femeie bãtrânã, o
slugã veche, care-mi fãcea de mâncare. Încolo, afarã
de argatul care îngrijea de cai, nu mai aveam pe
nimeni. Ograda sta goalã ºi pustie în cãldura verii,
n-aveam un copac pentru umbrã, nici mãcar grãdiniþã
de flori n-aveam : pe atuncea nu mã gândeam nici eu
la de-acestea. Pe-atuncea îmi era cugetul ºi inima
numai la vagoanele de grâu ºi de ovãs.
Cum se fãcea ziuã, cum eram pe cal. ªi mã îndreptam
spre lanuri. Nu zãream pe nimeni în juru-mi : înaintam
la trap prin ierburile pline de rouã. Treceam printr-o
vãlcicã, unde se ridicau abia la faþa pãmântului cele
131
Mihail Sadoveanu
câteva bordeie ale haidãilor ºi ale feciorilor boiereºti.

Le lãsam pustii, goale, pãzite de doi dulãi albi, ºi, cum
dãdeam în lumina lanurilor, zãream la stânga, pe un
muncel lutos ºi sterp, morile de vânt. Aveam douã
mori vechi de vânt în care-mi fãceam nutreþ pentru
vite, pentru mascuri ºi pentru paseri. Acolo, în ºandra-
malele acelea, stãtea vãtaful, un om mãrunt ºi aprig, cu
faþa negricioasã, ºi cu ochii scânteietori.
Mergeam aºa o bucatã, º-apoi auzeam murmurul
muncii. Rãsãrea soarele, ºi-n fierberea razelor treceam
printre colibele mãrunte ale lucrãtorilor ºi mã ameste-
cam în zarva ºi larma oamenilor, în jurul lucirilor de
cuþit ale curelei, în mormãitul de zãvod mânios pe
care-l scotea fãrã întrerupere hapca, înghiþind snop
dupã snop.
Munceam ca un rob ; rãcneam ºi înjuram pânã ce
rãguºeam, de-a valma cu Neculai Dragoº vãtaful ºi cu
feciorii boiereºti. La amiazã mã repezeam acasã ºi
îmbucam în fugã mâncarea ; iar sara, trudit, lãsam calul
sã mã ducã domol, în pas legãnat, spre hodinã. Pe
întinderi nu adia nici cea mai uºoarã suflare de vânt, ºi
sus, pe muncelul sterp, cele douã mori negre stãteau
încremenite, tãind cu spetezele linii negre pe cer.
Îl ºtiam ºi pe Neculai Dragoº singur. Avusese el o
femeie acolo unde fusese, la o moºie pe malul Prutului,
dar la mine venise singur ºi, ducându-ºi calul de frâu,
în fiecare sarã urca tãcut spre sãlaºul lui.
Dar într-un rând mã repezii pânã la Iaºi, ca sã mã mai
rãzbun pe zilele de singurãtate ºi, când mã întorceam,
cum veneam în trãsurã spre casã, vãd cã, sub mori, îmi
iese vãtaful înainte cu pãlãria de paie în mânã.
Ce-i, bre Dragoº ? îl întreb eu.
Apoi, cucoane Petrache, sã nu vã supãraþi, am sã
vã spun ceva...
132
Spune, ce este ?...

Dragoº îºi ridicã ochii spre argatul de pe caprã : o
privire ascuþitã, furiºatã, cum avea obiceiul sã strecoare el.
Nu pot sã vã spun acuma, cucoane...
Atuncea vinã la curte...
Vin numaidecât, cucoane Petrache !
Îl vãd cã întoarce capul ºi priveºte în deal. Ridic ºi
eu ochii mirat. Între cele douã mori, care stãteau cu
spetezele neclintite în vãzduh, era întinsã o frânghiuþã
pe care atârnau rufe colorate. La una din ferestruici
cineva stãtea ºi privea ; nu se vedea cine, dar se ghiceau
acolo doi ochi iscoditori.
Neculai Dragoº fãcu un pas înapoi, cu capu-n piept :
parcã voia sã se hotãrascã, sã se urce pe muncel, la
sãlaºul lui. Apoi, fãrã nici un cuvânt, se luã repede în
urma trãsurii mele.
Abia intrasem în odaie, ºi mã scuturam de colb, ºi
deschise ºi el uºa. Rãmase în picioare înainte-mi, þin-
tindu-mã cu ochii lui mici, negri.
Ce este, Neculai ?
Cucoane Petrache, sã nu vã supãraþi, voiam sã
vã spun cã a venit nevastã-mea... M-a gãsit...
Ei, foarte bine... Cred cã nu-þi pare rãu...
Cucoane Petrache, eu nu-s aºa de bucuros...
Eu sunt un om care-mi pãzesc onorul meu, cucoane
Petrache... Eu am fãcut oastea la vânãtori, am fost
sergent, ºi domnu maior Vintilã ne zicea aºa : Onoru,
domnilor, fãrã de asta un om nu poate trãi pe lume...
Neculai Dragoº înghiþi ceva greu ºi mã privi cu
luare-aminte.
Bine, Neculai, ce vrei sã spui ?
Sã mã iertaþi, cucoane Petrache... Eu, acolo, la
Domneºti lângã Prut, am prins-o pe Polixenia cu un
flãcãu din sat...
133
Mihail Sadoveanu
Cum ai spus c-o chiamã ?

Polixenia... zise Neculai, ºi întinse spre mine
capul, ca ºi cum ar fi aºteptat o poruncã...
Ei, ºi vra sã zicã, dacã ai prins-o, ai alungat-o ?...
Am alungat-o, cucoane Petrache... zise vãtaful
privind cu încordare spre peria pe care o þineam în
mânã ; cãutam un loc unde s-o pun. Se repezi cu
braþele întinse, mi-o luã din mânã ºi o puse cu grijã
într-un colþ, pe o mobilã. Apoi iar se întoarse spre
mine, foarte serios, fãrã sã zâmbeascã.
Ei, spune...
Am alungat-o, cucoane Petrache... Mie îmi era
dragã, am luat-o din dragoste... Tatãl ei era fecior
boieresc, un biet om acolo, da ea era fatã frumoasã...
ªi eu dac-am vãzut-o aºa de frumoasã, m-am amorezat,
se chiamã, de dânsa... ª-am luat-o, cu cununie, cucoane
Petrache... M-am dus la târg la Eº, ºi i-am luat o rochie
de matasã... ªi ce nu i-am cumpãrat ? ªi botine de lux,
ºi testemeluri fine, ca la o cucoanã, ce socoþi dumneata...
ªi numai iaca, într-o zi, o prind c-un flãcãu, pe malul
Prutului, într-o luncã... Da nici eu nu ºtiu cum am dat
peste dânºii... ªi sar eu asupra hatalãului, îl bat, îi
strãmut fãlcile, ºi sar ºi asupra ei, º-o bat... Dar n-am
putut s-o bat aºa de tare, parcã-mi era milã de dânsa...
Credeam cã dac-oi pune genunchiul pe ea, se frânge.
ª-atuncea am zis aºa : Dragã mi-ai fost tu mie, în viaþa
mea, da de acuma te-am urât ! Sã piei din ochii mei !
ª-am alungat-o. Am plesnit-o cu sfârcul biciului, ºi
i-am spus aºa : Du-te unde te-a îndrepta Dumnezeu. ªi
pe urmã m-am mutat de la Domneºti, n-am mai putut
sta acolo, ºi iaca, ieri, numai mã trezesc cu dânsa... Cu
bucceaua în mânã, suie la mine, la moarã ºi numai o
vãd în uºã : Ce-i ? zic. Ea se uitã la mine ºi încep a-i
curge lacrimile pe obraz... Bine, zic, du-te ºi-þi cautã
134
de treabã, acu am sã te iert... Da de ce-ai venit la

mine ? Zice : N-am putut sã rãbd... Nu puteam sã mai
trãiesc în cocioabã la tãtuca... El mã bãtea ºi mã alunga...
ª-am dat tot de lângã mine, º-am venit. Mai bine
omoarã-mã, numai nu mã alunga... Îmi era ºi dor de
tine, zice...
Dragoº se opri. Îºi þinti ochii în pãmânt o clipã,
apoi ºi-i întoarse spre mine :
ªi rochiþã de matasã a dat-o, cucoane Petrache...
Acu nici cu ce se îmbrãca n-are. Eu tot sunt cu dragoste
pentru dânsa ºi vreau sã-i cumpãr alta. ª-acu vã rog
sã-mi daþi vreo douã parale, cucoane Petrache... Mi-i
cam ruºine mie, da ce sã fac ? De acu, dac-am primit-o,
trebuie s-o îmbrac... Azi îi duminicã, nu mai am vreme...
Da duminica viitoare vreau sã mã reped pân la Eº...
Bine, Neculai, zic eu, sã-þi dau...
El zâmbi bucuros, ºi stãtea parcã gata sã sarã, sã-mi
mai ia ceva din mânã. Apoi se întoarse ºi ieºi. Îl
vãzui depãrtându-se repede, îndesându-ºi în cap pãlãria
de paie.
A doua zi, cum treceam sãltând în buiestru spre
girezi, îmi aruncai ochii spre mori. Una umbla, îºi
învârtea spetezele uriaºe pe pânza albastrã a cerului ºi
de la ea venea scârþâit aspru ºi chinuit. Cealaltã moarã
sta neclintitã, cu aripile despoiate : aceea era locuinþa
vãtafului. Pe pragul întors spre vale, spre mine, ºedea
femeia lui Dragoº. Dezghioca încet un pãpuºoi ºi zvârlea
grãunþele la câteva paseri care se repezeau sfioase
pânã la picioarele ei, apoi se împrãºtiau în toate pãrþile,
cârcâind.
Întorsei calul spre moarã ºi începui a urca potica.
Cum mã vãzu, nevasta vãtafului se sculã în picioare, îºi
pãturi grãbit ºorþul roºu ºi deodatã se întoarse ºi dispãru
pe uºa neagrã a ºandramalei.
135
Mihail Sadoveanu
Eram curios sã vãd pe femeia care înºelase pe

Dragoº, care cãlcase în picioare onorul lui Dragoº,
deºi o femeie care îºi înºalã bãrbatul e ceva destul de
obiºnuit.
Calul ajunsese suflând pe culme. Îl oprii. Polixenia
ieºi deodatã în prag. Se opri, cu mânile împreunate ºi
lãsate în jos. Nu îndrãznea sã se uite la mine. Sta cu
genele plecate ºi privea în pãmânt sfioasã, rumenitã la
obraji. Era o femeie tânãrã, voinicã, curãþel îmbrãcatã.
Ridicã ochii spre mine ºi zise încet, cu fricã parcã :
Sãrut mâna, cuconaºule...
Ochii ei mari rãmãseserã pironiþi asupra mea. Nu
spuneau nimic, nu voiau nimica ochii ei ; se uitau cu
curiozitate la mine. Erau doi ochi negri, umezi ca niºte
ochi de juncã.
Mã privea cu stãruinþã ºi simþii un fior fierbinte în
lungul trupului. Încruntai sprâncenele mirat de aceastã
tresãrire a fiinþei mele.
Vra sã zicã te-ai întors la bãrbatu-tãu, zisei eu cu
liniºte.
Da, cuconaºule... Nu puteam sã trãiesc fãrã el
Iar îºi plecã pleoapele spre paserile care se apropiau
din toate pãrþile, þintind-o când c-un ochi, când cu
altul. Apoi vãzând cã nu mai spun nimic, mã privi
iar lung.
Cautã sã fii cuminte, zisei eu ; iaca, Dragoº se
duce duminica viitoare sã-þi cumpere ce-þi trebuie...
Dragoº e un om de care eu sunt foarte mulþãmit...
Întorsei calul ºi o lãsai în prag. Cum coboram,
simþeam cum mã petrece, cum mã urmãreºte privirea
ei îndãrãtnicã.
Mergând spre cirezi, îmi fãceam socoteala cã o
asemenea femeie n-are nimic din apucãturile celor ce
iscodesc cu ochii, zâmbesc cu înþelesuri ºi ademenesc
136
cu glasul. Îi era fricã de mine ; abia îndrãznea sã

rosteascã cuvintele ; în ochii ei mari nu se oglindea
nici o gândire. Vra sã zicã aceasta e femeia care a
înºelat pe Dragoº ! Nu puteam înþelege cum poate o
asemenea femeie sã înºele pe Dragoº.
Dupã ziua arzãtoare de varã, prãfuit ºi plin de þepi,
mã întorceam, iar vãtaful mergea în pasul calului lângã
mine. Un gând mã necãjea ; voiam sã-mi lãmuresc
într-un fel oarecare nedumerirea, ºi mã-ntorsei c-o
întrebare spre Neculai Dragoº :
Ian ascultã, Neculai, ce-mi spuneai tu cã te-a
înºelat nevasta ? Eu am vãzut-o pe nevastã-ta. Nu mi
s-a pãrut deloc sprinþarã... Cum te-a înºelat ?
Cucoane Petrache, mult am pãtimit eu. Nici eu
n-am înþeles. Iaca aºa, de vorbit nu vorbeºte... Nu-i
vorbãreaþã deloc... Sã umble ea aºa, lela, iar n-are
obicei... E o femeie cuminte, þine la mine... ªi iaca am
mai prins-o de atâtea ori...
Ce vorbeºti, omule ? Mi-ai spus c-ai prins-o c-un
flãcãu. Ai mai prins-o ºi cu alþii ?...
Am mai prins-o ºi cu alþii º-am tot iertat-o...
vorbi oftând Dragoº. Ce sã fac ? Mi-e ruºine, da ce sã
fac ? Am iertat-o. Nici nu se pãzea. Am prins-o. Am
alungat-o ºi pe urmã iar venea la mine, ºi eu o iertam.
Da de-acu n-o mai iert. I-am spus. ª-acu mã port altfel
cu dânsa... Las cã ºi nainte tot aºa mã purtam... Am
ºmotrit-o eu de multe ori... Cunosc eu moarea femei-
lor, ce crezi mata !...
ªi Dragoº îºi duse dreapta la gurã ºi începu sã râdã
înfundat, vesel.
He-he ! zise el. Ce bãtãi i-am tras, uite, cu harap-
nicul ! Când o ardeam, se întindea pe jos ºi se zvârcolea
ca un ºarpe pe jaratic... Altfel nu-i de chip dacã n-o
baþi pe muiere, nu merge, cucoane Petrache... Altfel îs
137
Mihail Sadoveanu
mulþãmit, ºi nu pot sã spun cã nu þine la mine... De

aceea a ºi fãcut atâta drum ºi a venit pânã la morile
mele de vânt...
Dragoº iar începu a râde înveselit.
Ieri, cum a venit, vorbi el, a fãcut niºte dulceaþã.
Altfel nu-i ea deºteaptã, da dulceþi a învãþat a face....
Dacã vreþi, vã face ºi dumneavoastrã...
Bine, Neculai, sã-mi facã ºi mie.
Ne apropiam în tãcere de muncel. ªandramaua
vãtafului sta nemiºcatã. Cealaltã moarã se învârtea fãrã
hodinã, îºi vântura spetezele pe cerul pustiu al rãsãritului.
Vã rog sã nu vã supãraþi, cucoane Petrache, zise
Dragoº. Dacã vi-i sete, poftim pânã sus sã luaþi o
dulceaþã...
Omul avea o înmlãdiere de mândrie în glas.
Urcarãm domol clina. Gãinile se culcaserã. În moara
care se învârtea, un purcel îºi amesteca în rãstimpuri
guiþãrile cu scârþâitul prelung al încheieturilor de brad.
Vãtaful strigã gros :
Polixenie !
Aud ! rãspunse femeia dinlãuntru ºi ochii îi sticleau
la ferestruica ºandramalei.
Adã o dulceaþã º-un pahar cu apã limpede pentru
boier. Da repede, m-ai înþeles ?...
Zâmbind, Dragoº descãlecã. Prin moara neclintitã
se auzeau dupãind paºi.
Mai repede, mai repede ! strigã vãtaful întor-
cându-se cu faþa spre moarã.
Femeia ieºi cu sfialã, aducând pe tabla paharul de
apã ºi dulceaþã. Venea cu ferealã, cu umerele puþin
înãlþate. În ochii ei mari nu era nici un gând, nici o
dorinþã.
Cât bãui apa, mã privi. O privire lungã de copil
neºtiutor.
138
Hai, du-te ºi-þi cautã de treabã ! zise apoi Dragoº.

Femeia se duse cu tablaua ; omul mã petrecu o
bucatã de drum ; moara rãmase scârþâind ºi vântu-
rându-ºi spetezele pe singurãtatea dealului. Eu mer-
geam obosit în pasul calului ºi nu mã gândeam la
nimic.
Aºa trecurã câteva zile ºi-n duminica urmãtoare,
înainte de a pleca la Iaºi, vãtaful se abãtu pe la mine.
Cucoane Petrache, zice, vã rog de îndrãznealã,
sã nu vã supãraþi... Aþi fost bun cu noi, ºi m-am gândit
eu sã trimet nevasta la curte sã vã facã o leacã de
dulceaþã... Tot n-are ce face azi... Zicea ea cã-i sãrbã-
toare, dar cu mine nu se poate pune... Mai bine s-o ºtiu
eu aici... Când zic eu, nu poate sã se-mpotriveascã ea...
Bine, zic, ridicând capul de deasupra socotelilor
mele.
Eu mâni dimineaþã îs aici, cucoane Petrache ;
nu-ntârzii nici o clipã.
Bine, zic eu iar.
ªi omul s-a dus. Nici n-am ºtiut când s-a dus. Eu
eram foarte ocupat cu condicile mele verzi.
Iar dupã masã m-am mirat când am vãzut-o pe
Polixenia venind. Pe urmã mi-am adus aminte.
Aha ! vii sã faci o leacã de dulceþi ?...
Da. Aºa a spus Neculai...
Bine, rostesc eu iar. Las cã pentru ostenealã am
sã-þi cumpãr ºi eu un dar de la Iaºi... Sã cauþi acolo, în
dulap... Are sã-þi arate baba... Gãseºti zahar, gãseºti
ce-þi trebuie...
Ea s-a tras încet din odaie, nici n-am vãzut-o când
s-a întors, a deschis uºa ºi s-a dus. Îmi era cald,
perdelele erau lãsate ºi stãteam tolãnit pe pat, învãluit
de umbrã uºoarã, prin care rãzbãteau firele de argint
ale soarelui.
139
Mihail Sadoveanu
Aºa stãteam, nici nu mã gândeam la nimic. Aþipisem

fãrã dorinþi, fãrã cugetãri, copleºit de somnul plãcut de
dupã masã. Cât am stat aºa nu ºtiu. Deodatã am deschis
ochii. Parcã mã chema cineva. Dar nu mã chema
nimeni. Nevasta lui Dragoº sta lângã uºã ºi aºtepta sã
mã trezesc. Mã privea þintã.
Ce-i ? întrebai eu.
Ea tresãri. Apoi vorbi cu sfialã :
V-aþi odihnit o leacã... Veneam sã spun cã am
gãtit dulceþul... Am fãcut douã ocã, de mure... A ieºit
foarte bine...
Zâmbi bucuroasã.
Dacã vi-i sete, pot s-aduc ; a ieºit foarte bine... A
ieºit un dulceþ tare frumos...
Când se întoarse cu apa ºi cu dulceaþa, pãºea încet
ºi cu ferealã prin odaie. Era o femeie simplã, o femeie
ca toate femeile, n-avea nimic deosebit în miºcãri,
nimic deosebit în glas. Nu simþeam nimic la apropierea
ei, nici nu-mi închipuiam cã trebuie sã-i spun ceva. Era
o fiinþã oarecare abia putea sã cugete. Am luat
dulceaþa într-o mânã ºi paharul în alta.
Îmi beam liniºtit apa ºi cum ridicam capul, i-am
întâlnit privirile fixe. Deodatã m-a strãbãtut fiorul fier-
binte. În umbra odãii, ochii i se luminaserã, firele de
argint parcã i se rãsfrângeau toate în pupilele mãrite...
Rãmãsei privind-o aºa, cu paharul uitat în mânã.
O vãzui zâmbind cu teamã. Dupã aceea zâmbetul i se
deschise ; parcã se lumina. Fãcu o miºcare îndãrãt, o
miºcare linã ºi nesimþitã. ªi ochii, ochii mã priveau
ciudat acuma. Dintrodatã aveau înþelesuri ºi dorinþi ;
parcã ardeau plini de altã viaþã. Nu, nu era o deºteptare
a simþurilor mele, asta o pot spune cu credinþã ; nu
vedeam ceea ce nu era ; într-însa, în ochii ei, se deº-
teptase ceva, care mã tulbura, mã cucerea.
140
Iar n-am bãgat de samã când s-a strecurat afarã. Am

rãmas singur. M-am întins pe pat cu faþa în sus. ªi
dintrodatã am vãzut-o, mi-am înfãþiºat-o în gând : sta
lângã mine cu ochii neclintiþi care mã atrãgeau, cu
zâmbetul ei, ºi încercai din nou o înfiorare de plãcere.
Târziu, când am ieºit, era întuneric. Mergeam încet,
parcã pãºeam la întâmplare. Aºa am mers, pânã ce pe
cerul întunecos se desluºirã aripile înãlþate ºi neclintite
ale morilor. ªi sub douã speteze ardea o luminiþã, care
clipea din când în când ca un ochi somnoros. Spre
lumina aceea m-am urcat, cu paºi repezi. Un câne, în
lanþ, începu sã latre ; auzii paºi dupãind pe scânduri.
Simþii cã în prag a ieºit femeia lui Dragoº. Ridicai
capul. Pot sã-þi spun cu încredinþare cã prin întuneric
i-am vãzut foarte desluºit ochii.
Uite, asta voiam sã-þi spun. Acuma îmi aduc foarte
bine aminte de împrejurãrile acelea. Nevasta vãtafului
meu era aºa cum am înþeles-o eu la început. Abia
putea sã îngâne douã vorbe ; nu ºtiu dacã cugeta în
adevãr la ceva. Nu ºtiu dacã-ºi iubea bãrbatul, dar,
dupã cum înþeleg, pãrea cã-l iubeºte. ªi femeia aceasta,
din când în când, deodatã îºi dezvãluia doi ochi plini
de patimã ºi avea un zâmbet care se deschidea ca
lumina unei flori. Nu-mi vorbea, nu mã chema. Dar de
multe ori am stat noaptea cu privirile aþintite asupra
morilor singuratice care întindeau în cer braþe de sche-
let ; de multe ori am aºteptat dintr-acolo, cu fior adânc,
cele mai arzãtoare ceasuri ale anilor mei de-atunci.
Fiorul a apãrut prima datã în Viaþa româneascã, nr. 10

din octombrie 1907. Profira Sadoveanu noteazã cã o anume
Polixenia, femeie simplã, ar fi fost modelul real.
141
Mihail Sadoveanu
142
Codrul
Eu ºtiu de la bunicul Manole multe istorii vechi.

Deºtepta el din când în când lumea lui, a tinereþii,
adormitã în veºnicã liniºte ºi totdeauna când vorbea,
îmi aduc aminte, pâlpâia în sobã focul ºi vânt de
toamnã se strecura oftând pe la ferestre. Cum povestea
el anume nu pot sã ºtiu ; acuma nu-l mai aud ; cãci s-a
cãlãtorit ºi bunicul spre lumea umbrelor. Mi-a rãmas
totuºi ceva în suflet, ºi parcã rãsunã în mine, în singurã-
tatea ce mã împresurã, din când în când, glas domol
ºi se deºteaptã fantome.
ª-aºa îmi spunea parcã bunicul Manole am
cunoscut eu atuncea, încolo, spre munte, pe un pãdurar
pe care îl chema Voinea...
Codrii Antileºtilor stãpâneau o întindere de cincispre-
zece mii de fãlci, erau codri bãtrâni, codri nestrãbãtuþi ;
ºi pãdurarul Voinea avea la o margine, în Prisaca lui
Ion, o cãsuþã ; ºi subt un ºirag de meri, în vãlcicã, vreo
zece stupi. Pe lângã ºiragul de meri ºi pe lângã stupi,
se strecura prin iarbã pârãul Cerbului. La o parte era
º-o fântânã veche cu cumpãnã.
Vezi dumneata, zicea Voinea ; cãsuþa am fãcut-o
eu de iznoavã ; abia se mai cunoºteau niºte urme de
pãreþi de bârne. Da fântâna am gãsit-o aºa, cu apã
limpede ca lacrima... Tot Fântâna lui Ion îi zice... ªi
Prisaca lui Ion... ºi colo, lângã pârãu, era loc pentru
ºtiubeie... Aici a stat odatã unu Ion... dar nimenea nu-l
143
Mihail Sadoveanu
mai þine minte... nimenea nu poate ºti ce fel de român

a fost... A trãit pe aici, ºi pe urmã a murit...
ªi Voinea, om scund, cu mustaþa neagrã, se uita în
juru-i la toate ºi rãmânea apoi cu ochii mici pironiþi spre
întunecimea pãdurii, parcã se gândea la altã viaþã care
a fost odatã pe-acolo, pânã se gândea la Ion acela, care
cine ºtie ce suflet de creºtin nãcãjit o fi fost ; pe urmã
deodatã întorcea capul ºi stãtea privind spre nevastã-sa
Mãriuca. Naltã ºi subþiricã, în catrinþã de lânã, strânsã
tare sub sâni cu brâu îngust, cu cãmaºã albã ca helgea,
se strecura pe uºã ºi trecea fãrã zgomot prin iarbã, spre
fântânã. Cozile strâns împletite ºi le lega totdeauna în
cununã. Era albã la obraz, parcã bolnavã, cu ochii triºti.
Odatã l-am întrebat pe pãdurar :
Ce are nevastã-ta, Voineo ?
Ia, ce sã aibã ? n-are nici pe dracu ! Nu ºtii dumneata
cum îi muierea ? ª-o urmãrea cu ochii lui mici ca douã
picãturi de pãcurã. Cãuta apoi sã-mi întoarcã de la
nevasta-sa privirile în altã parte : Iaca, vezi ºtiubeiele
acestea ?... poþi zise cã-s niºte cetãþi ale muºtelor... Eu am
prins aici, într-un copac, un roi, º-acu ian uitã-te dumneata
ce de-a albinãrit ! Ce sã faci ? Îºi mai îndulceºte omul
sufletul din când în când ºi c-un dram de miere... Face
cine cum poate...
Cu cofa de brad, Mãriuca trecea prin iarbã spre casã
ºi intra pe uºa care însemna în luminã o patã neagrã.
Liniºtea plutea peste marginea aceea de pãdure, liniºte
uºoarã pe care o tremura parcã strãlucirea luminii ; ºi
tãcea frunziºul nesfârºit. Nu mai bãtea inima codrului
ºi erau priponite ºi vânturile Pârãul curgea fãrâmând
lumina ºi clãtea uºor ierburile ºi florile ºi treceau albine
prin soare ca niºte scânteietoare de aur. ªi mi se umplea
sufletul de pace, acolo, într-un colþiºor de lume.
Treceam destul de des prin aceste locuri cu afacerile
mele : ba pentru lemne, ba pentru brânzã, la câºlãrie în
144
poiana cea mare dinspre Solomoneºti. Mã duceam

câteodatã ºi la pândã de cãprioare în inima codrului. ªi
aºa îmi erau drumurile, cã mai totdeauna mã întâlneam
cu Voinea ºi la întoarcere mã opream o þârã în prisacã
de mã hodineam pe prispa cãsuþei ºi mã rãcoream cu
apa limpede din Fântâna lui Ion.
ªi-mi era drag tare mai ales adâncul codrului aceluia,
miezul lui cu piscuri pietroase. Acolo, departe, în
bolþile bãtrâne, se cernea umbrã ca de amurg ºi rar
câte-o floare de luminã se întindea vie, strãlucitã, pe
covorul moale de o coloare gãlbie, dulce-stânsã. Paseri
nu zburau, nici n-ajungeau pânã acolo : le spãria întinsa
singurãtate. Pârãul Cerbului sãrea pe trepte sure de
stânci ºi împrãºtia lacrimi de pietre scumpe pe muºchiul
gros, verde închis, al malurilor ; tremura cu zvon moale,
neîntrerupt ; ºi în zvonul lui, în singurãtate, pe oglinda
miºcãtoare a undei, câteodatã, dintr-un tufiº, ca dintr-o
hrubã de întuneric, rãsãrea, neclintitã, ca tãiatã din
lespede, o cãprioarã cenuºie, într-o miºcare gingaºã de
oprire. Altfel era o tãcere aºa de grozavã : mã opream
ºi dintotdeauna îmi auzeam bãtaia inimii în coºul pieptu-
lui. Rar glas de corn tremura departe ºi rãzbãtea pânã
la mine înãbuºit, trist, ca din fundul pãmântului.
Treceam printre fagi uriaºi încãrcaþi de jâr. Eram
întovãrãºit uneori de Voinea. Tãceam ºi eu, tãcea ºi el,
ºi ne strecuram printre tufiºuri, pe poteca umedã,
înecatã în bogãþia de verdeaþã. Când dãdeam la mar-
gine, creºtea lumina ºi se auzeau spre câºlãrie tãlãngile
vacilor boiereºti. Sunau lin cu sunete felurite, unele joase
ºi altele tot mai subþiri, o scarã de sunete dulci, care
picurau domol ºi alergau ca un cântec depãrtat, ºoptit
încet, ºoptit uºor de clopote melodioase ºi nevãzute.
Într-un timp, pe vremea aceea, pãdurarul umbla
lângã mine cu ochii duºi ºi cu faþa brãzdatã ca de un
nãcaz mare. Avea ceva de la o vreme ; mie nu-mi
145
Mihail Sadoveanu
spunea, dar bãgam eu de samã. Mã lãsa uneori la

câºlãrie, ori în mijlocul codrului, ºi se întorcea : Apoi
eu mã duc o leacã pânã acasã... Am uitat sã spun ceva
nevestei... Dacã trece boierul, sã ºtie ce rãspuns sã deie...
Se ducea. Îl zãream grãbind tot mai tare pasul spre
lumina slabã dintre arbori. Hãt târziu se întorcea, mã
gãsea la locurile de pândã cu puºca gata ; se aºeza ºi el
lângã mine, gâfâia un timp de ostenealã, dupã aceea
se liniºtea ºi rãmânea lângã mine aºa de tãcut ºi de
nemiºcat, cã de multe ori uitam de dânsul.
Nevastã-sa Mãriuca era tristã ºi slabã, o zãream
câteodatã cu ochii plânºi.
Într-un rând m-am întâlnit cu boierul tocmai când
ieºea din prisaca lui Ion, cãlare pe calul lui negru. Mã
întâmpinã cu un zâmbet pe faþa-i blândã, bãrbãteascã
ºi mã întrebã :
N-ai vãzut pe Voinea ? L-am cãutat ºi la câºlãrie ºi
nu l-am gãsit...
Nu ºtiu ce i-am rãspuns. Pe Voinea nu-l vãzusem.
Mi s-a pãrut cã nici n-a bãgat de samã la vorbele mele ;
ºi-a sãltat puºca în spate, a îndemnat calul cu pintenii
ºi s-a dus prin lumina lui august, pânã ce s-a pierdut
prin bungeturile din marginea pãdurii. Cânele, nedes-
pãrþit totdeauna de stãpânu-sãu, un câne mare roº, cu
pãrul lung, sãrea în dreapta ºi-n stânga calului ºi strãbã-
tea prin toate desiºurile mãrunte. Într-un târziu, dupã
ce dispãrurã cal ºi cãlãreþ, auzii bãtaia puºtii, adânc
rãsunând, clocotind din poianã în poianã : am înþeles
cã a dat boierul peste ierunci ; acesta era vânatul lui
cel mai plãcut de-o bucatã de vreme.
Dar cum mã gândeam la supãrarea nevestei pãdura-
rului, îmi veni deodatã în minte lãmurirea lucrului. Ce
cãuta pe aici boierul ? Iar Voinea de ce se repede aºa
de des pân acasã ? Trebuie sã fie ceva la mijloc.
146
În amurg, dupã ce conteni picurarea depãrtatã a

clopotelor în poieni, dupã ce aºteptarãm zadarnic gãinuºi
la poteca Hoþului, ne întorceam, eu ºi Voinea, cu
puºtile în spate. ªi cum mã necãjea gândul de peste zi,
întrebai pe pãdurar :
Azi n-ai fost pe la câºlãrie, Voineo ?
Nu, da ce-i ?
Te-a cãutat boierul.
Care ? cel tânãr ? cuconu Enacache ?
Da. ªi zicea cã nu te-a gãsit.
Apoi nu, cã eram încolo dus, spre Fundeni...
Un timp tãcu ; lumina scãdea ; o adiere rece se
strecura din pãdure : ne apropiam de pârãu.
Voinea întoarse spre mine capul :
Era cuconu Enacache ? Apoi cine putea sã fie ? cã
boierul cel bãtrân nu se mai urneºte de acasã... ªi-n
prisacã te-ai întâlnit cu dânsul ?
Da, în prisacã...
Pãru cã se gândeºte un timp, apoi zise cu glas scãzut :
Hm ! cine ºtie ce avea sã-mi spuie...
Mã uitam la dânsul cu coada ochiului. Cumpãnindu-ºi
uºor într-o parte ºi-n alta trupul, pãºea liniºtit ca de
obicei ; obrazu-i ars de vânturi, cu mustaþa de cãrbune,
avea blândeþea ºi liniºtea tristã de totdeauna. Nu putea
sã fie nimic. Ce putea sã fie ? Omul era liniºtit.
ª-aºa mã duceam eu des în Prisaca lui Ion. Mã
îndemna ceva ascuns din fundul fiinþii mele spre Mãriuca,
cãci eram în floare pe atunci ºi mã ademenea într-acolo
ºi nãcazul ei pe care nu-l pricepeam. ªi mã chema mai
ales pãdurea bãtrânã, pentru care aveam o dragoste
aproape bolnavã. În marginea desiºurilor negre, Mãriuca
pãrea mai naltã, mai subþire ºi mai albã ºi, cum ºedea
câteodatã neclintitã, pe gânduri, când umbrele înserãrii
cresc, pãrea o fiinþã care nu-i din lumea aceasta din
taina singurãtãþii închegatã ºi din aburii codrului. ªi
147
Mihail Sadoveanu
ºoaptele frunzarelor pãreau în adevãr tremurarea unui

suflet ; creºteau din arbor în arbor, din ramurã în ramurã,
scãdeau, se depãrtau, spuneau ceva neînþeles, ceva
foarte vechi ºi foarte trist. ªi când tãceau bolþile nesfâr-
ºite, parcã ºi sufletul din mine tãcea, sta neclintit,
aºteptând ; n-aveam bucurie, n-aveam durere, intram
parcã în nesfârºita fire, în marea bogãþiei pãmântului.
Iar când tresãrea în murmure ºi-n oftãri codrul, când
începea sã creascã ºi sã curgã valul vânturilor, fiori grei
îmi rãscoleau sufletul, un cântec înfricoºat pornea în
mine, cântecul care prevestea ºi cerea iubirile tinereþei.
Aºa, furtuna odatã m-a prins la cãsuþa din poianã ºi
Voinea pãdurarul nu era acasã.
Parcã voiau sã-ºi smulgã rãdãcinile din pãmânt, aºa
se frãmântau plopii cenuºii de la marginea poienii ; iar
fagii bãtrâni se cutremurau mânioºi, se aplecau prelung
ºi iar se îndreptau, pe când printre ei, ca pe niºte cãrãri
gheþoase, din inima codrului, zvâcnea cu vârtejuri, cu
frunze spulberate, cu gãteje, mânia furtunii. Un zvon
greu creºtea între nourii negri ºi poiana frãmântatã ca
de spaimã creºtea ca o buciumãrie prelungã che-
mând spaima din zarea mohorâtã, înãbuºitã de pulberi
rãsculate. Aºa crescu bubuind buciumãria pãdurii, învã-
luiri dese de stropi se abãturã, duruirã uºurel ºi la
geamurile mici, se depãrtarã ºi deodatã, ca o mânie
care osteneºte, cu oftãri de uºurare, se alinarã adâncu-
rile, ºi soarele strãluci deodatã orbitor în toatã poiana.
Ieºii afarã, pe prispã, cu nevasta pãdurarului. Împre-
jurimile, neclintite, râdeau în luminã ; o albinã fulgerã
ca un fir de aur ; o gaiþã trecu, cu penele-i albastre
lucind ; o mierlã începu o frânturã de cântec rãsunãtor,
apoi tãcu deodatã ; ºi liniºtea se întinse ca limpezimea
unei ape.
Femeia pãrea mâhnitã ca totdeauna ; ºi eu, iar,
voiam sã-mi lãmuresc presupusurile.
148
Lele Mãriucã, spune-mi dumneata ce ai ?... Parcã

îþi stã ceva pe suflet, aºa priveºti la lume...
Ea se uitã la mine lung, cu un zâmbet :
N-am nimic, ce sã am ? Dumneata nu vezi cã
n-am nimic ? Aºa-s eu ; aºa m-a fãcut maicã-mea, fãrã
bucurie...
Vorbea încet, c-o mlãdiere de glas din care se
cunoºtea cã dãduse aºa, numai un rãspuns de mântuialã.
O întrebai din nou :
Poate-i rãu Voinea cu dumneata ?...
Voinea ? cum poate sã se poarte Voinea cu mine ?
Ca un bãrbat cu nevastã-sa...
ªi rãmase gândindu-se.
Tãcurãm amândoi o vreme. Apoi femeia întoarse
spre mine ochii mari, frumoºi ºi-ºi îndreptã într-un
oftat mijlociul subþire, încins strâns pe sub sâni cu
brâul îngust.
Hei, ce ºtii dumneata ! încã n-ai dat de nacaz !
Dumneata eºti ca mierla ceea, care a cântat º-a tãcut...
ªi un zâmbet iute îi luminã faþa ºi ochii ºi rãspunse
ca un fulger în sufletul meu.
Dumneata n-ai auzit, zise ea domol dupã câteva
clipe, de ce-a pãþit Ileana lui Ion Macovei... Sã vezi
ce-a pãþit femeia aceea, saraca º-apoi sã te gândeºti
cã mama de-ar ºti, mai bine-ar lãsa sã moarã din leagãn
pe fata fãrã noroc în lume... S-a mãritat Ileana cu cel ce
nu-i era drag ºi s-a mãritat ºi de tânãrã... ªi-i plãcea ºi
ei viaþa... dacã era tânãrã, º-avea suflet... Da vezi cã
bãrbatul parcã i-a fost duºman... Este-o babã, acolo, în
sat la Solomoneºti, una Gahiþa, care stãtea lângã Ileana,
numai gardul o despãrþea de dânsa... ªi cum ieºea
femeia ºi se ducea ba la nevastã, ba pân la crâºmã
baba dãdea de ºtire bãrbatului, sara... Aºa a fost... ªi s-a
mai întâmplat de i-a fost drag femeii unul, un bãietan...
da ea nu spunea nimãnui... ºi nici bãietanul nu ºtia...
149
Mihail Sadoveanu
De pãcãtuit nu pãcãtuia, da aºa-i era drag, macar sã

mai iasã în lume, sã mai soarbã luminã, ci numai în
casa urâtului se înãduºea... ª-a început a o bate, sãraca,
a început a o bate bãrbatul... ª-o bate azi, o bate mâni,
nimeni nu ºtia... a grãmãdit-o într-un rând în zemnic
º-a bãtut-o... A fugit Ileana la tatu-sãu ºi la mã-sa, dar
n-au vrut s-o primeascã bãtrânii... Ai casã ºi barbat...
Du-te la barbat, du-te la casa ta ºi la copiii tãi... ªi s-a
dus nevasta acasã º-a zãcut pe coaste... ªi dupã ce s-a
sculat, bãrbatu-sãu iar a zãpsit-o cã umblã aºa prin sat,
iar a grãmãdit-o în casã, a pus zãvor ºi iar a bãtut-o
ªi zice cã urla saraca, parcã la înjunghiere o ducea...
ª-au sãrit oamenii ºi bãteau în pãreþi ºi rãcneau pe
afarã... Uite, aºa a trãit Ileana cu barbatu-sãu... ªi-ntr-o
zi a cãzut la pat, ºi valeu ! ºi valeu ! i-i rãu azi, i-i rãu
mâni pânã ce într-o dimineaþã zice : Apoi sã vie
tãtuca ºi mãmuca care m-au fãcut, cã eu de-acuma am
sã mor... ª-au venit bãtrânii... ªi cât sta barbatu-sãu în
casã, ea nu zicea nici o vorbã, ºedea cu faþa la pãrete ;
ºi dupã ce ieºea el, se întorcea ºi vorbea cu bãtrânii :
Iaca, tãtucã, iaca, mãmucã, omul ista mi-a scurtat
zilele... ºi dragã-mi era lumea asta !... ª-au venit veci-
nele cu baba Gahiþa : sã-i deie Ilenei baba apã din
pumni, sã beie, cãci altfel se duce fãrã sã ierte pe
lumea cealaltã... ªi s-a apropiat baba ºi îndemnau
vecinele, º-a venit ºi Ion da Ileana fãcea cu dosul
mânii semn de împotrivire spre uºã : Nu ! nu ! ºi
ºoptea : Sã mã lese, sã mã lese sã mor în pace ! ªi
n-a vrut sã beie apã din pumni º-aºa nici pe baba
Gahiþa n-a iertat-o, nici pe barbatu-sãu nu l-a iertat
º-a murit. ªi când au scãldat-o, ºtii cât de slabã era ?
numai pielea ºi ciolanele ; ºi trupul negru de vânãtãi...
negru de-atâtea bãtãi crunte...
Mãriuca tãcu. Privea neclintitã înainte, spre fundul
Prisãcii lui Ion.
150
Uite aºa... dumneata de unde sã ºtii câte poate

îndura o femeie pe lumea asta ?
O întrebai mirat :
Te bate Voinea ? Mie nu mi se pare om rãu.
Nu, de ce sã mã batã pe mine ? Dar eu vorbesc
de altele ; eu nu vorbesc de mine...
Atuncea ce ai ? Te vãd supãratã ºi slabã...
Femeia sta la îndoialã, parcã voia sã rãspundã ceva.
Îºi aþintise în pãmânt privirile. Apoi deodatã tresãri : Ia !
ºi se sculã în picioare, naltã ºi subþiricã ºi intrã în casã.
De departe, dinspre câºlãrie poate, se auzea cornul
lui Voinea. Chema prelung îngâna sunete scurte apoi,
ºi iar tremura într-o adiere linã ; dupã aceea, tãcu. În
liniºte, un glas depãrtat începu sã cheme. Abia se
desluºea, venea ca un freamãt prin codrul des : Mãi
Orofei, mãi !... Tãcu ºi glasul. ªi într-un târziu o secure
începu a bocãni undeva, în adâncuri, în bolþile mai
rãsunãtoare dupã ploaie.
Femeia pãdurarului ieºi cu cofa ºi se îndepãrtã spre
fântânã. Cumpãna se coborî, apoi se înãlþã scârþâind.
Pe când venea repede spre casã, puþin încovoiatã spre
stânga, cu cofa în mâna dreaptã, Mãriuca îºi strecurã
spre mine privirea tristã. Mã ridicai în picioare, îmi luai
puºca ºi pornii, pe lângã stupii de lângã pârãu, prin
marginea desiºurilor, spre câºlãrie.
Mã gândeam cu milã la nevasta lui Voinea, la suferinþa
ei vãditã ; mã gândeam cu mirare la vorbele-i întrerupte,
la povestea ei cu Ileana lui Ion Macovei ºi simþiri nelãmu-
rite, amestecate cu bãnuieli vechi, îmi neliniºteau sufletul.
Voinea venea pe potecã. Venea întunecat. Îl zãrii
tocmai când începeau a cânta tãlãngile vacilor boie-
reºti, în poieni ºi tocmai când din urmã, pe drumul pe
care venisem eu, se arãtã ºi boierul Enacache pe calu-i
iute, cu cânele-i mare roº care sãrea în dreapta ºi-n
stânga ºi strãbãtea toate tufiºurile adulmecând.
151
Mihail Sadoveanu
Se opri boierul, se opri ºi pãdurarul.

Ce mai este pe la câºlãrie, Voineo ?
Bine, cucoane Enacache...
Stãpânul zâmbi, apoi, întorcând spre mine capul,
rosti limpede : bunã ziua !, trecu repede înainte ºi
descãlecã. Cânele se oprise ºi stãtea neclintit, ca de
piatrã, cu coada întinsã, cu botul spre un pâlc de tufe
mãrunte. Eu mã întorsei, cu Voinea. Auzii, dupã ce
cotii dupã un pâlc de copaci, strigãtul cunoscut. Aici,
Hector ! Într-un târziu, câteva bubuituri deºteptarã singu-
rãtãþile ; liniºte se fãcu dupã aceea pretutindeni ; conte-
nise ºi bocãnirea securii în pãdure.
M-a cãutat pesemne ºi pe acasã... zise deodatã
Voinea, lângã mine.
Cine ? boierul ?
Da. Vãd cã m-a gãsit ºi nu mi-a spus nimic.
Eu tãcui. Se gândea ºi Voinea, mã gândeam ºi eu.
Merserãm aºa în tãcere. Intrarãm în poianã pe lângã
stupi, sãrirãm pârãul ; Mãriuca sta în prag, dreaptã ºi
ne privea ºi faþa-i pãrea palidã tare în umbra neagrã a
uºii. Cânele ciobãnesc al pãdurarului ne sãri înainte,
zburdând.
Uite, vezi dumneata, zise Voinea, dacã dã cineva
în cânele ista, el se întoarce ºi muºcã ; el are mai mare
drept decât dumneata ºi decât mine... Omul rabdã ºi
tace... Asta-i o pildã ! adãogi el râzând ºi privind þintã
spre femeia lui.
Nu vreau sã povestesc despre întâmplãrile pãdu-
rarului ºi ale nevestei lui, nici despre vreo dragoste
care-mi încolþea în suflet ; eu despre codrul Antileºtilor
care-mi era aºa de drag vorbesc ºi despre tinereþele
mele. Toate au trecut : nici codrii aºa nu mai sunt, ºi
tinereþele s-au cãlãtorit !
În mirosul aþâþãtor al pãdurii creºtea în mine puterea
vieþii, ºuietul domol al vântului în frunziºuri îmi mângâia
152
auzul ºi ce strãlucire neobiºnuitã, ce strãlucire vie, ºi

ce mireasmã ascuþitã, ameþitoare, aveau florile din
poienile de la margine ! Ca-nspre o dragoste, cu dor,
pornii, dupã douã luni de lipsã spre codrul Antileºtilor.
Înaintea iernii, în toamnã târzie, voiam sã mai vãd o
datã bolþile sãrãcite de podoaba întunecoasã de frunze.
Poate mã chemau ºi alte doruri spre Prisaca lui Ion, poate
mã chemau, dar de atunci au trecut ierni multe ºi primã-
verile tinereþei s-au dus cu soarele care le lumina atunci.
Mãriuca robotea prin cãsuþa întunecoasã ºi tãcea,
cum o ºtiam. Din umbrã nici faþa nu i se desluºea bine
ºi îi luceau numai ochii, când se întorcea spre ferestre.
Voinea îmi ascultã liniºtit dorinþa, îºi luã dintr-un colþ,
din întuneric, puºca, ºi ieºirãm.
Cele din urmã frunze cãdeau încet, fluturând, din
fagii uriaºi ºi prin grãmezi galbene pãºeam ; foºneau
grãmezile, ºi paºii noºtri tãiau cãrãri prin ele. Ca o
oftare asprã trecea pe sub ramurile goale ; ºi pustii ºi
triste se deschideau adâncurile, tot mai pustii, cu cât
mai mult rãzbãteam în ele. Sufletul parcã-mi era plin
de negurã.
Într-un târziu, mã oprii ºi întrebai :
Ce mai face, Voineo, boierul Enacache ?
Voinea mã privi drept, mirat :
Cum ? nu ºtii ? boierul Enacache a pierit ! L-au
gãsit oamenii de la câºlãrie sub râpa de la Fundeni...
Cine ºtie cum trecea pe acolo, ºi tocmai când trecea, a
fãtat malul... L-au gãsit sub mal, cu cânele alãturi... ºtii,
cânele cel roº...
Cum ? a murit boierul ? Eu nu ºtiam nimica.
Da, a murit...
Rãspunsul era liniºtit ºi lãmurit, dar mi se pãrea cã
ochii neclintiþi ai pãdurarului mã þinteau prea îndã-
rãtnic. Nu ºtiu, n-aº putea spune de ce, un fior, ca o
sârmã de foc, mi se strecurã prin ºale. Într-o clipã, în
153
Mihail Sadoveanu
clipa aceea, am avut o bãnuialã ; am avut bãnuiala cã

pãdurarul Voinea a ucis pe stãpânu-sãu.
Nici nu mi-am dat sama cum am întrebat :
ªi cum ? nu s-a gãsit cine l-a omorât ?
Cum sã se gãseascã ? zise Voinea. A murit aºa, de
moarte nãprasnicã...
Eu tãcui. Pãdurea era foarte tristã ºi foarte pustie în
jalea ei de toamnã. ªi eu simþeam, poate din pricina
asta, o greutate mare în suflet, o amãrãciune nedeslu-
ºitã, ca în faþa morþii. ªi când ieºeam din desiºuri, se
dezvãluirã deodatã negurile depãrtãrii, ºi rãmase codrul
uriaº în urmã, cu adâncurile ºi cu taina lui, codrul ca o
fiinþã cu dureri, cu mânii, cu plângeri. Toamna plutea
în juru-i ca un vis al morþii. Mãriuca, nevasta pãdu-
rarului, se închegã o clipã înainte-mi ca din aburi ºi se
risipi ; ºi gândul pieirii boierului rãmase în mine, dupã
fiorul fierbinte, ca un sloi de ghiaþã.
Vezi, gândãcelule, tare mi-a fost drag codrul în
tinereþele mele !...
Aºa îmi povestea bunicul lângã soba mare, bãtrâ-
neascã. Aºa îmi povesti, ºi tãcu. ª-afarã ofta ºi se
tânguia vântul toamnei.
Codrul a apãrut mai întâi în Calendarul Minervei pe anul

1907, anul X, din 6 noiembrie 1906, apoi povestirea a fost
reluatã ºi în Viaþa româneascã, nr. 10 din decembrie 1906.
Fiica poetului, dar ºi critica literarã au observat cã
Sadoveanu s-a inspirat aici din Pãdurea vâjâie a nuvelistului
rus Korolenko.
Dacã comparãm Pãcat boieresc cu povestirea Codrul,
observãm cã aceasta din urmã e mai finã, pãstrând o anume
nesiguranþã a faptelor, deºi de un dramatism mai redus. E de
remarcat cã rafinarea povestirii sadoveniene merge paralel
cu scãderea dramatismului. (N. Manolescu)
154
Povestea cu Petriºor
Hanului celui mare de deasupra Siretului îi zicea

odinioarã Hanul Aniþei. Acuma cade în risipã pe mun-
celul lui, la margine de drum pãrãsit ; înainte-vreme
însã, în fiecare sarã era împresurat de focuri de popas.
Iar noaptea, dupã ce cãrãuºii se liniºteau, dupã ce
tãciunii mureau în spuzã ºi cânii se fãceau covrig sub
chilne, cele trei ferestre zãbrelite luceau încã pânã
târziu în straja a treia a nopþii. Luminile lor parcã
întindeau fire vii pe toate drumurile vãii spre drumeþii
întârziaþi.
Într-un rând, sara, Petriºor Damian de la Cornul
Caprei era cu chef ºi sta în bãtãtura hanului, de vorbã
cu cãrãuºii. Îºi dusese murgul în grajd, îi dãduse grãunþe,
º-acuma ºedea c-o mânã-n ºold, cu cuºma plesnitã
cam pe-o ureche. Petriºor, ca totdeauna, poposise pe
la crucile drumurilor, ºi-i sticleau ochii. Se uita din
vreme în vreme, pe furiº, la hangiu, când îl vedea cã-ºi
scoate în prag capul mare plin de pãr aspru.
Mãi frate ! ºtii de ce-am venit eu aici, la hanul
ista ? zicea el cu oarecare falã. Eu aici n-am fost de
când sunt, dar a pus dracu pe boieru meu, pe boieru
nostru cel mare de la Cornul Caprei sã poposeascã
aici... ª-a vãzut pe hangiþã... Aniþa asta am auzit cã-i
nãstruºnicã muiere... ª-o pãzeºte ungurul de comedie,
cu farmece ºi cu câte drãcii sunt pe lume. Mã chiamã
155
Mihail Sadoveanu
boieru. Zice : Mãi Petriºor, poþi tu sã duci o veste pânã

la hanul cel mare ? Pot, stãpâne, zic. N-am fost acolo
niciodatã, da o veste pot sã duc. Apoi, mãi Petriºor,
zice, du-te ºi vezi ce-i pe-acolo. Aº vrea, mãi Petriºor,
zice, sã poposesc eu într-o noapte la hanul Aniþei... da
sã bagi de samã la ungur, mãi Petriºor... Da ce-i cu
ungurul, stãpâne ? zic. Apoi cu unguru-i bucluc mare,
zise boierul, da tu vezi ºi intrã în vorbã cu Aniþa... cã
a dat, mãi Petriºor, mare alean peste sufletul meu !
Apoi, mãi om bun, zice un moºneag de la foc,
nu ºtiu dacã-þi scoate-o în capete cu Mogoº.
Petriºor se îndreptã cu fudulie din ºale :
Cine-a spus vorba asta ? Apoi aflã, moºule, cã eu
am umblat multã þarã ºi nu mã înfricoºez cu una, cu
douã... A spus boieru sã-i fac o slujbã, eu trebuie s-o
fac... Boieru-i om vechi, care cunoaºte la muieri, ºi
dacã a pus el ochiul pe hangiþã, apoi nu se ogoaie nici
în trei sâmbete !
Bine, bine, zise moºneagul de la foc, da ai
dumneata la ºtiinþã cã aici fierbe cazanul cel necurat ?
Dumneata eºti om tânãr, ce ºtii ? Îþi pui cuºma pe-o
ureche ºi te duci fluierând, ca vântul... Noi ºtim mai
multe... noi suntem oameni de altãdatã...
Petriºor îºi întoarse ochii spre uºa uriaºã a hanului.
Mogoº Ungurul nu se mai vedea ; ºleahul se potolea, ºi
el se trãsese în întunericul lui. Iar în bãtãturã, sub
plopii subþiri, la focurile care se zbãteau în întuneric,
oamenii tãcurã. Stãteau pe coaste ºi focul le rumenea
feþele. Erau oameni nelãmuriþi, ºi feþe nelãmurite ; ºi
Petriºor Damian, privindu-i cu ochi tulburaþi, se simþea
mai tare ºi mai cu curaj decât toþi deºi din umbra
neagrã a hanului poate pândea bãrbatul hangiþei...
Eu nu mã tem de nimica ! zise el cu tãrie. ªi spre
încredinþare parcã, se aºezã greceºte, se trase mai
156
aproape de focul moºneagului, aduse oala de vin la

gurã ºi sorbi câteva înghiþituri lungi. Tot îmi zice boierul :
Mãi Petriºor, tu eºti om de ispravã, da pacat cã bei...
Apoi aista zic, vinul, îmi dã mie coraj... ªi zice : Mãi
Petriºor, bãiete, om urât nu eºti, ºi ai trecere la femei,
da pãcat cã bei... Apoi eu îs om fudul ºi puþin îmi
pasã... De aceea chiar, beau eu vinul cu oala, ca sã
nu-mi pese... Da eu, moºule, am auzit cã-i straºnicã
muiere Aniþa asta... Da de ungur de ce am eu a mã
teme ? Eu nu mã tem de nimeni... Nici de farmecele lui
nu mã tem !
Moºneagul îºi duse mâna pe lângã barbã ºi începu
a da din deget :
Mãi creºtinule, zice, nu vorbi fãrã cumpãt... Iaca,
oamenii s-au aciuat ºi ne-ascultã... Sã-þi spun eu o
istorie cu ungurul ºi sã vedem ce-ai sã mai zici ? Asta
s-a întâmplat acu trei ani... Iaca, aºa stam într-o sarã
aici, la focuri, sub plopi... ºi ca acuma focurile se
potoleau, se potoleau, ºi pe urmã, odatã s-au luminat
ferestrele hanului... Iar oile ungurului erau în dosul
hanului... Poposiserã cu ele ciobanii : i le aduceau de
la munte. ªi cum stam, dintrodatã auzim clopotele
sunând, ºi prind a se frãmânta oile... Stau o leacã, iar
sunã un clopot, altã frãmântare... º-aud º-un behãit de
jale... Vãd pe baci trecând pe lângã focuri, suie pragul,
împinge uºa ºi zice aºa cãtrã ungur, acolo înãuntru :
Mãi stãpâne, tare se frãmântã oile... ªi ungurul nu zice
nimica, iese, ascultã plângerea oii ºi bãtaia clopotului,
º-odatã îºi dã jos cojocelul din spate, ºi se pune pe
dânsul cu pumnii ºi cu picioarele... Bãtea în cojocel ºi
suduia cumplit... ªi numai ce prinde un om dintre carã
a se vãita : Valeu ! valeu, jupâne Mogoº, nu mã omorî,
cã-þi dau laptele înapoi... Tu eºti ? grãieºte ungurul. Tu
iei mana oilor ? ªi se duce la carul românului... ºi-l
157
Mihail Sadoveanu
gãseºte acolo... era un om mititel ºi slab... pusese

ceaunul subt osia de dinapoi a carului, dãduse sfredel
în osie, ºi curgea pe borta sfredelului laptele oilor...
Apoi a dat el laptele înapoi ºi oile s-au potolit... da el
liniºte n-a mai avut, cã se tânguia prin somn, parcã-i
fãrma necuratul ciolanele... ªi dimineaþa nici nu l-am
mai vãzut... Nici el nu mai era, nici carul... Da dumneata
ce crezi, cã dacã bei din oalã, bei coraj ? Poþi sã ai
oricât coraj, cu necuratul nu te poþi pune... ªi pot sã-þi
spun cã eu pe hangiþã încã n-am vãzut-o... Iaca, s-au
aprins ºi luminile geamurilor...
Focurile sub plopi mureau, ºi de la geamurile hanului
curgeau lumini spre întunericul vãilor. Petriºor Damian
îºi dãdu cuºma pe ceafã ºi sorbi tot vinul din oalã. Se
uitã spre oamenii care se culcaserã cu capetele pe fân
cosit, învãliþi în sumane ; nu vedea nimic lãmurit ; nici
pe moºneagul ce-i povestise nu-l mai deosebea ; se
ridicã în picioare, clãtinându-se uºor, ºi se îndreptã
spre han. Sfãtuia încet : Aici nu-i lucru curat, fireºte cã
nu-i lucru curat... Boieru a vãzut ziua pe hangiþã, ºi
zice cã-i româncã, iar de cum se însereazã iese un
ungur hangiu în loc de Aniþa ceea, cine-o fi... Ei, am sã
mã duc sã spun boierului cã aici nu-i lucru curat...
Cum poate sã fie aici lucru curat ? La un han vechi ºi
mare cât o cetate, nu-s lucrurile curate niciodatã... Sã
vedem ce are sã zicã ciocoiul ? cã eu de temut nu mã
tem...
Cum pãºi lângã prag, uºa grea se deschise ºi obrazul
bãrbos al hangiului i se puse dinaintea ochilor. Auzi
glas gros :
Mã rog, dumneata pleci la vreme aºa de târzie ?
Plec, zice Petriºor Dãmian, mã duc sã spun boie-
rului cum a fost...
Faci rãu cã pleci la vreme de noapte...
158
Petriºor s-a dus la grajd, ºi-a luat calul, l-a închingat

frumos, a încãlecat º-a pornit în buiestru spre Cornul
Caprei. Într-o vreme însã s-a rãzgândit. Se poate sã fie
º-un hangiu, º-o hangiþã, a zis el întru sine. Trebuie sã
vãd pe hangiþã ºi sã-i spun ce vrea boierul... Zice cã-i
straºnicã muiere ! Sã vedem... De ungur nu prea am eu
de ce mã teme.
ªi-a întors calul a simþit o undã de luminã de pe
muncel, de departe ºi a început a face lin drumul
îndãrãt, pe coama dealului. Apoi, într-un târziu, lumi-
nile de la trei geamuri, scurt pierirã ; o perdea de
neguri grele se întinse peste valea Siretului. Încet-încet
apoi negurile se luminarã, o lunã roºie izvorî din
rãsãrit ; ape scânteiau în depãrtãri, pãdurile se lãmu-
reau pe zare ca dungi de cãrbune ; ºi cãlãreþul mergea
gânditor, pe murg, spre hanul Aniþei, prin visul negurii.
Ajunse, la vreme târzie. Nu se mai simþea nimic în
bãtãturã. Legã calul de veriga de la scarã. Apoi împinse
uºa. Se împiedicã de prag ºi glasul lui Mogoº se auzi
dinlãuntru :
Vra sã zicã te-ai întors dumneata...
M-am întors ! rãspunse Petriºor Dãmian, ºi uºa se
închise singurã, fãrã zgomot.
Atunci slujitorul de la Cornul Caprei vãzu cã obloa-
nele odãii aceleia mari sunt închise. Focul ardea în
vatrã, ºi hangiul sta c-o fripturã înaintea focului.
Dacã þi-i foame, iaca, frige-þi ºi tu un pui !... vorbi
Mogoº, fãrã sã-ºi întoarcã obrazul bãrbos.
Petriºor gãsi o frigare ; un pui sta pe o mãsuþã în
luminã ; îl puse în þapã, se apropie liniºtit de jar, rezemã
þigla de o cãrãmidã ºi începu sã învârtã.
Bine, vorbi Petriºor, da aici nu este una Aniþa ?
Zice cã-i straºnicã muiere !...
Hangiul nu rãspunse... Dar flãcãul simþi cã faþa
bãrboasã s-a întors. Ridicã ochii ºi vãzu pe ungur cum
159
Mihail Sadoveanu
îl priveºte neclintit. Nu simþi însã spaimã. Îºi plecã

privirile ºi vãzu o broascã mare în þigla hangiului.
Aha ! vra sã zicã tu eºti frate cu diavolul din
poveste... grãi el, râzând, cãtrã Mogoº.
Hangiul nu rãspunse, dar îºi ridicã þigla ºi începu a
bate cu grãsimea broaºtei puiul din frigarea flãcãului.
Mãi ungurule, cautã-þi de treabã, zise Petriºor.
Eu sunt un om care am cãlcat þarã multã... ºi nu mã
tem... Eu îs om de coraj... Pe mine m-a trimes boierul
aici, tocmai de la Cornul Caprei... ªi tu-þi faci râs de
mine ºi-mi spurci friptura ? Ia sã-þi cauþi de treabã, cãci
eu nu-s cel cu sfredelul ºi cu laptele...
Hangiul bãtu iar cu broasca lui în friptura flãcãului.
De-acu s-a isprãvit ! zise îndârjit slujitorul boie-
resc. De-acuma îþi crãp ochii, cum þi se cuvine !
ªi cum a grãit, ºi-a încordat braþul ºi a plesnit scurt
peste ochi pe Mogoº. Ticãlosul a gemut, a scãpat þigla
ºi ºi-a pus palmele peste pleoape... Îi picura sânge
printre degete.
Apoi îþi arãt eu þie, scrâºni Petriºor Dãmian cu
mine, mãi, nu merge !... Eu, acu ºi þigla, dacã vreau,
þi-o vâr pe gât... Da cu tine nu mai am ce face... Mai
bine stãi aici liniºtit lângã vatrã, cã eu mã duc sã-mi
împlinesc slujba... Boierul mi-a dat o poruncã ºi eu
trebuie s-o plinesc...
Petriºor simþi o aburire de vin, o suflare pe gura
gârliciului. Hangiul sta neclintit la pãmânt, rumenit de
jarul din vatrã. Trecu pe dinaintea gârliciului, deschise
uºa din fund. ª-acolo erau obloanele puse ºi trei
lumânãri de seu ardeau într-un sfeºnic cu trei crengi.
Aniþa hangiului se ridicã încet de pe divan, ºi Petriºor
stãtu în loc privind-o cu luare-aminte.
Credeam cã-i bãrbatul... zise ea încet.
Apoi uite cum e, vorbi bucuros Petriºor ; îmi
spune boierul aºa : Mãi Petriºor, zice, eu am mare
160
alean la inima mea... Boierul nostru cel mare de la Cornul

Caprei... Este acolo, zice, la hanul cel mare, o hangiþã,
mãi Petriºor. Aº vrea, zice, sã poposesc într-o noapte la
hanul acela... Da bagã de samã la ungur, zice...
Hangiþa zâmbi ºi Petriºor tãcu uimit.
Mãi bãdiþã Petriºor, zise ea, ce are a face
ungurul ?...
Slujbaºul simþea cã se desmeticeºte. Tãcu un timp,
apoi vorbi, ºi despre ungur nu-ºi mai aducea deloc
aminte :
Apoi eu sã-þi spun dumnitale. Boierul îmi zice :
Mãi Petriºor, tu eºti om de ispravã, da pacat cã bei...
Apoi zic, mie vinul îmi dã coraj... ªi-mi mai zice : Mãi
bãiete, om urât nu eºti ºi ai trecere la femei, da pacat
cã bei. Apoi mie vinul nu-mi face rãu... Se risipeºte
aburul lui ca pe Siret, când a ieºit luna... Da boierul
nu vrea sã ºtie, el nu vrea sã mã îndulcesc...
Hangiþa zâmbi ºi grãi iar :
Mãi bãdiþã Petriºor, ce are a face boierul ?...
Pe când lucea luna pe negurile Siretului, eu vegheam
lângã vârºe, pe malul apei, cu oameni vechi. Hanul cel
mare de deasupra Siretului îºi zugrãvea risipiturile sus,
în pulberea de luminã. ªi mã gândeam cã între zidurile
acelea, multe trebuie sã se fi petrecut odinioarã. Aºa
am aflat cum a fost unul Petriºor care a trãit bine la
hanul Aniþei... Privind la han, am întrebat, ºi oameni
de altãdatã mi-au povestit acestea, pe când tomniþele
þârâiau dulce în ierburile luncii, în jurul nostru, în
noaptea de august.
Cântecul amintirii, 1909
Povestea cu Petriºor a fost publicatã prima datã în Viaþa

româneascã, nr. 9 din septembrie 1908.
Aceastã povestire, în care apare un Han al Aniþei, a fost
situatã de critica literarã undeva între nuvela La Hanul lui
161
Mihail Sadoveanu
Mânjoalã de I.L. Caragiale ºi ciclul Hanu Ancuþei (1928).

Situând-o sub nuvela caragialianã, Mihail Dragomirescu scria
despre aceastã povestire, în recenzia la volumul Cântecul
amintirii din Convorbiri critice, nr. 8 din 25 august 1910,
cã este numai o þesãturã de lumini ºi umbre, în care parcã
ghicim un înþeles.
162
Hoþul
Boierul Costea Forãscu, îngrãmãdit ºi încovoiat în

mantaua-i groasã, pãtruns de apã, de frig ºi plictisealã,
îºi opri capul la casa chihaiei.
Dincolo de poartã, în fund, în tindã, pâlpâia focul
pe vatrã cu sclipiri vesele de râs.
Gavrile ! strigã boierul scurt, cu mânie.
Un om nalt, spãtos, cãrunt, cu plete revãrsate pe
umeri, ieºi îndatã, plecându-ºi grumazul, ca sã nu se
pãleascã cu capul de pragul de sus.
Poronciþi, cucoane !
Cu coada harapnicului, stãpânul îºi dãdu la o parte
gluga care-i acoperea capul, ºi ochii lucirã încruntaþi
pe obrazul smead.
Ia-þi puºca ºi vinã dupã mine ! grãi el cu hotãrâre.
Chihaia se întoarse grabnic, intrã în tindã, dãdu cu bra-
þul la o parte pe cineva care i se pusese în cale, ºi cãutã
prin unghere torba, cornul, puºca ºi baltagul. Trase pe
mâneci repede sumanul, îºi îndesã în cap o cãciulã veche
ºi ieºi în ogradã fãcând paºi mari ºi lunecând cu opincile
prin hleiul desfundat. Capauca Moþa, lângã cotlonul ei
din colþul casei, începu sã se zbatã în lanþ ºi sã schiaune
cu jale. Gavril se opri, în cumpãnã, cu capu-ntors spre ea :
Las-o acasã ! zise stãpânul.
Omul îºi strânse sumanul la piept ºi ieºi în drum cu
baltagul ºi cu puºca.
Ce este, cucoane Coste ?
163
Mihail Sadoveanu
Mã-ntrebi ce este ? izbucni îndârjit boierul ºi îºi

acoperi obrazul cu gluga. Tu ºtii sã te hodineºti la foc ;
haidãii ceilalþi, iar nu fac nimica ºi trebuie sã mã
vesteascã strãinii cã intrã hoþi în pãdure. Ba pot sã-i vãd
ºi eu ziua-n amiaza mare, cum mã pradã. Acu o jumãtate
de ceas am vãzut eu, cu ochii mei, pe-un muºteriu...
Cum se poate, cucoane ? unde-i ? Doar de-a fi
intrat dupã ce-am fãcut eu ispecþia !
Stãpânul începu sã râdã amãrât :
Ia slãbeºte-mã... N-ai ieºit tu pe vremea asta în
pãdure cum nu-s eu popã... Las cã vã ºtiu !
Da unde se aflã, cucoane, am ieºit, cum sã nu
ies ?... Am cercetat, am dat glas din corn pãdurarilor,
mi-au rãspuns... Nu era nimica... Liniºte, pace... Numai
de sus ploua... De trei zile plouã. Cum sã intre în
codru pe aºa vreme ?
Boierul pufni mânios. Chihaia Gavril mai încercã
domol, douã vorbe :
Poate-acu sã fi intrat... pe furiº... mai ºtii ?...
Da cum ? izbucni Costea. Vrei sã treacã pe lângã
casa ta ?...
Chihaia tãcu. Stãpânul îºi îndemna cu pintenii calul,
care-ºi înfunda copitele adânc în noroiul drumeagului ;
Chihaia se ferea de bãltoage, se strecura printre tufe,
pe lângã trunchiuri de copaci, se încovoia, luneca, se
depãrta ºi se apropia de cal. Aºa merserã multã vreme
fãrã sã vorbeascã.
Prin pãdure treceau adieri ca oftãri de fiinþi chinuite,
nevãzute. O burã rece, o cernere de pulbere finã ºi
umedã umplea aerul ºi dãdea zilei o coloare cenuºie.
Chihaia se þinea grãbit dupã cal, lunecând, sprijinin-
du-se în baltag, scuturând în mersul lui buchetele de
ferigi, fãcând sã ploaie tufiºurile înalte de fagi cu
broboane mari peste pletele lui cãrunte. Chihaia se
gândea nemulþãmit : Ciocoiu-i mânios ºi trebuie sã-i
164
fac voile... Aista, tânãrul, nu-i ca bãtrânul, Dumnezeu

sã-l ierte... Acela avea credinþã în noi... Aºa mai bine
sã se facã el pãzitor de pãdure ºi eu sã mã fac boier...
Ce-þi vine a râde ? întrebã deodatã Costea, cu
capu-ntors spre chihaie.
Gavril dãdu din cap.
Dã, mã gândesc ºi eu cã dacã punem mâna
pe-acela, cine-a fi, n-are sã-i fie moale...
Boieru ista-i mare ºpion... gândi apoi sluga... Hm !
ªi-i mânios Dunãre...
Unde-a fi fiind, cucoane, hoþul ? A fi fiind chiar
în tãietura cea nouã...
Pe-acolo l-am zãrit intrând...
Atuncea sã-i ieºim înainte pe cararea asta...
Apucarã de-a dreptul printre tufe, ºi rãmurelele
începurã sã-i batã c-o ploaie deasã. Din vreme în vreme
boierul mormãia cu mânie. Gavril mergea înainte,
deschizând drumul. ªi deodatã dãdurã-n tãieturã
ºi, oprindu-se, deodatã auzirã glas de om.
Auzi ? gemu cu glas înãbuºit Costea, înãlþând un
deget.
Se auzea îndemn stãpânit de glas silnic, din gâtlej.
Scurt, Gavril se lãsã prin pãdure ca sã iasã înaintea hoþului
la vale, iar boierul îºi repezi calul de-a dreptul nãpras-
nic ; ºi omul, hoþul, îndemna încã în sumanu-i roºcat la
jugul boilor nemiºcaþi, pânã la genunchi în bãltoagã
când boierul îl ajunse ºi-l luã în pieptul calului.
Vii la furat, pãgânule ? Da ce, intri-n pãdurea
tãtâni-tu ?
Omul întoarse un obraz pãmântiu, c-o barbã rarã,
cu doi ochi rotunzi ºi spãimântaþi. Strigã rãguºit :
Cucoane Coste ! nu mã mai zdrobi ºi dumneata !
Dar boierul întoarse calul ºi izbi pe om spre roatele
carului ºi spre lobdele încãrcate. Dãdu de douã ori cu
harapnicul, apoi se feri o clipã, se dãdu alãturi ºi-l pãli
165
Mihail Sadoveanu
cu boamba de plumb din capãtul mãnunchiului. Omul

cãzu peste roatã.
De-acu-s gata ! gemu el scurt, cu spaimã. Cu
mânile prinse de schiþe, îngenunche în noroi, º-o undã
de sânge i se sui pe buzele palide. Chiar atunci ºi
chihaia se repezi din tufe. Strigã gros :
Ce-i, mãi hoþomanule ?... Apoi se opri lângã car,
uimit :
Tu erai, mã Ile ? Ce este ? Cucoane, aista-i Ile
Covataru... Da ce are ?
Nu vezi ce are ? strigã stãpânul. Vãd cã a înge-
nunchiat ºi dã ochii peste cap...
Amândoi se uitau la om. Clipea din ochi ºi obrazul
i se încreþea ; dintr-o durere grea din trup parcã-i ieºeau
picãturile de sânge ºi vorbele :
Am îndrãznit ºi eu, da iaca, Dumnezeu mã bate...
Pe urmã îºi încleºtã dinþii ºi se lãsã în apa drumului.
Boierul sta neclintit pe cal. Nu ºtia ce hotãrâre sã ia.
Nu ºtia ce sã creadã. Chihaia Gavril aºtepta ºi-ºi purta
ochii întruna de la stãpân la cãzut. Apoi se hotãrî ºi se
îndreptã spre boier :
Cucoane, eu zic sã-l iau ºi sã-l duc pânã la
bordeiul meu... Cum sã-l lãsãm aici ?... Are el ceva...
Bine, ia-l ºi du-l... rosti cu jumãtate de glas stãpânul.
Chihaia îºi rezemã la o parte puºca ºi baltagul ºi
începu sã descarce repede carul azvârlind lobdele la
marginea drumului. De deasupra ploua încet, mocnit,
ºi vãzduhul plumburiu apãsa parcã asupra lumii o
mâhnire sfâºietoare. Ile Covataru gemea încet, în noroi,
lângã car, sprijinit într-un cot.
Dupã ce isprãvi, Gavril apucã pe român de subsuori
ºi-l aburcã încet în car. Apoi îndemnã scurt boii :
Hai !
Boii porumbi se opintirã ºi scoaserã cu greutate
carul din hlei.
166
Cucoane ! zise Gavril cu tãrie ; dumneata apucã

de-a dreptul pe unde am venit noi... Eu fac pe drum
ºi am o leacã de înconjur...
Carul porni cu boii blânzi, ºi cu omul toropit, prin
fumul burniþei. Boierul, tãcut, îºi întoarse calul ºi apucã
prin pãdure, prin rãceala pãtrunzãtoare, prin oftãrile
domoale ale adâncului. Mergea în pas, gânditor, ºi-ºi
simþea mãdularele amorþite. ª-avea ºi-n el ca o nemul-
þãmire nedesluºitã. ªi parcã ºi de el însuºi ºi de roibul
care-l purta de jumãtate de zi, ud ºi flãmând, îi era
milã. Poate s-ar fi bucurat de focul din vatra chihaiei
dacã n-ar fi avut a veni cel îngenunchiat. Ce are omul
acela ? se gândea boierul. Nu l-am pãlit aºa de rãu...
Trebuie sã aibã de mai nainte ceva... ªi mergea la pas
prin pãdurea plinã de apã...
De douã ori greºi drumul ºi trebui sã se întoarcã
înapoi. Acu iar începea sã se mânie. Dar când ajunse
într-un târziu la casa chihaiei, îndârjirea cãzu : carul sta
gol în mijlocul ogrãzii ºi boii mestecau o leacã de iarbã
la adãpost, subt un ºopron.
Intrã în tindã. Îndatã simþi blândeþea focului. Dar
lângã vatrã, jos, slab ºi sfârºit, plin de noroi, hoþul de
lemne.
L-am adus... zise încet, c-o privire ciudatã, chihaia
Gavril. Tare-i slab... A mai avut el un val... S-a opintit
azi tare greu pe lângã boi... Poftiþi, cucoane, în casa
asta mare...
Boierul intrã în odaia cea curatã. Din umbrã ieºi
deodatã nevasta lui Gavril, nedesluºitã, apucã mâna
stãpânului ºi o sãrutã. Apoi se dãdu la o parte, cu
braþele încruciºate pe piept.
Da bãieþii unde þi-s ?
Îs la treabã, cucoane, zise Gavril. Îs stoleri...
Umbra odãii era rece ºi mohorâtã. Boierul simþea în
nãri un miros ascuþit de aer închis, de pulbere ºi de
167
Mihail Sadoveanu
rachiu. Îºi lepãdã mantaua grea ºi trecu în tindã, spre

focul din vatrã.
Te pãtrunde la ciolan umezeala... zise el fre-
cându-ºi mânile ºi întinzându-le spre flãcãri.
Dã, aºa-i pe ploaie... vorbi chihaia privind în
pãmânt. Apoi adãogi îndatã : Am tãiat o gãinã... s-o
facã nevasta c-o leacã de borº...
Boierul Costea simþi într-o clipã foamea încãlzindu-i
coºul ºi gura i se uncropi. Apoi îºi plecã ochii. Lângã
laturea cealaltã a vetrei, omul bolnav deschise ochii
mari, sãlbatici, tulburi. Gemu deodatã fioros :
Bade Gavrile... bade Gavrile...
Ce vrei ? întrebã blând, apropiindu-se, chihaia...
Bade Gavrile, sã-mi dai o lumânare...
Stãpânul simþi o înfiorare : omul îºi aºtepta ceasul
morþii ! ªi dintrodatã o simþire neobiºnuitã îºi fãcu loc
în sufletul lui : o adiere de milã pentru cel ce se stângea.
ªi cuvinte parcã i se ridicau în întrebãri. Chihaia
aduse o lumânãricã de cearã. Boierul îl privea cum se
miºcã, solemn, nepãsãtor parcã, c-o încreþiturã în frunte,
deasupra nasului, pe când în el se iezea neliniºtea.
Omul primi lumânarea ºi o puse alãturea, pe pãmânt.
Apoi se întinse drept, pe spate.
Deodatã boierul vorbi :
Bine, omule, dar ce-ai avut ?
L-au pãlit cu ciomagul niºte oameni... mi-a spus...
rosti chihaia. S-au luat de la niºte pãmânt. L-au bãtut în
spate ºi-n piept. Coºul lui e numai vânãtãi...
Boierul îºi aduse privirea iar spre bolnav : îi întâlni
ochiul mare, dureros, ºi dintrodatã îºi aminti de lovitura
boambei de plumb. Îºi întoarse capul. Întrebã încet,
stânjenit :
Da el de unde-i ? ºi ce face ?
Omul deodatã începu sã geamã, apoi întinse mânile,
parcã se apãra de ceva : douã mâni negre, arse, uscate,
168
noduroase ca niºte vreascuri, douã mâni de rob al

pãmântului.
E muncitor... zise încet chihaia.
Îs un biet om muncitor... gemu bolnavul deschi-
zând ochii cu albul mãrit. M-au farmat niºte români...
ªi mi-a murit un copil, ºi n-aveam cu ce-l îngropa...
º-am vrut sã duc la târg un car de lemne.
Începu sã tuºeascã... Îºi ºterse domol cu mânica, de
pe buze, sângele nãvalnic. ªi deodatã avu o privire
stranie, fixã spre boier.
Acu ce sã fac ? zise el cu glas schimbat, jos,
adânc. Acu eu zic aºa : mã-nsor...
Tãcu, privind stãruitor spre boier. Începu iar, aiurit :
Acu zic : Hai, mãi nevastã, la câmp, la Cioara.
Acolo muncim o varã-ntreagã ºi dormim sub cãruþã...
cu cânele legat lângã noi...
În casã era tãcere. Chihaia se aºezase pe un scãunaº
într-un colþ. Boierul asculta încremenit pe scaunul lui,
în bãtaia focului cu tresãriri ºi bâzâiri încete.
Da eu ce fac ? zise deodatã hoþul de lemne Eu
zic una, boierul zice alta... Cucoane ! ºopti el cu durere,
cucoane ! am asudat ani de zile pe lanurile dumnitale ;
dã-mi vo douã parale sã-mi cumpãr pãpuºoi pe iarnã...
Acu eu zic altfel : mã duc sã-mi vând boii cã n-am ce
le da de mâncare...
Rãstimp de tãcere. ªi pe urmã alt glas, o plângere
adâncã, o rugare chinuitã, de departe :
Oameni buni ! nu mã zdrobiþi ! Nu mã zdrobiþi !
Nu mã omorâþi, mãi fraþilor...
O înfiorare se strecurã parcã prin umbra cenuºie.
Omul începu a geme, închise ochii ; apoi tãcu.
Într-un târziu, ºopti lin :
Bade Gavrile, dã-mi lumina...
Din casa cea mare se auzi înecat în lacrimi plânsul tre-
murat al nevestei pãdurarului. Gavril aprinse lumânãrica
169
Mihail Sadoveanu
de cearã ; bolnavul o cuprinse strâns cu mâna dreaptã,

apoi ºopti foarte încet :
De-acu rãmâne femeia... Cine plânge ? Sã-i duci
boii ºi carul...
Bine
Omul avu o zguduire, apoi rãmase cu ochii aþintiþi în
sus, în bagdadie. Obrazul pãmântiu, ochii triºti, i se cufun-
darã ca într-o fumegare : ziua se întuneca încet-încet.
Iertaþi-mã... ºopti el ºi oftã o datã adânc. De lângã
foc, palid, boierul avu o întrebare înceatã, tulburatã :
Ce-i de fãcut ?
Lumina din mâna întinsã se plecã spre pãmânt,
cãzu ºi se stânse. Nimeni nu rãspunse. Omul, în umbra-i
dureroasã, tãcu pentru totdeauna.
Hoþul a apãrut, iniþial, sub titlul Hoþul de lemne, în

Luceafãrul, nr. 14 din 15 iulie 1908.
Critica a remarcat asemãnarea de subiect a acestei povestiri
cu Biriuc de Turgheniev. De altfel, Hoþul a fost scrisã în
perioada în care Sadoveanu a tradus intens din prozatorul
rus, Povestirile vânãtoreºti fiind publicate un an mai târziu.
Mihail Dragomirescu spunea despre aceastã povestire cã
e un fel de literaturã care, dupã ce va trece perioada aceasta
de sentimentalism þãrãnesc, va pãrea viitorimii ca cea mai
falsã ºi cea mai antipaticã. Deºi o apreciere generalã, celebra
frazã a lui G. Cãlinescu ni se pare aici relevantã : Prin natura
rudimentarã a omului înfãþiºat, literatura lui Sadoveanu [...]
dã impresia unei mari muþenii.
În antologia Istorisiri vechi ºi nouã, volumul de sinistrã
propagandã comunistã al cãrui criteriu de selecþie era tema
asupririi þãrãnimii ºi a clasei muncitoare ºi relaþia dintre
exploataþi ºi exploatatori, prefaþatorul anonim scria cã în
aceastã povestire : Natura ia parte la zbuciumul interior al
personajului. Cerul e plumburiu ºi ploaia se cerne mãrunt,
formând noroaie ºi bãltoace.
170
Haia Sanis
În mahalalele de la miazãzi locuiesc ovreii, grãmãdiþi

în cãsuþe leproase, pe uliþi întortochiate ºi înguste.
Partea aceasta cuprinde mai puþin de un sfert de târg ;
dar în ea sãlãºluiesc cu mult mai multe suflete decât în
celelalte trei sferturi, ale creºtinilor, unde înverzesc
copaci ºi creºte liniºtea cu cât grãdinile se mãresc. În
desimea aceasta a lui Israel, doar în Broscãrie s-au
pripãºit câþiva români, funcþionari mici, odagii, ºi puþini
nemþi ; un cârnãþar, câþiva dubãlari. Încolo, pe uliþa
micã, pe uliþa jidovimii, pe uliþa ºcoalelor, pe uliþa
strâmbã se înmulþeºte, creºte ºi furnicã în lumina
soarelui un popor sãrac, care-ºi duce încovoiat nãca-
zurile, îºi vorbeºte netulburat jargonul ºi se închinã
Dumnezeului sãu.
Sunt acolo cãsuþe vechi ºi joase : din uliþã trebuie sã
cobori douã trepte ca sã dai într-un miros greu de
îngrãmãdire ºi sã te loveºti cu capul de tavan. Ferestrele
abia se ridicã de-o palmã deasupra noroiului din drum.
Dintr-o locuinþã ies dimineaþa ºi douã familii, ºi trei.
Bãrbaþii îºi încep goana dupã pâne, femeile ofilite
încep a se purta de colo-colo cu sugacii în braþe, pe
când copii nenumãraþi cu ochi frumoºi ºi cu pãrul creþ,
171
Mihail Sadoveanu
cu obrazul plin de murdãrii, îmbrãcaþi în zdrenþe, îºi

pornesc traiul pe insulele mai uscate ale uliþii.
De-acolo pornesc cotiugarii cu straiele ninse de fãinã,
cu lemnãria hodorogitã pe cele patru roate. ªi triºtii cai
schilozi abia înainteazã în hamurile rupte ºi înodate cu
capete de frânghie, se poticnesc, se opresc din când în
când cu capetele plecate în pãmânt ºi privesc cu ochii
umbriþi de trudã înainte-le. Stãpânii grãiesc repede, se
întreabã, se ceartã, apoi biciul cade, ºi cotiuga se
urneºte, clãmpãnind din încheieturi. De-acolo ºi niºte
omuleþi mãrunþi ºi unsuroºi pornesc, ducând cu greu
tinichelele cu gaz. Intrã gârbovi în uliþele mai deschise,
privesc în pãmânt ºi înainteazã încet cu un strigãt
prelung ºi tremurãtor, care gãseºte rãsunet în toþi ºtren-
garii mahalalelor : gaz-gaz ! De-acolo pornesc iute calfele
spre meºterii din alte pãrþi mai bogate ale târgului ; subþiri,
palizi, flãcãuaºii aceºtia deapãnã mãrunt din picioare,
tremurând în dimineþile rãcoroase ºi molfãind încã cea din
urmã îmbucãturã de pâne. Iar spre bariere, spre porþile
cetãþii, se îndreaptã babe cu ochi ascuþiþi ºi ºireþi, cu ºaluri
grele în spete. Aºteaptã pe sãtenii din împrejurimi ºi dezbat
crâncen preþurile, din cinci în cinci bani, cu supãrãri, cu
jurãminte, cu ochii bulbucaþi, cu gurile care nu-ºi mai
contenesc meliþatul. Acolo, în sfârºit, în jurul sinagogilor,
cresc ºi pier acele vlãstare ale neamului care niciodatã
nu ies în uliþile largi : ologii ºi rãtãciþii la minte, cu feþele
pururea triste, ori pururea neclintite ºi zâmbitoare.
În furnicarea zilnicã, în zarva obiºnuitã, rãzbat coru-
rile monotone ale ºcolarilor, care silabisesc litera legii
dupã glasul dascãlului. Din când în când un ceauº
trece grãbit spre sinagogã ; altul colindã casele cu oala
nouã în care fiecare lasã sã cadã banul morþilor. Iar
drumul spre fundul mahalalelor acestora e totdeauna
plin de mâzgã ºi anevoie te scoate în câmpul acoperit
172
de ciulini, unde, într-o pustietate întristãtoare, se aratã

heigheºul, fãrã o floare, fãrã un arbor, cu lespezile albe
de piatrã deasupra lãcaºurilor veºniciei.
Spre ºabãs, deodatã toatã viaþa aceasta se opreºte.
Se aprind lumânãrile ; stãpânul familiei, la masa curatã,
îºi începe ruga. Dupã o sãptãmânã de nãcaz ºi de hranã
proastã, pe apucate, Dumnezeu porunceºte poporului
lui sã mãnânce coilici, carne ºi peºte. Mai porunceºte
bãrbatului sã se liniºteascã ºi, în divanul cel mare, sub
chilotele de puf de gâscã, sã-ºi cerceteze nevasta. ªi-n
ziua de odihnã havrele rãsunã de vaiete ºi de cântãri ;
bãtrânii intrã în papuci în ºcoalã, în laibãre negre ºi cu
cuºma blãnitã. ªi cel din urmã, cel mai sãrac ºi mai
umilit, se grãbeºte spre rugãciune, cu cãrþile în coºteiul
alb de pânzã.
În îngrãmãdirea aceasta ºi în sãrãcia aceasta a nea-
mului sãu a crescut Haia, fata lui Leiba Sanis. Pânã la
ºapte ani n-a cunoscut altã lume. Mahalalele româneºti
erau tot aºa de departe, ca ºi America. La ºapte ani,
tatã-sãu Sanis, om sãrac, ºi Rifca, cu toþi copiii lor, s-au
strãmutat la Bãrgãoani la þarã. Acolo aveau o rudã,
Meer Avramovici, care fãcuse o leacã de avere cu crâºma
ºi avea nevoie de un credincios. S-a dus Sanis la
Bãrgãoani în sat ºi a început sã facã negustorie în
crâºmã, iar Meer, om gânditor, cu barba neagrã, a prins
a face alte speculaþii.
Din acea vreme, Haia îºi aduce aminte de multe
lucruri. Acolo era un sat mare ; ºi veneau flãcãi la crâºmã,
flãcãi frumos îmbrãcaþi ºi voinici, ºi petreceau. Ei îi era
fricã de dânºii ºi stãtea într-un ungher privindu-i. Câte
unul o apuca de ºuviþa de pãr de pe frunte, îi zâmbea,
ºi-i dãdea o bucãþicã de covrig. Atunci îi trecea un fior
prin vine ºi rãmânea cu ochii aþintiþi la chimirul sclipi-
tor, plin de alãmuri, care se miºca înaintea ei.
173
Mihail Sadoveanu
Din când în când intra în casa lui Meer. Se uita

la lucrurile curate, la alãmurile sclipitoare. Madama
Ernestina umbla îmbrãcatã bine prin casã ºi avea douã
slugi cãrora le dãdea porunci. Iar fata lui Avramovici
era acu o domniºoarã de doisprezece ani, care cetea
româneºte dintr-o carte. Îºi aduce aminte Haia de o zi
când a poposit în sat un regiment de soldaþi. Cântau
corurile frumos în aerul limpede al amurgului ºi flãcãi
în uniforme începurã a furnica în toate pãrþile. Un
ofiþer tânãr ºi mândru, cu mustãcioara neagrã, a intrat
în casã la Meer. Haia îl privea uimitã dintr-un colþ ºi l-a
auzit spunând :
Vã rog sã nu vã supãraþi... am fost trimes aici în
gazdã...
Meer Avramovici s-a ridicat de la masa lui ºi a dat
mâna ofiþerului. Ernestina a zâmbit cu prietinie ºi l-a
poftit în salon. ª-acolo au aprins lampa cea mare ºi au
început sã stea de vorbã. ªi a intrat ºi domniºoara Beti
ºi a dat mâna cu ofiþerul, ºi s-a pus ºi ea pe scaun ºi a
început a vorbi veselã cu el. Asta-i plãcea tare Haiei ; ºi
dintr-un colþ, dintr-o odaie de-alãturi, privea ºi asculta.
Domnul Meer se uita gânditor într-o parte ºi spunea :
Pân-acu, slavã Domnului, nu mi-a mers rãu ; da
am de gând sã mã las de toate celelalte afaceri ºi sã
rãmân cu pãmânt... Am sã mai iau în arendã... Acuma
numai cu pãmântul se câºtigã parale...
ªi ofiþerul tânãr da din cap ; pe când Beti suspina cu
dragoste :
Are sã deie Dumnezeu, tatã, sã izbuteºti...
ªi cum sta pe scaun, ºi-a ridicat ochii mari, negri ºi
sprâncenaþi, spre oaspete, ºi parcã avea flãcãri în priviri ;
iar zâmbetu-i era de o dulceaþã nespusã.
Mai târziu a început Haia a pricepe mai bine lucrurile.
Acu crescuse, umbla mai curat îmbrãcatã ºi se ducea
174
mai des pe la domniºoara Beti. Îi era dragã domniºoara

Beti. Era frumoasã ºi deºteaptã ºi cetea multe cãrþi.
ªi-ºi aducea foarte bine aminte Haia cã fata aceea
cuminte ºi bogatã avea o suferinþã mare ºi de multe ori
plângea... ªi i-a spus ei odatã :
Haie, eu sunt foarte mâhnitã... Eu nu vreau sã
mã mãrit cu un evreu... Eu am o dragoste... ºi de multe
ori plâng...
Pe vremea aceea a venit de multe ori la Bãrgãoani
un domniºor subþirel, care era subprefect ºi Meer
Avramovici îl primea bine... Iar Beti umbla atuncea veselã
ºi râdea, cu ochii umezi. Pricepea Haia dragostea aceasta,
ºi-i era milã de fata stãpânilor... ªi asculta ca într-un vis
un glas melodios care spunea : E tânãr, deºtept ºi
vorbeºte frumos... ªi madama Ernestina suspina : ªi
are legãturi cu lume bunã... Iar Meer Avramovici stãtea
la masã ca totdeauna, ºi se gândea adânc, palid, cu
tâmpla sprijinitã în mâna stângã.
Ceva s-a întâmplat pe urmã. Ce anume, nu-ºi dã
sama fata lui Sanis. Poate a plecat domniºoara ; poate
au plecat cu toþii. De la crâºma din Bãrgãoani Leiba
Sanis ºi cu ai lui s-au întors iar în târg ; ºi de atuncea
stau în cãsuþa cu douã odãiþi din Broscãrie. Au trecut
ºapte ani ºi nici un spor n-a intrat în gospodãrie. Sãraci
au rãmas ; doi bãieþi mari au fugit la America, îndatã
ce-au tras sorþi ; ceilalþi doi creºteau, slabi ºi nãcãjiþi,
ucenici la un tinichigiu, ºi se gândeau ºi ei în odihna
sâmbetei, câteodatã, se gândeau ºi visau la þara aceea
îndepãrtatã, la pãmântul fãgãduinþii, unde banul se
câºtigã uºor ºi unde te poþi îmbogãþi.
Haia era fatã mare, cu ochi verzi, plini de luminã ; în
mahalaua aceasta avea câteva prietine de neam strãin,
ºi trãia bine cu dânsele ; din vreme în vreme îºi aducea
aminte de visurile ºi de suferinþele de demult ale fetei
175
Mihail Sadoveanu
lui Avramovici ºi cãdea pe gânduri... O miºcau deseori

amintirile acestea din vremea când cu toþii trãiau mai
bine. O clipã însemnatã în viaþa ei era ºi plecarea
fraþilor mai mari, cu pribegii. Îi numãrase : patruzeci ºi
cinci de tineri porneau pe jos spre pãmânturi strãine,
spre Hamburgul de unde se întinde oceanul nemãr-
ginit. Erau gãtiþi de drum, cu tot calabalâcul în spate,
ºi colindau mahalalele neamului, cântând cu durere,
luându-ºi pentru totdeauna rãmas-bun de la pãmântul pe
care se nãscuserã. Au cântat ºi la casa rabinului, ºi rabinul
nu s-a arãtat ; ºi au pornit mai departe, întovãrãºiþi de o
mare mulþime ; ºi pe lângã cimitir le-au scãzut glasurile,
ºi cotind drumul cel mare abia se auzeau ca o adiere
mâhnitã cântãrile lor ºi-n curând au murit sunetele ; pe
când plângeau mamele ºi surorile. Iar Haia nu plângea...
Ea se gândea cã fraþii ei se vor întoarce ; cã ea niciodatã
n-ar pleca în þãri strãine, niciodatã, pentru nimic în
lume, acum, la vârsta când dorurile încep a creºte ºi
dragostile a tremura ºi-n sufletele celor mai umiliþi...
Acuma Haia era o fatã nãltuþã-n boi ; ºi-n plimbãrile
de vineri seara, cu celelalte fete, se avântase chiar
pânã la grãdina publicã ºi pânã la uliþile româneºti,
unde era liniºte, rãcoare ºi livezile risipeau adieri parfu-
mate. La vârsta ei gãsea puþinã plãcere numai în aceste
clipe de rãgaz ; iar în ceasurile când sta acasã lucrând
la o cusãturã ori la un cãlþun, icoanele vãzute i se
deºteptau în lumina umedã a ochilor. Viaþa care fierbea
în juru-i sãracã ºi nãcãjitã, figurile palide ºi flãmânde,
sãptãmânile ºi lunile de rãbdare, toate, fãrã ca ea sã-ºi
deie samã, câteodatã o fãceau sã râvneascã la altã
viaþã, sã invidieze soarta altor femei din alt neam, mai
libere, mai respectate ºi mai scutite de griji.
Astfel intrau în sufletul ei mai multe nãcazuri decât
bucurii ; ºi astfel trãia în mijlocul neamului ei. Bãtea
176
drumul pãrinþilor, pânã la ºcoalã, pânã la feredeu ;

pânã la sãracele croitorii ºi magazii din apropiere ;
trecea printre pruncii nenumãraþi care umpleau uliþile ;
ieºea ºi intra între femeile care se purtau domol de
colo-colo, vorbeau moale ºi trãgãnat, se certau ori se
tânguiau fãrã întrerupere. Plângea pentru o rochie,
pentru o bluzã, pentru o pãreche de botine, se certa cu
maicã-sa Rifca ºi amândouã porneau tânguiri nesfârºite
când Leiba Sanis intra în casã, tãcut, bocãnind rar cu
cizmele uriaºe. La anul nou, la Hamãn, la sãrbãtorile
de toamnã, se veselea cu tot tineretul din jurul ei. Erau
uitate nãcazurile ; glumele, pâcâliturile, cântecele, chefu-
rile aveau o putere neobiºnuitã ; petrecea ca într-o
înfrigurare ; cu grabã, cu teama ascunsã cã toate se vor
sfârºi prea curând.
Uneori cãdea pe gânduri, cu inima grea. De la
ºcoala statului se întorceau alungaþi ºi bãtuþi cu pietre
copiii ovreilor. Veneau în goanã, spãriaþi, se opreau ºi
se întorceau în loc înjurând ; apoi se rãspândeau prin
casele scunde, cu lacrimi ºi tânguiri. ªi femeile ºi
bãtrânii blãstãmau pe strãini, pe goi, ºi-ºi aminteau de
toate chinurile din urmã, de cele pe care le apucaserã
ºi de cele pe care uneori, sara, la focurile iernii, cãrtu-
rarii le murmurau de pe cãrþi, cu glasuri tãrãgãnate :
istorii triste din pribegii fãrã sfârºit. I se împietrea ºi ei
inima ºi nu i se pãrea nefiresc cã, din întunericul ºi
tristeþa vieþii lor, copiii neamului, când ies la luminã,
privesc pieziº în juru-le ºi scuipã cu un blãstãm murmu-
rat spre biserica creºtinului. În clipele acelea i se pãrea
departe tare de la ea pânã la altã lume, de la ea ºi pânã
la strãinii curaþi ºi veseli ai mahalalei. I se pãrea departe.
Cãci ei treceau nepãsãtori privind în altã parte, fãrã griji.
ªi ea avea într-o clipã o privire de urã spre ei, iar alteori,
în colþul ei de fereastrã, avea o strângere de inimã.
177
Mihail Sadoveanu
II
Într-o vreme, primãvara, Haia a prins a umbla prin
casa pãrinþilor ei cu o deosebitã bucurie. În fiecare
ceas îºi lua din ocniþa mare a sobei cãlþunul început ºi
da fuga în uliþã.
Rifca, maicã-sa, îºi ridica ochii negri, fãrã sã-ºi
clinteascã trupul gras din locul ei, din cerdacul dãrã-
pãnat. Întreba cu voce ascuþitã :
Haie, unde te duci, Haie ?
Mã duc pânã la Tudoriþa ! striga repede fata ºi
apuca la vale, pe cãrarea zbicitã.
Tudoriþa era fata picherului Ion Rusu, un om cãrunt,
negru la obraz, fornãit ºi lãudãros. Acest Ion Rusu, cu
un cortel mare de doc, cu straiele-i ponosite, cu o
pãlãrie cenuºie de pâslã în cap, bãtea drumuri lungi,
de la canton la canton, de la crâºmã la crâºmã, ºi-ºi
lãsa gospodãria în plata Domnului. Nevasta de multã
vreme-i murise ; umblase cu trei copii din mahala în
mahala, prin case cu chirie. Pe doi copii îi pusese în
pãmânt, morþi de anghinã, iar fata cea mai mare, Tudoriþa,
deodatã începuse a creºte, deodatã se prefãcuse într-o
domniºoarã balaie ºi voinicã.
Mâni-poimâni o mãrit ! grãia pe nas, cu mândrie,
Ion Rusu. Zestre n-am, dar chiar sã am avere, n-aº da
zestre fetei mele... Cui îi place, aºa s-o ieie... ªi pleca,
mândru, cu cortelu-i uriaº ºi cu pãlãria-i cenuºie.
Ca totdeauna ºi aicea în Broscãrie, de când se
mutase, fata mai mult singurã stãtea acasã. Cosea o
rochie pentru nevasta unui funcþionar din când în când,
fãcea câte-o leacã de horbotã, ºi izbutea sã-ºi cumpere
o panglicã nouã, o bluzã, ori o pãlãrie de paie.
178
Ion Rusu zicea :

Eu pe Tudoriþa mea o port modest... Nu-mi place
luxul. Chiar sã am avere, tot aºa aº purta-o...
ªi el colinda pe drumurile lui, iar fata se nãcãjea
singurã sã se îmbrace. Singurã îºi plivea ºi-ºi prãºea o
grãdiniþã de zarzavat din dosul casei, ºi hrãnea vreo
cincisprezece gãini care-i dãdeau ouã. Avea o odãiþã
curãþicã, cu lãvicere de petici colorate pe jos, cu tablouri
pe pãreþi Othello întinzând un braþ spre depãrtãri ºi
povestind Desdemonei isprãvile lui, Romeo sãrutând
pe Julieta, ºi altele.
Haia intra ºi se aºeza pe un scãunaº în dreptul
ferestrelor deschise, pe care înfloreau flori în oale de
lut. Tudoriþa, aºezatã în fundul unui divan, o privea
zâmbind ; ºi amândouã tãceau o vreme, apoi începeau
sã vorbeascã.
De unde ai mata aºa de frumoase portrete ? a
întrebat într-un rând fata lui Sanis.
Le-am cumpãrat de la iarmaroc, rãspunse Tudoriþa.
Tablourile acestea au ºi poveºti... Eu le-am cetit acu
doi ani... Aici aratã cum istoriseºte maurul, Desdemonei,
vitejiile lui... Pe urmã ei s-au iubit ºi au fugit amândoi
departe... Iar la urmã, el a omorât-o...
De ce a omorât-o ?
A omorât-o pentru cã o temea... A pârât-o un om
ticãlos... ª-atunci maurul a omorât-o... Scrie foarte
frumos...
Da era vinovatã ?
Nu, nu era vinovatã... rãspunse zâmbind Tudoriþa.
Iar Haia se uita cu luare-aminte pe pãreþi, gândi-
toare, tulburatã.
Dar dincolo, ce-aratã ?
Acolo-i Romeo ºi Julieta... amanþii nenorociþi...
ªi cartea asta o am... Spune cum erau duºmane familiile
179
Mihail Sadoveanu
lor, ºi cum ei s-au vãzut ºi s-au iubit... Amândoi erau

frumoºi... ªi pe urmã n-au avut noroc, ºi amândoi au
murit... Eu când am cetit, plângeam...
Haia tãcea, miºcatã. Deodatã întrebã :
Domniºoarã Tudoriþã, vrei sã-mi ceteºti ºi mie ?...
Ce sã-þi cetesc ?
Cãrþile de care spui... Eu îþi fac ce vrei... Vin sã-þi
arãt cum sã te piepteni ca mine, cu valuri, ca sã nu se
mai strice pieptãnãtura, îþi ajut la horbotã, la bluzã...
Dacã-i aºa de frumos, tare te rog sã-mi ceteºti ºi mie...
Cetirea aceasta a început s-o facã Tudoriþa în zilele
lui mai, când ºi la îngrãmãdirea aceea de case ajungeau
miresmele pãmântului umed. Soarele avea o luminã
deosebitã ºi intra ºi pe uºã ºi pe ferestre în odãiþa
strâmtã în care românca cetea rar, monoton, ºi fata
lui Sanis asculta neclintitã, miºcându-ºi numai mânile
deasupra lucrului pe care-l avea pe braþe. Din când în
când se oprea ºi þintea asupra cãrþii pe care o þinea
Tudoriþa doi ochi arzãtori, pe care îndatã ºi-i pleca,
umeziþi, ºi-i ºtergea încet, pe furiº, cu dosul palmei.
Tare-i frumos ! zicea ea la urmã, în amurg ; ºi
pleca cu pãrere de rãu spre casã. Multã vreme, înainte
de a adormi, prin cap îi vâjâiau vorbe ºi-i tremurau în
ochii închiºi icoane nelãmurite.
Tudoriþa era singurã în partea aceea de târg, ºi
zilele-i treceau mai uºor cu fata lui Sanis. Vorbeau
despre întâmplãrile târgului ºi mai ales despre ale
mahalalei : despre o lehuzã, despre o moarte, despre o
bãtaie. Sâmbãta, Haia venea gãtitã ºi veselã, dupã o
mâncare bunã, la care nici vinul nu lipsise. Ieºeau pe
o rohatcã, se plimbau pânã sub dealul Ulmilor, ºi se
întorceau cu un buchet de flori, vesele ºi aþâþate. Tineri
palizi, stângaci în hainele lor nouã, treceau pe lângã
dânsele murmurând frânturi de cântece ; ºi Haia, alãturea
de Tudoriþa, nici nu se uita la ei.
180
Apoi prietinia între cele douã fete se strânse ºi mai

tare. Într-un rând, în amurg, Haia intrând fuga în casa
picherului, se opri uimitã în prag. Îndãrãtul oalelor cu
flori, la fereastrã, Tudoriþa sta de vorbã c-un bãiat nalt,
negricios, c-o umbrã de mustaþã deasupra buzelor.
Stãtu la îndoialã. Dar Tudoriþa începu sã râdã :
Intrã, Haie, intrã, nu te teme, cã nu te mânâncã...
Ea intrã ºi se aºezã pe o margine de divan, tãcutã ºi
miratã. Prietina ei spunea ceva tainic, cu mult foc,
bãiatului ; iar el o asculta când c-un zâmbet, când c-o
încruntare din sprâncene ; ºi din vreme în vreme îºi
oprea ochii ca de pãcurã asupra ovreicei. Haia îºi
pleca genele, privea în pãmânt ; apoi iar cerca sã vadã
obrazul celui din faþa ei, ºi ridicã pleoapele cu sfialã.
Tudoriþa se ridicã ºi-ºi petrecu prietinul pe dindos,
pânã în hudiþã ; apoi îndatã se întoarse râzând, vorbind :
Ce stai, dragã, aºa ? Pânã acu nu l-ai vãzut nici-
odatã ?
Nu, nu-l cunosc... Cum îl chiamã ?
ªtefan Bucºan...
Aista-i ªtefan Bucºan, bãietul lui Vartolomei ? Eu
l-am cunoscut, când învãþa la ºcoalã... Bãieþii noºtri se
temeau tare de el... îi alunga pânã-n uliþa noastrã... Pe
urmã s-a dus de pe-aici... Acu nu-l mai cunoºteam...
El e ?...
Da, el e... rãspunse râzând Tudoriþa. ªi aºe-
zându-se alãturea, pe divan, deodatã îºi schimbã glasul
ºi începu sã-i spuie o tainã mare.
Vartolomei, tatãl lui ªtefan, era un vânturã-þarã ºi a
colindat multe târguri ºi sate, ba ca notar, ba ca vechil,
pânã ce, la urmã cãzând tot mai tare în patima beþiei,
a ajuns sã nu-l mai primeascã nimeni ; ºi s-a întors iar
în târg aici... Cu un singur bãiat a rãmas, cu ªtefan, ºi
pe acesta l-a bãtut, l-a horopsit, ca un tiran ; l-a purtat
181
Mihail Sadoveanu
desculþ ºi flãmând, ºi el umbla din crâºmã în crâºmã...

ªi dupã aceea a murit. Iar bãiatul a mai rãsuflat, s-a
dezgheþat ºi, pentru cã n-avea mai mult de patru clase
primare, a intrat practicant la judecãtorie.
Da-i un bãiat frumos... ºoptea Tudoriþa ; ºi deºtept,
ºi nu se teme de nimeni... Totdeauna are parale în
buzunar... ªi umblã bine îmbrãcat... Toate fetele se uitã
dupã dânsul... Dar el nu se uitã la nimeni...
Fata lui Sanis asculta cum se înmlãdie în înserarea
caldã glasul Tudoriþei, apoi, dupã ce fata picherului
tãcu, ea ridicã ochii, o privi drept ºi parcã îi ceru
mãrturisirea :
Nu se uitã la nimeni ?
Tudoriþa se apropie pânã la urechea ei. Începu a
vorbi cu foc :
Haie ! sã nu spui la nimeni... Auzi ? Numai tu sã
ºtii... Mie mi-i drag ªtefan... Vine la mine sara ; ºi tata
nu ºtie... Numai þie îþi spun, cã tu îmi eºti prietinã... Sã
vezi cum îmi spune cã i-s dragã, º-are sã mã ieie... Þie
nu þi-a fost drag nimeni ?
Nu ! ºopti Haia, ºi dintrodatã simþi o mâhnire
mare în suflet.
Amândouã tãcurã o vreme. Odaia se întuneca pe
nesimþite.
Când are sã mai vie sã te vadã ? ºopti domol fata
lui Sanis.
Nu ºtiu, poate mâne-sarã...
Mai vorbirã un timp, cu greu, despre altceva, apoi
Haia se sculã sã se ducã acasã. Tudoriþa o apucã de
mânã.
Da sã nu spui la nimeni. Auzi ?...
Nu. Nu te teme. Nu spun la nimeni...
ª-acasã pe când tatã-sãu slab, cu pielea obrazului
roºie ºi tãbãcitã, sta culcat în colþu-i obiºnuit, lângã
182
sobã, pe când Rifca scãrmãna pene de gâscã în mijlocul

casei, Haia se gândea la descoperirea pe care o fãcuse.
Cãuta sã-ºi aducã aminte de înfãþiºarea lui ªtefan Bucºan,
de ºoaptele Tudoriþei, de mãrturisirea primitã ºi se
gândea, tot aºa tulburatã ca ºi-n vremea când prietina
ei îi cetea istoriile cele jalnice de dragoste. Trebuie sã
fie fericitã Tudoriþa... se gândea ea închizând ochii pe
jumãtate.
Ce dai aºa din cap ? întrebã deodatã Sanis, cu
glas gros.
Fata tresãri, spãriatã.
Ce ai cu fata ? strigã de la locul ei Rifca. Poate se
gândeºte la ceva...
Cum se gândeºte ? Trebuie sã facã treabã... Eu
cum muncesc toatã ziua de dimineaþã pânã în sarã ? ªi
de cu noapte mã scol, ca sã mã duc sã jupesc vitele la
meserniþã... Nici pe haham nu-l aºteaptã cum mã aºteaptã
pe mine... Trebuie sã munceascã... Gândurile ei, ce
folos mi-aduc mie ?
Mama ºi fata îl priveau uimite. De mulþi ani nu rostise
Leiba Sanis atâtea cuvinte. El ºtia atâta : când se înturna
acasã de la abator, scotea de prin buzunãri ºi de prin
turetci bucãþi de carne ºi le arunca pe leasa care aºtepta
sub tingirile de aramã, pe urmã tropãia cu cizmele-i pline
de sânge, se aºeza la locul lui ºi nu zicea nimic, pânã ce
nu-l chema nevastã-sa la mâncare. Atunci îºi îndesa în
cap pãlãria spartã ºi începea sã înghitã cu lãcomie. Apoi
îºi ºtergea cu dosul mânilor mustãþile roºii, zbârlite
se învârtea de douã ori prin colþuri cãutând ceva ºi
negãsind nimic , îºi rãsucea o þigarã cât degetul, ieºea
cu paºi rari, ºi se ducea sã-ºi beie litra de vin în colþ la
crâºma lui Zeilic Ornºtain, poreclit Fãluþã Lapte-dulce.
Ce ai în ia-sarã ? zise Rifca prelung, privindu-l cu
mirare.
183
Mihail Sadoveanu
Cineva mi-a fãgãduit un mire pentru Haia... grãi

Sanis ridicându-ºi în pod privirile ºterse.
Un mire pentru Haia ?... strigã femeia uimitã. ªi
cine þi-a fãgãduit un mire pentru Haia ?
Hahamul...
Rifca întoarse faþa spre Sanis, dar se uita în alt
parte, cãzutã deodatã pe gânduri.
Glasul Haiei porni deodatã :
Mie nu-mi trebuie nuntã încã... Logodnicul meu
a murit. Nici macar nu l-am cunoscut ºi a murit.
Pãrinþii nu rãspunserã. Ceea ce ar putea spune fata
n-avea nici o însemnãtate pentru ei.
Rifca întrebã oftând :
ªi cine-i mirele acela ? ªtie hahamul cã dãm zestre
numai cinci sute de lei ?
ªtie. Dar el mi-a spus numai aºa : Am un mire
pentru fata ta...
ªi nu l-ai întrebat de nume ?
Nu l-am întrebat...
Leiba ! tu totdeauna faci aºa !... strigã cu nemulþã-
mire nevasta. Iar jupitorul îºi aduse aminte cã mâncase
o jumãtate de scrumbie cu ceapã ; ºi-ndatã începu sã
se învârtã cãutând ceva ; apoi îºi rãsuci þigara ºi ieºi
tropãind ca sã se ducã la ºfertul lui de vin.
Dupã ce plecã el, fata începu sã se frãmânte în
locul ei.
Mie încã nu-mi trebuie nuntã, zise ea întunecatã.
Haie ! strigã maicã-sa holbând ochii. Þi-a spus
cineva ceva ? Ce treabã ai tu ? Ce te priveºte pe tine ?...
Mai bine vinã aici ºi scarmãnã ºi tu pene de gâscã...
Leiba-i mânios. Dacã nu taci din gurã, are sã te deie cu
capul de pãrete... Tu mai bine taci din gurã...
Haiei nu-i era fricã de pãrinþii ei ; ar fi putut sã
strige ºi sã plângã. Dar mai bine tãcu. Avea ea o
184
tulburare în suflet ºi stãpânea o tainã ; ºi iarãºi începu

sã se gândeascã, alegând în neºtire lângã maicã-sa
fulgii uºori, ca de zãpadã.
A doua zi o neliniºte ciudatã o cerca din vreme în
vreme. N-avea astâmpãr. Lãsa lucrul ºi cãdea pe gânduri,
ieºea în uliþã ºi privea la deal ºi la vale, pe urmã intra
în casã ºi iar se suia pe divan.
Ce ai tu, Haie ? întrebã maicã-sa. Ce te frãmânþi aºa ?
N-am nimic... rãspunse fata întunecatã.
Pe dupã toacã, se cercetã înaintea oglinzii, îºi mân-
gâie cu mâna, uºor, pãrul în unde, îºi legã la gât o
panglicã roºie, ºi ieºi grãbitã. Intrã la Tudoriþa, gâfâind.
Ce este ? ce-ai fugit aºa ?
Îmi era dor sã te vãd !... zise repede Haia. Apoi
se aºezã lângã fereastrã. Aºteptã o clipã ; se întoarse
dupã aceea spre Tudoriþa.
Astãzi a fost pe-aici ?
Cine ?...
Fata lui Sanis nu rãspunse. O roºaþã uºoarã îi nãvãli
în obraji.
Cine ? întrebã a doua oarã Tudoriþa. ªtefan ?...
N-a fost. Poate sã vie mai pe urmã...
Haia se alãturã de prietina ei. Rosti cu glas moale :
Tare te rog, spune-mi ºi mie...
Ce sã-þi spun ?...
Spune-mi ce vorbeºti cu dânsul... Cum te des-
miardã ?... Spune-mi tot... tot...
Tudoriþa râdea. Haia îi luase o mânã ºi i-o mângâia.
Tare te rog sã-mi spui...
Ce sã-þi spun, dragã ? N-am ce sã-ºi spun... Þi-am
spus tot, cã mi-e drag... cã ne vedem câteodatã, cã tata
nu ºtie nimic... Altceva ce sã-þi mai spun ?...
Totuºi, în frânturi de fraze, începu sã-i facã iarãºi
mãrturisiri : de când îl cunoaºte pe ªtefan Bucºan, cum
185
Mihail Sadoveanu
s-au întâlnit întãi, care a fost cea dintãi vorbã a lui,

cum a zâmbit el ºi ea a înþeles iubirea lui ; ºi Haia
asculta cu ochii pe jumãtate închiºi, strecurând printre
gene o luminã de dorinþi deºteptate, ori de pãreri de
rãu. Iarãºi creºtea amurgul, ºi ele de mult tãceau,
aºteptând parcã ceva. Fiecare se gândea, cu privirile
aþintite.
Ovreica se ridicã în picioare ºi ieºi încet. Dar nu
intrã acasã. Începu sã se plimbe lin pe uliþa îngustã,
apoi pe hudiþa umedã, prin umbra zaplazurilor ºi a
zidurilor. Din când în când trecea pe lângã ea, prin
umbrã, câte un locuitor tãcut al mahalalei. Nici n-o
bãga în samã ; îºi cãta de drum. Ea se oprea, asculta
rãsunetul înãbuºit al paºilor, apoi pornea iarãºi. Un
vânt cald cu mirosuri de pe bãlþile stãtute de la rãscruci
sufla în rãstimpuri ; noaptea era fãrã lunã, ºi stelele
erau aºa de multe, ca boabe nenumãrate de aur ºi ca o
nesfârºitã pleavã a boabelor, risipitã în toatã întinderea
albastrã a vãzduhului.
Lumini ardeau în casele scunde, dar glasurile erau
ogoiate pretutindeni. Fata cerca sã înþeleagã jocul umbre-
lor prin ferestrele aburite ; zãrea un profil de bãtrânã
cu nasul coroiat, ori un moºneag neclintit cu barba
rãscolitã în jurul buzelor. Deodatã tresãri. Cineva se
apropiase repede de dânsa, ocolind colþul hudiþii, o
privise plecându-se, apoi trecuse mai departe.
El e... se gândi ea, ºi încremeni în loc. Îi bãtea
inima. Ascultã paºii cum se depãrteazã, apoi porni ºi
ea dupã el, se lãsa la vale, spre casa lui Ion Rusu. Se
opri în drum, întãi. Ferestrele erau luminate, perdelele
lãsate. Se apropie de cerdac, cercã sã strecoare o privire
prin vreo crãpãturã, pe la colþurile geamurilor. Apoi
ocoli casa ºi se apropie de pãrete. Cercã sã tragã cu
urechea. N-auzi nimic. Se întoarse iar în drum, stãtu o
186
vreme în cumpãnã, dupã aceea porni încet, cu pãrere

de rãu parcã, spre casã. Dar nu intrã. Se lãsã încet pe
prag, ca sã n-o audã cei din casã, îºi lãsã fruntea pe
genunchi, închise ochii ºi începu sã se gândeascã. Din
vreme în vreme ridica fruntea ; aºtepta parcã sã treacã
cineva.
Dar tãcerea uliþii se prelungea. Se strecurã într-un
târziu în casã. Fraþii mai mici veniserã de la lucru ºi
dormeau ; Sanis încã nu-ºi pãrãsise pe prietinul sãu din
colþ, iar maicã-sa tot cu penele se nãcãjea în mijlocul
odãii, clipocind de somn.
O întrebã cu glas obosit :
Unde-ai fost, Haie ? Da ce, azi e zi de sãrbãtoare ?...
Haia nu rãspunse ; începu sã se dezbrace încet ;
apoi se ghemui într-un colþ.
III
ªtefan Bucºan, bãiatul vestitului Vartolomei, avea în
ochii lui negri grãmãdite parcã focuri de patimi. Cu
greutate mare, ca într-o cuºcã, îºi fãcea munca de
practicant la judecãtoria târgului. Privea pieziº spre
þãranii care intrau sfioºi în grefã, lãsându-ºi cãciula
lângã uºã ; privea în dreapta ºi-n stânga la tovarãºii de
masã, apoi îºi þintea ochii asupra grefierului, care se
rãsturna pe speteaza scaunului, cu mânile în buzunãri,
cu þigara în gurã, ºi întreba de sus, cu nepãsare :
Ce vrei, bade ?...
Omul începea o tânguire încâlcitã, ºi bãieþii îºi
puneau penele dupã urechi ºi ascultau. Apoi începeau
dãscãlirile grefierului, câte timbre trebuiesc, câtã muncã
este de fãcut ; omul se scãrpina în cap, iar Bucºan sta
cu ochii la pândã.
187
Mihail Sadoveanu
Pentru scris, iaca, înþelege-te cu dumnealui...

rostea domnul Ionescu arãtând cu degetul.
ªi ªtefan sãrea de la locul lui, ieºea cu omul în salã,
îl grãmãdea într-un colþ ºi prindea sã-l descânte ºi sã-l
cerceteze. Îl fãcea sã-ºi scoatã punga rupea gologan
dupã gologan, supãrându-se, râzând, vorbindu-i de
domnul grefier ºi de domnul judecãtor. ªi omul rãmâ-
nea ameþit, se scãrpina în cap, îºi cãuta cãciula, iar
Bucºan strecura gologanii în buzunar ºi se întorcea în
vârful degetelor la locul lui. Toatã grija, toatã luarea-
-aminte erau îndreptate asupra uºii. Cum zãreau cu
toþii sumanul ori cojocul, îºi încetau scrisul, ºi Bucºan
scotea un oftat de uºurare ºi de nãdejde, când era
rândul lui sã dea asaltul. Cãci tot meºteºugul era sã
ºtii cum sã aduci vorba, unde sã vorbeºti de judecãtor,
unde de grefier, cum sã faci pe om sã scoatã punga,
cum sã te ridici în vârful degetelor ºi sã-þi afunzi
privirea spre francii ºi spre gologanii cu amar adunaþi,
cum sã ºtii sã scoþi para dupã para... Era o luptã în
adevãr, pe care ªtefan Bucºan ºtia s-o ducã totdeauna
la bun sfârºit, cu grabã ºi cu cruzime.
Acolo, în grefã, îºi fãcuse tânãrul toatã învãþãtura
înaltã a vieþii. Acolo învãþase sã rabde o privire de
batjocurã de la unul mai tare decât el, sã strecoare o
vorbã ascuþitã º-o privire de urã spre cel umilit. ªi
ieºind spre sarã, îºi punea puþin pe-o ureche pãlãria
rotundã, îºi aprindea o þigarã ºi se îndrepta spre cafe-
nea. Acolo, dupã obiceiul tovarãºilor, juca un domino,
o spaniola, cetea o gazetã, ºi când nu se ducea undeva
la o crâºmã, se îndrepta spre mahalalele lui iubite
cãci un tânãr ca el totdeauna trebuia sã aibã o dragoste.
Dar în viaþa aceasta în care se ridicase cu asprime ºi
prin care din greu rãzbãtea, el nu ºtia sã umble decât
pentru puþinele ºi sãracele lui plãceri : o beþie cu
188
prietinii, un rând de straie nouã... Iar vorbele schimbate

îndelung la un colþ de portiþã, în fundul unei grãdini,
le rostea tot pentru plãcerile lui visate cu cutremur în
ceasurile-i grele ºi singuratice.
Cu gândul aþintit numai asupra vreunei plãceri se
strecura întotdeauna repede, cu ochii lui mari ºi negri
lucind prin fundul înserãrii, spre cãsuþa joasã, cu flori
la fereastrã, unde îl aºtepta Tudoriþa lui Rusu. Intra
încet, cu zâmbetu-i plin de luminã ; nu spunea o vorbã ;
închidea iute uºa în urma lui ºi nãrile-i tremurau ºi
închidea ochii, când fata, întinzând spre el mânile, se
alãtura, i se lãsa pe piept ºi-l întreba de ce-a întârziat.
Am stat târziu la cancelarie... ºoptea el, lãsându-se
pe marginea patului. Pe urmã, m-am mai plimbat cu
prietinii...
De ce te duci la cafenea ?... întreba fata, privindu-l
cu teamã.
El rãspundea îndatã aþintindu-ºi asupra ei ochii
mari, negri :
N-am fost la cafenea... Ce sã fac acolo ?... Îndatã
ce-am scãpat de ei am aºteptat o leacã sã se facã
sarã, ºi întins la tine am venit...
Nu te-a vãzut nimeni ?...
Nu m-a vãzut....
Tudoriþa îl mângâia încet cu mâna stângã pe obrajii
bruni, în strãlucire.
Uite ce obraz moale ai, zicea ea. Parcã-s niºte
obraji de fatã... De ce te uiþi aºa la mine...
ªi el râdea arãtându-ºi dinþii albi ºi ascuþiþi, ºi se
pleca domol spre ea, cu o sãrutare pãtimaºã.
Tudoriþa lui Rusu, orfanã de mamã, crescuse singurã
prin strãini, fãrã dragostea tatãlui, fãrã dragostea nimãnui.
Singurã, cum se pricepea ºi cum încet-încet învãþase,
ducea cu amar, cu ceea ce rãmânea din puþina leafã a
189
Mihail Sadoveanu
picherului, casa. Rãbdase de foame ºi de frig, plânsese

pe la porþile strãinilor ºi abia acuma, dupã optsprezece
ani împliniþi, izbutea sã ducã mai lesne de azi pe
mâne, cu împletiturã ºi cusãturi, o leacã de gospodãrie
orânduitã. ªi abia acum, dupã optsprezece ani împli-
niþi, începu sã fie mângâiatã de un vis de fericire. Cãci
de ani, trãind singuraticã între femeile mahalalelor,
rãnitã ºi batjocoritã de priviri, rar auzind o vorbã bunã,
de ani se mângâia gândindu-se cã vor veni pentru ea zile
de fericire ºi de noroc. De ani se mângâia nãdãjduind.
Iar acuma deodatã intrase în împãrãþia visului. Ascultase
cu sufletul plin, în tãcerea cãsuþei ei, vorbele încet
strecurate, care-i pipãiau parcã urechile ºi intrau în
mintea ei ca ademenitori, vorbele care-i pipãiau ºi
urechile ºi gura, ºi-i învãluiau mintea.
Mult n-avem sã aºteptãm... zicea Bucºan, pri-
vind-o stãruitor cu ochii lui mari. Mi-a fãgãduit domnul
grefier cã are sã vorbeascã cu judecãtorul... Are sã-l
roage, are sã-i spuie... Grefierul þine la mine. ªi de la
april viitor mã înainteazã copist... ªi pe urmã puþin ne
pasã...
ªi rãmânea singurã dupã îmbrãþiºãrile lui ªtefan,
visând la o cãsuþã în marginea târgului, la o grãdinã, ºi
la gospodãria curatã în care va munci ca o roabã
când va fi ºi ea în rând cu lumea, cu copilul ei, cu
toate ale ei, fãrã grija nimãnui, închizându-se în puþinul
ei ºi cãutând sã fie fericitã cu cât de puþin !
Îºi amintea de copilul ei, ºi i se strângea deodatã
inima, în visurile-i de noroc. O îndoialã totuºi rãzbãtea.
De aceea încã n-a spus lui tatã-sãu, cãci cine ºtie...
cine ºtie... Pruncul creºtea încet-încet în sânul ei, ºi-i
bine întãi sã fie pe deplin încredinþatã de înaintarea lui
ªtefan, ºi pe urmã sã spuie picherului : Da, am greºit,
dar în luna lui mai facem nunta... Dar întãi trebuie sã
190
aibã fãgãduialã în toatã puterea cuvântului. Altfel, dacã

ar spune un cuvânt, Ion Rusu ºi-ar lepãda cortelul ºi
pãlãria ºi ar începe sã urle, cãutând undeva un par ca
sã-i rupã spinarea...
Îºi fãcea visuri în singurãtatea cãsuþei ei ºi aºtepta.
Iar Ion Rusu venea din când în când, prãfuit ºi negru
la obraz, ars de soare ºi de vânturi, umbla prin casã
împiedicându-se de lãvicere ºi întrebând rar, pe nas,
cu gândul aiurea :
Ce mai faci tu, Tudoriþã ?
Bine, tatã... cu nacazurile...
Ei, lasã, Tudoriþã, lasã... Iaca, þine... câþiva lei...
mi-au mai rãmas... Cautã ºi fã economie...
Pe urmã începea sã râdã, pe când fata îi punea un
ºtergar curat pe masã.
Tot îmi spune unul ºi altul : de ce nu-þi mãriþi,
cucoane Ioane, fata ?... ªi eu de colo : Apoi fata mea...
hapoi fata mea... Eu fetii mele nu-i dau zestre... Cui îi
place, aºa s-o ieie...
Cam greu, tatã...
Picherul îºi sorbea încet paharul de vin ºi se întorcea
holbat la dânsa :
Ce-ai spus ? Zestre ? parale ? Da ce ? eu cu lux
te-am învãþat ? Sã nu-mi spui fleacuri, cã eu nu ºtiu
multe... Cui îi place, aºa sã te ieie... Ai înþeles ? Eu
umblu prin ploi, eu umblu pe vremea rea, vai de capul
meu... ºi încã sã-þi fac zestre ?... Tu sã fii cuminte,
atâta Îi avea noroc, bine ; nu, cum a vrea Dumnezeu,
scurt ! Numai sã nu fii proastã... Sã nu cumva s-aud
eu ceva, c-apoi atâta þi-i leacul.
Ion Rusu mormãia multã vreme, pe nas, amenin-
þând. Tudoriþa se ºtia strãinã de inima lui, deºi el
întruna striga : fata mea aºa, fata mea pe dincolo ; ºtia
cã el o singurã dragoste are : pentru consideraþia ce i
191
Mihail Sadoveanu
se cuvenea ºi pentru vorba cucoane. De-aceea chiar ar

fi fost în stare s-o calce în picioare dacã ar afla ceva,
dacã ar afla cã fata lui l-a fãcut de ruºine.
Altceva nu grãia acasã ; stãtea o zi, mult douã, pânã
ce-ºi dãdea raportul, dupã aceea iar pleca, din canton
în canton, din crâºmã în crâºmã, ºi nu se întorcea
câte-o sãptãmânã, uneori ºi mai mult.
Dar vorbe despre dragostea Tudoriþei cu feciorul
lui Vartolomei începurã sã rãzbatã în mahala. În fundul
uliþii, sub salcâmii cei bãtrâni, sub singurii copaci din
partea locului, la casele aprozilor, câteva cumetre se
strângeau în fiecare sarã ºi stãteau la pândã. Aºteptau
pânã ce se întuneca de-a binelea, ºi vorbeau despre
una, despre alta, apoi îºi aduceau aminte de fata ceea
a lui Rusu. Iar ovreicile din preajmã îºi târâiau papucii
pe talpã prin pulberea drumului pânã la ele, se alãturau
de zaplazuri, ºi începeau toate odatã sã spuie. Mai ales
Reiza, care þinea dugheniþa, ºi era în orice clipã a zilei
în prag, ºtia o mulþime de lucruri, ºi grãia dând din
mâni ºi trãgând în fiecare clipã vânt în foile pieptului.
Eu n-am ºtiut... De unde sã ºtiu ?... Eu îmi caut
de treburile mele... de sãrãcia mea Bãrbatu-meu cu
gaz toatã ziua, eu cu dugheniþa... Da pe urmã mi-a
spus cineva... Reizã, zice, eu ºtiu un secret... Reizã,
zice, fata picherului trãieºte cu ªtefan al lui Vartolomei.
ªi m-am pus eu sara la pândã ºi m-am uitat, ºi n-am
vãzut nimica... Unde-i feciorul lui Vartolomei ? zic.
Reizã, zice, uitã-te bine... Uitã-te bine, Reizã... vine pe
dincolo, pe hudiþã, ºi intrã pe dindos... ªi m-am uitat
pe hudiþã, ºi aºa a fost, l-am vãzut cum vine pe hudiþã,
ºi intrã pe dindos...
ªi Reiza dãdea repede din cap, cu tufele de pãr
fluturând pe dinaintea ochilor, ºi arãta cum a vãzut
ea, cum s-a uitat în toate serile, ºi dãdea amãnunte
192
cumetrelor, care ascultau cu ochi lucitori, în serile

acelea calde de varã. Apoi Reiza, naltã, uscatã, numai
pielea ºi ciolanele, îºi întorcea spre magherniþa ei
obrazul prelung ºi uscat, ºi pornea, clãmpãnindu-ºi
papucii ; iar celelalte vecine ale ei o urmau, vorbind
tãrãgãnat, cu pruncii adormiþi la sân.
Vestea se rãspândise ºi-n alte mahalale, în zilele
când feciorul cel mic al feredeuarului, cu ºapca lui
soioasã ºi cu redingota flenduri, umbla pe uliþile strâmte
sunând dintr-o talangã. În zilele acelea bolovanii din
cuptorul feredeului erau încãlziþi ºi femeile se grãmã-
deau spre casa uriaºã, cu pãreþii totdeauna umezi, ºi
înlãuntru, pe treptele de stejar, în aburul nãbuºitor,
bãtându-se peste trupurile mari cu mãturile de frunze
de stejar, puneau la cale ºi deosebitele întâmplãri din
îngrãmãdirea aceea a târgului.
Tudoriþa îºi dãdu îndatã sama cã în jurul ei se
petrece ceva neobiºnuit ºi se vorbeºte. Când ieºea cu
lucrul în cerdac, dupã ce se aºeza pe scãunaºul ei,
vedea cã se întind capete curioase spre ea de pe la
colþurile caselor, prin ferestrele deschise. Când trecea
peste drum, la dugheniþa Reizei, ca sã cumpere ceva,
privirile ascuþite ale ovreicei, deºi erau însoþite de râs
ºi vorbe multe, parcã o cercetau, parcã o spionau pânã
în toate cutele îmbrãcãmintei. ªi toate vecinele încete,
când ieºeau ca sã-ºi culeagã de prin pulbere ori din
marginea bãltoagelor, odraslele târâtoare, aveau ºi-nspre
dânsa o privire de înþeles, o privire ascuþitã, care
deºtepta parcã o clipã obrazurile ofilite.
Haia lui Sanis venea acu mai rar în odãiþa curatã, în
care ascultase povestirile triste de dragoste. ªi când
venea, avea o însufleþire ciudatã, aducând veºti de
prin alte pãrþi ale târgului, despre greºala unei fete,
despre despãrþenia unei cucoane. Vorbea cu amãnunte,
193
Mihail Sadoveanu
se interesa de intrigile de dragoste cu sete, parcã o

viaþã nouã ºi chinuitã se deºteptase într-însa.
Vorbi de câteva ori, cu teamã însã, ºi despre ªtefan
Bucºan.
Am aflat ºi despre domnu Bucºan ceva...
Ce-ai aflat ?
Am aflat cã acu un an fata lui Gavrilaº îi scria
bilete de dragoste...
Bine, putea sã-i scrie...
ªi Haia râdea cu ochii lucitori ; apoi pleca, ºi Tudoriþa
rãmânea pe gânduri, cu inima rãnitã.
Într-o sarã, ªtefan îi spuse râzând :
Cum îi zice fetei celeia pe care am vãzut-o aici
într-o zi ?...
Aceea-i Haia lui Sanis... da de ce mã-ntrebi ?
Aºa... Tot o vãd sara pe uliþã, când trec ºi vin la
tine...
O vezi pe uliþã ? ªi ce face ?
Eu ºtiu ce face ? rãspunse Bucºan râzând. Parcã
mã spioneazã... Am s-o întreb eu odatã...
Ba nu, ªtefane, sã n-o întrebi... Las cã am sã
vorbesc eu cu dânsa...
Tudoriþa avea de câteva zile bãnuieli. De ce nu mai
este fata lui Sanis ca nainte vreme ? De ce a început sã
vorbeascã aºa, înfriguratã, despre atâtea ? De ce spio-
neazã ? De ce dã tot mai rar prin casa ei, ºi-n schimb,
una-douã, dã nãvalã ziua în magherniþa roºie a Reizei ?
Începu sã pândeascã dugheniþa din faþã. Cãuta sã
înþeleagã ce se spune acolo, între cele câteva rafturi
sãrace. De auzit nu auzea vorbele ; dar mânile Reizei
º-ale Haiei se zbãteau, se încâlceau, parcã erau purtate
de un vânt nãprasnic. ªi li se alãturau capete, ºi le
lunecau ochii în aceeaºi parte...
Într-o zi, Haia sosi gâfâind, gãtitã, cu pãrul luciu miro-
sind uºor a gaz, ca totdeauna. Era cu fundã roºie la gât
194
ºi cu bluzã nouã, trandafirie. Tudoriþa cosea la o bluzã,

cu luare-aminte, ºi îºi ridicã domol ochii spre prietina ei.
De ce te-ai gãtit aºa ? zise ea încet.
Aºa, ca sã fiu frumoasã... zise tare, râzând, Haia.
ªi se aºezã pe pat, alãturea.
Hm. Þi-i drag poate cineva...
Fata lui Sanis simþi douã priviri, care dintrodatã
aveau o lucire aprigã, ºi se înroºi. Nu rãspunse.
Tudoriþa se sculã încet. Apoi se aºezã într-un colþ,
pe un scaun, cu un geamãt uºor. Era galbenã ca ceara,
ºi-i ardeau ochii.
Ce este ? ce ai ? întrebã Haia, þintind-o.
N-am nimic, dragã ; mi-i rãu... Mi-a venit aºa, o
ameþealã...
Fata lui Sanis tãcu iar ºi rãmase privind cu luare-
-aminte, cu curiozitate, la obrazul bolnavei, pãtat uºor
în umerii obrajilor ºi pe frunte.
Ce te uiþi aºa la mine ? zise deodatã Tudoriþa,
ridicându-se în picioare. În glas i se deºteptase un fior
de mânie.
Poate te superi ? întrebã Haia arãtându-ºi dinþii.
Haie ! strigã deodatã Tudoriþa privind-o þintã. Tu
nu-mi mai eºti prietinã. Vãd eu bine cã nu-mi eºti
prietinã... Vii sã mã spionezi... Pe urmã umbli cu poºta
prin toatã mahalaua... Stãi, stãi, nu vorbi, cã te-am
înþeles... Acu vãd ºi din ochii tãi... Tu ai spus la toatã
lumea ! Tu ai rãspândit vorba, º-acu toate femeile se
uitã la mine, mã pândesc ºi mã cerceteazã... Sã-þi fie
ruºine, Haie ! Eu am avut credinþã în tine ºi tu te-ai
purtat ca o mizerabilã. Aºa prietinã mi-ai fost ?...
Fata lui Sanis privi întãi în pãmânt. Cercã pe urmã
sã zâmbeascã cu stânjenire, apoi îºi ridicã hotãrâtã
fruntea, ºi între ochii lucitori i se încreþi o dungã
uºoarã.
195
Mihail Sadoveanu
ªi ce vrei de la mine ? strigã ea deodatã.

Tudoriþa rãmase încremenitã.
Cum ce vreau ? Sã te duci, vreau, sã nu te mai
vãd !... Crezi cã nu ºtiu de toate ale tale ? Crezi cã nu
ºtiu cã þii calea lui ªtefan ?... De asta te gãteºti, ca sã-i
ieºi înainte !...
Simþi o ameþealã, o sfâºiere. Fata lui Sanis se ridicase
cu ochii plini de mânie ; voia sã spuie ceva ºi-i tre-
murau buzele. Apoi izbucni, ºuierându-ºi cuvintele :
Crezi c-are sã te ieie !... Ai sã rãmâi cu copilul tãu
în sãrãcie... Da ! poate mi-i drag mie, ce nevoie ai ?... Îi
ies înainte în toatã sara, ce nevoie ai ?...
O fulgera cu privirile, ºi i se adâncea dunga de
umbrã de deasupra nasului. Tudoriþa simþi în toate
mãdularele o putere cumplitã ; se repezi ; apoi cãzu
sfârºitã la marginea patului. Haia se strecurase sprin-
tenã pe uºã ºi fugea înfricoºatã spre casã.
Dintrodatã, într-o izbucnire de câteva clipe, se sfâr-
ºise prietinia ; º-acuma nu-i mai pãrea rãu nici de
vorbele purtate la Reiza ºi la salcâmii din fundul uliþii ;
nici de pândele ei din fiecare sarã. Acu dintrodatã îºi
simþea sufletul lãmurit ºi înþelegea cã de multã vreme
nu mai avea nimic cu fata picherului. Ba, dupã vorbele
Tudoriþei, ca ºi cum i s-ar fi luat o greutate de pe
inimã, simþi o zvâcnire de sânge care-i bãtea la tâmple
ºi o orbea, cum sta încruntatã, cu ochii aþintiþi, în colþul
ei de divan. Simþea un tremur în toatã fiinþa, o dorinþã
întunecatã a tuturor simþurilor, simþea în sfârºit cu toatã
puterea cã iubeºte pe feciorul lui Vartolomei de mult,
din sara când a trecut pe lângã el, la colþul hudiþii.
De-o sãptãmânã în jurul ei, în casã, iar se vorbea
despre logodnã. Sanis iar se avânta sã rosteascã douã-
zeci de cuvinte ; ea toatã vremea tãcuse. Sufletul ei
parcã aºtepta izbucnirea. ª-acuma era hotãrâtã sã se
196
zbatã, sã se lupte ; acuma începea sã se simtã tare. Iar

pânã ce va fi nevoie de zbatere ºi de luptã, trebuia sã
se închidã în sufletul ei, sã nu-i ºtie nimeni taina ;
singurã în întuneric sã sufere, pânã ce se va bucura !
Sta întunecatã în colþul ei de pat ; nici pe jupitor nu-l
vedea cum se miºcã bocãnind ºi mormãie amintindu-ºi
de ceea ce-i spusese hahamul ; nici glasul tãrãgãnat al
maicã-sii nu-l auzea ; nu-i trebuia sã audã, nici sã vadã !
Voia sã fie singurã.
Iar dupã douã zile domnul Ion Rusu, picherul, se

întorcea tulburat de la treburile lui, de la cancelaria
inginerului, cu cortelu-i uriaº ºi cu pãlãria-i cenuºie,
pleoºtitã. Cetea mergând spre casã câteva vorbe zgâriate
cu o peniþã rea pe un petic de hârtie ; cetea, ºi-ºi
ºtergea fruntea de sudoare cu basmaua-i mare, roºie, ºi
nu-i venea a crede ! Un bãiat de ovrei îi ieºise înainte
în capãtul uliþii ºi-i pusese în mânã hârtia pe urmã se
dusese în treaba lui, la fugã, desculþ ºi cu capul gol.
Domnul Rusu cetea cam greu, abia putea ceti, dar
izbutise sã înþeleagã :
Domnu picheri ! aflã cã domniºoara Tudoriþa trãieºte
cu un funcþionar ºi se întâlneºte cu dânsul când nu eºti
dumneata acasã... º-acuma-i însãrcinatã...
Domnu picher cetise pânã la sfârºit hârtia, ºi simþise
cã i se ridicã în cap sângele. Acuma, aproape de casã,
iar o cetea, o cetea pânã la sfârºit, frazã încurcatã dupã
frazã încurcatã, ºi îºi ºtergea de sudoare obrazul întune-
cat. Se uitã în juru-i. Bãiatul desculþ ºi cu capul gol nu
era nicãieri. De la ferestre îl priveau cum trece neves-
tele mahalalei. Zãri ºi chipul fetei lui Leiba Sanis, dar
numai o clipã mai curând doi ochi înfocaþi ºi iscoditori.
El se grãbea la vale spre casã, ºi se gândi la ruºinea
pe care o va avea în faþa tuturor cunoscuþilor, când se
197
Mihail Sadoveanu
va afla cã fata lui, fata lui cea crescutã fãrã zestre, fãrã
lux, fata lui cea harnicã, l-a fãcut de râs, i-a pãtat
onoarea lui ! La altceva nu se gândea decât la asta ºi-i
venea ameþealã.
Adevãrat sã fie ?... ªi privea spre hârtia pe care o
pãstra boþitã în mânã.
Pe nesimþite grãbea paºii, pe nesimþite îi creºtea
mânia.
Mã miram eu de ce-i aºa mâhnitã de-o bucatã de
vreme, de ce umblã aºa în jurul meu... parcã vrea
sã-mi spuie ceva...
Tudoriþa nici mâhnitã nu se arãtase umblând pe
lângã dânsul, nici nu voise sã-i spuie ceva ; dar domnu
Ion Rusu tot mai multe dovezi de vinovãþie gãsea în
cugetul lui de tatã ruºinat în faþa lumii.
Când intrã în casã, izbi uºa º-o încuie cu cheia.
Puse cheia în buzunar ; trânti pãlãria pe un pat ºi
cortelul pe altul, puse mânile în ºolduri ºi ridicã o
privire alburie, întãrâtatã, spre Tudoriþa, care sta ghe-
muitã într-un colþ, în fundul patului.
Ce ai ? De ce gemi ?
Mã doare capul... ºopti fata. ªi privindu-l simþi
un fior prin inimã.
Domnul Rusu începu sã râdã cumplit.
Te doare capul ? Aºa ? te doare capul ? Crezi cã eu
nu ºtiu de urmãrile tale, madamo ? Crezi cã dacã eu
umblu pe coclauri muncind ºi asudând, nu ºtiu nimica ?
De ce te doare capul ? Ce ai ?...
Fata privea þintã hârtia boþitã pe care tatã-sãu o
þinea în mâna stângã.
Ce hârtie e aceea ? zise ea deodatã ameþitã.
Mã mai întrebi ? strigã cu mânie picherul. Mã
întrebi ce hârtie ? Sã-þi spun ce hârtie ? Dar tu pânã
acuma mi-ai spus mie ? Mi-ai spus de ticãloºiile tale ?
198
Mi-ai spus cã-þi fãceai de cap cu nu ºtiu cine, pe

când eu lipseam de-acasã ? Mã fãceai de râs ºi de
ocarã ! N-am sã mai pot ieºi în lume de rãul tãu !...
Vinã-ncoace ! Spune-mi ce-a fost !
Tudoriþa se ridicase de la locul ei ºi se azvârlise
spre uºã, ca sã fugã.
Unde te duci ? urlã cu mânie Ion Rusu. Stai colea !
Vinã ºi-þi dã samã !
O apucã de mâni ºi o azvârli la loc, în fundul
divanului.
Fata slobozi un þipãt, apoi întoarse capul, cu privirile
arzãtoare :
Ce vrei ? ce sã-þi spun ? De ce sã-þi spun ? Þi-a fost
vreodatã milã de mine ? M-ai îngrijit ? mi-ai dat ce-mi
trebuie ? ai cãutat sã mã gospodãreºti ? ce mi-ai fãcut ?
M-ai lãsat aºa sã trãiesc în lume ca o orfanã !...
Se opri dintrodatã, izbitã ; greutatea cumplitã a pumnu-
lui îi zgudui oasele capului ; ochii i se umplurã de
sânge.
Aista-i rãspunsul tãu, ticãloaso ? Aºa ? Vra sã zicã-i
adevãrat ? E adevãrat ?...
ªi cu ochii spãrioºi, crescuþi pe faþa întunecoasã,
Ion Rusu se prãbuºi asupra copilei. Începu s-o trân-
teascã cu capul de pãrete, o datã, de douã ori ; apoi o
izbea cu palma peste obraji ºi peste ochi urlând. Fata
dãdu drumul la trei þipete prelungi, sfâºietoare, apoi
amuþi, pe când sângele îi nãboia pe ochi ºi pe gurã.
Glasuri ºi tropote pornirã dintrodatã pe afarã, capete
de femei se arãtarã la geamuri, cineva zgâlþâi clampa
uºii.
Rusu întrebã :
Cine-i acela ? ªtie el de copil ? Spune-mi cine-i ?...
Dar copila nu putea rãspunde. Gemea înfioratã ºi
abia se zbãtea.
199
Mihail Sadoveanu
Domnu picher ! domnu picher ! se auzeau glasuri

de afarã. N-o omorî, domnule Ioane !...
Ce este ? rãcni el întorcându-se cu mânie. Ce vã
boldiþi pe fereºti ! Porniþi ºi vã cãutaþi de treabã...
Se repezi la uºã ºi o deschise. Ieºi în prag cu ochii
încruntaþi. Izbucni iar :
Da ce-i aici ? iarmaroc ?...
Femeile se trãgeau înapoi ; Haia Sanis intrã în magher-
niþa roºie a Reizei ; ºi de acolo ºi ea, ºi ovreica lungã ºi
osoasã, pândeau scoþând în fiecare clipã capetele ºi
cercetând casa de peste drum...
IV
Sara, dupã o zi înãbuºitoare, începu a bate un vânt
rãsunãtor, ºuierând prin podurile goale ale caselor, bubu-
ind în tablele acoperiºurilor : parcã umbla cineva cu cizme
grele pe deasupra lor. Haia lui Sanis, de cum cãzuse
amurgul ºi vãzduhul prinsese a suna, sta toropitã într-un
ungher, grãmãditã în perinele de puf. Parcã nu vedea pe
nimeni ; ochii îi încremeniserã aþintiþi, cu dunga de umbrã
sãpatã între ei ; din vreme în vreme un fior îi alerga prin
trup ºi buzele ei pline ºi roºii aveau un tremur uºurel.
Maicã-sa umbla prin casã dupã treabã ; din când în
când se oprea ºi o privea cu grijã.
Ce ai tu, Haie ? Spune, poate te doare ceva ?
poate-þi trebuie ceva...
Nu-mi trebuie nimic !... strigã fata cu hotãrâre. Sã
mã lãsaþi în pace.
ªi Rifca dãdea din cap, ori strângea din umeri ºi
murmura singurã prin colþuri :
Numai dracu poate sã ºtie... Aºa fatã cu toane ºi
cu mofturi încã n-am vãzut
200
Dupã ce se întunecã bine, fata se sculã ºi se gãti

repede la oglindã ; apoi ieºi, ca-ntr-o izbire de vânt.
Unde te duci, Haie ?
Dar fata nu rãspunse. Se hotãrâse. Cu paºi iuþi se
îndreptã la vale, spre colþul hudiþii. Apucã la dreapta,
prin umbra de cãrbune a zidurilor ; se întoarse ; apoi
începu a umbla încet. În jurul ei zgomotele ciudate ale
nopþii tremurau pretutindeni ; secerea lunii printre nouri
alburii se purta ca împinsã de o apã nãprasnicã, undeva,
spre asfinþit. Haia se oprea de câte ori un om se arãta
în capãtul uliþii, venind din inima târgului. Apoi iar
începea sã umble domol ; pe când necunoscutul înainta
încet ºi umbra lui îl urmãrea pe pãreþii caselor scunde,
dispãrând în bolþi ºi iar apãrând, ca un duºman nesimþit.
Fata umbla neliniºtitã ; câteodatã se scutura, ajunsã
de rãcoarea nopþii ; se îndosea în unghiul unui zid,
ieºea iar în lumina slabã. Deodatã încremeni locului.
Cunoscuse pe ªtefan Bucºan care venea domol la vale,
drept prin mijlocul uliþii. Venea fluierând încet un
cântec, ºi din când în când focul þigãrii pe care o ducea
în rãstimpuri la buze, îi arunca o lucire fugarã pe
obraji. Înainte de a ocoli colþul, în hudiþã, azvârli þigara.
Apoi se opri plecându-ºi capul cercetãtor. Haia fãcuse
doi paºi spre el.
Cine-i ? întrebã el cu glas înãbuºit.
Domnule ªtefan... Domnule Bucºan... eu sunt...
nu mã cunoºti ?... Haia Sanis !...
Aha !... vorbi tânãrul. Te cunosc... ºi începu a
râde încet, cu prietinie.
La râsul lui, fata simþi cum îi tremurã o cãldurã
dulce în piept. ªopti pripit :
Nu ne vede nimeni ? Aº vrea sã-þi spun ceva...
Dar nu trebuie sã ne vadã, nici sã ne-audã nimeni...
Ce vrei sã-mi spui ?
201
Mihail Sadoveanu
Îndatã... Hai puþin mai încoace... pe hudiþã... pe-aici

nu trece nimeni... Domnu Bucºan, nu te duce... tatãl ei
s-a întors azi acasã... Domnu Ion s-a întors acasã... Voiam
sã-þi spun numaidecât... Chiar de aceea te-am aºteptat...
Te-a trimes Tudoriþa ?
Nu, nu m-a trimis Tudoriþa. Azi a venit domnu
Ion mâniat... I-a arãtat o scrisoare... Nu ºtiu cine-a
fãcut un denunþ... Vai ! º-aºa de cumplit a bãtut-o, a
lãsat-o mai mult moartã... ªi tot o întreba : Cu cine ? cu
cine ? Al cui e copilul ?... ª-o bãtea...
Care copil ? întrebã Bucºan întorcându-se spre Haia.
Nu ºtii ? ce ? dumitale nu þi-a spus ? nu þi-a spus
niciodatã ?
Nu !
Cine ºtie ! poate acu e în primejdie sã piardã... A
bãtut-o tatu-sãu ºi o întreba... Dar ea n-a spus nimic...
Bucºan îºi plecã în piept capul, tulburat, ºi începu
sã se gândeascã. Apoi se întoarse spre Haia ºi se uitã
la ea cu luare-aminte.
Acu ce sã fac ? întrebã el încet.
Fata nu rãspunse, numai îi luceau ochii prin umbrã.
Ce pot sã fac ? întrebã el iar. Nu pot sã-i fac
nimic... Eu încã n-am slujbã... De la april era vorba sã
mã înainteze, dar de unde pot ºti sigur cã voi izbuti sã
fiu numit ?... La asta nu m-am aºteptat niciodatã... ªi
niciodatã nu m-am gândit cã ar putea sã afle tatu-sãu...
De-acu nu mã mai pot duce pe la dânsa. Ce pot eu sã
fac ? Nu pot sã fac nimic... Eu n-am cu ce s-o þin...
Poate chiar sã vie tatu-sãu ºi sã-mi cearã socotealã, eu
nu pot face nimic... Nici nu pot sta de vorbã cu el... Ea
nu þi-a spus nimic ? Ce face ?...
Nu ºtiu ce face ! ºopti repede Haia. Nu mi-a spus
nimic...
Apoi se apropie cu tainã de Bucºan :
202
Eu nu mã mai pot duce pe-acolo... Eu cu dânsa

m-am sfãdit !...
Atuncea de unde ºtii toate acestea ?...
ªtefan se opri ºi se întoarse spre fatã. Se opri ºi ea.
Erau singuri, într-un colþ depãrtat de toloacã, în capul
mahalalei, împresuraþi de împletituri fantastice de spini
ºi buruiene, sub pulberea nelãmuritã, fugarã, schimbã-
toare, a lunii. Vântul fugea slobod împrejurul lor, îi
împresura în vârtejuri cãlduþe. Ea îl privea deodatã în
faþã cu ochii arzãtori, þintuiþi parcã cu douã ace de
argint. ªi deodatã prin pieptul lui Bucºan trecu o
adiere, prin mintea lui o luminã de înþelegere ºi începu
sã râdã încet, arãtându-ºi dinþii ascuþiþi.
De ce v-aþi sfãdit ?...
Aºa, ne-am sfãdit într-o zi, sãptãmâna trecutã...
Parcã eu pot sã-þi spun ?... Vrei numaidecât sã ºtii ? Eu
credeam c-ai sã înþelegi, credeam c-ai sã te opreºti o
datã macar într-o sarã, sã mã întrebi... Totdeauna mã
vedeai, ºi treceai înainte... Nu þi-a pãsat niciodatã de
mine... Acuma ºtii...
Bucºan întinse mâna. Fata se întoarse în loc, ºi
porni în fugã, cu fustele fâlfâind în vânt. El se repezi
pe urma ei, o ajunse la ºanþul târgului, aproape de
îngrãmãdirea neagrã de case, o cuprinse de braþ, o
opri º-o întoarse în loc.
Fata se apãra gâfâind :
Ce vrei ? lasã-mã ! Þi-am spus ! acu ce mai vrei de
la mine ? Þi-am spus tot... ce mai vrei ? Dumnitale alta
þi-i dragã ºi de la mine n-ai ce cere...
Nu mi-i dragã nimeni... Cine þi-a spus asta ?... Ce
am eu acuma cu Tudoriþa ? Eu cu dânsa de mult aº fi
sfârºit-o dacã aº fi ºtiut... Ea a fãcut o prostie ; a aflat
tatu-sãu... A fãcut o prostie, de-acu sã se descurce... ªi
lui tatu-sãu pot sã-i spun, dacã vine la mine... Ce am
203
Mihail Sadoveanu
eu cu fata dumnitale ? Nici nu mi-i dragã, nici nimic,

acu toate s-au sfârºit între noi... Stãi, de ce te zbaþi ?
Stãi sã-þi spun numai o vorbã...
Fata lui Sanis tremura înfriguratã ; parcã se grãmã-
deau în sufletul ei lacrimi, spaime ºi bucurii. Iar ªtefan
Bucºan simþea tremurul braþelor sub degetele lui ; o
nãvalã de sânge i se sui în ochi, cerca sã tragã la piept
pe fatã, se lupta tãcut prin întuneric, cu dinþii strânºi.
Lasã-mã ! gemea înãbuºit fata. Lasã-mã, cã mã
aºteptã acasã. Ah ! lasã-mã ! Acuma þi-am spus tot, þi-am
spus cã-mi eºti drag, lasã-mã ! Vin sã ne întâlnim mâni ;
acuma lasã-mã ! Vin aici mâne-sarã, merg unde vrei,
acuma lasã-mã !...
Apoi deodatã tãcu. Simþi aproape lucirea ochilor
lui, aproape de ochii ei. ªi parcã avu un geamãt de
durere când o arse o sãgeatã fierbinte pe buzele între-
deschise. Braþele ºi picioarele i se destinserã din încor-
dare ºi începu a merge repede, dusã fãrã voinþã.
ªoptea încet din când în când :
Unde mã duci ?... unde mã duci ?...
ªi el se opri într-un timp ºi ea îi simþi iar apropierea ;
ºi-l privea ca printr-un abur ; ºi deodatã îi cuprinse
tâmplele cu palmele, ºi se ridicã în vârful degetelor
spre dânsul.
ªi pipãindu-l, urmãrindu-l aproape, pierdutã ºi fericitã,
gâfâia :
Unde mã duci ?... spune-mi unde mã duci ?...
V
Pentru Haia lui Sanis, viaþa care se miºca în jurul ei
nu mai avea nici o însemnãtate. Puþin îi pãsa de privirile
întunecate ale lui tatu-sãu, de oftãrile lungi ale maicã-sii,
204
puþin îi pãsa de planurile de logodnã care se þeseau în

jurul ei, în auzul ei. În anul acela nu s-a bucurat ca
altãdatã de sãrbãtorile mari ale neamului. În începutul
palid de toamnã, de anul nou, privea pe gânduri fãrã
sã vadã ºi fãrã cãldurã în suflet la miºcarea din uliþa
îngustã. Toate feþele erau vesele ; straiele murdare
dispãruserã ; copiii vioi, cu pãlãrii adevãrate în cap,
fãceau zarvã ºi se jucau cu nuci în tocurile scobite la
marginea ºanþurilor ; daruri de turtã dulce treceau de la
prietin la prietin. O tinereþã bucuroasã izvora, furnica
în toate pãrþile pe uliþi. Pânã acum flãcãuaºii aceºtia
palizi lânceziserã în odãi umede ºi murdare, plecaþi
asupra acului, bãtând încordaþi cu ciocanul, trudin-
du-se în toate meseriile, sãraci ºi umiliþi ; iar acuma
umblau încet, se odihneau parcã în soarele auriu de
toamnã, care frângea raze ºi-n ochii lor neliniºtiþi.
Haia Sanis îi privea nepãsãtoare de la geamul ei.
Înstrãinatã a fost în anul acela ºi de marile zile ale
toamnei, de sãrbãtoarea împãcãrii ºi a cuºtilor. Nu-i
mai aduceau lacrimi în ochi povestirile vechi pe care
Sanis, în odihna zilelor acelora, întors de la ºcoalã, în
cuºca acoperitã cu papurã, le cetea cu glas tãrãgãnat în
cãrþile cu scoarþe lustruite de piele. Taina trecutului, trage-
diile vremurilor întunecate bãteau zadarnic la urechile
ei. Nici zâmbi slujbaºilor templului care intrau purtând
într-o mânã simbolul legii. Se uita numai la cutia lor de
tinichea în care se sunau banii, ºi i se pãrea cã perciunii
din proaspãt încârlionþaþi, li se scuturã prea cu grabã,
ºi cã prea din fugã atingeau tablele sfinte bãtute în
uºorul uºii...
Parcã o jale o cuprindea vãzându-se aºa de înstrãi-
natã între ai sãi. Apoi uita totul, rãmânea cu ochii
aþintiþi în necunoscut, ºi se înfiora gândindu-se la
dragostea ei, la patima iute care nãvãlise în ea ca un
205
Mihail Sadoveanu
vânt de nebunie. Abia aºtepta sara, nu-ºi gãsea astâmpãr ;

n-asculta nici glasurile care o întrebau, nici nimic, intra
în întuneric, se ducea ; ºi târziu se întorcea, se furiºa pe
uºã.
Maicã-sa ridica un cap mare, cu pãrul zburlit, prin
semi-întunericul împrãºtiat de lampa cu fitilul micºorat.
Cu glas mustrãtor, cu neliniºte, îngâna :
Ce þi-i de cap, fatã ? Unde te duci ? Am sã te spun
lui tatu-tãu ºi are sã fie rãu de tine...
Fata încrunta sprâncenele fãrã sã rãspundã, se dez-
brãca repede ºi se înghemuia într-un colþ, cu ochii
aþintiþi în tavan. Iar maicã-sa murmura somnoroasã :
Mi se pare cã umbli pe drumuri rele !... Spune
macar unde ai fost... Tu ai sã dai de dracu...
Ce-aveþi cu mine ? daþi-mi pace ! Am fost ºi m-am
plimbat... rãspundea cu o tresãrire de mânie în glas
Haia ; apoi, într-un târziu, suspina încet, tot treazã, cu
ochii mari umpluþi de visul dragostilor ei.
Iar în vremea asta Tudoriþa gogea singurã prin

colþuri, în odãiþa-i sãracã ºi curatã. Se simþea uneori
slabã ; avea învãluiri de amãrãciune ºi-i venea leºin.
Abia se putea târî pânã la cerdac ºi de-acolo chema pe
Reiza, ca sã-i aducã ceva din dugheniþa ei de mãrun-
þiºuri. Încolo, zãcea cufundatã în gânduri dureroase.
Ion Rusu venea din când în când pe acasã, trântea
într-un colþ cortelul de doc ºi pe un pat pãlãria-i
cenuºie ºi începea sã umble morocãnos, mormãind,
prin odaie.
Asta-i casã ? bombãnea el pe nas. Vin eu flãmând ºi
nãcãjit, de pe toate drumurile, vai de capul meu, ºi gãsesc
pustiu... Nici tu o bucãþicã de pâne, nici tu o leacã de
mâncare caldã... Îmi vine sã lãs tot, sã mã duc dracului !
Acu nici capul nu-l pot scoate afarã, în lume, cu cinste ;
206
ºtie toatã lumea de pãtãrania mea ; ºi copiii m-aratã cu

degetul... De ce n-ai fãcut o leacã de mâncare ?...
De unde sã fac ? întrebã într-un rând, încet,
Tudoriþa. Sta palidã ºi tristã, într-un colþ.
El se întoarse spre dânsa ºi o privi lung ; îl privea ºi
ea þintã, cu ochii plini de vãpaia suferinþii.
Ce fel de vorbã-i asta ? Ce ? în casa mea sã nu
gãsesc eu o bucatã de pâne ? Nu-þi las parale ?
Câte parale-mi laºi ?
Ion Rusu se întoarse cu mânie ºi mirare, ºi boldi
spre fiicã-sa ochii lui alburii, fioroºi pe obrazul întunecat.
Da dacã te-oi azvârli pe drumuri, ha ? Dacã oi
lua un par ºi-oi începe ? Dacã þi-oi spune : Ieºi ! sã nu
te mai vãd, soi rãu ! Du-te ºi-þi fã plodu-n sãrãcie, în
þigãnie... Ha ?
Lasã-mã, ori bate-mã, ori alungã-mã... Ai sã rãs-
punzi odatã înaintea lui Dumnezeu de toate... Stau eu
ºi mã gândesc cã am fãcut o greºalã, dar destulã
pedeapsã îndur º-am sã mai îndur... De ce sã mã dai
afarã ?... Puþina chirie la casa asta eu o plãtesc, o
bucãþicã de pâne pe care o mãnânc eu o plãtesc, eu
muncesc cu acul, mã chinuiesc ºi muncesc, ºi trei-patru
franci pe care mi-i laºi tot dumnitale þi-i dau, când vii :
ba o fripturã º-o supã, ba vinul de care nu te poþi
lipsi... ªi tot ce-i în casã eu am þinut, eu am fãcut... Am
sã fiu eu vrednicã, de-oi trãi, sã muncesc pentru cel
ce-a veni... Cum a vrea Dumnezeu ºi Maica Domnului !
Ion Rusu prinse a mormãi cu nemulþãmire prin
casã, se întoarse în loc cu o privire de mânie spre
fiicã-sa ; dar Tudoriþa închisese ochii, ºi pe obrazu-i
palid, ca niºte dungi albastre, se cunoºteau semnele
bãtãii trecute.
În ziua aceea n-a mai spus nici un cuvânt ; a plecat
întunecat, fãrã sã lase un ban pe colþul mesei. S-a dus
207
Mihail Sadoveanu
cu straiele-i prãfuite ºi cu cortelu-i mare spre cantoanele

ºi spre crâºmele lui. În urmã-i, în amurg, Tudoriþa ceru
de la Reiza undelemn de zece bani ºi pregãti candela
la iconiþa veche afumatã, rãmasã de la maicã-sa.
Începu dupã aceea sã se miºte trudnic prin casã, cu
mãdularele-i amorþite. Se opri într-un târziu sub candelã,
în întunericul de amurg al odãii, ºi începu sã se gân-
deascã. Îºi aduse ca prin vis aminte de maicã-sa, o
femeie voinicã ºi veselã, harnicã foc, care þinea o gurã
când intra bãrbatul în casã, ºi-ºi îngrijea copiii cu
dragoste ; apoi o vãzu târziu, în noapte, îndreptatã
spre iconiþa afumatã, slab luminatã de candelã... Ca prin
vis îºi aducea aminte cum povestea maicã-sa cã a
crescut la o cãlugãriþã, la mãnãstirea Varaticului ; ºi
dintr-o carte veche prindea sã ceteascã istorii lungi, în
legãnarea cãrora copiii adormeau... Mama poate a
fost horopsitã, poate a fost bãtutã, poate s-a chinuit
crâncen ca sã ne poatã hrãni... se gândea Tudoriþa, cu
ochii pe jumãtate închiºi. Eu îmi aduc aminte cã o
vedeam împãcatã ºi tare, cercetându-ne somnul ºi ple-
cându-se asupra noastrã cu dragoste... ªi deodatã o
vedea pe maicã-sa limpede în lumina ochiului închis,
slãbitã, tristã, trecând nemângâiatã spre negurile veºnice...
ªi un val de foc i se iezea la inimã ; apoi lacrimile
i se urcau spre pleoape. Aºa visând în singurãtatea
ceasurilor ei, fata aprindea lampa ºi-ºi cãuta lucrul. Sta
neclintitã, ºi acul fugea harnic. ªi ea se gândea iar,
lucrând, la zilele ce aveau sã vie, la pruncul care i se
miºca în sân, la cel care a lãsat-o... Câteodatã o cerca
o adiere veninoasã de urã ; apoi i se limpezea sufletul.
Acuma era hotãrâtã, acuma aburii dragostilor trecuserã
bãtuþi de un vânt nãprasnic ; ºi-l vedea limpede înaintea
ei pe feciorul lui Vartolomei, cu râsu-i de animal de
pradã, cu ochii plini de pofte... Nici nu-i trebuia sã-ºi
208
mai aducã aminte de el. Ce putea sã nãdãjduiascã de la

dânsul ? acuma vedea limpede. Ce-ar fi putut face ei în
viaþã, alãturi ? Pe lângã tatu-sãu, ar mai fi avut o sarcinã.
ªi prin mintea aþâþatã i se perindau toate cãsniciile
nefericite din mahalalele prin care trecuse, unde învã-
þase sã sufere, dar nu pricepuse îndestul viaþa. Acum
înþelegea ceva cu strãºnicie, cu încãpãþânare, ºi nimic
nu-i mai trebuia ! Lucra ºi se gândea cã va gãsi ea sub
soare un loc pentru dânsa ºi pentru cel nevinovat, care
va veni plângând în lume. Va gãsi ea atâta putere în
sufletul ei sã îndure toate ºi sã rãzbatã ! ªi târziu, târziu,
se ridica de la lumina neclintitã a lãmpii ºi se întorcea
spre icoana rãmasã de la maicã-sa. De undeva, din
necunoscut, poate din umbra cea neþãrmuritã unde
plutea sufletul dus, îi venise un drum de mângâiere
pentru rãni. La icoane, aici, se simþise uºuratã, cu
sufletul hotãrât sã meargã înainte. I se aprinsese deodatã
ceva în minte, veniserã amintirile totdeauna dragi din
trecut, ºi într-o sarã de gemete, de amar ºi de disperare,
amintirile acestea cãzuserã cu mângâieri line peste
inima chinuitã. Se ruga multã vreme ; din sufletul ei
izvora tãlmãcirea tuturor nãcazurilor ºi a râvnilor ei ;
buzele murmurau încet, ºi ochii priveau neclintiþi, mari,
înecaþi într-un vãl de suferinþã, de iertare ºi de nãdejde.
ªi târziu, în aºternut, ghemuindu-se, dupã ce stânsese
lampa, asculta cum trec pe-afarã învãluirile, suspinele
ºi glasurile nelãmurite ale vântului de început de toamnã ;
privea un timp la sâmburele de luminã al candelei ºi la
rumeneala de vis ºi de zori a icoanei ; apoi adormea.
Iar pe la începutul lui octombrie, într-o sarã, Reiza
de peste drum auzi þipete sfâºietoare. Cu papucii clãm-
pãnind dãdu nãvalã, lungã ºi osoasã, ºi deschise uºa.
Acuma þipetele se schimbaserã în gemete lungi, dure-
roase. Ovreica închise uºa în urma ei, se apropie de
209
Mihail Sadoveanu
pat, unde Tudoriþa, ghemuitã, zvârlitã ca de un vânt de

spaimã, tremura.
Ce este ? ce ai ? întrebã Reiza, apucând mâna
rece a fetei.
Tudoriþa începu sã plângã încet, cu jale, ºi-ºi aþinti
ochii asupra vecinei.
Vai, madamã Reizã, am sã mor... am sã mor !...
O clipã se liniºti ; apoi se strânse cu genunchii la
gurã ; ºi ca subt o loviturã de fulger se întinse ºi iar
izbucni într-un þipãt de groazã.
Vecina de peste drum înþelese, ºi dãdu nãvalã afarã.
Glasul i se auzi prelung, tãrãgãnat, în uliþã, chemând.
Femei ieºirã din casele scunde ºi o împresurarã ; sosi ºi
Haia cu maicã-sa ; dar nu stãtu mult ; numai maicã-sa
rãmase cu pãrul zbârlit, întrebând întruna, cu milã ºi
cu curiozitate.
Etel, baba harabagiului din colþul hudiþii, îºi lãsã

gâsca nejumulitã lângã coºteiele de pene, ºi veni repede
cu colþurile ºalului târându-se pe lângã papuci.
Moaºã ! moaºã ! hai degrabã !... strigã Reiza bãlã-
bãnindu-ºi braþele în toate felurile. ªi pe când capete
curioase se grãmãdeau pe la ferestre, moaºa deschise
uºa dând drumul gemetelor, ºi intrã înlãuntru. Îndatã
fãcu lampa mare ; cãutã în dulap cafeaua ºi zahãrul, ºi
împinse în focul aþâþat ibricul cu apã ; îºi pregãti într-o
ceºcuþã undelemnul ; grãmãdi pe bolnavã într-un colþ,
rãscoli patul ; trânti în curmeziº o pernã de pãrete ºi
aºezã pe fatã cu ºalele deasupra. Apoi îºi lãsã ºalul
pe-un scaun, se puse ºi ea pe marginea patului, plecatã
spre faþa chinuitã a bolnavei, aºteptând.
Reiza fugea, ducându-ºi prin întuneric fantoma sub-
þire, fugea spre salcâmii din fundul uliþii. ª-acolo o
împresurarã femeile aprozilor, ºi ovreica le povestea
cum s-au întâmplat lucrurile. Gâfâia, da din mâni :
210
Am adus pe moaºa Etel... Ar fi bine... trebuie sã

mergeþi ºi dumneavoastrã... cã-i de legea dumnea-
voastrã... nu trebuie sã se zbatã aºa... poate sã moarã...
Dumnezeu ºtie...
ªi pornirã toate spre casa unde gemea fata lui Ion
Rusu.
Ca o noapte se scoborî în simþurile ºi-n sufletul
bolnavei ; blãstãma gemând, scrâºnind, þipând cu înfio-
rare ; apoi într-un târziu nu-ºi mai aduse aminte de
nimic ; vãzu ca prin vis pe moaºa Etel cum îi râdea în
doi dinþi ºi-i întindea ceva în scutece sãrace.
A dat Dumnezeu sã fie bãiet... zise bãtrâna. ªi
Tudoriþa primi alãturea pe oaspetele acesta necunos-
cut, slab, care scheuna tremurat.
Nu-i de toate lunile... ºopti iar moaºa. Dar are sã
trãiascã... Bine cã-i bãiet...
Lehuza nu zicea nimic. Auzea cum umblã paºi
împrejurul ei, cãci toate simþurile i se deºteptaserã,
aþâþate ; dar nu se întorcea sã vadã ce se petrece în
casã ; simþea ceva cald lângã piept ºi începu sã se
gândeascã cu ochii aþintiþi în tavan la tovarãºul nãca-
zurilor ei, pe care avea sã-l creascã dânsa, sã-l ridice,
sã-l facã om, în lumea aceasta a suferinþii. Nu vãzu nici
una din figurile vecinelor, românce, ori ovreice, n-auzi
nici glasurile lor tânguitoare, ºoptite :
Eu, drãguþã, sã fiu ca tine, m-aº duce ºi i-aº lãsa
plodul la uºã...
Ea îºi aþintea mintea la duioase icoane dintr-un
trecut depãrtat ; apoi, ca-ntr-un painjeniº de lacrimi,
vedea înainte candela ºi iconiþa afumatã, ºi toate hotã-
rârile, îndoielile ºi mângâierile nãdejdii o cercau...
211
Mihail Sadoveanu
VI
În vremea asta Haia Sanis nu voia sã ºtie de nimic
în lume, decât de dragostea ei. Toamna îºi aduse
înºtiinþãrile cu firele lungi de argint ale funigeilor
plutitori, cu buciumãrile vânturilor ; iar mahalaua prinse
iar a clocoti. Iar se adunau sara cumetrele, în caþaveici,
sub salcâmii desfrunziþi, iar ºopteau nevestele încete,
urmãrindu-ºi pruncii ºi ridicând la înãlþimea nasurilor
andrelele neliniºtite. Dragostea Haiei era de poveste.
Se ºtiau strecurãrile ei sara, se ºtiau întristãrile ei ziua,
ºi mâniile ei cumplite când maicã-sa punea o întrebare
ºi cerca s-o mustre.
Bine, fatã hãi, tu ai nebunit ! Ce ai tu cu feciorul
lui Vartolomei ? Nici nu te poate lua de nevastã, cã el e
de altã lege, nici n-ai nimic a aºtepta de la dânsul... E un
calic º-un târâie-brâu... Ce þi-i de cap ?... Ai vãzut cum
a lãsat pe fata picherului, dupã ce i-a fãcut un copil !
Lasã-mã-n pace ! începu sã urle Haia. Lasã-mã-n
pace ! Ce treabã ai tu ! Mi-i drag, ºi ce treabã ai tu ?... Nu
vreau sã ºtiu de nimic, nu mã tem de nimeni !... Aºa
vreau, aºa fac !... Azi mi-i drag, mâni n-are sã-mi mai
fie drag, ce treabã aveþi ?...
Tu ai nebunit ! striga Rifca. Tu eºti bunã de legat
ºi de dus la balamuc... Vinã-þi în fire ºi cautã-þi de
treabã... Mâni-poimâni trebuie sã te logodim c-un bãiet
cinstit din legea ta... Are sã te-apuce tatu-tãu de cozi ºi
are sã te târâie prin casã...
ªi Haia, ducând mânile la tâmple, îºi creºtea gemetele :
Of ! lasã-mã ! lasã-mã ! lasã-mã ! Nu vreau sã ºtiu
nimic !... Nu l-am vãzut de douã zile ! ªi poate nici în
astã-sarã n-am sã-l vãd... Puteþi sã mã bateþi, puteþi sã
mã omorâþi, nu mã tem de voi !...
212
ªi privea cu sãlbãtãcie la maicã-sa, cu dunga de

cãrbune între ochii arzãtori.
Femeile cercau sã o urmãreascã, sã vadã unde se
duce sara, unde se întâlneºte cu ªtefan Bucºan ; dar, la
colþul hudiþii, Haia se înturna cu urã spre ele :
Ce-i ? ce-aveþi cu mine ?... ªi ele se retrãgeau cu
spaimã înapoi, cãci fata era voinicã ºi rea, ºi era în
stare sã le rupã cu ghiarele ºi sã le muºte cu dinþii.
E nebunã ! ziceau femeile dând din cap. E adevã-
rat nebunã ! Îi trebuie frânghie ºi sopon, altceva nimic
nu-i trebuie...
Sanis, sara, asculta tânguirile nevestei ºi da tãcut
din cap. Aºtepta o vreme, se uita pe sub sprâncene
într-o parte, ºi se ducea tropãind la prietinul lui, Fãluþã.
Haie ! tatu-tãu se supãrã ! strigã într-un rând Rifca.
Poate sã se supere.
Toatã lumea vorbeºte ºi te aratã cu degetul. Rãu
ai s-ajungi !
Poate sã m-arate ! Ce ? am tãiat punga cuiva ? Am
omorât pe cineva ? Mi-e drag un bãiet ! Cui stric eu ?
Lãsaþi-mã-n pace !...
Totdeauna ajungea la vorba asta : lãsaþi-mã-n pace !
ªi toatã ziua, încruntatã, se gândea la cel care-i era
drag, la cel care trecea din când în când cu pãlãria
pe-o sprânceanã pe dinaintea casei ei. Ea-l înþelegea
din ochi. Atunci îi trecea pe faþã singura luminã de
bucurie ºi se gãtea, aºteptând cu fior întâlnirea. Tatu-sãu
nu era niciodatã acasã, s-o opreascã ; iar maicã-sa se
trãgea de cap, ieºea dupã dânsa în uliþã ; apoi se
întorcea spre vecine, tânguindu-se în gura mare :
Un blãstãm a cãzut peste noi Asta-i blãstãm ºi
pedeapsã
Iar Bucºan aºtepta în capãtul mahalalei pe Haia,
fluierând uºurel. O primea fãrã nici un cuvânt, ºi ea se
213
Mihail Sadoveanu
lipea de dânsul cu strecurãri de uncrop prin vine.

Apoi, strângându-se lângã el, rãcitã de vântul nopþii, îi
vorbea cu dragoste, supusã se înãlþa spre ochii lui
frumoºi, îi apuca tâmplele între palme ; ºi i se tânguia
repede despre nãcazurile ei, despre ce s-a spus în jurul
ei, despre ceasul când tatãl, Sanis, se va mânia.
Dar eu nu mã tem de nimeni ! Numai de tine mã
tem !...
Despre zilele viitoare nu vorbea ; nu îndrãznea sã
se avânte alãturea de cel ce-i era drag, în planurile de
viitor. Planurile acestea ºi le fãcea singurã, ziua, cu
ochii deschiºi, ori noaptea, treazã, când toþi ai casei
dormeau în odãiþa strâmtã. Atunci se gândea : Într-o zi
are sã-mi spuie el : Hai cu mine în lume ! Atunci am sã
las totul º-am sã mã duc... Au mai fãcut aºa ºi altele,
înaintea mea !
Iar Rifca, într-o sarã, dupã ce dãdu de mâncare
bãrbatului, se lãsã pe un colþ de pat ºi începu sã
plângã :
Sanis ! ce sã facem noi cu fata asta ? De douã-trei
ori pe sãptãmânã fuge sara de-acasã... Se duce ºi se
întâlneºte c-un strãin. E nebunã ; nu ºtiu cum nu se
gândeºte cã eu am sã mor de scârbã... Sanis ! ar trebui
sã te gândeºti ce-i de fãcut... Eu stau cu mânile încru-
ciºate ºi nu ºtiu ce sã mai fac. Degeaba am vorbit,
degeaba i-am bãtut capul ! Strigã la mine ºi nici nu vrea
sã ºtie. Tu te chinuieºti, Sanis, ca sã pregãteºti logodna
ºi ea se întâlneºte c-un strãin... Nu te-ai gândit în
gândul tãu ce sã faci ?...
Jupitorul tuºi încet în colþul lui. Apoi îºi ridicã ochii
spre nevastã-sa :
M-am gândit, vorbi el domol. Am vorbit ºi cu
hahamul... Dupã ce a ales ieri carnea cuºer, l-am luat
deoparte ºi i-am spus despre nacazul nostru...
214
ªi ce þi-a rãspuns el ? Ce te-a sfãtuit ?

Mi-a spus aºa : Poate nu s-a întâmplat nimic între
ei... De-acu vine vremea rea, º-ai sã poþi stãpâni pe
fatã acasã... ªi dupã ce s-a mai domoli, poþi face
logodna cu bãietul lui Malamet...
Cu bãietul lui Malamet Cãprar ?
Da, cu bãietul lui Malamet Cãprar. Acesta-i logod-
nicul...
Nevasta suspinã cu nãduf, apoi ºopti :
Dacã s-ar putea, Sanis, numai dacã s-ar putea !...
Mã gândesc cã poate ne pedepseºte Dumnezeu cel de
sus... Ar trebui poate sã te duci ºi la rabinul cel mare,
la Paºcani ; sã vezi ce þi-a spune el...
Sanis dãdu din cap :
Am sã mã duc ºi la el... Apoi tuºi ºi rãmase la
locul lui, cu capu-n piept.
Acu unde-i fata ? întrebã el într-un târziu.
S-a dus iar. Îi spun eu sã nu se ducã. Dar ei nici
de tine nu-i pasã... Mare pedeapsã !
Sanis rãmase gânditor în locul lui.
În ia-sarã nu te duci la Fãluþã ?
Nu mã duc...
Femeia avu o înfiorare ; apoi îºi luã andrelele ºi
cãlþunul ºi începu sã lucreze pe gânduri în colþul ei de
umbrã.
Bãrbatul aºteptã pânã ce auzi paºii repezi ai fetei pe
podeþul de dinaintea casei. Atunci se sculã în picioare ;
ºi când fata deschise uºa, el o apucã de-o mânã, o
trase în casã cu dreapta, ºi cu stânga rãsuci cheia de
douã ori în broascã :
Ce faci, Sanis ! strigã nevasta tresãrind de la locul ei.
Tu sã taci din gurã... vorbi cu liniºte omul.
Haia se trãsese la o parte, cu ochii scãpãrãtori, cu
buzele strânse. Sanis se întoarse spre ea.
215
Mihail Sadoveanu
Unde te duci, sara ?

Haia nu rãspunse.
Tu nu ºtii cã-i pacat sã te întâlneºti cu om de
lege strãinã ?... Pân-acu am tãcut, dar acum vreau sã-þi
cer socotealã.
ªi ochii lui ardeau, ºi gura, împresuratã de pãrul
roº, zbârlit, avea o încreþiturã de rãutate.
Ce vrei tu sã faci ? Sã te duci în lume cu un
ticãlos care-ºi bate joc de Dumnezeul nostru ? Ce ? eºti
de capul tãu ? Aici ai sã stai, ai sã asculþi de mine, ai sã
te logodeºti cu feciorul lui Malamet, ori te omor !
Nu mã logodesc cu feciorul lui Malamet ! strigã
deodatã Haia, ridicându-ºi ca-ntr-un fulger ochii spre
tatu-sãu. Privirile lui Sanis scãpãrarã. Bocãni de douã
ori, cu cizmele-i pline de sânge, pânã la sobã, ºi apucã
de lângã piuliþã, din ocniþã, pilugul greu de alamã.
Eu nu vreau sã te alung, nu te blastãm ! izbucni
el, ºi crescu nalt, lângã Haia, cu bucata de alamã
înãlþatã. Nebunã ce eºti ! Îþi sfãrm capul !
Rifca dãdu un þipãt ºi se repezi. Haia cãzu cu faþa-n
jos pe divan ; ºi prinse a rãcni înãbuºit :
Omoarã-mã ! omoarã-mã ! Nu mã tem ! Nu vreau
sã ºtiu de nimica ! Omoarã-mã ! Am sã mã duc în lume !
Lãsaþi-mã-n pace !... Nu-mi trebuie nici pânea voastrã,
nici nimica ! Am sã mãnânc pâne neagrã, am sã car
apã, am sã slujesc, am sã-l hrãnesc º-am sã mã duc
dupã dânsul !...
Se zbãtea urlând ; ºi Sanis rãmase încremenit cu
gura cãscatã ; mâna cu pilugul i se lãsã în jos ; se
întoarse spre nevastã-sa, privind-o lung.
Vezi ? vorbi încet femeia. Ai vãzut ? Ce sã facem
noi acuma ?... Cu ce-am pãcãtuit, ca sã cadã asupra
casei noastre aºa nenorocire ?...
216
Sanis nu mai zise nimic ; dar în ochii lui era grãmãditã

o adâncã mâhnire. Stãtu mult într-un colþ, privind spre
fatã-sa, care plângea cu faþa-n jos, la marginea divanului.
VII
Veni vremea rea : o sãptãmânã de ploaie mocnitã.
Pe urmã ploaia se schimba în lapoviþã, ºi un vânt aspru
porni la începutul lui noiemvrie. Zile mohorâte, zile
lungi. Fata lui Sanis, în ceasuri chinuite, nu-ºi mai
gãsea astâmpãr. Pe micã pe ceas se scula de la locul ei,
de lângã fereastrã, ºi ieºea afarã. Se uita la deal, se uita
la vale, sã vadã pe feciorul lui Vartolomei ; aºtepta de
la el macar un semn, o veste. Dar pe uliþa îngustã,
schimbatã într-un pârãu de noroi, nu vedea nimic din
ce se aºtepta ea. Trecãtorii îºi scufundau ºi îºi scoteau
cu greu cizmele, nãcãjiþi, ca printr-o hrubã de chinuri.
Triste fumegau prin hornuri casele negre, ºi rar câte-un
cap de femeie ieºea între aburi, prin uºile scunde.
Dudi Bulgarul, bãrbatul Reizei de la dugheniþã, pornea
la ceasuri regulate cu tinichelele-i de gaz, ºi Zeilic
harabagiul, bãtrânul moaºei Etel, cu straiele-i ninse de
fãinã, albe ca ºi barba lui mare, duruia printre ferestrele
cu cotiuga-i hârbuitã, trasã de calu-i nalt, cu pielea
roasã sub ºtreanguri. Toatã ziua Haia se tânguia încet
ºi ofta. Iar noaptea n-avea liniºte în somn ; se întorcea
gemând în culcuº ºi parcã-ºi ºoptea câteodatã vorbe
tainice.
Maicã-sa era bucuroasã. Nu se veselea, nu fãcea
gurã. Numai sub tufele creþe de pãr ochii îi luceau
împãcaþi ºi andrelele sãltau mai vioaie, înlãnþuind firul
albastru în cãlþuni.
Sanis, într-o sarã, ºi-a descleºtat fãlcile.
217
Mihail Sadoveanu
Vezi ? a spus el c-un rânjet bucuros. Vezi ? Aºa a

trebuit sã se întâmple... Hahamul nostru-i un om cu
multã ºtiinþã în cap... Noi n-avem minte ; dar a trebuit
sã ne gândim la asta... Iaca, a venit ºi vremea care
trebuie.
Rifca dãdu din cap, ºi-ºi iuþi jocul andrelelor. Sanis
se întoarse domol spre fatã :
Haie... Haie !... þi-a mai trecut nebuneala ?...
Haia se uitã la tatãl sãu cu ochi rãtãciþi, arºi de
plâns. Pãru cã-l înþelege ; îl vãzu râzând ; ºi o tresãrire
de rãutate îi trecu pe obrazul chinuit.
Acuºi avem sã facem logodna... zise Sanis cu
liniºte, închizând încet un ochi. De mult n-am bãut eu,
de mult nu m-am mai veselit... Da la nunta fetei mele
am s-aduc talgere, ºi clarinet... º-am sã zvârl sticlele
goale peste case... Am sã mã uit la tine, Haie, cum
umbli legatã la ochi... Atuncea se cade sã umbli legatã
la ochi... aºa-i legea ª-are sã cânte muzica, ºi toþi
prietinii au sã batã din palme. Iar tu ai sã te aºezi sub
cort de matasã cu feciorul Cãprarului...
Fata se ghemuise în fundul patului ; parcã nu-l
asculta ; dar aþintea asupra lui priviri veninoase care
luceau în umbrã.
Sanis porni apoi cu cizmele-i uriaºe prin noroiul
uliþii ; porni îngânând moale pe nas cântecul nunþii. În
urmã-i Haia îºi lãsã capul pe genunchii ridicaþi ºi
începu sã plângã.
Rifca zvârli pe-un scaun cãlþunul. Porni ºi ea cu
voce tânguitoare :
Iar începi, Haie ? Liniºteºte-te... Nu mai plânge
degeaba !... Ce fel de suflet ai tu, Haie ? Cum vrei tu sã
fugi în lume ºi sã ne laºi pe noi ?... Nu þi-e fricã de
blãstãm ? Dacã nu þi-e fricã sã gemi ºi sã fugi alungatã
de blãstãm macar gândeºte-te la ruºinea noastrã !...
218
Cum are sã se mai ducã Sanis la ºcoalã ? Ce-are sã

spuie el ? Fata lui Sanis trãieºte în ticãloºie ! A fugit de
pãrinþii ei, de legea ei, ºi are sã moarã ticãloasã ! Ce
vrei sã faci tu, Haie ? N-am plâns eu destul ? Nu m-am
tras de cap ? Acu trebuie sã-þi vii ºi tu în fire, Haie !...
Cât ai sã te mai zbuciumi aºa ? Ce ai tu cu strãinul ? El
acuma nu se mai gândeºte la tine...
Fata îºi înãbuºi glasul rãguºit în palme :
Am sã mã duc dupã dânsul ! Am sã mã duc sã-l
caut !... Mâni mã duc sã-l caut... Fãrã el nu pot sã
trãiesc...
ªi maicã-sa îºi urmã ºi ea tânguirea, cãutându-ºi iar
cãlþunul :
Aºa om ticãlos sã deie Dumnezeu sã crãpe !...
Ce are el cu noi ? Ce are cu fata noastrã !... Haie, tu ai
sã ne vâri în mormânt ! Mai bine fugeam de-aici... Mai
bine ne duceam acu ºase ani la America... America-i
altfel de târg... Acolo-i altfel de lume... Acolo poate
aveam parte de mai mult noroc !...
În noaptea aceea Haia multã vreme nu s-a putut
alina.
Iar de ce s-a întâmplat a doua zi în casa lui Sanis ºi
azi îºi mai aduc aminte femeile din Broscãrie. Mai întãi
un zvon lin a pornit dis-de-dimineaþã, apoi a crescut
ca un vânt neliniºtit. Era cãtrã mijlocul lui noiemvrie ºi
femei jalnice cãlcau prin râurile de noroi, lãcrimând ºi
clãtinând din cap, petrecându-ºi la garã feciorii palizi.
Se duceau la oaste feciorii lor ; se duceau în alte
târguri ; se duceau spre întunericul acela, spre ocna
aceea, la care se gândeau de multe zile, de multe luni,
cu carnea încrâncenatã pe ei. ª-o femeie, o prietinã,
întoarsã c-o luminã de bucurie, chemã pe Rifca la
cerdac ºi-i vorbi lãmurit, cu ochii mari, dând încet
dintr-o mânã :
219
Mihail Sadoveanu
Rifcã ! de-acu ai scãpat, de-acu toate s-au sfârºit...

S-a dus feciorul lui Vartolomei !... Îl ia cu trenul ºi-l
duce tocmai la Focºani... Trebuie sã vie ºi el la garã...
Trei ani are sã facã oaste !...
Rifca se înãlþã, cu ochii bucuroºi ºi neîncrezãtori
asupra vecinei. Nu-i venea sã creadã.
Dar altã prietinã aduse vestea în gura mare ; ºi nevasta
lui Sanis bãtu din palme ºi îºi dãdu ochii peste cap.
Se duce ? ªtiþi voi cã se duce ? ªtiþi voi cã se
duce ?...
ªi-ºi întoarse râzând capul cãtrã Haia, care izbucni
pe uºã.
Ce este, Haie ?... Ai auzit ? Se duce !...
Cine se duce ? strigã fata privind-o þintã cu ochii
umpluþi parcã de mânie.
Haie ! nu fi nebunã ! nu te uita la mine aºa ! strigã
ovreica. Se duce ! Parcã ce-i pasã lui ? El e feciorul lui
Vartolomei... Parcã ce-i pasã lui de tine ?... El se duce ;
el are altele în cap... Se duce în treaba lui... Parcã
numai o fatã este pe lume ? Mai are el fete pe care sã
le înºele, n-ai grijã ! Are sã mai înºele multe de-acum
înainte, n-ai grijã !... El se duce ! tu rãmâi cu noi !
Dar Haia avea o privire cumplitã. Fãrã nici un
cuvânt, intrã în casã. Se auzeau trântiturile capacelor
de la sipete, bubuiau pãreþii, pe când femei de-ale
mahalalei se grãmãdeau la cerdac cu aceeaºi veste. ªi
uºa se deschise smuncitã ; Rifca îºi holbã privirile, iar
fata cu ºalu-n cap, þinându-ºi fustele cu stânga, se
zvârli în uliþã, prin noroi, ºi porni repede ca mânatã de
o vântoasã.
Nevasta lui Sanis îºi pocni palmele una de alta ºi
începu a se frãmânta. Scãpa vãitãri scurte, se întorcea
cãtrã femeile care o împresurau în fiecare clipã, fugea
în casã, ieºea îndatã ºi trântea uºa, ºi întreba aiuritã :
220
Unde se duce ? unde se duce ? Ce-are sã zicã

Sanis ?... Ce sã fac ?... Vai ! Vai !
ªi porni ºi ea deodatã prin noroiul uliþii, dupã Haia,
urmatã de ceata vecinelor. Vestea ca un fulger se
întinsese ; femei din alte mahalale o împresurau. ªi ea
se vãita încet, îºi frângea mânile.
ªi la garã, prin ziua leºieticã, trenul plecase. Învãluiri
de fum negru izvorau în depãrtare. Lumea se împrãºtia :
mamele, surorile, logodnicele suspinau. ªi deodatã Rifca
vãzu pe fiicã-sa venind încet, cu trudã, privind în neºtire
înainte-i. Îi ardeau ochii ca de friguri. Nici nu bãgã de
samã cã femeile o împresurau. Rifca o apucã de mânã.
O trãgea repede spre fundul mahalalei, spre întunericul
cãsuþei din Broscãrie. ªi Haia tãcea, umbla ca o nebunã.
Aºa ajunserã acasã. Fata se opri în cerdac.
Hai, intrã în casã... vorbi cu sfialã Rifca.
Haia o privi cu spaimã.
L-am vãzut... zise ea încet. L-am vãzut. S-a dus...
Nici nu s-a uitat la mine... A trecut la doi paºi... S-a suit
în tren ºi s-a dus...
Maicã-sa o trãgea de mânã :
Aºa-þi trebuie... dacã ai fost o proastã... Ce mai
aºtepþi de la el ?...
Deodatã Haia se smunci, îºi vârî capu-ntre umeri ºi
începu sã tremure. Îºi smulse ºalul cu care-ºi înfãºurase
capul ºi strigã cu disperare :
Mã-nãduº ! mã-nãduº ! Unde s-a dus ? de ce s-a
dus ? Lasã-mã, dã-mi pace ! ce ai cu mine ? dã drumul !
Zvârli mâna maicã-sii ; ºi deodatã prinse a-ºi întinde
hainele de pe dânsa. Nãvãli în casã cu capu-nainte,
izbindu-se cu fruntea de uºã, îºi scoase gemând rãguºit
o grimea albã, curatã, o udã cu apã, trânti pe fundul de
lemn cana de aramã, ºi-ºi înfãºurã fruntea ºi tâmplele
cu pânza umedã.
221
Mihail Sadoveanu
Nu mai pot ! nu mai pot ! ªi nãvãli afarã, la aer

curat. Prin ziua mohorâtã, prin vântul rece al toamnei,
plângerile ei deodatã începurã sã tremure, umplând
mahalaua. Rãcnea cu mânile în creºtet, cumpãnindu-se
încet la dreapta ºi la stânga, rãcnea cu jale umblând
dintr-un capãt în altul al cerdacului dãrãpãnat.
Nu mai pot ! striga în neºtire. Mã doare ! mã doare
inima ! Mai bine m-ar înghiþi mormântul ! Vai de inima
mea !
ªi capete ieºeau pe uºi ; ochii o priveau din toate
pãrþile ; urechile vecinelor ascultau cu luare-aminte
bocetele de jale. Rifca întindea mânile, chemând :
Vinã, draga mea, în casã ! nu mai boci pe-afarã...
Parcã ce folos ai acum ! S-a rãscolit toatã uliþa din
pricina ta ! S-aude ºi pân la fata picherului !
Nu vin ! Am sã mã duc dupã dânsul în lume !
ªi se vãita cu obrazul bugezit de lacrimi, cu ochii
roºii ºi umflaþi. O umpleau valuri de mânie, îi venea sã
sfarme tot în juru-i ; se zbãtea ca o fiarã în lanþuri. Abia
într-un târziu s-a liniºtit, a intrat în casã ºi s-a ghemuit
într-un colþ, privind fix înainte-i cu ochii arºi de durere.
ªi curând dupã aceasta, în casa lui Sanis, în jurul

fetei toropite, începurã a se face pregãtiri de logodnã.
De douã ori, în douã sâmbete, feciorul nalt ºi slab al
lui Malamet intrã în casã ºi se aºezã zâmbind pe-un
scaun. Schimbã câteva cuvinte cu tatãl, apoi cu Rifca
gãtitã ca pentru sãrbãtoare ºi zâmbitoare, apoi aºteptã
o vorbã de la Haia. Dar fata umbla slabã prin casã, ofta
ºi gemea ca-n friguri, nici nu se uita la dânsul.
Venirã rudenii bãtrâne ºi împresurarã pe Haia. Se
tânguiau încet, împresurând-o, ºi porneau sfaturi lungi,
în care era vorba de bucuriile vieþii ºi de pãcatele de
moarte, peste care nimenea nu poate trece. Fata simþea
222
ca o legãnare, parcã plutea într-un gol, ºi asculta ca

din depãrtãri glasurile lor... Ca din depãrtãri, lin, parcã-i
venea ogoirea unui cântec. O pãtrundea domol, în
suferinþa ei amarã. Eresurile vechi pluteau în juru-i
nelãmurite, izvorâte ca dintr-un trecut de negurã. Câte-un
rãstimp, o cucerea din nou lunga domnie a trecutului ;
rãmânea cu ochii þintã, mãriþi, ascultând o ºoaptã tainicã,
din lãuntru-i.
Murmurând cu creºteri ºi scãderi de voce, uneori
Sanis se închina umblând pe lângã patul ei de zãcere.
Întunecat, cu cornul din frunte plecat spre cartea des-
chisã, c-o mânã înfãºuratã în curele, cu pânza vrâstatã
în spate, ºoptea rugãciunile vechi, ºi izbucnea uneori
într-o plângere scurtã, tremuratã, bãtându-se cu pumnul
în piept. Uneori se oprea, întreba cu liniºte :
Haie... de ce gemi ? Din pricina ta nu pot sã-mi fac
rugãciunea... Tu ai uitat de Dumnezeu, ai uitat de toate...
Ea voia sã strige, sã-ºi deºerte sufletul de toatã durerea.
Dar maicã-sa umbla pe-afarã dupã treabã, ºi Sanis, întor-
cându-ºi privirile reci spre cartea veche, îºi pornea iar
murmurãrile tremurate.
ªi fata îºi înãbuºea chinul lãuntric ºi se îngropa ca
într-un mormânt în desnãdejdea ei.
Într-o sarã, nevasta lui Sanis tresãri spãriatã din
locul ei. Din amorþirea-i grea de peste zi, din gândurile
nesfârºite, Haia deodatã zvâcnise în plângeri de jale.
Ce-i, Haie ? strigã femeia cu fricã. Ce s-a întâm-
plat, Haie ? Ce te zbaþi aºa ?...
Fata o privi þintã cu spaimã, o vreme, apoi începu
sã geamã :
Ah ! mamã ! n-am vrut sã cred ! n-am vrut sã cred !
M-a lãsat aºa ºi s-a dus ! Nu se poate sã mã lese aºa !
Trebuie sã mã duc pânã la dânsul ! În genunchi am sã mã
duc pânã la el ! De ce m-a lãsat aºa ? S-ajung ºi eu ca
223
Mihail Sadoveanu
fata picherului ! Mamã ! mamã ! spune-mi ce sã fac cãci

am pãcãtuit ! Mi-a fost astãzi rãu... Parcã eram plinã de
venin... ª-am simþit... Vai ! ce sã fac ! ce sã fac ! Mã
omor ! mã dau cu capu-ntr-o fântânã...
În glasul ei creºtea o durere înfricoºatã. Se simþea
acuma micã ºi neputincioasã. Dintrodatã, dupã lungile
sfaturi ale bãtrânelor la cãpãtâiul ei, îºi vedea zdro-
birea, îºi vedea înstrãinarea. Cãci acuma, singurã, fãrã
altã urmã din dragostea celui ce-o pãrãsise, se gãsea
iar ticãloasã, numai ca o prelungire a tuturor celor ce
o împresurau. Cu pãcatul ei, era ca o nemernicã râmã,
în pulberea drumului. Frigurile nopþilor de varã pierirã ;
ca într-un vânt de groazã îºi simþi inima.
Acuma poate sã vie... acuma poate sã vie tata sã
mã ucidã !... ºi-ºi aþintea ca o nebunã ochii spre mãciuca
de alamã din firida sobei.
Iar maicã-sa, înlemnitã, nici nu putea sã plângã.
Asta era spaima ei cea mare. De asta se temuse chiar
din cea dintãi clipã ; spaima asta îi încleºtase de multe
ori inima ; º-acuma de aceasta n-avea sã scape.
Ce sã fac ? ce sã fac ? se tânguia ºi ea apucându-se
cu mânile de tâmple... Ce sã fac ? Unde sã mã duc ?...
Are sã afle Sanis º-o omoarã. Îmi trebuie un ajutor, îmi
trebuie un sfat !...
ª-aºa cum era, numai în papuci ºi-n polcuþa subþire,
nãvãli afarã în rãceala iernii. Gemând ºi gâfâind bãtu
la uºa moaºei Etel, apoi în magherniþa roºie, de scân-
duri, a Reizei. Pe amândouã femeile le trãgea dupã
dânsa, tânguindu-se cu glas întrerupt, chinuit. ªi ele o
întrebau speriate, o urmau cu grabã ; ºi tustrele nãvãlirã
în odaia în care Haia rãmãsese plângând cu capul
cufundat în perine. Femeia tremura :
Ce pot sã fac ? Eu îs un cap slab de femeie....
Învãþaþi-mã ºi voi cum sã fac... Aºa pacat, aºa pacat
224
cumplit cum sã cadã peste noi ?... Nici din neamul

nostru n-a fost, ºi ºi-a fãcut râs de noi... Sã-i dea
Dumnezeu junghi ºi spânzurãtoare ! sã n-aibã parte de
pâne ºi de apã ! sã moarã ca un câne la marginea
drumului !...
Pânã într-un târziu se boci femeia, blãstãmând ; apoi
se liniºti, cãci bãtrâna Etel ºi Reiza ºtiau multe lucruri
ºi o sfãtuiau de bine ; iar murmurele lor umpleau odãiþa
cu bombãniri de bondari.
Ascultã dragã, ºoptea baba Etel, într-o vreme,
aºa ceva se întâmplã rar, dar tot se întâmplã... Aºa a
vrut Dumnezeu... Avem sã încercãm noi ºi are sã fie
bine... N-are sã mai ºtie nici Sanis nimic, n-are sã ºtie
decât Cel-de-sus ! Iaca ce sã faci. Trimite-l pe Sanis la
Paºcani, la rabin... Sã cearã ºi sfatul rabinului... Sã
spuie aºa cã fata a avut o patimã dupã un creºtin
º-acuma tânjeºte... Sã-i cearã sfat pentru logodnã... El
n-are sã fie acasã, ºi noi avem sã facem cum e bine...
Nici sã nu te temi, nici sã nu ºtie nimeni... Mai ales la
strãini, la goim sã n-ajungã vestea...
Bãtrâna se sculã târându-ºi în urma papucilor colþurile
ºalului. Se apropie de fata care tot cu faþa în jos sta,
toropitã. O atinse cu degetele, o þinti cu priviri ascuþite :
Haie, zise ea încet, Haie...
Haia întoarse obrazul rãvãºit.
Haie, mare pacat !... grãi baba, privind-o cu ochi
rotunzi. Ce-ai fãcut tu ? Cum ai putut sã greºeºti aºa...
Ce-ai fãcut tu, Haie ?
Fata întoarse capul fãrã putere, cu ochii aiuriþi, c-o
spaimã sãlbaticã nãvãlitã în faþã.
A doua zi Sanis, alungat de tânguirile ºi lacrimile

femeii, porni la Paºcani, la rabin, amãrât, fãrã sã ºtie
nimic. Se duse tropãind spre garã, molfãindu-ºi bucãþica
225
Mihail Sadoveanu
de pâne, ºi în sufletu-i întunecat abia acuma se lãmurea

o durere ºi creºtea o nãdejde.
Iar în jurul fetei se adunarã cele trei femei, cu vorba
plinã de spaimã ºi blesteme. Mormãind întunecatã,
moaºa Etel cerea zaharniþa ºi cafeaua. Apoi desfãcu o
legãturicã murdarã, plecându-ºi nasul coroiat ºi ochii
mici spre ea.
Haia o urmãrea cu privirile prin casã, fãrã nici un
cuvânt. Înþelegea cã i se pregãteºte ceva, avea nãdejdi,
avea temeri de moarte. Pleoapele-i cãzurã deodatã
peste lumini ºi începu sã plângã cu amar.
Poate-am sã mor... ºopti ea ca într-o aiurare... Ce
voiþi sã faceþi ?... Apoi ºopti abia auzit : Tot mi-i drag
mie tot mi-i drag
Se liniºti încet-încet, ºi icoane din singurele-i zile
fericite îi nãvãlirã în puþina luminã a minþii.
Moaºa Etel se aºezã pe marginea divanului. Haia
închise ochii.
Moaºã, de ce te uiþi aºa la mine ?
Dragã fatã, zise bãtrâna, aºa þi-a fost norocul...
Haia dãdu încet din cap. Aºa i-a fost norocul. Cine
se poate împotrivi lui Dumnezeu ?
Aºa þi-a fost norocul ! ºopti moaºa. Cine se poate
împotrivi lui Dumnezeu ? De ce sã mori în ruºine ºi
ticãloºie ? Mai bine sã scapi... Ascultã-mã pe mine ºi fã
cum îþi spun eu... Eu am scãpat ºi pe altele, ºi pe femei
de creºtin, de la nacaz... Dar la noi e altceva... Acum tu
trebuie sã lepezi pacatul tãu... Trebuie sã nu ºtie nimeni,
sã rãmâi curatã înaintea lui Dumnezeu...
Haia deschise ochii ºi simþi privirile ascuþite ale bãtrâ-
nei asuprã-i. Maicã-sa venea de la sobã, aducând cu
luare-aminte o ceºcuþã din care izvorau aburi, împrãºtiind
un miros tare de cafea. Reiza îi zâmbi, un zâmbet de
prietinie ºi de îndemn.
226
Hai ! vorbi moaºa. Are sã deie Dumnezeu sã

scapi... Am adus gândaci de frasin... Maicã-ta i-a zdrobit
ºi i-a amestecat în cafea... Nu te spãria... Bea dintrodatã...
Scapi de mare pacat... Pentru ceea ce-ai fãcut tu, Haie,
legea cere pietre ºi foc... ª-o cãþea, Haie, acuma-i mai
curatã decât tine !...
Fata se ridicã deodatã în cot, c-o privire stranie,
puse tremurând mâna pe ceºcuþã º-o sorbi din trei
înghiþituri. Apoi îºi lãsã capu-n perini, oftã ºi închise
pleoapele.
Sara târziu, când se întoarse Sanis acasã, toatã maha-
laua era strânsã în drum, înaintea casei lui. ªi-nlãuntru,
în odaia rãscolitã, gemea Haia în sudorile morþii. Gemea
cu unghiile înfipte în chilote :
Nu mai pot ! mã arde ! nu mai pot ! Ce-aþi fãcut cu
mine ?... Am sã mor ! ªi-i creºteau plângerile lugubre,
subþiri ºi chinuite. ªi se zbãtea ca subt împunsãturi
vrãjmaºe, cu mii de ace, pe când lângã cãpãtâiul ei
moaºa sta privind-o þintã, cu ochii licãritori.
Ce este ? strigã Sanis cãscând gura cu uimire. Ce
s-a mai întâmplat ?... E bolnavã ?... De ce n-aþi adus
doctor ?...
Nu trebuie doctor, Sanis ! nu trebuie nici un
doctor, nu trebuie nimic ! vorbi Rifca galbenã, clãnþã-
nind cu groazã. Lasã-ne aici pe noi. Avem treabã. ªtim
noi ce are fata... Du-te la Fãluþã... Ai fost la rabin ?
Ce rãspuns þi-a dat el ? De ce-ai sfârºit aºa degrabã ?
Credeam cã vii mâni...
Ce ai tu de tremuri ºi-þi clãnþãnesc mãselele ?
vorbi jupitorul º-o clipã o privi cu grijã. Apoi îºi aduse
aminte de întâmplãrile lui ºi zâmbi, cu ochii aþintiþi
asupra unei icoane ce i se aºezase numai lui înainte.
Ce rãspuns mi-a dat rabinul ? întrebã el, ºi se
aºezã pe un scaun, cu gust de vorbã. Mai întãi ºi mai
227
Mihail Sadoveanu
întãi a venit la mine un credincios, unul mititel, cu

picioarele scurte... Se legãna aºa, ca o raþã... M-a între-
bat el ce nacaz am, ºi eu i-am spus îndatã tot... Zice el :
Bine, aºteaptã aici, rabinul are sã te cheme... Aºtept
eu, aºtept, pe urmã vine credinciosul ºi spune : Intrã
pe uºa asta... dar încet... Dar în urma mea aºteptau ºi
alþii... Pe mine m-a chemat întãi... Când intru, vãd
cãrþi, în toate pãrþile numai cãrþi...
Moaºa întinsese de la locul ei o mânã spre gura
Haiei. O clipã gemetele se stânserã. ªi fata auzind
glasul domol al tatãlui sãu se încordã, ºi parcã avu un
rãstimp de alinare. Ascultã ºi ea, cu ochii închiºi, din
care se prelingeau pe tâmple lacrimi.
ªi vãd pe rabin... grãi încet Sanis. Era într-o
hainã neagrã de matasã. ªi m-am gândit eu cã aºa om
învãþat trebuie sã ºtie multe. Sta cu o mânã la tâmplã ºi
se uita la mine... Ce vrei tu, Sanis ? zice. De unde a
ºtiut cã eu sunt Sanis ?...
Jupitorul se uitã cu uimire în jurul lui ; º-avea parcã
un zâmbet de biruinþã.
De unde a ºtiut cã eu sunt Sanis ? ªi mai zice : Ai
un mare nacaz cu copila ta. Atuncea mi s-au umplut
ochii de lacrimi Învãþãtorule, zic, pentru copilul meu
am venit... ªi mã întreabã : Ai urmat legea cu credinþã,
totdeauna ? Zic : Totdeauna, cu credinþã ! ªi mi-a spus
aºa, venind cãtrã mine : Du-te, Sanis, ºi-þi logodeºte
fata... ºi sileºte-o sã urmeze legea Dumnezeului nostru !
Aºa mi-a spus rabinul... sfârºi cu pãtrundere Sanis.
Trebuie sã facem logodna cu feciorul Cãprarului...
Dar peste cele din urmã cuvinte ale lui, se revãrsarã
ca dintr-un zãgaz furtunos plângerile înteþite ale bolna-
vei. Þipete aspre, fãrã sfârºit, ca în ghiarele unor fiare
fantastice. Femeile, cu vorbe repezi, grãmãdirã pe
bãrbat spre uºã. ªi Sanis, cu gândul la minunata lui
228
poveste, ieºi grãbit s-o spuie ºi altora, la un pahar de

vin. De pe podeþ totuºi mai întrebã o datã :
Bine, da de ce þipã aºa ?... Poate cã trebuie
doctor...
Nu trebuie nimic ! nu trebuie nimic !... þipã cu
spaimã, cu ochii învãpãiaþi, Rifca.
Lumea din uliþã se împrãºtiase încet-încet. Femeile
vegheau tulburate la cãpãtâiul bolnavei. Urletele rãguºite,
urletele sãlbatice care nu mai aveau nimic omenesc
umpleau odaia, ºi zbaterile necontenite ale cãrnii arse
de focul dinlãuntru nu mai conteneau. Toatã noaptea
s-a cutremurat Haia, izbitã, frãmântatã, muºcatã cu
cruzime de otravã. ªi prin gura arsã ca de fier roº abia
pãtrundeau rãsuflãri rãguºite, pe când ochii aveau o
sclipire fixã de nebunie.
A doua zi dimineaþã Sanis, spãriat în cele din urmã,
a dat fuga la doctor. Tânãrul, vlãstar al neamului,
subþirel, tras la obraz, cu privirile cercetãtoare, intrã
zâmbind ºi începu a pune întrebãri cu glas moale.
Femeile rãspundeau trudite, cu feþele ca de piatrã. Iar
jupitorul, în clipe de reculegere, înainte de a porni la
crunta muncã a zilei, se trãsese într-un colþ cu cele
trebuitoare pentru rugãciune, ºi-ºi murmura în neºtire
silabele tremurate, bãtându-se încet cu pumnul în dreptul
inimii... ªi Haia zãcea în perine, albã ca varul, cu ochii
cãzuþi în orbite ºi pierduþi în negura sfârºitului. Rãceala
morþii o cucerea clipã cu clipã.
Haia Sanis a fost publicatã prima datã în Viaþa româneascã,

nr. 5 din mai 1908.
Din spusele fiicei scriitorului, se pare cã Haia Sanis ar fi
existat în realitate, casa lui Leiba Sanis situându-se pe Uliþa
Micã din Fãlticeniul începutului de secol. Istoria tinerei fete
229
Mihail Sadoveanu
i-a fost povestitã lui Sadoveanu de Ecaterina Tinu, o rudã a

scriitorului.
Consideratã de G. Cãlinescu drept cea mai echilibrat
dramaticã din scrierile lui Sadoveanu, iar de N. Manolescu
un roman concentrat, Haia Sanis este ºi cea mai comentatã
nuvelã a volumului Cântecul amintirii.
230
Bordeienii
Niþã Lepãdatu a venit la Iliºeni, pe moºia boierului

Jorj Avrãmeanu, într-o toamnã, singur, numai cu gluga
ºi ciomagul lustruit. De undeva, de peste deal, a urcat
la coºere, ºi acolo s-a oprit privind în vale prin iaz ºi
spre curtea boiereascã. Pãmânturi goale se întindeau
în toate pãrþile, în urmã, de unde venea el, ºi spre
rãsãrit pânã la apa Prutului. Cãlcase poºte, fãrã sã dea
de o aºezare omeneascã ; þinuturile de la Jijia ºi de la
Prut pe-atuncea erau niºte pustietãþi.
Niþã trecu printre coºere. Într-un ºopron se auzeau
glasuri ºi bãtaia regulatã a vânturãtorilor. Într-un dos,
un cal slab sta ascuþit, cu capul plecat, dormitând în
soarele de toamnã. Un câne flocos, alb, se repezi de
undeva foarte mânios, hãmãind rãguºit spre picioarele
strãinului. Lepãdatu se apãra cu ciomagul ºi pãºea
încet spre ºopronul de unde venea vuietul de vânturãtori.
Ha ! ce-i, mãi ? se auzi o voce subþire, ca un behãit
de oaie, ºi un moºneguþ mãrunt, cu capul gol, cu pãrul
buhos, ieºi la luminã. Ce este ? Þâbã, Colþun ! ªi se
rãstea la câne plecându-se din ºale. Hãi, dã-te-n
colo, du-te-n cotlonul tãu, cã te dau la ºepte draci !...
Dupã ce zvârli în Colþun c-o scurtãturã ºi-l alungã
spre cotlonul lui, moºneagul cel mãrunþel se întoarse
spre Niþã Lepãdatu ºi-l privi cu luare-aminte.
231
Mihail Sadoveanu
Aºa-i... hm ! zise el cu mirare ; tu, mãi bãiete, nu

eºti de pe la noi... Eu pe tine nu te-am mai vãzut... Ce
vrei ?...
Apoi, moºule, rãspunse drumeþul, aºa este, eu
vin de departe, din jos...
Te-a trimes cineva ?
Nu ; dacã nu þi-i cu supãrare, te-aº ruga sã-mi
spui cine-i boier pe moºia asta, ºi dac-oi putea sã intru
aici în slujbã.
Bine, bãiete, grãi moºneagul cu glasu-i subþire.
Aici dac-ai venit, ai sã ai ce face, cã asta-i moºie mare...
Boieru, iar, îi om bun...
Da cum îl chiamã ?
Cuconu Jor... Aºa-i zice, cuconu Jor Avrãmeanu...
Te-i duce la curte, ºi-i vorbi cu el...
Bine... zise încet Niþã Lepãdatu.
Moºneagul îl cercetã cu ochii mici ºi vioi. Strãinul
era trudit, cu obrazul plin de pulberile negre ale dru-
mului. Privea trist în gol cu doi ochi verzi, înfundaþi
sub frunte ºi sub sprâncene tufoase. Barba-i era de
mult nerasã. Mustaþa creaþã, rotunjitã la capete, nu-i
acoperea gura. Buzele-i erau uscate ºi arse ; din când
în când le întredeschidea ºi le umezea cu vârful limbii.
Mi-i sete, grãi el trudit, fã-þi pomanã c-o ulcicã
de apã...
Cum nu ? pacat mi-a fi dacã nu þi-oi da, rãspunse
moºneagul. Hai la bordei...
Faþa bãtrânului se fãcu prietinoasã.
Pe mine mã chiamã Nastase Tentea, vorbi el
râzând, pe când mergeau spre bordei. Eu îs humelnic
aicea de mult... Aicea m-au gãsit ºi m-au lãsat trei
rânduri de stãpâni... ªi la mulþi bãietani trudiþi, ca
dumneata, am dat eu apã... Le-am dat ca sã am ºi eu
cu ce mã rãcori pe ceea lume...
232
Grãind aºa, pãºea mãrunt, ºi opincile-i nerase de

porc fâºâiau prin bãtãtura uscatã. Cãmeºoiu-i de câlþi
fâlfâia în bãtaia vântului, prea larg pentru trupu-i pitic
ºi slab. Coºerele largi ºi nalte rãmaserã la o parte cu
ºopronul în care câþiva oameni vânturau ºi ciuruiau
pâne albã ; moº Nastase Tentea duse pe Lepãdatu la
bordeiul lui sãpat în pãmânt. Intrã el întãi, coborând ;
intrã dupã el ºi drumeþul într-o încãpere micã, lipitã cu
lut ºi humuitã. Într-un colþ se ridica un horn ; hogeagul
lui trecea pânã la coama de pãmânt a bordeiului. Pe
laturi erau laiþe acoperite cu þoluri groase de buci. În
fund, o spãrturã rotundã, în care era înþepenit ºi lipit
un geam de sticlã, aºa de mic încât abia puteai vârî în
el ochii ºi nasul. Lumina cea mare intra prin uºa des-
chisã. La vatrã, pe un scãunaº cu trei picioare, sta o
fatã ca de douãzeci de ani ºi se necãjea sã aprindã un
foc de ciucalãi. Când bãtrânul ºi Niþã intrarã, ea îºi
scoase capul de sub horn. Întoarse ochii ºi rãmase
miratã în faþa strãinului. Fãrã voie îºi pãturi fusta de cit
ºi cãmaºa de pânzã, apoi zâmbi :
Bunã ziua... zise Niþã Lepãdatu aþintindu-ºi ochii
asupra ei.
Mulþãmim dumnitale, bãdicã...
Moº Nastase cãuta dupã uºã cofa. Bãtu în ea cu
vârful opincii. Zise repede, cu glasu-i ascuþit :
Aºa... hm ! fatã mare... ºi cofa goalã !... Pune mâna
pe cofã, Marghioliþã, ºi adã apã rece, sã se rãcoreascã
un drumeþ trudit...
Iacã mã duc, tãtucã, rãspunse ruºinatã ºi grãbitã
fata. Puse mâna pe cofã ºi ieºi repede cu capu-n piept,
cu ochii în pãmânt.
Aºa-i... hm ! zise moº Nastase vesel. Atâta copil
am ºi eu ; femeia nu ºtiu ce s-a fãcut. S-a dus într-o
bunã zi, acu doisprezece ori treisprezece ani, ºi dusã a
233
Mihail Sadoveanu
fost pânã în ziua de azi. De harnicã-i harnicã fata, da

i-i urât singuricã aici toatã ziua... La noi bisericã nu-i,
sã te duci duminica. Cum am vãzut ºi eu, încolo, pe la
Siret, ºi pe la Moldova, nu-i sat fãrã popã ºi fãrã
bisericã... Acolo pesemne ºi oamenii îs altfel. La noi
horã nu se face... Când eram bãieþandru, am trãit ºi în
alte pãrþi de lume ºi ºtiu cã fãceau gospodarii hori...
Da la noi nici nu sunt gospodari... Aici trãieºti aºa
cum dã Dumnezeu. ªi dã, ºi ea-i un suflet... doreºte ºi
ea sã-ºi petreacã tinereþile. Da aici în bordei la mine
ce petrecere poate sã aibã ?...
Aºa-i... zise Lepãdatu aºezându-se pe laiþã ; ºi
oftã trudit.
Aºa... hm... începu iar moºneagul. Aici te sãlbãtã-
ceºti... A crescut ºi fata asta ca o sãlbaticã... Se mai
duce ea pe la curte, au mai deprins-o mãdãmile de-acolo
sã vorbeascã ºi sã umble... A mai fost de vreo douã ori
ºi pe la târg, la Sãveni, ºi gata, ce vrei sã ºtie ?...
Ei dã, trãiesc ºi oamenii cum pot... observã cu
blândeþã Niþã Lepãdatu.
De asta aºa-i... hm ! Iaca eu, acu am un fel de
bucurie cã a mai venit cineva pe aici... ºi mai am cu
cine grãi o vorbã, douã... Dumneata vii de departe, din
jos ?...
Vin din jos... da nu e departe tare...
Poate vii de la târgul Ieºului...
Ei nu, târgul Ieºului e departe... n-am fost nicio-
datã pe-acolo... ªi eu, un biet bãiet fãrã pãrinþi...
Aºa-i... hm ! suspinã moº Nastase ºi se ridicã în
picioare. Iaca, vine ºi fata cu apa.
Fata grãbea, lepãind cu picioarele-i desculþe, sufla pri-
pit ºi ochii mari îi luceau pe faþa brunã. Coborî cele douã
trepte ale bordeiului, cãutã pe prichiciul hornului ulcica
de lut, o umplu cu apã ºi o întinse drumeþului. Niþã
234
Lepãdatu bãu pe nerãsuflate ºi mai ceru o ulcicã. O

bãu ºi pe a doua, apoi îºi ºterse buzele ºi mustãþile cu
mânica cãmãºii. Înapoie vasul de lut ºi zise, înviorat,
fetei :
Bunã apã ! Dumnezeu sã-þi deie sãnãtate... ºi
sã-þi fie toate dupã inimã...
Aºa... hm ! ca apa nu-i nimica mai bun pe lumea
asta... observã moºneagul.
Fata zâmbea blând. Puse cofa cu apã dupã uºã,
apoi se aºezã la vatrã, pe scãunaºul ei cu trei picioare.
Niþã Lepãdatu bãgã de samã cã faþa i-i mai rumãnã ºi
pieptãnãtura mai lucie ºi mai linsã. Se privise în izvor
ºi-ºi stropise obrazul ºi pãrul cu apã curatã.
Ei, apoi acu ce-om face ? întrebã drumeþul oftând.
Hm ! ce-i face ?... apoi îi gusta ceva cu noi... cã
doar oameni suntem... ºi pe urmã ne-om lãsa pânã
devale la curte... Eu socot cã tot la noi îi rãmânea, cã
cuconu Jor are totdeauna nevoie de oameni...
Are nevoie de oameni la vite... se amestecã
Marghioliþa de lângã vatrã.
Da tu de unde ºtii ? o întrebã bãtrânul mai subþire,
clãtinând din cap ºi râzând.
Apoi am auzit devale... Am mai fost pe la curte...
Aºa-i... hm ! un om la vite are sã trebuiascã...
încheie bãtrânul, foarte încredinþat.
Niþã Lepãdatu era trudit de drum lung ºi de suflarea
secetei ; dar apa ºi hodina în bordei, precum ºi mân-
carea gãtitã de fata moºneagului, îl mai înviorarã.
Începu ºi el a spune câte ceva, despre alt boier ºi
despre altã moºie, de unde venea, lãsa apoi pe moº
Nastase sã vorbeascã ºi privea pe fatã, ºi se simþea în
bordeiul acela ca-ntr-o casã a unor prietini.
Pe la toacã apoi, ieºirã din bordei ºi pornirã la
curte. Fata îi petrecu o vreme cu ochii din prag. Se
235
Mihail Sadoveanu
gândea cã drumeþul poate sã plece iar înainte în pribegie,

dacã n-a putea rãmâne la curte, ºi pe la bordei, ca s-o
mai vadã, n-are sã se mai întoarcã. Îi pãrea rãu ; flãcãul
sãmãna a fi om blajin, dupã ochi ºi dupã grai ; ar fi fost
bucuroasã sã-l vadã întorcându-se ºi aºezându-se pe
laiþã, privind-o ºi cerându-i iar o ulcicã de apã rece.
Soarele scãpãta spre dealurile de la apus, între
pãturi subþirele de nouri. Vântul de secetã tot sufla în
întinderi. Cât cuprindeau ochii, se vedeau numai arãturi,
miriºti, pãpuºoiºti ; în valea de aproape lucea un iaz ;
pe-o culme uºoarã, înnegrea un pâlc de mãrãcini.
Nicãieri pãduri, livezi, sate. Deasupra, se boltea un cer
alburiu de singurãtate. Mergeau încet pe un drum de
þãrânã ; paºii lor stârneau o pulbere neagrã, pe care
vântul o învãluia ºi o trimetea pe miriºti ºi pe buruienile
nalte de pe haturile pãpuºoiºtilor. Un stol de stãnci ºi
de grauri se ridicã din dosul coºerelor, pluti alene pe
vânt, apoi se lãsã într-o vãlcea.
Hm ! curtea-i la doi paºi... zise într-o vreme humel-
nicul. Azi e sâmbãtã, boierul trebuie sã fie acasã.
Sâmbãta vine mai devreme de pe câmp
Da are moºie mare ? întrebã Lepãdatu.
Cum ? ªi moºneagul privi uimit pe flãcãu. Cât
vezi cu ochii, ºi încã ºi mai departe... Groaznicã moºie
are !... Cea mai mare moºie ! Mai mare moºie nici nu se
poate ! Dac-a fi mai mare, cu ce-are s-o are ºi cu ce are
s-o îngrijeascã ? L-am întrebat eu odatã : Cucoane Jor !
ce faci dumneata cu atâta pãmânt, ºi cu atâta bãnet ?
ªi ce þi-a rãspuns ?
Ce mi-a rãspuns ? Hm ! Nu mi-a rãspuns nimica.
A început a râde
Flãcãul dãdu din cap ºi zâmbi. Zâmbi ºi moºneagul
scuturându-ºi pletele ; apoi întinse mâna cu degete
negre ºi uscate :
236
Iaca, ici în vale-i curtea, cu toate acareturile...

O casã scundã de bârne albea în vãlcea, cãtrã iaz,
înconjuratã de ºuri ºi grajduri acoperite cu paie.
Are curte straºnicã boierul... vorbi moº Nastase...
Boierii îs deprinºi cu odãi multe... L-am întrebat eu
într-un rând : Cucoane Jor, ce-þi trebuie dumnitale patru
odãi aºa de mari ? Ce faci cu ele ?...
ªi el ce-a zis ?..
Hm ! el ce sã zicã ? N-a zis nimic. A început a râde...
Pe o coastã mai prãvãlaticã, în apropierea curþii,
stãteau înºirate o mulþime de bordeie. Unele erau
clãdite ca bordeiele obiºnuite, în douã ape, acoperite
cu pãmânt ; altele erau scurmate în mal ºi astupate în
partea sãpãturii cu scânduri ori gard de nuiele, peste
care era întinsã o lipiturã subþire ºi coºcovã de lut.
Fumuri ieºeau din toate cotloanele acestea sãpate în
pãmânt. Geamuri mici cât pumnul luceau pe alocuri în
bãtaia pieziºã a soarelui. Nicãieri nu era împrejmuire.
Vitele ºi porcii rãtãceau de-a valma, pe dinaintea uºilor.
Gãinile scurmau în gunoaiele grãmãdite pe bordeie ca
niºte cuºme murdare ºi jerpelite.
Aicea stau bordeienii... zise moºneagul. Iaca cu
cine muncim noi moºia...
Dupã cum vãd eu, are mulþi oameni boierul...
Hm ! are, ce crezi ? Pe-acolo de unde vii, n-au
boierii atâþia ?... Apoi boieru nostru are cea mai mare
moºie... º-apoi a adus oameni din toate pãrþile... Unii
se mai duc, alþii vin... Când e lucru-n toi, apoi mai
aduce lucrãtori de pe unde-s satele mai dese... Da
altfel, cu bordeienii facem noi toatã treaba...
Dã, ºi pe la noi tot aºa-i... zise Lepãdatu... ªi eu
tot în bordei am crescut º-am trãit...
Aºa-i, hm ! tot în bordei... Da în alte pãrþi oamenii
stau în case... ªtiu eu cum or fi iernile pe-acolo ?...
237
Mihail Sadoveanu
Eu l-am întrebat într-un rând pe cuconu Jor : Cucoane

Jor, zic, în bordei nici grijã n-avem de iarnã... Da
dumnitale nu þi-i frig în casã ?
ªi el ce-a zis ?
Ce sã zicã ? A început a râde... º-a spus cã el face
foc... Eu ºtiu ?
Aºa-i deprinderea, moº Nastase. Noi trãim în
pãmânt, º-afarã. Nu ºtii dumneata cum îs iernile grele
câteodatã ?... stãm afarã în perdea, cu vitele... Noi suntem
deprinºi cu toate... Boieru-i boier, el are alte obiceiuri...
El are altã piele... zise moº Nastase ; ºi amândoi
începurã a râde.
Coborârã, trecurã pe dinaintea bordeielor. Câþiva
oameni îmbrãcaþi în straie mohorâte umblau prin bãtã-
turã, adãpau vite, duceau cai de cãpãstru, se învârteau
în jurul unei fântâni cu cumpãnã.
Boieru a venit acasã ? strigã moºneagul cãtrã ei.
Venit, venit ! rãspunse cineva, cu glas gros.
Iaca-i bun... mormãi moºneagul, mai mult în sine.
Nici curtea n-avea împrejmuire. Prin ºoproane umblau
oameni : argaþi aduceau caii în grajduri ; prin dosul
curþii trecea o cireadã de vite într-o pulbere deasã,
care se înãlþa pânã la cer. Glasurile haidãilor sunau
necontenit, chemând, îndemnând, ameninþând. Din
când în când izbucneau sudãlmi aspre ºi vuiau ghioa-
gele în deºerturile vitelor. Câteva tãlãnci sunau trist,
nevãzute, prin pulberea neagrã.
Multe vite mai are ºi boierul nostru !... zise cu
oarecare mândrie humelnicul.
Ocolirã casa scundã de bârne ºi se oprirã la uºa de
dindos. Aºteptarã un timp. Pe dupã un geamlâc trecea
din când în când umbra unei femei.
Asta-i madama care þine gospodãria boierului...
mormãi încet moº Nastase.
238
Umbra trecu iar. De data asta însã se opri, deschise

uºa. Se arãtã o femeie micã ºi subþiricã, palidã la obraz,
cu ochii foarte negri ºi cu nasul foarte ascuþit. Era îmbrã-
catã mohorât. O broboadã neagrã îi ascundea pãrul cu
îngrijire.
Ce este, moº Nastase ? întrebã ea ascuþit.
Apoi am avea ceva de grãit cu boierul...
Aºa ? bine. Da pe fatã-ta de ce n-o mai trimeþi la
curte, sã mai ajute º-aici, cã-i o mulþime de treabã ?
Marghioliþa ? vorbi moºneagul domol. A mai robotit
ºi ea pe-acasã. Da om trimete-o, de ce nu ?
ªi ce-ai sã spui mã rog boierului ? întrebã ºi mai
repede ºi mai ascuþit femeia mãruntã.
Apoi are ceva de vorbit bãietanu ista.
Madama cercetã cu privirile-i ascuþite pe Niþã
Lepãdatu, apoi închise uºa trântind-o.
Hm ! aºa-i ! zâmbi moº Nastase... iacã, aºa umblã
ascuþit ºi vorbeºte ascuþit cãlugãriþa noastrã...
Care cãlugãriþã ? întrebã flãcãul.
Asta. A venit de la cãlugãrie, º-acu îngrijeºte de
gospodãria boierului. Iute muiere ! Aºa grãieºte totdea-
una... Vrea sã-i simþim stãpânirea... Da altfel nu-i rã la
inimã... Stã de vorbã cu Marghioliþa º-apoi îi spune o
mulþime de-ale ei... Ce sã-i faci ? N-a venit ea prin
pustietãþile noastre, pentru c-a alungat-o binele de pe
unde-a fost...
Madama trecu iar grabnic, ca o dungã neagrã, pe
dupã geamlâc. Apoi se auzirã paºi îndesaþi ºi boierul
deschise uºa. Oamenii îºi scoaserã îndatã cuºmele din
cap. Cuconu Jorj Avrãmeanu, tânãr ºi voinic, cu faþa
bunã ºi veselã, arsã de soare, sta cu mânile în buzu-
nãrile pantalonilor ºi-i privea. Zâmbea.
Ei, moº Nastase, vorbi el cu glasul puþin tãrãgãnat
ºi rãguºit : ce mai veste poveste ?
239
Mihail Sadoveanu
Dã, cucoane Jor, ce veste ? pânã acu-i bine...

Aºa ? zise boierul cu veselie sunându-ºi cheile în
buzunãrile pantalonilor ; ºi ce vânt te mânã într-acoace ?
Cum de-ai lãsat coºerele singure ?...
Da nu le-am lãsat singure, cucoane Jor, cã mai
sunt pe-acolo oameni de înþelegere. ª-apoi mai am
nãdejde ºi-n fata mea...
Cum ? ce nãdejde poþi avea în fatã-ta ?... Da
omu ista cine-i ? Ce cauþi cu el aici ?...
Aista ? zise moº Nastase întorcând capul ºi privind
pe Niþã, parcã atunci îl vedea întãi ; aista-i un bãietan,
care-a venit azi la noi...
Cum îl chiamã ?
Moº Nastase nu rãspunse, se întoarse iar spre flãcãu
ºi-i fãcu semn cu capul. Pribeagul rãspunse, învârtin-
du-ºi în mâni pãlãria pleoºtitã :
Niþã Lepãdatu...
Moºneagul dãdu din cap ºi pãru a se gândi în sine :
atunci auzea întãi numele flãcãului ºi parcã i se pãrea
ciudat...
Niþã Lepãdatu ? întrebã iar boierul. ªi de unde
eºti ?
De la Negoieºti.
Din þinutul Ieºului ? ªi ce vrei ?
Vrea sã se tocmeascã la vite, cucoane Jor... se
amestecã moº Nastase.
Vrea sã se tocmeascã la vite ? Bine. Da îndrep-
tãri ai ?
N-am, zise Niþã. Pe-acolo nimenea nu ni le cere.
Aºa ? Apoi nu þi le-oi cere nici eu, numai sã te
porþi bine... Da de la boierul de la Negoieºti de ce-ai
plecat ?
Dã, cucoane, rãspunse încet Niþã, sã nu socoteºti
cã-s om rãu... De golan, îs golan adevãrat. N-am
240
pãrinþi, n-am casã, n-am nimic, numai mânile muncitoare

le am da-s om de treabã... Eu am stat zece ani la
boierul de la Negoieºti, cu leafa de flãcãuaº... Acu
m-am gândit ºi eu cã mi se cuvine leafã de om, º-am
cerut sã-mi sporeascã simbria. N-a vrut, º-am plecat.
Îmi pare rãu zece ani ca un rob am muncit ; da ce sã
fac ? M-am gândit ºi eu c-oi gãsi în lumea asta o bucatã
de pâne. Am pornit astnoapte, º-am mers, am mers,
pânã ce-am nimerit aici Acuma, cucoane, dacã mi-i
primi, eu þi-oi fi slugã cu credinþã.
Cuconu Jor îl asculta în tãcere, învârtindu-ºi cheile
în buzunarul pantalonilor. În pãmânturile tinere pe
care le desfunda, cu oameni de aceºtia de strânsurã
lucra. Cu ei îºi înmulþea turmele de vite, cu ei fãcea
grâul pe care îl trimetea la Galaþi. Într-un þinut de
margine, pustiu, trebuia sã se mulþãmeascã cu braþe de
muncã. De unde veneau aceste braþe, ale cui erau
ºtia cã nu trebuie sã întrebe. La ce i-ar fi folosit ? Aici
nu era þarã regulatã. Aici el era stãpân. Pânã la oraºe ºi
pânã la þara civilizatã era departe. Aici era undeva, la
câmp. Aici perceptorii luau cât socotea boierul cã
trebuie sã dea, aici oastea nu-ºi urmãrea dezertorii,
nici justiþia condamnaþii. Pânã aici nu erau drumuri.
Aici ºcoli ºi biserici nu erau. Aici era pãmânt care
trebuia lucrat, ºi boierul îºi aduna oameni de muncã
cum putea. De aceea cuconu Jor nu mai întrebã mult
pe Niþã Lepãdatu. Vedea cã are a face cu un golan, fãrã
pãrinþi, ºi fãrã sat, voinic ºi muncitor dupã înfãþiºare,
ºi-i era destul.
Bine, zise el cu bunãvoinþã, atuncea, mãi Niþã
Lepãdatu, eu te-oi lua la vite, ºi mi-i munci cum trebuie,
ºi te-oi plãti cinstit. Þi-oi da ºi suman ºi cojoc, ºi
încãlþãri dupã trebuinþã, ºi cãciulã, ºi nici mâncare nu
þi-a lipsi, cã la noi este de unde, slavã Domnului. ªi-i
241
Mihail Sadoveanu
dormi ºi tu într-un bordei cu alþi slujitori ai moºiei. ªi

poartã-te bine, cãci ºi eu oi cunoaºte la obraz.
Stãpâne, rãspunse Niþã domol, eu cu asta am
crescut : am slujit... Cred cã te-oi mulþãmi...
Boierul scoase o condicuþã din buzunar, trecu în ea
numele slugii nouã ; dupã ce se înþeleserã asupra sim-
briei, trecu ºi simbria ºi celelalte îndatoriri ; închise
condicuþa ºi zise :
Gata. Acuma du-te cu humelnicul, ºi mâni þi-oi
rândui slujba...
Cuconu Jor scoase apoi un ban alb ºi-l dãdu lui
Niþã.
Poartã-te bine, zise el, ºi sã fie într-un ceas bun...
Sluga nouã sãrutã mâna boierului, apoi se trase
lângã humelnic. Boierul închise uºa. Oamenii îºi puserã
cuºmele în cap ºi pornirã spre bordeie.
Iaca, tot ai rãmas la noi... zise moº Nastase vesel.
ªi mie îmi pare bine, rãspunse Niþã. Eu zic sã
luãm o leacã de rachiu, sã cinstim, moº Nastase...
Bine, mãi bãiete, bine... numai noi nu prea avem
crâºme pe-aici... Da sâmbãtã sara se duce un om calare
º-aduce. Om cinsti noi mai târziu, de bine ce ne-am
vãzut... De-acu eu socot c-ai sã stai la noi... Boieru-i
om cumsecade.
Adevãrat, e om tânãr ºi deschis, mãrturisi Lepãdatu
pe gânduri.
Asfinþise soarele ; amurgul de toamnã se lãsa rece.
Focuri ardeau la bordeie. Se auzeau mugete de vite,
lãtrãturi de câni, glasuri felurite de oameni. Într-un
rãstimp de liniºte, sunarã tropote de cai, apoi chemãri
prelungi pe coasta dealului. Spre rumeneala asfinþitului
se ridicarã deodatã cu cârâiri ºi þipete spãrioase ciori ºi
stãnci, într-un convoi lung. Se depãrtarã repede în
lumina amurgului, apoi dispãrurã.
242
Humelnicul ºi Niþã Lepãdatu se apropiau de bordeie

ºi glasurile oamenilor întorºi de la muncã se auzeau
acuma lãmurit în toate pãrþile. Focuri pâlpâiau în dosul
perdelelor, la poalele dealului. Oameni mestecau mãmã-
ligi mari ; umbrele lor negre se frãmântau ciudat în
bãtaia flãcãrilor.
Se alãturarã de un foc. Simþeau mirosul mãmãligii.
Un cazan mare cu fierturã de carne de oaie scotea
aburi deºi. Muncitorii aºteptau cina. Erau oameni de
toate felurile, felurit îmbrãcaþi. Erau figuri blânde, balane ;
erau obrazuri întunecoase, cu ochi scãpãrãtori. Erau
straie albe, ca pe malul Moldovei, erau straie mohorâte
ca ale locuitorilor câmpiei. Pãlãrii largi de pâslã, clopote
de paie împletite, cusute cu aþã roºie, cãciuli roase de
vechime, roºii de ploi îndelungate ºi de soare fierbinte.
Unii din copii, de zece ori de doisprezece ani, erau cu
capul gol, având drept apãrãtoare un pãr des, stufos ºi
zbârlit. Printre bãrbaþi erau amestecate ºi femei, cu
broboade ºi polci cafenii. Ele erau mai triste ºi mai
negre la faþã, ºi tãceau zdrobite de munca zilei. În
dosul perdelei de stuf focul ardea vesel ºi vioi, împrãºtiind
fantasticele-i zbateri peste îngrãmãdirea aceasta pestriþã.
Un bãietãnaº slab ºi cu gâtul lung trãgea din când în
când dintr-un maldãr uriaº mãnunchiuri de stuf ºi le
zvârlea pe foc.
Moº Nastase ºi Niþã Lepãdatu se cinchirã la pãmânt.
Un slujbaº al curþii tãpºea mãmãliga c-o lopãþicã, iar
altul stãtea c-un linguroi uriaº lângã cazanul cu fierturã
de oaie. Oamenii ceilalþi, cu strãchinile, aºteptau flã-
mânzi, ºi nimeni nu bãga în samã venirea strãinului.
Dar dupã ce se împãrþirã feliile mari ºi sorbitura, dupã
ce toþi începurã a mânca în tãcere îºi ridicarã ochii ºi
se privirã prin luminile rumene ale focului. Atunci
zãrirã pe cel nou venit ºi intrarã în vorbã cu el.
243
Mihail Sadoveanu
În sara aceea strãinul a rãspuns multora, dar a þinut

minte pe puþini. Abia într-un târziu, când cei sãtui
plecarã ºi la focul de trestie rãmaserã numai câþiva,
Niþã Lepãdatu începu a cunoaºte pe unii din bordeienii
moºiei. A cunoscut pe Gheorghe Barbã, cel mai vechi
bouar, pe Mihalache Prescurie, vânãtorul curþii, ºi pe
moº Irimia Izdrail de la coºerele din vale. Stãteau lângã
foc ca în fiecare sâmbãtã sara ºi aºteptau pe un flãcãuaº
care plecase cãlare dupã rachiu.
Împrejurimile se liniºtirã. Ardea o luminã la curte,
ardeau câteva focuri pe la bordeie. Rareori se auzeau
glasuri, ºi în colþul acela de lume, împresurat de toate
pãrþile de tãcerea depãrtãrilor ºi de un ocean de întune-
ric, glasurile acestea moi aveau ceva blând ºi prietinesc.
Flãcãuaºul veni într-un târziu cu bãutura. Aºezaþi în
jurul focului, oamenii începurã a cinsti ºi a vorbi de
greutãþile muncitorilor de toamnã ºi despre pregãtirile
de iarnã. ªi cum vorbeau, un tropot iute de cal rãzbãtu
prin noapte, se apropie ºi se opri în dreptul perdelei.
Moº Nastase Tentea zise rânjind :
Aista-i Sandu Faliboga...
El e, el e... se auzi un glas aspru ºi neprietinos.
ªi îndatã se arãtã în luminã un om uscat, cu gâtul lung
ºi cu ochii arzând sub frunte ca în douã vãgãuni negre.
Îºi încolãcea harapnicul pe dupã gât ºi râdea, cu gura
ºtirbã de doi dinþi de sus.
Am venit într-o fugã, zise el repede ; tocmai de
la Moara-de-Vânt... ªtii cum umblã cuconu Nastratin
dupã caii lui ? lucru mare !
Râdea cu poftã, ºi-i scãpãrau ochii în cap... Se uitã
în juru-i ; vãzu ulciorul.
Aveþi rachiu ? întrebã el tare. Atunci treceþi ºi la
mine ulcica...
Dupã ce bãu, se uitã în juru-i ºi vãzu pe Niþã Lepãdatu.
244
Da aista cine-i ? întrebã el scurt, ridicând capul.

Mãrul lui Adam i se miºca în sus ºi în jos când vorbea.
Om nou, la vite... zise zâmbind moº Nastase.
Aºa ? ºi de unde eºti tu ?
De la Negoieºti, rãspunse blând Lepãdatu.
ªi cum te chiamã ?
Niþã.
Niþã ºi mai cum ?
Niþã Lepãdatu.
ªi de ce-ai venit la noi ?
Am venit ºi eu la slujbã.
Aºa ? bine. Om vedea noi...
Privea crunt spre strãin. Dãdu de duºcã a doua oarã
rachiul, ºi-ºi ºtiri cu putere gâtul.
A ! da-i tare a dracului rachiul ista !... ªi cum
de-ai fugit de la Negoieºti ?
N-am fugit ; am venit de bunã-voie.
Aºa ? bine. Om vedea noi ! Vra sã zicã la vite eºti.
Apoi sã ºtii flãcãule, cã te afli subt ocârmuirea mea...
Pe mine mã chiamã Sandu Faliboga. Ai auzit de mine ?
Dacã te chiamã Sandu Faliboga, sã fii sãnãtos.
N-am mai auzit de dumneata.
Apoi ai s-auzi º-ai sã ºtii de-acu nainte. Vei fi
vrednic, te-i împãca cu mine. Dacã nu, greu ! Sã vezi
cum umblã cuconu Nastratin dupã cai ! strigã Faliboga,
ridicând capul ºi râzând rãguºit. L-am pândit eu din
vârful muncelului, într-amurgul. Apoi cu noi nu se
pune el, cuconu Nastratin. Eu îs mare hoþ ºi ºtiu sama
la cai, ºi la toate. Tot intra herghelia lui pe moºia
noastrã... Boierul nostru gãsea fânaþ cãlcat ºi pãscut
ºi caii nicãiri. De unde sã faci ispaºã ºi sã te despãgu-
beºti, dacã tâlharii lui cuconu Nastratin bãgau de samã
ºi-i scoteau înainte de a se face ziuã ? Aºa ? Bun ! zic
eu... ªi mã iau cu Alba mea astã-noapte, mãi tatã, ºi
245
Mihail Sadoveanu
intru pe moºia lui cuconu Nastratin ºi m-apropii de

cai... ªi începe a suna talanca Albei, încet, hai, hai ºi
se iau toþi cãiºorii dupã mine... ªi eu tot colea, tot
colea, cã le ºtiu sama, pânã ce i-am adus în curte.
ª-acu ºed la curte ºi se zbate cuconu Nastratin ºi nu-ºi
aflã loc. Ia acu sã vezi dumneata ce ispaºã are sã
plãteascã... Acu nu mai merge, mãi bade... Înainte
vreme, cãlcau dumnealor moºia prin toate pãrþile, prin
toate coturile, da acu nu ! Faliboga nu doarme... Eu cu
harapnicu ºi cu puºca ! Bat pândar, bat vãtav, nu ºtiu
sã nu-i prind pe moºia noastrã, cã eu aici-s cu credinþã
ºi cu jurãmânt... De aceea noi cãlcãm alte moºii dar
pe-a noastrã n-o mai calcã nimenea...
Faliboga se opri ºi privi mânios în juru-i.
Da ceaºca ceea unde-i, întrebã el. Mi s-a uscat
gâtul ! Apoi se întoarse spre Niþã.
Da tu, Lepãdatu, eºti însurat ori nu ?
Nu-s însurat, rãspunse scurt Niþã.
Apoi, eu, bre, îs însurat, ºi am un drac de muiere
care umblã calare ºi dã cu puºca ca ºi mine.
Sã fiþi sãnãtoºi ! zise Lepãdatu, fãrã sã priveascã
spre cel ce-i vorbea.
Faliboga îºi opri ceaºca în drumul spre gurã ºi-ºi
încruntã sprâncenele.
Mã ! grãi el aspru, cum vorbeºti tu cu mine ?
Cum mã-ntrebi, aºa-þi rãspund, zise încet Niþã.
Aºa ? da slujba n-ai s-o faci tu cu mine, mãi ?
Oi face-o ºi cu dumneata.
Da de mine nu te-i teme tu, mãi ?
Faliboga zvâcni drept în picioare ºi puse mâna pe
harapnic. În acelaºi timp rãsãri de la locul lui ºi Niþã
Lepãdatu ºi scoase repede din glugã un buzdugan
grozav, o mãciucã grea de alamã cu mãnunchiuri de
lemn de corn.
246
Ascultã, Faliboga, vorbi Lepãdatu ; eu îs om blajin...

c-o vorbã bunã mã faci rob... Altfel, cu rãul sã nu mã
ieie nimeni cã nu-i bine. ªi sã ºtii cã eu nu-s dintre cei
care se tem.
Faliboga îºi puse bãrbia în piept ºi privi þintã la
Niþã. Lepãdatu îl privea ºi el drept ºi dârz fãrã sã
clipeascã.
Ei lãsaþi, lãsaþi ºi voi ! se amestecã deodatã cu
glasu-i subþire moº Nastase Tentea. Ce dracu, mãi
oameni buni ! Abia v-aþi întâlnit ºi vã ºi uitaþi urât unul
la altul.
Moº Nastase, zise blajin Niþã punându-ºi buzdu-
ganul în glugã, ai spus o vorbã bunã... Eu n-am cu
nimenea nimic ºi-s bucuros sã fiu prietin cu oricine...
În sufletul meu nu-i duºmãnie.
Sã fii tu prietin cu mine ? strigã Faliboga mânios.
Apoi începu a râde arãtându-ºi ºtirbãturile. Mãi Niþã,
strigã el, frumos buzdugan ai !... Cu aºa tovarãº poþi
trece fãrã grijã prin lumea asta. Mãi Niþã, eu tot am sã
beau cu tine o ceaºcã de rachiu... Mãi, da tu tot ai
s-asculþi de mine, cã tu eºti mai tânãr ºi eu îs cãrunt.
Bine, bãdicã, a fi cum îi pofti... rãspunse Lepãdatu
luând ceaºca pe care i-o întindea Faliboga.
Sandu Faliboga se cinchi lângã foc ºi-ºi rãsuci o
þigarã, apoi o aprinse ºi se sculã repede.
Apoi eu mai trag o raitã pânã în Valea Lupului ºi
pe urmã mã întorc... grãi el cu glasu-i rãguºit. Îºi
desfãcu harapnicul ºi ieºi cu þigara în gurã. Tropotul
Albei se auzi îndatã grãbit, aproape, apoi mai departe,
apoi se stânse în noapte.
Rãmaºi lângã foc, ceilalþi pãstrarã un timp tãcerea.
Moº Nastase mai zvârli în flãcãri un mãnunchi de
trestie. Gheorghe Barbã aduse ulciorul cu rachiu în
luminã. Scânteile de la bordeie se stânserã. Numai în
247
Mihail Sadoveanu
întunericul de sus luceau stele. Vântul de peste zi tot

sufla ºi fremãta uºor în perdea.
Mihalache Prescurie, vânãtorul, zise :
Vãtav ca Faliboga n-a avut boierul nici n-a mai
avea... Cutreierã moºia ca vântul... N-au fost niciodatã
pãzite hotarele aºa ca acum.
De unde-i de loc ? întrebã Lepãdatu.
Prescurie se întoarse spre el.
Nu ºtiu, rãspunse. Nimeni nu ºtie de unde-i...
Altfel, când a venit ºtim cu toþii... Iaca, toþi îºi aduc
aminte... Într-o varã, la o gireadã veche de paie, ºi-a
fãcut cuib un om... Noi am aflat îndatã ºi l-am primit
sara la focul nostru ºi l-am hrãnit. Ne-a spus cã vine de
departe ºi-l cautã calaraºii. Acu de unde venea,
Dumnezeu ºtie... Poate a scãpat de undeva... de la
ocnã. Boierul a cunoscut cã este om strãin pe moºia
lui. L-a zãrit chiar în vârful girezii ºi între pãpuºoaie,
dar l-a lãsat în pace. Jandarmii parcã dau vreodatã pe
aici ? ªi pe fugar dacã nu-l laºi în pace, îl superi ºi-þi
poate da foc grâului, ori îþi sare în spate într-o vãlcea...
Aºa a venit boieru-ntr-o sarã aici în perdea ºi l-a gãsit...
ºi l-a îmblânzit cu vorba ºi l-a luat în slujbã. Iaca
de-atunci e Faliboga la noi, ºi are boieru un slujbaº ca
un zãvod... fãrã hodinã, fãrã milã.
Într-adevãr se aratã a fi om aspru ºi vrednic, zise
Niþã Lepãdatu.
Moº Irimia Izdrail, cel mai bãtrân dintre toþi, se uita
gânditor la cel nou venit.
Da tu, bãiete, grãi el, pe-acolo de unde vii ai
avut multe a îndura... Eu, omul dupã firea lui îl cunosc
ºi-l vãd c-a pãtimit.
Dã, moºule, rãspunse Niþã, care om nu pãti-
meºte ? Eu fãrã de pãrinþi m-am trezit pe lumea asta.
Am crescut prin uºile oamenilor ; unii m-au bãtut, alþii
248
s-au uitat cu milã la mine. ª-apoi aºa am învãþat eu a

preþui pe omul cel cu inimã bunã ; acela are în inima
lui dar de la Dumnezeu. ªi am crescut slujind. ªi ce sã
spun ? cu credinþã am slujit. Am umblat la apa Prutului,
la apa Jijiei, º-am auzit cã mai este þarã în colo, sate
mari, oameni mulþi, târguri întinse, da nu m-am dus
niciodatã sã le vãd... Mie parcã mi-a fost drag aicea...
unde-s oameni mai puþini. ªi sarac am fost cã chiar
de aº fi vrut, nu mã puteam duce nicãirea. Eu muncã
am dat cât am putut, da platã de la boier n-am prea
avut, c-am fost un bãiet sãrman. Am trãit în bordei, am
mâncat ce mi-au dat, º-am muncit ca o vitã, nu m-am
pus de pricinã. Acu am zis aºa : mi-a venit ºi mie
vremea sã mã duc în lume. Deocamdatã m-am oprit
aicea ºi parcã mai departe nu m-aº mai duce... Ce-am
sã pot face eu unde-s târguri mari ºi oameni mulþi ? Mai
bine m-oi împãca eu cu vitele ; cu ele am crescut ºi cu
ele mã înþeleg.
Hei, mãi bãiete, grãi moº Irimia Izdrail de
nãcãjit, nãcãjit ai fost, da eu þi-oi spune cã-i pãcat cine
nu vede lume multã ºi mândreþa târgurilor. Macar în
tinereþa lui sã le vadã. Eu de la unii ºi de la alþii am
auzit cã acuma umblã ºi-un fel de cãruþe cu foc... ªi
sunt case mari cu trei ºi cu patru rânduri. ªi cum umblã
oamenii la noi, în iarmaroc la Sãveni, aºa umblã acolo
ºi zi ºi noapte. Da cum sunt eu acu, la bãtrâneþã,
nu-mi trebuie sã le mai cunosc. Vezi tu, bre Niþã, cum
ne-am strâns noi aicea, la un pahar de bãuturã : tu eºti
din alte pãrþi, de la câmp ; Mihalache Prescurie e de
peste Prut ; Gheorghe Barbã a venit de la munte când
era un copil ; ºi toþi câþi sunt aici, venetici din toate
pãrþile, toþi s-au adunat în pustietatea asta, la pãmânt
mai mult ºi la lãrgime. Iaca ºi eu, mã vedeþi un biet
bãtrân, mâne-poimâne am sã mã duc. Iaca ºi pe mine
249
Mihail Sadoveanu
m-a aºezat Dumnezeu aici. Asta-i puterea lui. Cã eu,

mãi bãiete, în tinereþa mea am fost jâdov, ºi mi-a dat
Dumnezeu aºa un gând sã mã botez, ºi iaca de ºapte-
zeci de ani m-am despãrþit de cei care au rãstignit pe
Domnul nostru Isus Hristos... Acuma sunt moldovan ºi
creºtin ºi trãiesc ºi eu cu voi, cum vrea Dumnezeu, în
colþul ista de pãmânt...
Da eu, bade Irimie, de unde am venit... vorbi cu
glasu-i subþire ca un behãit de oaie moº Nastase
Tentea... Hm ! aºa-i ! de departe am venit ºi m-am aºezat
aici... ª-acu doisprezece ori treisprezece ani m-a lãsat
baba ºi s-a întors la lume, º-am rãmas singur cu
Marghioliþa mea... Hm ! aºa-i ! Acu-i sâmbãtã sara ºi noi
stãm la sfat ºi bem un pahar... De câþi ani, în fiecare
sâmbãtã, ne strângem noi aºa... Acu bãietu ista, Niþã, îi
tânãr, da are s-ajungã ºi el ca noi º-are sã cinsteascã,
º-are sã-ºi aducã aminte de cei bãtrâni. Noi aicea aºa
petrecem, noi în de noi, popã n-avem, bisericã
n-avem... suntem ºi noi niºte bieþi oameni care trãim în
singurãtate...
Gheorghe Barbã începu a râde scuturându-ºi pletele
cãrunte :
Iaca aºa, mãi bãiete, vorbeºte ºi jâdovu ista de
când îl þin eu minte, aºa vorbeºte ºi oaia asta, moºneagul
ista de Tentea... Spun una, spun alta, da toate-s la un
fel... ªi dupã ce cinstim rachiul, ne ducem ºi ne culcãm...
Da eu, bre, eu îs de la munte, de unde sunt pãduri...
Aþi vãzut voi, mãi, pãduri ca acolo ? Pune, mãi, zece
moºii ca a boierului, o sutã de moºii cap la cap... tot
pãdure verde de brad, mãi, tot pãdure verde de brad !...
ªi printre pãduri curg ape, mãi... ºi vâjâie... ºi vâjâie...
cum vâjâie pe aicea vântul iarna... Acolo-i altã lume...
He ! poate eu tot m-oi întoarce acolo... Tot aºa am zis
c-am sã mã-ntorc, ºi iaca, am îmbãtrânit bouar boieresc
250
ºi pe unde am fost eu tânãr tot nu m-am întors... Da

macar sã mor m-aº duce acolo...
Aºa multã vreme Niþã Lepãdatu ºi-a ascultat tovarãºii
vorbind în jurul focului, ºi din când în când îi venea
rândul sã ieie în mânã ulcica cu bãuturã de flacãrã. ªi
cu cât bea, cu atât o moleºealã mai mare îl cucerea, º-o
înduioºare mai adâncã îl pãtrundea. Iar de la o vreme
glasurile parcã se depãrtarã ºi slãbirã de s-auzeau tot
aºa de uºoare ca ºi ºopotul vântului de toamnã care se
strecura prin pãmãtufurile stufului din perdea.
De a doua zi, duminicã, Niþã Lepãdatu ºi-a început
slujba la vitele boiereºti. Sandu Faliboga l-a dus la
ocoale º-acolo l-a descântat puþin, cu glasul lui aspru :
Iaca, mãi bãiete, aicea-s vitele. Într-un ocol sunt
mulgãtoare, dincolo sterpe, mai încolo juncile, juncii ;
iaca, toate sunt dupã rânduialã aºezate... Tu îi lua
mulgãtoarele. Acestea trebuiesc purtate la locuri bune,
prin bahnã, unde mai este iarbã verde, ori prin locurile
unde a mai rãmas mohor...
Bine, bade Sandule, om merge ºi mi-i arãta ºi
locurile.
Aºa-i, om merge, macar cã le ºtiu ºi bãitanaºii
iºtia... Mãi, strigã Faliboga cãtre bãieþii ; iaca, v-am adus
un om ; sã-l ascultaþi cã altfel vai de pielea voastrã !...
Daþi drumu ! strigã el cu glas tare.
Bãieþii traserã zãvoarele ºi vitele începurã a ieºi din
ocolul de rãzlogi. Erau vite mãrunte, murgi ºi plãvane,
sprintene ºi cu coarnele þapoºe. Bãieþii le îndemnau
rãcnind, pocnind din bice, mânându-le la vale, cãtrã
iaz. Pulberea neagrã îndatã se stârni ºi se revãrsã în
valuri în toate pãrþile.
Acu, mãi bãietane, grãi Faliboga, încalicã pe
cãluþul ista sur. Iaca, ai mãciucã ºi mãciucãriþã la botul
ºelei, ai harapnic ; ºi cu bãieþii iºtia vezi de pãzeºte
bine averea boiereascã ºi n-o risipi...
251
Mihail Sadoveanu
Încãlecarã amândoi pe cai ºi se luarã dupã vite. Cu

glasul lui neprietinos, Sandu Faliboga îi dãdea toate
lãmuririle ºi învãþãturile.
Mãi Niþã ! grãi el într-o vreme uitându-se pe sub
sprâncene la flãcãu, asarã erai s-o pãþeºti cu mine.
Da de ce, bade Sandule ?
Aºa ; nu mã mai întreba de ce. Mie nu-mi place
sã mã-nfrunte nimenea...
Dã, bãdicã, eu nu þi-am greºit cu nimica... de ce
te uitai aºa de urât la mine ?...
Mã uitam urât ? strigã Faliboga privind lung la
flãcãu.
Da, te uitai urât, ce sã-þi fac ?
Mã flãcãule ! eu te-oi sfãtui un lucru... grãi rar ºi
rãguºit vãtaful ; eu te-oi sfãtui pe tine un lucru : sã
te porþi cu mine ºtii cum ? ca c-un pahar subþire de
steclã... Vezi-þi de vite ! strigã Faliboga ºi-ºi întoarse
scurt Alba în loc. Sã ne vedem cu bine !
Poticni din harapnic ºi intrã în fuga calului în nourii
deºi de pulbere.
Drumul apuca spre coada iazului ; vitele umblau
domol ; tãlãngi sunau înainte. Soarele rãsãrea în nourii
de aramã, ºi deodatã pulberile se umplurã de o rume-
nealã uºoarã ; apoi o luminã linã se împânzi în dealuri
ºi-n vãi. Curtea ºi bordeiele rãmãseserã departe în
urmã. Balta liniºtitã rãmânea ºi ea într-o parte, cu
cârdurile de liºiþe pe ea. Tãlãngile îºi oprirã sunetul
într-o vreme, iar vitele îºi plecarã capetele ºi începurã
a ronþãi iarba unei vãlcele mlãºtinoase.
Pe cãluþul lui sur, Niþã Lepãdatu fãcu ocolul vitelor.
Bãieþii îl priveau pe furiº, când trecea pe lângã noi.
Din când în când glasurile lor tinere se ridicau în rãcoarea
dimineþii strigând la o vacã care se rãsleþea : Nea,
Preoteasa ! na ! fã-napoi ! Glasul iute se stângea, ºi
252
liniºtea cucerea întinderile. În rãstimpuri neregulate

picura o talangã, vitele rãspândite înaintau încet pãscând
otava. Pe deasupra vãlcelei trecea din când în când o
prigorie, care þârâia în înãlþime ; pãrea o pasere rãtãcitã,
venitã cine ºtie de unde în aceste singurãtãþi.
Lepãdatu descãlecã ºi-ºi priponi calul. Începu a grãi
cu bãieþii ; îi întreba de numele vacilor ºi de nãravurile
lor, ºi ei îl purtau printre vite ºi-i lãmureau toate. Apoi îi
întrebã ºi pe ei cum îi chiamã, ºi unde li-s pãrinþii. Unii
aveau tatã ºi mamã la bordeie ; alþii erau veniþi din sate
depãrtate, copii orfani rãtãciþi în lume dupã o bucãþicã
de pâne. Niþã Lepãdatu îi întreba cu blândeþã, ºi,
ascultându-le glasurile, se gândea la locurile nouã în
care a intrat ºi la viaþa pe care i-o ascundea viitorul.
Trecu brumãrelul tot cu secetã ºi Niþã Lepãdatu
cãlcase cu vitele lui toate hotarele moºiei. Acuma cunoº-
tea drumurile, izvoarele, bãlþile ºi iazurile ; cunoºtea
numele oamenilor ºi ale vitelor, iuþelile lui Faliboga ºi
gusturile boierului. Se ducea din când în când pânã la
moara de devale ºi fãcea uruialã de ovãs ºi, sara, ajutat
de flãcãuaºi ºi de câþiva bordeieni, mai adãogea vitelor
puþinã brahã, ca sã le întregeascã hrana sãracã de
toamnã.
Altfel deocamdatã viaþa era uºoarã. Dar flãcãul ºtia
cã au sã vie ploile cele mocnite, pe urmã îngheþurile,
pe urmã viscolele iernii ºi atuncea va duce-o mai
greu, afarã între vite, în dosul saivanelor de stuh, subt
acoperiºurile de paie. Ducându-se ºi întorcându-se cu
vitele, vedea oameni lucrând la adãposturile vechi,
astupând spãrturile, schimbând acoperiºurile putrezite.
Boierul totdeauna era între lucrãtori, le arãta cum sã
facã ºi-i îndemna. Boierul acesta tânãr, dupã cât
vedea Niþã Lepãdatu, îºi ducea singur treburile moºiei.
Se scula în zori, umbla neodihnit pânã în sarã în
253
Mihail Sadoveanu
trãsurica-i uºoarã cu cai mãrunþi, suia dealuri, cobora

vãi, acuma era la pluguri, acuma la stâni, acuma la
vite, pe urmã la coºere. Întreba, certa, se supãra, se
domolea ºi pornea înainte în trãsurica lui. Pe obrazul
lui smolit ºi în ochii lui vii, era o dorinþã mare, º-o
voinþã : sã munceascã din rãsputeri ºi sã facã avere.
Vorba lui moº Nastase, se gândea Niþã : ce-i trebuie
lui atâta pãmânt º-atâta bãnet ?
Într-o zi liniºtitã de brumar, sâmbãtã dupã-amiazã,
flãcãul se sui în deal la bordeiul humelnicului.
De când venise pe moºie, nu mai dãduse pe-acolo.
Las cã nici n-avusese vreme.
Moºneagul era pe lângã vânturãtorii lui la ºopron.
Când cânele cel alb începu a zãpãi cu mânie ºi a se da
la picioarele lui Lepãdatu, moº Tentea ieºi cu scurtãtura
ºi cu sudãlmile lui.
Ai, batã-te ºepte draci ! marº, Colþun !
Dulãul se trase mârâind la un dos, flãcãul se apropie
ºi bãtrânul se înveseli.
Hm ! aºa-i, strigã el cu vocea-i subþire, n-ai mai
fost pe la noi de-acu o lunã, când ai venit din jos... Ce
mai faci tu, mãi Niþã ?
Bine, rãspunse Lepãdatu punându-ºi dinainte
ciomagul lustruit ºi sãltându-ºi gluga de la ºold.
Da cu Faliboga cum o duci ?
Cum s-o duc ? Bine...
Moºneagul prinse a râde.
Aºa-i... he-he-he ! aºa-i... am vãzut cã nu-þi prea
suflã el în borº... Ei, ce sã-i faci ?... Aºa-i slujba. Ai de-a
face cu oameni de toatã mâna...
Eu îmi caut de treabã, ºi ne împãcãm... vorbi
flãcãul privind în juru-i. Da dumneata, moº Nastase,
tot cu pânea asta... Parcã curge dintr-un izvor : nu se
mai sfârºeºte...
254
Ei, aºa-i pe moºia noastrã... rãspunse bãtrânul

fudul. ªi anul a fost bun... Au venit o mulþime de
cãrãuºi º-au tot ridicat grâu, au tot ridicat... Oare câte
parale sã fi luat boierul ? Phi ! multe parale trebuie sã
fi luat !... Am vrut eu sã-l întreb într-o zi, da l-am
vãzut cam supãrat pentru seceta asta ºi nu l-am mai
întrebat...
Aºa-i, seceta nu-i bunã pentru plugar... observã
Niþã.
Nu-i bunã pentru nimenea, mãi bãiete ! da ce
sã-i faci ? I-am spus ºi eu boierului : Cuconu Jor, zic, ce
sã-i faci ? ºi asta tot de la Dumnezeu îi... Când a vrea el,
tot are sã ne ploaie !...
ªi el ce-a fãcut ? a râs ?
Nu. El a dat aºa din cap, ºi s-a dus mâhnit la
curte... Ce sã-i faci ? Boier, boier, da are ºi el scârbã !...
Hm ! Aºa-i ! Hai la bordei ! adãogi moºneagul fãcând
semn de îndemn cu capul.
Trecurã printre coºere, printre mormane de pleavã
ºi ciucalãi ºi bubuitul de vânt al vânturãtorilor scãzu.
Niþã ridicã ochii ºi zãri în uºa bordeiului numai o clipã
capul Marghioliþei.
Fatã hãi ! strigã bãtrânul când se apropiarã ; ºi
începu a râde. N-auzi tu, Marghioliþã !... ia vezi de-o
leacã de apã rece... ªi ai pesemne ºi niºte zahar... Iaca,
iar a venit omul cel însetat.
Lepãdatu zâmbi, când fata se repezi din bordei
sprintenã, cu cofa de apã în stânga ºi cu ulcica de lut
în dreapta.
Ei, zise el, acu nu-s nici aºa de trudit, nici aºa de
însetat ca atuncea... Ce mai faci ? adãogi el privind
drept pe fatã.
Ce sã fac ºi eu, bãdicã ? rãspunse Marghioliþa.
Singuricã, cu treaba...
255
Mihail Sadoveanu
A mai fost pe la curte... se amestecã moºneagul...

A mai învãþat-o niºte horboþele madama cãlugãriþã... ªi
i-a dat ºi niºte zahar... Ia dã tu, fa Marghioliþã, zahar cu
apã, ca la boieri...
Zâmbind stânjenitã, fata scoase din sân o hârtie pe
care o desfãcu încet ºi alese din ea bucãþele de zahar.
Întinse flãcãului, dãdu ºi lui tatu-sãu, apoi puse între ei
cofa cu apã ºi potrivi ºi ulcica pe marginea cofei.
Flãcãul se aºezã pe prispa din proaspãt lipitã ; moº-
neagul se lãsã ºi el pe un snop de strujeni. Fata sta în
picioare ºi Niþã Lepãdatu, muºcând din zahar, bãgã de
samã cã e îmbrãcatã cu cãmaºã albã, cu horboþele la
mâneci ºi la guler, cã pieptãnãtura i-i strânsã ºi lucie ºi
cosiþele groase îs aºezate în cununã. Acuma parcã-i
pãrea mai nãltuþã decât întãia oarã, ºi mijlocul mai
strâns de bârneaþa roºie. Ridicã privirile spre obrazul ei
pãlit de arºiþa verii ; ea îndreptã ochii cãprii în altã
parte.
Zaharul ista miroase a busuioc... vorbi Niþã ºi
umplu ulcica cu apã.
Fata începu a râde, ochii i se micºurarã ºi-i lucirã.
Hm ! aºa-i, încuviinþã moº Tentea. Fetele iestea
au obiceiul de umblã cu toate buruienile prin sân...
Busuiocul nu-i buruianã, tãtucã !... rãspunse fata.
Luã cofa ºi ulcica ºi coborî în bordei, repede. Acolo,
o auzirã amândoi robotind o vreme, pe când vorbeau,
în lucirile blânde ale soarelui. Când glasul subþirel al
moºneagului nu se mai auzi, Marghioliþa sui în bordei
în lumina aurie ºi se aºezã la marginea prispei, cu toatã
sfiala care se cuvine unei fete mari. Moº Tentea se
ridicã ºi se duse sã mai vadã de niºte godaci care
guiþau ascuþit în ocolaºul lor ; ºi dupã ce se depãrtã el
mormãind subþire, Niþã Lepãdatu se întoarse spre fatã
zâmbind cu prietinie.
256
Încã de ieri m-am gândit eu sã mã sui pânã la

coºere, zise el. ªi iaca, am avut parte de vreme bunã...
E frumoasã toamna, rãspunse fata, îmi înfloresc
niºte dumitriþe...
Da de unde ai flori ? cã pe-aicea nu prea sunt...
Mi-a dat madama de la curte doi pui astã-varã,
cã ea are... ªi m-a învãþat sã-i pun în fundul bordeiului
la soare, ºi sã le aºez o leacã de gunoi la rãdãcinã. ª-au
crescut puii mari ºi frumoºi, º-acuma au sã-nfloreascã...
Se privirã o clipã zâmbind.
Pe la noi, prin bordeiele noastre, nu se vãd flori,
zise Niþã. Îmi spune morarul de devale cã-n alte pãrþi
sunt ºi grãdini mari, cu copaci ºi cu flori multe... El e
neamþ º-a umblat mult prin lume... Multe mai ºtie ! Îmi
spunea aºa într-un rând cã el a fost prin niºte târguri
mari, de umbli prin ele douã zile ºi nu le mai dai de
capãt... ªi zicea cã sunt mori cu maºini de foc, cum are
ºi boierul la treier, da mori mari, de macinã toate
grâiele din þarã... ºi spunea ºi de trinuri...
Ce sunt acelea ? întrebã fata uimitã.
Nu ºtiu, da am auzit cã sunt aºa un fel de cãruþe
care umblã cu maºini... ºi pe ploaie ºi pe ninsoare...
da repede grozav... acu sunt aici, º-acu nu le mai
vezi...
Multe minuni ! ºopti fata ; ca-n poveºti... Da pe
la noi nu sunt de-acestea.
Morarul are ºi ceasornic... zise Niþã.
Are ºi boierul, îl întrerupse fata ; mi l-a arãtat
madama...
Parc-aº vrea sã mã duc aºa prin lume, ºi sã le vãd
toate... grãi Niþã zâmbind.
Fata nu rãspunse ; rãmase gânditoare.
Dupã-amiaza de toamnã era foarte blândã ºi o
liniºte nesfârºitã întrista întinderile. Toate zgomotele
257
Mihail Sadoveanu
conteniserã. În pârloagele apropiate luceau fire lungi

de funigei ; un vânt abia simþit purta ºi prin vãzduh
firele acestea rãtãcitoare de matasã argintie. Flãcãul ºi
fata stãteau singuri pe prispa bordeiului. Nu-ºi mai
vorbeau, dar se simþeau chemaþi unul spre altul de
ceva tainic. Dintr-un tufiº de boz, la marginea unei
grãmezi de gunoaie putrezite, ieºi deodatã o nevãstuicã.
Se opri neliniºtitã în luminã ºi-i privi cu ochiºori negri
ca gãmãlii de bolduri. Era aºa de albã blãniþa ei, încât
parcã bãtea într-un albãstriu dulce, ca zãpezile cele
curate. Dispãru ca o sãgeatã. Tinerii întoarserã cape-
tele unul spre altul ºi-ºi zâmbirã cu prietinie.
Cu începutul acesta de dragoste în suflet, porni Niþã
Lepãdatu într-amurgul spre vitele lui. Le cercetã în
ocolul lor, le aduse cu bãieþii urluiala de ovãs, ºi
femeile venirã cu doniþele la muls. Se aprinserã lumi-
nile ºi focurile la bordeie ºi-n perdelele de stuh ; apoi
încet-încet se întinse liniºtea, ºi deasupra se bolti un
cer albastru întunecos, bãtut cu þinte mari de aur.
Lepãdatu sta pe spate în preajma vitelor, pe un maldãr
de paie, în cojocul lui. Se uita la cer. În minte socotea
ºi murmura numele florilor celor mai maºcate ale ceru-
lui, învãþate de la bãtrânii pe lângã care copilãrise.
Întãi nu se gândea la nimic ; îi plãcea sã se simtã
aºa singur ; pe urmã parcã-i lucirã la cãpãtãi ochii
Marghioliþei de la bordeiul din deal. Închise pleoapele
ºi o vãzu ca-n vis lângã el. Înþelese cã i-i dragã ºi i-i
dor de dânsa ; ºi deschise deodatã iar spre stele ochii
fierbinþi. Privi în juru-i ºi ascultã. Vitele stãteau tihnite
în staul ºi rumegau. Bordeiele ºi curtea se liniºtirã
deplin.
Se ridicã în picioare ºi-ºi strânse mai bine cãtãrãmile
chimirului. Pipãi în glugã, la stânga, buzduganul de ala-
mã, îºi luã între umeri cojocul ºi porni spre coºere. La
258
o singurã perdea, unde erau bordeienii cei bãtrâni,

mai ardea focul ; ocoli cãtrã perdea. Când se apropie,
auzi lãmurit glasul hârâit al lui Faliboga ºi behãitul
subþirel al lui moº Nastase Tentea. Nu mai stãtu la
îndoialã, o luã harnic la deal, ºi nu-ºi domoli pasul
pânã ce nu zãri prin întunecime grãmezile mari ale
coºerelor. Le ocoli încet ; voia sã iasã la fundul borde-
iului. Dar îl simþi dulãul cel alb ºi începu a lãtra cu
mânie. Se repezea necontenit prin întunecime, parcã voia
sã-l deie la pãmânt. Mãi Colþun, mãi Colþun... îl chema
cu prietinie flãcãul ; dar cânele nu voia sã înþeleagã.
Apãrându-se cu bãþul, înainta încet spre bordei.
Un glas gros ºi somnoros se auzi dinspre ºandramaua
vânturãtorilor : Care-i acolo, mãi ? În acelaºi timp
rãzbãtu prin noapte ºi vocea subþire a Marghioliþei,
chemând cânele. Tãcu dulãul, se liniºti ºi glasul
somnoros, Lepãdatu trecu repede spre bordei.
Dumneata eºti, bãdicã ? întrebã fata.
Niþã nu rãspunse. Se apropie, se opri lângã dânsa,
îi cãuta mânile ºi i le cuprinse.
Am înþeles eu cine poate fi... vorbi iar fata. Ce vrei ?
M-am gândit aºa sã vin sã te vãd... rãspunse
înãbuºit flãcãul.
Fata se lãsã prinsã de mijloc, ºi Niþã, apropiindu-ºi-o
la piept, îi simþea mireasma de busuioc din sân.
Bãdicã, vorbi deodatã fata încet, vinã la mine
ziua, º-om sta la vorbã... Acuma du-te, cã vine tãtuca...
Lepãdatu nici nu se gândea cã are sã-i lunece aºa
de uºor din mânã. Simþi numai cã a fugit de lângã
dânsul ; auzi uºa bordeiului închizându-se ºi zãvorul
sunând. Iar Colþun începu iar sã latre cu mare mânie.
Care-i acolo, mãi ? rãcni iar glasul cel somnoros
de la ºopron. ªi Niþã se strecurã repegior pe drumul pe
care venise ºi se lãsã la vale.
259
Mihail Sadoveanu
ªerpoaicã fatã, se gândi el. ªtie cum sã vorbeascã ºi

cum sã se poarte la vreme de noapte... Parc-am auzit-o
râzând dupã ce-a închis uºa... Cum vãd eu, trebuie sã
mã-mprietinesc întãi cu cânele... Iar ei parcã nu i-i silã
de mine. ªi parc-a ºtiut cã are sã-mi fie dragã...
Mormãia încet ºi zâmbea, apropiindu-se de ocoale.
Asta-i dragostea, asta-i dragostea... gândea el cu bucu-
rie ºi-i tremura ceva în toatã fiinþa. În neºtire se aºezã
la locul lui, în preajma vitelor, pe maldãrul de fân, ºi
sta iar cu ochii la stele ; ºi nici nu simþea rãceala nopþii
care trecea uºor peste fruntea-i fierbinte.
La câteva zile dupã aceasta venirã ropote de ploaie
cu întreruperi ; pe urmã ca niºte pâcle se aºezarã
lungile ploi de toamnã. Zãrile erau închise de un fel de
ziduri cenuºii. Dintr-un tavan jos de nouri curgea bur-
niþã rece, umezind clãdirile, adãposturile vitelor ºi
perdelele pustii. Pãmântul gras sorbi apa prin toate
crãpãturile lui, apoi începu sã chifteascã, ºi împrejurul
curþilor ºi pe drumurile de þãrânã oamenii ºi vitele
umblau prin noroaie înspãimântãtoare. O sãptãmânã
întreagã se trudirã bordeienii ca sã isprãveascã adãpos-
turile vitelor. ª-acuma, la ocoale, începeau oameni a
aduce nutreþuri, ºi vitele se miºcau încet în dosul
gardurilor de stuh, subt acoperiºuri de paie ; stãteau
triste cap la cap, ºi mâncarea numai o frunzãreau, ºi-n
jur, pretutindeni, curgea umezealã rece.
Oamenii stãteau în bordeie. Se zbiceau la vatra cu
foc apoi iar ieºeau cu þoluri în cap ºi lunecau cu
opincile prin glod.
Faliboga ºi pe vremea asta nu se mai astâmpãra. Ca
un drac cu glugã în cap umbla în toate pãrþile pe Alba
lui, ºi mâna pe oameni la treabã. Boierul, plictisit ca
totdeauna de asemenea vreme, nu mai avea ce face în
cãsuþa lui. Vânduse grâul ºi porcii îngrãºaþi, îºi încheiase
260
toate socotelile ; ºi într-o bunã zi îºi lãsã cãlugãriþa ºi

contabilul, lãsã pe Faliboga ºi pe toate slugile, se puse
în trãsurã ºi apucã drumul cãtrã lume ºi cãtrã petreceri.
În urma lui ploile sporirã ; ºi Faliboga, privind lanurile
pline de apã, zicea cu mulþãmire :
Are noroc boierul nostru, halal sã-i fie !...
Nimic din rânduiala moºiei nu se schimbã dupã
plecarea stãpânirii. Hambarele erau pline de tainuri :
sumane ºi cojoace se aflau pentru toatã argãþimea, iar
Faliboga, om cu credinþã, era neadormit ºi rãu ca un
zãvod.
Umblând prin ploaie ºi glod, în nãcazurile zilelor
acestora, Niþã Lepãdatu avea puþinã vreme sã-ºi îngri-
jeascã boala lui de dragoste. Mai dãdu o datã pe la
coºere ; bordeiul era umed, ºi-n încãperea strâmtã era
întuneric ºi rece... Marghioliþa îi zâmbi cu prietinie, dar
lumina care rãzbãtea prin ochiul de sticlã îi punea o
umbrã fumurie pe faþã. Stãtu de vorbã cu ea ºi cu
moºneagul ; apoi într-un rãstimp, spre sarã, tãcurã, nu
mai aveau ce-ºi spune ; bordeiul se umplu de întristarea
amurgului, ºi ploaia neîntreruptã suna uºor afarã.
Lepãdatu ieºi c-un dor mare de primãvarã în suflet ;
Marghioliþa îl petrecu o vreme cu ochii din prag. El îºi
puse gluga peste cãciulã ºi porni, lunecând la fiecare
pas. Se lãsa la vale, spre adãposturile vitelor, gânditor.
Deodatã, amintindu-ºi de ziua de toamnã în care sim-
þise dragostea, se înegurã ºi o mare nemulþãmire îl
cuprinse. Iarna-i grea pentru oamenii nevoieºi, care
duc sub pãmânt viaþã de cârtiþã.
Apropiindu-se de vitele lui, vãzu pe Faliboga care
sta cãlare lângã ºuri ºi-l aºtepta prin ploaie.
Da aista ce mai vrea ? mormãi el, ºi-ºi trase mai
tare gluga pe ochi. Voi sã treacã pe lângã vãtaf, dar
glasul lui aspru ºi rãguºit îl opri.
261
Mihail Sadoveanu
Ia stãi, mãi flãcãule, stãi, unde mi te duci ?...

Niþã simþi botul calului lângã cot. Faliboga descãlecã
repede ºi se alãturã de flãcãu, în gluga-i surã...
Unde-ai fost ? zise el scurt, ºi-l apucã de braþ.
Ia lasã-mã, bãdicã, rãspunse necãjit Niþã. Ce ai
cu mine. Destul sunt eu de amãrât º-aºa.
Cum ai lãsat vitele ºi te-ai dus ?...
Dacã le-am lãsat, le-am lãsat cu regulã...
Mãi, de mult am eu cu tine o socotealã, mãi
Lepãdatule, º-acuma m-ai gãsit în toane bune !...
Apoi vãd eu, bade Sandule, cã de la-nceput ai
dumneata ceva cu mine, da n-am ce-þi face. Eu îmi
caut de treburile mele, cautã-þi ºi dumneata de-ale
dumnitale...
Flãcãul vorbi hotãrât ºi porni spre ºuri.
Ia stãi, ia stãi tu ! gemu Faliboga întãrâtat. Îl
ajunse, îl apucã de braþ ºi-l întoarse în loc. Niþã se
smunci.
Bade Sandule, strigã el scurt, ce vrei ?
Mãi, eu îs stãpân acu aicea, ºi tu nu vorbi aºa cu
mine !... þipã Faliboga cu ochii holbaþi. Mãi, de ce plouã
atâta, de mi-i lehamite ? de ce-i glod de se-neacã omul !
Mãi, de ce-mi stupesc sufletul de necaz ? Eu trebuie sã
mã uºurez ºi sã plesnesc cu harapnicul pe cineva ! ºi eu
pe tine, mãi Lepãdatule, am sã te plesnesc cu harapnicul !
Faliboga rânjea. Niþã îºi pãli gluga lepãdând-o pe
umeri ºi se trase înapoi cu sprâncenele încruntate.
Aha ! nu-þi place ? strigã Sandu vãtaful. Apoi stãi
tu dacã nu-þi place !...
Lãsã calul ; fãcu doi paºi ºi-ºi desfãºurã harapnicul
negru.
Mãi Lepãdatule ! strigã el iar. Tu dacã-i sãri la
mine, eu te rup în douã ca pe un pui de gãinã !... Eu în
vremea mea, mãi bãiete, am fãcut multe ! ª-acuma
262
vreau sã-mi ºtii ºi tu de fricã, ca toþi ceilalþi... Sã tremuri,

mãi, când îi auzi de Faliboga !
Da ce þi-am fãcut eu, bade Sandule ? grãi Niþã
ameþit.
Faliboga ridicã biciul ; dar Niþã Lepãdatu se prãbuºi
scurt asupra lui, îi cuprinse dreapta ºi i-o rãsuci la
spate. Îi cuprinse ºi stânga, care se zbãtea, ºi i-o îndoi
lângã cealaltã. Cu harapnicul îi legã pumnii ; apoi
gemând de mânie, îl puse pe vãtaf la pãmânt, se lãsã
greu pe el ºi scoase buzduganul de alamã. Faliboga
icnea ºi-ºi rotea înspãimântãtor ochii în orbite. Suduia
înãbuºit ºi suflarea lui de duºmãnie era încãrcatã de
miros tare de bãuturã.
Ce vrei ? strigã cu ochii tulburaþi Lepãdatu, plecat
asupra lui. Picãturi de ploaie luceau pe ghioaga de
alamã.
Mãi Niþã, mãi bãiete, nu mã omorî ! gemu deodatã
cu groazã Faliboga.
Lepãdatu se sculã uºor în picioare ; îºi trecu la spate,
în chimir, buzduganul ; privirile i se muiarã ºi ridicã pe
vãtaf de jos.
Nu te omor, bade Sandule... zise el pripit. Ce am
eu cu dumneata ?... Mai bine m-oi duce în lumea mea
ca sã-mi câºtig o bucãþicã amarã de pâne , decât sã
mã rãzboiesc cu dumneata ori sã intru într-un pacat !
Iaca harapnicul. Iaca, pune-þi gluga-n cap, cã te plouã.
Suie-te pe Alba ºi du-te la bordeie. ªi pe mine n-ai sã
mã mai vezi !...
Ce spui tu, mã ? pufni Faliboga vânãt la obraz.
De ce n-ai dat cu buzduganul ? Eu credeam cã nu-i la
tine. Credeam cã te-ai dus fãrã buzdugan la fata lui
Tentea.
Bade Sandule, lasã-mã... Eu n-am inima dum-
nitale...
263
Mihail Sadoveanu
Îºi trase pe ochi gluga, ºi stãtu un rãstimp la îndoialã :

sã se îndrepte spre ºoproane, ori s-apuce drumul, spre
zarea necunoscutã.
Faliboga îl privea þintã ; parcã aºtepta ceva. Apoi iar
îl apucã pe Niþã de cot ºi-l întoarse în loc.
Mãi Niþã, zise el scurt ºi mai rãguºit parcã : nu te
mai duce, cã eu vreau sã mã împac cu tine.
Lepãdatu îl privi zâmbind.
Ce râzi, mãi ? strigã Faliboga. Tu n-ai credinþã în
mine !... Mãi, eu am fost om straºnic în vremea mea...
Am avut eu aºa, ceva, cu tine ºi te-am nãcãjit ; ºi m-ai
nãcãjit ºi tu... Da acu vãd cã ºi tu ai ale tale, ºi eu
vreau sã mã împac cu tine !...
Ia lasã-mã, bãdicã... grãi nãcãjit Niþã ºi se întoarse
sã plece.
Mãi Lepãdatule ! nu mã supãra ! strigã Faliboga.
Eu vreau sã mã împac cu tine ºi sã cinstim amândoi o
leacã de bãuturã !...
Faliboga apucã mânios de braþul drept pe Niþã ºi-l
smunci spre el.
Hai cu mine !
Lepãdatu îl urmã în tãcere prin cernerea ploii ºi
prin amurgul mohorât. Nimeni n-auzise, nimeni nu
vãzuse ce se petrecuse între cei doi. Bordeienii toþi
intraserã prin bârloguri. Lumini triste ºi sfioase licãreau
ºi tremurau în pânza de umezealã.
Cei doi oameni pãºeau anevoie prin þãrâna desfun-
datã. Alba îi urma cu capul plecat. Se oprirã la un bordei,
lângã perdeaua pãrãsitã, unde sfãtuiau de obicei borde-
ienii cei bãtrâni sâmbãtã sara. Era º-acu într-o sâmbãtã
sara, ºi-n bordei era luminã, ºi-nãuntru la cãldurã, isprã-
veau cina Gheorghe Barbã bouarul, moº Irimia Izdrail ºi
Mihalache Prescurie. Doi bãitãnaºi se uscau de umezealã
lângã vatra mare, unde ardeau mãnunchiuri de trestii.
264
Faliboga izbi cu piciorul în uºã, o deschise ºi intrã

înlãuntru, cu Niþã Lepãdatu dupã el.
Mãi Grecuºor ! se rãsti el cãtrã unul din flãcãuaºi,
subþire ºi slãbuþ ; ieºi afarã ºi du pe Alba acasã la
mine. ªi spunei Ianei sã vie încoace ºi s-aducã ulciorul
cel cu vin... Repede, mãi ! nu umbla împiedicat !
Auzi-tu-m-ai ?...
Grecuºor se deslipi ca o umbrã de lângã horn ºi ieºi
afarã ca suflat de vânt.
Oameni buni ! strigã Faliboga rãguºit, arãtându-ºi
ºtirbãturile, eu acu am gust sã fac cinste bãitanului
istuia... (ªi bãtu pe Lepãdatu pe spate). Am avut noi
ceva, da acu ne-am împãcat ! nu-i aºa, mãi Lepãdatule ?
Flãcãul nu zicea nimic.
Da vorbeºte, mãi omule ! strigã Faliboga mânios.
Mãi ! tu nu cunoºti pe Faliboga. Mãi ! cât îs eu de
amarnic... ca un câne rãu, mãi !... mãi bãiete, da sã ºtii
cã eu pe furiº nu muºc ! Ia ºezi, mãi Niþã, colea pe laiþã,
lângã vatrã, ºi scoate-þi gluga din cap...
Sandu vãtaful smulse gluga albã a lui Lepãdatu, îºi
smulse ºi gluga lui mohorâtã, puse pe flãcãu pe laiþã,
ºi el se trânti înaintea focului pe un scãunaº scund.
Ce mai zici, moº Izdraile ! strigã el apoi râzând.
Afarã tot plouã de mi s-a urât... Ia aºa, parcã-i o
negurã în jurul meu, ºi mã-nãduºã... Aici în bordei, îi
mai bine... Am eu o leacã de gust de chef în ia-sarã...
Dã, ploaia-i de la Dumnezeu, n-avem ce-i face...
întâmpinã zâmbind moº Irimia Izdrail. Iar cheful þi lã-i
face, dacã ai plãcere.
Plãcere am eu, mãi oameni buni, da eu vreau sã
dezgheþ ºi pe bãitanul ista. Tu nu zici nimica, mãi Niþã ?
Eu ce sã zic ? Ascult ºi eu cum vorbiþi dumnea-
voastrã...
Na ! vãd eu cã eºti cu îndoialã... da nu-i nimic...
265
Mihail Sadoveanu
Suflã cu zgomot, ca ºi cum ar fi fost plin de nãduh,

ºi se uitã în juru-i.
Moº Gheorghe Barbã, sã-þi uzi o leacã fluieru...
Sã-mi cânþi cum ºtii dumneata...
Þi-oi cânta, de ce nu ?... rãspunse gros Gheorghe
Barbã din fundul bordeiului.
Urmã o vreme de liniºte. Faliboga privea în pãmânt.
Apoi deodatã ridicã capul ºi-ºi aþinti ochii arzãtori
spre uºã.
Ai venit, Iano ? strigã el cu glas mare.
Uºa se deschise. Intrã o femeie scundã ºi voinicã,
roºcovanã la faþã ºi cu sprâncenele puternice. Îºi aruncã
din cap sacul cu care se apãrase de ploaie, se uitã
râzând în juru-i cu mânile în ºolduri, apoi se îndreptã
prin Faliboga.
Ce rãcneºti aºa ? vorbi ea c-un glas bãrbãtesc.
Am venit, º-am adus ºi ulciorul...
Grecuºor intrã cu ulciorul. ªi-ndatã Faliboga turnã
vin în ulcele de lut ºi cinsti pe cei de faþã.
De mult nu s-a mai vãzut vin pe-aici, zise el
vesel, da încaltea acu am adus de cel vechi, de la un
jidan de la Sãveni. Iaca, ºi eu închin ulcica asta... ªi zic
sã trãiascã Iana cu care mã am eu bine din alte vremuri,
ºi care a venit dupã mine cine ºtie din câte hotare... ªi
sã trãiascã ºi Niþã Lepãdatu sã-mi cunoascã inima... Iar
Barbã sã zicã ceva din fluierul lui !...
Bãu de duºcã ulcica º-o întinse Ianei. Cinstirã ºi
ceilalþi. Bãu ºi Lepãdatu, sub privirile arzãtoare ale lui
Faliboga ; iar Gheorghe Barbã începu a zice din fluier
un cântec de la munte.
La munte la noi, altfel sunã fluierul, grãi el dupã
ce se opri. Cânþi sus ºi-þi rãspund parcã vãile ºi
adâncurile.
266
Aº, ce-mi spui tu, mãi Barbã ! strigã Sandu vãtaful.

Iaca, sã-þi spuie Iana mea de pe când am colindat noi
munþii...
Am fost noi prin multe pãrþi de lume... rãspunse
Iana visãtoare, apropiindu-se de cãldura focului.
Am fost, urmã Faliboga. ªi câtã pãdure ºi câtã
câmpie am strãbãtut noi pe cai !... Noi în vremea noastrã
am avut meserie cu primejdie... adãogi mai încet vãtaful
zâmbind, cuprins parcã de-o mare plãcere.
Mai bãurã vin : în lumina focului ochii lui Sandu
sclipeau aprig. Cu ulcica în mânã, se îndreptã din ºele
ºi începu a cânta rãguºit :
Hei, Iano ºi iar Iano...

Du-te, dragã, ºi-mi aºterne
La rãscrucea uliþii,
La gârliciul pivniþii
S-aud cepul scârþâind
ªi vin roºu zurãind...
Îþi aduci tu aminte, Iano ? vorbi el c-o luminã ciudatã

pe faþã. Aºa îþi cântam eu când te chemam sã mergi
cu mine în lume... ªi tu mult m-ai chinuit, Iano. De
dragoste ºi de scârbã, îmi era neagrã inima, ca tina.
ªi-mi cânta Ilie Ragazan cântecul meu ºi eu mã uitam
la tine, ºi tu te uitai în altã parte :
Of ! º-am iubit o copiliþã

Cu milã ºi cu credinþã
ªi pentru durerea me
Mã dãdui în crâºm-a be !...
Bãui azi ºi bãui mâne,
Bãui patruzeci de zile...
...........................
267
Mihail Sadoveanu
Bãui preþul murgului

N-aflai gustul vinului...
Cu glasul rãguºit ºi cu ochii arzãtori aþintiþi asupra

Ianei, Faliboga mai mult rostea trãgãnat decât cânta.
Bãu iar cu sete o canã de vin, dupã aceea strigã cãtrã
Niþã Lepãdatu :
Mãi Niþã, mãi prietine ! vezi tu pe muierea asta ?...
Eu cu dânsa am hoþit, mãi ! Câte ape am coborât, câþi
codri am strãbãtut ºi prin câte locuri pustii am rãtãcit...
nici nu mai þin minte... Am fost, mãi bãiete, ºi prin
Dobrogea, ºi prin Bãrãgan, ºi peste Prut, º-am suit la
munte º-am coborât la vale Mulþi cai am furat noi
º-am prefãcut... ª-am stat ºi-nchis. ª-am fugit. ªi Iana
m-a gãsit º-aici... ª-acuma, iacã, mãi oameni buni,
m-am fãcut slujbaº cu credinþã... Da voi tot nu mã ºtiþi
cine sunt eu... ªi m-apucã aºa un foc, parcã m-aº
duce... ª-atuncea mã uit la Iana ºi beau câte-o leacã...
Iana zice cu ochii : Haide !... da eu îmi simþesc ciola-
nele mai grele ºi ele-mi zic : stãi !...
Hei ! n-am crezut, n-am socotit

C-a avea dorul sfârºit...
Mai cântã o leacã, mãi Barbã, cã mi-e jele ºi Iana

iar zice cu ochii : Haide !...
Femeia zâmbea în lucirea focului. Erau în trãsãturile
ei urme de frumuseþã ºi în ochi îi mai scânteiau încã
patimile. Privea la Faliboga ºi un întreg trecut îi învia
în amintire trecut de tulburãri ºi de porniri sãlbatice.
Fluierul lui Gheorghe Barbã începu a fierbe în
bordei, aºa de trist, aºa de dulce parcã deodatã se
deschideau câmpiile Prutului într-o luminã de toamnã,
ºi picura de pretutindeni cântarea nemãrginirii. Iana îºi
268
ºterse o lacrimã cu dosul palmei apoi începu a râde

cu ochii în gol, ameþitã de vin.
Mãi Niþã zise într-un târziu cu glasul greu ºi
Faliboga sã mai bem amândoi ºi ulcica asta ! Mãi, tu
eºti om tare de parc-ai venit din þinuturile unde sunt
multe biserici ºi mulþi popi... Tu ai altfel de inimã... Tu
eºti om cu milã ºi cu durere, cum n-am fost eu !
Târziu suirã din cãldura bordeiului în noaptea neagrã
de toamnã. Bãtrânii se pregãteau de culcare ; numai
Gheorghe Barbã ieºi învãlit în suman, ca sã mai vadã
ce fac boii boiereºti ºi flãcãuaºii care dormeau în
ºoproane cu ei. Niþã Lepãdatu mergea alãturea de
Faliboga ºi Iana umbla înaintea lor.
Iano, zise vãtaful, tu intrã ºi te culcã. Eu mi-oi
lua calul sã dau un ocol ºi mã-ntorc îndatã...
Femeia dispãru în umbrã. Faliboga îºi aduse iapa.
Mãi Niþã, vorbi el iar, ia-þi ºi tu cãluþul tãu ºi hai
cu mine !...
Coborârã la vaci ºi Lepãdatu îºi scoase calul.
Pornirã amândoi prin ploaia care curgea necontenit
rece ºi neîndurãtoare. Umblarã mult alãturi. Flãcãul
abia cunoºtea locurile. Dar vãtaful îºi ducea calul
repede, parc-ar fi umblat ziua.
M-am cam trecut eu în ia-sarã cu bãutura... grãi
el într-o vreme... dar moºia vãd cã tot mã cunoaºte...
Aºa cercetarã toate ocoalele ; pe urmã trecurã pe
malul iazului, pe lângã moara cu opustul umflat, suirã
vãlcelele Grâumãruntului la stâni, ºi trecurã pânã la
hotarul de la miazãnoapte. Pe la aºezãri, abia mor-
mãiau dulãii, pãtrunºi de ploaie în culcuºurile lor.
Încolo, pe întinderile goale, parcã mergeau împotriva
unui zid negru care se trãgea îndãrãt.
Pe când se întorceau, Faliboga mormãi :
269
Mihail Sadoveanu
Iaca, acu-i vremea cea bunã... O cunosc eu... Pot

veni doi-trei ºi-þi scot cele mai bune vite, dacã n-a fi o
leacã de pazã...
Trecând iar pe la coºere ºi ºoproane, strigã, cu
glasu-i aspru, ºi oamenii de pazã îi rãspunserã somno-
roºi. Tot aºa de somnoroºi ºi de înãbuºit zãpãiau ºi
dulãii o datã, de douã ori, pe urmã parcã-i apãsa în
amorþire negura ploii.
Târziu se oprirã înaintea curþii.
Doarme ºi cãlugãriþa singurã în casa boiereascã...
zise cu voce joasã Faliboga. Contabilul e bãtrân ºi se
culcã ºi el odatã cu gãinile dupã ce-ºi pune coma-
nacul peste chelie... Dinspre partea lor poate sã ardã ºi
sã se înece toate. Boierul petrece departe cine ºtie
unde... poate s-a dus prin strãinãtãþi... ºi iaca a ajuns
un hoþ ca Faliboga sã-i pãzeascã averile... Sunt ºi lucruri
pidosnice în lumea asta, mãi Niþã... Noapte bunã ! du-te
ºi te hodineºte ºi tu...
Lepãdatu îºi stãpâni calul.
Bade Sandule, grãi el, stãi o leacã...
Ce este ?
Bãdiþã Sandule, iartã-mã pentru cele întâmplate...
Mãi Niþã, tu eºti omul lui Dumnezeu, vorbi Faliboga
râzând. Du-te ºi te culcã ºi te gândeºte la fata humel-
nicului...
Vãtaful se ºterse în întuneric. Lepãdatu descãlecã
ºi-ºi duse surul la adãpost ; apoi îºi cãutã un cotlon
între vitele liniºtite. Îºi puse buzduganul la cãpãtâi, se
învãli în cojoc ºi înainte de a adormi se gândi un
timp, cu îndoialã încã, la purtãrile ºi vorbele vãtafului
boieresc. Pe urmã îºi îndreptã gândul spre fata lui
moº Nastase, ºi i se pãru cã-i departe, peste niºte
ape, îngropatã în negurile toamnei ºi-n vijeliile iernii
270
apropiate. Înainte de a adormi, auzi afarã prin vãzduh

chemãri jalnice de paseri strãine, rãtãcite...
Dupã o sãptãmânã se domolirã ploile, dar vremea
rãmãsese tot umedã. Pâcle alburii stãpâneau întin-
derile ; soarele nu se mai arãta, parcã trecuse în alte
zodii, sã lumineze alte lumi. Prin jurul curþii, bordeienii
umblau cãlãri, ducând vitele la adãpost ºi întorcându-le
înapoi în ºoproane. Pe la hambare ºi coºere, slujbaºii
umblau greoi, cu sumanele înflorite de bura negurilor.
Numai glasul lui Faliboga rãzbãtea cu putere prin
toate dosurile, ºi iapa lui albã fugea la trap pe cãrãri
glodoase.
Niþã Lepãdatu stãtu o zi întreagã la hambare, ca sã
aleagã opinci pentru dânsul ºi pentru flãcãuaºii de
subt ascultarea lui ºi ca sã tocmeascã cojoacele, cu
Isailã cojocarul. Erau acolo clãdite piei peste piei de
oi, ºi opinci º-un miros greu de seu. Stãteau pe
podina uscatã, între cojoace, ºi pe uºa larg deschisã în
douã pãrþi se vedeau depãrtãrile nedesluºite ºi fumurii.
Isailã, þigan bãtrân ºi pleºuv, cu obrazul negru ºi cu
mustaþa ºi barba albã, sfãtuia încet, stând greceºte ºi
împungând repede cu acul în pielea de oaie.
Eu, flãcãule, zicea el, am fost rob la cuconu
Iordache, tatãl boierului ist tânãr. Da ºedeam pe atun-
cea în colo, la Moldova, la alte moºii. Pe-atuncea erau
vãtavi de robi ºi ne bãtea cu harapnicul ºi ne þinea la
muncã de ne trecea os prin os...
Am auzit cã pe-acolo-s sate multe ºi dese... întrebã
Niþã, întinzând în mâni opincile galbene.
Hei, pe-acolo îs altfel de gospodãrii... da....
Pe-acolo fiecare casã cu grãdina ei, ºi cu gardul ei...
Pe-aici nu-i nimica, numai goliºte în toate pãrþile.
Pe-aicea în vremea veche a fost þarã tãtãrascã... Iaca, ºi
Anton, morarul, tot aºa spune...
271
Mihail Sadoveanu
ªi era bogat tatãl boierului vostru ? întrebã Niþã.

Þiganul îºi ridicã albul ochilor ºi clãtinã din cap.
Cumplit ! Moºii ºi vite, ºi multã argãþime... ºi
curþi mari la Avrãmeni. ª-a avut el cinci bãieþi ºi patru
fete... ªi la toþi le-a dat zestre câte o moºie. Da era
straºnic gospodar cuconu Iordache. Era un om mare,
cu mustaþa groasã... Toatã lumea se temea de el. ªi
cucoana Profiriþa tremura când se mânia boierul
cel bãtrân... ª-apoi uite dumneata cum s-a nimerit !...
Pesemne cã ist tânãr a-nvãþat de la cel bãtrân... Cuconu
Iordache a avut vãtav la Avrãmeni pe unu Neculai
Arnãutu... Era vrednic ºi rãu ia aºa cum îi Faliboga al
nostru... ª-apoi în vremea lui ºi Neculai Arnãutu fusese
hoþ de codru ºi-ºi fãcuse ºi osânda la ocnã... L-a scos
boierul ºi l-a adus la moºie ca sã mai îngrozeascã
oamenii... cã ºi pe vremea aceea oamenii erau mai
leneºi...
Þiganul privi în depãrtãri pe uºa deschisã parcã
din neguri chema amintirile. Lepãdatu, c-o custurã
ascuþitã, tãia curele pentru opinci.
Eu, zise iar Isailã, pe mezinul boierului, pe cuconu
ista Jor, l-am purtat în braþe ºi i-am spus poveºti, ºi
l-am învãþat la cãlãrie... Pe atuncea eram mai tânãr.
Acu a crescut el mare ºi eu am scãzut, da ºi-a adus
aminte, ºi m-a luat subt aripa lui. Pacat numai cã-ºi
petrece tinereþa prin aºa singurãtãþi... El e om tânãr ºi
tinereþa îºi are ale ei... Aici eºti ca la o sãhãstrie.
Încaltea eu, înþeleg, cã eu mâni-poimâni m-oi duce sã
mã întâlnesc cu þiganii ºi cu cojocarii de-acu o sutã de
ani da el, boier în floare... Lui altfel i se ºade, ºi altfel
i se cuvine...
Afarã, lângã uºã, se auzirã paºi uºori ºi glasuri de
femei.
Cine-i ? întrebã încet, mai mult pentru sine, Isailã.
272
Amândoi ridicarã capetele.

Intrarã scuturându-se de glod cãlugãriþa de la
curte ºi Marghioliþa lui Tenea. Un pas rar ºi mai greu le
urma ºi pe deasupra capetelor lor îmbodolite rãsãrirã
ºapca veche ºi luleaua lui Anton Neamþul ºi barba lui
uriaºã, fuior amestecat de fire roºcate ºi albe.
Hei... murmurã încet Isailã. La noi vine lume...
Are sã fie o leacã de sandrofie...
Cãlugãriþa dãdu repede din cap.
Bunã ziua... Ce mai faceþi ?...
Sãrut mâna... sãrut mâna... mormãi în barbã Isailã.
Ia ºi noi, mai pregãtim lumea pentru iernatic...
zise Niþã zâmbind ºi privind spre Marghioliþa.
Neamþul Anton îºi trecu luleaua dintr-un colþ de
gurã în altul ºi se aºezã pe un morman de piei de oaie.
Dãdu numai din barbã ºi-ºi miºcã luleaua în jos ºi
mormãi ceva gros.
Gutborgã ! gutborgã ! zise râzând ºi dând din cap
spre el Isailã cojocarul.
Neamþul zâmbi ºi el ºi-ºi scoase luleaua din gurã.
Vorbea stricat româneºte :
Ce mai face la tine, Isail ?...
Ce sã fac, domnule Anton ? Cos cojoace...
Pun, asta pun... dãdu din cap neamþul ºi-ºi puse
iar luleaua în gurã.
Zice cã-i bun, lãmuri, lui Niþã, cojocarul.
Madama cãlugãriþã îºi tremurã capul ºi grãi ascuþit :
Moº Isailã ! sunt aici niºte blãni de vulpe aduse
de domnu Anton...
Este, este... dãdu din cap neamþul.
Sunt... rãspunse cojocarul. Le-am îngrijit eu cum
trebuie... Numai caþaveicã sã-þi faci din ele...
Puºcat eu pe dinsele... mormãi neamþul de pe
pieile de oaie.
273
Mihail Sadoveanu
Adicã ai puºcat vulpile, ºi eu am îngrijit pieile...

adaose Isailã.
Gut, gut... fãcu Anton cumpãnindu-ºi luleaua.
Moº Isailã puse la o parte cojocul pe care-l cosea ºi
se ridicã gemând de la locul lui. Trecu în colþuri
întunecoase ºi scoase dintr-un cotlon pieile de vulpe.
Le aduse la luminã ºi le întinse în faþa cãlugãriþei. În
lumina leºieticã luceau în ape roºcate ºi alburii.
Au fost frumoase dihãnii... zise încet cojocarul.
Sã mi le-aduci la curte... grãi, tremurându-ºi capul,
cãlugãriþa. Apoi se aºezã pe o baniþã întoarsã cu fundu-n
sus. Marghioliþa rãmase lângã ea în picioare, în suma-
nu-i cenuºiu, cu broboada neagrã umbrindu-i ochii.
Neamþul sta gânditor. Deodatã, ca ºi cum ar fi grãit
cu pipa, mormãi :
Eu spus buier face pun sã însoarã.
Cum ? se însoarã ? întrebã Isailã cu uimire.
Iaca aºa, izbucni cãlugãriþa, aºa zice domnu Anton.
A fost cu boieru la târg înaintea ploilor, pentru niºte
târguieli de fierãrii...
Aber fost tocmai la Botoºani... mormãi Anton.
Da. ª-acolo s-a uitat el, a ascultat, a fost pe la
niºte boieri... º-a înþeles cã cuconaºu se însoarã...
Pe faþa palidã a cãlugãriþei, în ochii negri, tremura
o umbrã de neliniºte ºi de ciudã.
ªi cu cine, mã rog ? întrebã Isailã trãgându-ºi pe
genunchi cojocul la care lucra.
Este buier gros und bogat... gemu domnu Anton.
Chiamã la dânsu cucon Ionaºcu... avut moºie la Vãleni...
cinci mii fãlci pãdure... ºi numai o duducã are...
Apoi atuncea-i cuconu Ionaºcu Razu care venea
în vremea când ºtiu eu, la Avrãmeni, la boierii noºtri...
Îl ºtiu eu. Am vãzut ºi pe duducuþã, când era mititicã...
ºi subþiricã, ºi balaie. E o nepoatã a dumnealui.
274
Vra sã zicã ºtii cine-i ºi tot e adevãrat, murmurã

cãlugãriþa plecându-ºi ochii în pãmânt.
Îi ºtiu, îi ºtiu, urmã cojocarul, da cuconu Ionaºcu
trebuie sã fie bãtrân tare... ªi cucoana ºtiam c-a murit...
Ia-ia ! mormãi neamþul. Cucoana bãtrân nu este...
duducuþ fain, fain ºi dulce cum un flore...
Hm... vra sã zicã... vra sã zicã ne vine stãpânã...
zise cãlugãriþa zâmbind ciudat ºi privind în laturi, spre
Niþã Lepãdatu. Flãcãul tresãri, la sãgeata ochilor ei ; se
gândea la altceva.
Marghioliþa vorbi cu jumãtate de glas :
Mie-mi pare bine cã ne vine stãpânã tânãrã...
De ce ? o întrebã cãlugãriþa sclipindu-ºi ochii
spre ea.
Nu ºtiu... da aºa parcã-mi vine mie în gând... cã
are sã se schimbe pe la noi.
De schimbat se schimbã dacã vine... zise Isailã.
Unei duduci tinere ca aceea îi place o curte mândrã, ºi
grajduri cu cai de lux... ª-a rãsãdi boierul ºi flori ºi
copaci pentru dânsa...
O ! ia, mormãi neamþul, trebuie ºi droºca cu
glanþ...
Aºa-i, aºa-i... adãogi vesel cojocarul, cãtrã madama
de la curte.
Dacã-i domniºoarã nobilã, cum are sã trãiascã în
pustietatea aceasta ? întrebã cu oarecare oþãrâre cãlu-
gãriþa. Aici cine poate trãi ? Aici nu-s petreceri, aici nu-i
muzicã, nu-i teatru, ca la un oraº mare... Eu ºtiu, eu am
trãit altfel... Eu am trãit la Iaºi...
Ceilalþi o ascultau uimiþi dintrodatã. Aºa trebuie sã
fie..., murmurã cu pãrere de rãu fata humelnicului.
Cãlugãriþa îºi arãtã dinþii rãutãcioºi :
Aºa este... Numai eu nu ºtiu cum mi-am putut
închide viaþa aicea...
275
Mihail Sadoveanu
Apoi avu un râs vesel ºi privi iar pe flãcãu :

Dumneata ce zici, Niþã ?
Dã, ce sã zic ? Dacã li-s dragi unul altuia, le-a
plãcea º-aicea...
Cãlugãriþa îl privi lung cu zâmbet. Marghioliþa se
întoarse în loc, cu obrazu-n umbrã, ºi începu a cerceta
hambarul plin. Îºi trase încet broboada pe gurã, ºi oftã.
Madama se ridicã de la locul ei, ca o ramurã scãpatã
din încordare.
Apoi, moº Isailã, ia sã iei dumneata vulpile ºi sã
mergi pânã la curte... Da învãleºte-le cu ceva...
Merg, merg... rãspunse Isailã, dând la o parte
cojocul.
ªi dumneata, Niþã, abate-te desarã, ori mâni pe
la mine... Am a te ruga de un lucru...
Bine, rãspunse Niþã uitându-se nedumerit la
curteancã.
Se ridicã ºi domnu Anton.
Mergem ºi eu, pornim mora... mormãi el. Venit
la voi, vorbim puþin ºi fumat pipa... Acuma mergem.
Da tu nu mergi ? întrebã cãlugãriþa pe fatã.
Marghioliþa se trase îndãrãt ºi zise pripit :
Nu, eu mã duc acasã... M-a fi aºteptând tãtuca...
Bine, da vezi de mai dã pe la curte...
Madama îºi întoarse spre luminã obrazul palid ºi
ochii negri ºi ieºi cu miºcãri mlãdioase. Moº Isailã
încãrcã în spate blãnile de vulpe ºi se luã dupã ea rar,
plecat din ºale. Hm ! mormãi el... am sã mã duc sã
întreb ºi pe Faliboga... Pe urmã dacã nu i-oi spune º-a
afla, se holbeazã urât la mine...
Neamþul se gândea la ceva, ºi murmura neînþeles
pe lângã ciubuc ; se duse târându-ºi ciubotele grele.
Din uºã, îºi întoarse barba mare, ºi zise cu mirare :
276
Ce faci la tine, Niþã Lepãdat ?... Aber mai venit la

noi, la mora... stam de vorbã... De când rãmas fãrã
babã urit mare ºi plictiseºte... Ah ! La bunã vedere !...
Se duse pâcâind din lulea.
În hambar se fãcu tãcere, ºi crescu puþintel lumina
leºieticã.
Niþã se sculã sprinten de la locul lui ºi se apropie
de fatã. Îi zâmbea cu dragoste ºi voi sã-i cuprindã o
mânã. Marghioliþa îºi ridicã broboada de pe ochi ºi-ºi
descoperi faþa. Se trase îndãrãt ; îl privi spãrioasã.
Bãdicã, vorbi ea grãbit, sã nu te duci la curte...
Lepãdatu îºi lãsã mânile în jos ºi o privi cu luare-
-aminte.
Dar ce este ?
Fetei îi venirã lacrimile în ochi.
Nu te duce, Niþã... Acu am vãzut eu ce inimã are
cãlugãriþa. Nu te duce !...
Dar ce ai tu, Marghioliþã, de ce te zbaþi aºa ?
Fata îl privi cu mânie ºi cu dragoste ; se apropie de
el ºi-i dãdu mânile. Lepãdatu nu pricepea lãmurit ce
este, însã îl strãbãtu o înfiorare fierbinte, când o simþi
pe fatã tremurând lângã pieptul lui. Îi cuprinse cu
dreapta grumazul. ªi ea i se zbãtea moale în braþe, iar
el o sãrutã ameþit.
N-ai sã te duci, aºa-i cã n-ai sã te duci ? zicea ea,
ºi-l privea c-un fel de sãlbãtãcie. Vinã desarã la bordei,
am sã-l mân pe tãtuca de-acasã... º-om sta de vorbã...
Deodatã tresãri. S-auzeau afarã paºi. Strãbãtu înlãuntru
ºi glasul subþire al cãlugãriþei.
Apoi glasul mai slãbit :
Moº Isailã, nu sta, du-te înainte, cã te ajung...
Fata se desfãcu de lângã Lepãdatu, îºi trase iar
broboada pe ochi ºi peste gurã ; obrazul i se întunecã de
urã. ªopti pripit : Sã vii, bãdicã... ªi se strecurã afarã.
277
Mihail Sadoveanu
Lepãdatu rãmase singur, ameþit. Se cinchi jos iar,

între blãnile de oaie, lângã clitul de opinci. Încercã sã
lucreze cu custura ºi cu þãpuºa, dar n-avea nici un
spor. Bordeiul întunecos, în care trebuia sã-l aºtepte
fata humelnicului, i se aºezã în luminile ochilor.
Moº Isailã îl gãsi privind în gol. Când începu a
vorbi, flãcãul tresãri.
Am fost la curte... zise el. Sã vezi ce odãiþã are
cãlugãriþa noastrã... Numa scorþuri scumpe... Da ce ai
tu, bãiete ? Parcã nu þi-s boii acasã.
N-am nimica, moº Isailã, rãspunse flãcãul râzând.
Mã gândeam ºi eu la ceva.
Moºneagul zâmbi ºiret.
Eu ºtiu la ce te vei fi gândind tu, bãiete ? Când
eram ca tine, mã gândeam ºi eu la asta...
Ei, moºule, nu mã gândesc eu la ce socoþi dum-
neata...
ªtiu, ºtiu... vorbi Isailã cojocarul. Se vede dupã
cãutãturã. Eu parcã spun ceva ? Ia ºi eu cu nacazurile ºi
cu gândurile mele.
Moºneagul se aplecã asupra cojocului lui ºi prinse
a mormãi pe nas un cântec. Într-un târziu i se deºteptã
glasul, trãgãnat ºi melancolic :
De friguri zaci ºi te scoli...

De dragoste zaci ºi mori...
Nu te uita la ce spun eu... zise el cãtrã flãcãu...

Aista-i un cântec din tinereþele mele...
Amândoi râdeau uitându-se unul la altul ; apoi îºi
întoarserã ochii spre întinderile triste, învãluite în ceaþã.
Fata humelnicului nu era ca toate fetele dupã
ºtiinþa lui Niþã Lepãdatu. Era aprigã în dragostea ei, ºi
parcã i se ascuþise mintea. Noaptea uneori, când se
278
ducea la dânsa ºi moºneagul nu era acasã el sta

ameþit dupã desmierdãrile întâlnirii ; iar ea aprindea
gazorniþa, o aºeza pe prichiciul hornului ºi începea
sã-l întrebe ºi sã vorbeascã cu el despre ce avea sã se
întâmple în viaþa lor.
Eu zic aºa vorbi ea într-un rând sã ne ducem
amândoi la boier la primãvarã, ºi sã-i spunem cã ne
luãm... ªi sã ne înlesneascã sã facem o gospodãrie
bunã, cum am auzit noi cã sunt prin alte pãrþi...
Lepãdatu se minuna de gândurile ei, dar îi plãceau.
ªi trebuie sã facem nuntã, la bisericã, cu popã...
Pe-aici oamenii nu mai ºtiu de rânduiala asta.
Aºa este... încuviinþã Niþã. Trebuie sã ne cunu-
nãm ca creºtinii, înaintea lui Dumnezeu... ªi trebuie sã
ne ducem ºi la cârmuire...
Dacã trebuie, ne-om duce... vorbi fata pe gânduri.
Într-un rând, la despãrþire, flãcãul îºi aduse aminte
de ceva ºi începu a râde.
Ascultã, Marghioliþã, zise el, ce-aveai tu atuncea,
în hambar, când tot îmi spuneai sã nu mã duc pe la
madama de la curte ?...
Da te-ai dus ?...
Nu m-am dus, dar m-am mirat... Parcã îi erai o
duºmancã... Doar te duci la dânsa, ºi ea îþi vrea binele...
Ei, nu-i nimic aºa mi-a venit mie atuncea.
Nu m-am dus ºi putea sã se supere... Da am
crezut cã cine ºtie ce-i...
Fata râse uºurel ºi-ºi aplecã fruntea în pieptul flãcãului.
Dacã s-a supãrat, i-a fi trecut... Las-o pe cãlu-
gãriþã-n pace...
Lepãdatu se gândea, ducându-se spre vitele lui :
Mare ºerpoaicã ºi mare zmeoaicã îi ºi fata asta a
moºneagului... Acu de ce mã fierbe ºi mã poartã ea aºa
cu vorba ?... Da ce-i pot face ? Vede ea cã mi-i dragã !
279
Mihail Sadoveanu
Pe la sfârºitul lui rãpciune un vânt aspru de la

miazãnoapte mãtura pâclele. Se ivi un soare gãlbui,
fãrã putere. Noroaiele ºi bãlþile amorþirã. ªi peste un
amurg arãmiu, care colora zarea de la miazãzi la miazã-
noapte nãvãlirã nourii ninsorilor. ªi o furtunã, venitã
de la mãrile îngheþate, începu a purta roiurile de fulgi.
Iarna porni cu viscol.
Faliboga veni prin întuneric la ºopronul lui Niþã :
Începe iarna ca nealtãdatã, zise el ; semn rãu,
mãi prietine !...
Dã, rãspunse flãcãul, iernile-s grele, ºi noi suntem
în mâna lui Dumnezeu...
Þi-i bun cojocul ? ai opinci largi ?... te-i întoarce
ºi tu cu spatele la ea ºi-i lãsa-o sã treacã...
Apoi altceva ce-i de fãcut ?... rãspunse Lepãdatu
râzând.
Vãtaful trecu cu calul spre alte ºoproane.
Acuma în jurul curþii murmura viaþã mai multã.
Ciobanii aduseserã oile la vale, în perdele. Vitele toate
erau îngrãmãdite în ºoproane. Toatã gospodãria întinsã
a boierului se strângea la un loc de frica iernii. Vântul
cel rãu parcã-i rãscolise pe toþi. Umblau în toate pãrþile
în sara asta de început de iarnã, vorbeau mai vioi,
strigau ºi-ºi chemau cânii prin viscol.
Niþã Lepãdatu îºi întoarse tohoarca cu miþele în
afarã, trecu pe lângã rândul lung de vite, sã vadã dacã
stau în liniºte, dupã aceea fluierã pe Sãrmanu, cânele
adus de flãcãuaºii care erau sub privegherea lui.
Scoase din glugã o bucatã mare de mãmãligã ºi i-o
puse dinainte, apoi îl mângâie pe gât ºi-l bãtu încet
pe bot.
Mã Sãrmanule, da tu ai cojoc de iarnã ?
Blana groasã a cânelui lucea neagrã prin bãtaia
ninsorii. Flãcãul stãtu un timp privind în întuneric ºi
280
gândindu-se. Din cei mai depãrtaþi ani, de când îºi

aducea aminte ºi de când îºi petrecea zilele slujind la
vite boiereºti, fiorurile iernii îi strecurau neliniºte în
suflet. Simþea ceva aspru ca un murmur de duºmãnie
suflat de pe alte tãrâmuri.
Hai, Sãrmanule, la bordeie... vorbi el cãtrã câne.
Cu tohoarca miþoasã în spate ºi cu cânele dupã el,
Lepãdatu trecu prin zbaterea fulgilor. Luminile de la
vizuinile omeneºti abia licãreau. Intrã în bordeiul moº-
negilor, se aºezã pe laiþã, lângã foc ; cânele i se culcã
la picioare. Stãtu acolo o vreme pe gânduri. Din când în
când intra un bordeian, ori un cioban nins, ca sã fumeze
o lulea, pe urmã ieºea. Bãtrânii vorbeau c-un fel de gla-
suri îngrijorate, ºi-ºi aminteau de iernile grele din trecut.
Parcã vorbeau despre rãzboaie ºi cumpene grele. În
rãstimpurile de tãcere, s-auzea afarã ºuiet de ape ; ºi
gazorniþa tremura, atinsã de suflãrile care intrau pe horn.
Viscolul se potoli a doua zi dimineaþã, dar ninsoarea
mai þinu o zi º-o noapte. Când stãturã fulgii, se întãri
frigul. Bordeienii ieºeau ca din fundul pãmântului ºi
tãiau cãrãri. Fumuri se înãlþau drept în sus ºi sunetele
ºi glasurile loveau ca într-o sticlã sonorã. Cãlãri pe cai,
Faliboga ºi Lepãdatu se duserã ºi cercetarã girezile de
paie ºi stogurile mari de fân. Oamenii veneau cu sãnii
la încãrcat. În apropiere, ciobanii luminau locul în
jurul perdelelor în care stãteau grãmãdite oile. Pânã în
fundul zãrii se întindea o pânzã albã, nepãtatã. Din
senin, uneori cobora ca o fumegare, se apropia, º-un
convoi lung de corbi presãra puncte negre miºcãtoare
pe lumina omãtului.
Cu douã zile înainte de Sfântul Neculai, la amiazã
zurgãlãi argintii se auzirã de la coºerele din deal sunând
dulce cãtrã vale. ªi-ndatã, ca fulgerul, se rãspândi zvon
cã soseºte boierul Avrãmeanu. Bordeienii izvorârã ca
281
Mihail Sadoveanu
furnicile din toate pãrþile. Ieºeau ºi femeile ºi copiii

desculþi îºi întindeau capetele pe dupã creasta muºu-
roaielor lor.
Într-adevãr, sosea stãpânul într-o sanie cu patru cai,
ºi cu zurgãlãi care sunau felurit. Faliboga ºi cu Iana lui
ieºirã din bordeiul lor în cojoace curate ºi coborârã
spre curte întru întâmpinare.
Vai ! Sandule ! strigã muierea vãtafului cu uimire.
Aºa mândrã sanie încã n-am mai vãzut...
Taci, femeie, rãspunse Faliboga râzând, cã este
în sanie ceva ºi mai mândru, ºi mai minunat...
Ce este ?
Apoi eu îs mai nalt ºi am ºi gâtul mai lung...
Ridicã-te ºi tu în vârful degetelor ºi vezi...
Alei ! Sandule ! asta are sã fie stãpâna noastrã...
Mândrã duducuþã !...
Într-adevãr, cuconu Jor venea la moºia lui cu mireasa,
ºi cu bãtrânul, cuconu Ionaºcu Razu.
Tot s-au adeverit vorbele, Iano... murmurã
Faliboga... De-acu cine ºtie ce-a mai fi !...
Iona se întoarse spre vataf ºi-l privi pieziº, cu sprân-
cenele puþin încruntate.
De ce zici tu vorba asta, Sandule ?
Hei, Iano, hulubiþa asta-i pasere de târguri º-are
sã desfacã pe boier de pustietãþile noastre...
Iana nu rãspunse ; îºi aþinti ochii arzãtori asupra
sãniei care venea domol acuma ; privi lung obrazul
trandafiriu învãluit în blãnuri al cucoanei celei tinere ;
dupã aceea se trase în dosul lui Faliboga ºi se învãli
mai bine în cojocu-i de berbec.
Om vedea ºi noi ce drac a mai ieºi de-aici, ºopti
ea încet.
Sania trase la scara caselor de vãlãtuci. La ferestre
fâlfâirã perdelele albe parcã se desfãcurã niºte pleoape ;
282
uºa se deschise ºi cãlugãriþa se strecurã în cerdac,

subþiricã, în caþaveica-i de vulpe, privind c-un zâmbet
încremenit pe faþa-i finã la cuconiþa cea bãlaie. Din
toate pãrþile veneau bordeieni ºi se adunau în jurul
sãniei, cu cãciulile în mânã.
Se desfãcu întãi din blãnuri ºi se coborî sprinten
cuconu Jorj, cu faþa-i smeadã plinã de un zâmbet fericit.
Pe urmã se dãdu jos, trãgându-ºi încheieturile, boierul
cel bãtrân, gros ºi greoi, cu mustãþi albe ºi sprâncene
negre. ªi sãri la urmã uºuricã, ajutatã de braþele lui
Avrãmeanu, ºi subþirica cea balaie, cu cãciuliþã albã
pe-o sprânceanã, ºi c-o blãniþã ca puful în jurul ochilor
º-a urechiuºelor.
Intrarã în casã. Cãlugãriþa-i urmã plecatã din ºele ºi
cuviincioasã. Oamenii stãteau în loc. Privirã întãi sania,
ºi caii, ºi vizitiul cu blana-i albastrã ºi cu cãciula-i
buhoasã cãzãceascã ; pe urmã, dupã ce sania trecu spre
grajduri, ei rãmaserã vorbind despre boieri ºi despre
minunatele þinuturi din care veneau aceºti oameni
fericiþi ºi bine hrãniþi. Era ca o luminã în viaþa lor, ca
sosirea unui domnitor.
Când ieºirã boierii din casã, bordeienii se aºezarã
pe douã rânduri, privindu-i cu luare-aminte. Erau rumeni
la faþã ºi veseli. Cuconu Jorj se îndreptã spre supuºii
lui ºi zise zâmbind :
Iaca, stãpâna voastrã, mãi, oameni buni... ºi pri-
vea ºi el ca pe ceva scump ochiºorii care clipeau
neîntrerupt în puful blãniþelor.
Dumnezeu sã-i deie sãnãtate... rãspunserã câteva
glasuri.
Boierul cel bãtrân fuma dintr-o þigaretã de chilim-
bar. Privea spre oameni, parcã se gândea la altceva.
Zise c-un zâmbet de milã spre domniþa cea balaie :
Oh ! ils sont bien sales, les pauvres gens !.
283
Mihail Sadoveanu
Ce zice ? ce-a spus ?... ºopteau oamenii întorcând

nasurile unul spre altul.
Strângându-se în blãnile lucitoare, boierii trecurã
mai departe. Se oprirã ºi privirã spre bordeie. Zâna cea
balaie începu a râde : Tiens ! qu-est ce que cest que
ça ? ºopti ea cu glas dulce. ªi privind cu ochii frumoºi
spre Avrãmeanu, urmã tot franþuzeºte :
A ! sunt locuinþi !... Cât sunt de ciudate !...
În adevãr, aici suntem departe de civilizaþie ! zise
ºi cuconu Ionaºcu, învãluindu-ºi faþa în fum albãstriu
de tutun.
O, e foarte ciudat ! foarte ciudat ! ºopti domniþa.
ªi parcã i se puse un abur pe ochii albaºtri. Bordeiele
acestea îmi aduc aminte de poveºtile cu cãrbunarii pe
care le ceteam la pension...
Grãmada bordeienilor venea ca o turmã sfioasã ºi
mulþumitã în urma lor. ªi boierii cotirã spre perdele ºi
spre ºoproanele vitelor.
Gospodãria mea e foarte sumarã... ºoptea cuconu
Jorj, c-un uºor zâmbet de stânjenire pe faþã dar aici
nu putem face altfel. Suntem în pãmânturi nouã.
Ea îl privi zâmbindu-i dulce. Era într-adevãr foarte
frumoasã ºi gingaºã domniþa lui Avrãmeanu, ºi borde-
ienii o observau cu uimire, grãindu-ºi încet la ureche :
Vorbesc franþuzeºte... mormãi Faliboga, cãtrã Iana.
Cred cã nici vara nu-i mai frumos aici... ciripi
cuconiþa iar, surâzând ºi întorcându-se uºurel în loc...
Pentru mine lanurile de grâu sunt tot ce poate fi
mai frumos... zise Avrãmeanu... Iaca ºi Faliboga, urmã
el zãrind pe vãtaf. Ia vinã-ncoace, Sandule
Faliboga se înfãþiºã, drept, ºi cãutã sã-ºi îndulceascã
pe cât putea asprimea obrazului.
Sãrutãm dreapta, stãpânã... grãi el cu sfialã, ºi
întinse spre domniþã laba-i neagrã.
284
Dã-i mâna, sã þi-o sãrute... ºopti Avrãmeanu tot

în franþuzeºte. Faliboga ridicã ochii spre el. Apoi sãrutã
mânuþa înmãnuºatã.
Toate merg bine, Sandule ? întrebã iar boierul cu
bunãtate.
Toate, ca-n toþi anii, rãspunse liniºtit Faliboga.
Oi veni la curte º-oi da samã.
Acuma n-avem vreme, Sandule, zise Avrãmeanu.
Suntem numai în trecere... Plecãm mâne dimineaþã...
ªi vã duceþi departe, stãpâne ?...
A, da... Tocmai în þara talienilor... voi nici n-aþi
auzit de aºa ceva...
Ba am mai auzit noi, stãpâne... zise Faliboga,
oftând, ºi strecurarã privirea-i neagrã spre Iana.
Domniþa deodatã începu a râde.
Mi-i frig ! mi-i frig ! suspinã ea. Sã intrãm în casã...
Apucã braþul lui Avrãmeanu ºi-ºi lipi capul pe umã-
rul lui.
Þi-am fãcut gustul... am venit sã-þi vedem împã-
rãþia de la marginea lumii... ªi râdea subþirel. Sã
plecãm repede, repede... repede departe !... unde-s
flori... ºi cântece ! Ah ! cât sunt de fericitã, Georges !...
Grãbirã paºii ; ºi boierul cel bãtrân se silea sã-i
ajungã ; pãrea puþin cam plictisit ; zicea cu mustrare :
Rozino... Rozino... te observã oamenii. Fii cuminte.
Apoi începu a tuºi ºi zvârli þigara.
Iana zise, privind zâmbitoare dupã arãtarea fericitã
a stãpânei lor :
Auzi, Sandule, o chiamã Zina.
Faliboga mormãi ceva neînþeles. Boierii intrarã în
casã. Apoi peste puþin ieºi cuconu Jorj singur ; ºi che-
mând pe Faliboga, îi zise cu glas tare :
Sandule, sã trimeþi un om cu sania pânã la comunã,
s-aducã de la crâºmã trei vedre de rachiu... Sã dai
285
Mihail Sadoveanu
cinstea asta la oameni... chiar în ia-sarã... Da sã fii cu

luare-aminte...
Am înþeles, cuconaºule, rãspunse Faliboga. Da
când vã-ntoarceþi ?
Cine ? întrebã boierul. A ! cuconiþei nu-i prea
place pe la noi... Da eu mã întorc cât de degrabã, cât
de degrabã...
Apoi sã vii sãnãtos, stãpâne... zise Faliboga.
O mânã mititicã bãtu-n geam. Cuconu Jorj se întoarse
râzând ºi intrã în casã. Faliboga se îndreptã înspre
oameni cu sprâncenele încruntate.
Puneþi-vã, mãi, cãciulile în cap ! ªi-ºi îndesã ºi
el cuºma pe sprâncene. Sã se ducã Andrei Broascã
dupã rachiu, strigã apoi cu asprime, ºi voi duceþi-vã de
vã cãutaþi de treabã ! Acu boierii au intrat în casã la
hodinã, ce mai vreþi ?
Bordeienii se risipirã încet-încet târându-ºi prin omãt
opincile umplute cu paie ºi grãind despre întâmplarea
cea mare. Faliboga strigã cãtrã flãcãuaºul cel subþire :
Mãi Grecuºor ! sã fie Alba înºeuatã... Mã duc sã
cercetez dacã s-a împlinit ce am poruncit dimineaþã...
Porni mormãind într-o parte, ºi Grecuºor o împunse
la fugã ca o iazmã, sãrind cu paºi mari prin troian.
Cu dulãul la picioare, Niþã Lepãdatu aºteptase pe
stãpâni lângã ºopronul vacilor. Îi vãzuse îndreptân-
du-se spre el, se descoperi de departe ; dar privirea
care scânteia în blãniþa albã lunecase numai asupra
lui, trecuse în altã parte ; boierii se întorseserã ºi Niþã
rãmãsese la locul lui, cu cãciula în mânã.
Faliboga venea cu paºi mari spre el. Se opri rânjind :
Ei, mãi Niþã ? ce zici ?... Pune-þi, mãi Niþã,
cãciula-n cap.
Tare-i mititicã ºi frumoasã !... zise Niþã.
286
Cum ? d-apoi ce crezi tu, mãi ?... Asta-i fiinþã

curatã... Nu ca noi... Mirosim a fum º-a bordei... Asta-i
carne de lapte, crescutã în puf... Alt om !
Lepãdatu nu rãspunse. Privea zâmbind înainte-i,
parcã-i stãruia încã în lumina ochilor o arãtare blândã.
A doua zi zurgãlãii tremurarã limpede, cu tonuri
felurite, în liniºtea vãlcelei. Frigul mai scãzuse ºi soarele
lucea pe un cer senin ºi verde ca piatra de chiclaz. Cei
patru cai încordaþi traserã la scarã sania plinã de blãni
ºi de cergi miþoase ; iar vizitiul, cu cãciula-i buhoasã,
stãtea drept ºi mândru, nici nu catadicsea sã se uite
spre umilitele icoane care se zugrãveau în juru-i.
Bordeienii se adunaserã iar, aºteptând plecarea stãpâ-
nilor. În geamlâcul de dindos, Faliboga sta de vorbã cu
cuconu Jorj, rãspundea la tot ce-l întreba ºi primea
porunci. Când ieºi Faliboga, oamenii cu toþii se uitau
spre coºerele din deal. O sãniuþã strâmtã venea la vale
trasã de un cãluþ scund. Vãtaful puse mâna cozoroc la
ochi.
Trebuie sã fie domnu primar... mormãi el ºi stãtu
în loc. Calul depãna mãrunt din picioare ; ajunse la
curte, se opri. Din sãniuþã coborî un târgovãþ scurt ºi
pântecos. Era îmbrãcat c-o blãniþã de berbec ; de sub
cãciula naltã ºi ascuþitã, dintre palele late ale gulerului,
ieºi la ivealã un obraz mare, stacojiu. Ochii mititei
cercetarã împrejuru-i.
Care a bãgat de samã la cal ºi la lãicere ?... întrebã
el c-o voce gâlgâitã de om gras, cu gâtul scurt. Îºi
scoase mãnuºile groase de lânã c-un singur deget, îºi
înãlþã cãciula de pe sprâncenele roºcate ºi-ºi dãdu pe
umeri gulerul.
Ce vânt te-aduce pe la noi, domnule primar ?
întrebã Faliboga.
287
Mihail Sadoveanu
Slujbaºul stãpânirii se întoarse ; buzele groase i se

întinserã a zâmbet.
Aha ! dumneata eºti, domnule Sandu ?... Au venit
ºi boierii, aºa-i ?... I-am vãzut ieri, au trecut prin comunã.
Da, au venit ; acum avem ºi stãpânã... grãi Faliboga
dând din cap.
ªtiu, ºtiu... încuviinþã primarul râzând : m-am
grãbit sã-mi aduc respectele mele...
Bordeienii priveau în tãcere. Primarele se roti puþin-
tel în loc, apoi privi spre curte.
Pe ici, domnule primar, pe dindos... zise Sandu
arãtând cu mâna.
Dar uºa din faþã se deschise mare, ºi boierii se
arãtarã în blãnile lor. Primarul se miºcã spre scãri.
Cuconul Jorj îl cunoscu numaidecât. Zise cu oarecare
mirare :
A ! domnu Vâlcu !... De când pe la noi ?
Chiar acu am cãzut... rãspunse primarele închi-
nându-se adânc spre cuconiþa Rozina.
Un moment, domnule primar... un moment ! ªi
boierul ajutã de subsuori pe tânãrã, o potrivi în sanie
ºi grãmãdi cergi în juru-i. Ea îl privea cu ochiºorii
scânteietori ºi cu botiºorul rumãn zâmbind.
Vreme splendidã, ciripi ea dulce, sã mergem,
Georges, sã mergem, sã nu întârziem !...
Un moment... îi ºopti Avrãmeanu în treacãt, în
franþuzeºte... am ceva de spus omului acestuia...
Se sui cu greutate în sanie ºi boierul cel bãtrân. Din
cerdac, cuvioasã, cu genele plecate, privea neclintitã
cãlugãriþa. Stãpânul trecu spre primar ºi-l luã la o parte.
Vorbirã încet, foarte puþin. Avrãmeanu se descheie
domol la blanã, vârî o mânã la piept ºi se scociorî
prelung. Trase un portofoliu, îl cercetã, scoase ceva
din el, ºi domnu Vâlcu se grãbi sã primeascã o hârtie.
288
Vã mulþãmesc foarte mult, zise cu un zâmbet

larg domnul primar, voi fi ca totdeauna al dumnea-
voastrã...
Bine, bine... rãspunse Avrãmeanu privind în altã
parte ºi încheindu-se la blanã. La revedere, domnule
Vâlcu, la revedere !
Cu tot respectul... vorbi ceva mai tare primarele
ºi se ploconi spre blãniþa albã.
Cuconiþa clipi numai din ochi ; Avrãmeanu se grãbi
sã se suie în sanie. Cãlugãriþa coborî iute din cerdac.
Faliboga se apropie ºi el din partea cealaltã, vizitiul se
aplecã îndãrãt, ºi cu toþii aºezarã blãnurile ºi cergile.
Sandule, mai zise boierul, vezi sã fie toate în
regulã...
Sandu se descoperi :
Apoi n-aveþi grijã... Sã veniþi sãnãtoºi...
Îºi scoaserã ºi bordeienii cãciulile din cap.
Cu bine ! strigã iar boierul. Hai, Costache !
Vizitiul pocni din bici, zurgãlãii prinserã a suna ºi
sania porni repegior la deal. În urmã, se grãbi ºi domnu
Vâlcu, cu cãluþul ºi cu sãniuþa, grãmãdit în lãicere, cu
cãciula pe sprâncene ºi cu gulerul ridicat. Numai vârful
nasului i se vedea.
Mãi Niþã, grãi Faliboga cãtrã Lepãdatu... ai vãzut
ºi tu pe omul stãpânirii... primarele de la comunã...
Domnu Vâlcu îi vulpe ºireatã... Cum vine boieru, adul-
mecã îndatã spre noi... Da altfel, cine-l mai vede
pe-aici ? I-a dat boieru o hârtiuþã albastrã ºi gata, el se
chiamã cã ºi-a fãcut datoria... Altfel aici noi în de noi
trãim ºi n-avem nici popã, nici primar... Mai vine
perceptoru o datã pe an dupã parale, ºi gata !
Faliboga râdea, privind spre sãniuþa de scânduri
nevopsite, care grãbea ca un pui dupã mândra sanie
boiereascã.
289
Mihail Sadoveanu
Mãi Niþã, mai zise el. Tare ai mai rãmas tu cu

gura cãscatã... ca ºi ieri... Parc-ai vãzut o zânã din
poveste... Pune-þi, mãi Niþã, cãciula în cap
Zurgãlãii cu dulce sunet se stânserã în depãrtare ;
curtea ºi bordeiele rãmaserã tãcute, mai triste parcã, în
liniºtea iernii. Vãtaful porni la trebile lui, Niþã se întoarse
la vite cu Sãrmanu. Dar spre sarã toþi bordeienii adunaþi
la vetre începurã a vorbi iar despre întâmplarea aºa de
deosebitã, ºi despre vedenia din alte lumi, care trecuse
prin viaþa lor.
Iarna urmã domoalã ; oamenii ºi vitele o duceau
bine. Nimic nu mai tulbura aºezarea singuraticã. Numai
c-o zi înainte de ajunul Crãciunului, un preot º-un
dascãl se abãturã cãlãri, de la satul cel mare al lui
domnu Vâlcu. Veneau sã vesteascã ºi bordeienilor
naºterea Mântuitorului. Intrarã în curte ºi cãlugãriþa îi
primi foarte cuvioasã ºi tristã ; trecurã ºi pe la bordeie,
ºi femeile ºi copiii le ieºeau înainte. Faliboga îºi fãcu
datoria cãtrã ei, ºi pe la amiazã ºi pãrintele ºi dascãlul
plecarã pe caiii lor, pe întinderea albã de omãt. Oamenii
îi urmãrirã cu ochii pânã ce se pierdurã în depãrtare ca
douã puncte negre.
În sãrbãtori oamenii mâncarã carne de porc, dupã
datinã ; cinstirã ºi bãuturã. ªtiau cã trec într-un an nou
ºi se înveseleau în cãldura bordeielor. Îºi fãcurã rândul
la mâncare ºi bãuturã ºi ciobanii ºi haidãii care fãceau
de strajã în perdele. Iar Faliboga pânã cãtrã ziuã ºi-a
cercetat slujbaºii, ca sã nu fumeze în stuh ºi paie ºi sã
nu cadã între vite. La aºa zile mari e îngãduit oricui sã
se ameþeascã ; dar ameþeala poate fi ºi cu primejdie
uneori.
Într-o sarã, pe dupã Boboteazã, prinse iar a juca
un vânt uºurel dinspre miazãnoapte, ºi Lepãdatu cu
Faliboga stãteau la vorbã în bordeiul moºnegilor.
290
Pân-acu am trecut cu bine jumãtate de iarnã, zicea

Faliboga, om vedea ºi pe cealaltã jumãtate cum a mai fi.
Apoi datoria º-a face-o ºi iarna asta, ca toate...
rãspunse râzând Niþã.
Aºa-i, iarna n-o mânâncã lupii niciodatã... Da
totdeauna eu, iaca aºa, pe dupã Boboteazã, încep a mã
gândi la primãvarã. Iarna trãim, da ne cam înãduºim...
Aºa-i ºi Iana mea... zbiarã dupã soare de primãvarã, nu
altceva !...
Faliboga se îngrãmãdi mai bine lângã horn. Mihalache
Prescurie zise :
La primãvarã vine ºi cuconaºu... odatã cu cocoa-
rele...
Faliboga dãdu din cap ºi oftã :
Oi, frumosu-i când se topesc omãturile ºi rãmân
lanurile verzi ca buraticul, ºi se suie ciocârlia la ceruri
cântând... Curg din toate pãrþile pâraie... parcã-s de
spumã... ºi miroase nu ºtiu cum... dulce ªi Alba de
sub mine tremurã de bucurie ºi necheazã. ª-apoi por-
nesc cu cuconu Jorj, ºi el calare... ºi ne ducem sã
vedem unde mai punem plugurile în primãvarã, unde
facem imaº, unde lãsãm fânaþurile... Mã uit eu la boier
ºi lui i se umflã nãrile. ªi lui i-i drag pãmântul negru...
Apoi, Sandule, þi-oi spune eu, grãi dintr-un colþ
moº Irimia Izdrail ; cum nu i-a fi drag pãmântul de la
noi ? Am vãzut ºi eu în viaþa mea multe locuri, º-am
strecurat printre degete multã þãrânã... da aici îi altfel...
Aici e un fel de pãmânt Dumnezeu l-a fãcut aºa, de
dã roadã cum nu s-a mai auzit prin alte pãrþi de lume...
Aici calare nu te vezi prin pãpuºoi, ºi grâul totdeauna
pânã la piept... ºi mare ºi greu la bob... Eu ºtiu ? aºa l-a
binecuvântat Dumnezeu !
De-aceea ºi boierul a trãit în singurãtatea noastrã,
vorbi Faliboga, a trãit aici, parc-avea o dragoste... De
291
Mihail Sadoveanu
dimineaþã pânã-n sarã pe câmp, cu mine... ªi în puterea

verii ne ducem noi la târg la Sãveni, când s-adunã sece-
rãtorii din satele cele depãrtate ºi se rup acolo preþurile...
ª-aducem noi aici un iarmaroc de oameni... ªi pornesc
ca o oaste prin lanuri cu secerile... Mãi Niþã, de-aceea
i-a plãcut boierului pe la noi, cãci secerãtorii i-au dat la
pãmânt tot holde grase... Aici e binecuvântat pãmântul.
Gheorghe Barbã, din fundul bordeiului, grãi ºi el.
Atuncea, la secere, zic ºi eu cã-i de trãit aici.
Bãrbaþi ºi muieri, de umplu toate ºoproanele... ª-apoi
vorbã ºi râsete ºi cântece, sara, pe la focuri... Aºa-i
când îi lume multã.
Spune, mãi Barbã, spune ! zise Faliboga. Atuncea-i
de tine ! Atuncea cânþi tu ºi ºãguieºti cu fetele... Îþi
aduci aminte de pe când erai tânãr...
Ce folos de ºagã... mormãi Gheorghe Barbã.
Acu-s ciolan bãtrân. Omul când îmbãtrâneºte, pune
paie ºi-l pârleºte, vorba cântecului...
Cu toþii începurã a râde. Moº Irimia arãtã cu capul
spre Lepãdatu :
Unui flãcãu ca aista nu i s-a urî la varã...
Cine ºtie ! rãspunse Niþã, eu la varã poate-oi avea
alte gânduri.
Da de ce, mãi bãiete ?
Apoi dã, grãi Faliboga, aici este o tainã... n-o mai
ºti ºi dumneata, moºule... Pân-atunci poate-a cânta
Gheorghe Barbã la o nuntã...
Tãcurã. Nimeni nu mai întrebã nimic. Numai moº
Irimia oftã încet în barbã :
Ei, apoi a da Dumnezeu !...
În horn bubui vântul.
Are sã vremuiascã... zise Mihalache Prescurie.
Tãcurã iar. Apoi Sandu vãtaful murmurã cu glasu-i
aspru :
292
Hm ! acuma unde-or fi boierii noºtri ?... Cine ºtie

unde-s ! Zice cã þara ceea a talienilor e pe unde-i Marea
caldã. Acolo nu ninge, ºi-i tot primãvarã... Aºa spunea
odatã boierul... Umblam noi cãlãri la arat, º-apoi îmi
vorbea el despre toate.
Cine ºtie unde-a fi fiind ºi þara asta ! zise Niþã.
Apoi dacã-i la Marea... grãi Mihalache Prescurie,
atuncea-i tocmai la capãtul pãmântului, acolo unde se
duc rândunelele ºi cocoarele... Da eu mã mier cum de
se pot duce oamenii tocmai acolo...
Bine... rãspunse Faliboga. În ziua de azi sunt
trenuri ºi te duci ca gândul...
Tãcurã iar. Niþã Lepãdatu întrebã apoi :
ªi oare oamenii pe-acolo trãiesc mai bine ?
D-apoi cum ? îi rãspunse rânjind Faliboga. De ce
s-au dus boierii noºtri acolo ? Ca sã le fie mai bine !...
Aºa aº fugi ºi eu de iarnã, dac-aº putea... Da la urma
urmei de ce sã fug ? acu m-am deprins cu dânsa...
Eu cred, zise Niþã, cã boierul s-a dus numai
pentru cuconiþa lui... Era subþiricã ºi albã... eu n-am
mai vãzut aºa fetiþã... Ea l-a dus pe boier. N-ai vãzut
cum se uita la dânsa ? ca la un odor ! Acu or fi grãind
ºi ei, º-or fi petrecând...
În horn iar se auzi vântul tremurând ºi duduind
prelung ; gazorniþa fâlfâi, aproape sã se stingã.
Vãtaful se sculã în picioare ºi-ºi cãutã cãciula ºi
harapnicul.
Mã duc sã vãd ce mai este pe-afarã, zise el.
Merg ºi eu... vorbi Niþã trãgându-ºi pe umeri
tohoarca. M-or fi aºteptând bãieþii...
Cum ieºirã, îi biciui viscolul în faþã ; apoi mai la larg
îi învãlui un vârtej des ºi aprig.
Ei, drãcia dracului ! strigã Faliboga scuipând, îmi
intrã ºi-n gurã !...
293
Mihail Sadoveanu
Niþã îºi strânse mai bine pe el cojocul mare.

Faliboga se lãsã spre bordeiul lui :
Nu-i chip ! gemu el, trebuie sã mã duc sã-mi iau
altceva pe mine... Tu, mãi Niþã, în astã noapte nu te
deslipi de vite. Cu furtuna asta, cine ºtie ce se poate
întâmpla...
D-apoi ca ºi-n alte nopþi tot între ele dorm !...
rãspunse flãcãul depãrtându-se.
Întãi îi veni gândul sã se repeadã pânã în deal la
bordeiul humelnicului, sã mai vadã pe Marghioliþa ºi
sã mai schimbe douã vorbe cu ea ; dar pe urmã apucã
spre ºopron. Era ceva neobiºnuit pe pãmânt ºi-n vãzduh ;
vântul avea în el mii de ace de ghiaþã ºi omãtul mãrunt
îºi cãuta cu îndãrãtnicie loc în toate ungherele îmbrã-
cãmintei ; iar pe sus se simþea cã lunecã un fel de ºuvoi
nemãrginit ºi iute.
Pânã la ºopron, Lepãdatu simþi cã viforniþa s-a întãrit.
Gãsi pe flãcãuaºi strânºi la un loc ; îl aºteptau. Îi sãri ºi
Sãrmanu înainte ºi prinse a i se gudura la picioare. Vitele
stãteau neclintite prin întuneric. Niþã le simþi neliniºtite,
cu capetele ridicate ºi cu urechile ciulite. Zãpada bãtea
uscat în perdeaua de stuh ; iar pe de laturi ºi pe deasupra,
stropituri îºi cãutau loc ºi-n adãpostul deschis spre
miazãzi. Vântul câteodatã izbea greu în clãdirea ºubredã,
ºuierând cu mânie ºi bãtând din grele aripi nevãzute.
Bãdicã, zise Nistor flãcãuaºul, în iastã noapte iar
au sã vie lupii la perdele...
Tãceþi, bre, cã sunt câni voinici, ºi puºti... º-apoi
pe aºa vreme nu ies nici dihãniile din cotloanele lor...
Bãdicã, cum îi sta singur aici !... Mare crâºcare !...
I-auzi, parcã vin niºte ape !...
Mãi bãieþi ! zise încet Lepãdatu, eu vãd cã pe voi
v-a îngrozit viforniþa... Aºa mã înfricoºam ºi eu, când
eram ca voi... Duceþi-vã ºi vã hodiniþi...
294
Bãieþii se strecurarã spre bordeie ºi închiserã poarta

de stuh în urma lor. Lepãdatu trecu pe lângã vite pânã
în capãtul ºopronului, ºi le ascultã rãsuflarea. Se întoarse
dupã aceea la locul unde-ºi avea de obicei culcuºul.
Avea acolo o puºcã de mult încãrcatã ; dar el mai mult
se bizuia pe buzduganu-i de alamã. Îl scoase ºi-l aºezã
sã-i fie la îndemânã ; apoi se lãsã jos în tohoarcã.
Stãtu aºa mult, gândindu-se. N-avea somn, ºi-n
juru-i fierbeau vecinãtãþile. Se gândi o vreme la întâm-
plãri din copilãrie, la viaþa petrecutã pe lângã strãini.
Nici de tatã, nici de mamã nu-ºi aducea aminte, ºi
parcã-i cântau în suflet unele din tânguirile vântului,
cu pãreri de rãu jalnice. Pe urmã cugetã la dragostea
lui ºi iar parcã vãzu la cãpãtâi pe Marghioliþa humel-
nicului. Pe la spate, prin pãretele de stuh, vântul
rãzbea în câteva locuri cu pulberea mãruntã a omãtului,
ºi pe deasupra tot mai des se abãteau învãluirile. ªi
deodatã, cum sta aºa pe-o coastã, i se pãru cã s-a iscat
în juru-i un freamãt neobiºnuit.
Vântu-i peste samã de tare... se gândi el.
Acuma nu mai erau rãgazuri ºi clipe domoale ;
acuma parcã ceva supraomenesc voia sã ia înainte ºi
sã smulgã clãdirea din locul ei. ªi-n vãzduh ºi-n depãr-
tãri gemea ceva prelung, ca o chemare spãimântatã a
liniºtii.
Se scuturã vãzduhul pe crângul lui... ºopti flãcãul
c-o înfiorare.
ªi vitele începurã a se frãmânta ºi a se grãmãdi
unele în altele. Sãrmanu mormãi, ca ºi cum simþise pe
cineva venind.
Fii cuminte, nu-i nimeni, mãi Sãrmanule ! îi zise
Niþã. Se sculã de la locul lui. Prin întuneric, cãuta sã
priveascã în juru-i ; se gândea ce sã facã pentru astâm-
pãrul vitelor. Dar ºi cânele ºi vitele simþiserã ceva,
295
Mihail Sadoveanu
înaintea omului. ªi când simþi ºi omul, era prea târziu.

Cu zgomote nãprasnice ºi ascuþite începurã sã pârâie
legãturile ºopronului. Îngrozite, vitele se tãlãzuirã ºi se
izbirã în toate pãrþile. Bãtut ºi de valul acesta greu,
ºopronul începu sã se surpe. Mugind, vitele scãpau
prin spãrturi. Sãrmanu avu un plâns omenesc de desnã-
dejde. O plasã de stuh ca o aripã uriaºã plesni pe
Lepãdatu. Se plecã ameþit, cãutându-ºi buzduganul, voind
sã se apere de un duºman. Vântul scãpãtã ca o bãtaie
de puºcã prin spãrturã ºi-l orbi cu omãt aspru. Toate
se petrecuserã într-o clipã, ºi vitele mugeau prin împre-
jurimi. Cãzut în brânci, Niþã Lepãdatu nu mai avu
când sã se ridice ; acoperiºul de paie cãzu greu peste
el. Se simþi pierdut ; numai o clipã mai auzi urletul
cânelui ; chemãrile-i înãbuºite se stânserã în sunetele
vijeliei.
Dar Faliboga se întorcea la bordei pe Alba lui ; ºi
auzi prin noaptea viforoasã mugetele vitelor, cutremu-
rul ºopronului ºi urletul strãpungãtor. Se abãtu repede
din drum ºi strigã cu glasu-i rãguºit :
Mãi Lepãdatu, mãi ! unde eºti ? ce este ?
Descãlecã ºi se nãpusti prin viscol. Pipãi cu mânile
ºi cu picioarele cãci vârtejurile de omãt îl orbeau.
Apoi se opri : auzise geamãtul adânc al celui cãzut.
Întãi stãtu în cumpãnã ; voia sã alerge la bordeie, sã
dea de veste. Apoi se hotãrî. ªi prin întuneric începu
sã scurme ºi sã zvârle la dreapta ºi la stânga trestiile ºi
paiele sãivanului risipit. Se oprea din când în când ºi
asculta. Apoi strigã :
Mãi Niþã, mãi, eu-s, mãi bãiete... !
Gemetele lui Lepãdatu urmau înainte, dar pãreau mai
desluºite. Faliboga începu sã urle prin noapte rãguºit :
Mãi oameni buni, mãi ! n-auziþi, mãi ! Îi veni
un gând apoi ; îºi smunci puºca din spate ºi slobozi
296
de douã ori. Detunãturile se amestecarã cu clocotul

viforniþii.
Iar se plecã, scurmând cu mânile, pânã ce, gâfâind
cu desnãdejde, simþi tohoarca, ºi subt ea trupul cald al
lui Lepãdatu. Singur se nãcãji ºi-l trase la o parte ; îl
acoperi cu cojocul, dupã aceea se nãpusti la Alba, ºi
cãlare, alergând printre bordeie, începu a chema cu
vocea-i grozavã.
În noaptea aceea de cumpãnã, Niþã era sã treacã
pragul morþii. Îl aºezarã cu capul spart ºi cu picioarele
stricate, în bordeiul moºnegilor. Veni prin viforniþã
Iana ºi-l obloji, cu pâne muiatã în rachiu, îi aduse o
lumânãricã de cearã la cãpãtâi, ºi pânã în ziuã moºnegii
veghearã. El gemea fãrã întrerupere, cu ochii închiºi.
Iar dimineaþa sosi ca adusã de furtuna de-afarã ºi
Marghioliþa de la bordeiul din deal. Începu sã se boceascã
cu mânile la tâmple ºi cãzu la pãmânt cu faþa în jos
lângã laiþa pe care zãcea flãcãul.
Trei zile ºi trei nopþi cel fãrmat nu ºi-a putut veni în
fire ; dupã aceea lumina tristã care se strecura pe la
fundul bordeiului luci limpede în ochii lui cãzuþi...
Toate aceste întâmplãri, de pe când erau pustii
întinderile de la Prut, mi le-a povestit nu de multã
vreme un gospodar de la Bordeieni. Am ajuns într-o zi
de varã în satul unde era el judeþ º-am poposit în
ograda lui împrejmuitã cu gard de nuiele. A vârât caii la
adãpost într-un grajd lipit cu vãlãtuci, vãruit ºi stropit cu
albastru, ºi pe mine m-a poftit la odihnã, pe prispa largã.
Era un român voinic, cu plete lungi, cu mustaþa
cãruntã ºi cu ochii îngropaþi sub tufele sprâncenelor.
Umbla numai puþintel într-o parte : avea un uºor bete-
ºug la un picior. M-a cinstit foarte prietinos cu apã
rece ; ºi nevasta lui a pus într-o oalã cu borº o gãinã
grasã în cinstea musafirului. Doi flãcãuaºi sprinteni
297
Mihail Sadoveanu
trebãluiau prin gospodãrie, prin ºura curatã ºi prin

ocolul vitelor. ªi într-un târziu, dupã ce ospãtai,
gospodarul îndrãzni sã se aºeze mai la o parte pe
prispã, ºi chemã cu glas potolit pe nevastã-sa :
Marghioliþã, vinã ºi-i bea ºi tu un pãhãrel de vin...
Dupã ce plecã femeia sã-ºi vadã de stative gospo-
darul, Niþã Lepãdatu, îmi povesti întâmplãrile vieþii la
curtea boierului Jor Avrãmeanu. Îmi spuse toate, îmi
vorbi ºi despre prãpãstioasa noapte când era sã moarã
ºi despre suferinþile lui care s-au prelungit pânã în
primãvarã.
Dar în primãvarã, îmi zise el privindu-mã zâmbind,
în primãvarã m-am ridicat din bordei º-am ieºit la soare
cald... ªi când au prins a veni rândunelele, ºi când au
prins a înflori florile câmpului, m-am ridicat de pe boalã...
ªi dupã aceea, când s-a întors boierul, ne-am rugat ºi
eu ºi Marghioliþa, sã ne cunune el cu cuconiþa lui..
Apoi ca sã ne cunune, a trebuit sã ne ducem noi la
târg la Ieº. Cuconiþa nu voia sã mai vie în pustietatea
noastrã, dar de cununat a spus cã ne cununã pentru
credinþa mea... când erau ei în petrecere la Marea cea
caldã...
ª-apoi atunci am umblat noi o bucatã de þarã º-am
vãzut târguri ºi sate aºezate, ºi tare mi s-a mai pãrut
pustie moºia noastrã, ºi bucata de pãmânt cu care ne-a
înzestrat boierul. Dar dac-am vãzut noi atâtea ºi case,
ºi gospodãrii, ºi trenuri ºi alte multe, ne-am gândit sã
ne silim ºi noi a ieºi din bordei... ªi ne-am durat cu
vremea casã º-au fãcut pe urmã ºi alþii ca noi...
Da boierul nostru, saracu, nu s-a mai întors dupã o
vreme aicea. A fãcut gustul cuconiþei º-a luat moºie în
alte pãrþi. Iar pãmânturile acestea au ajuns pe alte
mâni. S-au mai împãrþit, le-au purtat feluriþi oameni, au
mai dobândit ºi oamenii noºtri câte ceva ºi mulþi din
298
bordeienii vechi s-au aºezat pe pãmântul lor, ºi-au

durat case ºi azi avem ºi noi se chiamã o leacã de sat,
ºi nu mai suntem aºa departe de lume...
Pe când badea Niþã îmi povestea acestea, pe drumul
de dinaintea porþilor veneau oameni de la muncã ºi
câþiva flãcãi cântau, ºi glasurile lor se înãlþau tremurând
în pacea amurgului. Priveam împrejurimile, costiºele
pline de holde, ºi vãlcelele cu fânaþuri ºi-nspre
miazãzi o miriºte fãrã sfârºit ºi întrebai pe gospodar :
Dar curþile vechi ce s-au fãcut ?...
Curþile acelea le-au dãrâmat alþii, º-au fãcut altele
mai la deal ; pe urmã ºi acelea au rãmas pustii º-au
cãzut, ºi alþi boieri au fãcut aºezare de cãrãmidã în
colo, în mijlocul moºiei... S-au schimbat cum se schim-
bau demult perdelele vitelor, din an în an... Da acu nici
acestea nu se schimbã aºa de des ºi se dureazã cum
trebuie... Am auzit pe urmã adãogi zâmbind gazda
cã se face º-un tren pe aproape, prin valea Jijiei...
Aºa-i, zise-i eu, aºa se schimbã lucrurile. Dar
Faliboga ?... ce s-a fãcut Faliboga ºi cu Iana lui ?...
Lepãdatu stãtu puþin pe gânduri.
Vezi dumneata, rãspunse el... Faliboga era un
om pidosnic, cum spunea el singur... Era ca un cal de
pustie... Cum a vãzut cã se înmulþesc oamenii, ºi vin
alþi stãpâni, unii mai rãi, alþii mai lacomi ºi-a luat pe
Iana, au încãlicat pe cai º-au trecut Prutul... S-au dus
cine ºtie unde... Ca de-o urmã de pasere nimica nu
s-a mai aflat de ei...
Privi un timp spre ceaþa viorie a depãrtãrilor.
De nu era Faliboga, vezi dumneata eu muream
în cumpãna aceea... Eu niciodatã n-am avut credinþã
într-însul, dar avea ºi el inimã bunã !... Fac o datã pe an
praznic creºtinesc, pentru odihna lui... Poate nu mai
trãieºte ; s-a fi dus ºi el unde ne-om duce cu toþii !
299
Mihail Sadoveanu
Aºa îmi vorbi Niþã Lepãdatu într-un amurg de varã ;

ºi dupã ce aflai despre toþi oamenii de altãdatã, ºi
despre moºnegi, ºi despre cãlugãriþã ºi despre alþii,
care sãlãºluiserã odinioarã la bordeie, m-am culcat
mulþãmit, ca dupã cetirea istoriilor în care se aratã
sfârºitul tuturor º-a celor buni, º-a celor rãi ; ºi, ca ºi
dupã cetirea unei asemenea istorii frumoase, n-am
putut sã dorm multã vreme ; iar umbrele trecutului se
amestecau în mireasma fânului din care îmi fãcusem
cãpãtãi.
Bordeienii, 1912
Bordeienii a fost publicatã mai întâi în Viaþa româneascã,

nr. 3-4 din martie-aprilie 1911.
La publicarea nuvelei în ediþia de Opere alese (1952),
scriitorului i s-a cerut sã elimine fraza privitoare la boierul
Jorj Avrãmeanu : Era ca o luminã în viaþa lor, ca sosirea unui
domnitor. Pânã la urmã, s-a renunþat doar la cea de-a doua
sintagmã.
Seria de articole denumite generic Reflexiile unui explorator,
publicate în primele patru numere ale revistei Cumpãna, din
nov.-dec. 1909, este consideratã drept sursa documentarã a
nuvelei. Scriitorul i-a cunoscut pe adevãraþii bordeieni pe
moºia boierului George Moþun de la Ichimeni-Dorohoi. Fiica
scriitorului spune cã, în afarã de personajul Niþã Lepãdatu,
personajele împrumutã nume reale : pânã ºi Colþun, câinele
în care aruncã moºneagul Tentea cu paie ºi surcele, a trãit
cândva la Ichimeni.
G. Ibrãileanu ºi Eugen Lovinescu nu au acordat prea
multã atenþie acestui volum, în schimb G. Cãlinescu a fost
impresionat de adunarea oamenilor cu taine de pe moºia
substrasã civilizaþiei, un adevãrat spectacol de Americã a
pionierilor, spune criticul.
300
Ochii ei arzãtori
de mult s-au stâns...
Înþelesei, din ce spunea baba cea cu clonþ ºi cu

ochii verzi ºi vicleni, cã demult tare era peste deal, în
valea cealaltã, la malul Moldovei, o curte care acuma
s-a dãrâmat. Au rãmas numai niºte urme de temelii ºi
câþiva peri bãtrâni ºi scorburoºi dintr-o livadã veche.
În acel loc, la curtea lui Iorgu Canta, trãia, între mulþi
slujbaºi ai moºiei, º-un vãtaf, Alexa Grecu, pripãºit de
prin lume, gospodãrit ºi aºezat pe lângã boier. Acest
Alexa Grecu era însurat ºi zuliar ; ºi când umbla cãlare
prin lanuri ºi pe la mori, întruna îºi vâra degetele în
barba-i neagrã ºi zbârlitã ºi mormãia cu ciudã. Firele pe
care ºi le smulgea din mãturoi le risipea repede în vânt ;
dupã aceea smulgea din tureatca ciubotei harapnicul
ºi-ncepea sã batã în buiestraºul cel alb, pe care de
zece ani îºi fãcea slujba. Îl întorcea cu capul spre curte
ºi-l suduia :
Hai, boalã, acasã, mânca-te-ar lupul cel bãtrân !
Asta era vorba lui ; ºi-n urmã-i oamenii zâmbeau
ºi-ºi fãceau cu ochiul.
Calul pornea la umblet, ºi când ajungeau aproape
de curte, pe-o cãrare de dindos, vãtaful îºi aþintea
cãutãtura spre cãsuþa lui care era în coasta ogrãzii
boiereºti, pe-un dâmb, nu departe de apa Moldovei.
301
Mihail Sadoveanu
Pânã ce intra pe poartã, Alexa Grecu n-o slãbea din

ochi. Cu privirile-i negre scociora ograda plinã de
acareturi, înconjuratã de gard de ostreþe, ºi parcã voia
sã pãtrundã ºi-n cãsuþa albã cu geamuri lucitoare în
faþa cãreia fãceau puþinã umbrã doi zarzãri bãtrâni, cu
trunchiurile noduroase. Descãleca repede ºi zvârlea
unui argãþel frâul. Suia apoi cele douã trepte de la uºa
din faþã ; dupã care se rãzgândea, se întorcea în loc, ºi
foarte grãbit ocolea ºi intra pe uºa de dindos.
Nevasta sosea ºi ea dupã o clipã, de la treburile
gospodãriei. Îl întreba :
Da ce vii dumneata aºa de grãbit ºi de aprins ?
Da nu vin grãbit, nici aprins... rânjea el în barba-i
deasã. Aºa vine omul la casa lui. Unde-ai fost ?
Cine ? Eu ? întreba ea cu mirare ºi începea sã
râdã. Am fost ºi eu cu treburile gospodãriei.
Foarte bine, foarte bine ! mormãia el ºi prindea
sã se învârtã prin cele trei odãiþi, cãutând parcã pe
cineva. Apoi ieºea ºi începea sã adulmece prin ogradã
ºi printre acareturi.
Asta se întâmpla aproape totdeauna ºi femeia se
fãcea cã nu bagã de samã. Ea era o biatã fatã sãracã
din oameni de rând, º-o chema Cristina. Umblase în
copilãria ei mai mult cu picioarele desculþe ºi purtase la
pãscut în prundurile Moldovei viþeii ºi gâºtele tãtucu-sãu,
argat boieresc. Când se ridicase ºi intrase în joc, oacheºã
ºi cu sprâncene codate, unii ºi alþii începurã a se uita
la dânsa ºi a-ºi spune vorbe la ureche. Venindu-i vremea
sã-ºi câºtige pânea, tatu-sãu Gheorghe Jipa a adus-o la
curte º-a înfãþiºat-o boierului. Ca ºi-n poveºtile cele
bãtrâneºti, i-a fost rânduit sã slujeascã la gãinãrie. Dupã
aceea, într-o zi, boierul Iorgu Canta, vãzând-o nãcãjitã
ºi desculþã, s-a oprit cu milã în faþa ei º-a întrebat-o
dacã n-ar vrea mai bine altã slujbã boiereascã mai
302
uºoarã, mai feritã de ploi ºi vânturi, în care obicei este

a purta fustã înfoiatã ºi ciuboþele galbene. Gãinãriþa
cea desculþã n-a ºtiut sã gãseascã vorbe de mulþãmire,
numai s-a fãcut roºie ºi ºi-a plecat ochii spre degetele
picioarelor ; iar boierul, râzând uºurel, a apucat-o de
guºã º-a lovit-o încetinel cu palma peste obraji...
Când s-a arãtat prin odãile de dindos, Cristina, fata
pândarului, cu fusta ei înfoiatã ºi cu ciuboþele galbene,
a bãgat-o numaidecât în samã Alexa, vechilul cel bãrbos
al lui Canta. ªi dintrodatã a pãrut a o vedea pentru
întãia oarã ºi cucoana Aglaie. ª-a fãcut un fel de sfat
furtunos între cucoanã ºi boier, dupã care s-a înfãþiºat
Alexa Grecu º-a cerut-o de nevastã pe Cristina. Bucu-
roºi i-au dat-o boierii îndatã, ba au poftit sã fie ºi nuni...
Alexa era un om mai de soi ; era ºi mai în vârstã ; de
aceea fata lui Jipa niciodatã nu îndrãznise a-i spune decât
dumneata ºi se purta cu el foarte supusã ºi la locul ei,
ca una ce-ºi amintea cuptorul pe care crescuse ºi înþele-
gea sã preþuiascã binele în care avusese norocul sã intre.
Altfel viaþa ei pãrea a curge liniºtitã. Cu întoarcerile
pripite, cãutãturile crunte ºi fornãiturile lui Alexa, se
obiºnuise. Ba râdea pe ascuns, întorcând capu-ntr-o
parte ºi ducând mâna în gurã, când vedea bine cã
vãtaful o teme chiar cu boierul. Îºi aducea aminte ea
de ceva nedesluºit ºi de demult dar acel ceva se
amesteca cu podoabele nouã care începuserã a-i preface
viaþa. Mai mult aceste podoabe luceau în amintirea
ei decât o desmierdare trecãtoare. ªi râdea singurã
într-ascuns de temerile lui Alexa Grecu, pentru cã în
viaþa ei nu-i fusese nimenea drag.
Cu toate acestea era o fiinþã cu porniri aprige. Cum
ajunse vãtãviþã, începu a umbla ºi a se purta mai ascuþit.
ªi la vorbele ºi cârtirile celorlalte neveste de slujbaºi ai
curþii, începu a rãspunde atât de subþire, usturãtor ºi
303
Mihail Sadoveanu
pãtimaº, încât toate amuþirã. Ba chiar se ºi temeau de

dânsa, cãci avea niºte ochi rotunzi ºi arzãtori care
strãpungeau ca vârfuri de ace.
De multe ori, nevasta grãmãticului ºi chelãriþa ceru-
serã voie sã intre la cucoana Aglaie în iatac ºi îngenun-
chiaserã pe covor înaintea ei, tânguindu-se :
Sãrutãm mâna, mãria ta, îndurã-te ºi ne învaþã ce
sã facem ca sã scãpãm de urgia nevestei lui Alexa...
Are o gurã care taie ca o sabie. Spune câte-o vorbã de
ne face de tot râsul ºi ocara.
Dar ce-i, femeilor ? întrebã cucoana într-un rând,
ridicând fruntea de deasupra gherghefului. Ce v-a fãcut ?
Ce zavistie s-a stârnit ? Câteva sunteþi ºi nici acelea nu
vã puteþi înþelege ?...
Nataliþa, nevasta grãmãticului, îºi feri din ochi pãrul
rar cânepiu ºi se plecã spre genunchii cucoanei Aglaie.
Mãria ta, grãi ea cu obidã, noi celelalte toate ne
înþelegem. Dar casã bunã cu Cristina lui Alexa nu
putem duce !
ªi tu, Luþã, se îndreptã cucoana spre chelãriþã, ce
ai de împãrþit cu nevasta vãtavului ?...
Eu n-am nimica, mãria ta, da ea n-are hodinã
nici zi, nici noapte... stârneºte vorbe... face farmece
împotriva noastrã...
Umblã sã-mi ieie barbatul... ºopti în sfârºit, cu
disperare ºi hotãrâre, Nataliþa.
Aºa ! grãi cucoana ºi-ºi plecã nasul fin întãi în jos,
apoi ºi-l ridicã în sus, c-un zâmbet uºurel. Am înþeles !...
ªi începu sã asculte mai liniºtitã toate durerile ºi
tânguirile femeilor, privind pe gânduri trupurile ºi
feþele lor ruinate de vreme.
Ea, sã ne facã nouã asemenea nacaz ºi asemenea
afront ! sfârºi Nataliþa. Ea, o þãrancã crescutã la jitãrie...
urâtã ºi proastã... sã se puie cu noi !...
304
Nu-i nici aºa de proastã pe cât se pare... rãspunse

zâmbind cucoana, nici chiar aºa de urâtã...
Cu tot acest cuvânt blajin ºi plin de mângâiere,
femeile nu se liniºtirã ºi ieºirã tot nãcãjite, ºtergându-ºi
lacrimile, din iatacul cucoanei Aglaie.
În vremea de care vorbim, vrãjmãºia ajunsese foarte
departe ºi partida nobilã era hotãrâtã sã întrebuinþeze
împotriva topârlancei nu numai foarfece pentru tãiat
cozile ori o bãtaie sorã cu moartea, dar chiar ºi mijloace
mai hotãrâtoare, care stãteau în puterea babelor þigance
de la bordeiele de mai la vale de curte. În zilele liniºtite
ºi pline de lene ale sãrbãtorilor de primãvarã, necon-
tenit se adunau ºi þineau sobor ºi trimeteau ºpioni
cãtrã casa vãtafului. Dar deodatã bãgarã de samã cã
Cristina lui Alexa nu le mai trimete nici o veste ºi nici
una din vorbele care le fãceau sã sarã în sus. ª-atunci
toate rãmaserã înþelese deplin cã broasca cusutã cu aþã
roºie la gurã, aruncatã în pragul ei, ºi-a îndeplinit
menirea ºi a pus lacatã pe clonþul duºmancei.
Neliniºtile, însã, ºi pornirile iuþi ale muierii lui Alexa
se îndreptaserã în altã parte ºi ele nu ºtiau nimic. Un
pãdurar din codrii de dincolo de apã venise a treia zi
de Paºti la curte ºi se abãtuse c-o poruncã boiereascã
pe la Alexa. Acolo nu gãsi pe vãtaf ºi-i ieºi înainte,
întrebându-l ce cautã, madama Cristina.
Pãdurarul acesta era un flãcãu voinic ºi negricios,
cu pãlãrie latã-n boruri, cu baltag în mâna dreaptã ºi
cu taºca înfloritã cu alãmuri la ºoldul stâng.
Cum te chiamã ? îl întrebã Cristina.
Costandin... rãspunse el, ºi femeia bãgã de samã
cã flãcãul are o mustãcioarã subþire ca matasa º-o gurã
curatã ºi tânãrã, aproape copilãreascã. ªi vocea-i era
linã ºi pãtrunzãtoare. ªi deodatã ochii ei rotunzi se
tulburarã, gura ei nu mai ºtiu ce sã întrebe, ºi c-un fel
305
Mihail Sadoveanu
de spaimã simþi în ea izbucnind ca o fiarã necunoscutã

dorinþa adormitã. Deodatã vãzu foarte limpede cã a
sosit vremea când trebuie cu orice preþ sã se bucure de
o mare fericire. Fãrã voie zâmbi cãtrã pãdurar cu
dulceaþã parcã nu-l vãzuse de mult.
Ai treabã cu Alexa ? îl întrebã ea.
Da, însã vãd cã nu-i acasã...
ªi departe eºti cu slujba ? urmã ea, zâmbind
stãruitor.
Nu tocmai departe. În Bâtca Corbului...
Ea tãcu. Sub privirea ei aþintitã, flãcãul înþelese cã
femeia îl dorea. ªi luminându-i-se ºi lui privirea, vãzu
înainte-i o muiere nãltuþã ºi mlãdioasã, c-o floare galbenã
în pãrul strâns cununã, cu gura uºor deschisã, în care
luceau dinþii albi ºi ascuþiþi ca de sãlbãtãciune.
Deodatã ea nu mai zâmbi ºi-i zise încet :
Ascultã, Costandine... eu am a-þi spune ceva... Sã
vii la noapte la portiþa de colo, din fundul ogrãzii, de
lângã grajd... Am sã te aºtept º-am sã-þi dau drumul.
Bine... ºopti flãcãul, ºi parcã avu o miºcare spre
dânsa, sã-i cuprindã mâna, ori sã-i dovedeascã printr-o
desmierdare c-a înþeles-o.
Ea-i zâmbi iar dulce ºi-i zise liniºtitã :
Du-te. Apoi adãogã îndatã : Ba stãi, cãci vãd cã
vine ºi bãrbatu-meu ºi i-i spune ce ai de spus...
Alexa vãtaful intrã în adevãr pe poartã ºi grãbi cãtrã
casã, cum îi era obiceiul.
A venit un om, îi zise Cristina. Te cautã pentr-o
poruncã boiereascã...
Întorcând spatele cãtrã pãdurar, intrã nepãsãtoare
în casã.
Vãtaful Alexa o gãsi cântând încetiºor ºi privind pe
geam la zarzãrii cei strâmbi ºi negri plini de horbotã
306
albã de floare. Cum îl simþi, se întoarse ºi-l întrebã

dacã nu pofteºte cozonac º-un pahar de vin.
Vei fi fiind obosit... îi zise ea cu blândeþã. ªi
Alexa se simþi foarte împãcat ºi mulþãmit la sunetul
glasului ei.
Dar în noaptea aceea chiar, dupã ce vãtaful cel
bãrbos adormi liniºtit, Cristina se furiºã afarã din odaie
ºi se duse la portiþa de lângã grajd, unde o aºtepta
pãdurarul. Cum deschise, îl ºi cuprinse cu amândouã
mânile de grumaz. ªi dintrodatã se simþi strânsã lângã
taºca cea înfloritã cu alãmuri. Cu rãsuflarea pieritã, i se
pãru cã moare. Dar învie îndatã, fericitã ºi înfioratã.
Avem în podul grajdului, în fân, un loc ascuns...
îi ºopti ea.
ªi se sui întãi ea pe scarã în pod ; ºi pãtrunse dupã
dânsa, în mirodenia fânului, ºi Costandin, cãutând-o
cu braþele întinse prin întuneric.
De aceastã dragoste iute ºi pãtimaºã nu ºtiu nimeni
cât stãturã livezile înflorite. Alexa dormea într-o fericitã
mulþãmire, hrãnit bine ºi alintat de muierea lui cu ochii
mari ºi schimbãtori. ªi când începea a sforãi în odãiþa
împodobitã cu scorþuri, Cristina îl împungea uºor c-un
deget, ca sã conteneascã. ªi-n tãcere, ea se ridica-ntr-un
cot ºi-ºi aþintea urechea, ca s-asculte tropotul unui
cãluþ de munte, care trecuse vadul de pe deal ºi abãtea
spre un cotlon tainic. Atunci ofta ºi se trãgea ca o mâþã
spre uºã. ªi n-o simþea nimeni, aºa umbla, cu paºi de
umbrã, cu inima bãtând de spaimã, ºi de fericire.
Dar unul din ºpionii femeieºti care dãdeau târcoale
de când începuse rãzboiul, simþi curând toatã afacerea.
ªi cum înþeleserã deplin adevãrul, madama Luþa ºi
madama Nataliþa avurã grijã sã se întâlneascã cu Alexa
Grecu ºi-ºi alãturarã cu tainã mare capetele lor uimite
ºi spãriete de barba cea zbârlitã. ªi-n sara aceea vãtaful
307
Mihail Sadoveanu
veni acasã mai încet ºi aºa, fãrã sã se sinchiseascã de

nimic, ºi-ndatã dupã masã îl cuprinse un somn nebiruit.
Cãtrã miezul nopþii lumina lunii pãtrunse ca un fum
argintiu în cotlonul din podul grajdului, plin de mireasma
florilor uscate ; ºi Costandin pãdurarul, înainte de a
pleca, trase încet cãtrã el, cuprinzând-o de umeri, pe
Cristina. Ea râdea împotrivindu-se uºor, ºi-i sticleau
dinþii albi. Apoi deodatã se lãsã cãtrã el.
Dar îndatã ridicã fruntea ºi-ºi aþinti urechea. Fãr a
spune un cuvânt, sprintenã, se sãltã din fân, fãcu un
semn de liniºte cu degetul ºi rãmase ascultând. Dupã
aceea zâmbi, râzând înãbuºit.
Nu-i nimica, Costandine, mi s-a nãzãrit !
Când luna trecu dupã un nour, ea se strecurã uºor
pe gura podului ºi se dãdu jos pe scarã. Apoi înãlþã
ochii în sus, aºteptându-ºi ibovnicul. Dar dintrodatã
inima i se rupse în coºul pieptului. Simþi pe cineva
lângã ea. Înþelese cã-i Alexa. ªi cu privirile îngrozite,
fãrã sã poatã face o miºcare, îl vãzu cum deslipeºte
scara ºi o lasã în jos alãturea cu pãretele.
Acuma am sã vãd eu ce cucoº s-a suit în podul
grajdului... grãi vãtaful c-o voce asprã ºi rãguºitã. Întãi
pe el vreau eu sã-l judec ºi sã-i zbor capul. Mãi,
Nãstasã ! strigã el cu putere cãtrã haidãii din ogradã
care dormeau prin ºuri ; mãi Ilie, ia sculaþi repede ºi
fãceþi-vã-ncoace !...
Tremurând, mutã ºi cu ochii sticlind, Cristina ºovãi
cãtrã pãretele grajdului. Când se rezemã cu palmele,
simþi prin bârnele de stejar frãmântarea celui rãmas
sus, prins ca o fiarã în cuºcã. Dar în acelaºi timp îi cãzu
sub degete ºi coada lucie a unei furci de fier, pe care
încã de cu ziuã o zãrise în locul acela.
Stãi pe loc, madamã ! Nu te clinti ! îi rãcni cu
voce grozavã Alexa, º-o ameninþã cu toporul, pe care-l
308
þinea înãlþat cu dreapta. Da haideþi, mãi oameni, odatã !

urmã el întorcându-se spre ºuri.
Atunci femeia, cuprinzând strâns furca cu trei coarne,
i-o izbi ºi i-o împlântã adânc între coaste.
Alexa slobozi un urlet dureros :
Vãleu ! ºi cãzu în brânci, apoi se izbi cu fruntea
ºi cu barba de pãmânt.
Ca prinsã de friguri Cristina apucã scara º-o rezemã
iar în gura podului. Costandin pãdurarul se lãsã alune-
cuº pe ea, apoi se mistui în umbra porþii, îºi deslegã de
undeva calul ºi îndatã se auzi tropot.
Atunci nevasta vãtafului rãsuflã adânc, se liniºti ºi
privi în juru-i.
Haidãii ogrãzii veneau în fugã. Când ajunserã la
grajd, îºi bulucirã la un loc capetele miþoase ºi-ºi
plecarã nasurile cãtrã stãpânul lor cãzut. Alexa se miºcã,
îºi ridicã de la pãmânt barba ºi le spuse cu trudã :
Sã ºtiþi cã m-a strãpuns muierea
Atunci oamenii, fãrã a mai pregeta, au prins-o cu
uºurinþã, au legat-o cu funii º-au dat de veste la curte.
De la isprãvnicie a venit a doua zi cercetare. Cum
vremea era pe-nserate, boierii au gãzduit la curte º-a
rãmas sã cheme pe vinovatã înaintea scaunului lor în
dimineaþa urmãtoare. Iar în faþa chiliei unde vârâserã
pe Cristina, aºezarã dorobanþ cu puºcã ºi cu ºpangã.
Toatã vremea femeia stãtuse blândã, umilitã ºi supusã,
fãrã sã plângã. Când au întrebat-o : Ai omorât pe
Alexa ?, rãspunse : L-am omorât. ªi nu mai spunea
altceva nimica. Dar în noaptea aceea, când o strãjuia
dorobanþul cu straºnicã poruncã, iar se sui luna în
creºtetul cerului ºi i se umplu chilia de luminã. Atunci
parcã se trezi ca dintr-un grozav vis, se uitã în juru-i, i
se umflarã nãrile ºi o nãvãlirã aduceri aminte, cãci
începu a suspina ºi a plânge încet.
309
Mihail Sadoveanu
Strãjerul o auzi ºi se apropie de ferestruica deschisã.

De ce plângi ? o întrebã el.
Îmi plâng nenorocirile mele... îi rãspunse ea c-o
voce dulce. ªi gândindu-se la codrii de dincolo de apa
Moldovei ºi la o cãsuþã ascunsã sub Bâtca Corbului,
îºi fãcu socotealã cã la urma urmei ar putea scãpa
într-acolo, l-ar gãsi pe Costandin ºi s-ar mistui cu el
prin bungeturi ºi pe urmã prin lumea asta mare.
Gândindu-se aºa, îºi ºterse lacrimile ºi zâmbi cãtrã
strãjer. Apoi începu a-l întreba ºi a-i spune multe c-o
voce învãluitã ºi blajinã, pânã ce oºteanul se milostivi
de dânsa º-o învoi sã iasã în lumina lunii. De-acolo, pe
neºtiute, femeia îl duse pe povârniºul uºor, cãtrã râu.
ªi tocmai când el se aºtepta la o mângâiere din partea
ei, ea zvâcni ºi-l arse peste ochi c-o vãrguþã de sânger
pe care o rupsese în trecere ; ºi se mistui în tufele
zãvoiului de aproape...
O clipã orbit, omul se rãsuci în loc ; apoi când se
desmetici, se uitã în juru-i, clipind cu ochii încruntaþi.
ª-abia într-un târziu zãri pe nevasta vãtafului cum trece
apa Moldovei, prin pulberea lunii, cu fustele ridicate
pânã la sâni ºi cu coatele înãlþate la umeri.
Atunci se nãpusti la vale, ieºi la marginea zãvoiului,
ºi de-acolo trase asupra fugarei un foc de puºcã. Ea
nici nu întoarse capul. Oºteanul, gheboºindu-se asupra
armei lui, încãrcã cu grabã ºi trase iar. Apoi iar încãrcã ;
ºi pe când ochea a treia oarã, printr-o luminã ca ziua,
vedea lãmurit cum scade unda ºi muierea iese de ceea
parte, pe prund, între sfori scânteietoare de apã. Trase ;
ºi când se risipi fumul, o vãzu cãzutã ºi zvârcolindu-se ;
apoi rãmase neclintitã, întinsã pe þãrm, sub sãlciile
argintii.
Cocostârcul albastru, 1921
310
Ochii ei arzãtori de mult s-au stâns... este, de fapt, o

naraþiune de sine stãtãtoare din ciclul Cocostârcul albastru,
publicat integral prima datã în Viaþa româneascã, nr. 4-5 din
aprilie-mai 1916, ºi purtând subtitlul Povestiri de primãvarã.
La publicarea în volum, cinci ani mai târziu, scriitorul a
sugerat o anume unitate a povestirilor.
În Ochii ei arzãtori... factura naraþiunii apare cu totul
alta [decât în O istorie de demult], mai puþin dramaticã.
Povestitoarea e o «babã cu clonþ ºi cu ochii verzi ºi vicleni»,
ca în Halima. Lumea însãºi a trecut printr-un proces de
«estetizare» livrescã. (N. Manolescu)
311
Mihail Sadoveanu
312
Pe Deleleu
Toamna începuse ºi se isprãvise în secetã. Unduiau

lin funigeii prinºi de cheutorile ºi streºinile caselor ;
cerul alburiu ºi zãrile în ceaþã se desfãºurau, zile dupã
zile, în aceeaºi tihnã blândã. Moº Calistru Puºcaºu,
cunoscãtor vechi a semnelor lui Dumnezeu, nu era
mulþãmit. Într-o sarã, pe când Dãvidel Boghean sãrise
pârlazul ºi venise sã se aºeze pe prispã, începu a cârni
din nas ºi a mormãi, cum îi era obiceiul.
Da de ce nu eºti mulþãmit, uncheºule ? îl întrebã
flãcãul.
Mãi Dãvidel, mãi Boghene, rãspunse moºneagul,
pân ce n-a da un pospai de ninsoare, noi nu punem
carne de caprã la afumat.
Boghean începu a râde :
Ia spune, uncheºule, te-a apucat vreodatã Crãciunul
fãrã bujeniþã în pod ?
Asta nu s-a pomenit, mãi bãiete.
Atuncea ºi ist an, uncheºule, ne-om învrednici
sã ne suim pe Deleleu...
Planul nostru-i în mâna lui Dumnezeu, vorbea
moºneagul. Altãdatã pânã la Sfinþii Arhangheli s-arãta
semn de iarnã. Acuma s-au scuturat frunzele fãrã brume
ºi stau aºa, troiene, pe cãrãri. Nici le umflã vântul, nici
fug sunând : parcã-s moarte. Pãmântu-i ca cremenea.
313
Mihail Sadoveanu
Ce s-adulmece cânii ? De atâta secetã s-au vârât jigãniile

adânc în codru.
Eu socot, uncheºule, cã cum s-a piºca lumina, se
schimbã vremea...
Amândoi îºi ridicarã ochii spre luna plinã care
cernea ca o pâclã argintie peste satul revãrsat pe costiºã
ºi fulgera în vale pe gârlele Moldovei. Moº Calistru îºi
scuturã pletele albe.
Nu încã, grãi el, nu se schimbã. Dupã cum scrie
la gromovnic, în zilele acestea sunt legate vânturile ºi
furtunile, pânã ºi-a cloci ouãle în stâncile mãrii paserea
alchion...
Boghean nu rãspunse.
Anul ista are sã vie târziu iarna, adãogi moºneagul.
Flãcãul îºi dãdu pãrerea cu oarecare sfialã :
Cum s-a îmbrãca o leacã pãmântul, noi suntem
gata uncheºule. Ne suim la locurile noastre.
Dacã ne-a ajuta Dumnezeu, mãi bãiete. Atâta
patimã mai am ºi eu ; încolo de toate-s iertat. Anul ista
mã simþesc mai slab, dupã boala de astã-varã. S-apropie
funia de par. Dar poate tot m-oi mai învrednici o datã
s-aud cânii þâhnind în sihlã...
De la prag, din umbra tinzii, se auzi deodatã, nemul-
þãmit, glasul babei Varvara :
Tot nu te gândeºti sã te astâmperi, moºnege ?
Moº Calistru prinse a râde :
Nu, mãi babã ; pân ce-oi pune mânile pe piept.
Am sã-þi aduc iar þapu sã-l boceºti, ca-n anii trecuþi.
Baba boscorodi ceva neînþeles. Bãtrânul pãli cu
cotul pe flãcãu.
Cât oi lipsi eu, te duci sã-þi mai vezi ginerii ºi
nurorile.
De la sara aceea luminatã, vreme multã n-a trecut
la mijloc. Dupã ce ºi-a scos paserea alchion puii în
314
singurãtatea mãrii, cãtrã sfârºitul lui rãpciune, s-au trezit

din miazãnoapte vânturile. ªi-ntr-un amurg, au început a
se zãri pe sub nourii plumburii cârduri nesfârºite de ciori,
cârâind ºi þipând ; ºi dupã ce-au trecut spre munte, ames-
tecându-se cu întunericul, prinse a curge puf de omãt.
Cãtrã dimineaþã, ninsoarea stãtu. ªi încã pe-ntuneric,
moº Calistru auzi la uºã pe Boghean dupãind ºi scutu-
rându-ºi opincile. Baba trase zãvorul de la tindã, apoi
cu capul plecat ºi cu barizul peste gurã, se întoarse la
vatrã ca sã aºeze în traistã merinde de drum, la lumina
gazorniþei. Când intrã flãcãul, moº Calistru se încingea
strâns cu cureaua peste cojocel. C-un zâmbet de înþeles
arãtã din cap spre mohorâta mãtuºã Varvara, apoi trase
pe mânici ºi sumanul nou de noaten. Dupã ce-ºi luã
din fundul casei, de lângã cuptor, puºca ºi-i cercetã
oþelele, apãrate cu coadã de iepure, se întoarse spre
icoane ºi-ºi fãcu cruce. Apoi îºi îndesã cãciula în cap
ºi-ºi potrivi cornul la ºold.
Mãi babã, noi ne ducem, zise el. Sã te gãsim
sãnãtoasã.
Mãtuºa Varvara oftã ºi-i întinse traista.
Sã vii sãnãtos.
Ea mai avea ceva de spus, dar îºi strânse buzele
ºi-ºi plecã fruntea. Cei doi vânãtori ieºirã în întunericul
rece de afarã ºi moº Calistru chemã cânii.
Nea, Lipa ! nea, Caþa !
Copoii sãrirã îndatã chelãlãind din cotlonul lor.
Baba, ieºitã ºi ea pânã-n prag, le aruncã douã dãrãburi
de mãmãligã rece. Încovrigaþi ºi cu cozile subpuse,
Lipa ºi Caþa începurã a înfulica hulpav.
Ei, ce zici, mãi Boghene ? întrebã bãtrânul.
Boghean, mãrunt ºi sprinten, nu zicea nimic. Dar
moº Calistru îl simþea bucuros grozav ºi plin de patimã,
cum era ºi el odinioarã în anii tinereþii.
315
Mihail Sadoveanu
O luãm de-a dreptul prin valea Moiºei, mãi

Dãvidel ?
Cum socoþi, uncheºule ! rãspunse miºcat flãcãul.
Cu puºtile trecute în spate, amândoi sãrirã pârlazul,
apoi pornirã cãtrã munte, fãrã a mai privi înapoi.
Copoii, zvârlindu-se în copce. Îi ajunserã din urmã.
Cãlcând cu opincile ca-n puf prin zãpada curatã, trecurã
spre valea Moiºei ºi, când se luminã de ziuã intrarã pe
cãrarea muntelui, sub streºina de cetinã.
Aici îi împresurã deodatã o liniºte adâncã. Cel dintãi
omãt moale sta pe brãdetul neclintit deasupra ºi pe
cãrãri era numai un pospai subþire. Nu s-auzea nici un
sunet : munte ºi codru parcã muriserã. Aºa merserã multã
vreme suind tãcuþi pânã ce bãgarã de samã cã lumina
leºieticã le punea pe obrazuri ca niºte mãºti palide.
Bãtrânul se opri.
Mãi Dãvidel, zise el râzând, sã mai stãm o leacã.
E greu cu încheieturi ruginite. ªi nu ºtiu ce am, ori mi
se pare mie, da n-am apucat aºa codrul niciodatã în
zilele mele. Parcã-i pustiu ºi prohodit !
Pãrere, uncheºule, rãspunse flãcãul.
Între ei, copoii stãteau cu capetele plecate.
Iaca ºi cânii, vorbi iar bãtrânul ; tot aºa socot :
numai sã ridice capetele în sus ºi sã urle...
Dãvidel Boghean îl aþinti cu ochii lui mici ºi negri
ca picãturi de pãcurã.
Ce ai, uncheºule ?
N-am nimica, mãi bãiete, da m-au apucat aºa
gânduri de bãtrâneþã... Mã gândeam, suind, cã baba
ceea îºi face câteodatã de cap ! Când îi abate femeii,
apoi sã fereascã Dumnezeu. Cã astã-noapte i s-au arãtat
semne, ºi cã sã caut la trepetnic ºi-n zodie... Cã-ºi
aduce aminte cã i-a spus doftoru când am fost bolnav,
astã-varã. Da eu parcã stam sã mã uit în gura ei ?
316
Tãceam ºi te-aºteptam sã vii. Eu, bre, o viaþã de om

aici, sub codru, am petrecut-o. Eu cu pãdurarii, cu
cânii ºi cu sãlbãtãciunile. ªtiu eu cã de-acu nu mai am
mult, da macar sã-mi mai fac o datã cheful...
Moºneagul rãmase cu ochii aþintiþi în umbra pãdurii.
Flãcãul zise încet :
Hai sã mergem, uncheºule.
Sã mergem, rãspunse bãtrânul. Mã gândeam cã
zi ca asta încã n-am vãzut. ªi stam sã mai rãsuflu. A
crescut, bre, muntele. Vãd eu cã mi-a fost mai mare
dorul decât puterea. Hai sã mergem.
Suirã pe Deleleu. Bãtrânul însã slãbise. Asta o vedea
acuma bine Dãvidel Boghean. Gâfâia ºi-i crescuserã în
cap ochii, sub streºinile lor cãrunte.
Când ajunserã la coliba ºtiutã, dositã în râpa Lupãriei,
bãtrânul se puse gemând la pãmânt, pe patul de frunze.
Mãi bãiete, grãi el zâmbind trudit, frumos îi
codru, ca o tinereþã da de acu îmi pare cã mã las de
el. Tu trage de ici, din traistã, garafa, ºi dã-mi o leacã
de putere.
Dupã ce bãu un gât bun de rachiu, moº Calistru se
lãsã într-o rânã ºi privi pe uºa colibei, în vãi, coama
înfloritã alb a codrului de brad. Era încã luminã în
liniºtea de moarte.
Moº Calistru tresãri :
Unde-s cânii ?
Aici.
Bãtrânul întinse urechea :
Atunci ce s-aude ? Sunt ºi alþi puºcaºi în munte.
Cânii lor au sculat caprele ºi le mânã. Dã-te repede în
þiitoarea noastrã ; aºteaptã liniºtit ºi însamnã bine. Ia ºi
cãþeii. Eu m-oi hodini aici.
Þâhnitul copoilor strãini suna departe încã, subþire
ºi cu rãsunete ciudate. Dãvidel îºi lepãdã iute sãculeþul,
317
Mihail Sadoveanu
trase cucoºul puºtii º-o luã pe sub piciorul þancului.

Bãtrânul, rãmas singur, asculta cu luare-aminte. Pãrea
însã apãsat ºi abãtut, ca ºi ºihla neclintitã. Îi zvâcnea
inima în piept rar ºi tare, parcã-i ciocãnea coastele,
º-avea în toate mãdularele o trudã, o rãcealã, o neliniºte.
Ajuns în þiitoare, Boghean se rezemã de o tisã
bãtrânã. Lipa ºi Caþa, dupã ce ascultarã un rãstimp
sunetele adâncurilor, pornirã amândoi odatã ºi intrarã
în tufiºurile de afine. În codrul încremenit, singurul
semn de viaþã era numai þâhnitul acela subþire ºi stra-
niu, sub cetina grea de omãt.
Trecu aºa o vreme. Cânii se depãrtau, se apropiau.
Glasurile lor se înmulþirã. Ajunseserã pe urmele vâna-
tului ºi copoii bãtrânului.
Deodatã, în ziua tristã ºi fãrã soare, care se prefira
prin cetinile înzãpezite ºi învãluia ca într-o negurã
bolþile de dedesubt, se strecurã un val de umbrã. Era
amurgul. Ca un tremur, ca o chemare, un sunet nou se
deºtepta în munte : un glas de corn.
Boghean tresãri, tulburat, ºi ridicã fruntea. Cunoºtea
cornul. Era al lui moº Calistru. ªi înþelegea cã-i un
semn de primejdie. Îºi aplecã þeava puºtii, stãtu la
îndoialã. Cânii se apropiau. Cornul se stânse într-o
dulce tremurare... O clipã se ridicã iar, ºi-ndatã tãcu.
Flãcãul se repezi îndãrãt. Dupã douãzeci de paºi,
auzi chiar pe coastã, aproape, o bãtaie de puºcã.
Tremurând de tulburare, apucã în fugã, ºi când ajunse
în preajma colibei, iar îl fulgerã parcã chemarea cornului.
Ce sã fie ? Ce are bãtrânul ? se întrebã el gâfâind.
Când ajunse în uºa colibei de cetinã, zãri pe bãtrân
culcat într-o rânã, cu ochii bulbucaþi ºi arzãtori aþintiþi
asuprã-i. În mâna dreaptã strângea cornul cu care
buciumase.
Ce este, uncheºule ? strigã Dãvidel Boghean.
318
Mãi bãiete, rãspunse rar ºi greu bãtrânul. Scapãrã

º-aprinde o luminã. Mi-e frig, nu mi-i bine...
Ce ai, uncheºule ?
N-am nimica. Mi-a venit vremea.
Obrazul moºneagului parcã era de cearã albã, sub
cãciulã, în umbra colibei. Boghean îngenunche ºi-i
cuprinse fruntea, mânile. Erau reci. Atunci trase, înfri-
gurat, din brâu scãpãrãtorile, bãtu cu amnarul în cremene
º-aprinse un fir de iascã. Adunã un mãnuncheº de
ierburi uscate ºi muºchi, suflã în iascã ºi scoase flacãra.
Adunã crenguþe moarte de brad ºi clãdi foc. Bãtrânul îl
urmãrea, cu ochii neclintiþi, ascultând parcã ceva de
departe...
Ce faci, uncheºule ? întrebã iar Boghean.
Moº Calistru nu rãspunse. Atunci flãcãul smulse din
mâna bãtrânului cornul ºi prinse a chema grãbit, cu
bãtãi de limbã, pe vânãtorii necunoscuþi pe care îi
bãnuia aproape, în munte. Contenea ºi iar pornea,
înfricoºat de moartea pe care o simþea lângã el, încleº-
tând pe uncheºul neclintit.
Cei chemaþi nu întârziarã. Boghean îi vãzu suind
din râpã, cu cãciuli mari ºi capete pletoase. Erau oameni
cunoscuþi, pãdurari de pe Moiºa.
Care chiamã ? strigã unul.
Veniþi aici, bãdicã, rãcni flãcãul cu lacrimi în
glas.
Puºcaºii grãbirã spre colibã.
Ce este, mãi Dãvidel ?
Când vãzurã pe moº Calistru, pricepurã. Fãrã un
cuvânt, Boboc, pãdurarul cel scund, se repezi, smulse
din foc o crenguþã aprinsã de cetinã º-o puse în mâna
întinsã a bãtrânului, ca sã moarã creºtineºte.
Apoi se descoperirã în tãcere, trãgându-ºi cu stânga
de pe plete cãciulile, pe când în codrul posomorât de
319
Mihail Sadoveanu
amurg, în depãrtate ºi tãcute tãiniþi, sunau aceleaºi

þâhnituri fantastice de copoi alungând cãprioarele.
Neagra ªarului, 1922
Pe Deleleu a fost publicatã prima datã în Însemnãri

literare, nr. 37 din 1919.
Cadrul povestirii se spune cã i-ar fi fost inspirat proza-
torului de pãdurea Bârnova, unde, în acea perioadã, mergea
la vânãtoare însoþit de pointer-ul sãu Cezar. Se pare cã
povestirea i-a fost cititã mai întâi lui G. Ibrãileanu.
320
Ochi de urs
Culi ocoli poiana pe o cãrare ce ducea pe sub

streºinã de brazi.
Vremea era încã destul de moale ºi zãpada scrâºnea
sub bocancii lui ferecaþi. Înainte de a da la pãtul sau
la hochstand, cum îi zicea el, ca ºi stãpânii sãi, în
termenii lor vânãtoreºti se opri, cercetând cu ochii ºi
ascultând cu urechile.
Tot timpul cât venise din Prelunci cãtrã Valea Mare,
aceste simþuri foarte agere ale fiinþii lui stãtuserã încor-
date ºi nici o pasere nu trecuse printre cetini fãrã a fi
auzitã, nici urmã de jivinã nu rãmãsese neobservatã,
pe albul vioriu al omãtului.
Culi Ursake se nimerise a fi unul din cei mai buni
paznici ai terenurilor de vânat de la apa Frumoasei
ºi, oricât de nãcãjit se afla el în ziua aceea de marþi
15 noemvrie ºi în toatã sãptãmâna aceea de dupã
Sfinþii Arhangheli, datoria trebuia sã ºi-o îndeplineascã
strict. Ochiul ºi urechea nu se cãdea sã greºeascã, dacã
el, Nicula Ursake, þinea sã rãmâie acelaºi paznic cu
nume bun. Ce era la el acasã, în valea Preluncilor, era
una ºi dincoace, în pãdure, ºi aici la hochstand,
adicã la observator, era alta.
Când sã pãºeascã peste rovinã, la Parmac, vãzuse
pe muchea de deal din dreapta semnele mari ºi înde-
sate ale labelor ursului. Le urmãrise un timp ; dupã ce
321
Mihail Sadoveanu
înþelesese cã ocoleau îndãrãt, le lãsase, hotãrând în

sine sã le caute a doua zi, cãci acuma avea a cerceta
locul anumit al pãtulului.
Dupã ce ieºise iar în potecã ºi cãlcase cu luare-aminte
neclintitã jumãtate de ceas, se mai opri un rãstimp ca
sã numere înstelãrile proaspete ale haitei de lupi. Erau
opt indivizi : îi cunoºtea. Sosiserã dupã viscolul neaºteptat
de la 9 a lunii. Acum ocoleau sãlaºurile ciutelor ;
de bunã-samã chibzuiserã un plan ºi se aflau aºezaþi
undeva în bãtaie ºi la vânat ; deoarece lupii vâneazã
întocmai ca ºi noi : unii ocolesc ciutele ori cãprioarele
mânându-le, iar alþii stau în þiitori ºi le atacã. Þin
socotealã de direcþia vântului ºi de configuraþia tere-
nului. Buni vânãtori, îi laudã în gândul sãu Culi
Ursake. Nu zãbovise nici aici ; lãsase urmele lupilor.
Numãra el în ceata asta un bãtrân, douã haite vechi ºi
cinci lupani. Ca sã nu-i ia prea multã vamã din teritoriul
lui, trebuie sã le puie otravã. Cum or cãdea doi sau trei
din ei, ceilalþi fug peste ºapte munþi.
Mai departe, umblând cu aceeaºi luare-aminte, Culi
Ursake a vãzut jderul, fulgerând pe zãpadã. ªi-a însemnat
locul, fãrã sã se opreascã.
Acum stãtea neclintit lângã un trunchi, cu capul
puþin aplecat ºi cu urechea întoarsã. Scurta îi era desfã-
cutã la piept, carabina atârnatã de umãrul stâng, cu
þeava înainte ºi stratul sub cot. Se afla singur în pãdurea
rarã ºi bãtrânã ; o tãcere nemãrginitã apãsa brãdeturile
negre ºi albul orbitor. Liniºtea pãdurii îi þiui deodatã în
urechi.
Cercetarea pe care avea a o face la locul anumit al
pãtulului era dupã pãrerea lui Culi mai mult poliþie-
neascã decât vânãtoreascã. De fapt, oriºicare cercetare
a lui într-acel domeniu organizat era mai mult poliþie ;
carabina pe care o purta în spate era a unui paznic ºi
322
pacificator, nu a unui vânãtor ; acea carabinã avea a fi

întrebuinþatã asupra rãutãþii ºi neorânduielii, apãrare
de fiarã ori braconier. Ori lup, ori puºcã strãinã se
aºeza, faþã de Nicula Ursake, în aceeaºi categorie a
infracþiunilor. Culi însã avea o ideea a lui, cum cã
chestiile lui din pãdure, cu fiarele ºi cu oamenii, sunt
tot treburi de vânãtoare, pe când chestiile poliþieneºti
propriu-zise privesc oraºele ºi anumite viclenii ale
oamenilor de-acolo.
În trecuta varã a acelui an 1925, venise la Prelunci
domniºorul Pitu, fecioraºul unuia dintre stãpâni, ca sã
dobândeascã cel dintãi trofeu de þap roº. Cât lenevise
la casa de vânãtoare, domniºorul Pitu se îndeletnicise
cu niºte cãrþi de istorisiri. Douã din aceste cãrþi : Urmele
tigrului regal ºi Crima din Cincinatti, domniºorul Pitu
le dãruise lui Culi. Cetindu-le cu mare plãcere, paznicul
dobândise convingerea cã are ºi el însuºirile unui
detectiv. Deºi aceste însuºiri le folosea în hotarul special
al lumii lui, Culi poftea în tainã sã le întrebuinþeze, dacã
nu într-un oraº american, cel puþin în þara Ardealului,
la Sebeºul sãsesc. Aici, în pãdure, toate sunt limpezi ºi
se cetesc uºor ; numai între oameni mulþi ºi departe
fie ºi la Sebeºul sãsesc treburile încurcate ºi ciudate
pot cãpãta caracterul anumit la care cugeta el.
Spre mirarea lui, cu douã zile în urmã, Culi Ursake
descoperise altceva decât de obicei în pãdurea ce-o
avea sub priveghere : descoperise adicã ceva încurcat
ºi bizar, din alt domeniu.
În curmãtura în faþa pãtulului, fusese pregãtit pentru
urs, la sfârºitul toamnei, un leº de cal bãtrân, cumpãrat
de la o stânã de sus. Domnii de la Sibiu trebuiau sã
vie sã stea în pândã câteva nopþi, aºteptând ursul, ca
sã-l puºte. Dar abãtându-se asupra domniilor lor griji ºi
nãcazuri, precum ºi o mare pacoste asupra þãrii cu
323
Mihail Sadoveanu
alegerile de deputaþi, domnii n-au mai venit ºi au

trimes rãspuns lui Culi cã petrecerea lor se amânã.
Atuncea Culi, înþelegându-se cu badea Toma Orãºanu
ºi cu Traian Melinte de la Braniºte, a împãrþit leºul, ca
sã facã bucãþi otrãvite pentru cei dintãi lupi apãruþi în
regiune. Iar buturile de dinapoi le-a desfãcut cu mâna
lui însuºi Culi, le-a dat sare ºi le-a zvântat, aninându-le
în niºte cârlige, sub podul hochstandului.
Vremea era destul de rece ºi, în douã sãptãmâni,
poate domnii de la Sibiu s-or hotãrî sã vinã.
A sosit iarna timpurie, cu îngheþ ºi zãpadã. Domnii
au trimes iar rãspuns cã n-or putea veni aºa degrabã...
c-or veni la sfârºitul lunii tune dracu în alegeri ºi în tot !
Cu douã zile în urmã, face Culi un ocol, ca sã vadã
pãtulul, ºi gãseºte una din pulpele de cal lipsã. Stã ºi
cugetã : cine sã fi luat pulpa de cal ? Trebuie s-o fi luat
ori badea Toma, ori Traian. Le-a fi trebuit pentru alþi
lupi. S-ar fi cuvenit sã-l înºtiinþeze, cãci e în revirul lui ;
însã ei au sãvârºit fapta fãrã sã-i dea de ºtire. Rãu au
fãcut, þinând în samã mai ales faptul cã are el acuma
niºte nãcazuri pe care nu le doreºte nici duºmanilor.
Chiar în aceeaºi zi, sub sarã, i-a întâlnit pe amândoi la
Izvorul Roº, aproape de Frumoasa. I-a întrebat, încer-
când sã râdã, cã ce-i cu pulpa de cal.
Ce pulpã de cal ? a rãspuns badea Toma.
A zâmbit ºi Traian :
Care pulpã de cal ?
Socoteam cã n-aþi uitat domnilor, a zis supãrat
Nicula Ursake, cã am aninat douã pulpe de cal sub
podul hochstandului. Astãzi am gãsit numai una.
Mãrturisesc cã am vãzut ºi eu asta, a încuviinþat
Traian, ºi am crezut cã a luat-o Culi, dupã dreptul pe
care-l are.
Badea Toma s-a unit cu pãrerea asta :
324
Dacã a luat-o cel care are drept, bine a fãcut.

Numai nu m-ajunge capul de ce ne întreabã pe noi.
Ursake s-a întors la ei cu uimire :
Am luat-o eu ?
D-apoi cine putea s-o ia ? a întrebat cu blândeþã
badea Toma.
Au râs ; au fumat câte-o þigarã ºi s-au despãrþit.
Badea Toma e un om cãrunt, cu frica lui Dumnezeu,
care n-a nedreptãþit pe nimeni, nici n-a minþit în viaþa
lui. Traian e un fecior bun ºi blând, în care Culi îºi
poate pune toatã credinþa. Îi ceteºte în ochi ca în
cãrþile pe care le are acasã pe poliþã. Poate sã fi fãcut
Traian Melinte o ºagã ? Dar dacã spun amândoi cã nu
ºtiu nimic, nu mai poate fi îndoialã cã nu ºtiu. Atunci
cine sã fi luat butul de cal ?
Badea Toma ºi Traian îl bãnuiesc pe el. Însã el nu
se ºtie lunatic, nici bolnav de vreo altã nebunie. Aºa cã
trebuie cã cerceteze toate semnele ºi urmele dupã
normele poliþieneºti, ºi adevãrul nu se poate sã nu iasã
la luminã. Ciudat ar fi sã gãseascã la hochstand urme
ºi semne ale lui însuºi ; cãci, dacã ar fi fost altele, i s-ar
fi vãdit din ziua furtiºagului. În preajmã se aflã urme
amestecate ale soþilor lui, dar anume la pãtul ºi sub
podinã nu s-a apropiat altcineva decât el însuºi.
Asta voia sã deslege acum Culi Ursake, ºi sta oprit
un rãstimp, înainte de a ieºi la luminã, în poiana unde
se afla observatorul.
Cum sta el, þiuitul de singurãtate care-i umplea

urechile i se opri brusc. Auzi desluºit cã dincolo, la
hochstand, se întâmplã ceva. Era ca o apropiere furiºatã
ºi întrucâtva grãbitã. Sunetul moale în zãpadã pâº-pâº
nu-i mai lãsa nici o îndoialã cã omul lui, care-i luase
cealaltã coapsã de cal, se aflã din nou acolo.
325
Mihail Sadoveanu
Dacã nu erau badea Toma ºi Traian (pãdurarii statului

neumblând în regiunea asta), ºi dacã nu era nici el
însuºi, atunci care drac putea sã fie, în pustia dintre
Prelunci ºi Valea Mare ? Din fundul cheilor, unde ºi-a
rupt cale în stânci apa Frumoasei ºi pe unde umblã
drumul oamenilor, pânã aici nu se vede cu anii obraz
de strãin. Afarã de paznicii de vânat, nimene n-are pe
aici trecãtoare. Iar de la alvia Frumoasei, depãrtare de
ceasuri tot la deal pe acel drum, nu se aflã aºezãri
statornice ; numai niºte stâni la douã zile distanþã de
pãºunile Pãtrului ºi ªurianului. În curgerea vãii dease-
meni, umbli alte ceasuri pânã ce dai de douã-trei case
la Tãu, ºi alte ceasuri pânã ce gãseºti un sat ce se
chiamã ªugag. În vremea verii apar la apa Frumoasei
taberile lãzurenilor ºi cãpâlnarilor, care lucreazã la
greble, descâlcind plãviile de buºteni ºi slobozind
lemnele pe unda harnicã spre locurile de jos de la
câmpie. Tot în acea vreme prielnicã umblã la deal ºi la
vale, pentru oile ºi stânile lor, poienarii. Dar acuma nu
se mai aflã nimene în vãi ºi singurãtãþile s-au aºezat iar
în domnia lor de iarnã. Ce nebun, dar, întârziat pe la
vreo stânã, ori rãtãcit de la Tãu, sã se suie aici, la acest
hochstand ascuns între pãduri ºi necunoscut de nici un
strãin de pe lumea asta ? Creºtin de-a noºtri sã fie ? ce
sã facã el cu acea carne de cal ? cãci nu s-a auzit de
creºtinii noºtri sã mãnânce asemenea carne. N-au oamenii
din þara asta ce mânca ? ºi sã caute o carne netrebnicã
în pustie ? ºi într-o pustie de care n-au auzit ºi în care
n-au cãlcat niciodatã ? Doar vreun þigan pãcãtos s-ar
putea îndeletnici cu asemenea ºfert împuþit al unui cal
cãzut de bãtrâneþã. Iar þigan, pe aceste meleaguri, n-a
vãzut nimene de când þin minte oamenii. Mai departe
decât ªugag, sãlaºurile acestea pribege nu îndrãznesc
sã intre pe valea Frumoasei. Nu poate fi nimeni, asta-i
326
judecata poliþistului, zâmbeºte o clipã Culi. Acest

hochstand e un ascunziº într-o tainã de codri ºi numai
trei oameni îl cunosc. Alta nu poate fi. Unul din cei
trei sunt eu, ºi eu mã aflu dincoace. Altul e badea
Toma, om cãrunt ºi cuviincios. Al treilea e Traian, bãiat
bun ºi buiac, fãrã griji ºi fãrã nãcazuri. Poate face o
glumã, neºtiind cã inima lui Culi, sãraca lui inimã, e
neagrã ca tina.
Cât i-au fulgerat prin minte aceste judecãþi, paznicul
s-a miºcat înainte cu un pas uºor ºi nesimþit. Carabina
ºi-a lãsat-o la locul ei, pe umãrul stâng ; n-avea ce face
cu carabina. Însã, cu mâna dreaptã, ºi-a tras din cap
pãlãrioara verde, împodobitã cu pãmãtuf de pãr dupã
moda paznicilor ardeleni ºi s-a gândit sã se arate
deodatã în vederea observatorului ºi sã-l salute pe
Traian întocmai ca un domn mare :
Servus, amice !
Cu tot veninul de grijã ºi nãcaz pe care îl ducea în
el de câteva zile, Culi nu-ºi putu stãpâni de pe faþã
zâmbetul acestei biruinþi.
Într-o clipã ieºi din cãrare în laturea hochstandului.
La douãzeci de paºi dincolo de aria albeþii omãtului,
rezemat între doi brazi bãtrâni, se înãlþa pãtulul, cu
cerdacul lui pardosit cu cetinã. Cãtrã el suia o scarã.
Culi n-avu când rosti salutarea : Servus ! minune
mare ! Coºgogeamite urs se acãþase repegior cu brâncile
pe dedesubtul scãrii, din fuscel în fuscel, pânã la
podina pãtulului ºi, sus, a întins o ghiarã spre butul de
cal, pe când cu celelalte labe sta încurcat pe scarã.
Dupã ce a pus o labã pe carne, a adus ºi pe a doua
ºi cu greutatea lui întreagã a rupt prada din clenci ºi a
cãzut cu ea dedesubt, de la ºapte metri înãlþime. Cu ce
dibãcie a fãcut acel hoþ miºel toate acestea, era de
mirare. S-a dus în sus frãmântându-se, a cãzut în omãt
327
Mihail Sadoveanu
ca un tãbultoc negru ; a luat cu brânca dreaptã ºi a

strâns la piept carnea, ºi s-a învãluit cãtrã râpã sãltând
de douã ori în sus cu dosul, ca ºi cum i-ar fi fãcut un
semn lui Culi ºi i-ar fi rãspuns la salutare. Culi încre-
menise, cu pãlãria în mânã.
Batã-l Dumnezeu de lotru !
Închipuieºte-þi tu ce i-a venit în minte unui ticãlos
de urs ca acesta !
Când s-a ridicat din zãpadã ºi a prins cu brânca
dreaptã la piept coapsa de cal, a avut vreme sã vadã
numai c-un ochi ºi pe paznic. A privit pieziº ; nu pãrea,
însã, tulburat. Parcã venise acolo sã-ºi ia un bun al lui.
La dreptul vorbind, carnea aceea pentru dânsul fusese
pregãtitã.
Hurun-burun ! s-a auzit din râpã, dincolo de
desiºuri.
Vra sã zicã, dupã ce-mi furi carnea, mã ºi înjuri ?
a întrebat cãtrã partea aceea paznicul.
Uitându-se mai aproape, îºi vãzu în mâna dreaptã
pãlãria. ªi-o tufli în cap cu ciudã.
O gaiþã începu sã cârâie pe o cloambã de brad.
ªi þie îþi vine a râde ? o apostrofã Culi.
Fãrã sã cugete mult, înfierbântat dintrodatã, paznicul
îºi trase de la umãrul stâng carabina ºi-i întoarse piedica
de siguranþã. Trecu hotãrât prin lumina poienii, ocoli
observatorul ºi cãutã urmele ursului. Urmele acelea
erau de faþã. Gãsi ºi urme mai vechi, cãlcate de bocanci.
Coborî în râpã, sub smeuriº ; se luã dupã urmele proas-
pete tivite albastru ale labelor. Dracul se dusese cu
grãbire în trei picioare în lungul coastei. Într-un loc se
oprise : îi trebuia ceva ca sã-ºi puie furtiºagul. Cum
n-avea straiþa la ºold s-a nevoit tot în trei. Mergea
bine ºi în trei, dar înainta strâmb ºi haitiº, cu stânga
înainte. Capul ºi-l þinea tot spre deal ºi picioarele de
328
dinapoi tot cãtrã râpã. S-a dus pe ici, a ocolit pe

dincolo. S-a lãsat în pârãu, s-a oprit lângã izvor ºi a
lepãit apã de sub ºipot. A cotit pe dupã o stâncã lucie.
S-a suit în pisc de-a dreptul. Culi urmãrea paºii hoþului,
foarte interesat ºi foarte atent.
Când a ajuns în pisc, a scuipat :
Ptiu, drace !
Martin era acolo, subt o muche de cremene. Iar a
întors numai un ochi, o clipã, ºi s-a dus, fãrã sã lese
bucata de cal.
Hurun-burun !
Pãrea cã se rostogoleºte un tunet prelung, domolit
ºi stâns, în râpa oablã unde îºi dãduse drumul. Culi se
oprise. Mai departe, de-a dreptul, nu putea trece. Ar fi
trebuit sã ocoleascã pe la capãtul pârãului, tocmai pe
devale ; ºi de devale sã se suie împotrivã, ca sã cerce-
teze acele sãrituri strâmbe, în trei brânci. Cu ce folos ?
Se vedeau subt el, în râpa afundã, câteva linii libere
dungi de omãt, printre bungeturi. Culi trase de la ºoldul
drept binoclul ºi cercetã cu el îndelung amândouã
repezuºurile ponorului ºi fundul. În fund, subt o poalã
de brãdet tânãr, stãteau patru ciute cu urechile ºi
capetele neclintite. Dincolo de ele, cerbul cu razele
coarnelor proiectate pe pãretele alb al malului. Se
aflau cam la o mie cinci sute de paºi. S-au miºcat în
pripã ºi s-au dus în copce la deal, drept sub streºina
neagrã a pãdurii. Deci ursul venea asupra lor. Culi a
stãruit cu binoclul, a mai cercetat în jurul locului ciute-
lor. Ursul nu s-a mai vãzut. Totuºi pãrea cã se aflã
acolo, undeva, un ochi care pândea oblic înapoi.
Paznicul se scãrpinã în cap, nehotãrât. Cãutã în
juru-i puncte de sprijin, ca sã desluºeascã locul unde
se gãsea. Nu se putea bine lãmuri. Între acel alb violent
al iernii ºi verdele sumbru al brãdetului se alcãtuiau,
329
Mihail Sadoveanu
sub lumina împuþinatã a soarelui aplecat la orizont,

forme nouã, cu linii necunoscute.
Încã stãtea pe loc, judecând ºi cumpãnind în sine,

când ziua începu sã se întunece ºi împrejurimile pãrurã
a pluti subt un abur vioriu. Culi îºi schimbã locul :
trecu mai la deal ºi avu încredinþarea cã ºi-a recunoscut
direcþia de întoarcere. O luã încet pe un colnic, coborî
într-un gãvan. Aici era o mlaºtinã veche, scãldãtoare a
mistreþilor.
Calea îi era cunoscutã acum, nu mai rãmânea nici
cea mai micã îndoialã ; dar se gãsea foarte departe de
Prelunci. Prin ce locuri a trecut ? când oare s-a rãsleþit
în aºa mãsurã ? A umblat de-a dreptul prin locuri înfri-
coºate ; parcã ar fi ieºit la ele pe o poartã neºtiutã ;
dintrodatã, dupã ce a ieºit pe acea poartã, a cãlcat în
necunoscut ºi a apãrut la un orizont strãin.
Va fi fiind la mijloc ceva. A fost un urs, dar nu ca
toþi urºii. Cãutãtura aceea pe care a strecurat-o de douã
ori peste umãr a fost o cãutãturã mai agerã decât a
unui om. Într-adevãr, l-a îndemnat, înºelându-l, într-o
urmãrire fãrã noimã. Se trezeºte, asupra serii, la depãrtare
de cel puþin trei ceasuri de casã. ªi din aceastã mlaºtinã
a mistreþilor se ridicã în juru-i o pâclã umedã.
Înserarea cade repede, ca ºi cum ar ninge asupra
zãpezii funingine. ªi din râpi urcã neguri cãtrã creste.
Îl ajung neguri din râpa din dreapta, îl ajung neguri
din pârãul din stânga. Dar n-ar fi Nicula Ursake un
om cu mintea întreagã, s-ar putea îndupleca spre amã-
girile care-l cearcã, de care sunt atât de pline capetele
proºtilor.
N-a fost ursul deºi avea înfãþiºare de urs ; a fost
altcineva, al cãrui nume nu se rosteºte fãrã primejdie la
acest ceas.
330
Fãrã îndoialã cã a fost urs acela, ºi cã e ceaþã asta ;

ºi între acel urs ºi aceastã ceaþã nu e legãturã. Eresurile
tuturor muntenilor din care se trage el îl îndeamnã sã
fie prudent. Sã-ºi facã cruce cu limba ; sã nu se uite
înapoi.
Firea lui Culi e îndrãzneaþã ºi bãrbãteascã. Nãca-
zurile care îl prigonesc de câtva timp adaugã în el ºi o
îndãrãtnicie. Se opreºte brusc ºi se întoarce cu faþa
cãtrã valea din care a suit. Pâclele vin încet dupã el,
nãzuind spre culme. Au în ele ceva viu, deºi pãdurea
pare cufundatã în somnul de cremene al muntelui.
Prin pâcla miºcãtoare strãbate de-aproape, fãrã rãsunet,
ca în puf, un þipãt de buhã. Se face sarã deplinã ; buha
s-a închinat cãtrã asfinþit ºi s-a tupilat în scorbura ei.
Nu se mai zãreºte nici o luminã la apus ; s-au stâns
în pâclã ºi cele din urmã zãri ale zilei care mai nãlucesc
în înalt. Altãdatã, la acel ceas, ar fi putut încã vedea
împrejurimile. Acuma s-au cufundat cele curate ºi ies
deasupra cele negre. Dacã nu bagã de samã, poate sã
rãtãceascã poteca.
Culi Ursake se trezi mormãind ca ursul. Se tulburau
într-însul veninurile supãrãrii. Îl înghimpau întâmplãrile
de ieri ºi de azi. Nu-i plãceau vorbele ce schimbase cu
soþii sãi. Nu-i plãcea întâmplarea cu acel drac de urs
cãci n-a fost urs cât a fost drac ; nu-i plãcea mai ales
felul cum a rãtãcit, ca ºi cum ar fi fost strãin în pãdurea
lui. Nu-i plãcea îndeosebi cã întârzie.
Acuma, mama lui nana Floarea tot îºi vârã
nasu-n geam din clipã în clipã ºi grãieºte în sine ºi se
þistuieºte pentru întârzierea lui. Aºa face totdeauna
Culi ! O datã i se întâmplã lui Culi sã întârzie, numai o
datã într-atâþia ani de când s-a aºezat la Prelunci ºi
bãtrâna îl clãnþãneºte ºi-l foarfecã în sine : Totdeauna
face aºa Culi ! Atâta fecior are ºi ea ºi sare cu gura
331
Mihail Sadoveanu
asupra lui oricând ºi pentru orice. O singurã datã

întârzie Culi din pricina acelui diavol de urs ºi asta
însemneazã cã totdeauna vine un urs din hochstand ºi
totdeauna întârzie Culi, pe o potecã, unde totdeauna
se adunã o ceaþã lãptoasã !
Ce-i ºi cu aceste muieri ! Toate-s la fel fie bãtrâne,
fie tinere. Îºi au ele vorbele lor anumite ºi socotelile
lor viclene.
Acum, când o vede pe soacrã umblând întruna de
la fereastrã la vatrã ºi de la vatrã la fereastrã ce-o fi
spunând cealaltã, care stã bolnavã de douãsprezece
zile în pat ?
Cealaltã, Ana, care stã de douãsprezece zile în pat
ºi nu vrea sã se mai facã sãnãtoasã, se tânguie încet ºi
se frãmântã sub pocladã.
Of ! of ! cã nu mai vine Culi. Se vede cumva,
mamã ?
Nu se vede, suflete !
Ce-or fi având ele cu dânsul ? Au de toate în cãmarã
ºi în pod. Lemne tãiate au, fãinã mãcinatã deasemeni.
Clisã au, ouã au, lapte au, paseri au. De ce le-or fi
trebuind numaidecât ºi Culi ? Sã fie ºi Culi acolo, la foc,
sã-l certe amândouã. Când se duce Culi s-aducã un
doctor ?
Tu, muiere, trebuie sã fii nebunã. Unde sã gãsesc
eu doctor ?
Vai, îmi trebuie doctor ; altfel am sã mã prãpã-
desc.
Aici, femeie, nu se gãsesc doctori ; aici se gãsesc
de altele. Pot sã-þi aduc un cerb, ori un mistreþ, dar
doctor cum ?
De data asta, cugetã Culi, vãd cã i-aº fi putut aduce
urs dacã acest urs n-ar fi altceva. Dar pesemne cã ei
îi trebuie acel altceva. Muiere cãreia i-a dat Dumnezeu
332
de toate, casã bunã ºi bãrbat bun nu mai doreºte

decât pe cel cu coarne ºi cu coadã !
Amândouã ºi maicã-sa ºi nevastã-sa îl hãrþuiesc
de patru zile. Când vine mai ales acel ceas de arºiþã al
dupã-amiezii ºi Ana suflã pripit pe nãri ºi dã la o parte
întruna învãlitoarea, nana Floarea prinde a se tângui
cãtrã cineva care nu-i de faþã :
Vai, aºa bãrbat n-am vãzut, ºi aºa copil din sân-
gele meu ºi din oasele mele n-am nãdãjduit. I se
prãpãdeºte femeia ºi el nu spune nimica.
Ce sã spun, maicã ? Ce-i în inima mea ºtie
Dumnezeu. Ce sã mai spun ?
Spune o vorbã.
Ce vorbã sã spun ?
Spune o vorbã ; dã un sfat ; eºti bãrbat în casã.
Ce sfat sã dau ? ce vorbã sã spun ? Dumneata ai
mai multã ºtiinþã întru aceste treburi femeieºti. Ana a
nãscut ca orice nevastã ; dumneata ai moºit-o ca o
mamã. În loc sã se scoale, cum i-i dat femeii dupã
facere, vãd cã nu-i merge bine ºi are febrã ; scade ºi
slãbeºte ; ce pot ºti eu ? ori cã va binevoi Dumnezeu
sã-i dea o putere ca sã biruiascã boala, ori cã am venit
pe lumea asta numai pentru scârbã ºi nenorocire.
Nana Floarea tace un timp. Apoi se întoarce :
Dar cu doctoria aceea cum ai fãcut ?
Nu þi-am spus, mamã ? am trimes rãspuns unui
om din ªugag. S-a duce acel om la Sebeº º-a aduce-o.
Când are sã se întâmple asta ?
ªtiu eu ? Cred cã pânã duminicã va aduce-o.
Ehei, Culi dragã, pânã duminicã se poate petrece
o viaþã de om, ca ºi cum nici n-ar fi fost.
Iar tace. Pe urmã dã din cap ºi se mirã singurã :
Ce-o mai fi fiind vorba asta : febrã ? Va fi fiind
boalã nouã ?
333
Mihail Sadoveanu
Mamã, zâmbeºte mâhnit Culi, febra-i arºiþã.

Atuncea spune-i cum trebuie, dragul meu ; altfel
avem în casã douã boli în loc de una. Nu-s bucuroasã
de asta, d-apoi când or fi douã ?
Vorbe de femei. De când e silit sã stea în casã mai
mult decât se cuvine unui bãrbat ca el, începe a
cunoaºte slãbãciunea asta a lor fãrã istov.
La drept vorbind, nu-i slãbãciune ; e putere care te
þine ºi nu te lasã.
Ana întoarce fruntea-i aburitã ºi obrazu-i frumos :
Mãicuþã.
Ce-i, suflete ?
Cum a zis Culi ? Ce vorbã din cãrþi spune el ?
Am uitat, dragã. Câte-s în cãrþile lor, nu-s toate
bune. Mai bine ar fi luat Culi de pe poliþã ciaslovul
nostru. Ar fi cetit în el o rugãciune.
D-apoi Culi al nostru nu-i popã, mãicuþã.
ªtiu, suflete ; dar mai bine ar fi fost sã fie popã.
Ciudat lucru ! Culi nu înþelege de ce ar fi fost mai
bine sã fi fost el popã. Plin de nedumerire, se uitã în
juru-i ; apucã cleºtele în mânã ºi-l leapãdã la o parte,
icneºte ca ºi cum s-ar opinti subt greutate. Nana Floarea
îl priveºte într-o lature.
Nu þi-i îndãmânã, Culi ?
Ba mi-e îndãmânã, mamã.
Atuncea eºti supãrat, ºi nu mai gãseºti rãsuflet ?
N-am înþeles, mamã, de ce a trebuit sã fiu popã.
Ai sã înþelegi numaidecât, sufletul mamei. Dacã
erai tu popã, ne-am fi aflat acuma într-un sat. Dacã
te-ar fi blagoslovit Dumnezeu sã fii chiar un protopop,
am fi trãit la oraº. Am fi avut acum doctoriile ; am fi
avut pe deasupra ºi pe doctor.
Culi n-a crezut cã trebuie sã mai adaoge ceva.
Bolnava a prins a râde :
334
Ba, mãicuþã, nu mi-ar fi plãcut sã-l am cu barbã.

Culi al nostru se rade în fiecare dimineaþã ºi mie mi-a
fost drag aºa. Bãrbaþilor cu ochii verzi le stã bine
numai cu mustaþã. Nu-mi place sã fie nici popã, nici
mitropolit.
Aºa ? s-a oþãrât bãtrâna. Atunci stai aici în sãlbã-
tãcie, fãrã doctorii ºi fãrã doctor.
Ana a oftat din adânc ºi a privit cu dragoste la soþul ei.
Paznicul se opreºte. Ar dori sã iasã din aceste gânduri,

cum ar dori sã iasã din negurã.
E aºa de deasã negura asta, s-o tai cu cuþitul.
S-o tai c-o vorbã zadarnicã ! Nu poþi nici într-un
chip sã te desfaci de ea. Asta-i ca mâhnirea lui putredã,
care-l covârºeºte ºi din care nu izbuteºte a ieºi, oricât
s-ar zbate. În care cer sã se înalþe ? în care strãfund sã
se dãrâme ?
Deocamdatã, strângându-ºi în el puterea pe care o
mai are ºi pe care o simte ghimpoasã în locul unde se
afla odatã inima, nu mai pofteºte decât sã ajungã la
Prelunci. Sã ajungã acolo, sã deschidã uºa cu fricã, sã
vadã dacã Ana lui mai trãieºte încã, ºi pe urmã sã se
lase pe scaunul cel mic, lângã vatrã, ºi sã se întrebe :
Pânã când ? ºi de ce ?
Stã deodatã ameninþat sã rãtãceascã drumul. Va
trebui sã aºtepte pânã cãtrã miezul nopþii, când, poate,
ceaþa se va înãlþa la stele ori va curge în vãi. Subt
umezeala care-l cãptuºeºte, se simte asudat ; îi ies
broboane fierbinþi pe frunte. Pustia s-a îngustat, sãlbã-
tãcia codrului s-a strâns grãmadã, potecile s-au oprit,
sunetele s-au stâns.
Zadarnic ar da glas. Zadarnic ar detuna cu carabina.
Sunetele cad la o sutã de metri, ca niºte vreascuri. Nu
mai înþelege cât timp sã fi trecut în aceastã rãtãcire.
335
Mihail Sadoveanu
Cautã chibriturile, aprinde un lemnuº, îºi scotoceºte

tocmai de dedesubt ceasornicul mare ºi greu de nichel,
ºi-l ceteºte. Trage ºi al doilea chibrit.
Abia ceasul ºapte. Închide ochii ; îi deschide : e orb.
Se miºcã doi paºi înainte : cel puþin nu e închis într-o
stâncã. S-a poticnit spre dreapta : acolo poate sã fie
râpã. Pipãie în juru-i pânã ce dã de scoarþa unui brad
ºi se cincheºte. Ar putea strânge, poate, câteva crengi
uscate, sã aprindã o zare de foc.
Deodatã devine atent. Inima i s-a zbãtut ºi-l împunge :
e nodul lui de ghimpi. Aude înaintea lui parc-ar veni
de la deal un sunet uºor în zãpada moale. Pâº-pâº.
Poate sã fie vulpe. Poate sã fie lup ? Se rãsuceºte în
sus, apucã de þeavã carabina. Izbucneºte într-un chiot
sãlbatic : ghimpii i s-au mutat în beregatã.
Pâº-pâº-pâº alãturi, la piciorul lui.
Piei, drace ! doar n-o fi ursul.
I-a apucat mâna. A simþit ceva rece pe dosul palmei.
Într-aceeaºi clipã se înfioarã în toatã fiinþa de plãcere.
A venit la el din pâclã, adulmecându-i calea, Vidra,
cãþeluºa lui de vânat, care cautã urma cerbilor vulneraþi.
Tu eºti, Vidra ?
Eu sunt, schiaunã capauca, aburcându-se pânã
la ºoldul lui ºi cãutându-i obrazul, cu botu-i fin ºi
ascuþit.
Da, da, zice Culi ; suie pânã sus ºi mã cunoaºte.
Cine þi-a dat drumul, ca sã vii dupã mine ? Pe lângã
unele cusururi, maica asta a mea are ºi înþelepciune
destulã. Vãzând asemenea ceaþã, te-a scos de la închi-
soare ºi te-a pus cu nasul pe urmele mele.
Capauca îl bate cu coada peste bocanci.
Sãrut mâna, maicã, zice încet ºi cu bucurie Culi
Ursake ; de data asta bine mi-ai priit.
Trage din geantã cureluºa cãþelei ºi i-o aninã în zgardã.
336
Haide acasã, Vidra, îndeamnã el.

Vidra trage de cureluºã îndãrãt în partea de unde
a venit Culi. Lui Culi i se pare cã trebuie sã se miºte
tocmai în partea din potrivã ; însã Vidra cunoaºte mai
bine socoteala drumului. I-a luat urma, a ajuns pânã la
el ºi acuma îl tot duce înainte. În pãdure, noaptea e o
înºelare ; iar negura douã înºelãri.
Merge destul de repede, lãsându-se condus. Bucuria
care i-a venit pe neaºteptate îl pãrãseºte tot aºa de
grabnic, cãci se furiºeazã în fiinþa lui o altã neliniºte.
Nana Floarea va fi dat drumul cãþeluºei dupã clipa
când arhanghelul ºi-a plutit umbra peste casa de la
Prelunci, ducând cu el cel din urmã suspin al bolnavei,
cu sufletul.
Dumnezeu sã se milostiveascã de noi... ºopteºte
Nicula Ursake.
Trece cureaua cãþeluºei în mâna stângã ºi-ºi face
cruce cu dreapta.
Cum a fãcut semnul sfânt, i se aprinde înainte, în
desimea ceþii, o stea în cearcãn negru. Cãþeaua a dat
glas asupra luminii de la casa de vânãtoare.
E acolo împrejmuirea de rãzlogi peste care pãºeºte,
ºi stogul de fân din vara trecutã. A ajuns. Grãbeºte
pasul. Când se scuturã în pridvor de umezeala zãpezii,
i se aprind obrajii ºi-i bat flãcãri în tâmple. Îndatã ce a
pus mâna pe clampã, nana Floarea i-a deschis.
Buna vremea, mamã.
Bunã sã-þi fie inima, bãiete. Intrã.
Ce s-a întâmplat ?
Vai de mine ! ce vrei sã se întâmple ? Nu s-a
întâmplat nimic rãu, har sfinþilor. Ce te uiþi aºa de
înspãimântat ? Dat-ai tu peste ceva rãu ? Ai cãzut ? Te-ai
rãtãcit ? Vãd cã n-ai întârziat prea mult. Eram îngrijate.
De ce taci ? Vorbeºte, omule. Totdeauna faci tu aºa.
337
Mihail Sadoveanu
Eu ?
Da, tu. Te-am întrebat. Vai, Doamne Isuse ! Rãs-
punde.
Ce sã rãspund ?
Ce te întreb.
Culi smunci de pe el straiul ºi-l lepãdã lângã focul
din vatrã. Lãsã pe Vidra sã stea alãturi.
A venit ºi te-a cãtat Vidra ?
Da, a venit ºi m-a cãtat.
Bãiete, tu ai ceva.
Dupã ce se frecã prelung la tâmple ºi pe ochi ºi-ºi
ºterse obrazul ºi fruntea cu mânica rocului, Culi se
îndreptã spre patul din fund.
Lampa ardea pe masã, sub poliþã ºi subt icoane.
Lumina ei ajungea împuþinatã pânã la obrazul Anei.
Din aceastã umbrã, Ana îi zâmbi.
Mama avea grijã de tine, îi zise ea. Zice cã-i
ceaþã afarã. Eu nu m-am temut. Tu îþi cunoºti potecile
cu ochii închiºi. Le cunosc ºi eu, cãci sunt locurile
noastre, unde am petrecut.
El nu rãspunse. O privea cu luare-aminte. I se pãru
cã-i într-o stare mai bunã decât o lãsase. Arãta oarecare
veselie ; el înþelese, însã, cã-i mai mult o aþâþare.
O întrebã încet :
În sara asta eºti mai bine ?
Sunt mai bine, Culi. Cum îi zici tu arºiþii ? Febrã,
nu-i aºa ? Astãzi am simþit-o mai puþin.
Glasul însã îi era slãbit ; vorbirile îi erau scurte, cu
pauze.
Dacã ai avut febrã mai micã, se învoi el, atunci e
mai bine.
Aºa socot ºi eu, Culi. Mama zice cã putem merge.
Unde sã mergeþi ?
Se amestecã nana Floarea :
338
Ascultã, suflete, nu te osteni ºi nu vorbi. În

dupã-amiaza asta, întruna ai vorbit. Spune-i ºi tu, Culi,
sã se odihneascã. Dacã mâni dimineaþã nu-i ceaþã,
putem sã ne coborâm.
Unde ? întrebã Culi a doua oarã, ridicând glasul.
Se uita când la una, când la alta.
Tu, bãiete, nu eºti în apele tale, îl înfruntã bãtrâna,
privindu-l cu nemulþãmire. Te întreb ce ai, nu rãspunzi.
Îþi vorbim limpede ºi nu pricepi. Unde putem sã ne
ducem, decât unde e nevoie ? Aici, în pustie, Ana se
prãpãdeºte ; þi-am spus asta ºi ieri ºi alaltãieri. Tu nu
vrei sã pricepi ; aºa eºti totdeauna. Dacã e vorba sã vie
doctoria duminicã ºi doctorul niciodatã te-am înþeles.
Dar eu nu vreau aºa ; copila asta mai are zile ; aºa cã,
arãtându-i-se în vis ºi Precista, trebuie sã ne ducem.
I s-a arãtat în vis Precista ?
Da. La ceasul patru dupã prânz, a cãzut într-un
somn deodatã ºi s-a alinat. Când s-a trezit, mi-a spus
cum i s-a arãtat Maica Domnului ºi i-a fãcut semn cu
mâna sã se ducã la vale.
La ceasul patru ?
Da.
La ceasul patru, am avut ºi eu semn, într-o râpã.
Care semn ºi care râpã ? Nu vorbi tu de ale tale,
când este o grijã mai mare aici. Mi se pare mie ? ori tu
nici nu vrei s-asculþi ?
Ba ascult, dar nu înþeleg unde trebuie sã vã duceþi.
Nu v-aþi gândit cumva sã vã coborâþi tocmai la Sebeº la
spital ? Pânã acolo sunt ºaizeci ºi ceva de kilometri.
Ba întocmai aºa, Culi, dupã porunca ce ni s-a
dat. Nu ºtiu câþi kilometri or fi, dar ne ducem.
Paznicul pãru a fi primit o loviturã ; se trase un pas
înapoi ; dar îndatã i se veseli pe faþã disperarea ºi o
încãpãþânare bolnavã. Clipi pripit, hotãrând :
339
Mihail Sadoveanu
Atunci mergem.
Tot aºa ar fi putut spune cã se duce sã se dea cu
capu-n jos într-o fântânã. Tâmplele iarãºi i se zbãturã
ca sub flãcãri.
Aºa cã noi o învãlim bine ºi frumos, urmã nana
Floarea cu glas dulce, ºi o potrivim bine în sanie.
Bucuroase suntem cã i-a trecut aceea care spui tu. Eu
iau copilul ; mã înfãºur în saricã ºi-l þin în braþe. Vremea
nu-i tare. Calu-i bun. Tu stai în picioare dinaintea
noastrã. Dacã pornim mâni dimineaþã, sara ajungem
între creºtini.
Da, aºa este, încuviinþã cu liniºte Culi. Cu sufe-
rinþa ei, bine este s-o ostenim ?
Nu se osteneºte, Culi. Va ajuta Dumnezeu.
Ce facem cu vacile ?
Le lãsãm în sama argatului.
Ce argat poate fi un copil de zece ani ?
Iaca este ; nu-i de zece, ci de unsprezece ; l-am
luat de la tatu-sãu ºi de la maicã-sa drept argat, ºi-l
plãtim. Îi dai straie ºi încãlþãri, cãciulã ºi manta.
Dar dacã þine ceaþa ?
Nu þine ; mâni dimineaþã e o vreme poruncitã.
Culi tãcu ; avea în el o mânie împotriva unor aseme-
nea prostii ºi în acelaºi timp se întãrâta, hotãrând
pieirea tuturor, ca într-un sfârºit de lume.
Ana suspinã.
Doresc sã ne ducem, Culi.
Pregãtiþi-vã ! rãspunse paznicul cu îndârjire ºi se
uitã ameþit în juru-i.
Aºa este. Într-o albie, dupã cuptor, înfãºurat strâns
în scutece, se aflã un prunc de treisprezece zile, pe
care îl tot cautã nana Floarea ºi-i dã lapte dintr-o
sugãrice. De câte ori acel prunc e purtat mai la vedere,
bolnava pare a-l opri în loc cu ochii ei mari ca niºte
340
flori negre. Cine ºtie dacã acei ochi vor ajunge sã vadã
pe copil jucându-se în soare între poienile Preluncilor !
Departe-i de la vara trecutã ; mult mai este pânã la lumina
viitoare ! Cãci ne-a învãluit o genunã de întuneric.
Nana Floarea pãºeºte cu hotãrârea ei cunoscutã ºi
învioreazã sâmburele de flacãrã al candelei de la icoane.
Se aflã, între acele imagini colorate, una ce seamãnã
cu Ana cu Ana de acum, care întoarce ochii în sus,
parcã ar privi în cer ; însã îl cautã pe dânsul, pe Culi.
I-i fricã sã nu-l piardã.
De la dânsul, privirea ei se roteºte prin toatã casa
lor, îmbrãcatã în lãvicere, pânze ºi ºtergare. Dulci au
fost zilele pe care le-a petrecut cu aceastã copilã.
Zburdãlniciile lor de tinereþã s-au întâmplat devale, în
Laz. De un an ºi douã luni a adus-o sus, în munte.
Culi se duce la uºã, ca sã iasã. Se înãbuºã. Se
poticneºte întãi la pragul de jos, dupã aceea se pãleºte
cu fruntea de sus.
Vai, Culi ! îl mustrã nana Floarea ; eºti mort de
trudã ºi de somn !
Ba ! rãspunde el, ºi se duce.
Cãþeluºa de vânãtoare s-a luat dupã dânsul, ca sã-l
privegheze.
Rãmâi aici, dracului ! îi porunceºte el cu asprime.
A izbit uºa ºi i-a prins coada. Vidra a dat un þipãt
ascuþit. Nana Floarea face un semn plictisit cu mâna.
Adicã : Lehamite ! aºa face acest Culi totdeauna. Bolnava
râde puþintel strâmb ; soacrã-sa o pândeºte cu coada
ochiului.
Culi se duce la cãsuþa calului ºi a vacilor. Alãturea,
în bucãtãrie, doarme sluga. Ce slugã, de unsprezece ani ?
Iaca, Ion Bezarbarzã n-are decât unsprezece ani vârstã
ºi slujeºte cum se cuvine, dupã puterile lui. Mulge
vaca, înhamã calul, taie lemne, aduce apã ; toate le
341
Mihail Sadoveanu
face cu grabã ºi-i place sã duduie subt el pãmântul.

Nana Floarea se tânguie cã ar fi mâncând prea mult.
Lasã-l sã mânce, râde Culi, ca sã prindã putere.
La varã, are sã se ia la trântã cu ursul cel de un an din
râpa Varului.
Mâncã bine, se duce, vine, trânteºte, îºi scoate
cãciula ºi rãmâne cu pãrul zburlit. Lui Culi îi place sã-l
strige : Bezarbarzã !
Numai dupã asemenea nume se cunoaºte cã are sã
fie om straºnic. Culi nu ºtia cã asemenea nume e de pe
vremea lui Decebal-Crai.
Pe întuneric, ºi-a scos o þigarã din tabachere ºi a
aprins un lemnuº. A vãzut cum stau vacile ºi juncile pe
aºternutul lor, rumegând. Calul era în picioare ; a întors
capul ºi a fãcut : Hn-hn !
A tras uºa dupã el ºi a strâns-o în clanþã ; s-a aplecat
la geamul de alãturi :
Bezarbarzã !
Numaidecât s-a auzit frãmântare dincolo ºi Bezarbarzã
ºi-a vârât creasta de pãr în fereastrã.
Onule, a poruncit Culi ; când s-a face ziuã, sã fie
Murgu înhãmat ºi sania plinã de fân. Auzit-ai ?
Auzit ; se face întocmai ! a rãspuns sluga.
S-a ferit de la geam ºi s-a dus la patul lui de lângã
sobã ; a plecat fruntea ºi a adormit iar, numaidecât.
Într-adevãr, ceaþa începea sã se împuþineze observa

paznicul. În fund, în pãdure, i se pãrea încã deasã. Dar
dinaintea casei se destrãmase. Se vedea cum de pe
vânãtul zãpezii se preling în sus fantome. Se ridicau un
timp, apoi coborau la vale ; apãsa asupra lor tãcerea
îngheþatã a înãlþimilor.
Culi clocea în el o mânie amestecatã cu dezgust. Se
îngreþoºa de ea ca de un venin ; nu se putea elibera de
342
dânsa ; îl ameþise ºi-l tulburase, încât nu mai rãmãsese

nimic din judecata aceea poliþistã cu care se fudulea.
Aºa cã asupra cãlãtoriei pe care o plãnuiserã muierile
se încleºtase cu îndârjire, numai ca sã se vadã câte
întâmplãri pot fi pe lumea asta, care nu s-au mai
pomenit asemenea întâmplãri ; ºi la cât nãcaz poate
ajunge un om blajin ca el ; ºi mai ales sã se afle cum te
ciocnesc femeile cu clonþul, de-þi pierzi ºi rãbdare, ºi
sãnãtate, ºi tot.
Când oare a intrat în casã ºi s-a aºezat pe scãunaº,
la vatrã, aprinzând încã o þigarã ? Cãþeluºa s-a sculat
din ungherul ei ºi a venit sã-ºi puie botul pe genun-
chiul lui. Nana Floarea s-a culcat lângã prunc. Ana
aþipise.
Când s-au petrecut acestea ? Câtã vreme a întârziat
pe-afarã ? De când a venit aici ? Îi lipseºte o parte din
timp, pe care nu ºtie cum l-a întrebuinþat. Ornicul cu
lanþuguri din pãrete, între ferestre, aratã ceasul al doilea
dupã miezul nopþii. Limba lui bate grãbit : toc-tic.
Priveºte toate câte sunt împrejurul lui ca pe niºte
vedenii ºi închide ochii. Jarul i-a scânteiat în coada
pleoapei. Aºa a clipit ursul din râpã, cãtrã el, numai
c-un ochi.
L-a clãtinat de umãr nana Floarea. L-a clãtinat de
douã ori ; era cãzut cu pieptul pe marginea vetrei. Abia
când l-a clãtinat a treia oarã, Culi a suspinat. A tresãrit,
a întors fruntea, s-a zvârlit în picioare, posomorât.
Toate erau în el ; nu se despãrþise de nimic. Cu
aceeaºi îndârjire, ºtia ce are de fãcut.
Ai putea oare sã-mi spui ce gând ai ? l-a întrebat
nana Floarea cu îndoialã. Tot te þii numaidecât sã
mergi ?
El a rânjit cu disperare :
Þin eu numaidecât sã merg ?
343
Mihail Sadoveanu
D-apoi cine ?
ªi-a aprins o þigarã. A întrebat cu liniºte :
Gata ?
Aºtept de-un ceas, a rãspuns Ana. Îmi era milã
de tine cum dormi ºi nu voiam sã te trezesc.
Stãtea îmbrãcatã, pieptãnatã ºi îmbroboditã, rezematã
în perine.
Nana Floarea începu sã ºopteascã nedesluºit umblând
prin casã ºi cãutând în toate cotloanele o sutã de
lucruri. Câteodatã se oprea ºi gemea. Pornea iarãºi sã
caute ; uita ce o doare ; dupã aceea se tânguia iarãºi.
Culi îºi stropi ochii cu apã ºi-ºi clãti gura amarã.
Trase de mânici haina cea groasã, cãptuºitã cu blanã
de miel, ºi ieºi hotãrât, tropãind. Cãþeluºa de vânãtoare
îl urma. Din camara de alãturi, alese sarica ce era de
trebuinþã bãtrânei ; veni îndãrãt ºi o lepãdã lângã vatrã.
Cãþeluºa i se încurcã iarãºi printre picioare.
Tu vrei sã te duci ºi Vidra se împotriveºte, râse
într-un dinte nana Floarea.
Paznicul nu catadicsi sã rãspundã la asemenea obser-
vaþie. Încã se amestecau în el otrãvurile ºi dezgusturile
ºi încã nu-i venise vremea sã rupã din el mânia.
Aºa-i acest Culi totdeauna ! oftã bãtrâna.
Feciorul ei ieºise, întorcând aceleaºi sprâncene poso-
morâte.
Sania era trasã dinaintea uºii ; calul înhãmat. Vremea
se arãta moale ºi seninã.
Ion Bezarbarzã, sluga, umbla aprig împrejur, grãmã-
dea fânul în lada sãniei, întindea bine cergile. Tropãia
cu bocancii lui grei, din când în când îºi trecea un
pumn pe sub nas, întorcea ochii vii spre stãpânu-sãu,
aºtepta un cuvânt. Vedea cã stãpânul sãu e într-un ceas
crâncen. Ca sã nu lese nici o clipã neîntrebuinþatã ºi sã
nu rãmâie un gol în care mânia paznicului s-ar fi putut
344
prãvãli, Bezarbarzã tropãi repede în casã ºi ajutã pe

femei sã iasã.
Stãi sã vie ºi stãpânã-tãu ! þipã aprig nana Floarea.
Lui Bezarbarzã nu-i pãsa de asemenea þipãt. Bãtrâna
era totdeauna bunã cu el.
Ai fiert lapte ?
Fiert.
Bãut-ai douã ulcele ?
Ba. Am bãut numai una.
Atuncea bea ºi pe cealaltã. Pune fân destul la
vaci ºi, dupã ce pornim noi la vale, dã o fugã pânã la
Braniºte, ca sã înºtiinþezi pe careva cã noi ne-am dus.
Pe cine sã înºtiinþez ? Pe badea Toma ?
Pe care-l vei gãsi.
Atuncea am sã înºtiinþez ºi pe Trãian. Ce sã le
spun ?
Sã nu le spui alta fãrãdecât sã vinã pe aici, sã
vadã ce mai este. Cã noi nu ne oprim decât la Sebeº.
He-hei ! departe Sebeºul !
Departe ori nu, tu sã faci cum spun.
Bine, am sã fac, cã de asta-s pus.
Aºa ; atuncea sã spui tu cum te-i pricepe ; ºi
scoate afarã sarica. Eu viu cu pruncul.
Se întoarse în casã ºi Culi, ca sã ajute pe Ana. Dar
Ana încerca sã umble singurã. Culi îi puse o mânã pe
umãr ºi i se îmblânzirã privirile. Cu cealaltã mânã o
cuprinse pe sub coaste ºi o ridicã, purtând-o. Ea se
lipise de el ; Culi îi simþea bãtaia inimii odatã cu a
ornicului. Ornicul bãtea ceva mai repede ºi cu mult
mai tare. Cu braþul liber, bolnava se închinã spre
candelã de trei ori. Avea nãdejde bunã. Era însã prea
uºoarã în braþele celui ce-o purta.
Cum o aºezã în sanie ºi o învãli cu lãvicerele, omul
veni iar în casã ºi opri limba ceasornicului.
345
Mihail Sadoveanu
A oprit limba ceasului, zise tainic Bezarbarzã

cãtrã nana Floarea.
Ea ridicã din umeri cu obidã. Faptele lui Culi erau cu
totul neînþelese, ca ºi aceastã plecare pripitã, dis-de-dimi-
neaþã. Sluga fãcu : Hm ! Vârî carabina ºi înfipse biciul la
bourii sãniei, dãdu fuga sã-ºi ia cãciula, ºi-o îndesã
peste pãrul rãzvrãtit, cãutã un toiag într-un cotlon ºi o
luã repegior pe cãrare, spre Braniºte. Astfel, între el ºi
stãpân rãmânea pace ; nu lãsa rãgaz nourilor de vreme
rea sã se spargã.
Am adãpat vaca ! precum ºi junincile ! strigã el
din capãtul poienii. Am pus arma ºi biciul !
Culi umbla prin jurul sãniei, pipãind.
Ce spune nebunul ãla ?
Nana Floarea voia sã-i dea lãmuriri. El nu le mai
aºteptã.
Ei, v-aþi aºezat ? ori mai aveþi mult ?
Vai, bãiete, cum grãieºti tu aºa de rãstit !
Grãiesc cum trebuie ; nu mai avem de ce aºtepta.
S-a stârnit împotriva mea o vrãjmãºie.
Nana Floarea stãtu, prea uimitã ºi înfricoºatã de
acest cuvânt.
Uºile erau închise ºi la casa mare, ºi la bucãtãrie, ºi
la grajd, însã fãrã lacatã. Aveau ele un meºteºug de
zãvoare pe dinlãuntru, pe care le putea purta, c-un cui
de lemn, cel ce le ºtia sama, însã nu era nevoie numai-
decât de asta, cãci, în aceste singurãtãþi, ºi mai ales la
o vreme ca asta, nu era nici o primejdie de hoþi.
Culi nici nu privi ceea ce lãsa în urmã ºi îndemnã

calul. Dupã ce ieºi la drumuºor, bãgã de samã cã Vidra
umbla în urma sãniei. Opri ºi opinti un rãcnet cumplit,
adãogind o sudalmã cu totul neaºteptatã, încât cãþeluºa
îºi supuse coada ºi se duse cu grãbire înapoi acasã.
346
Nana Floarea îºi trase broboada peste gurã. Bolnava

zâmbea ; pãrea a avea în ea o putere nouã ; îi înfloriserã
obrajii.
Un rãstimp de jumãtate de orã, sania merse destul
de bine. Calul pufnea în rãcoarea dimineþii ºi rãsãritul
încununa cu aur depãrtãrile de codri. Apoi calea poticni
într-un loc râpos. Culi coborî cu miºcãri rupte ºi luã pe
Murg de cãpãstru. Îl duse pânã la altã aºezãturã. Dupã
acea aºezãturã se grãmãdeau grunzuri de ape înghe-
þate. Nu mult apoi ajunserã la izvoare revãrsate ºi la
mãrghile moi. Culi îndemna calul cu asprime ºi-l îmbol-
dea necontenit.
Nana Floarea nu mai putu rãbda ºi trebui sã-ºi
descleºte vorba :
Tu nu te sui în sanie, bãiete ?
Nu mã sui.
Culi, dragul meu, aºa mergem prea încet.
Mergem cum putem.
Vai, vai, suflete, se întoarse ea spre bolnavã,
spune-i ºi tu omului tãu sã se îmblânzeascã.
Sania se zgudui. Nana Floarea dãdu un þipãt.
Stãi puþin, Culi, sã vãd ce face pruncul.
Culi n-auzea. Scuturã de frâu, împinse pe Murg cu
umãrul. Drumul acesta prin locuri frânte ºi prin zãpezi
neaºezate îl întãrâta ºi mai mult ºi era, în acelaºi timp,
tocmai ceea ce aºteptase el. Tocmai asta aºtepta, ºi
râdea în sine, amar.
Nana Floarea se rãsuci în covrul saricei, cãutând
pruncul, care scâncea subþire ; îl strânse iar la sân ºi-l
îmbodoli. Privi apoi spre bolnavã ; îi pieriserã rujele
feþei.
Spune, suflete, dacã trebuie sã ne oprim, îºi
ridicã ea glasul cu îngrijorare.
Ana fãcu semn cu ochii : nu.
347
Mihail Sadoveanu
Paznicul intrã în sanie ºi întrebuinþã de douã ori

biciul.
Încet, bãiete.
Culi întrebuinþã biciul ºi a treia oarã, ºi a patra oarã.
Of ! Dumnezeule Doamne ! se jelui maicã-sa.
Culi întrebuinþã biciul a cincea oarã ºi se uitã spre
dealuri cu fãlcile strânse, scrâºnind. Calul se poticni iar
în mlaºtini de izvoare.
Aºa au mai mers un ceas ºi încã unul. Cãtrã ceasul
al unsprezecelea, soarele se stânse în neguri ºi începu
sã tragã un vânt tãios de la miezul nopþii.
Când se lãrgi valea spre râul cel mare, se învârteji
viscol asupra cãlãtorilor. Fulgii bãteau grãbit ºi treceau
spulberaþi, fâºâind.
Calul se opri, cu grumazul plecat. Culi îl îndemnã,
îndãrãtnic. Murgu se împotrivi o clipã, cârnind spre
stânga ; paznicul îl arse în coasta dreaptã. Sania se
zgudui la o podiºcã. Murgul poticni între bârne rupte,
se cufundã cu piciorul drept, se lãsã în partea cufundatã,
cu toatã greutatea. Se cutremurã cu spaimã, icnind,
încercând sã se elibereze ; pãru a se ghemui asupra
cãzãturii, apoi se destinse.
Culi sãri de la locul lui, deºertat de o parte din
mânia care-l þinea ameþit. Se opinti c-un rãcnet, trãgând
de jos în sus jugul ; Murgul rãmase moale ; nechezã
uºurel, într-un chip nou, cu totul straniu, cum nu-l
auzise niciodatã Culi. I s-a rupt piciorul de la genunchi,
gemu el în sine, fãrã cuvinte. Îi desfãcu ºleaurile pripit,
urni sania la o parte.
Nana Floarea se desprinse numaidecât din locul ei,
înfãºurã pruncul în saricã, potrivindu-l în golul pe
care-l lãsase ea. Veni la cal, ca sã vadã de aproape
nenorocirea. Îºi apucã în palme tâmplele ºi începu sã
boceascã.
348
Ce faci ? ce faci, Culi ? rãcni ea apoi, deodatã, cu

o spaimã nouã.
Culi apucase hulubele ºi trãgea sania la vale.
Unde te duci, omule ? ai nebunit ?
Am nebunit ºi mã duc la Sebeº ! rãspunse gâfâind
Culi.
Ochii lui crescuserã fioroºi sub sprâncene, aþintin-
du-se la bolnavã. Ana se lãsase domol într-o parte.
Era ºi acesta unul din sfârºiturile prevãzute, care
nãlucise în fiinþa tulburatã a paznicului. Se învierºuna
de câtva timp asupra lui o putere strãinã. Fãrã pricinã
îi fãcuse fãrâme, ca pe o oglindã, prezentul, toate
fericirile de care se bucurase, dragostea cu fiinþa aceasta
care se deºertase de viaþã ºi zãcea acuma ca o hainã
veche lepãdatã. Nici Ana nu fusese vinovatã decât cã
l-a avut drag, ºi l-a desmierdat, ºi s-a bucurat de soare,
de pãdure, de toatã lumea asta care, uneori, a fost aºa
de plinã ºi de frumoasã. Înþelesese el cã, din febra
aceea de lehuzie, muierea nu poate sã scape decât
printr-o mare minune. ªi de cum a început a ºti cã ea
va muri, l-au împresurat împotriviri, îl împung duºmã-
nii, îl învãluie ceaþã, îi vuieºte în urechi singurãtatea, îl
strânge ca o ghiarã pustia. E otrãvit ºi i-i greaþã ; e
strivit ºi nu mai poate. S-ar da cu fruntea înainte, ca sã
se mântuie toate dar mai are încã îndãrãtnicie.
Hah ! urlã el rãguºit. Hahh !
Vai, Dumnezeule ! Vai, Maicã Precistã ! Uitaþi-vã,
lume, cât de urât face !
Hah ! se îngreþoºeazã el, desfãcând blana Anei.
Ana nu mai suferea, nici nu mai zâmbea.
ªi-a pus urechea la inima ei.
Inima aceea, care bãtuse pentru dânsul, a contenit.
O clipã Culi închide ochii. Rânjeºte strâmb. Îºi
smunceºte din cap pãlãria ºi o aruncã. C-o atenþie
349
Mihail Sadoveanu
prefãcutã ºi cu miºcãri înfiorate, cautã sub fân ºi sub

moartã, în fundul sãniei. A tras securicea pe care o
poartã de obicei acolo.
Nana Floarea nu mai are rãsuflet ; feciorul ei a ajuns
acum pentru dânsa numai spaimã.
Ce faci nãcãjitule ? Lume bunã, lume dragã ! strigã
ea, vãzând pe prietinii de la Braniºte apãrând pe o
cãrare din partea aceea de pãdure. Creºtini buni, nu-l
lãsaþi, cã ºi-a pierdut minþile ! Aºa, îndãrãtnic ºi rãu, a
fost câteodatã tatu-sãu Dumnezeu sã-l odihneascã ; ºi
nu-l puteam nicicum opri din mâniile pe care le avea.
M-am luptat cu dânsul opt ani ºi am rãmas vãduvã.
Doamne, Maica Domnului ! am rãmas vãduvã, sãracã ºi
nãcãjitã, cu acest singur fecior. L-am iubit ºi l-am
crescut ºi am avut în el nãdejde. Nu mi-l lãsaþi sã se
prãpãdeascã, oamenilor ºi creºtinilor ! vai ºi iar vai,
amar de mine !
Badea Toma ºi Traian pricepuserã de la Onu
Bezarbarzã cã cei de la Prelunci stau sub mare cumpãt.
Acuma vedeau cu ochii lor rãtãcirea lui Culi. Îºi puserã
caii în goanã. Mai aveau pânã la sanie douã sute de paºi.
Culi nu se grãbi prea tare. Trase carabina de la
bourii sãniei ºi se duse la Murgu, ca sã-i mântuie cel
puþin suferinþile. Îi puse împuºcãtura în ureche ; îl privi
o clipã þintã ºi-ºi ºterse fruntea de sudoare rece. Se
întoarse apoi cãtrã cal, lepãdã arma ºi fãcu semn spre
cer cu securicea. Era un semn spre cer, spre pãdure,
spre necunoscutul care-l copleºea. Începeau iar sã
roiascã fulgi, înþepându-i ochii. Opintindu-se din toatã
puterea, zvârli securicea în sus, ca o ultimã înfruntare
ºi decãdere desãvârºitã. Fierul descrisese o parabolã ºi
cãzu într-o tufã de smeurã. Cei doi vecini cãlãri erau
aproape de acel punct. Îºi strunirã caii, poprindu-i
nãprasnic. De sub tufã, izbucnise un iepuroi balan ºi
350
boldit ; întãi se aruncase asupra lor, apoi cotise în

dreapta, la deal.
Fãrã sã-ºi dea samã, Traian, cel mai tânãr, chiui dupã
el. Badea Toma clãti din cap cu mirare. Iepure în aceste
locuri, ºi încã iepure alb, nicicând nu s-a mai vãzut.
Într-o clipitã descãlecarã ºi se repezirã la Culi, cuprin-
zându-l din douã pãrþi. Paznicul se încordã ºi-i respinse
în dreapta ºi în stânga. Ei îl apucarã iarãºi.
Ce-veþi cu mine ? strigã Ursake, pãlindu-i.
Vai, dragul mamei, cum te prãpãdeºti tu ! se
bocea împrejur nana Floarea. Puneþi-l jos ºi legaþi-l,
creºtini dragi ºi oameni buni !
Culi stãtu deodatã, ca izbit dinlãuntru de ceva. Se
întoarse de cãtrã maicã-sa ºi de cãtrã oameni, fãcân-
du-se cârcel, ca sã verse din el veninul.
Lasã-l, Trãiane, dã-i pace, zise Badea Toma. Acuma
se rãcoreºte ; mai nainte a pãlit cu securea ºi pe diavol
ºi l-a alungat în piscul lui...
Badea Toma râdea singur, pe jumãtate încredinþat
de adevãrul lucrului.
Crezi cã nu-i aºa ? se cruci nana Floarea. Am avut
eu asemenea întâmplare cu fie-iertatul Negoiþã, omul
meu. Sãrmana de mine, prin multe valuri ºi vânturi am
avut a trece. Ar fi bine, poate, sã-l legaþi ; dar vã rog
frumos sã vã fie milã de dânsul, alt fecior n-am ; în el
mi-i toatã puterea.
Oamenii nu mai aveau nevoie nici sã-l ferece. Dupã
socoteala lui badea Toma, ieºise dintr-însul ca la trei
litre de venin verde. Minune ºi mirare mare era, cât
nici doftorii n-au aflat ºi n-au vãzut cât îs ei de
doftori. Fi-le-ar numele uitat, cã numai la târguri stau !
De ce nu suie ºi ei la munte ca lupii ºi ca þapii !
Ce sã facem acuma cu acest om ? întrebã cu
îndoialã badea Toma. Îl vãd cã e slãbit tare.
351
Mihail Sadoveanu
D-apoi ce poate ºti un cap ca al meu de femeie ?

Dumneavoastrã ce ziceþi ?
Amândoi bãrbaþii urmau sã privegheze pe Nicula
Ursake, þinându-ºi mânile pe umerii lui ºi sprijinindu-l.
Era pãlit la obraz ºi cu ochii trudnici.
Se aflau într-o împrejurare dintre cele mai grele.
Nevasta cea tânãrã moartã în sanie. Murgu, pierit în
mãrghilã. Pruncul þipa în covrul din sanie. Înapoi era
singurãtatea casei de vânãtoare. Înainte, aºezãri ome-
neºti în depãrtarea câmpiilor. Viscolul avea toane ; când
se alina, când se învârtejea sunând în pãdurea de brad
ºi stropind acum ace îngheþate. Asta-i vremea înfri-
coºatã a muntenilor, în vremea iernii cresc singurãtãþile
pânã la cer ºi pân la capãtul lumii. Cãzute pentru
totdeauna par amintirile soarelui. Un zeu duºman a
mânat cu harapnic de furtunã turmele de veacuri în
prãpastia sfârºiturilor ºi nu ducem ºi noi dupã ele,
cei din urmã. Vai de bietele noastre fiinþi ! peste noi nu
vor mai odrãsli flori !
Ce facem ? ce facem, oamenilor ºi creºtinilor ? se
tânguia cu fricã nana Floarea. N-avem acuma altã
putere decât sã-l ducem pe acest bolnav la locul lui,
sã-l alinãm ºi sã-l hodinim. De ieri, stã nedormit ºi
nemâncat. Rãtãcit ºi mânios a umblat, sãrmanul ; fie-vã
milã de dânsul.
Traian, mai tânãr, îºi simþea ochii încãlziþi de lacrimi.
Cum sã nu ne fie milã, nanã Floare ? doar nu
suntem pãgâni, nici calvini...
Aºa cã eu zic sã-l suiþi pe un cal ºi sã-l duceþi
numaidecât. Este acolo sluga, care va face foc ºi l-a
priveghea. ªi dumneata, Trãiene, vei sta cu el pânã ce
mã întorc eu. Aºa-i acest nãcaz, cã trebuie sã ducem pe
moartã la bisericã, ºi pânã la ªugag n-avem bisericã.
Dacã am putea merge pânã în satul ei, cu atât mai
352
bine, ºi ne-or fi mulþãmitoare neamurile. Voi da de la

mine tot ºi mi-oi zãlogi ºi cuvântul, ca sã-i facem toate
cele de cuviinþã dupã datinã ºi sã nu-i lipseascã nimic.
ªi musai sã gãsesc þâþã pentru acest prunc care þipã aºa
de cumplit. Vãd cã are putere. Pânã devale am luat eu
sugãricea cu mine ºi o port în sân, ca sã fie bãutura lui
cãlduþã. El nu ºtie, sãrãcuþul, de durerile noastre. Poate
s-a ridica din el un bãrbat, de ne-om mira. Nu ºtiu dacã
am grãit bine ; dumneavoastrã judecaþi.
D-apoi ce sã mai stãm ºi sã mai judecãm ? grãi cu
voce blândã Toma Orãºanu. Parcã putem face altfel ?
Atâta scãdere este cã rãmân numai lupii pãzitori în
pãdure. ªi, pe lângã asta, iapa mea nu-i potcovitã.
Traian zâmbi :
Vei lua, bade Toma, pe roibul meu, ºi iapa dumni-
tale va face drum mai puþin.
Badea Toma cercã sã se mai dumireascã o datã pe
sine însuºi.
ªtiu eu ce ºi cum om face ? Sã zicem cã dau iapa.
Dar rãmâne pãdurea fãrã mine.
Cel de jos, bolnavul, rânji mormãind :
Las sã rãmâie, cã-i cel mai mare duºman.
Badea Toma îl privi cu mirare pe Culi, auzindu-l cã
grãieºte.
Culi urmã a ºopti :
Lui Murgu sã-i puneþi otravã ºi sã-l daþi lupilor...
Badea Toma clãtinã cu îngrijorare din cap.
În vremea asta nana Floarea, ca o minte puþinã de
muiere ce se afla, rânduia sania, ºi paznicul cel tânãr îi
ajuta sã scoatã hamurile de pe calul cãzut.
Toate s-au fãcut întocmai, dupã legea nevoii acelui
ceas.
Bãtrâna, moarta ºi pruncul au coborât cu badea
Toma la drumul deschis al vãii.
353
Mihail Sadoveanu
Traian a ajutat lui Culi sã se aburce în spatele iepei.

Sã caut ºi securicea... ºi-a adus aminte Traian.
Culi Ursake s-a prins cu ghiarele de el. C-un fel de
tainã :
Ba tu s-o leºi, Trãiane. Securea nu se mai gãseºte ;
nici trebuie cãutatã.
Paznicul cel tânãr a tãcut ºi s-a supus. Îi era puþintel
fricã de acel glas schimbat.
Atunci sã mergem, bãdiþã.
Sã mergem, dar sã mai stãm o þârã, Trãiane.
Spune-mi unde-i acuma sania.
Sania-i la drum ; se duce la vale.
Da ; se duce. Ascultã, Trãiane. ªtii tu ce s-a
întâmplat ? ªtii tu ce s-a întâmplat ? De ce nu rãspunzi ?
În sania aceea e Ana, moartã. ªi-n Ana e inima mea.
Îi tremurau buzele ºi pleoapele ; ºi-a plecat fruntea
în coama iepei ; a apucat între buze un moþ de scai din
coamã, ca sã-ºi înãbuºe gemetele.
Mai mult decât patru zile n-au fost trecut ºi nana

Floarea s-a întors în bunã stare, cu badea Toma ºi
fãrã prunc. Þâncului îi gãsise în satul Anei o mamã
care primise, lângã al sãu, tot de atâta vârstã, ºi pe cel
strãin ºi orfan.
Cum i l-am pus în braþe, cum a cãutat dreptul lui,
vorbea nana Floarea tare, ca sã audã nu numai Traian
ºi Onu, ci ºi bolnavul.
Bolnavul stãtea cu faþa în sus, în patul rãmas pustiu,
ºi pãrea cã nu ascultã, ci îºi urmãreºte niºte gânduri ale
lui, scrise pe sus.
Nana Floarea a ieºit pânã în tindã, cu Bezarbarzã
dupã dânsa.
Ce-a fãcut ? întrebã ea cu grabã.
354
Ce sã facã, nanã ? La vremea asta stã aºa. Noaptea,

are arºiþã ºi nu poate dormi. Atuncea ne þine treji ºi ne
spune.
Da de mâncare cere ? îl grãbi nana Floarea.
Cere, dar mâncã puþin.
ªi ai bãgat tu de samã ce spune ?
Am bãgat de samã, nanã, dar nu prea înþeleg.
Istoriseºte o cãlãtorie. Zice c-a intrat printr-o poartã
neagrã ºi s-a dus pe celãlalt tãrâm. ªi acolo l-a ademenit
dupã el Necuratul în felurite chipuri schimbate. Dar
mai ales s-a îmbrãcat acel Necurat în arãtare de urs
c-un singur ochi ; ºi tot clipea din acel ochi ca dintr-un
jar ºi-l îndemna mai afund.
Unde l-a fi îndemnat ? ºi de ce ?
Nu pot ca sã ºtiu, nanã ; cãci el tulbura istoria
asta cu alte închipuiri. Câteodatã vorbea cu lelea Ana.
Cu cine ?
Cu fie-iertatã lelea Ana.
Cum spui tu asta, bãiete ? Cum ar fi putut grãi cu
dânsa, când ea, sãrmana, odihneºte în þintirim la ea
acasã. ªi i se fac rugãciunile de liniºtire, ºi i s-au plãtit
vãmile, ºi i-au pus podurile de trecere. Ea s-a dus în
împãrãþia drepþilor, unde nu mai este întristare, nici
suspin. Aºa cã erau rãtãciri de-ale lui, în frigurile boalei.
Înþeleg, nanã, dar el vorbea cu dânsa ºi ea îi
rãspundea. Noi n-auzeam ; însã el auzea.
Vai, ºi când s-a întâmplat asta ?
În noaptea dintãi.
Pe urmã a mai venit la el ?
Nu. În cealaltã noapte a vorbit numai de acea
petrecere cu ursu.
Nana Floarea îºi fãcu cruce ºi rãmase gânditoare,
sprijinindu-ºi bãrbia în palma dreaptã. Dupã aceea
pãru cã o frãmântã o grabã mare.
355
Mihail Sadoveanu
Lasã tu asta, Onule, ºi du-te fuga de întãreºte

focul din cãsuþã. Vin ºi eu numaidecât, sã pun o tigaie
cu niºte carne afumatã, ca sã gãtim ceva în pripã pentru
prietinii aceºtia ai noºtri. Am adus de devale niºte pâne
albã. Abia mâni vom putea coace de-a noastrã. Am mai
adus ºi de altele. Vezi de scoate cu rânduialã din sanie
toate câte sunt ºi sã nu strici ceva. ªi ce-a mai spus ?
Cine ?
Mã mai întrebi ? Cine altul decât stãpânu-tãu ?
Grija mea acuma e numai la el.
Apoi a mai spus ºi altele, zâmbi Bezarbarzã, dar
acuma nu mi le aduc aminte. Mã duc sã stau de vorbã
ºi cu focul, precum mi-ai poruncit. ªi sã ridic mãrfurile.
Du-te, du-te, l-a mângâiat nana Floarea. Þi-am
adus ºi þie niºte turtã-dulce. Vezi de te poartã cu
vrednicie cât e stãpânul bolnav.
Asta neapãrat ! s-a fudulit Onu Bezarbarzã.
S-a dus el la cãsuþã tropãind cu bocancii, iar nana
Floarea s-a întors la bolnav.
Badea Toma ºi Traian stãteau în preajma lui pe
douã scãunaºe. Pãreau cã schimbaserã câteva cuvinte
ºi primiserã un rãspuns mulþãmitor de la Culi. Acuma
tãceau.
Femeia a pãºit în vârful degetelor. S-a dus la icoane,
cercetând luminiþa candelei. A rânduit sarica ºi blãniþa,
aduse pânã la vatrã de badea Toma. Apoi a venit mai
aproape, aºa ca sã poatã observa ºi ea pe fiu-sãu.
Vãzând cã împiedicã lumina ferestrelor, ºi-a schimbat
îndatã locul ferindu-se de laturea sobei. Avea încã
într-însa putere ºi sprintenealã, deºi dormise puþin în
aceste patru zile ºi se luptase cu greutãþile ºi cu chel-
tuielile, cu preoþii ºi oamenii de devale. Numai cât
luptase ea ca sã poatã dobândi tot ce trebuia pentru
moartã ºi ca sã nu se înlãture nimic din rânduiala
356
slujbelor ! Truditã ºi nedormitã se întorsese ; dar se

þinea tare, cu buzele strânse ºi cu ochii cercetãtori pe
obrazul veºted.
Cum trecu ea spre sobã, lumina de la ferestre înflori
spre cotlonul lui Culi. El o cunoscuse ºi o privea fãrã
sã zâmbeascã.
Culi, zise ea blând, am fãcut toate bine.
Atuncea el ºopti ceva. Numai ea înþelese acel cuvânt
cel dintãi pe care-l murmurase el când începuse a
cunoaºte lumea ºi viaþa.
De când îl rostise el întãi, douãzeci ºi opt de ani
trecuserã. Cum a spus acel cuvânt, a ridicat ºi mâna
dreaptã. Ea s-a dus la el ºi i-a pus palma ei încã rece
între acele degete fierbinþi care tremurau uºor. Când el
i-a sãrutat mâna, nana Floarea s-a zguduit de un spasm.
Numai pe tine te am, Culi, a grãit ea cu mare
stãpânire, aplecându-se asupra lui.
Atunci pe faþa lui Culi a nãlucit un zâmbet.
În acel puþin zâmbet era pentru dânsa singura nãdejde
pe care o mai avea pe lumea asta. S-a retras în partea
cealaltã a colþului sobei, unde Culi n-o putea vedea.
Acolo s-a rezemat de pãrete ºi a lãsat sã-i curgã lacri-
mile, în tãcere. Le-a cules de trei ori cu vârfurile
degetelor ºi le-a lepãdat. ªi-a trecut dosul palmelor ºi
apoi colþul broboadei peste pleoape ºi iar a ieºit la
vedere. A cercetat ºi a direticat câteva clipe prin odaie,
dupã aceea s-a dus sã pregãteascã prânzul pentru
oamenii strãini.
La acel prânz, în cãsuþa de-afarã, Traian a istorisit ºi
el cum petrecuse cu bolnavul. Badea Toma, om mai
vechi, era de pãrere cã asemenea nãluciri de friguri
trec. Încuviinþa pãrerea asta ºi nana Floarea, numaicât
ea socotea cã sã aducã un preot bãtrân, cetitor cu har.
Ea vedea în suferinþa aceea nãprasnicã a lui Culi un
357
Mihail Sadoveanu
ochi de urs. Îi zicea aºa, ochi de urs, ca sã nu-i spuie

altfel cruce de aur în casã !
La urmã, nana Floarea s-a bucurat de o vorbã a lui
Traian.
Ieri dimineaþã, spunea paznicul cel tânãr, badea
Culi a poruncit lui Onu sã porneascã ceasornicul de
pãrete ; sã-i tragã lanþurile ºi sã-l potriveascã.
Te rog, Trãiane : poruncitu-i-a cu vorbe înþelese ?
Da, nanã Floare. Cu puþine vorbe, dar bune.
Bezarbarzã s-a dus numaidecât sã potriveascã lanþu-
gurile, aºezând sãgeþile la ceasul opt. Zicea el cã, la
acel ceas tocmai, vine o gheunoaie verde ºi ciocãneºte
într-un molid bãtrân, în laturea casei. Onu zicea c-o
aude. Am rãmas tãcând ºi am auzit-o.
Dar Culi ?
A auzit-o ºi el. Sã bagi de samã dumneata, nanã
Floare, mâni dimineaþã. Când ajunge ornicul la opt,
badea Culi stã cu luare-aminte ºi aºteaptã sã batã
gheunoaia. Dar ea bate de opt ori câte opt, ºi mai mult.
A fãcut o gaurã în molid, cãutând viermele cel mare,
de poþi vârî de douã ori pumnul.
Au ºi brazii viermii lor, care-i rod la inimã, suspinã
nanã Floarea. Trãiane dragã, are sã ne trebuiascã ºi
nouã o gheunoaie.
Pentru vorba asta Traian s-a veselit ; dar nana Floarea
n-avea nici o urmã de zâmbet.
Suferinþa lui Culi Ursake s-a prelungit în cursul iernii,

fãrã sã se înrãutãþeascã. Era slab ; se deºertase din el
puterea. Febrã avea puþinã, numai în unele dupã-amiezi.
La ianuarie în 4, îndatã dupã anul nou 1926, au
venit domnii.
Venirea stãpânilor se datora paznicului celui bãtrân
de la Braniºte. Dupã gânduri mult ºi pregãtiri, badea
358
Toma se hotãrâse, la sfârºitul lui noemvrie, sã scrie un

rãvaº la Sibiu. Era al ºaselea rãvaº pe care-l scria badea
Toma Orãºanu în viaþa lui. Cinci le scrisese în vremea
rãzboiului unde chiar învãþase însemnarea slovelor.
O asemenea scrisoare de la badea Toma avea nevoie
de interpretare. Nu cã slovele n-ar fi fost bine rotunzite
ºi zgâriate din peanã : ci dintr-un motiv mai special.
Dacã fiecare pãmântean al acestui regat îºi ia dreptul
de a nu fi de acord cu gramatica ºi cu Academia, badea
Toma putea lãsa la o parte întreaga chestia, deoarece
niciodatã nu-i bãnuise fiinþa. În schimb, putea merge
mai departe, din punct de vedere al libertãþii grafice.
Pe cartea lui poºtalã, badea Toma înºirase rândurile
întãi în lung, pe urmã în lat, dupã aceea prin colþuri ;
pe urmã stropise cuvinte pe orice ostrov alb al cartonului.
Trei prietini vânãtori, adunaþi anume în sobor, au
avut nevoie de douã sticle de vin bun ca sã lege întru-
câtva aceste pãrþi împrãºtiate ale gândirii lui Toma
care gândire de altfel era unitarã ºi logicã. A treia
sticlã, prietinii au întrebuinþat-o la douã pasagii, deve-
nite dificile din pricina unui alt sistem personal al lui
badea Orãºanu. Anume, Toma nu socotea totdeauna
necesar sã cumpãneascã un cuvânt rostit cu o grupã
armonicã de semne. Dupã cum, în sinea lui, pretindea
rãvaºului sã spuie cu mult mai mult decât scrisese el,
badea Toma avea ºi încredinþarea cã nu atât raportul
între sunet, literã ºi înþelegere va face pe domni sã ºtie
despre ce-i vorba, ci o altã putere, al cãrei simbol e
cartea în sine, cu cãlãtoria ei tainicã ºi cu bunãvoinþa
lui Dumnezeu, carele toate le rânduieºte.
Întru asta, badea Toma nu se înºela. O scrisoare de
la pãdure, în vremea asta, arãta stãpânilor cã acolo s-a
petrecut o dramã, fie între oameni, fie între sãlbã-
tãciuni.
359
Mihail Sadoveanu
Iatã transcripþia rãvaºului, dupã varianta celor trei

vânãtori :
prea onorate domnule doctor ieronim dragu avocat
în sibiu þara româniei aflaþi vã rog cã al nostru came-
rad ursake nicula zis culi a avut o întâmplare cum pe
lume nu sa pomenit nici încarteluia licsan drumachi
donuses crie asemenea întâmplare cum a fos întâm-
plarea lui ursake nicula zis culi slujitorul domniilor
voastre ºi cameradu nost care noi am fost în bãtãlia
cu batalionu 8 iegheri ºtairmac ºi am luptat în carpaþi
la þara galiþiei ºi am trecut prin gloanþe ghiulele ºi
sârme ºi pe urmã încã am luptat în rãzboiul nostru cel
adevãrat pentru þarã ºi nu neam prãpãdit iar ursake
nicula a fo sã se prãpãdeascã învreme cândiamu rimu
erea numeleiana la noemvrie ºaptesprezece veniþi vã
rog frumos ca sãl vedeþi aducând ajutor un domn
medic am eu pãrere cã sã vie domnu doctor Micu
carele au fost cu noi în focu bãtãliei iar caprele ºi
ciutele mãrg bine au hranã ºi iarba e slabã ne mai
având ce scrie salut cu respect Toma paznic vã rog
mai aduceþi otravã pentru lupi
Greu de descurcat a fost rândul al cincilea :

încarteluia licsan drumachi donuses crie
Cu oarecare stãruinþã dupã ce s-au fost vestit cu

telegramele ºi s-au adunat în acel sobor la Sibiu prietinii
vânãtori n-au acceptat decât pe jumãtate cã badea
Toma ar fi pretinzând cum cã nici în cartea lui Alixandru
Machedon nu se scrie aºa întâmplare ca a lui Culi.
Al doilea pasagiu, cu toatã osârdia domniilor lor, a
rãmas pânã la sfârºit obscur. Era un rând grãmãdit
într-un colþ. Îi lipsise acestui rând o silabã, pe care au
lipit-o, dupã ce au aflat-o într-un ostrov :
învreme cândiamu rimu erea numeleiana...
360
Domnul de la Sibiu era Ieronim Dragu, vânãtor

tare, decât care mai meºteºugit nu ºtie nimeni, în toate
plaiurile munþilor, sã stârneascã cerbii, toamna la muget.
Îi mugea ºi-i chema cu scoica. Era un bãrbat oacheº,
cu privirea strãpungãtoare. Ionaº Popa, domnul de la
Cluj, se nimerise a fi un uriaº blând, cu grai moale
ºi cu ochii bulbucaþi mari, umbriþi de gene castanii.
Doctorul Micu era un mãrunþel nervos, care se miºca
de douã ori încolo ºi încoace, de câte ori ceilalþi fãceau
numai doi paºi într-o parte.
Gãsind o sãptãmânã liberã pentru o expediþie ca
aceea, tovarãºii rãzbãtuserã cu automobilul pânã la
Tãu ºi de acolo se îmbarcaserã într-o sanie cu oplene,
grãmãdind în juru-le blãni ºi provizii.
Acuma debarcaserã. ªi încã sunau clopotele celor
doi cai de la sanie, când ei se înfãþiºau, ca la un
tovarãº cãruia îi duceau de atâta vreme grija. Ieronim
Dragu purta în buzunarul de la blãniþã rãvaºul lui
badea Toma.
Când au intrat în odaie stãpânii ºi doctorul, Culi a
încercat sã se ridice de la marginea patului. Era îmbrã-
cat în ziua aceea ; îºi legase ºi cravatã.
Doctorul Aurel Micu a venit asupra lui ºi l-a cuprins
de mânã, dându-l îndãrãt. Paznicul rezistã, clipind
pripit ; apoi se supuse ºi se aºezã.
Ha-ha ! a strigat Ieronim Dragu, cine spune cã-i
bolnav Culi ? De ce poate sã fie bolnav Culi ?
Am fost greu bolnav, domnule doctor, a rãspuns
cu voce ostenitã Ursake.
Micu îi pipãia fruntea, îi lua pulsul. Ionaº Popa se
lipise cu umãrul de sobã ºi-l privea lung. Culi era,
într-adevãr, un sãrman tovarãº de breaslã exilat la
marginea lumii. Nana Floarea nu avusese vremea sã
dezvãleascã, din durerea ei, printre lacrimi, decât vorbe
361
Mihail Sadoveanu
de spaimã. Culi al ei ºi-ar fi pierdut minþile în ziua

aceea. Era într-o marþi ; spun bine bãtrânii cã ziua asta
de marþi nu-i bunã de pornit treburi ºi de purces la
drum !
Doctorul se aºezase alãturi de paznic ºi-i punea, cu
glas amical, întrebãri :
În iarna asta, rãmân caprele ºi ciutele fãrã stãpân.
Ce zici, Culi ?
Ce sã zic, domnule doctor ? Cred cã peste vreo
sãptãmânã ies eu sã le priveghez.
Ieronim Dragu interveni :
Nu-i nevoie sã te grãbeºti, Ursake. Îþi dãm noi un
ajutor.
Însã ce fac eu cu lupii, domnule doctor ? se
interesã bolnavul. Dacã aþi adus ºi pentru ei pravuri,
trebuie sã le dau.
Vom rândui ºi asta, îl îmblânzi domnul Ionaº
Popa. Se pricepe ºi nana Floarea cum sã facã. Iar
teascurile de jderi le poate purta Onu. Ai fãcut bun
ucenic din bãiatul ãsta. Nici n-am vãzut ucenic mai
semeþ decât Bezarbarzã.
Culi nu pãrea nemulþãmit de vorbele ce i se spuneau ;
dar îºi plecã fruntea.
Ne revedem în luna lui april, la cucoºi, Culi.
Da, domnule doctor Micu.
Am sã-þi trimet mediþinã, ºi sã mânci vârtos.
Da, domnule doctor, trupul îl simt eu cã se face
bine ºi am sã ies la slujbã nu târzie vreme. Am în mine
altceva.
Atunci a oftat de lângã icoane nana Floarea, murmu-
rând mai mult cãtrã sine :
Ah ! durerea lui e pentru biata Ana, fie-iertatã...
S-a fãcut tãcere. S-a auzit ornicul, tic-toc-tic, grã-
bindu-se zadarnic.
362
Cei trei prietini s-au uitat unul la altul. Ieronim

Dragu ºi-a pus un deget la tâmplã, apoi a scos din
buzunarul blãniþii cartea lui badea Toma ºi a adus-o
aproape de ochi.
Asta este, a ºoptit el. În vremea când i-a murit
muierea, numele ei Ana...
Asta este, confirmã visãtor ºi trist domnul Ionaº
Popa. Uitãm prea curând. Numele ei a fost Ana. Nu
înþelegeam de ce nu-i.
Culi auzea nedesluºit ºoaptele. Îºi întoarse fruntea
spre umbrã, ca sã fie singur.
Pe urmã, în camera cealaltã, de oaspeþi, peste salã,
domnii au aflat de la nana Floarea cum s-au petrecut
toate. N-au aflat chiar dintrodatã, cãci, în primul rând,
datoria gazdei era sã-ºi îndestuleze oaspeþii. Sã alerge
de zece ori la cãsuþa cea micã ; ºi de la cãsuþa cea micã
la camarã ; de la camarã în pod pentru niºte clisã ; din
pod la poiatã, pentru ouãle cele mai proaspete pe care
le cântau gãinile în cuibare ; pe urmã iarãºi la cãsuþã ºi
iarãºi la domni. În vremea asta doctorul trecuse din
nou la Culi, sã vadã dacã stã liniºtit.
Stã liniºtit ; are sã se facã bine, încredinþã docto-
rul. A avut mai cu samã un ºoc nervos.
Hm ! cugeta nana Floarea. Ciudatã vorbã au ei
pentru boala asta ; cât nici nu poþi s-o þii minte.
Oare, într-adevãr, sã se facã bine ? se rãsuci ea cu
pasiune ; apoi urmã a smulge din dulap ºerveþele ºi
tacâmurile.
Sã n-ai grijã de asta nanã Floare, hotãrî domnul
Ieronim Dragu.
Aºa cum a fost ºi mai nainte ?
Ba se va face mai voinic ºi mai bine, cãci pânã
acuma el niciodatã n-a avut odihnã.
363
Mihail Sadoveanu
Asta aºa-i, domnilor. Vã rog frumos sã-mi spuneþi

dacã place-vã paparada cu clisã, ºi dac-ajunge de zece
ouã. Aºa am blãstãmat eu, domnilor mei dragi, rãzboiul
acela care mi l-a luat pe Culi acum zece ani, cât am
rãguºit de blesteme ºi mi-am ros genunchii de metanii
la bisericã ; iar câte slujbe am dat la popã, puteam sã
cumpãr o vacã. M-am temut cã nu s-a mai întoarce,
dar Maica Precistã mi l-a adus. Aºa m-am spãimântat
º-acuma, cum m-am spãimântat atuncea.
Apoi, nanã Floare, interveni domnul Ionaº Popa,
asemenea suferinþi sunt grele, însã trec. I-a fost dragã
Ana.
Credeþi dumneavoastrã cã de asta ? se întoarse
nana Floarea, privindu-i curios.
Asta se vede ºi din rãvaºul lui Toma.
Da, dar Toma ce poate ºti ? I-a pãrut rãu lui Culi,
într-adevãr, cãci doar a fost muierea lui. Aºa ºi mie
mi-a murit soþul, fie-iertatul Negoiþã, dar nu m-am dat
cu fruntea de zid, nici n-am fãcut urât. Dupã ce a
trecut valul, m-am scuturat. Aºa cã, de una ca asta,
omul se tãmãduieºte. Numai cã la el a fost ºi alta...
Ce-a fost ?
Nana Floarea a ocolit rãspunsul, ca pe o camarã
încuiatã cu cheie de vorbe magice, în care domnii cei
mari ºi prea învãþaþi n-au îngãduinþa a pãtrunde.
Acuma ce-or pofti domnii ? întrebã ea, cu zâmbet
încã tânãr. D-aduc ciorba de gãinã ? ori sã pun friptura
ce-am scos din corfa domniilor voastre ? Ce credeþi
domniile voastre cã mi-a rãmas de la rãposat soþul
meu ? Mi-a rãmas multã grijã, domnilor, ºi multã sãrãcie.
Cu sãrãcia m-am învãlit, cu grija m-am hrãnit ºi l-am
ridicat pe Culi. Acuma aveam de la dânsul atâta nãdejde
cât nu vã pot spune, ºi greu îmi vine sã prãpãdesc
ce-am câºtigat. Pare-mi bine de vorbele ce grãiþi, cã
364
boala trece ; voi rãmâne ºi eu pe lume ºi s-a ridica ºi

Octavian.
Ieronim Dragu se mirã :
Cine-i acela Octavian ? N-avem onoarea sã-l
cunoaºtem.
Vai, domnilor iubiþii mei, nu râdeþi de mine, se
ruºinã nana Floarea. Octavian al meu n-are împlinite
douã luni vârstã ºi-l hrãneºte o nevastã din Laz, care
mi l-a primit ºi cãreia îi plãtesc laptele. Biata Ana, atâta
ne-a lãsat. Fatã fãrã zestre s-a plãtit cu un prunc
voinic ; i-am pus nume împãrãtesc. Îi mulþãmesc pentru
ce ne-a lãsat, ca ºi cum ne-ar fi dãruit un rãsad. Frumoasã
a fost, nu pot zice cã n-a fost frumoasã, ºi are dreptate
Culi sã-i parã rãu dupã dânsa. ªi drãgãstoasã a fost, ºi
blândã, numaicât nu-i plãcea sã se scoale dimineaþã.
Frumuseþile fiind trecãtoare, mai mult preþ punem noi
pe altele ; mai ales o bãtrânã ca mine se bucurã de un
nepot. Poftiþi sã ospãtaþi. Am ºi brânzã, dacã vã place.
M-am dus eu singurã cãlare, astã varã, pânã pe ªurian
ºi am adus-o. A fãcut-o un baci, cumãtru al meu, anume
pentru mine.
Mulþam, nanã Floare, a zis domnul Ionaº Popa,
nu mai avem lipsã de nimic.
D-apoi, domnilor, mie mi se pare cã aþi mâncat
tare puþin. Trebuie sã vã mai spun domniilor voastre
cã am chemat ºi pe pãrintele Grigorie Bogdan, din
satul meu, pe care l-am ºtiut cã are dar de ceteºte
deslegãri de feluri de nãcazuri ale sufletului ºi suferinþi
ale trupului. I-am trimes de trei ori rãspuns. Ba a avut
treburi la Braºeu cu un proces ; ba au venit sãrbãtorile ;
ba-i bãtrân ºi nu mai poate birui iarna ºi muntele. Aºa
cã am rãmas aºa ; s-ar fi cuvenit rugãciuni în casã dupã
cele ce-au fost. Am mai rugat pe Toma sã se mai ducã
o datã, sã-mi aducã mãcar apã sfinþitã de la Boboteazã.
365
Mihail Sadoveanu
Dacã s-ar putea duce poimâni sã-mi aducã aiasmã,

m-aº bucura.
Nanã Floare, îi dãdu curaj Ieronim Dragu ; în
acea zi a Bobotezei se sfinþesc singure de la Dumnezeu
toate apele lumii.
Dacã spuneþi domniile voastre... zâmbi bãtrâna.
Spun, nanã Floare, cãci ºi eu sunt puþintel preot ;
ºi taicã-meu, fie-iertat, tot preot a fost.
A, da, se grãbi sã încuviinþeze nana Floarea, aºa
spunea ºi rãposatul cantor Negoiþã, dar tot aº dori
aiasmã de la Iordan, de la noi din sat. Îmi mai aduc
aminte de lume ºi de petrecerile noastre de la sãrbãtori.
Tare m-am depãrtat ºi m-am pustiit eu aici.
Bãtrâna a urmat a vorbi ca sã-ºi rãscumpere atâtea
tãceri ºi gânduri. Pe urmã a lãsat pe domni sã se
hodineascã.
Odaia aceea de oaspeþi era vechi sãlaº al vânãtorilor.
Pe pãreþii albi, suveniruri fotografice ºi trofee. Icoanele
se aflau împodobite cu soare imobilizat în cununiþi de
siminoc. Asupra unora dintre portrete vegheau buchete
sure din alte veri. Scafandrii regretului scoborau în
marea acelui trecut pierit odatã cu primãverile ºi se
întorceau aducând raze veºtede. Erau plãcute aceste
vestigii ale petrecerilor de la Prelunci ºi prin evocarea
siluetei delicate a acelei femei tinere care acuma nu
mai era.
În cele douã zile cât au stat acolo oaspeþii, Culi a

început a se înviora, ceea ce, pentru doctorul Micu, era
semnul cel mai evident cã opera de vindecare desã-
vârºitã rãmânea ornicul din pãrete, adicã timpului.
Dupã ce au plecat domniile lor la Sibiu ºi la Cluj, s-a
abãtut un alt crâmpei de iarnã peste Prelunci. S-a
slobozit din miezul nopþii vifor de omãt, care a început
366
din ziua de Sfântul Ion Botezãtorul, 7 ianuarie, ºi a

þinut pânã la 10 ianuarie, ceasul amiezii. Atâta ºi-au
rãspuns, urlând cu felurite modulaþii, vãgãunile adânc
ºi piscurile strident, încât Culi Ursake a petrecut mai
mult fãrã somn. Când ºi când, dupã ce fugeau acele
spaime, rãmânea câte un rãstimp numai freamãtul greu
de valuri al pãdurii. Iar când venea vremea altui rând
de þipete, Culi sta atent întãi la un þipãt care pãrea cã
se strecoarã printr-un corn al ferestrei. Acest þiuit de
strunã era anume pentru dânsul. Îl asculta pânã ce
covârºeau plângerile cele mari, care soseau învãlu-
indu-se ºi învolburându-se.
Viscolul a astupat drumul ºi cãrãrile. Noroc cã badea

Toma apucase a aduce nanei Floarea de la oamenii
din vale apa binecuvântatã de preot la o sfântã
bisericã. În ziua de 10, când a arãtat ornicul vremea
amiezii, vãzduhul s-a întors pe crângul lui ºi furtuna a
stãtut. S-a auzit un timp pãdurea oftând de trudã, pe
urmã s-au spart nourii ºi a lucit soarele, ajungând pânã
în fund, la obrazul lui Culi. Omul a zâmbit. Nana
Floarea a ridicat din preajma lui mãsuþa cu mâncare ;
pe urmã s-a aºezat lângã vatrã, cu braþele subpuse,
cum fãcea de obicei.
Acuma poate va sã-þi vie somnul, Culi. Te vãd
mai înseninat.
Ba, mamã, am când sã tot dorm. Nu ºtiu ce va fi
fãcut Onu pânã acuma cu teascurile. De-acu înainte
are sã-i fie mai greu, cã pe unele le va fi dãrâmat
furtuna.
Nu te gândi, Culi, la asta ; va veni badea Toma,
care ne-a fost de mare sprijin, ºi va vedea ce ºi cum.
Altfel, bãiatul e dibaci, batâr cã-i tinerel. Avem pân-acum
patru pielcuþe.
367
Mihail Sadoveanu
Cât ºtie el, e pentru un prunc ; dar trebuie sã mã

duc eu.
Te vei duce ; asta nu poate fi pricinã decât de
bucurie. Aºa, dragul meu, dupã ce am curãþat locul
nostru cu aiasmã ºi am stropit asupra pãdurii, ºi am
picurat în izvoarele de unde bem ºi noi ºi vitele, ºi
dupã ce þi-am turnat în mâncarea ºi bãutura ta, în ziua
de Sfântu Ion, când s-a întors din vale Toma, am bãgat
de samã cã þi s-au schimbat privirile, ºi socot acuma cã
poþi sã te duci sã-þi vezi de unele treburi ale tale,
îndatã ce prinzi putere. Cum am fãcut asta, a ºi sosit ºi
acest vânt care a mãturat tot, ducând, dupã dorinþa
mea, rãutatea pe pustii. Am mai avut eu o întâmplare
asemenea, cu fie-iertatul Negoiþã, tatu-tãu. A venit
odatã mânios ºi puþintel bãut, de la moarã. Cum a
început a grãi unele ºi altele prin casã, eu am tãcut. A
strigat la mine sã rãspund ºi sã vorbesc ; eu m-am
împietrit mai tare. Când m-a lovit, am vãzut în ochii lui
o sclipire pe care o cunosc ºi care nu-i a omului. Acea
sclipire e datã ºi luatã. Am socotit cã pier eu, dupã cât
de tare m-a ucis ; dar dupã aceea, m-am temut de viaþa
lui. Tu dormi, Culi ?
Nu, maicã, spune ce-a fost... suspinã paznicul,
cu acelaºi glas, pe care-l întorcea mamei lui, când
asculta basmele ei în copilãrie.
Da, sã-þi spun. Temându-mã eu pentru viaþa lui,
aveam dreptate sã mã tem, cãci m-a lepãdat în ungher,
a ieºit ºi s-a dus. Mã gândeam sã nu se înece în Mureº.
El s-a dus, sãrmanul, la jidov, sã mai bea un rând ; ºi,
dupã ce a gãtat de bãut, a sfãrâmat în mãsele ºi paharul,
mestecând în gurã pânã ce a fãcut clãbuci de sânge.
Dupã asta, a umblat, noaptea, fãrã nici o þintã ºi s-a
poticnit lângã un tãu, unde a adormit. L-au adus niºte
creºtini acasã, bolnav. Tu erai micuþ ºi nu ºtiai nimic
368
pe vremea aceea. L-am îmbrãþiºat ºi l-am îngrijit ca pe

soþul meu. Pânã ce-a dat Dumnezeu un vânt ca acesta.
Era într-o toamnã. ªi de la viscolul de acum îmi mai
aduc aminte de vântul de atunci ºi de întâmplare. S-a
sculat Negoiþã de la locul lui din pat ºi a cãutat pe
poliþã ciaslovul. Era iscusit cantor ºi avea ciaslov frumos,
cumpãrat de la Buda, care se vede ºi acuma pe poliþã,
lângã cãrþile tale. Dar acesta e un ciaslov mai cuminte
decât toate celelalte cãrþi, cãci în el se aflã rugãciuni
pentru ceasurile omului. Aºa fie-iertatul a deschis
ciaslovul, a cetit ºi eu l-am ascultat. Dulci cuvinte ;
ne-am însãnãtoºit amândoi. Acele cuvinte se aflã ºi
acum în carte ; musai sã le cunoºti ºi tu. Rãu mi-a pãrut
mie, Culi, mai ales acuma, dupã întâmplarea ta, cã
n-am învãþat ºi eu slovele. Însã locul unde a cetit
Negoiþã îl cunosc. Se aflã acolo un semn al meu ºi un
picuº de cearã. Am sãrutat atunci rugãciunea aceea ºi
a rãmas o urmã de sânge de pe buzã, unde se cunoaºte
ºi acuma semn de loviturã.
Nicula asculta uimit. El nu ºtia nimic din toate aceste
vechi întâmplãri. Tatãl sau cantorul rãmãsese o umbrã
nedesluºitã în trecut.
Nana Floarea se ridicã din locul ei, pãºi lângã icoane
ºi trase de pe poliþã ciaslovul. Era o carte tipãritã cu
chirilice, pe care paznicul încercase, cu ani în urmã,
s-o descurce, ºi izbândise în parte. O lãsase pãrãsitã,
cãci el nu era cantor, ci vânãtor ºi paznic. Biserica lui
era singurãtatea. Luminile lui erau stelele ºi, câteodatã,
noaptea, ochii dihãniilor. ªi cântãrile lui erau de la ape
ºi de la cetini. ªi-n tinereþa aceasta a lui s-a bucurat de
viaþã ºi de dragoste, nefiindu-i încã dat, dupã o lege a
lui Dumnezeu, sã bãnuiascã puterile necunoscutului.
Nana Floarea îi aduse ciaslovul ºi-l deschise deodatã
la pata de sânge ºi la picurul de lacrimã al lumânãrii de
369
Mihail Sadoveanu
cearã, înduioºându-se fãrã vreo altã pricinã ºi aºteptând

glasul feciorului lui Negoiþã, care fecior, vedea ea bine
acum, avea acelaºi glas întocmai ca fie-iertatul cantor.
Cã tu eºti ajutorul celor fãrã de ajutor... sila-
bisi Culi.
cã tu eºti ajutorul celor fãrã de ajutor ºi nãdejdea celor

fãrã de nãdejde. Iarã mai mult decât toate, te rugãm pre
tine, Dumnezeul milelor ºi a toatã mângâierea, treci cu
vederea ºi iartã greºalele celor slabi de suflet care, pentru
nenorocire, reapãtimire ºi nãcazuri, neputându-le suferi,
prea lesne cad întru desnãdãjduire ºi se fac mai rãi decât
cei necredincioºi...
Rugãciunea aceasta, nana Floarea o ºtia încã pe de

rost ºi o murmura cu ochii închiºi, ajutând cetania
greoaie a fiului sãu. De la acea sarã ºi de la acea
furtunã, cantorul o cetise în toate zilele vieþii lui. Puþine
ºi scurte fuseserã zilele acestei vieþii. Puþine ºi scurte ºi
totuºi întunecate de destule mânii. Iar dupã fiecare mânie,
rugãciunea ºi împãcarea pãreau mai scumpe. Cu toatã
tulburarea pe care o deºteptaserã în ea aceste aduceri-
-aminte, femeia observã atentã pe Nicula, aºteptându-l
sã rãspundã lui Dumnezeu, Maicii Preciste ºi puterilor.
Ursake mai ceti o datã, simþindu-se pãtruns de
blândeþã. Zâmbi mamei sale.
Voiam sã-þi mai spun, zise nana Floarea, cã badea
Toma mi-a adus de ºtire ºi de la Laz, cã fecioru-tãu
creºte ºi a început a râde.
Paznicul nu pãru bucurat de asemenea isprãvi ale
unei fiinþi neînsemnate, care sãvârºise, cu venirea ei
pe lume, o faptã cumplitã.
Mi-a mai adus ºi alte ºtiri de la Laz, de la cuscrul
Mitrea ºi de la cuscra Elisaveta, cum cã s-au fãcut
rugãciuni de nouã zile ºi pomenirea de patruzeci de zile.
370
Culi îºi încreþi fruntea. Însã aceste ºtiri trebuiau

numaidecât cunoscute, cãci, fãcându-se rugãciunile
poruncite, sufletul celor duºi înceteazã de a mai rãtãci
prin preajma noastrã ºi de a neliniºti pe cei vii, cãu-
tându-ºi tihnã la scaunul Domnului Dumnezeu, la loc
de verdeaþã ºi de bucurie.
Când a început a se muia viscolitura din ianuarie,

Nicula Ursake era ieºit la slujba lui ºi nana Floarea
socotea trecutã primejdia. Iarna nu fusese nici prea
lungã, nici prea asprã, dar ciutele ºi cãprioarele sufe-
riserã destul. Când paznicul de la Prelunci ºi-a scris
raportul cãtrã domnii sãi, a trebuit sã însemne douã
ciute ucise la piscul lui Bara ºi una la ºipotul Cernei ºi
patru cãprioare grãmãdite la Creanga Neagrã. Trebuie
sã mai fi fost ºi altele, pe care încã nu le descoperise.
Chiar ºi pe acestea apucase a le afla din vreme Onu
Bezarbarzã. Omãtul fiind viscolit ºi tare, lupii puteau
fugi pe el ca pe pod, pe când ciutele se cufundau cu
copitele lor ; din pricina asta vânãtorii aceºtia crânceni
le putuserã ajunge în anume locuri grele ºi le jertfiserã.
Adevãrat era cã ºi aceºti vânãtori plãtiserã în parte
paguba, mâncând hoit otrãvit ºi rãmânând ca niºte
viermi chirciþi în zãpadã, unii în valea Babei, alþii într-o
potecã ce coboarã în tãul porcilor. Pieriserã înveninaþi
ºapte, ºi blãnile lor erau întinse pe scânduri ºi le tot
muta Onu Bezarbarzã dupã soare. Urme de urºi nu se
mai vedeau ; intraserã la vizuini. Acuma, la 14 martie,
amirosiserã vreme bunã ºi nu mai aveau gust de somn.
Va veni vremea pentru domni scria Culi sã puºte pe
baciul lor, care are o blanã de cinci paºi în lung ºi de
trei în lat, o blanã înspicatã negru ; ºi carele urs e cel
mai viclean ºi s-a deprins a fura ºunci de cal aninate la
hochstand.
371
Mihail Sadoveanu
Îþi va veni ºi vreme ta, viclene ! îl ameninþã Culi

pe acel urs ; neºtiind însã bine dacã ºi-a ales peºtera de
somn în teritoriu la Prelunci, ori s-a amistuit cine ºtie
unde, pe tãrâm necunoscut.
La mijlocul lui aprilie a sosit doctorul Micu, sã-l
vadã pe paznic în ce stare se gãseºte. Paznicul se gãsea
în destul de bunã stare ºi-i dãdea veºti plãcute despre
cucoºii de munte. Iar doctorul Micu se semeþea a fi cel
mai mare domn al acestui vânat.
Am ºaptesprezece trofee ºi-mi trebuie al opt-
sprezecelea, declara el.
Acest domn doctor cu poreclã potrivitã, cugeta
Culi zâmbind, nu se poate sã nu se socoatã cel mai
mare dintre toþi vânãtorii cei mari de pe lume !
Erau cucoºi sãlbatici la Valea Mare ºi, în unele
dimineþi, jucau ºi se bãteau pe viscoliturile rãmase.
La o mie cinci sute de metri înãlþime, se afla, într-o
aºezãturã feritã, un pâlc de brazi bãtrâni. Culi se ducea
de cu sarã ca sã-i asculte pe cucoºi cum vin pe sus cu
zgomot, ca sã se aºeze pe spice de brad. Îndatã ce-i
ºtia unde sunt, se retrãgea ºi se întorcea acasã, la
Prelunci. Acolo povestea doctorului Micu toate câte
ºtia el din anul acesta ºi din alþi ani ; îl lãsa apoi pe
oaspe sã se hodineascã ºi venea de-l trezea când mai
erau trei ceasuri pânã la ziuã. Se duceau amândoi cu
lumini prin cotloanele pãdurii. Îndatã ce se apropiau de
domnia gotcanilor, stângeau luminile ºi înaintau prin
întuneric ; din loc în loc se opreau, ca sã asculte
cloncãnitul ºi ascuþitul versului lor de dragoste, când
îºi astupã ochii ºi urechile ºi-ºi resfirã în evantaliu cele
optsprezece pene ale cozii sus în cer, în întunecimea
de brazi ºi în aburul cel dintãi al zorilor.
Îndatã dupã dragostele cucoºilor, în luna lui mai,
s-au eliberat de zãpezi adâncurile pãdurii ºi au început
372
sã se arare, în luminiºuri însorite, dediþe ºi brânduºe.

Seva a pornit, spãrgând mugurii, în pârãu au sãgetat
pãstrãvii dupã cele dintãi gâze. Atunci a venit domnul
Ieronim Dragu de la Sibiu, ca sã-l caute pe doctorul
Aurel Micu ºi a poftit pe Ursake Nicula sã-l ducã în
plantaþii, la þapi roºii. Deºi lupii fãcuserã pagubã, vâna-
tul era destul de sãnãtos ºi puternic ºi cãpriorii au
brãhnit din culme chiar în cea dintãi dupã-amiazã când
i-au cãutat vânãtorii. Culi se ducea cu domnul Ieronim ;
Onu Bezarbarzã cu doctorul. Nana Floarea ieºea în
urma lor în pridvor, cu mânile suflecate, de la frãmân-
tatul pânii. ªi-i plãcea s-audã într-un târziu, prin uºa
deschisã, o puºcãturã care duruia în creºteri ºi scãderi
prin cotiturile vãilor. La înserat, sosea Culi dintr-o parte,
cu þapu-n spinare, în urma vânãtorului sãu. Au sosit
într-o sarã ºi Bezarbarzã cu doctorul, nevoindu-se amân-
doi cu o povarã asemenea ; ºi copilul a povestit un
ceas, lângã vatrã, stãpânei lui, cum a ieºit þapul, ºi cum
s-au apropiat, ºi cum a mers puºcãtura, ºi mai ales cum
a aflat el animalul cãzut între niºte desimi nepãtrunse.
Nana Floarea îl asculta cu plãcere, gândindu-se cã
numai câþiva ani vor trece ºi acest fecior va fi în stare
sã aducã singur þapul pe grumaz ; ºi dupã ce va face cu
el din munte zece kilometri, când va ajunge acasã, sã
sarã o datã în sus de bucurie bãtând de douã ori din
pinteni, înainte de a atinge iar pãmântul, dupã rându-
iala paznicilor tari.
De douã ori a fost chematã, în aceste expediþii, ºi
Vidra, cãþeluºa, într-ajutor, ca sã gãseascã þapul cât
dupã urmã de sânge, cât dupã putoarea pe care o lasã
ca un fum subþire în urma sa.
A fost de cosit fân, de sãpat crumpene, de dres

împrejmuiri. Nana Floarea l-a lãsat în voia lui pe Culi,
373
Mihail Sadoveanu
în vara aceea. S-a fost el ºi la Sebeº, sã vândã pieile de

lup ºi de jder ; s-a întors ºi s-a suit la piscul Pãtrului, ca
sã arvoneascã brânza de toamnã de la bacii poienari ;
s-a dus sã-ºi gãseascã soþii la Braniºte ; a ales ºi a
târguit cu ajutorul lor un cal în locul Murgului. Pe
acesta îl chema ªargu. Era voinic ºi blând. Coborând
cu stãpânul sãu cãtrã apa Frumoasei, se deprinsese sã
sforãie ºi sã ocoleascã oseminte împrãºtiate, într-un loc
unde fusese o întâmplare nãprasnicã. Câteodatã Culi
uita, dus de gânduri ; iar ªargu îi da semn, ca sã-ºi
aducã aminte. A cãzut o ploaie viforoasã la sfârºitul lui
august ºi drumuºorul s-a curãþit, nemaipãstrând nici o
amintire.
Dupã ce a trecut ºi mugetul cerbilor în liniºte ºi fãrã
oaspeþi, a vestit domnul Ionaº Popa cã n-a uitat de
ursul cel negru ºi vine sã-l caute. Era bunã acea scri-
soare, cãci, din vale de la hochstandul vechi, ursul cel
cu furtiºagul se arãtase iar. Cel puþin aºa-i pãrea lui
Culi, cã-i ursul acela pe care îl socotea el al lui.
Am vãzut ursul, a zis el cãtrã nana Floarea.
Care urs ? tresãri ea.
Ursul meu.
Când a spus el întãi asta, nana Floarea ºi-a plecat
nasul cu nemulþãmire la lucrul ei. Culi râdea.
Mai bine te-ai gândi la altele... îi zise maicã-sa.
La care altele ? Eu mã gândesc la ale mele, care
sunt pãdurea ºi dihãniile.
Se poate, dar sã nu uiþi, Culi, cã mai sunt ºi altele
pe lume. Ai fecior.
D-apoi ce fecior ! Nu-mi trebuie sã-l vãd. Umblând,
mâncând, dormind, fiind singur ori adunat cu alþii nu
pot uita ce mi-a fost drag ; ce sã-mi mai trebuiascã
acuma strãjer, ca sã-mi dea de veste în orice clipã !
Nana Floarea oftã :
374
Bine, Culi.
El veni ca sã-i sãrute mâna. Ea l-a lãsat ; nu era încã
vremea.
Ursul care i se pãrea cã e al lui ieºea în acea
poianã, cãutând nu ºtiu ce.
Poate cãuta pe dracu, îºi fãcea socotealã Culi, cu
oarecare bucurie ascunsã ; ori îºi aduce aminte cã aici
se pune carne de cal la pãstrare în clenciuri, sub podina
pãtulului ; ori se plimbã el aºa, de plãcere, fiind dintr-o
sãmânþã domneascã ; ori se îndestuleazã cu smeurã în
desimile acestea nestrãbãtute de smeuriº ; ori a simþit
miros de miere ºi are bãnuialã de vreun roi într-o
scorburã. Îi aduc eu doctor bun, care sã-i dea ce-i
trebuie.
Domnul Ionaº Popa a sosit la amiazã, în ziua de 14
octomvrie. Cum a sosit, a ascultat istoriile lui Culi,
presupusurile lui, aºezarea locului toate câte-i tre-
buiau. Zâmbind, îºi pregãtea carabina ºi era încredinþat
cã nu va vedea nici urmã de urs, dupã o logicã ºi o
rânduialã bine cunoscutã vânãtorilor.
Cum merge treaba, Culi ? a întrebat el deodatã.
Paznicul s-a întors surprins, cãutând în juru-i ruinile
despre care voia sã se informeze stãpânul sãu. Nu mai
erau ruini, nu mai erau pojaruri. Totuºi Culi privi în
sine neguros, negrãbindu-se a da rãspuns. Domnul
Ionaº Popa a clãtinat din cap ºi, venind aproape, l-a
bãtut prietineºte pe umãr :
Poate eºti prea singur, Ursake.
Culi a scuturat energic din cap. Nici vorbã nu putea
fi despre lucrul la care se gândea domnul de la Cluj. Dar
altfel, domnul Ionaº Popa îl gãsea iarãºi voinic ºi sprinten
ca altãdatã ºi deosebit de atent la toate ale pãdurii.
Au pornit la deal pe o vreme linã, fãrã susur de vânt.
Era jilavã umbra brãdetului ; în poieni se împânzea aur
375
Mihail Sadoveanu
rece de soare. La ceasurile cinci, au fost dincolo de

pãtul, în curmãturã. De la locul unde s-au aºezat, se
deschidea lumina în fund ; de-acolo poiana ocolea larg
într-o parte ºi-n alta. În faþã ascunzându-i trupul nalt
vânãtorul avea un prag de stâncã, pe care îºi rezemase
carabina cu lunetã. Culi îºi ocupa ascunziºul lui obiº-
nuit, între tufe de bisacãn.
Aºa au aºteptat pânã cãtrã înserat. Au început sã
schimbe ºoapte ºi se pregãteau de retragere.
E uºor de înþeles, explica domnul Ionaº Popa, cã
vânatul nu vine când poftim noi, ci când are el gust.
Ziua a fost prea frumoasã ºi pãdurea asta are multe
plimbãri. Când ne ducem noi la acele plimbãri, atunci
vine el aici.
Paznicul a stãruit, fãrã sã înþeleagã nici el de ce :
Mai stãm puþin, domnule doctor. Numaidecât
trebuie sã stãm.
Lumina din fund începea sã se umbreascã ºi din
acea umbrã prinse a se despleti cãtrã curmãturã o
ceaþã subþire. Îndatã ce se aºezã pâcla aceea de toamnã,
schimbând înfãþiºãrile dintru început ale priveliºtii,
paznicul deveni neliniºtit. Prindea sã se amestece funin-
gine în pâclã, când el se sprijini în coate ºi înãlþã
fruntea. Mormãi ceva.
Ce este ? a întrebat ºoptit stãpânul. Cred cã ne
putem întoarce.
Da, domnule doctor, dar nu înþeleg ce cautã
calul meu în poiana asta.
Unde vezi tu cal, Ursake ?
Vãd pe ªargu, domnule doctor. Ursul vine de
obicei de la vale ºi are miºcãri pe care le cunosc. Calul
meu vãd cã a intrat de cãtrã deal ºi iese acuma lângã
cei doi brãduþi.
376
În aceeaºi clipã doctorul Popa vãzuse ºi pusese

pumnul în greabãnul lui Culi, apãsându-l în culcuº. Îºi
pregãti arma ºi cãutã prin lunetã.
Parcã n-ar fi ªargu, domnule doctor, aiura Ursake.
Ba e ªargu. Da-l-aº dracului ! vi-l vând pe cât l-am
cumpãrat.
Doctorului Popa îi venea sã râdã de asemenea
vânãtoare. El vãzuse urs ; iar acuma se afla încredinþat
cã e ªargu.
Eu zic sã trageþi, domnule doctor, ºopti Culi
aþâþat. Ne înºalã !
Domnul Ionaº Popa a cãutat a doua oarã crucea
lunetei ºi a pus-o în fantasma din ceaþã. A tras. S-a
auzit un rânchezat cum nu s-a mai pomenit niciodatã
sã râncheze un cal ; pe urmã o fugã prin vreascuri ; pe
urmã poiana s-a închis în tãcere. ªi s-a întunecat de
înserare negura.
Au stat neclintiþi, cu urechea întoarsã cãtrã fundul
curmãturii. Nu era de bãnuit vreo altã miºcare. Pãrea
cã s-a sãpat în preajma lor o groapã a tãcerii. Au
aºteptat aºa vreme îndelungatã ; poate un ceas.
Vânãtorul clujan s-a miºcat.
I-a ºoptit îndatã Nicula Ursake :
Mã rog frumos, domnule doctor, mai staþi puþin.
Stãm degeaba, Culi, a rãspuns vânãtorul. S-a dus.
Nu cred, domnule doctor.
Atuncea þi-am puºcat calul.
Ha-ha ! n-ar fi nimic asta. Dacã nu m-aº teme,
m-aº duce sã-l caut ºi sã-l gãsesc. Dar mã tem. ªi nici pe
domnia voastrã nu vã las sã vã duceþi, domnule doctor.
Era neliniºte în paznic ; glasul dintrodatã îi rãguºise.
Atunci cum facem, Ursake ? Cred cã ne retragem.
ªi eu aº spune tot aºa, domnule doctor. Mai ales
cã aº cerceta grajdul ºi s-ar vedea numaidecât ce-a fost.
377
Mihail Sadoveanu
Au pãrãsit curmãtura cu luare-aminte ; au lãsat în

urma lor ca o poartã închisã. Începea sã se molipseascã
de neliniºte ºi vânãtorul. Dupã ce au urcat culmea ºi
au prins a coborî spre casã, domnul Ionaº Popa a
deschis lampa electricã. Aici, în Prelunci, nu era deloc
ceaþã ; locul pãrea mai uscat ºi mai puþin rece.
Uºile se aflau deschise ; luminile aprinse ; un foc
mare juca pe vatrã, în odaia oaspeþilor. Bezarbarzã ieºi
în jocul acela de lumini auzind paºi, ºi strigã spre
întunericul pãdurii, îngroºându-ºi glasul :
Care-i acolo ?
Noi suntem, rãspunse Culi. Ascultã, Onule ; rãs-
punde repede. Auzi tu ?
Aud.
Rãspunde : unde-i ªargu ?
În cãsuþa lui, rãspunse Onu, râzând. L-am ospãtat
cu fân ºi i-am dat apã.
Când ?
Mai acum.
Dar slobod fost-a ?
Fost ; dar nu se duce departe.
Cei doi se apropiarã. Bezarbarzã vãzu cu mirare cã
Nicula Ursake trece la grajd ºi cerceteazã. Vânãtorul se
oprise în pridvor.
Culi se întoarse :
E aici, zise el cu glas schimbat. A fost înºelare,
precum am spus.
Ba atunci am tras în urs, râdea domnul Ionaº
Popa. Înºelarea a fost din partea mea, cã nu l-am
nimerit.
Se poate ºi asta, rãspunse pe gânduri paznicul.
Nana Floarea aflã numaidecât de la Onu cã s-a
întâmplat ceva neobiºnuit. Ar fi poftit sã întrebe pe
domn ºi nu cuteza. Culi n-avea poftã sã vorbeascã ; a
378
îmbucat de puþine ori ºi s-a dus în fundul odãii,

întinzându-se în patul cel mare pe o coastã, cu tâmpla
rezematã în palmã.
Vânãtorul s-a simþit trudit ºi a adormit îmbrãcat un
somn ; dupã aceea a ieºit afarã, dinaintea casei de
vânãtoare. Luminile încã ardeau în casa de sus ºi în
cea micã. Nana Floarea se afla afarã singurã, între
tãceri neclintite, privind cerul senin ºi fãrã lunã. Bolta
era spuzitã de luciri ; gãinuºa se suise în creºtetul
amiezii.
Frumoasã noapte, zise domnul.
Da, suspinã Nana Floarea. Domnia voastrã nu
dormiþi ?
Nu. Cum se zãreºte de ziuã, trebuie sã ne întoarcem
unde am tras. Poate sã luãm ºi pe Vidra.
Crezi domnia ta cã l-ai lovit ?
Aºa cred.
Nana Floarea aºteptã o clipã. Întrebã iar, ºoptit :
A fost ursul ?
Dacã n-a fost calul lui Culi, zâmbi domnul Ionaº
Popa, atuncea numaidecât a fost ursul.
Nicula Ursake se miºcã ºi el din casã, chemat de
vorbele care sunau afarã ºi ieºi sub stele. Femeia
schimbã vorba ; aflase cã badea Toma va sã vie a doua
zi cu o ºtire despre un râs din Pârãul ªerpilor. L-a
întâlnit pe Bezarbarzã tocmai sus, la Runc, ºi i-a lãsat
vestea asta lui Bezarbarzã. Ursake tãcea ; era bine
încredinþat cã, înainte de a ieºi el afarã, se vorbise de
altceva.
Mergem, Culi, îi zise într-un târziu vânãtorul,
observându-l cã nu mai avea astâmpãr.
Pânã la poiana hochstandului aveau de strãbãtut
cam opt kilometri, dar au pornit cu mult mai înainte
decât trebuia. Culi ducea cãþeluºa ; domnul Ionaº Popa
379
Mihail Sadoveanu
îl urma cu felinarul cu petrol, care lumina slab. Le era

destul, ca sã nu apuce greºit o altã potecã. Umblau cu
luare-aminte, ca sã nu tulbure pacea aceea a întune-
ricului. Din când în când, o adiere de ºuiet prin brazi,
vestind înainte trecerea oamenilor.
Când au ajuns la locul cel bun de oprire ºi aºteptare,
de unde dintrodatã puteau ieºi la pãtul, s-au oprit,
aºteptând ziua. Vântul dinaintea zorilor se strecura tot
mai des în somnia pãdurii, risipind visurile ei negu-
roase. Deasupra, în creºtetul catapitesmei, rãmâneau
tot mai puþine fãclii. Apoi începu a se prevedea bruma,
în poiana din faþã.
Culi ofta, din vreme în vreme ; totuºi, vãzând pe
Vidra liniºtitã, avea nãdejde cã nu vor da peste nãcaz.
Acelei cãþeluºe îi veneau de departe, în nãri, toate
înºtiinþãrile. Iar curmãtura fiind aproape, numai sub
hochstand, orice ar fi fost acolo ea trebuia sã ºtie. Aºa
ar trebui sã cunoascã oamenii toate, cum le cunoaºte
acest animal, se gândea Culi cãci vorba de mai nainte,
nãcaz, exprima pentru el ceva cu totul nedesluºit.
Vidra nu ºtia sã ceteascã ºi sã scrie, nici sãvârºeºte
atâtea mãiestrii de mirare ca omul, dar cunoaºte altele
cu mult mai ager decât noi, simþind de departe pe
duºman ori având înºtiinþare despre o nenorocire. Aºa
a venit Vidra în celãlalt an ºi l-a cãutat, ca sã-l ducã
acasã. Acolo, Ana nu mai avea mult de stat între noi,
dupã cum s-a ºi vãzut.
Acum putem merge, Culi, a ºoptit domnul Ionaº
Popa.
Culi a tresãrit. Stãpânul sãu depusese felinarul stâns
ºi-ºi pregãtea carabina. Poiana îºi deschisese liniºtea
argintatã. Orice adiere de vânt cãzuse.
S-au dus de-a dreptul la cei doi brãduþi. Ursake
începu sã caute smuncit. Cãþeluºa avea mai multã
380
cumpãnã decât el. În sfârºit, li s-a pãrut cã gãsesc

urma. Vidra a înãlþat apoi bãnuþul nasului ei. Au socotit
atunci cã vrea sã-i ducã de-a dreptul în fund ; dar pe
urmã i-a dus spre stânga.
Când s-au oprit mai încolo, cãutând o altã orientare,
Nicula Ursake a icnit. În aceeaºi clipã ºi vânãtorul a
vãzut dihania la treizeci de paºi pe un catarg gros de
brad rãsturnat. Se suise acolo ºi stãtea gata sã sarã
asupra duºmanului. Doctorul ºi fãcuse gestul ca sã ia
arma la umãr ; dar apoi amândoi oamenii îºi eliberarã
piepturile de rãsufletul comprimat, bãgând de samã cã
blana ursului era presãratã de argint de brumã. Fiara
pierise încã din ajun, ghemuitã acolo.
I s-a pãrut lui Culi ori într-adevãr s-a simþit luminat ?
S-a grãbit sã se ducã la urs, cãutându-i puºcãtura ; a
luat de la un brãdui un clomburel, muindu-l în sângele
închegat, ºi l-a prezintat stãpânului sãu, gratulându-l
pentru succes.
L-am vestit eu cã n-are sã-i meargã bine, îºi zicea
Nicula, întorcându-se la fiarã, ca s-o cerceteze din nou.
Atuncea când a furat ºi a mâncat ºuncile, va fi stat pe
lângã pârãu zece zile în ºir, ca sã poatã birui atâta
sãrãturã. Frumos animal ; n-are nimic deosebit, decât
blana asta întunecatã. Încolo, ochiul i-i rotund ca la
orice urs ºi fruntea boltitã. Ghiarele parc-ar fi de fildeº.
Trebuie sã fie un baci bãtrân. ªi-a adus aminte de locul
cu bunãtãþi ºi s-a întors ºi în ist an. Aºtepta, poate, sã
gãseascã ºi vin. Culi nu mai descoperea acuma nici o
duºmãnie ºi nici o drãcãrie cãci spaima lui de-atunci îºi
avusese pricina în supãrãrile lui proprii, clocite ºi
înveninate ; iar ursul se afla în pãdurile ºi-n munþii lui
ºi nu avea cu el nimica. Încât, privindu-l acuma, Nicula
simþea un fel de simpatie ºi puþinã milã pentru acea
fiinþã a lui Dumnezeu.
381
Mihail Sadoveanu
Însã i-a venit ºi lui vremea, se scuturã el din

gânduri, înturnându-se spre stãpânul sãu vânãtor.
Ce ai, Culi ? Prohodeºti ursul ?
Mã gândeam ºi eu la unele lucruri, domnule
doctor, zâmbi paznicul. Au fost niºte spaime zadarnice,
care s-au dus...
...cum se duc toate, Culi.
Aºa este... cum se duc toate, oftã paznicul.
Apoi dãdu la o parte amãgirile acestea ale inimii ºi
trase cuþitul, prubuluind unde sã târâie jivina, unde s-o
atârne ºi cum sã lucreze, ca sã-i scoatã cât mai frumos
blana. Acea piele are sã meargã la Bucureºti, are sã
cãlãtoreascã la Paris, ori la Berlin, prin expoziþii ; au sã
se mire domni ºi doamne în jurul ei ; are sã vie un
domn preºedinte sã-i dea o medalie de aur ; aºa încât
Culi se simþi, într-o privinþã, onorat de operaþia pe care
o fãcea ursului sãu, în acea zi însoritã de octomvrie.
Domnul Ionaº Popa se îndeletnici o vreme cu aparatul
fotografic ; fãcu drumul spre Prelunci, ca sã aducã pe
Bezarbarzã cu cãruþa, sã încarce carnea. Trebuiau pre-
gãtite ºi ºunci de urs despre care ºunci, unii domni
ce nu sunt vânãtori spun cã ar fi mai bune ºi mai
gustoase decât orice ºunci de pe lumea asta.
Ba eu n-am mâncat ºi nici n-am sã mânc în viaþa
mea, declara Culi. Mi s-ar pãrea cã mânc ºi din calul
cel rãpãnos de la stâna poienarilor.
Dupã ce s-a dus domnul de la Cluj cu trofeul, Culi
a rãmas cu ai sãi ºi cu ale sale, ca sã se pregãteascã de
iarnã. Mai stãruiau în el oarecare neliniºti mai mult
amintiri, cãtrã care zâmbea cu mâhnire. S-a coborât în
douã ori devale, pânã la Sebeº. Când se întorcea a
doua oarã la deal, la începutul lunii lui noemvrie, se
întâmplase a fi o zi cãlduþã, cu soare de aur. Munþii cei
mai depãrtaþi visau în pâcle, iar pãdurile de la malul
382
Frumoasei aveau în ele ca o dulceaþã a unor pãreri de

rãu. Când a ajuns la o cotiturã ºi la un pod, a vãzut
aproape, numai la o zvârliturã de bãþ, douã cãprioare
care stãteau neclintite pe costiºã, pãrând a asculta ceva.
Huruitul moale al cãruþei se amesteca în zvonul apei.
Nu s-au tulburat nici când au vãzut calul. Mai târziu au
desluºit cã este ºi o altfel de fiinþã între acele lemni-
ºoare uscate ºi ciudat alcãtuite. Dupã ce s-au dus ele în
copce, la deal, fãrã nici un fel de spaimã, paznicul de
la Prelunci a înþeles ce aºteptau ele acolo, în pripor. Le
sosise pe boare de vânt, din susul apei, înºtiinþare de
mirosuri aspre : cobora de la stânile ªurianului o turmã,
cu toþii asinii, tãrhatul ºi cânii. A trecut domol, într-un
nour de pulbere. A rãmas un sunet de clopot, dupã ce
priveliºtea s-a prelins în cotiturã. Alte tãlãnci tari nu se
mai auzeau, mãcinate de murmurul Frumoasei. Dar
acel clopot mic de aramã rãmânea distinct ºi singur ºi-l
auzeau desigur ºi cãprioarele, în þancul nevãzut unde
se opriserã.
Nu multe zile dupã întoarcerea lui Nicula Ursake
din blândeþea vãii, au trecut pe deasupra Preluncilor
stoluri de dumbrãvenci, fâlfâind ºi învârtejindu-se cãtrã
asfinþit. ªi la o zi dupã ce au trecut acele cârduri de
dumbrãvenci, s-a înegurat cerul de nouri posomorâþi ºi
a prins a bate o ploaie pieziºã, subþire ºi rece. Dupã
douãzeci de ceasuri de curgere, în acea ploaie subþire
s-au amestecat fulgi de lapoviþã ; astfel cã s-a aºezat
cap de iarnã. Pânã la coada iernii era îndelungat timp.
Însã Nicula ieºise din ticãloºia lui ºi îºi regãsise puterea.
ªtia cã are ce face ºi mai ales se bucura cã va putea
sã-ºi rãscumpere paguba de jderi ºi lupi din vremea
suferinþii.
Ai fost numai pânã la Sebeº, Culi ? l-a întrebat
nana Floarea.
383
Mihail Sadoveanu
Da, mamã, dar de ce mã întrebi ? ai avut nevoie

sã mã mai duc ºi în altã parte ?
Nu. Te întrebam aºa. Mã gândeam cã poate te-ai
oprit în Laz.
Nu m-am oprit. Ce este în Laz ?
Nana Floarea a zâmbit :
Am acolo o prietinã, care trebuia sã-mi aleagã ºi
sã-mi cumpere niºte bumbac. Este una Serafina Burlã
bãtrânã ca ºi mine. Iar lângã Serafina Burlã, stã femeia
aceea care creºte pe feciorul tãu.
Nu m-am oprit, mamã, în Laz. Am poposit puþin-
tel lângã cimitirul pe care-l ºtii.
Aºa ? Ai vãzut ºi pe domnul pãrinte Dãmian ?
Vãzut. Mi-a spus cã are de fãcut slujbã de un an
la acel mormânt. I-am plãtit.
Nana Floarea se uita pe gânduri într-o parte ºi
asculta ornicul.
Am fãcut bine ?
Ai fãcut bine, Culi. Ar fi trebuit sã-mi aduci
rãspuns despre Octavian, cãci sunt cu grijã. Dar mã
gândesc cã nu va fi nimica. Dacã ar fi ceva, Rãduþa
mi-ar da rãspuns.
Culi se mirã :
Aºa o chiamã pe femeie ?
Care femeie ?
Aceea care dã þâþã nepotului dumnitale, mamã,
râse Culi.
Nu. Dacã vrei sã afli, atunci sã ºtii cã aceleia îi
zice Nastasia ºi soþul ei e slujitor la notãraº. Are el
puþinã simbrie ; le pare bine de ce le mai dau eu,
pentru copil. Dar, cum þi-am spus, lângã casa acestei
Nastasii, trãieºte o prietinã a mea, Serafina, care-i vãduvã.
Am fost bune prietine în tinereþa noastrã ºi nu era zi sã
nu ne vedem. Soþul ei a pierit în bãtãlie la þara Italiei ;
384
i s-a întors de acolo numai numele. Se ofileºte ºi ea

acolo în Laz ºi lucreazã. Se pricepe la þesut ºi la ales
scoarþe care nu mai este nimene ca dânsa în þara
asta. O rugasem, cum þi-am spus, sã-mi aleagã anume
bumbac, ce-mi trebuie.
Mirarea lui Culi sporea :
Dar nu mi-ai spus niciodatã nimica despre asta.
Dacã aº fi ºtiut, mã opream acolo, întrebam ºi nime-
ream. Vinovat, mamã, nu mã simt cu nimica.
Vai, Culi, dar eu nu te învinuiesc pe tine. Vino-
vatã sunt eu cã nu þi-am vorbit înainte de a te coborî tu
la Sebeº. Rãmâne pe altã datã. Ori va trece prietinul
nostru badea Toma ºi mi-a aduce el ceea ce-mi trebuie.
De asta sã nu te superi tu, Culi. Sã fii numai sãnãtos ºi
sã izbândeºti tu, în iarna asta, s-aduni zece pielicele.
Cum va fi oare preþul jderilor ist an ?
Încã nu se ºtie anume, dar va fi preþ bun. Te rog
frumos, maicã, sã laºi în sama mea teascurile ºi jderii,
ºi sã-mi spui ce nu mi-ai spus.
Ce nu þi-am spus ?
Trebuia sã-mi spui ceva ºi am uitat ºi eu.
Ba eu n-am uitat. Aceastã Serafinã Burlã, prietina
mea, are o copilã pe care o chiamã cum am arãtat eu
ºi ea îmi poate aduce ºtire despre Octavian, dacã-i
nevoie. Cum va fi ceva, se roagã de un cãlãtor care
suie la deal, se aninã în cãruþã ori se aburcã pe cal în
dosul lui ºi vine la Prelunci. Dar pânã acuma, har
Domnului, n-a fost nevoie sã vie, ºi voi mulþãmi Maicii
Preacurate Fecioara Maria cã n-a fi nevoie nici de
acum înainte. Mie-mi place copila asta a Serafinei,
pentru cã-i cuviincioasã ºi nu-i obraznicã. Fiind sãracã,
Serafina ar vrea s-o trimeatã la slujbã la Sibiu ori la
Bucureºti, dar stã la îndoialã. E uºor sã lepezi aºa în
lume o fatã de optsprezece ani ; fiind ºi frumoasã, greu
385
Mihail Sadoveanu
i-ar fi s-o aducã înapoi. Am sfãtuit-o eu sã mai aºtepte,

mãcar cât îmi face mie trebuinþã, pânã ce-oi lua de la
Nastasia pe Octavian. Mã gândesc eu sã-l mai las sã
sugã iarna asta ºi vara viitoare. Pe urmã îl înþãrcãm ºi-l
aduc aici. Am eu apoi treabã destulã cu acest copil ; mã
împresurã multe alte griji ale mele, ca o bãtrânã care
slãbesc din zi în zi, ºi n-oi mai lua în samã ºi grijile
altora. Facã Serafina ce va ºti ; treaba ei ! Mai bine ar fi
avut un fecior vrednic, decât ceea ce are. Un fecior
aduce spor ; o fatã pagubã. Pe lângã pagubã, ºi ruºine.
Bucuroasã mã aflu cã am fost pãzitã de astfel de nãcaz.
Dupã ce nana Floarea tãcu, ornicul din pãrete
rãspunse :
Tic-toc-tic !
Câteodatã paznicul lua cu el în pãdure pe Onu
Bezarbarzã, mai ales când se ducea sã cerceteze teascu-
rile.
Cãpcãni de jder clãdea Culi la locuri unde aceste
jivine mici ºi agere aveau mult umblet. Aºeza lemnele
lungi între doi arbori vechi. Jderul trebuia numaidecât
sã se strecoare pe o punte îngustã de trunchiºor de
brad, ca sã ajungã locul unde era bucata de cãrniþã sau
trupul însângerat al unei gaiþe. Când ajungea acolo,
cãlca pe o pârghioarã ºi atunci cãdea asupra unui
lemn, strivindu-l ºi acoperindu-l în acelaºi timp. Era
acoperit ºi ascuns, ca sã nu-i rãpeascã omului prada alt
hoþ al pãdurii, fie vultur, fie vulpe, fie lup. Aceastã
alcãtuire de lemne, care se þineau ca într-un fir de pãr
ºi totuºi erau statornice în vânt ºi ploaie, era o învãþã-
turã de la pãdurari ºi paznici mai bãtrâni, care au
vieþuit în Carpaþi ºi la apa Frumoasei din cele mai
afunde veacuri, ºi e un meºteºug tainic al lor.
Acest meºteºug tainic îl învãþa acum ºi Bezarbarzã
de la baciul sãu.
386
Culi-baci, grãia într-un rând Bezarbarzã, umblând

pe potecã în urma lui Ursake, eu am vãzut, ieri, jderul
într-o furcã de brad la Creanga Neagrã. S-a tras pe furiº
în lungul trunchiului ºi, cât am clipit, a prins veveriþa.
I-a rupt gâtiþa, i-a supt sângele ºi pe urmã sta ºi o
cronþãia. Eu mã uitam ºi l-am lãsat. Dar îl suduiam în
gândul meu. Ce rãu i-a fãcut lui o veveriþã ?
Nu i-a fãcut nici un rãu, Onule ; dar veveriþa de
ce mâncã ouãle ºi puii de prin cuiburi ?
Asta este ! îºi aduse aminte Onu.
Era ºi în el, uneori, neliniºtea asta care fusese ºi a
lui Culi. Acuma, la observaþia lui Onu, Ursake îºi fãcea
socotealã cã toate vietãþile pãdurii lui se alungã ºi se
prigonesc din voia nepãtrunsã a Ziditorului, ca sã
dobândeascã putere, agerime ºi iuþealã ; ca sã le fie
tihna mai bunã dupã niºte spaime ºi primejdii, aºa cum
lui, deodatã, îi place mai tare viaþa dupã desnãdejdea
ºi cãderea din toamna trecutã. Fãrã amãrãciune, nu
s-ar cunoaºte bucuria ºi dulceaþa. Aºa ne pare de rãu
întãi ! ºi pe urmã începem a uita...
Cautã tu teascul Onule, zise Culi ; eu am sã stau
aici sã trag o þigarã. Mã mai gândesc la unele ºi la
altele.
Nicula Ursake era mâhnit în fiinþa lui cea mai din-
lãuntru cã cele iubite de el altãdatã acuma îl împresoarã
tot mai de departe. ªi îi displãceau întrucâtva unele
vorbe ale bãtrânei despre satul de devale care se
chiamã Laz.
Bezarbarzã se întoarse :
Bade Culi, am aºezat carnea.
Bine, Onule. Acuma ne întoarcem, ca sã nu ne
aºtepte mult nana Floarea cu prânzul. Sã-mi spui,
Onule, dacã îþi mai aduci tu aminte de oamenii din
Laz.
387
Mihail Sadoveanu
Îmi aduc aminte de unii, rãspunse cu mirare

sluga. Dar eu n-am trãit chiar în Laz, ci mai la o parte,
pe o râpã. Acuma nu mi-ar mai plãcea acolo ; m-am
învãþat la munte. Da din ce pricinã, Culi-baci, mã
întrebi dumneata de Laz ? Era vorba sã mã trimeatã
într-o zi nana Floarea la una lelea Nastasia, pentru
pruncul cel mic.
De asta întrebam ºi eu.
Apoi sã ºtii, Culi-baci, cã nimeresc eu, sã n-aveþi
grijã. Dar are sã fie mai greu de adus pruncul, nu
pentru cã rãcneºte dupã þâþã, cãci întãi ºi întãi îl înþarcã ;
dar el fiind învãþat numai cu muieri, n-are sã-i placã sã
umble cu mine. Pe urmã, am sã-l învãþ eu felurite
meºteºuguri ºi are sã-i placã sã umble dupã mine ca un
ieduþ. Numai atuncea, la început, are sã fie greu. Nana
Floarea râdea ºi zicea cã sã vie ºi niºte muieri de la Laz
cu mine.
Care muieri ?
D-apoi ºtiu eu cum le chiamã ? Am sã mã mai
cuget cum e de fãcut. Pânã la varã este vreme.
În timpul verii anului urmãtor 927, au fost felurite

înþepãturi despre Octavian ºi despre Laz. De câte ori
încãleca Ursake, ca sã se ducã devale pentru afaceri ºi
treburi, nana Floarea venea ºi amesteca vorbe multe
lângã capul calului, aºa cã, în urechea lui ªargu, intrau
de zeci ºi zeci de ori aceleaºi ºi aceleaºi nume, pe care
Culi nu dorea sã le mai audã. Însã numele pe care îl
poftea el, aºa fãrã pricinã, numai ca sã-l mai asculte o
datã, acel nume nu se mai rostea. Ursake avea în el o
bãnuialã cã numele acelea care se spuneau ori nu se
spuneau în curând aveau sã ia fiinþã în Prelunci,
schimbând toate. Din pricina asta, începea sã fie iarãºi
neliniºtit.
388
În ajun de Tãierea cinstitului cap al prorocului Ion

Botezãtorul, carele se prãznuieºte în august, ziua a
douãzeci ºi noua, nana Floarea a avut treburi mai
multe decât de obicei. A copt pâne, a sãrat carnea de
la un purcel, a umblat încolo, a umblat încoace ; tot se
tânguia cã e singurã ºi nu mai poate. Nicula a tot
ascultat-o ºi a priceput cã pofteºte sã-i mai porunceascã
ceva.
Unde doreºti sã mã mai duc, maicã ? a întrebat el
zâmbind. Cred cã a venit vremea sã mã duc.
Unde sã te duci ? s-a întors ea, privindu-l cu
luare-aminte. N-avem nevoie sã te duci nicãieri. Adevã-
rat cã, mâni, se deschide pentru mine o zi ca aceea ;
dar pentru ce-mi trebuie mie am pregãtit pe Onu.
Îl trimeþi pe Onu ?
Da ?
Cu cãruþa ?
Întocmai aºa, Culi. Fost-a ori nu vorbã mai de
demult cã, la vremea asta, vine Octavian la casa lui ?
Acuma se duce Onu, îl ia ºi mi-l aduce.
A fost vorba de asta ? ºi vine domniºorul la ale
sale ? se mirã Nicula Ursake.
A fost vorba, bãiete. ªi nu râde tu de un fecior
care va sã ne aducã bucurie.
Râd eu, maicã ? Eu mã veselesc. Bucurie nu ºtiu
dacã mi-a aduce. Însã mã gândesc, mamã, cã Bezarbarzã
are sã-l sperie ºi nu l-a putea aduce singur sã-l þie în
braþe ºi sã mâie ºi calul.
Nana Floarea a clãtinat din cap :
Asta am ºtiut-o eu, Culi, oricât de puþinã minte
aº avea. Aºa cã vine cu el cine trebuie.
Vine femeia aceea, Nastasia ?
Se poate sã vie ºi ea ; dar nu ºtiu bine. Sã dea
Dumnezeu sã fie mâni o zi dupã dorinþa inimii mele. ªi
389
Mihail Sadoveanu
mai ales poimâni, când se întoarce Onu ºi mi-l aduce

pe Octavian.
Þi-l aduce pe Octavian, iar eu nu-þi mai folosesc.
Ba mi-l aduce ºi tu îmi foloseºti ºi-mi eºti mai
drag pentru cã îmi vine acel nepot. Poate, bucurându-mã,
mi-or mai sta durerile de picioare ºi de ºale ºi mi s-or
mai limpezi ochii. Cãci am început sã nu mai vãd bine.
Dacã vrei sã te duci tu, du-te, cãci vei fi având ºi alte
treburi ; dar eu mai de demult m-am gândit la Onu.
Ba eu nu m-oi duce. Sã se ducã Bezarbarzã, a
hotãrât Nicula Ursake.
Nu s-a ºtiut bine când s-a dus sluga. Culi a bãgat
deodatã de samã cã Onu ºi cãruþa lipsesc. Vãzând el
asta ºi gândindu-se la feluri de feluri de întâmplãri, s-a
pornit în ziua de Sfântu Ion, peste Valea Mare, la
prietinii lui din Braniºte.
Acolo a gãsit bunã-pace. Aproape de casa prietinilor
lui, niºte cãpâlnari ºi niºte lãzureni întemeiaserã tabãrã,
fiind ei acolo în cheile Frumoasei de zece sãptãmâni,
bãtând cu þapinile ºi descâlcind închisorile plãviilor.
I-a pãrut bine cã a gãsit mai cu samã oameni din Laz ºi
a bãut cu ei câteva pahare de vin, la colibele lor. A voit
sã-i întrebe ceva pe unii din ei ; dupã aceea nu i-a mai
întrebat ºi s-a dus cu badea Toma ºi cu Traian mai sus,
pe o rovinã cu jipi, ca sã caute vatra unei scroafe de
mistreþ, care începea sã iasã cu godinii dupã ea, privin-
du-i cum se joacã. Pândind el într-acel fund de vale,
i-a plãcut priveliºtea ºi avea coraj. A mas la Braniºte ºi
nu-ºi mai aducea deloc aminte de întâmplãrile ce
povestise badea Toma Orãºanu. S-a întors la Prelunci
în ziua de 30, dupã amiazã.
A început sã-i batã inima, vãzând cãruþa acasã. S-a
temut sã nu se fi întâmplat vreo poznã. S-a temut poate
sã nu cugete prea mult asupra unor împrejurãri nouã,
390
pe care mai curând dorea sã le lase nedesluºite. S-a

abãtut pe la grajd ºi a vãzut pe ªarg liniºtit : a întors
spre el botul ºi a fãcut uºurel : Hn-Hn ! Atunci a ocolit
colþul casei celei mari, la pridvor.
În pridvor, în bãtaia soarelui, ºedea la pãmânt un
copil strãin. Era bãlãnel ºi cu ochii cãprii. Ochii lui
mari, cu gene cârligate, pãreau ceva cunoscut, ca o
amintire scufundatã. Copilul acela strãin, îmbrãcat cu
rochiþã roºie, ca sã nu-l deoache nici om, nici fiarã,
trãgea pe Onu Bezarbarzã de cap. Iar Onu Bezarbarzã
se afla întins pe spate cât era de lung ºi lãsa pe prunc
sã-l tragã de încâlcitura lui pãr vâlvoi în coloarea
fânului. Copilul cel mic ºi cu cel mare grãiau. Cel mare
îl învãþase pe cel mic cum sã întrebe, cel mic întreba ºi
cel mare rãspundea. Cel mic însã nu ºtia sã-ºi deslege
de tot limba ºi bolborosea peltic.
Ai fost în pãdure ? întreba Octavian.
Era o întrebare misterioasã. Pãdurea era lucrul nou
care se vedea de jur împrejur, în lumina unui alt tãrâm.
Ai fost în pãduie ?
Am fost, rãspunse Onu.
Ai vãzut ulsu ?
Vãzut.
Nu te-ai temut ?
Nu.
Ce i-ai spus ?
I-am spus : bate ici brânca ºi sã ne luãm la trântã.
Octavian nu pricepea nimic din afacerea asta ºi, în
întrebãrile lui, era necontenit ajutat de Onu ; cu toate
acestea era fericit cã întreabã ºi i se rãspunde.
Culi s-a grãbit sã-ºi ia copilul în braþe ºi sã-l mângâie ;
pe urmã l-a lãsat sã petreacã în legea lui ºi s-a retras
spre casa cea micã. Înþelegea cã nana Floarea nu era în
casa cea mare. Dacã ar fi fost în casa cea mare, i s-ar
391
Mihail Sadoveanu
fi auzit de departe glasul neînduplecat. Dacã nana

Floarea nu-i acasã, atunci e dusã dupã smeurã, într-un
loc ºtiut, în lungul pârãului. Acolo mai mult vorbeºte
decât culege, cãci are oaspete din Laz. Încã din ajun
Culi înþelesese cine vine cu copilul ºi-i era puþin fricã
de o dezamãgire. Aºa cã, de bunã-samã, se afla lângã
nana Floarea pãrând c-o ascultã ºi pândind cu ochii
altceva acea odraslã din Laz, fata Serafinei vãduva.
Cum se ducea la vale, îi venea sã întârzie ºi sã
ocoleascã în altã parte. Se opri un timp, ca sã urmã-
reascã în lumina poienii zborul rândunelelor ; privi pe
luciul pârãului Preluncilor, ca în argint viu, sãgetarea
pãstrãvilor dupã muºte. Cântau în otavã miliardele de
tomniþi, ºi pãdurea pânã în adâncurile ei fremãta de
beþia vieþii. Culi primi de la pãmânt ºi de la brazi
mireasmã pânã în fundul sufletului.
Deodatã vãzu venind spre el pe nana Floarea cu
douã soaþe. Una era bãtrânã ºi râdea ºtirb ; aceea era
nana Serafina. Cealaltã era o copilã. Nu râdea ; se uita
în colo, spre un brad cãzut ; îi bãtea soarele în fruntea
lucie. Nicula Ursake îi vãzuse ochii, atât cât îi trebuia,
o clipã.
Cu toate cãrþile lui din raft ºi cu toate însuºirile de
poliþist, Ursake înþelese cã n-are ce ºi de ce sã judece.
Era vai de sufletul lui ; cãci erau acuma asupra sa trei
muieri. Lui nu-i trebuia, însã, decât aceea pe care de
mai de mult o dorea, printr-o viclenie ce nu era a
femeilor bãtrâne, ci a lui Dumnezeu, cel care îºi are
scrise vicleniile sale sfinte în toatã zidirea sa, cu semne
fãrã de moarte.
Mergând cãtrã acea copilã nouã a lumii, îºi lepãdã
þigara ºi zvârli în asfinþit un rotocol de fum. Ca ºi cum
ar fi fost izvorât din inima lui, acel rotocol se subþie ca
o umbrã finã, ce ar pãrãsi pentru totdeauna poienile
392
de la Prelunci. Cãci morþii noºtri, câtã vreme îi dorim,

stau în noi ºi-n preajma noastrã ; iar când începem a-i
uita, ne pãrãsesc ; între ei ºi noi se aºazã nu numai
moartea, ci ºi viaþa.
Ochi de urs, 1938
Dupã mãrturisile lui Ionel Pop, modelul lui Culi Ursake

ar fi fost Rudi Cernota, un pãdurar de la Cabana Prigoana
din munþii Sebeºului, apoi cabanier la Casa cu soare din
Braniºte, pãdurar alãturi de care Sadoveanu a vânat pe la
Valea Frumoasei. ªi mama bãtrânã, ºi soþia lui Culi ar fi avut
ca modele reale familia lui Rudi : bãtrâna Fritzineni, Adela
Cernota ºi micuþa Viorica (în povestire, Octavian). În realitate,
acest Rudi Cernota a mai avut trei copii : douã fete, Doina ºi
Margareta, care apar în Poveºtile de la Bradu-Strâmb (1943),
ºi pe Radu. Tot Ionel Pop spune cã moº Toma ºi-a pãstrat
numele în povestire, iar pe adevãratul Traian Melinte l-ar fi
chemat Traian Munteanu, acesta fiind prezent ºi în povestirea
Ceasul pãstrãvarilor din volumul Valea Frumoasei (1938).
În 1983 s-a realizat ºi o ecranizare dupã Ochi de urs (una
dintre cele mai complexe povestiri ale lui Sadoveanu
N. Manolescu), în regia ºi dupã scenariul lui Stere Gulea,
cu Flavius Constantinescu, Dorina Lazãr, Dragoº Pâslaru,
Nicolae Praida, Sofia Vicoveanca, Valentin Uritescu, Daniela
Vlãdescu º.a.
393
Mihail Sadoveanu
394
24 iunie
Acum un an, dupã ce a trecut primãvara, mi-am

pregãtit undiþa de pãstrãv ºi m-am dus la munte. Entu-
ziasmul meu pentru petrecerea ce-mi fãgãduiam era în
raport direct cu explozia de luminã ºi cãldurã a împre-
jurimilor bucureºtene. Ajuns însã sus, dincolo de o mie
de metri altitudine, am fost silit sã constat din nou cã
înþelepciunea bãtrânilor noºtri rãmâne valabilã pânã la
istovirea timpurilor ; deci mi-am tras din sac cizmele ºi
hainele groase. Mai stãruia acolo o bucatã din coada
iernii, care din când în când ºfichiuia cu ploi îngheþate
aºezarea din Braniºte, iar pe piscurile Pãtrului ºi
ªurianului fulgerau încã omãturi, în rãstimpurile de
soare. Cum îndrãzneam sã ies cu undiþa la malul râului,
se povârnea de sus, învârtejit de vânt, un nour negru,
care scutura lapoviþã. Sara, se fãcea senin ; în vremea
nopþii scânteiau toate stelele vãzduhului. Dimineaþa,
vãile se umpleau de o ceaþã lãptoasã. Cãtrã amiazã
aºteptam o limpezire. Într-adevãr, soarele se arãta câtva
timp, ca sã ne aminteascã existenþa lui ºi sã ne dea
nãdejde ; dar îndatã dupã aceea prindeau sã ºuºuie
brazii ºi auzeam în ponoare depãrtate vuietul furtunii
ºi al ploii.
Am aºteptat o sãptãmânã sã se aºeze vremea. Dupã
aceea, visând altã epocã tihnitã a acelei aºezãri, m-am
coborât iarãºi la câmpie. Am ieºit din ploaie ºi din
395
Mihail Sadoveanu
furtunã ; am regãsit primãvara la Sebeº ; am revenit în

câmpia dunãreanã, lepãdând de pe mine toate cojoa-
cele, unul dupã altul, ca Dochia. Aici era vara în toi ºi
un cer încremenit în liniºte, ca un smalþ albastru.
Pe Bãrãgan nu plouase de trei sãptãmâni. Cota
apelor Dunãrii indicator al tuturor pescarilor, tovarãºii
mei era destul de scãzutã. Deci, ca sã rãscumpãr
vârtejurile reci ºi vâltorile de la apa Frumoasei, mi-am
îngãduit puþinã odihnã ºi rãgazul necesar ca sã-mi
schimb uneltele ; am luat undiþele de crap ºi, cu niºte
buni tovarãºi, m-am transportat la o baltã a fluviului.
Cetãþenii României cunosc Dunãrea din planºele
geografice sau o vãd din fuga unui vaporaº. Puþini
au cercetat-o în cotloanele ei misterioase. Mãreaþa ei
îmbulzealã de ape, colectatã dintr-o jumãtate de Europã,
se alinã în aceastã blândã margine a ºesurilor ºi în
aburul ei apare apa morþilor, cu nãluciri de vis. Gârlele
ei au îmbrãþiºat, din veacurile cele mai vechi, bucãþi de
pãmânt, rupându-le ºi adâncindu-le într-o parte, spo-
rindu-le cu nãmoluri în altã parte, alcãtuind limanuri
ale crapilor. Lunca ºi pãpuriºurile par necontenit schim-
bãtoare ; dar ele nu urmeazã decât o rânduialã perio-
dicã, în care fauna imensã a acestor ape se echilibreazã
în chipul cel mai armonios. Prezideazã aici o înþe-
lepciune care s-a urzit, s-a dezvoltat ºi s-a desãvârºit în
curgerea miilor de milenii, fauna ºi flora adaptându-se
ºi influenþând în acelaºi timp. Astfel s-a hãrãzit oame-
nilor ce s-au aºezat aici minunea acestor grãdini, a
acestor lacuri ºi a acestor crapine, pe care ei vor sã le
zãgãzuiascã, sã le rupã ºi sã le desfiinþeze, socotind cã
pot face mai bine decât Dumnezeu. Aici inteligenþa
omului ar trebui sã grãbeascã ºi sã organizeze mai
curând indicaþiile fluviului, pentru ca sã putem avea
unul din cele mai bogate rezervorii de peºte din lume.
396
Câþiva dintre prietinii mei pescari cu undiþa cunosc

acest secret al Dunãrii ºi ºtiu sã-i exploreze tainiþile
necunoscute profanilor.
Cãtrã unul din aceste locuri, la un mal de baltã, am
ajuns eu ºi tovarãºii mei.
Când am intrat în lutri, soarele abia rãsãrise. Ne-am
dus printre sãlcii, am cotit pe sub maluri nalte. Eram
departe de sforul Dunãrii ; s-auzeau din când în când
dintr-acolo mugete de sirenã. Treceau din când în când
într-acolo convoiuri de paseri sãlbatice, prin vãzduhul
proaspãt al dimineþii. Dupã ce ieºirãm lângã luciul larg
al unui lac, intrarãm în alt canal. Acolo ne-am înºirat ºi
am zvârlit undiþele. Eram în preajma unui gard, care
închidea limanul dupã ce crapii intraserã, odatã cu
începutul verii, la boiºtea lor.
Erau locuri cu bun renume, unde tovarãºii mei
pescari sãvârºiserã dupã cât povesteau ei isprãvi
repetate. Câteodatã dãdea somnul foarte bine la undiþã,
altã datã ºalãul. La vremea asta însã, începea sã miºte
crapul. Bãtaia în apa liniºtitã ºi joasã a lacului se
isprãvise ºi peºtele cel mare umbla iar dupã mâncare.
Îndatã ce soarele se urcã deasupra cununilor de
sãlcii, o luminã orbitoare împânzi bãlþile. Cãtrã ora
zece, cãldura începu sã devie copleºitoare. Crapul se
arãta leneº. Tovarãºii mei îmi dãdurã câteva explicaþii,
din care puteam înþelege cã, în unele zile frumoase,
crapul trage deosebit de lesne la undiþã ; pe când în
altele, tot aºa de frumoase, nu trage. Observaþia aceasta
extraordinarã o fãcusem ºi eu, în cariera mea destul de
lungã de pescar. Probabil cã se pregãteºte vânt cu ploaie,
adãogeau meºterii cei mai bãtrâni ºi mai pricepuþi.
Însã, câteodatã, crapul vine la undiþã ºi înainte de vânt
cu ploaie, dupã cum vine ºi în urma unor asemenea
manifestãri meteorice. Unii emiteau pãrerea cã apa ar
397
Mihail Sadoveanu
fi prea caldã ; alþii cã peºtele are încã mâncare din

bielºug. Cunoºteam valoarea tuturor argumentelor aces-
tora ; le ascultam cu liniºte ºi eram bine încredinþat, pe
de o parte, cã nu vom prinde nimic în ziua aceea, iar
pe de alta cã, a doua zi, vom avea norocul cel mare pe
care undiþarii pasionaþi îl aºteaptã cu rãbdare toatã viaþa.
Vorbind ºi povestind, trãgeam de pe mine, unul
dupã altul, înveliºurile netrebuincioase. În rãstimpuri
depuneam ºi pãlãria, ca sã-mi înfãºur capul cu o pânzã
udã, deasupra cãreia potriveam iarãºi acel acoperemânt
cu boruri largi. Soarele avea atâta putere ºi aerul era aºa
de neclintit încât, ca într-o etuvã, lepãdam râuri dupã
râuri de broboane. La ceasul al treilea al dupã-amiezii,
ºi trupul meu avea înfãþiºarea hainelor aruncate. Cu toatã
reþeaua de umbrã a sãlciilor, soarele sãgeta în fiinþa
mea cu o putere înfricoºatã. Toate iernile trecute, toate
nopþile umede de toamnã, toate înserãrile înºelãtoare
de primãvarã la vânat, toate erau rãzbunate. Mai ales
simþeam cã curge din mine jilãveala acelei ierni târzii
de unde veneam, care-mi furiºase în mãduvã reuma-
tismul zloatei. Înþelegeam cã nu nimerisem acolo ca sã
înºir undiþile pe marginea luntrii, ci ca sã mã ardã ºi sã
mã cureþe de iarnã soarele biruitor.
Mi-am trezit luntraºul turtucãian, care dormita cu
fruntea pe genunchi, ºi am pornit domol, prin florile
de luminã presãrate de sãlcii pe luciul lacului. Îmi
strânsesem sculele. Nu mai aveam nici putere, nici
dorinþã sã prind cu vechile viclenii crapii Dunãrii. Mã
simþeam însã atras de ascunziºurile necontenit înoite,
în cotloanele ºi printre ostroavele apei.
Cu mult înainte de asfinþit eram singur, cu totul
desfãcut ºi despãrþit de tovarãºii mei. Luntrea se strecura
printre draperii de liane. ªtefan Gâdea, omul meu,
simþind ce caut, mã ducea într-un loc pe care îl ºtia el.
398
Fãrã sã-mi spuie el nimic, am cunoscut acel loc. Era o

grãdinã sãlbaticã, înfloritã nou de la nuferii din baltã
pânã la malurile uºor înclinate. Volburi se rãsuceau pe
trestii, iriºi galbeni deschideau cãrãri, boschete de
tamarix îºi atârnau strugurii dulce mirositori. Dupã
sãlcii urmau pâlcuri de salcâmi înfloriþi încã, al cãror
parfum pãrea cã se târãºte nevãzut ºi nesimþit pe oglinda
luciului. Înainte de a ajunge la salcâmi, m-am oprit
între papuri nalte, cãci dincolo, în acea grãdinã ascunsã
a liniºtii, se zbenguiau cu glasuri, cârcâiri, clãmpãniri
de plisc ºi bãtãi de aripi toate neamurile de sãlbãtãciuni
aripate de la liºiþã pânã la lopãtari. Erau ºi cele douã
specii de gâºte, ºi cele douãsprezece neamuri de raþe,
ºi mierlele, ºi privighetorile, ºi ochiul-boului. Era un
sobor rar, pe care l-am mai vãzut în viaþa mea încã de
douã ori trei ori. Era jocul luminii ºi al bucuriei de a
trãi de la mijlocul lui iunie, când soarele a ajuns la
cursa lui cea mai înaltã pe cer. O uºoarã adiere a trecut
prin flori ºi mi-a rãcorit fruntea ; m-am simþit, într-o
clipã de sãnãtate deplinã, înfrãþit cu toate, eliberat de
dureri ºi de gânduri.
Dupã ce a trecut viziunea aceea, am auzit iarãºi
plescãitul moale al lopeþilor. Gâdea, barcagiul, a cunos-
cut ºi el cã mã întorc la lume. Ne-am miºcat tot înainte
pe sub sãlcii care ningeau scamã ; din când în când o
adiere purta ca în viscol aceste seminþe uºoare, învã-
luindu-le la faþa apei.
Uite ce spun eu, vorbi ªtefan Gâdea, om practic,
grijuliu ºi serios. Dumneata pretinzi cã sã nu ne mai
înapoiem ; dar atunci cum rãmân ceilalþi tovarãºi ai
dumnitale ? Eu nu zic sã te aduni numaidecât cu ei,
dar, dacã nu ne înapoiem, dumnealor or crede cã te-ai
rãtãcit º-or fi cu grijã. Aºa cã, din trei, trebuie sã alegem
una. Dacã scutim înapoierea, ne mai rãmân douã.
399
Mihail Sadoveanu
Ducându-mã îndãrãt, îi vestesc pe dumnealor unde te afli

dumneata ºi dânºii or rãmânea la leasa lui Crãciunete.
Dacã poftesc, îi aduc ºi pe dumnealor unde te duci
acum dumneata.
Am întrebat zâmbind :
Unde m-oi fi ducând eu, ªtefan Gâdea ?
Dumneata te duci acum în Fundul Lintiþii, rãspunse
barcagiul. Este acolo colibã ºi polog. Dormi bine, iar
mâne dimineaþã arunci undiþa în gârlã, cu câºtig. Este
peºte acolo, sodom ; dacã vei avea noroc, poþi prinde
ºi pe împãratu crapilor.
Mã mulþãmesc ºi cu crapi de rând, ªtefan Gâdea.
Se poate ºi sã nu prind nimic.
Imposibil, boierule ; acolo e altã socotealã. N-a
dat nimene cu undiþa de când e Dunãrea ; crapul
de-acolo n-a învãþat ºiretlic. Mai adaoge dumneata cã
la colibã ai pe uncheºul nostru Mitrea Pescãruº.
A ! trãieºte acolo º-un uncheº ?
Da, domnule. De cum intrã puvoaiele în bãlþi, el
se duce la grindul lui, îºi reparã coliba ºi-ºi cãtrãneºte
vârºele. Are ºi el niºte sãrãcii de vârºe.
Am fãcut, pesemne, o mutrã oþãrâtã. Aº fi preferat
sã fiu singur.
Trebuie sã-þi spun îndatã ºi asta, a adãogat ªtefan
Gâdea, cã acel uncheº e tocmai omul care-þi lipseºte
dumnitale. Precum ai vãzut, eu nu-þi pot fi folositor la
multe. Duc barca unde pricep eu cã doreºti. Îþi spun
cum merge meºteºugul nostru al turtucãienilor ; cât
somn prindem cu oriile ; pânã unde ne ducem cu
bãrcile ; ce necaz avem, ce neguþãtorii învârtim ; asta
ºtiu, asta spun ; însã eu poveºti de alea de care-mi ceri
ºi care-þi plac nu cunosc. Eu ºtiu cã una ºi cu una fac
douã. Omul dumnitale cel mai potrivit e uncheºul. Moº
Mitrea Pescãruº nu cunoaºte multe dintr-ale politicei,
400
ºi-i cam nãtâng. Dar sã-þi povesteascã dânsul o întâm-

plare... ca din gazetã ! caºti gura ºi rãmâi bau ! ªtie unele,
ca ºi cum ar fi fost de faþã ; þi le înºirã ºi þi le zugrãveºte.
Are ãst dar. Trãind cu poveºti, a rãmas prost ºi sãrac.
Gâdea m-a lãsat câteva clipe, sã mã gândesc ºi sã
mã hotãrãsc. Eu nici nu mã gândeam, nici nu mã
hotãram. Barcagiul a înþeles ºi asta.
Mergem în Fundul Lintiþii.
Bine ; sã mergem.
ªi sã mã duc sã vestesc pe ceilalþi domni ?
Cred cã trebuie sã-i vesteºti.
ªi sã-i las sã doarmã la leasa lui Crãciunete ?
Fie ; lasã-i acolo, ca sã nu se mai osteneascã.
Altfel nici nu-i chip, a scuturat din cap Gâdea.
Am ºi eu destulã cale îndãrãt ; ºi trebuie sã mã abat ºi
pe la tovarãºii mei. Mâni, când se ridicã soarele la douã
suliþi, mã aflu iarãºi la dumneata : eu sunt om strict.
Vãd, ªtefan Gâdea, am zâmbit eu iar ; fã cum
binevoieºti.
Gâdea s-a lãsat cu toatã greutatea în lopeþi. Câteva
clipe am plutit pe lângã o fereastrã perdeluitã de sãlcii :
era o deschidere, din canalul pe care pluteam, înspre
un cot de gârlã. Dintrodatã am auzit acolo zgomot de
plescãiri în apã ºi am vãzut roind curcubee de stropi.
Erau cormoranii la vânat. O parte din familie gonea cu
bãtãi puternice de aripi albitura (cum spun pescarii
peºtelui mãrunt) în cotlon, ºi alþii înfulicau cu pliscurile.
Dupã operaþia asta, ºtiam cã se adunã la mal ; cei care
au cules îºi deºartã guºele ºi se face împãrþeala.
Am vrut sã mã opresc.
Dãi dracului ! a spus cu dispreþ Gâdea.
A dat un chiot. A izbit de câteva ori în doaga bãrcii
cu vâsla. Pescarii negri ºi-au luat zborul, cu spaimã.
Stârcii ãºtia ne fac concurenþã, a explicat tova-
rãºul meu.
401
Mihail Sadoveanu
În jurul nostru s-au întins iar singurãtãþi ºi tãcere.

Am plutit aºa pânã ce uncheºul a prins a se pleca ºi
pãdurea de sãlcii a început a fâlfâi lin. Pe fruntea mea
fierbinte a suflat rãcoarea. Atunci, la un mal de grind,
am vãzut alt spectacol nou. Vreo douãzeci de þigãnuºi
se scãldau în nomol, luptându-se, la malul gârlei. Au
salutat cu rãcnete de entuziasm trecerea noastrã, arãtân-
du-ne întreagã goliciunea lor de coloarea castanei.
Unii întindeau o mânã :
Mã, unchiule, dã-mi un ban !
Gâdea îmi lãmurea cu vorbe precise cã avem de-a
face cu copiii rudarilor.
S-au aºezat aici, în pãdurea de sãlcii, de trei ani.
Sunt meºteri de albii. Lucreazã deasemeni fuse ºi linguri.
Þigani ?
Nu sunt þigani ; sunt rudari.
Într-adevãr, în corul care se întocmise într-o clipã în
ghiol, deosebeam glasuri subþiri de fete ; câteva din
aceste fete aveau în jurul frunþii coroane de pãr de
un blond cânepiu. Ochii acestor rudãrese blonde se
cuvenea sã fie verzi. Limba în care cânta laia era
rumâneascã ; se simþea însã într-însa ceva strãin ºi
vechi. Versurile cuprindeau unele vorbe crude, pe care,
în alte împrejurãri, le-aº fi socotit cu totul lipsite de
cuviinþã. Copiii aceºtia continuau însã, cu nevinovãþie,
un ritual al generaþiilor.
ªtefan Gâdea rânjea, pândindu-mã cu coada ochiului.
Îndatã dupã corul pe care îl închinau rudãraºii
soarelui de sânziene, au urmat poiana ºi grindul unde
îºi întocmiserã satul meºterii de albii. Era o aºezare de
nomazi ; cai, porci ºi vaci umblau slobod în jurul
cãruþelor. Coviltirele erau ridicate de pe draghini ºi
aºezate pe stâlpi. Pe lesele de subt aceste coviltire se
aflau dormitoarele familiilor, ferite de dihãniile ºi jivinele
402
luncilor ºi de viiturile apelor la vreme de noapte.

Focuri ardeau în toate pãrþile. Femei cu fuste colorate
se învârteau între vetre ºi cãruþe, pregãtind cina. Meºterii
lucrau la trunchiuri cu topoare care pãstrau forma
evului de piatrã : lungi ºi înguste.
În tabãra aceasta a vremurilor de demult se produse
oarecare miºcare. Câþiva cucoºi cocoþaþi în crengi dãdurã
semnale, cu viers înalt. O cãruþã înhãmatã cu cai bãlþaþi
porni sunând din obezi ca din clopote ; într-însa se
vedeau îngrãmãdiþi o duzinã de rudari ºi rudãrese ; pe
drumul moale de nãsip se duceau cãtrã un sat de
aproape, la un praznic al vreunui cumãtru. Siluetele
altor locuitori ai cãtunului preistoric se înºirau în monom
spre o baltã rãmasã din revãrsãri, ca sã înceapã o
vânãtoare la fel cu a cormoranilor. Alþii în sfârºit veneau
la mal, cu pãrul învãluit, bãrbile zbârlite ºi ochii rotunzi,
ca sã contemple trecerea bãrcii noastre. Toatã aceastã
miºcare se fãcea cu o legãturã oarecare de ansamblu :
cãci ºi cei ce se duceau la pescuit, ºi cei din cãruþã, ºi
cei de la vetre, ºi cei care pãleau cu topoarele în
trunchiuri, ºi cei care se holbau spre noi comunicau
necontenit, chemându-se, stropºindu-se unii la alþii,
veselindu-se, în limba aceea rumâneascã, ce pãrea
totuºi strãinã. Vorbirea lor rãsuna rãstit în aerul pur ;
auzeam ºi cele mai depãrtate glasuri. Era o vorbire
deosebit de coloratã, în care la fiecare trei cuvinte se
asociau sudãlmi stranii ºi douã ori trei vocabule dintre
cele mai ruºinoase.
În societatea bunã, în adunãri politice ori acade-
mice, asemenea vorbe ºi expresii n-au cãpãtat drept de
cetãþenie niciodatã de când fiinþeazã regatul. Adevãrul
este ºtiu ºi eu cã în comitete restrânse ºi intime, în
anume momente de euforie, ele explodeazã totuºi,
fãcând evidentã legãtura cu un trecut nu tocmai depãrtat
403
Mihail Sadoveanu
de stare primarã ; însã oricare dintre atari onorabili

vorbitori ar face apel la forþa executivã când acele
expresii ar strãbate în public vorbite ori scrise. Aici, în
baltã, nu le ascultam decât eu ºi Gâdea. El se amuza
enorm, deoarece eu mã fãceam cã nu le aud ; uneori
se indigna de unele locuþiuni prea energice ºi atunci
categorisea pe oratori, înjurându-i ºi el, cu ameninþãri
directe, pe care nu avea intenþia sã le execute vreodatã,
dar care erau singurele flori de stil la acest om sever.
Eram atent ºi mirat. În Moldova, în munte ºi în
Ardeal, niciodatã nu mi-a fost dat sã surprind o elocinþã
asemãnãtoare. Oamenii din locurile înalte pãstreazã o
discreþie remarcabilã în raporturile lor verbale ; fraza
lor e înfloritã altfel, în armonie cu linia munþilor, cu
limpezimea apei ºi a cerului. Aici, în bãlþi, Dunãrea
amestecã toate aluviunile ; la þãrmul ei au viermuit
neamurile ; sub soarele ei copleºitor pasiunile au o
violenþã necunoscutã aiurea. Vorbele anumite erau
proclamate cu o plãcere neasemuitã, ca ºi cum ar fi
cuprins în ele o savoare rarã. Sudãlmile care vizau
linia ascendentã ºi colateralã femininã erau aºa admi-
nistrate, încât cuprindeau informaþii curioase despre
civilizaþia sudicã, cu ale ei excese ºi perversiuni. Filolo-
giceºte deasemeni aveam dovezi cã dumnezeii cu care
se apostrofau unii pe alþii rudarii erau zeii pãgâni ºi
zeii lari : dovadã cã jargonul special se pãstrase din
vremea pãgânismului. Gãseam în viaþa fierbinte a mocirle-
lor, cu toate dihãniile ºi gângãniile lor, o stranie asemã-
nare cu coloratura verbalã a acestui vechi idiom rudãresc.
Moartea e putrezirea vieþii ºi viaþa îºi înfige rãdã-
cinile în moarte :
Dupã legea Minþii prea înalte,

Fiecare-i la purcesul celeilalte,
404
cum spune bãtrânul poet Solomon Cornea, rãposat de

curând, înainte de a ajunge la o editurã ºi la Academie.
În aceastã vorbire se exasperau viaþa ºi moartea,
fãrã adaosul nostru de preocupãri. Ascultam cu respect,
reþinând, dupã obiceiul meu, ceea ce mi se pãrea
artistic. Era absurd arta se confunda cu ignominia, ca
florile bãlþii cu magma rãu mirositoare a ghiolului.
Am auzit cândva o legendã de la Egipet. Anume, cã

ar fi fost o reginã demult moartã, în mormânt de porfir
boltit, învãluitã în triplu giulgiu, care se întoarce din
când în când în valea Nilului din cãlãtoria ei fãrã sfârºit
prin þinutul umbrelor. Numele ei era Nitacrit. Când
silueta ei finã ºi nealteratã se întorcea din veacul vechi
în lumea nouã, într-o noapte de lunã plinã, cel care
avea norocul s-o zãreascã era sãgetat de spaimã ºi
iubire ºi nu mai putea vieþui nici în lumea aceasta, nici
în acest veac. Simþea trebuinþa sã moarã ºi s-o urmeze
dincolo.
Cum am cotit cu barca nu departe de satul rudarilor,
spre Fundul Lintiþii, la coliba lui Mitrea Pescãruº, am
vãzut apãrând o fãpturã ce mi s-a pãrut uimitoare subt
arcul sãlciei. Avea miºcãri mlãdioase ºi un obraz oacheº
ºi pasionat. Purta fustã încreþitã roºie cu puchiþei negri
ºi broboada verde îi era cãzutã pe umeri. În afarã de
ie, nu mai avea altã îmbrãcãminte. Umbla desculþã.
Pielea îi era arãmie. Sub sprâncenele arcuite, ochii
pãreau în ceaþã. Erau ochii cenuºii, care-mi plac. Pãrea
ieºitã din trecut, ca ºi Nitacrit. Dar rudãreasa aceea era
vie ºi cine o zãrea nu þinea deloc sã moarã. Legendele
þinutului Dunãrii nasc într-o clipã ºi cad ca frunzele, ca
florile ºi ca fulgii viscoliþi ai sãlciilor.
Omul meu, ªtefan Gâdea, a mormãit ceva. Am
înþeles cã-i aduce omagiul unei înjurãturi.
405
Mihail Sadoveanu
Frumoasã muiere, am rãspuns eu.

Asta-i una Raruca, m-a informat Gâdea. Parcã s-a
mai subþiat ºi a întinerit iar, s-a mirat el.
Rudãreasa nu ne vedea însã ; era atentã înspre un
canal adânc ce dãdea în gârla mare, unde pluteam noi.
Pe celãlalt mal al acelui canal vãzuse pe cineva, care
rãmânea ascuns pentru noi. Dintrodatã dãdu glas.
Avea glas frumos. Îl pornise însã cu ceartã.
Alei, Gogule, ce-ai fãcut ? Gogule maicã, de-acu
ne desparte Dunãrea. Tu te duci ºi eu rãmân.
Tot nu vedeam pe Gogu. Am auzit numai o înjurã-
turã rãguºitã.
Ce-am fãcut ? Hasta am fãcut. Dacã-þi place, bine.
Dacã nu-þi place...
Acest rãspuns, pe care nu-l pot da decât aproximativ
ºi cu totul dezbrãcat de înfloriturile-i locale, avu darul
sã rãsuceascã în loc pe Raruca. Parcã s-ar fi zvârcolit în
ea o viperã.
Mã boierule ! îi aruncã ea vorbele cântat spre
celãlalt mal ; apoi eu þi-am dat opt lei, sã-mi iei o pâine
º-o pamblicã de la prãvãlie ; iar tu îþi cumperi tutun ºi
bei rãchie. Þi-am dat banii asearã ºi tu nu te-ai întors
nici azi dimineaþã. Mi-a spus Riþa unde îþi strãlucesc
ochii.
Ei ºi ce dacã þi-a spus Riþa ?
Apoi, nene Gogule, putea Riþa sã-mi spuie ori sã
nu-mi spuie, cã eu de mult te cântãresc ºi te-am preþuit.
Ajunge-mi nasu tãu cât securea taichii, ºi nu-mi mai
trebuiesc urechile tale cât lacatele de la pivniþele împã-
rãteºti. În gura dumnitale ar intra barca lui uncheºu
Mitrea, dar nu poate de dinþi gãunoºi. Sã dea Dumnezeu
ºi Maica Domnului sã þi se usuce buzele cum se usucã
nomolul ; sã nu mai ai parte sã fumezi tutun din banii
mei. ªi când ei duce la gurã, sã duci ºerpi ºi sãlãmârde,
406
ca sã te saturi de rachiu pe parale muncite de aste

mâni.
Gogu nevãzut se mâniase.
Fã ! viu la tine ºi te calc în picere.
Tu ? pe mine ? se zvârcoli ea scuturându-ºi sânii.
Vai de mine, cã vrea sã mã ucidã Gogu ! Aoleo, Gogu
mã bate ! Pune talpã latã lângã talpã latã, trece gârla sã
mã batã. Fugire-aº de el, cã pute ca lupu. Scârbi-m-aº
de el ca de mãgarul lui Calapod, care-a crãpat în capu
grindului ºi trãgeau câinii de el. Batã-te un Dumnezeu
ºi optzeci ºi opt de sfinþi ! Câþi paºi vei face, atâtea
bube sã-þi cãºuneze...
Sunt nevoit sã mã opresc, cãci imprecaþiunea aceasta,
dupã toate formele retorice, curgea repede ºi dulce
cântat, într-o creºtere neliniºtitoare. Vocabularul ruda-
rilor pe care mã sfiesc sã-l reproduc, însã nu mã sfiam
sã-l ascult, revenea cu amploare ºi c-o artã de o sumbrã
ºi anticã mãreþie. Când fiinþa elegantã pe care o compa-
rasem cu Nitacrit ajunse la intimitãþile cele mai ascunse
ale rudarului nevãzut, dându-le destinaþii uluitoare,
barca noastrã ieºi în luminã.
Raruca se opri. Obrazul ei luã o expresie blândã, ca
ºi cum nu s-ar fi întâmplat absolut nimic. Se aplecã
alene între spinii grindului, cãutând o floare. Gãsi un
fir de ovãs sãlbatic ; îl culese ºi, îndreptându-ºi linia
trupului, îl muºcã cu graþie, scuipând uºurel într-o
parte.
Vã duceþi în colo ?
Ne întrebase privindu-ne puþin pieziº. Agreabil sur-
prinsã ºi încurcatã îºi miºca braþele ºi sânii ºi avea o
undoire a trupului. Ne întreba ca sã nu tacã ºi sã
înþelegem cã ne acordã atenþia cuvenitã.
Ne ducem în colo, îi rãspunse barcagiul.
Dumneata eºti, nene Fane ?
407
Mihail Sadoveanu
Dupã cum se vede.

Poate duci pe dumnealui la coliba uncheºului ?
Omul meu nu catadicsi sã-i rãspundã. Ea râse cu
toþi dinþii.
Iaca, i-am dat unui berechet opt lei, sã-mi cumpere
pâine ºi pamblicã. N-ar mai fi ajuns ! Pâine sã se facã ºi
pamblicã sã-l mãnânce ºi sã-l întindã...
ªtefan Gâdea râse :
Am auzit cât de frumos îl descântai.
Eai !...
Se ruºina puþin, dar nu prea se ruºina. Ca ºi cum
þinea la stima mea îndeosebi, îmi adresã un zâmbet
dintre cele mai plãcute ºi porni c-un mers legãnat
înapoi, spre satul rudarilor. Îndatã ce trecu dupã un
grup de sãlcii tinere, începu sã cânte. Avea o voce
caldã, joasã ºi plinã ; hãulea o jelanie cu modulaþii
orientale. Nu înþelegeam versurile ; mã prindea de
inimã însã patima lor.
Tãcu dupã un rãstimp. Îi vedeam iarãºi fusta roºie
printre trunchiurile pãdurii rare. Îºi porni din nou
vocea-i de ceartã, pentru cei opt lei, pentru pâine ºi
panglicã, adãogind o serie proaspãtã de consideraþii
pitoreºti referitoare la acel Gogu necunoscut, pe care
ea îl simþea încã în preajmã.
Cine-i fata asta ? am întrebat pe barcagiu.
ªtefan Gâdea era un om strict. Deci îmi rãspunse :
Care fatã ?
Eu i-am fãcut un semn cu ochii. Glasul abia se mai
auzea, ca un descântec neostenit.
A ! Raruca ? se fãcu a înþelege omul meu. A fost
ea fatã, când va fi fost.
Informaþiile lui Gâdea se oprirã aici. Scuipã în
palme, într-o ultimã silinþã. La cotiturã se zãrea coliba.
Acolo era Fundul Lintiþii.
408
Am stãruit :
E mãritatã ?
Þ !
Atunci cine-i acel Gogu ?
Ãsta-i al ºaptelea, de n-o fi al unsprezecelea.
Întãi, a fost unul de la noi din Turtucaia, un nebun
care a rãmas pustiit prin pãdurea asta, pentru dânsa. Al
doilea, a cumpãrat-o Dãlcãuº.
Cum a cumpãrat-o ?
Bine ; a venit la taica ei ºi a cumpãrat-o. A dat o
sutã de poli de aur ; ºi a luat-o cu el. Acel Sandu
Dãlcãuº a fost un hoþ. A luat-o cu dânsul ºi a fost s-o
omoare. Povestea asta o ºtie uncheºul Mitrea Pescãruº.
Eu nu ºtiu bine ce a fost ºi cum a fost, cã nu mã
intereseazã prostiile. Dupã Dãlcãuº au fost alþii. Acuma
i-a dat chitanþã ºi lui Gogu. Cum i-a dat chitanþã, fuge
ºi ãsta.
Eu nu înþelegeam.
Fuge, dã-l dracului, a stãruit Gâdea. Stã în preajma
ei altul, ºi ãla care va fi îl taie pe Gogu dacã-l mai
gãseºte pe-acilea. Îl taie, ca sã-i vândã pielea pe opt
lei, s-o despãgubeascã pe rudãreasã.
Îl pune ea la cale sã facã asta ?
Nicidecum ! Însã nu se poate altfel.
Nu pricep.
Dar eu parcã pricep ! s-a mirat Gâdea. Are ea
într-însa un diavol, pe care nu-l ºtie nici ea singurã.
Cu aceste vorbe, am ajuns la colibã, subt o salcie
veche, º-am cunoscut pe uncheºul Mitrea.
Când îºi purta trupul nalt ºi uscat, alcãtuit din noduri

negre ºi piele tãbãcitã, bocãnind cu cizmele de la
colibã la vârºele întinse ºi de la vârºe la vatrã, uncheºul
Mitrea Pescãruº avea obiceiul sã vorbeascã. Nu singur.
409
Mihail Sadoveanu
Vorbea cu lucrurile, cu sãlciile. Îmi revenea acum ºi

mie o parte din frazele unele destul de nesãbuite
pe care le rostea.
Trebuie sã înfierbânt catranul, ca sã vã cãtrã-
nesc... zicea el împletiturilor înºirate în pari.
Pe urmã întrebã ceaunul cu catran :
Unde eºti ?
Îl duse la vatrã ºi-l puse pe pirostrii :
Iacã, te-am pus sã te înfierbânþi. Bagã de seamã,
hârbule, sã nu scapi catranul în foc !
Bineînþeles, adãogea la adresa hârbului o sudalmã,
ca ºi cum hârbul ar fi avut într-adevãr o mamã, a cãrei
întrupare uncheºul Mitrea o avea în faþa lui.
Sã mai aduc niscai lemne, sã cresc focul.
Umbla ºi aduna vreascuri, privind furiº în dreapta ºi
în stânga, cu ochii îneguraþi de tufele sprâncenelor.
Iaca, am adus lemne.
Se uita în juru-i.
Acuº, dacã ar fi loc, aº putea aºeza aci ºi o cratiþã
cu mâncare. Unde eºti, cratiþã ? Te-am pus la rãcoare,
în gheþãrie, cu iahnie de crap. Dar dacã te pun lângã
hârb, scuipã în tine catranul. Întâi sã fiarbã catranul
îl înjura el pe catran ºi dupã aia te aduc ºi pe tine.
Se ridica de pe vine ºi se scãrpina în capu-i pleºuv.
Mai avea puþin pãr cãrunt numai pe la urechi ºi deasupra
cefei.
Am pus lemne pe foc.
Iar cãuta ceva, întinzând ghiarele-i de coloarea
mâlului într-o parte. Pe urmã îºi aducea aminte de alta.
Mã duc s-aduc apã. Poate le e sete oamenilor.
Oamenii eram eu.
Se ducea ºi se întorcea :
Apãi am adus apã.
410
Am fost surprins mai târziu, când mi-a declarat cã se

duce undeva pentru niºte necesitãþi personale. Nu mai
puþin surprins am fost când, întorcându-se, a comunicat,
oarecum indiferent, cã acele necesitãþi au fost satisfãcute.
Barcagiul meu plecase ; soarele se înclina la orizont
aprinzând un pârjol imens în pãdurile de sãlcii. La
treizeci de paºi, luciul bãlþii tresãrea în goana vrespe-
rilor lacomi, care se þeseau dupã albiturã mãruntã.
Fluiera o mierlã nu departe ; doi granguri îi rãspundeau
din desimea sãlciei celei bãtrâne. Mierla îºi repeta
frântura de viers cu statornicie ; grangurii bolboroseau
ºi gângãveau, mai mult chemând ºi strigând decât
cântând, cu fluieraºele lor sonore.
Am strigat pe gazda mea :
Moº Mitre !
Ahãu ! a rãspuns el, tresãrind ca dintr-o meditaþie.
Acum încep a umbla þânþarii ºi trebuie sã aprind un foc
de stuf umed pentru dumneata.
Lasã asta, moº Mitre ; voiam sã te întreb ceva.
Nu las, cã te mâncã goangele, de te umfli bute.
Mai este vreme ; se vede frumos soarele în pãdure.
Dã-i pace sã se vadã ; îþi fac fum, ca sã te apãr.
Pe urmã te duci ºi te sui în polog.
Goangele au avut parte de înjurãtura sacramentalã.
Întrucâtva ºi pologul, ºi fumul. Soarele, însã, a fost
cruþat ; mãreþia lui de aur ºi purpurã era deasupra celor
lumeºti.
Voiam sã te întreb, moº Mitre...
Întreabã-mã.
Voiam sã te întreb, moº Mitre, de paserile care
fluierã în salcie. Cum le spui dumneata ?
Ce sã spun ?
Cum le spui dumneata paserilor acestora care
cântã ?
411
Mihail Sadoveanu
Bãtrânul s-a gândit prea puþin ºi mi-a rãspuns imediat :

Privighetori !
Nu se poate, am protestat eu cu tãrie. Privighe-
torile sunt altceva. Dumneata nu înþelegi cã te întreb
de paserile care fluierã în salcie ?
Pãi dacã nu-s privighetori, trebuie cã-s ciocârlii.
Mi-am arãtat iarãºi nemulþumirea. Bãtrânul se oprise
ºi sta în cumpãnã : sã se ducã sã dea la o parte catranul,
sã mai aducã niºte lemne, sã intre la gheþãrie, s-aprindã
stuful umed.
De cine vorbeºti dumneata ?
De grangurii din salcie. Dumneata nu le spui
granguri ?
Atuncea de ce-mi vorbeºti de privighetori ºi cio-
cârlie ?
Apãi, domnule, toate-s ale lui Dumnezeu. Le
spun ºi eu cum mã pricep. Când e ciocârlie, vãz cã e
ciocârlie. Când e grangur, vãz cã e grangur. Eu aºa pe
deasupra nu le ºtiu ; nici sã rãspund întocmai. Aici, la
coliba asta, eu vorbesc, eu rãspund treaba merge
altfel decât la Bucureºti. Am, într-adevãr, doi granguri
în salcie ; le dau boabe. Pe unul îl chiamã Costicã ºi pe
ãlãlalt Ilie. Aºa le spun eu ºi stau de vorbã cu ei.
ªi-a pus mânile în ºolduri ºi ºi-a rãsucit gâtlejul spre
înãlþimea stufoasã.
Mã ! a strigat el grangurilor (cu apostrofa necesarã),
sã nu-mi faceþi aci gãlãgie ; duceþi-vã la culcare.
Costicã ºi Ilie însã au urmat sã facã gãlãgie, rãspun-
zând mierlei ºi zvonului de amurg al luncii. Din când
în când treceau ºi stârci mari cu chemãri rãguºite ; stârci
pitici albi, când dãdeau peste noi, îºi învãluiau zborul
mai sus, cu spicul moþului fâlfâind. Între bãlþi, începeau
sã umble cârduri mici de rãþoi stingheri în zborul lor
de sarã, cu ºuºuit de aripi. La plãvii, rãmâneau raþele
412
nãpârlite ºi familiile lor de rãþuºte, pândind cu ochii

lor de mãrgele cum se bolteºte cea mai lungã înserare
a anului. O jumãtate de ceas am simþit în jurul meu,
din vãzduh în pãmânt, în bãlþi, în stufãrii, în pãdure,
freamãtul sfârºitului de zi. Broaºtele rãcneau în cor,
uneori, aºa de puternic, încât parcã se lamentau pentru
criza solstiþiului ºi scãderea în care intra zeul luminii.
Þânþarii au început sã mã atace în roiuri ; simþeam,
în nãvala lor învierºunatã, hotãrârea sã mã deºerte de
sânge ºi sã mã adaoge lucrurilor moarte în care dospeºte
iar viaþa.
Atunci moº Mitrea Pescãruº mi-a declarat :
Mã duc s-aduc stuful.
S-a dus ºi s-a întors :
Am adus stuful.
Dupã ce a adus stuful, i-a cãutat locul sub vânt, l-a
aprins ºi m-a învãluit în fum. Lãcrãmam ºi tuºeam.
Bãtrânul rânjea de ticãloºia mea.
Urmând sã umble prin gospodãria-i puþinã, da cu
piciorul ici, îndemnând lucrul sã se puie la locul lui,
trãgea o sculã de subt un þol ºi se mira cum de s-a
ascuns acolo.
Cel dintãi snop de stuf se mistuise ; fumul se risipea
ºi eu ieºeam în luminã, plutind ca pe nouri ºi genuni.
Uncheºul Mitrea mã admira, recunoscând în înfãþiºarea
mea o veche icoanã din vreun pridvor în bisericã. Pe
când el mã privea cu gura pe jumãtate deschisã în
spinii cãrunþi ai bãrbii ce-i cãptuºea obrazul, þânþarii
dãdurã din nou nãvalã asuprã-mi. Pielea mea le era
mai plãcutã, mai moale ºi mai uºor de strãpuns. Poate
aveau ºi alte motive sã mã prefere ; Mitrea Pescãruº
rãmânea oarecum în afarã de viforul lui. Recunoºteam
în asaltul lor vitejie, dar mai cu samã totalã lipsã de
respect. Eram ºi eu o victimã a bãtãliei pe care specia
413
Mihail Sadoveanu
lor o poartã de mii de ani împotriva omului. Faraonii,

la Nil, nu s-au bucurat de cruþarea lor ; nici Por-Împãrat
la Gange ; nici Alexandru Macedon la Oxus. Generaþiile
lor se multiplicã numai ca sã ne distrugã ; noi n-aveam
rost decât ca sã-i hrãnim.
Ho, goangelor ! strigã Mitrea Pescãruº, ca ºi cum
ar fi înþeles problema. O înþelesese, deoarece avea
argumente. Unul din argumente era alt maldãr de stuf ;
celelalte argumente erau combinaþiile verbale pe care,
tot de la Gange, Oxus ºi Nil, triburile rudarilor ºi breasla
pescarilor le-au potrivit cu iscusinþã contra acestor
duºmani.
Þânþarii s-au retras pentru puþinã vreme. Puteau
s-aºtepte ; aveau înaintea lor mileniile ºi seriile altor
pescari cu undiþa.
Acuma sã mã duc s-aduc mâncarea, a zis uncheºul.
S-a dus ºi a adus cratiþa.
Am adus mâncarea.
A stat puþin ºi s-a gândit.
Mâncarea asta mi-a fãcut-o o rudãreasã de aci
din sat. Tot ea a spãlat ºi pologul. Am socotit eu
precum cã poate sã cadã oaspete. Mâncarea sã zicem
c-o mânânc eu ; dar în polog dormi dumneata. I-am
dat opt lei.
L-am întrerupt :
O chiamã Raruca ?
Pe cine ?
Pe rudãreasã.
Aia care mi-a fiert mâncarea ºi a spãlat pânzele ?
Da, aºa o chiamã. Îi spui eu : fã aºa ; spalã aºa. Ea a
venit, a fãcut ce i-am poruncit ; s-a învârtit într-un
picior ºi gata ! E datã dracului !
A mai cugetat un timp ºi a bãgat de samã cã pare a
fi ceva la mijloc.
414
Dumneata n-ai mai fost la Fundul Lintiþii.

N-am mai fost, am întãrit eu.
Nici n-ai ºtiut ce ºi cum ; cã mi-a gãtit ºi mi-a
spãlat.
N-am ºtiut.
Atuncea cum de i-ai spus pe nume ?
N-aveam cum sã-l lãmuresc ; explicaþia era prea lungã.
El a mormãit ceva ºi m-a privit strâmb, atribuindu-mi
poate o parte din invectivele destinate þânþarilor.
Mi-a spus Gâdea.
Aha ! da el de unde ºtie ?
Am auzit-o ºi pe rudãreasã, pe grind, strigând cã
i-ar fi luat cineva banii.
Aha-ha ! unul Gogu !
Precum spui.
Uncheºul i-a atribuit ºi lui Gogu câteva din variaþiile
lui pe aceeaºi temã.
Apãi atunci îºi cautã ea altul. Asta, domnule, e o
muiere care nu se teme de bãrbaþi. Banii ºi-i scoate ea,
ºi el sã se ducã pe lume !
Aºa mi-a spus ºi Gâdea.
Bãtrânul se întoarse cu dispreþ :
Ce þi-a spus Gâdea ? ªtefan Gâdea nu ºtie nimic.
El ºtie sã strângã banii ºi sã-i grãmãdeascã la chisoi.
Alta nu ºtie. Dacã ºtie, sã spuie. Dar nici ºtie, nici
poate spune.
Aºa aratã ºi el, moº Mitre, cã el nu se pricepe ºi
numai dumneata ºtii toate câte au fost.
Cu Dãlcãuº ? Apoi de ºtiut ºtiu eu ; ºi de spus pot
spune, dar mai întâi îmi trebuie ceva.
S-a sculat de la foc :
Mã duc s-aduc paharul.
S-a dus în colibã ºi a cotrobãit pe o poliþã.
Unde eºti ? Acilea eºti !
415
Mihail Sadoveanu
A bocãnit îndãrãt, cu cizmele :

Iaca, am adus paharul.
Îmi arãtã un pahar verde, de o litrã.
Ãsta îmi trebuie mie cu vin, ºi pe urmã spun.
Bine, moº Mitre, paharul se va umple cu vin,
precum pofteºti.
Începui a-mi desface panerul cu provizii. Bãtrânul
se luminã o clipã de un zâmbet cu desãvârºire blând.
Raruca asta, domnule, are de la Sandu Dãlcãuº o
tãieturã de cuþit. A tãiat-o acel tâlhar acum ºase ani. Se
cunoaºte locul tãieturii ceva mai sus de stinghie, în
partea stângã. Uite, aci m-a tãiat Sandu Hoþu, zice
ea, ºi aratã. Dumnitale nu-þi aratã ; aratã cui îi place.
Acu nu mai aratã nici lui Gogu. A arãta altuia, pe care-l
va alege dânsa. Mulþumesc pentru vin ; pahar de vin,
pahar de tinereþã. Eu socot, domnule, cã dacã azi n-ai
prins nimic cu undiþa pe acolo pe unde ai fost, apoi
mâni dimineaþã, aci, în Fundul Lintiþii, prinzi numai-
decât. Ieºi din polog când se jimbeazã de ziuã. Atuncea
stã abur pe gârlã. Cum arunci, cum acaþi crapul.
L-am oprit o clipã, introducând în vorbirea lui mono-
tonã istoria cu împãratu crapilor a lui Gâdea.
Dã-l holerei pe Gâdea ! C-o vorbã de-a lui eu nu
cumpãr nici o testea de linguri de la rudari. Ce sã vie
împãratu crapilor în balta lui Mitrea ? Nu zic, la undiþa
dumnitale poate sã dea, cã dumneata eºti boier ; dar în
vârºele mele nu poate fi nici pomenealã ; nici n-a fost,
nici va fi. La vârºele mele, ca la un rumân sãrac, dã
numai câte un crap de cei suletici, cãrora noi le spunem
ofiþeri.
Unde vã duceþi voi, bã ofiþerilor ?
Apoi ne ducem la Fundul Lintiþii, la vârºele lui
Mitrea.
Da de ce nu se duce unu mai dolofan ?
416
Pentru cãci aºa i-i dat lui de când mã-sa l-a fãcut, sã
n-aibã nici o baftã. Când a fost de trei ani i-a murit
taicã-su. Când a fost de cinci, era sã ardã de viu, cã-l
pãrãsise maicã-sa, singur acasã. Când a fost de ºapte
ani, a intrat slugã la strãini. La douãzeci de ani, tot
slugã se afla. A avut trei muieri : cea dintâi a murit de
lingoare ; ce-a de-a doua a fugit c-un bulgar ; pe cea de
a treia a bãtut-o el ºi a alungat-o, cã curgea lenea dupã
ea. Boi a avut, au cãzut ; cal a avut, a pierit. Ãsta e
norocul lui ; are o casã de poþi învârti în ea o pisicã de
coadã ºi n-are de ce se prinde cu ghiarele. Pãmânt
n-are ; comoarã n-a gãsit. S-a ales cu o barcã ºi cu niºte
vârºe. În acele vârºe ne ducem noi sã dãm cu capul.
Ne-a duce Mitrea Pescãruº sã ne vândã la Olteniþa,
sã-ºi mai ia câte ceva ; niþicã mâncare, niþicã bãuturã,
º-un strai. Iacã, acuº vine toamna ºi n-are nici de
unele. Haideþi ºi voi.
Ba noi nu ne ducem la Mitrea ; a venit un boier cu
undiþa ; la dânsul ne ducem.
Grãind astfel, uncheºul sorbea câte puþintel din
paharul verde. Pe faþa întunecoasã i se veseliserã ochii
ºi sticleau în luminã. Noaptea se lãsase deplin asupra
bãlþii, asupra gârlelor, asupra pãdurii ºi stufurilor în
întreg acel cotlon al împãrãþiei dunãrene. Zborurile de
paseri conteniserã ; tãcuserã ºi broaºtele, aºteptând cu
ochi bulbucaþi o apariþie misterioasã. Luna însã trebuia
sã rãsarã ceva mai târziu.
Pescarul hãl bãtrân, cum îi spusese Gâdea, avea o

voce care nu se armoniza deloc cu înfãþiºarea-i naltã.
Pe lângã asta, vocea aceea nu pãrea a scoate dinlãuntrul
acelui trup toate alcãtuirile pe care le rostea, ci pe
unele le pipãia ºi le cãuta, ºovãind, în fiinþile ºi lucrurile
din preajmã.
417
Mihail Sadoveanu
I-am umplut din nou paharul cel verde, lãsându-l

sã spuie ºi observându-l. S-a întors la locul lui, la
vâlvãtãile vetrei, stãpânind lângã inimã vinul.
Sãracã breaslã ! a suspinat el.
(Am înþeles cã e vorba de breasla noastrã a pesca-
rilor.)
Când vin Dunãrile mari, mã îneacã.
De ce mã înecaþi ?
Aºa poftim noi !
Când e secetã, mã uscã vipia, de mi se lipeºte burta
de ºale.
De ce mã frige ºi mã usucã ?
Cãci e voia sfântului soare !
Dacã intrã apa cu rânduialã ºi pun gard, are crapul
înþelepciune de se fereºte de vârºele mele. Sã fii tu al
naibii de crap !
Trãim ca vai de noi. Dar barim trãim lungã viaþã.
Ieri ziceam maicã ºi taicã ; mâni, ne cântã popa
prohod.
O blagoslovenie însã am avut noi, pescarii. Pologul.
Tot þânþarii au învãþat mai demult pe oamenii de la
baltã cum sã-l facã.
Au venit unii din ei, care fuseserã bãtuþi ºi alungaþi
de alþii.
Mã nene, pe noi ne-a alungat ãia ºi au pus ei
stãpânire aci. Sã alcãtuiþi voi o cãscioarã de pânzã rarã.
S-o puneþi pe o leasã, sus, ca s-o sufle boarea. Acolo
nu vã pasã ; îi înjuraþi ºi le daþi cu tifla.
Aºa am fãcut noi polog. Intri în el dumneata c-un
capãt de stuf aprins, ca sã vezi goangele ce s-au furiºat
odatã cu dumneata, ºi le striveºti cu degetul. Striveºti
una, striveºti cinci ; gata. Pui mânile sub cap ºi te
gândeºti. Te furã somnul ; dormi bunã odihnã : iatã, se
face ziuã, e rãcoare pe baltã.
418
Ãsta e pologul. Dacã vrei sã te culci dumneata, e gata.

Bun vin !
Focul e blagoslovenia întâi. Pologul e a doua. Vinul
e a treia. Sunt ºi altele, dar eu le-am uitat.
Dumneata aºtepþi sã spun cum a fost întâmplarea ?
Vãd cã încã nu-þi fluturã abur la gene.
Dar poate þie, Mitreo, þi-o fi somn ?
Nici mie nu mi-e somn.
Aflã dumneata cã Sandu Dãlcãuº s-a arãtat în baltã
acum opt ani.
Mã Sandule, cine eºti tu ºi de unde vii ?
Eu sunt unul din lume. Fãrã pãrinþi. Am dezertat de
la oaste.
Ce eºti tu acuma ?
Acuma sunt tãlhar cu faimã.
Avea câþiva tovarãºi, oameni de prin satele noastre.
Veneau la el : Neicã Sandule, cârciumarul nostru a
adus marfã. Altul : negustorul nostru a scos bani de la
bangã.
Îºi puneau obrãzare ; ieºeau cu luntrea la un grind.
Pãleau unde trebuia. Se arãtau cu putere ºi îngrozire.
Dacã era nevoie, dãdeau cu puºca. Încãrcau marfa,
încasau banii, erau perceptori.
Se întorceau în baltã. Aveau un ascunziº la Cãlan,
între plãvii. Franþuzeasca lui de ascunziº ! Cãile acolo
erau încâlcite ca maþele ; nu le mai descurca nimeni.
Mai aveau un ascunziº la Rãzoare. Acolo Dãlcãuº ºi-a
pus muiere. Un tovarãº al sãu, de-i zicea Tistu, ºi-a
adus ºi el pe a lui.
Þineþi voi aici bordeiul bine, aºterneþi pat de
odihnã, faceþi mâncare caldã. Noi venim prin desimea
de sãlcii, ca lupii.
Nu se ºtia nici când vin, nici când se duc. Nu-i
apuca ziua ; nu-i apuca noaptea.
419
Mihail Sadoveanu
Luni, în amurg, s-adunã la un cocioc în loc poruncit ;

intrã în luntre toþi tovarãºii. Dãlcãuº îi cerceteazã pe
sub sprâncene. Se duc ei pe cãrãrile lor. Ies într-o
margine de Olteniþã. Mai era luminã la cârciumar.
Dãlcãuº a intrat singur, cu puºca.
Sus labele !
Câþi oameni au fost au stat smirna, cu braþele sus.
Nene cârciumare, vino acilea.
A venit cârciumarul.
Cum te chiamã ?
Tãnase.
Nene Tãnase, aflã cã eu sunt Sandu. Cunoºti-mã
au ba ?
Am auzit. Am nevastã ºi copii.
Legea lor de nevastã ºi copii ; nu-i vorba de asta.
Scoate vin ºi dã la rumâni.
A scos cârciumarul vin. Au bãut oamenii de s-au
îmbãtat. Râdeau unii de alþii.
Sã n-aud râzând. Sã n-aud vorbã. Beai ºi ridici
iar braþele sus. Ieºiþi câte unul ºi duceþi-vã.
Bogdaproste, au spus oamenii.
Hãt ! cine deschide clonþul moare de puºca asta.
Auzit-aþi ?
Am auzit.
Aºa. Acuma, nene Tãnase, scoate marfa pe care
ºtiu cã ai adus-o astãzi. Dã-o soþilor mei. Pune-mi în
palmã ºi ºase mii de lei, ca sã nu mã supãr. Sã nu spui
nu, cã-þi rãmâne muierea vãduvã.
Asta s-a întâmplat în jumãtate de ceas. Gata.
Miercuri seara, au trecut în cealaltã parte, la Ichimov,
sat bulgãresc. Au intrat la preot. ªedea la cinã, cu patru
copii ºi preoteasa.
Sus ! Sã n-aud o vorbã ; mie nu-mi place bulgã-
reºte. Sã vie patru oameni. Luaþi pe presviterã ºi copiii
420
ºi-i încuiaþi în cãmara asta. Dacã þipã careva, puneþi

cãluº.
Candela ºi custiveiu sfinþiei tale, pãrinte Agopie,
scoate cheia a lungã ºi deschide tronul ãl ferecat.
Dacã nu scoþi ºi nu deschizi în clipã, te scrijelez la
beregatã.
A luat atunci optzeci poli de aur.
Vineri, tot cu obrãzare ºi cu puºti, s-au înfãþiºat la
Silistra, la Hagi Iani, cherhanagiul.
Boc-boc !
Care-i acolo ?
Deschide.
Care sunteþi dumneavoastrã, bre ?
Noi suntem, Sandu Dãlcãuº. Tare te rog sã des-
chizi. Dacã nu vrei cu voia, va fi cu nevoia.
Cherhanagiul a deschis. Se învârtea de colo-colo,
þinându-se cu mânile de tâmple ºi olicãindu-se.
Nu plânge jupâne, zise Sandu. Întreabã-mã de
ce-am venit. Am venit sã-mi dai vamã douãzeci de mii
de lei.
Aoleo ! aoleo ! dar ce-am fãcut sã mã vãmuieºti ?
N-ai fãcut decât una : cã ai vãmuit ºi tu pe oamenii
din baltã, dar i-ai vãmuit cu nedreptate. Scoate ºi dã
cât am cerut.
Aoleo, nene Sandule, n-am.
Atuncea sã dai treizeci de mii.
Vai de zilele mele ! de unde sã scot atâþia bani ?
Anaforu ºi ciovrântia ta de caþaon ! Dã patruzeci
de mii.
Hagi Iani a tãcut. S-a desfãcut la brâu ºi a scos
cheia. S-a plecat sã deschidã lada de fier ºi a ridicat din
lada de fier revolverul.
A lãtrat întâi puºca lui Dãlcãuº. Vhau !
421
Mihail Sadoveanu
Hagi Iani s-a dus cu capu-n jos în ladã. Oamenii lui

Dãlcãuº l-au tras de picioare. Dãlcãuº a luat banii din
sânge.
Au ieºit ; au închis cherhanaua. S-au dus la cârciumã.
Erau acolo oameni.
Bunã seara.
Bunã sã vã fie inima. Ce poftiþi domniile voastre ?
Poftim sã mâncãm.
Numaidecât. ªedeþi domniile voastre la masa
asta, cu domnu plutonier de jandarmi. Sã vã dau câte
o fleicã ?
Ba sã ne dai dumneata de post. Suntem creºtini ;
azi e vineri.
Când au isprãvit de mâncat ce le-a dat, Sandu a zis
jandarmului :
Am auzit la Hagi Iani o împuºcãturã.
Plutonierul s-a mirat.
Dumneata eºti plutonierul Chiriþã ?
Da ; eu sunt.
Am auzit o împuºcãturã ; sã nu i se fi întâmplat
ceva rãu lui Hagi Iani.
Ce sã i se întâmple ?
Sã nu-l fi cãlcat cumva Sandu Dãlcãuº.
Plutonierul Chiriþã s-a mirat ºi mai tare. S-a sculat ºi
s-a dus sã vadã.
Sandu a pus pe masã o hârtie de o sutã ; a râs cãtrã
cârciumar, s-a dus.
De aci, de la acest Chiriþã i s-a tras necaz lui Sandu.
Cã l-a vãzut Chiriþã ºi l-a þinut minte.
De-acum e al meu, zice Chiriþã. Iau preþul pus pe
capul lui.
Cât îl cãutau jandarmii, geaba ! Umblau prin bãlþi
ce sã gãseascã ? Doar pe Caraoschi, tropolitu Tartorului.
Închideau pe oamenii de prin sate, în lungul Dunãrii,
422
ca sã mãrturiseascã dacã ºtiu de el nimic. Acuma, de

la acea semeþie, domnu plutonier Chiriþã a avut semn.
Umblând ºi cercetând, a mai gãsit o altã urmã. S-a
dus la rudari.
Nene Caloiene, þi-ai dat fata dupã Sandu ?
N-am dat-o ; mi-a cumpãrat-o.
Mulþumit eºti ?
Sunt.
O mai vezi câteodatã ?
Cum nu ? vine acasã din când în când.
A urmãrit-o pe Raruca. A ºtiut pe ce gârlã intrã. I-a
dus cu barca ºi cu undiþa, cum umbli dumneata, ºi a
gãsit grãdina de la Rãzoare ºi bordeiul. S-a uitat pe ici,
s-a uitat pe dincolo. A lãsat sã treacã o lunã ºi a umblat
iar prin acele locuri.
Dãlcãuº lovea în alte pãrþi ºi jandarmii îl cãutau
aiurea. Chiriþã se þinea la pânda lui, chivãra ºi centi-
ronul lui de melitar !
A venit într-o dimineaþã Chiriþã ; dar Sandu Dãlcãuº
se strecurase pe cãrãri mai devreme ºi l-a simþit. De un
singur om n-avea a se teme, dar a priceput primejdia.
Rarucã, zice, ºtii tu ceva cumva despre un domniºor
cu undiþa, pe care-l duce un barcagiu din Turtucaia ?
Nu ºtiu, Sandule.
Nu l-ai vãzut ?
Nu.
Nu þi-a vorbit ?
Nu.
Sã n-ai parte de mine ?
Sã.
El s-a uitat la ea crunt.
Muiere, tu mã vinzi.
Aoleo, Sandule, ce mi-e drag eu nu lapãd.
Tu mã vinzi, Rarucã, ºi eu pe tine am sã te omor.
423
Mihail Sadoveanu
Nu te vând, Sandule, ºi n-ai sã mã omori. Nu te

lasã Precista.
Poate nu mã vinzi tu, ci poate mã vinde Leana,
muierea lui Tistu, cã Tistu o loveºte când se îmbatã.
Dar eu nu te-am lovit.
Nu, Sandule ; ºi þi-am fost cu credinþã.
Ba eu înþeleg cã una din douã mã vinde ; cã eu
cunosc copoiul care mã urmãreºte. Am sã vã omor pe
amândouã.
Raruca a râs.
Dãlcãuº ºi Tistu au mâncat ºi au bãut. Au desmierdat
pe muieri. Dupã aia au tras cuþitele, sã le omoare.
A lui Tistu a strigat : Maicã, maicã ! mã omoarã Tistu !
N-a omorât-o Tistu. I-a pus Dãlcãuº cuþitul sub
burtã. Apoi i-a dat cu piciorul sã se ducã în baltã.
Cu acelaºi cuþit s-a întors ºi a lovit pe Raruca. A
dat-o ºi pe ea în baltã, s-o mânânce racii.
Însã rudãreasa se dusese la fund fãrã sã fie moartã.
C-o mânã ºi-a þinut strâns rana. Cu cealaltã mânã a
înotat pe subt undã ºi a scos gura lângã un cocioc, ca
sã rãsufle. A stat acolo neclintitã. Îi venea ameþealã.
S-a rezemat cu fruntea de un cuibar de gâscã sãlbaticã.
Poate ar fi slãbit acolo în leºin, dacã n-o ciugulea
cloºca de obraz.
A luat din cuib un ou care i s-a pãrut proaspãt ºi l-a
sorbit.
A aºteptat sã audã cum se duc bãrbaþii, bãtând în
apã cu lopeþile. S-a tras de lângã acel cocioc la altul ; a
ajuns la o plãvaie ºi s-a întins acolo.
A avut în ea pe împieliþatu ºi n-a pierit. A cãutat pe
Chiriþã ºi i-a arãtat lui întâi ºi întâi semnul tãieturii.
Soldatule, zice, eu þi-l dau în palmã pe Dãlcãuº.
La Rãzoare nu mai vine, dar îi cunosc alt culcuº.
424
A mers ºi ea în barcã ºi a fost de faþã când au

împresurat plavia de la Cãlan.
S-a apropiat numai ea, într-o luntre cu Chiriþã.
A strigat de la mal :
Sandule !
Dãlcãuº a ieºit la glasul ei ºi pãrea înfricoºat.
Atunci l-au puºcat. A cãzut cu faþa în jos. Ea s-a dus
ºi i-a ridicat fruntea, ca sã-l vadã rãpus.
L-a doborât ºi pe Tistu.
Dupã ce am aflat întâmplarea cu hoþii, m-am suit în
polog, cu fãclioara de trestie. Uncheºul a mai rãmas
lângã vatrã.
M-am întins cu faþa în sus, cu palmele sub ceafã,
fãrã somn.
Întãi, am vãzut un cer de sãlcii, pe urmã un cer mai
înalt, cu stele, între care, într-un târziu, s-a arãtat ºi o
lunã de foaie de cositor, tãiatã într-o margine cu foarfeca.
Observaþia cu foarfeca o fãcuse uncheºul, mor-
mãind singur.
S-o fi jucat cu ea frun copil... îºi fãcea el soco-
tealã.
În liniºte, dãdea glas adânc boul-bãlþii.
Ce spui tu ? întrebã pescarul. Spui bine ?
Spune bine, îºi îndreaptã el spre mine glasul. Zice
cã mâine prinzi crap.
Am adormit brusc ; am revãzut într-un adânc de vis

toatã drama pe care mi-o reprezentase Mitrea Pescãruº.
Apoi m-am trezit deodatã.
Uncheºul nu mai era la vatrã. Nu era nici în bordei,
nici în pologul lui. Pãrea a-l fi sorbit o hrubã a nopþii.
Costicã ºi Ilie gângãveau în salcie ; din când în când
rãspundeau ºi mierlei. Cucoºii trâmbiþau în satul ruda-
rilor ; zarea de ziuã zbucnise în înaltul rãsãritului.
425
Mihail Sadoveanu
M-am spãlat pe ochi cu apã uncropitã din baltã.

Dupã ce adierea dimineþii a mânat de pe luciu aburii,
mi-am cãutat locul cel mai potrivit la gârlã, acolo unde
apele Lintiþii scapãtã printre gard ºi curg spre Dunãre.
Toate pãreau liniºtite, deºi toate erau tresãriri ºi fierberi,
zboruri ºi chemãri, amestec al vieþii ºi morþii.
Mi-am pregãtit trei undiþi ºi le-am desfãºurat în apã,
la fund, cu plumbi. În cârlige aveam râme de cele
ºerpeºti. M-am cinchit pe malul umed.
Stam ºi eu neclintit. Bãtea inima în mine fãrã sã se
audã, cum zvâcnea nesimþit în toatã zidirea.
Pe varga undiþii din mijloc a venit dintrodatã ºi s-a
aºezat un pui de rândunicã. ªi-a netezit o clipã penele
cu ciocuºorul, pe urmã s-a uitat la celãlalt pui de
rândunicã din oglinda gârlei. Vârful vergii a tresãrit
svâcnind de douã ori scurt ºi a treia oarã înclinându-se
prelung. Puiul ºi-a luat zborul þârâind. Am smuncit
strunga ºi crapul cel mare, pe care îl vestise uncheºul,
s-a învãluit învolburând apa. Pe când eu îl þineam în
coarda adânc încovoiatã a vergii, Mitrea s-a înãlþat la
gard, stând nalt ºi negru în rãsãritul de soare, ca un
Mefistofel, rânjind nu cu pãrere de bine.
În acea clipã am auzit în marginea luncii ºi cântecul
din ajun al rudãresei. Numai un moment am fost atent
într-acolo ºi crapul era cât pe ce sã câºtige lupta. S-a
prãvãlit cu varga spre fund ºi m-am dus ºi eu dupã el
în gârlã pânã la brâu. L-am þinut totuºi bine ºi l-am
întors la faþa apei fãcându-l sã beie aer. În starea asta,
pe jumãtate înomolit, mã privea de pe celãlalt þãrm în
faþa Coloianului, împreunã cu grangurii bordeiului,
stârci, coþofene ºi alte lighioane care se minunau cât ºi
dânsa de întâmplare.
Ochi de urs, 1938
426
24 iunie a apãrut prima datã în Însemnãri ieºene, nr. 4

ºi 11/1938.
24 iunie 1937 este chiar data realã a unei vânãtori în bãlþile
Dunãrii. Nuvela a fost scrisã la Copou. Profira Sadoveanu îºi
aminteºte vorbele prozatorului adresate celor care îi admirau
aceastã povestire : Eu n-am nici un merit. Am spus toate aºa
cum s-a întâmplat ºi atâta tot.
Una dintre capodoperele lui cel mai puþin ºtiute, sin-
tezã de descriere ºi de invenþie graþios livrescã. Nicãieri nu
e Sadoveanu mai firesc ºi totodatã mai preþios. (Nicolae
Manolescu)
427
Mihail Sadoveanu
428
Roxelana
I
În primãvara anului 1930, pe o vreme prielnicã, am
vãzut Constantinopolul, având buni tovarãºi pe ªtefana
Velisar ºi Ionel Teodoreanu. Dormeam în Pera, la un
hotel apusean ; dar zilele mi le petreceam mai mult în
Istambul. Cercetam bazarurile ºi marile moschei ale
sultanilor cuceritori. Cãutam în Hipodrom ºi la basilicile
vechi prefãcute în geamii urmele Bizanþului.
Pe mine mã interesau îndeosebi unele priveliºti ºi
locuri în legãturã cu istoria Moldovei. Aveam nevoie
de ele pentru un roman istoric pe care tocmai îl isprã-
veam : Zodia Cancerului sau Vremea Ducãi-Vodã. Aºa
încât, uneori mã despãrþeam de prietinii mei, ca sã
cercetez colþul de oraº unde a fost cândva Bogdan-Serai,
sau mãnãstirea sfintei Marii Mogliutisa. Am suit ºi am
coborât treptele Fenerului deasupra peisagiului nemu-
ritor al Cornului de Aur. Pe dealul din fund, între
chiparoºi, era cimitirul Eyub ; în altã parte, la þãrmul
mãrii deschise, temniþa împãrãteascã de la Edicule,
unde au putrezit ºi unii din voievozii de la Carpaþi ; în
larg, departe, în pâcla uºoarã de pe Marmara, insula
Prinkipo. De la Vechiul-Serai la Vlaherne, minunata
aºezare fãrã pereche pe pãmânt se odihnea în soare,
aºteptând rodul florilor primãverii.
429
Mihail Sadoveanu
Într-o joi am fãcut un drum pe la Silivri-Capù,

dincolo de zidurile împãratului Constantin, ca sã vedem
mãnãstioara Balâclî, unde a fãcut popas întru sufe-
rinþele sale de dragoste Alecu Ruset, eroul meu din
Zodia Cancerului. Vineri era zi de repaos a osman-
lâilor. Sâmbãtã am petrecut câteva ceasuri admirând,
ca sã zic aºa, muzeul Seraiului Vechi. Mai mult magazie
de vechituri decât muzeu. Însã noi ne împãcam mai
bine cu neorânduiala ºi cu neprevãzutul lui.
Având în mine viziunea proaspãtã a comorilor aces-
tora acumulate nu din gust artistic, ci din uimirea ºi
lãcomia unor conducãtori de ordii, nu prin muncã
onestã ori negoþ, ci prin silã ºi sânge, mã aflam în ziua
de duminicã singur la o prãvãlioarã cu vedere spre
podul cel mare ce desparte oraºul în douã. Stãpânul
prãvãlioarei se afla singur la acel ceas. Negoþul sãu era
de antichitãþi, pe care eu le-am socotit cu mult mai
tinere decât pãreau.
Aveþi ºi n-aveþi dreptate, domnule, mi-a vorbit
orientalul. Avem ºi imitaþii care ne vin din Germania.
Le þinem la dispoziþia amatorilor americani. Însã avem
ºi destule lucruri veritabile. Poftim.
Cu multe vorbe, neguþãtorul mi-a trecut un clit de
rondele de fildeº. Diametrul lor nu era mai mare de
zece centimetri. Erau subþiri, sunau discret. Un artist
persan zugrãvise pe ele miniaturi scene vioaie în
colori stânse.
Erau o capcanã pentru un muºteriu cãrunt. Le-am
petrecut printre degete, zâmbind ; autorul lor þinuse sã
ilustreze anume poveºti din Halima, pe care cetitorii
europeni nu le gãsesc în ediþiile traducerilor curente.
Poziþiile ºi pozele cele mai licenþioase cu putinþã erau
alese ca sã amuze sau barbari tineri, sau civilizaþi
obosiþi.
430
Eram barbar, fãrã sã fiu tânãr. Eram european, fãrã

sã fiu obosit. Neguþãtorul meu a înþeles cã nu-i pot fi
muºteriu pentru acea marfã ºi m-a privit cu oarecare
respect.
S-a interesat de unde sunt ºi cu ce mã îndeletnicesc.
L-am fãcut sã înþeleagã cã bunurile mele dacã pot fi
numite aºa nu sunt dintre acelea pe care rugina le
mânâncã ºi hoþii le pradã. La cafeaua care mi-a fost
oferitã dupã aceastã primã luptã de cunoaºtere, am
aflat, nu fãrã surprindere, cã interlocutorul meu e un
vechi poet. Negoþul lui sprijinea o artã, care în acea
parte de lume e mai mult un huzur personal. Cu atât
mai mult avea nevoie de sprijinul negoþului sãu sau
a negoþurilor sale cu cât era un strãin. Era un armean
de sub climele asiatice ale Caucazului.
Am cunoscut ºi în þara mea armeni, i-am rãspuns
eu. Unii se aflã aºezaþi în Moldova din vremuri vechi.
Am dintre aceºtia câþiva prietini ai cãror strãmoºi fãceau
afaceri prin Cetatea-Albã ºi Cafa încã din veacul al
paisprezecelea. Ascuþimea judecãþii ºi sensibilitãþii lor
vine dintr-un afund al timpului care merge pânã la
asirieni. Mã bucur de cunoºtinþa domniei tale.
Mã simt ruºinat, mi-a replicat omul meu, ºi mã
grãbesc sã lepãd într-un fund de sipet miniaturile de
fildeº. Pot sã-þi mãrturisesc cã marfa asta e cu totul
nouã. Nu þi-aº putea oferi ceva veritabil care sã-þi
încânte sufletul ca un proverb ori un vers antic. Noi,
armenii, avem într-adevãr o vechime mai mare decât
brãþãrile, inelele ºi celelalte podoabe ce se cumpãrã în
bazaruri. Nu ne-ar putea face concurenþã decât coloa-
nele pe care le-au adus cuceritorii din risipiturile de la
Delta Nilului, ca sã le întrebuinþeze pentru basilicile ºi
moscheile ce se vãd. Se poate ca aceste coloane sã mai
fie întrebuinþate în alt ev, de alþi cuceritori. Totuºi,
431
Mihail Sadoveanu
stãruinþa lor nu se poate mãsura cu cea a spiritului.

Poate þi se va pãrea interesant sã afli cã noi, neamurile
care nu ne mai numãrãm secolele, am trecut dincolo
de gluma ºi anecdota dumneavoastrã. Fãrã îndoialã cã
cel mai bun semn al civilizaþiei nu e tunul, nici trinitro-
glicerina, ci o vorbã de duh. Cei care au avut strãmoºi
în epoca piramidelor preþuiesc mai mult sãgeata de aur
a inteligenþei. Binevoieºte, rogu-te, a gusta din acest
vin dulce din locul unde se aflã mormintele pãrinþilor
mei ºi ascultã o ghicitoare pe care mi-a propus-o un
uncheº al meu, când eram în vârstã de ºaisprezece ani.
Acuma am ani ºaizeci ºi totuºi o mai þin minte.
La o petrecere, se aflau unsprezece comeseni. Unul
din ei, om în toatã firea, îºi scapã sub masã inelul ºi se
apleacã sã-l caute. Pânã sã-l gãseascã, îi vine în minte
sã numere picioarele celor care stãteau pe scaune.
Numãrã : nouãsprezece. Face socotealã. Au rãmas pe
scaune zece oameni ; ar trebui sã fie sub masã douãzeci
de picioare. Lipseºte un picior. Cum se face asta ? Îºi
gãseºte inelul, se ridicã, numãrã. Zece, afarã de el. Toþi
ºed cuviincios la locurile lor ; nimãnuia nu-i lipseºte
un picior. Atunci de ce a numãrat nouãsprezece ?
Neguþãtorul meu armean m-a privit zâmbind ºi mi-a
turnat al doilea pãhãrel de vin dulce.
Ascultã ºi un sfat de la noi, a urmat el. Când
pleci la drum într-o cãlãtorie lungã, dacã e în vremea
blândã, între Sfântul Gheorghe ºi Sfântul Dumitru, nu
uita sã-þi iei blana. Între Sfântul Dumitru ºi Sfântul
Gheorghe, fã cum pofteºti.
La al treilea pahar îþi spun ºi ce-i cu picioarele. Cel
care scãpase inelul sub masã a numãrat greºit.
Ne-am desfãtat astfel cu vorbe ºi vin dulce în blândeþa
dupã-amiezii, cunoscându-ne. I-am aflat ºi numele, deºi
nu era nevoie de asta, ca sã fim prietini. Îl chema Ghirgor
432
Misir. Nu i-a fãcut deosebitã plãcere aflând cã numele

Misir, adicã egiptean, se aude ºi la armenii moldoveni.
Totuºi, al ºaptelea pãhãrel sã-l bem în cinstea
armenilor din þara domniei tale, mi-a zis el. ªi ei ºi noi
suntem fraþi cu piramidele.
A aflat cã am vãzut magazinul de antichitãþi care se
numeºte Seraiul Vechi.
Niciodatã europenii dumneavoastrã n-au cunos-
cut bine acest loc, m-a învãþat domnul Ghirgor Misir.
Împresurate de ziduri crenelate ºi strãjeri cu baltag,
grãdinile de flori ºi plante rare par a se bucura de
strãlucirea celui mai dulce soare în vederea mãrii ; cu
toate acestea, semnul sub care au stat e tristeþa. Chipa-
roºii au umbrit tãceri ca de morminte ; în platani râd
turturele deasupra furcilor unde putrezeau, mâncate
de viermi, cãpãþâni de osândiþi. Marea freamãtã delicat
la poalele colinei, ca ºi cum ar rãsfrânge din trecut ºi
din inima ei stihuri olimpiene ; dar în clãdirile împã-
raþilor rãzboiului, nimeni n-a ascultat decât tãcerea.
Zidurile ce împresurã Seraiul au fost clãdite din lespezi
de marmorã cu inscripþii ; mâni barbare le-au smuls
din locuri sacre, aducându-le aici, ca sã adãposteascã
tirani, haremuri de roabe trimese de pretutindeni ºi
oºtime încruntatã al cãrei vis era prada ºi mãcelul.
Neguþãtorul meu se opri o clipã bucurându-se de
uimirea mea.
Prea stimate domnule, a urmat el, cu vocea
puþintel schimbatã ; te vei mira mai puþin aflând cã
þi-am recitat stihuri dintr-un poem propriu, pe care,
subt înrâurirea zilei de primãvarã, mai mult decât a
vinului, îl tãlmãcesc în onoarea domniei tale.
Omul râdea ; ochii lui mari ºi negri sub sprâncene
puternice ºi subt o chicã zbârlitã ºi cãruntã, mã priveau
cu tristeþã.
433
Mihail Sadoveanu
Am sã mai adaog, urmã el, cã acest neguþãtor

armean, care-ºi cautã loc de tihnã sub soare, s-a pre-
gãtit sã fie profesor de arheologie. ªi pe arheolog îl
ajutã tot negoþul de antichitãþi îndoielnice ºi rondele
de fildeº cu desene obscene.
M-am înclinat strângându-i mâna ºi l-am rugat sã
urmeze a interpreta vechea curte a sultanilor, prin care
trecusem în ajun ca un turist grãbit.
II
Omul meu nu era numai poet ºi arheolog. Cunoºtea
bine ºi istoria sultanilor. O cunoºtea cu durere, deoa-
rece din pricina slujitorilor otomani, nu cu prea multã
vreme în urmã, familia lui fusese împrãºtiatã ºi redusã
în aºa mãsurã, încât el nu se mai putea aduna cu
nimeni dintre ai sãi în aceastã viaþã.
Sunt încredinþat, afirma domnul Ghirgor Misir, cã
atât cei buni cât ºi cei fãrã-de-lege ne vom întâlni întru
acelaºi destin. Plata faptelor noastre într-o altã lume ºi
viaþã, pe de altã parte, e o invenþie a celor care au
toate drepturile ºi toate bunurile vieþii. Cum aº putea
atribui inteligenþei supreme asemenea rânduialã judi-
ciarã ºi contabiliceascã ?
Totuºi, stimate domn, ceva se petrece în omenire.
Indivizii n-au timp ca sã vadã în scurtul soroc al
existenþei lor, însã arheologii ºi poeþii pot distinge o
rânduialã în cursul ciclurilor. De la împãraþii Asur ºi
faraoni s-au petrecut în istoria neamurilor destule fapte
semnificative. Evident cã asta nu mã mângâie pe mine
în scurtul meu stadiu aici. Totuºi mã ajutã sã urmez
linia civilizaþiei noastre mediteranee, mã ajutã sã fiu
acum aici, fãrã sã aºtept o rãsplatã în altã parte. E ceea
434
ce am putea numi idealul oamenilor care s-au perindat,

nãzuind spre ceva mai bun. Pe morminte cresc florile
vieþii.
Eºti poet, am murmurat eu cu o strângere de
inimã.
Sunt urmaº al asirienilor ºi egiptenilor, a suspinat
el, cu un accent pe care nu-l voi uita niciodatã.
Pe acest neguþãtor de antichitãþi nu l-am mai vãzut
de atunci ºi nu-l voi mai vedea. Îi rãmân totuºi prietin
întru veºnicie.
III
Aici, la poartã împãrãteascã, îmi spunea el, la
poarta ortalelor ºi la poarta fericirii, în întreite
þarcuri de piatrã, au furnicat miile de ieniceri, bostangii,
hadâmbi albi ºi negri, cadâne ºi roabe negre din Sudan,
pitici diformi ºi muþi cu frânghioare de matasã, încon-
jurând cu slujba lor prea plecatã pe mãria sa padiºahul,
cel mai strãlucit între mãririle pãmântului, biruitorul
seminþiilor, umbra lui Allah pe pãmânt. Fireºte, aceastã
slujbã privea nu atât treburile împãrãþiei ºi ale noroa-
delor, cât mâncarea ºi împãrecherile capricioase ale
marelui stãpân. Bucãtãriile unde se amestecau mierea
de la Moldova dumneavoastrã ºi aromatele de la India,
haremul unde strãjuia ca o fantomã a geloziei rânjite
un câzlar-agasi, hadâmb negru, alcãtuiau oarecum cheia
intereselor cardinale în aceastã aglomeraþie de clãdiri
de lemn, chioºcuri, cafasuri, grajduri, odãi, geamii,
foiºoare, ganguri ºi havuzuri.
Mehmet-Fatâh rãzbise aici cu hoardele lui din Asia
ºi se aºezase cu toatã greutatea asupra unui Bizanþ în
decadenþã.
435
Mihail Sadoveanu
Era un Bizanþ molatic ºi sleit din punct de vedere al

forþei militare ; dar era un Bizanþ al artelor ºi meºte-
ºugurilor fine, al cãrturãriei ºi inteligenþei greceºti.
Dintrodatã ordiile cuceritorului, ca ºi odinioarã cruci-
aþii grosolani ai Apusului, ºi-au însuºit aurul dãrâmând
monumentele, au incendiat palatele ºi bibliotecile. Pe
basilicile armonioase au aºezat semiluna ; mozaicurile
mãiestrite le-au astupat cu var ; lângã o coloanã cizelatã
de porfir au aºezat o treucã informã de grezie, ca sã-ºi
poatã spãla mãdulãrile copiii profetului. Peste Bizanþul
de piatrã înfloritã ºi marmorã au suprapus magherniþe
de lemn. Astfel au siluit o minune a lumii.
Ceea ce alcãtuia însã morbul bizantin al decãderii a
trecut din ruini în stãpânitorii noi, ºi puterea osman-
lâilor a clocit încã de la început în mãruntaiele ei boala
gãrzilor pretoriene, a intrigilor de gineceu ºi a demni-
tarilor castraþi.
Sultanii au primit de la porfirogeneþii cãzuþi rându-
iala lor de curte. Cum s-au aºezat în palatele biruiþilor
sau în ceea ce fusese palate, s-au împresurat de ieniceri
ºi hadâmbi, de robi ºi roabe ºi au cãutat în haremuri o
rãsplatã de paradis pe pãmânt a trudelor rãzboinice
din aceastã viaþã.
În cea mai mare expansiune a forþei lor, aceºti
oameni ai sãbiei nu ºi-au putut ridica ochii spre ori-
zontul unde locuieºte steaua noastrã polarã, ci s-au
mãrginit între aromele cuhniei ºi miresmele haremului,
amestecând în ele ºi izul sângelui. Virusul bizantin a
mai primit ºi adaosul vicleniei europene.
Astfel istoria celui mai mare sultan turc, Soliman cel
Mãreþ, a avut þesute în ea cele mai crude tristeþi ºi
turpitudini. Stãpânitorul acesta de noroade a putut
coborî în türbeaua lui, încredinþat cã a stat pe putere ºi
slavã. Totuºi nu stãtuse decât pe putreziciune.
436
IV
Hoardele turcomane în rãsãrit ºi ienicerii în apus
obiºnuiau sã culeagã pentru seraiul împãrãtesc feciori
ºi fete, alegând asemenea pradã din ce gãseau mai
frumos.
Bãieþii erau cu îngrijire crescuþi ºi ºeful eunucilor
albi alegea pentru slujba Înaltei Porþi slujbaºii palatului,
caligrafii, muzicanþii, tot ce purta numele de icioglan.
Ciurucurile treceau afarã la munca grãdinilor ºi acaretu-
rilor : aceºtia erau azamoglanii. Rânduiala curþii cerea
ca slujitorii albi sã nu pãstreze din bãrbãþia lor decât
aparenþa.
O parte din fecioarele aduse intrau în haremul
marelui stãpân. Copile cu ochii albaºtri din þinuturile
de cãtrã miazãnoapte, ochi cãprii ºi cosiþe castanii de
la Carpaþi, boiuri unduioase de la Caucaz ºi destul de
des domniºoare de pe coastele italiene ºi franceze.
O raitã de piraþi berberi au izbândit astfel a aduce
haremului împãrãtesc o marfã mai puþin obiºnuitã, întru
care s-a aflat ºi o odraslã de patricieni de la Veneþia.
Copila aceasta a stârnit mare rãzmeriþã în gineceu.
Avea ochi verzi aprigi, minte agerã ; lacrimile ºi tânguirile
i-au contenit curând. A început a privi cu luare-aminte
în juru-i. Zâmbetul ei a devenit destul de enigmatic
atunci când a fost înfãþiºatã lui Soliman-Sultan. De
douã veacuri generaþiile succesive de roabe împãrãteºti
izbutiserã a da lumii cele mai splendide exemplare
bãrbãteºti. Au fost sultani frumoºi ca niºte zei. Dintre
aceºti mãreþi feciori se ridicase Soliman. Veneþiana i-a
zâmbit cu plãcere ºi a avut ambiþia sã-l cucereascã. Era
un destin de împãrãteasã.
Ce doreºti ? a întrebat-o împãratul.
437
Mihail Sadoveanu
Prea strãlucite domn, i-a rãspuns ea, aº dori sã

nu mai vãd mutra lui câzlar-aga ºi a acoliþilor sãi. Pe
lângã lipsa pe care o au, sunt ºi urâþi.
Soliman a privit-o cu luare-aminte, mirat de aseme-
nea cutezare. Era pentru el o femeie nouã, cum nu mai
vãzuse. Ieºind din harem, i-a aruncat pe umãr basmaua
de matasã. Când l-a primit, bãrbatul a gãsit în ea mai
mult decât nãdãjduia, a luat mai puþin decât voia ; a
revenit ca la un izvor ce se înoieºte necontenit.
Pe lângã taina ei, pe care o administra cu viclenie,
veneþiana rãspândea în juru-i, în harem, o veselie de
tinereþã ºi de primãvarã, care a cucerit pe cadânele
bãtrâne ºi pe câzlar-aga. În scurtã vreme ºi-a fãcut prie-
tini ºi partizani devotaþi. Evenimentul cel mai neaºteptat
se produsese în împãrãþia osmanlâilor : padiºahul, umbra
lui Allah pe pãmânt, dintr-o anume noapte nu mai
cunoºtea decât o singurã femeie.
Nu-i nimic, suspinau dregãtorii bãtrâni ; va fi
ºase luni sultanã-haseki, pe urmã va trece ºi asta cum
trece fumul ºi cum trec miresmele.
Însã harul n-a trecut ca fumul ºi ca miresmele.
Noaptea a înrâurit asupra zilei ; revoluþia a sucit ºi a
întors datinile ; sultanul ºi-a scos la vedere favorita ºi a
fãcut-o soþie legiuitã a sa. Astfel Veneþia, biruitã pe
mãri ºi în insule, câºtiga în altã parte o victorie cu atât
mai serioasã, cu cât era mai ascunsã.
Înaintea veneþiencei, locul de sultanã-haseki, adicã
favoritã, îl avusese o georgianã languroasã ºi blândã,
cu numele Sulamè. Era o simplã roabã ºi un simplu
obiect de plãcere. Iatã-l pe marele Soliman pãtruns de
veninul subtil al unei muieri de altã specie. Amorul ei
avea rezerve necontenite ; noaptea urmãtoare fãgãduia
alte delicii care totuºi rãmâneau niºte oaze ale unor
deºerturi neistovite. Trupul ei rãmânea întruna proaspãt ;
438
stãpânul simþea întruna nevoia sã se întoarcã la el.

Inteligenþa viperianã a acelei europene curând a înlãn-
þuit deplin pe marele stãpân al lumii. Patriciana a
dobândit nu numai locul de tovarãºã oficialã, nu numai
juvaerurile ºi brocarturile, ºi horbotele de matasã ºi tot
ce poftea, ci ºi patru feciori ale cãror nume au fost :
Mehmet, Selim, Baiazid ºi Gingir. Acesta din urmã,
pitic ºi debil, cu capul mare înfundat între umeri, era
poate un simbol al unor amoruri meºteºugite ºi bolnave.
ªahzadè, adicã prinþ moºtenitor, rãmãsese totuºi
Mustafa, fiul georgiencei. Deci sultana de la Veneþia,
cãreia istoricii i-au zis Roxelana, ºi-a propus, ca un
drept al ei de mamã, sã schimbe succesiunea la tron.
Fiul georgiencei trebuia înlãturat ; în locul lui trebuia
aºezat Mehmet.
Atacul s-a produs întãi cu blândeþã, apoi cu oarecare
vioiciune, între plãcerile aºternutului. Dar Soliman obiº-
nuia sã lase lângã papucii de dupã perdeaua uºii
preocupãrile lui politice. Oricât l-a împuns cu corniþele
ei sultana-doamnã Roxelana, mãria sa stãpânul a pãstrat
ca pe o lege hotãrârea sa cea dintãi.
Atuncea doamna Roxelana a cerut mijloace de izbândã
de la umbrele strãmoºilor sãi din cetatea Adriaticei,
adãogând în acelaºi timp practicile prea obiºnuite în
serai.
Din harem în ganguri, de la câzlar-agasi la capù-agasi,
din poartã în poartã, de la roabe la robi, de la slujitori
la demnitari, de la Divan-Yolù la Arz-Odasî, au început
a umbla vorbe ºi presupusuri care arãtau pe ºahzadè
Mustafa uneltind în vilaietul sãu din Asia.
ªahzadè Mustafa avea trupe puternice în Amasia ºi
ienicerii îl preþuiau ca pe un mare viteaz. Bizuindu-se
pe credinþa ºi dragostea oºtenilor, Mustafa avea deci
intenþia sã dãrâme din scaun pe pãrintele sãu Soliman.
439
Mihail Sadoveanu
De ce-i tãcut ºi mâhnit în astã sarã domnul meu ?

întrebã sultana-doamnã. A primit veºti neplãcute de pe
câmpurile de luptã ?
Nu, zâmbeºte obosit stãpânitorul ; oºtile noastre
se dovedesc biruitoare pretutindeni.
În Tracia seceta urmeazã sã ardã ogoarele noroa-
delor ?
Nu, a plouat ; dar putem da noroadelor de aici
pâne din Asia. Împãrãþia noastrã e întinsã ºi se va mai
întinde.
Poate m-a urât domnul meu pe mine.
Nu, floare a sufletului meu ; nu-i asta. La tine
gãsesc numai bucurii. Vin la tine ca sã rãsuflu de
intrigile fãrã sfârºit ale împãrãþiei.
Sunt intrigi în jurul mãriei tale ? a întrebat cu
nevinovãþie Roxelana.
Sunt, suflete ; sunt scumpo ; dar le uit când pãºesc
pragul tãu. N-aº crede cã am un duºman într-un copil
al meu prea iubit, care cunoaºte cã rânduiala mea a
fost scrisã pe stâncã de granit. ªtie cã mã va moºteni,
deci nu-i nimic adevãrat. Sã lãsãm asta. Tu, nepreþuit
dar al lui Allah, apropie-te ºi dã-mi ce nu-mi poate da
nimeni în aceastã viaþã.
Sultana-doamnã a oftat mângâind pe soþul sãu.
Primindu-i desmierdãrile, gândul ei fix rãmânea neador-
mit, ca o candelã arzând pururi.
Nu mult dupã asta, în preajma sãrbãtorilor baira-
mului, un cãlãreþ grabnic de la Stambul a ajuns la
Amasia, în tabãra oºtilor lui Mustafa. A cerut intrare la
mãria sa ºi s-a înfãþiºat c-un coºuleþ de aur plin de
naramze ºi caise zãhãrite. A îngenunchiat ridicându-l
deasupra frunþii ºi a aºteptat sã fie întrebat.
Cine eºti ? de unde vii ?
440
Sunt robul strãlucitului padiºah al mãriei tale, a

rãspuns hadâmbul negru ºi uriaº. Aduc dulce dar de la
împãrãþie. Mi l-a încredinþat cu mânile sale însãºi mãrita
doamnã-sultanã. Mi-a spus : Dã-l fiului nostru, ºi sã
ospãteze sãnãtos. Sã-i fie cu priinþã Allah !
Aºa a spus doamna-sultanã ?
Întocmai aºa, mãrite stãpâne. Toatã suflarea împã-
rãþiei îþi doreºte sãnãtate ºi ani îndelungaþi.
Sã spui cã ai adus darul. Cum te chiamã ?
Omar mã chiamã, prea slãvite.
Sã spui, Omar, cã ai adus darul ; l-am primit ºi
mulþãmesc frumos.
De la Stambul pânã aici la Amasia, am umblat ca
o sãgeatã, fericite doamne.
Vãd, Omar, ºi-þi mulþãmesc ºi þie. Ca sã cunoºti
mila mea, iatã, îþi dãruiesc acest roib pe care am poftit
sã-l încalec în dimineaþa asta. Al tãu sã fie, cu tot
tacâmul lui.
Robul a bãtut metanie, sãrutând poala lui ºahzadè.
ªi pe lângã asta, îþi dãruiesc, Omar, ºi aceastã
naramzã îngheþatã de miere. Mânânc-o aici în faþa mea
ºi sã-þi aduci aminte de mine.
Da, mãrite stãpâne ; pânã la sfârºitul vieþii mele
n-am sã uit mila mãriei tale.
Cu mâna sa ºahzadè a ales ºi i-a dat naramza. Omar
a primit-o din genunchi ºi a mâncat-o. Apoi s-a ridicat
ca sã se ducã sã-ºi ia harmasarul roib.
N-a mai ajuns calul pe care-l þineau paicii. A ºovãit,
a cãzut în brânci, s-a zvârcolit, ºi în puþine clipe a
rãmas pe spate, cu ochii morþi boldiþi spre cer.
Duceþi harmasarul în grajd, a poruncit Mustafa
ºahzadè paicilor sãi. Daþi cuvânt la odãi sã vie vracii sã
ridice pe acest biet om. Ce-o fi avut ?
441
Mihail Sadoveanu
Dupã aceste cuvinte a învãlit paneraºul în pânza de

matasã în care fusese adus ºi a privit în tãcere spre doi
din slujitorii sãi de tainã, care îl aºteptau la treptele
cerdacului. Ei au plecat frunþile. Cel mai în vârstã a
murmurat :
E un dar femeiesc. Bãrbaþii întrebuinþeazã hangerul.
Sã dea vracii ºtire cã robul a murit de inimã, a
hotãrât, întunecat, Mustafa ºahzadè.
V
Când s-a vestit în serai de întâmplarea de la Amasia,
Roxelana doamna s-a uimit nespus, frãmântându-ºi
mânuþele cu degete subþiri. Apoi a poftit numaidecât
sã se înfãþiºeze domnului sãu sultanul ca sã-l bucure
cã veºtile de sãnãtate din partea lui ºahzadè sunt
mulþãmitoare.
Bãnuiesc cã fructul dãruit de Mustafa robului va
fi fost otrãvit... a ºoptit ea, cu ochii mãriþi de spaimã.
E cu putinþã asta ? Nu cred... a rãspuns sultanul.
De ce eºti atât de neliniºtitã ?
Sunt neliniºtitã, stãpâne, din douã pricini. Sã ne
aºezãm pe aceastã canapea, lângã havuz. Nu-i nimenea
alãturi, în Divan-Yolù ?
Nu-i nimeni. Vorbeºte.
Sunt neliniºtitã, stãpâne, deoarece coºul de fructe
zãhãrite l-am trimes eu. ªi s-ar fi putut ca naramza s-o
guste ºahzadè.
Crezi c-a fost înveninatã ?
Se poate, mãrite stãpâne. Ce nu se poate în
aceastã puternicã împãrãþie ? S-ar putea sã nu fi fost
otrãvitã naramza. Vracii de la Amasia aratã cã robul
avea inima slabã ºi a cãzut de trudã.
442
Dacã vracii au spus aºa, atunci nu-þi înþeleg

frãmântarea, floare de rai.
Mã frãmânt, mãrite stãpâne, ca ºi cum aº fi vino-
vatã eu. Dacã a fost cumva fructul înveninat ?
N-a fost înveninat.
Ba s-ar putea sã fi fost, stãpâne. Cine a adaos
acea naramzã, vãd cã e greu sã se afle. Am pricinã sã
fiu de douã ori neliniºtitã, pentru cã bunã-voia stãpâ-
nului a hotãrât ºi copilului meu iubit Mehmet o raià la
Dunãre. Stãpânul meu a binevoit a-i dãrui ºi aur ºi a-i
hãrãzi ortale bune de ieniceri. Dacã a fost în primejdie
Mustafa, poate fi în primejdie ºi Mehmet. Lumea e plinã
de fiinþi zavistnice, stãpâne iubite, ºi te poftesc sã nu mã
laºi singurã în iatacul meu. Sunt plinã de îndoieli ºi fricã.
Sultanul a încercat s-o liniºteascã ; ea i-a zâmbit cu
mâhnire ºi s-a lipit de el ca o iederã.
Am avut un vis urât, mãrite doamne.
Visul s-a împlinit într-adevãr.
Cei doi vraci, care aduseserã de la Amasia ºtire la
împãrãþie, au plecat din Stambul cu o epistolã bine-
cuvântatã de la tatãl cãtrã fiul sãu. În ziua ce a urmat
s-a pecetluit la Divan-Yolù plecarea lui Mehmet ºi
vistiernicul Porþii a adus în burdufuri aurul. S-au înfã-
þiºat ºi cãpitanii ienicereºti ca sã însoþeascã, pe calea
Adrianopolului, alaiul tânãrului vlãstar al împãratului.
La al ºaselea ceas, copilul urma sã se înfãþiºeze ºi sã
îngenuncheze la sãrutarea mânii pãrintelui sãu.
La acel ceas sultana-doamnã Roxelana a dat strigãt
cumplit ºi a cãzut cu faþa în jos peste cele din urmã
zvârcoliri ale iubitului sãu fiu Mehmet.
Au venit asupra ei femeile, ridicând-o. Ea le-a respins,
cu priviri crâncene. S-a zvonit îndatã cã feciorul a avut
o boalã prea grabnicã, poate de inimã. ªi mama s-a
retras rãnitã, încuindu-se în iatacul ei.
443
Mihail Sadoveanu
Se ridica împotrivã-i ceva mai mare, mai mult, mai

covârºitor decât sultan Soliman.
Soarta, cu ochii de ghiaþã verde ca ºi ai doamnei
Roxelana, i se împotrivea, fãcând altã rânduialã viilor
ºi morþilor.
Lacrimile ºi strigãtele nu folosesc la nimic. Unii filo-
sofi apuseni au dovedit celor iniþiaþi cã Dumnezeu e o
nãscocire pentru cei slabi, ca sã-ºi poatã suporta mizeria.
Duhul pe care-l avem în noi e o forþã în sine, care
poate restabili cumpãna împrejurãrilor.
Deci Roxelana a zâmbit numai puþintel truditã domnu-
lui sãu când el a venit s-o cerceteze.
Era tare ºi totuºi trebuia sã parã slabã. Era hotãrâtã
sã înfrunte orice ºi totuºi a cãzut în genunchi încli-
nându-ºi fruntea ºi cuprinzând acel trup care vibra de
câte ori ea se alipea de el.
Dându-i impresia pasiunii amoroase, Roxelana a
rugat pe marele stãpân s-o ierte cã-i pricinuieºte tulbu-
rare ºi mâhnire.
Am pierdut un bun scump, gâfâia veneþiana ºoptit.
Doresc altul tot de la cel ce mi-a dãruit pe întãiul.
Mãritul împãrat i-a cuprins tâmplele :
Alinã-te, iubirea mea, a zis el grav. Trist sunt ºi
totuºi mã faci fericit. Fi-vom pururi amândoi ºi în
cealaltã viaþã.
Ochii ei erau o mare adâncã ºi liniºtitã, sub luciul
cãreia se pregãtesc dezastre.
VI
Iatã cã, într-o zi, unul din slujitorii credincioºi ai
sultanei-doamne a gãsit, din întâmplare, pe calea de la
Scutari, în Anatolia, un cãlãreþ de olac ucis ºi jefuit de
444
lotri. Îi lipseau calul, armele ºi banii ; însã în cãptuºeala

hainei îi rãmãsese o carte pe care slujitorul a adus-o
stãpânei sale. Cãlãreþul ucis pãrea a fi un trimes tainic
ºi acea carte cuprindea poate veºti în legãturã cu
treburile împãrãþiei.
Doamna Roxelana a chemat pe doi din icioglanii
sãi caligrafi ºi le-a dat cartea s-o deslege. Cum au
strãbãtut cu privirile rândurile epistolei, acei icioglani
au cãzut cu frunþile la pãmânt ºi au strigat :
Aman, doamnã ! se gãsesc în aceastã carte uneltiri
primejdioase împotriva stãpânului nostru padiºahul.
Vai ! a strigat doamna Roxelana, pocnindu-ºi pal-
mele ; numaidecât vreau sã cunosc primejdia, ca s-o
afle c-o clipã mai devreme domnul meu, din gura mea.
Luminãþia sa rãmânea-va în putere ºi pe cei vicleni îi
va zdrobi sub copitele calului sãu !
Cei doi caligrafi s-au sfiit mai întãi, dupã aceea n-au
întârziat a arãta adevãrul.
Slãvitã doamnã, stãpâna noastrã, taina ce ni se
dezvãluie e cu primejdie mare, ca o sabie cu douã
tãiuºuri, cãci, din anumite vorbe ale acestei epistole,
se înþelege cã Mustafa ºahzadè e amestecat într-o înþele-
gere cu persienii, împotriva slãvitului sãu pãrinte.
Vai ºi iar vai ! s-a frãmântat doamna Roxelana,
nemaiputându-ºi stãpâni cutremurul. Primejdie pentru
viaþa stãpânului nostru este sã dãm la ivealã uneltirea,
au sã n-o dãm. Cãci dacã o dãm pe faþã, pentru sufletul
pãrintesc va fi ca ºi o moarte ; iar dacã n-o dãm,
primejduim deasemeni pe luminãþia sa.
Icioglanii au îngenunchiat ºi au bãtut metanie, apoi
s-au retras.
Nu spuneþi încã nimic nimãnui, i-a îndemnat
doamna Roxelana, ºi ºi-a tras din cingãtoare naframa,
ca sã-ºi ascundã lacrimile.
445
Mihail Sadoveanu
Cartea a rãmas pe mãsuþa de abanos. N-a trecut nici

un ceas ºi ºtirea a început sã bâzâie pretutindeni în
serai ca un bãrzãun supãrãtor.
Când Soliman-Sultan a intrat, cu privirile neguroase,
în chilia soþiei sale prea iubite, doamna Roxelana s-a
repezit ca s-acopere cartea cu ladurile feregelei.
Nu, nu ! a strigat ea spãimântat, cu palmele împreu-
nate.
Iubita mea doamnã, a rostit el grav, mãrturi-
seºte-mi ce se întâmplã. Nu-mi ascunde nimic. Am
vãzut cartea.
Copilul nu poate fi vinovat ! a strigat veneþiana.
E sânge din sângele mãriei tale. Cruþã-l.
Soliman-Sultan s-a apropiat ºi a mângâiat-o.
Vreau sã vãd cartea.
Domnul ºi stãpânul meu, se zbãtea ea, sunt
încredinþatã cã e o carte plãsmuitã. Duºmanii noºtri se
ascund pretutindeni în juru-ne ; îi avem ºi înãuntru ºi
în afara seraiului. Nu te lãsa biruit de mânie, soþule al
meu iubit ! Ascultã-mã ºi pe mine o datã. Aº vrea mai
bine sã mor eu decât sã te vãd atât de tulburat.
Dã cartea ! a poruncit sultanul.
Veneþiana s-a ferit ºi a lãsat la vedere, pe mãsuþa de
abanos, cartea.
Scena aceasta de tragedie s-a prelungit dupã toate
rânduielile marei arte, pânã ce Soliman-Sultan a primit-o
pe doamna sa în braþe ºi i-a ºters lacrimile cu barba.
Eºti o muiere neºtiutoare ! i-a zis el cu blândeþã,
depunând-o delicat pe sofa. Ce pot ºti femeile despre
treburile încurcate ale unei împãrãþii ca a mea...
Aceeaºi barbã s-a zbârlit cu turbare în Divan-Yolù,
unde l-au împresurat pe mãria sa dregãtorii chemaþi în
pripã. Sultanul a aþintit cu priviri pline de înfricoºare
pe Rustem-vizir ; ºi când ºi-a învãluit iar barba de
446
viforul mâniei, Rustem-vizir a cãzut în genunchi ºi ºi-a

înclinat fruntea pânã la imineii cei roºii ai împãrãþiei.
Înþelegi ce-þi poruncesc, Rustem ? a întrebat împã-
ratul cu glas trudit de bântuirea furtunii.
Ascult, prea mãrite stãpâne.
Îþi poruncesc, Rustem, sã iei cu tine destui oºteni
ai mei de credinþã, sã treci cu ei chiar astãzi Boazul ºi
sã n-ai hodinã pânã la Amasia. Sã-mi aduci pe Mustafa
aici. Sã nu-l strici. Vreau sã-ºi mãrturiseascã în faþa mea
nelegiuirea.
Rustem, marele vizir, a îndrãznit :
Sã fie oare vinovat fiul strãlucirii tale ?
Vom vedea, Rustem. În faþa mea nu va putea
tãgãdui. Iar dacã e nevinovat, Allah va lumina judecata
noastrã.
Rustem a fost într-o sãptãmânã la Amasia. Marele
vizir cunoºtea puterea oºtilor lui Mustafa, precum ºi
dragostea lor pentru ºahzadè. Pe de altã parte, în lungul
drumurilor Anatoliei, credinciosul împãrãþiei cugetase
la întâmplare ºi-ºi înºiruise întrebãrile ºi rãspunsurile
dupã metoda retorilor greci. Ciudatã acea scrisoare
care a apãrut dintrodatã în serai, dupã jocul otrãvurilor.
Ciudatã împotrivirea stãruitoare a doamnei-sultane.
Întreg seraiul o cunoaºte, întreg seraiul se uimeºte de
mila doamnei-sultane. Însã împãrãteasa n-a plâns atâtea
lacrimi la moartea fiului sãu Mehmet. Fiinþa aceea
aprigã ºi agerã ca o coasã n-a fost dãruitã de Allah cu
duhul blândeþii. Rustem-vizir simte cã în dosul ochilor
ei verzi poate fi scrisã ºi soarta cãpãþânii sale.
Ajuns în tabãra lui ºahzadè, Rustem-vizir s-a închinat
cuviincios ºi a fost primit cu bunãvoinþã. Fiul a aflat cã
pãrintele sãu pofteºte sã-l vadã grabnic. E o poftire
prea stãruitoare. Rustem-vizir ocoleºte pricina pentru
care s-a fãcut chemarea, însã chemarea e stãruitoare.
447
Mihail Sadoveanu
Dacã se poate, fiul trebuie sã se pregãteascã fãrã

întârziere de drum. Porunca este ca Rustem-vizir sã nu
se întoarcã singur.
A poruncit pãrintele meu aºa ? Cu glasul sãu ?
Aºa a poruncit, cu însuºi glasul strãlucirii sale, se
închinã Rustem.
Mustafa ºahzadè priveºte cu luare-aminte pe dregã-
tor. Întreabã zâmbind :
La Istambul vremea e bunã ºi liniºtitã ?
Aº putea sã-þi spun cã-i bunã, ºahzadè, rãspunde
vizirul, însã n-aº grãi adevãrat dacã þi-aº spune asta.
ªtii cã-mi eºti drag ºi cã vechii slujitori ai împãrãþiei te
preþuiesc ca pe o piatrã rarã.
Atunci s-aºteptãm sã se facã vreme bunã, a rãspuns
coconul împãrãtesc. Deocamdatã îmi prieºte mai bine
la Amasia.
Rustem ºi-a pipãit grumazul.
Deºi partea aceasta a fiinþii mele e în primejdie,
a râs el, voi duce stãpânului nostru rãspunsul mãriei tale.
VII
Când s-a aflat rezultatul soliei marelui vizir, doamna
Roxelana s-a bucurat fãþiº. A cuprins râzând puþintel
rãutãcios pe domnul sãu ºi i-a rostit înþelepte cuvinte :
Câteodatã întârzierea e prielnicã, stãpâne bune.
Cât aºteptãm, va ieºi la luminã adevãrul.
Soliman-Sultan a suspinat neguros.
Iubita mea, a rãspuns mãritul stãpân, ceasul mâniei
mele a trecut.
Nu-i aºa ? mã bucur nespus, domnul meu.
Aºa este, doamnã, ceasul mâniei mele a trecut.
În acel ceas credinciosul Rustem a fost în primejdie sã
448
treacã puntea vieþii. Mã duc eu însumi în Amasia, ca sã

judec acolo pe fiul meu.
Roxelana s-a spãimântat, s-a zbãtut, a încercat sã
vorbeascã, sã se împotriveascã. Împãratul i-a astupat
gura încondeiatã trandafiriu. N-a mai vrut s-asculte
nimic. Râdea strâmb. A rãmas neînduplecat.
Împlineºte-mi mãcar o rugãminte, prea iubite
stãpâne, a îndrãznit într-un târziu Roxelana. Ia cu mãria
ta pe pruncul nostru Gingir, ca sã se bucure ºi el de
cãlãtorie ºi sã-þi fie inima blândã când vei ajunge acolo.
Gingir iubeºte pe Mustafa ca pe-un Dumnezeu.
Bine, a încuviinþat sultanul. Pregãteºte-þi pruncul.
Îl iau cu mine, ca sã se bucure de priveliºtile împãrãþiei
noastre ca de niºte jucãrii ce nu vor fi niciodatã ale lui.
Vai... a suspinat doamna Roxelana.
Mângâie-te, a zâmbit Soliman cãci partea lui în
aceastã lume nu e cea mai rea. Coconii mãreþi sunt mai
în primejdie decât acest prunc cu care soarta n-a fost
darnicã. E destul de ascuþit la minte, ca sã-þi spuie tot
ce va vedea.
Luând deci cu sine pe mezinul sãu prea iubit Gingir,
slãvitul sultan a trecut cu mare alai în Asia. Dupã rân-
duiala Porþii, nu era îngãduit noroadelor sã-l întâmpine.
Stãteau departe de cale, îngenunchiate. La popasuri,
ajungeau înainte cei nouãzeci ºi nouã de bucãtari,
ascuþindu-ºi cuþitele. În vremea ospeþelor stãteau ºirag
în jurul cortului celui mare nouãzeci ºi nouã de bacla-
vagii. De la cel dintãi ceas al zilei, nouãzeci ºi nouã de
bãrbieri aºteptau scularea marelui stãpân al lumii. Oºtile
împânzeau satele, vãmuind oile ºi grânele. Navrapii
ajungeau cu harmasarii lor pânã în zãrile cele mai
depãrtate, împungând cerul cu suliþe, ca sã ieie spaimã
neamurile.
Astfel stãpânul cel înfricoºat al lumii a ajuns la
porþile Amasiei ºi slujitorii împãrãþiei au întins cortul
449
Mihail Sadoveanu
cel mare de matase, cu bold de aur în vârf. Porunca a

fost sã rãmâie marginea taberii împãrãteºti pustie. ªi se
vedeau desluºit focurile taberii oºtenilor lui ºahzadè.
Un pâlc de cavaleri cu zale ºi coif a trecut în pas domol
cãtrã acea tabãrã a coconului împãrãþiei, ºi cum au
ajuns în preajma sãivanului albastru al lui Mustafa
ºahzadè, au strigat porunca stãpânului celui mare.
Când s-a auzit asemenea poruncã, ordiile fiului s-au
sculat sunându-ºi armele. ªahzadè a încãlecat fãcându-le
semn de potolire cu braþul înãlþat. A zâmbit cu trufie ;
ienicerii lui îi erau credincioºi. Îºi cunoºtea puterea.
Allah îi ºtia nevinovãþia. Deci ºi-a pus harmasarul alb
în galop sãltat ºi a fost în clipã lângã cortul pãrintelui
sãu. Cãlãreþii lui s-au oprit la o bãtaie de sãgeatã.
Fiul a aruncat slujitorilor de la cortul verde frâiele
calului ; pâlcul lui de oaste a dat strigãt ºi ortalele
rãmase în urmã au rãspuns, încât vulturii de sub cerul
nouros au abãtut spre pustie. Era o zi mohorâtã, fãrã
soare, ºi vântul sufla dinspre munþii depãrtãrii.
Soliman-Sultan asculta posomorât în despãrþitura
din fund a cortului sãu strigãtele prelungi ale oºtirii de
la Amasia, pe când icioglanii sãi, dupã rânduialã, desfã-
ceau de pe Mustafa ºahzadè armele.
Când feciorul cel semeþ a pãºit spre despãrþãmântul
sfânt al cortului, muþii l-au ºi împresurat cu juvãþurile.
El s-a oprit numai o clipã, scãpãrându-ºi privirile în jur.
C-un muget înalt de leu mânios, s-a abãtut spre cei mai
de aproape lovindu-i cu strãºnicie. Au cãzut câþiva în
juru-i încolãcindu-se ca viermii.
Nu te îndura, stãpâne ºi tatã ! a strigat el. Întãi
judecã-mã.
Sultan Soliman a desfãcut un colþ de perdea, arun-
când o privire groaznicã asupra gâzilor. Mustafa a fãcut
un pas îndãrãt spre ieºire, ca sã-ºi cheme credincioºii.
450
Atunci muþii s-au izbit din nou asupra osânditului, l-au

doborât ºi l-au þintuit la pãmânt, zugrumându-l.
În acel minut a intrat de-afarã, alergând cu bucurie
spre Dumnezeul sãu, Gingir mezinul. Când l-a vãzut
cãzut ºi zdrobit, a þipat rãsucindu-se în loc ca ºi cum ar fi
fost cuprins de nebunie nãprasnicã ºi s-a prãbuºit asupra
mortului. Apoi îndatã s-a ridicat, privind cu urã spre tatãl
sãu ºi rupând de pe el straiele-i de matasã. Cu podoaba
pe care o avea la centurã, un stilet mic, o jucãrie
auritã, s-a strãpuns pe loc în inimã, ridicându-ºi viaþa.
S-a auzit afarã ropotul strãjii lui Mustafa, întor-
cându-ºi caii spre tabãrã. Odatã cu vântul s-a îndârjit
murmurul ordiei de la Amasia. Crainicii trecuþi de cãtrã
cortul verde spre ei au strigat poruncile stãpânului
celui mare, dar ienicerii lui ºahzadè n-au rãspuns la
chemarea de rugãciune a hogilor ºi, când i-a îndemnat
la prânzare bãtaia cãldãrilor, au rãmas cu armele în
mânã îndârjiþi.
Sultan Soliman a poruncit sã fie ridicat din cortul
sãu leºul zeului palid, care fusese ºahzadè Mustafa,
iubitul sãu, ºi sã fie lepãdat spre marginea taberii, ca sã
se îndestuleze de vederea lui oºtile de la Amasia.
Crainicii au strigat :
Dacã braþul meu nu m-ascultã, îl tai ; ºi dacã
inima mea nu m-ascultã, o strãpung !
Bãtrânul ulemà Selim-Hafiz a recitat psalmul regelui
Daud, când s-a ridicat asupra sa fiul sãu Avesalom. S-a
fãcut apoi tãcere asupra taberii ºi împãratul a ieºit
cãlare împotriva ordiei de la Amasia, singur. Privea
neînduplecat, ca un îmblânzitor care-ºi cunoaºte fiarele.
Rând pe rând ortalele s-au supus ºi ºi-au închinat
frunþile în þãrânã.
Astfel a pierit Mustafa ºahzadè ºi împãrãþia s-a întors
la Istambul.
451
Mihail Sadoveanu
VIII
Înlãnþuirea predestinatã a întâmplãrilor s-a oprit o
clipã, aºa încât unii dintre muritori sã aibã iluzia biruinþii
ºi a veºniciei. Numaidecât fantomele adevãrului au
ieºit din mormintele proaspete.
La cel dintãi popas pe drumul Istambulului, icio-
glanii care despoiaserã pe ºahzadè s-au înfãþiºat la
marele stãpân, îngenunchind ºi întinzându-i hârtiile
gãsite asupra mortului.
Soliman s-a posomorât. Masa fusese bunã. Îl aºtepta
hodina pe piei de tigru a ceasului de dupã-amiazã.
Ce-i asta ? Îmi aduceþi alte dovezi ale vicleniei
osânditului ?
Slãvite stãpâne, a rãspuns cu mare umilinþã mai-
-marele caligrafilor, n-am fi îndrãznit sã tulburãm din
nou pe strãlucirea ta cu altã dovadã de vinovãþie. Dar
hârtiile pe care le aducem mãrturisesc altfel. S-ar putea
ca ele sã fi fost pregãtite de Mustafa-bei.
Atunci ?
Încredinþãm pe strãlucirea ta cã ceea ce am gãsit
noi nu-i plãsmuit. Cunoaºtem caligrafiile tuturor diacilor
care s-au învrednicit sã îndrepte cãrþi împãrãþiei, cu
iscãliturile ºi peceþile ºahilor de la rãsãrit ºi a beilor de
la miazãzi. Nu poate fi nici o îndoialã asupra celor
cuprinse în cãrþi. Se vede, din ce-am cercetat, cã ºahzadè
a fost strãjer neclintit al hotarelor împãrãteºti. Toþi se
supun ameninþãrii lui ºahzadè ºi mãrturisesc dorinþã
de pace, ca sã nu supere cu nimic bunul plac al
strãlucirii tale. Iatã.
Arun caligraful a dat cetire cãrþilor de la Persia, ºi
de la Industan, ºi de la Egipet.
452
Somilan a rãmas ca o stanã pe covorul lui. Allah

îi trimitea pedeapsã cumplitã, cãci porunca sa pricinuise
jertfa unui nevinovat ºi acel nevinovat era copilul sãu.
ªi-a stãpânit geamãtul lãuntric, ºi-a încleºtat în ghiare
barba. Nu mai era nimic de fãcut. Cei pieriþi nu se mai
înalþã din sângele lor. Soarta îi hotãrâse asemenea crâncen
ceas, pentru pãcate ºi greºeli trecute. Mai fericit era mortul
care se ducea sã fie încununat cu luminã la scaunul lui
Allah, decât mãria sa care, pe acest ticãlos pãmânt, rãmâ-
nea încãrcat de ani, sfâºiat de zadarnice pãreri de rãu.
Cine era vinovatul adevãrat ? Cine pusese la cale
pieirea copilului sãu ? Cum spun jurisconsulþii bizantini
cine a avut interes sã facã asta ? Cui foloseºte moartea
primogenitului sãu ? Vrea Domnul Dumnezeu, în mânia
sa, sã-i întoarcã braþul spre a zdrobi pe alþii ? Sã fie
vinovatã aceea care-i dã pe pãmânt fericirile raiului ?
Sau vor fi fiind vinovaþi alþii dintre atâþi rãi care furnicã
în umbra Porþii ?
Miºelnicã e fãptura omeneascã ºi mânia fãrã frâu
îndeamnã în anume ceasuri pe domnii lumii sã dea
drumul izvoarelor de sânge, ca sã nu mai rãmâie neam
omenesc trãitor sub soare !
Icioglanii se retrãseserã. Sultanul se cumpãnea înainte
ºi îndãrãt în locul sãu, clãtinat de spaima singurãtãþii.
Murmura versete sfinte.
O Allah ! Ila Allah ! singur mã aflu în valea mâhnirii...

Chiamã pe rob sub lumina ta ; conteneºte-i osânda.
A lovit cu inelul gongul din dreapta sa. A poruncit

negrului care s-a arãtat sub perdeaua de catifea sã
cheme pe Selim-Hafiz.
Bãtrânul tâlcuitor al legii Prorocului a ascultat mãr-
turisirea domnului meu. A luat în mânile-i cu unghii
453
Mihail Sadoveanu
cârligate cãrþile aflate. S-a cufundat în cetirea lor. Dupã

cetirea lor a oftat ºi a tãcut.
Ce spui tu, Selim-Hafiz ? a întrebat împãratul.
Selim-Hafiz n-avea nimic de spus. Totuºi trebuia sã
spuie ceva, cãci asta era slujba lui. Mai bine ar fi fost
sã fie întrebat înainte de fapta cea crâncenã, dar împã-
raþii au narav sã fãptuiascã întãi ºi sã întrebe dupã
aceea.
Mãrite stãpâne, a suspinat clericul, nici un fir de
pãr ºi nici un pai nu se clinteºte aici pe pãmânt fãrã
ºtirea lui Allah cel veºnic. N-avem nimic de fãcut. Sã
ne închinãm ºi sã ne supunem.
Marele Soliman s-a simþit mai mic decât toþi miºeii
împãrãþiei sale ºi douã lacrimi i-au izvorât din ochi.
Le-a alungat cu mâna stângã în lungul bãrbii.
Vinovaþii... vinovaþii... a ºoptit el.
Allah va lumina înþelepciunea domnului meu...
a rãspuns bãtrânul.
Ce sã fac, Selim-Hafiz ?
Bãtrânul s-a închinat cu smerenie ºi fricã :
O, stãpâne, Selim-Hafiz spune cã pãmântul e
sãtul de sânge
Împãratul a înãlþat fruntea ºi a încruntat sprânceana.
Selim-Hafiz s-a dus la ale sale.
Legea împãrãþiei otomane deschidea urmarea la
tron celui de al doilea fiu al doamnei Roxelana, Selim
cu numele. Fãrã îndoialã, Domnul Dumnezeu îl vesteºte
pe împãrat cã altfel nu poate fi. Cãci numele lui Selim
ºahzadè e ºi numele lui Selim-Hafiz. Prin asemenea
potriviri îºi dã Domnul Dumnezeu înºtiinþarea.
Dar Selim, al doilea fecior al doamnei Roxelana,
era un flãcãu pântecos ºi buged. Îi plãcea sã mânânce
îmbielºugat ºi se spunea cã are o înclinare neînfrânatã
pentru vinuri, cu care se îndeletnicea în tovãrãºia unor
454
prietini. Mult mai mult se bucurã de dragostea maicii

sale Baiazid, al treilea fecior, care avea în priviri ascu-
þimea ei ºi în înfãþiºare liniile divine ale frumuseþii.
Gingir, copilul ºubred, se prãpãdise din voinþa prea
înaltã a lui Allah. Deci, urmând legii, Selim avea dreptul
tronului. Totuºi împãratul bãnuia cã Roxelana va pune
înainte dragostea ei pentru Baiazid.
Împãratul a oftat întru singurãtatea lui. Ajungând la
Stambul, înãlþimea sa va avea poate sã judece pe prea
iubita-i soþie. Poate Allah îl va lumina s-o ierte, cãci ea
îi rãmâne totuºi singura mângâiere a vieþii. Însã urmaº
va fi Selim, dupã legea împãrãþiei.
Alaiul împãrãtesc a trecut în ºeici Boazul ºi împã-
ratul a pus piciorul în grãdinile seraiului.
Roxelana îºi primise veºtile de la oameni ai sãi, prin
cãlãreþi grabnici, ºi înþelegea cã i-i ameninþatã viaþa.
Totuºi destinul trebuia sã-l cârmuiascã ea, aºa cum
înþelegea ºi cum hotãrâse. Putea pieri ; era însã o mamã
viteazã.
Când a intrat împãratul în grãdinã, curtenii au ocolit
pe alei ºi l-au lãsat singur. Întru întâmpinarea mãriei
sale venea doamna Roxelana. Ea era singurã ; femeile
sale pândeau de dupã perdelele haremului. Muþii împãrã-
teºti nu se îndepãrtaserã ; se opriserã în fund, aºteptând
poate o poruncã.
Doamna Roxelana ºi-a repezit asupra lor fulgerul
privirii, apoi ºi-a îndârjit trupul, ca o viperã care atacã.
Soliman s-a oprit pãrând nehotãrât. Ea pãºi grabnic
pânã în faþa lui ºi a cãzut în genunchi.
Doamne al milei ! Doamne al iubirii mele ! a cântat
ea cu glasul nopþilor când stãpânul sãu o cerceta ; nu
mã cruþa, doamne, dacã pofteºti sã-mi iei viaþa. Lipsitã
de mângâierea ta, fiinþa mea n-are preþ. Nu mã lepãda
însã gâzilor : ridicã-mi viaþa cu mâna ta.
455
Mihail Sadoveanu
Era încã frumoasã ; tocmai atunci ieºise din baia

stropitã cu mireasmã de trandafiri. Purta feregeaua
primei lor nopþi. Între douã scoarþe de matasã, îi întin-
dea leºul uscat ºi vechi al unei flori rare.
Ce-i asta ? a întrebat împãratul.
E floarea care a fost martorã a bucuriei mele
dintãi, doamne. De atuncea, din noaptea neuitatã, o
pãstrez. Cu sângele meu sã înfloreascã din nou.
I se desfãcu feregeaua, i se luminarã sânii. Avea
spre domnul sãu avântul cu care îl biruia totdeauna în
luptele intimitãþii.
Veneþiana calculase ºi abstinenþa împãratului în rãs-
timpul tristei lui expediþii.
La un ceas dupã aceastã întâlnire primejdioasã, în
chioºcul din vreme pregãtit, Soliman se desfãta în
ospãþ, pregãtindu-se pentru alte plãceri mai mari. Pe
când Mustafa ºi Gingir dormeau alãturi în þãrâna Asiei.
IX
A doua zi ºi a treia zi doamna Roxelana a aºteptat
o hotãrâre nouã în ce privea urmaºul împãrãþiei. Dar
acea hotãrâre n-a venit, aºa încât lupta trebuia începutã
iar ºi dusã fãrã oprire.
Cu cât îl împovãrau anii, împãratul se arãta mai
încãpãþânat. Socotea rânduielile sale pe pãmânt drept
lege dumnezeiascã ; hotãrârile sale, munþi de neurnit. I
se pãrea cã aºezãmintele sale vor stãrui în veac ºi
pururi.
Selim beþivul rãmânea deocamdatã urmaºul neîndu-
plecatului. Doamna Roxelana hotãrâse în taina sufle-
tului sãu altfel ºi îndeplinea tot ce trebuia ca sã treacã
peste hotãrârile omeneºti, substituindu-se cu semeþie
456
Celui care împãrãþiile ca pleava le vântura. Din câte

cunoºtea ºi sãvârºise, odrasla de patricieni era mai
mult decât oricând încredinþatã cã vorbele mari care
încearcã sã cuprindã necunoscutul ºi neºtiutul nu au
nici mãcar umbra unei realitãþi. În faþa unei voinþe
covârºitoare, totul trebuia sã cedeze.
Prima noapte a revederii ei cu Soliman-Sultan rodise
domnia vilaietului Ciliciei, în preajma Stambulului
deocamdatã temelie a clãdirii mãreþe pe care o pregãtea
pentru iubitul sãu Baiazid. S-a dus ºi ea împresuratã de
curtea domneascã la þãrmul Mãrii Pontice, sã aºeze pe
Baiazid-bei în scaun de poruncã. I-a umplut haznaua,
i-a dãruit sfetnici potriviþi ºi oºteni credincioºi în numãr
îndestulãtor.
Când s-a întors la Stambul, a gãsit pe marele sãu
stãpân mai puþin înclinat sã stea cu dânsa de vorbã
despre treburile împãrãþiei. Soliman avea din când în
când mâhniri posomorâte. Unii din curteni credeau cã
duhul lui Mustafa ºahzadè tulbura somnul pãrintelui
sãu. Robii de la iatac l-ar fi auzit pe sultan, noaptea,
grãind cu cineva ºi tânguindu-se :
Împãratul slãbeºte... ziceau unii.
De aceea împãratul, mai slãbit fiind, se îndemna
mai ales sã scurteze de cãpãþânã pe unii dintre sfetnicii
sãi care se aflau încã în putere.
Se apropie plinirea hotãrârilor mele... gândea
doamna Roxelana.
Va fi fost Baiazid prea crud la minte, vor fi fost
iscoadele neadormite ale împãrãþiei mai isteþe, iatã
cã se vãdirã la þãrmul pontic viclenii ºi planuri de
nesupunere.
Scumpo, i-a zis într-o dupã-amiazã Roxelanei
împãratul, am aflat veºti nu tocmai plãcute din Cilicia.
Ce este ? a tresãrit împãrãteasa.
457
Mihail Sadoveanu
Tresãrind, a zâmbit cu dulceaþã domnului sãu.

Scumpã ºi singurã a mea iubire, a urmat Soliman,
scumpã ºi singurã a mea rãsplatã, a vrut Allah, se vede,
sã n-am noroc la feciori. Unii au pierit nevinovaþi. Aflu
ºi de unul vinovat care e încã în viaþã.
S-a dãrâmat cerul, s-a dãrâmat pãmântul, apoi s-au
amestecat vârtej în fiinþa ei ºi în cugetarea ei. Uneltirile
iubitului sãu Baiazid erau date pe faþã. Nu era cu
putinþã sã tãgãduiascã. Se vedea din înfãþiºarea împã-
ratului cã firele înþelegerilor ºi intrigilor au fost date la
ivealã.
Cum ? e cu putinþã una ca asta ? a strigat ea cu
iuþealã. Copilul inimii mele ? Cel pe care l-am socotit
cel mai tare sprijin al pãrintelui sãu ? Sã mã ruºineze
într-atât ? Cred tot, stãpâne ; înþeleg tot, stãpâne ; însã
cred ºi înþeleg prea târziu. Trebuia eu cea dintãi sã
bãnuiesc ; de la început nu mi-au plãcut purtãrile acestui
nenorocit copil pe care l-am purtat în mãruntaiele
mele. L-am socotit dar de dragoste ; îl urãsc acuma.
Dacã a pierit Mustafa nevinovat, sã piarã de zece ori în
chinuri Baiazid, care e viclean cu adevãrat domnului ºi
pãrintelui sãu. Sã moarã ! Voi muri ºi eu, dupã ce-l voi
vedea pe el murind.
Era atâta patimã ºi hotãrâre în ea, încât împãratul
s-a înspãimântat.
Fãrã îndoialã cã o va pierde. Fãrã îndoialã cã va
rãmâne cu totul singur. Se vor scufunda odatã cu ea
primãverile repetate ale nopþilor ei.
A încercat s-o domoleascã :
Fii înþeleaptã, suflete, îi ºoptea el cuprinzând-o.
L-au ademenit alþii ; aceia sunt mai vinovaþi decât el. Îi
împuþinãm pe cei mai vinovaþi ºi copilul îºi va veni în
fire. Îl chem sã-l judec. Vei vedea cã nici n-am nevoie
de vorbe. Liniºteºte-te, rãmâi frumoasã ºi zâmbeºte-mi.
458
Baiazid a primit poruncã sã se înfãþiºeze la împãrãþie.

S-a înfãþiºat cu ochi de spaimã ; a intrat ºovãind în
chioºcul unde l-au cãlãuzit curtenii. Privirile lui au
cãutat furiº pe muþi cu juvãþurile lor. Dar muþii nu se
vedeau. Nu-i nimic, împãraþii au ºi alte mijloace tot
aºa de sigure ca sã te scufunde dintrodatã în umbra
nopþii.
Împãratul ºi doamna Roxelana se aflau singuri.
Doamna Roxelana tãcea, palidã ca niciodatã. Stãpânul
cel mare l-a primit sever.
A intrat un icioglan cu cupe de bãuturã dulce pe-o
tavã de aur.
Ia ºi bea, l-a îndemnat bãtrânul c-o voce care
n-avea în ea nici dragoste, nici urã.
Baiazid s-a cutremurat. A întins mâna, a luat o cupã,
a bãut o înghiþiturã ºi a închis ochii, aºteptând moartea.
Când, dupã o clipã, a ridicat pleoapele, a vãzut pe
pãrintele sãu bând domol ce mai rãmãsese din lichidul
început. Împãratul a depus cupa ºi i-a zâmbit întãi lui,
apoi doamnei Roxelana.
Obrazul mamei s-a luminat uºor.
Pãrintele tãu ºi stãpânul nostru, a zis ea, soco-
teºte cã nu e destul de înþelept sã te þinem departe de
noi. Deci îþi porunceºte sã te întorci un timp în serai, la
dascãlii tãi elini.
X
Aceasta a fost istorisirea prietinului meu, neguþãtorul
armean.
Amurgul umbrea grãdinile Istambulului. Priveam
miºcat ostrovul de arbori ºi clãdiri al Seraiul Vechi.
Domnul Ghirgor Misir mã îndeamnã cu oarecare maliþie
459
Mihail Sadoveanu
sã observ cã expunerea sa, deºi mi-a fost servitã în stil

înflorit, dupã moda rãsãritenilor, totuºi are îndestulãtoare
elemente europene.
Trebuie sã sacrificãm Rãsãritului ºi Apusului,
a încheiat el. Poezia noastrã domoleºte întrucâtva rea-
lismul domniei voastre, pe care eu îl socot mai mult
criticã decât literaturã.
Dupã cât se vede din faptele riguros istorice pe
care þi le-am înºirat, oamenii îndeobºte stau mai prejos
decât înþelepciunea în sine, care sãlãºluieºte în lucruri.
Nimic nu foloseºte celor rãi ; nimic nu foloseºte în
aparenþã celor buni. Totuºi între tragedii de apocalips
ºi zigzaguri dintre care unele retrogradeazã, inima
mizerabilelor fiinþi care suntem noi urmeazã o spiralã
ascendentã.
Am uitat sã pun la locul cuvenit finalul.
Aceastã Roxelanã fãrã pãreche, care ºi-a îndeplinit
menirea ei dizolvantã împotriva inamicilor creºtinãtãþii,
n-a pierit nici de ºtreang, nici de mãtrãgunã ; ci a
rãposat ca o împãrãteasã prea iubitã, iar mãreþul sãu
domn Soliman a risipit asupra mormântului ei flori ºi
lacrimi.
Îndatã ce florile s-au ofilit ºi lacrimile s-au zvântat,
muþii seraiului au îndeplinit lucrarea asupra lui Baiazid,
întrebuinþând juvãþuri din matasa cea mai finã.
N-a întârziat dupã aceea mult nici împãratul. S-a
dus sã gãseascã între hurii pe veneþianã.
Iar Selim beþivul a scris în catastif jertfa tuturor
fraþilor sãi din acelaºi sânge, dupã legea neclintitã a
acelui mormânt al zãdãrniciilor care se numeºte Seraiul
Vechi.
Iatã, se face noapte. Asupra Bizanþului se va ridica
luna.
460
Prietinul meu a tãcut. Simþeam amândoi truda zilei.

Cãscam pe rând ; ne era somn.
Da-da, am mormãit eu privind visul Bizanþului...
Rãmâi cu bine prietine.
Fantazii rãsãritene, 1946
În Roxelana, scrisã ºi publicatã dupã Creanga de aur

(1931) ºi Divanul persian (1940), Nicolae Manolescu vede
un program estetic relativ nou al prozatorului, caracterizat
prin amestecul de elemente europene, mai realiste, ºi de
elemente orientale, mai protocolare.
Fãrã ca povestirea sã fie ea singurã reprezentativã (expe-
rienþa Divanului persian ºi a Crengii de aur este evidentã în
Roxelana), trebuie spus cã, îndeosebi în aceastã ultimã
etapã, criticul identificã modelul livresc al universului sado-
venian, în cadrul cãruia prozatorul încerca sã construiascã o
utopie umanistã. Detaliu stilistic : abia acum, când limbajul a
ajuns la maturitate, dar ºi prin influenþa artei orientale, scrisul
sadovenian este prin excelenþã poetic.
461
Mihail Sadoveanu
462
Cuprins
Sadoveanu evergreen (Marius Chivu) . . . . . . . . . . . . . . . 5

Mai multe note asupra ediþiei (Marius Chivu) . . . . . . . . 11
Într-un sat, odatã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17

Hanul Boului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
Cânele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
Pãcat boieresc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
În pãdurea Petriºorului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
Înecatul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
Fântâna Hazului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
O istorie de demult . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111
Mergând spre Hârlãu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
Fiorul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131
Codrul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143
Povestea cu Petriºor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155
Hoþul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163
Haia Sanis . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 171
Bordeienii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 231
Ochii ei arzãtori de mult s-au stâns... . . . . . . . . . . . . . . 301
Pe Deleleu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 313
Ochi de urs . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 321
24 iunie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 395
Roxelana . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 429
463
Mihail Sadoveanu
www.polirom.ro
Coperta : Angela Rotaru-Serbenco

Tehnoredactor : Lucian Pavel
Bun de tipar: octombrie 2004. Apãrut: 2004

Editura Polirom, B-dul Carol I nr. 4 P.O. Box 266
700506, Iaºi, Tel. & Fax: (0232) 21.41.00; (0232) 21.41.11;
(0232) 21.74.40 (difuzare) ; E-mail: office@polirom.ro
Bucureºti, B-dul I.C. Brãtianu nr. 6, et. 7, ap. 33,
O.P. 37 P.O. Box 1-728, 030174
Tel.: (021) 313.89.78; E-mail: polirom@dnt.ro
Tipografia MULTIPRINT Iaºi

Str. Bucium, nr. 34, Iaºi 700265
tel. 0232-211225, 236388, fax. 0232-211252
Valoarea timbrului literar este de 2% din preþul de vânzare
ºi se adaugã acestuia. Sumele se vireazã la Uniunea Scriitorilor
din România, cont nr. 2511.1-171.1/ROL
464

Ochi de Urs - Dat Calc

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ochi de Urs - Dat Calc

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ochi de urs ºi alte povestiri

© 2004 by Editura POLIROM

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României:

Antologie de Nicolae Manolescu

Convertirea pe drumul livrescului

* Bibliografia criticã la Sadoveanu este numeroasã ºi foarte variatã,

însã progresiv. Rafinarea povestirii merge paralel cu scãderea

* Trenul a alungat în trecut poezia vehiculelor primitive ºi a umplut

este, aºadar, fireascã la început. Se va îndepãrta de ei însã

societate, retragerea la marginea ei, mai exact în naturã,

Variaþia pe patru teme

* Vai, mergem spre cucerirea lumii materiale. Viaþa devine com-

de culoare ºi sunet. Arta bizantinã... scoate efecte de policromie

povestirii ºi, astfel, dedramatizând-o. Iatã cum ºi la ce nivel

* De pildã, volumul din 1923 Povestiri de petrecere ºi de folos apare

Mai multe note

Sadoveanu a devenit, din pãcate, un tipic autor de manual :

Sadoveanu ? Prezenþa în manual a celor douã-trei opere a

* În 1961, la Editura pentru Literaturã, G. Cãlinescu a scris o

sãrmanilor (Editura Tineretului, 1962), ediþie alcãtuitã de

ºi a clasei muncitoare, ilustrarea urâciunii traiului sub orânduirea

Nicolae Manolescu  sora mai micã a celei de faþã , ºi

* Crâºma lui Moº Precu (1904; au fost excluse cele treisprezece

Aceasta ar putea fi ºi marea nedreptate a selecþiei noastre.

Singura excepþie ar putea pãrea povestirea Ochii ei arzãtori de

cu Fãnuº Bãileºteanu în ediþia actualã de Opere, ediþie criticã

Într-un sat, odatã

În amurgul unui început de toamnã, un cãlãreþ

liniºtit în colibã. Focuri vioaie pâlpâiau în ogrãzi ;

Strãinul bãu jumãtate de pahar, apoi se opri. Crâºmarul

Petrache sta cu mâinile în lungul trupului ºi se uita

mânile prin barba rarã, cãruntã, ºi scãrpina, cu un

 Vere Costache, grãi Neculai cãtrã un þãran tânãr

necuratul, dragul mãtuºii, necuratul, el i-a luat mânile,

sfârâia încet, deasupra. Mortul zãcea pe lãvicerul înflorit

 Stãi, Petrache, zise popa ; nu-i vorba de asta !

ªi era o lunã plinã ºi o luminã dulce în vãzduh, în

Într-un sat, odatã a apãrut întâia oarã în Semãnãtorul,

Am poposit la o crâºmã singuraticã, am dat ovãs

 Ei, de mult ! Eu numai am auzit cã acolo a fost

porumbrei. Trãgeam. Puºca vuia înãbuºit în negurã.

pãreþii erau îmbrãcaþi cu scorþuri de lânã ; lângã horn,

Orice-aþi spune, eu nu cred sã fie om pe lume care

Când m-am trezit, era luminã în odãiþã ºi focul

Am ieºit afarã, am încãlecat ºi am pornit spre Topila.

Hanul boului a fost publicatã mai întâi în Pagini alese,

înainte de orice, chiar în abundenþa plinã de savoare a

Strada era de obicei tãcutã. Feritã de cursul birjelor,

un fanaragiu. Îl chema Dorobanþu. În amurg pornea,

Când se suia sã stângã flacãra, nasul lui mare sclipea

Dintre vecini, prietinul de aproape al poliþaiului

Era într-amurgul. Cucoana Frosa stãtea la zãbrea,

ºi-ºi arãtã dinþii, pe când hãmãiturile celorlalþi umpleau

Gavrilescu, ºi Mãrculescu, ºi Lascarache, ºi toþi locuitorii

se înfundã pe gura neagrã a podeþului, mulþimea se

Cânele a apãrut prima datã în Voinþa naþionalã, nr. 5853

polemicã între H. Sanielevici ºi G. Ibrãileanu. Primul a acuzat

cu cânturi aspre ºi veºnice ; nici cucul nu cântã de

necunoscut  ºi-n clipele acelea mã simþeam aºa de

Dar mie logofãtul nu-mi plãcea ºi n-aº fi vrut cu

Vedeam zboruri grãbite de raþe, vedeam stârci fâlfâind

s-a încheiat ! îþi spui eu ! pe onoarea mea ! Eu, domnule,

pânã intrã în odaia scundã, afumatã, cu zâmbetu-i frãþesc,

însã progresiv. Rafinarea povestirii merge paralel cu scãderea

* Trenul a alungat în trecut poezia vehiculelor primitive ºi a umplut

* Vai, mergem spre cucerirea lumii materiale. Viaþa devine com-

ºi a clasei muncitoare, ilustrarea urâciunii traiului sub orânduirea

Nicolae Manolescu sora mai micã a celei de faþã , ºi

Aceasta ar putea fi ºi marea nedreptate a selecþiei noastre.

Vere Costache, grãi Neculai cãtrã un þãran tânãr

Stãi, Petrache, zise popa ; nu-i vorba de asta !

Ei, de mult ! Eu numai am auzit cã acolo a fost

necunoscut ºi-n clipele acelea mã simþeam aºa de

S-a întors iar vremea bunã, boierule ! Ce mai

Ce ai, Chivo ?...

Apoi, asta-i, boierule, eu voiam numai sã ºtiu...

Asta-i capauca mea, zise Vasile întinzând urechea.

Ia, o biatã dihanie mititicã...

A fost fãrã ºtire... zise încet Vasile. Da nu-i

Dã vreun ceas... gemu þiganul, grãmãdindu-se pe

Nu mã omorâþi, oameni buni ! Vã dau paralele,

pe când se întorcea vornicul îl chema Gheorghe