Reieșind din experiența Dumneavoastră de muncă, indicați, în ce măsură sunteți sau nu de acord

cu afirmațiile de mai jos. Folosiți scala de mai jos pentru a indica în ce măsură acestea corespund
opiniei Dstră.

1 2 3 4 5
Dezacor Dezacord Nu sunt De Absolut
d total sigur acord de
acord
1. La serviciu mă simt izolat de
membrii colectivului
2. La serviciu simt că sunt o parte
integră a grupului de muncă
3. Nu mă prea socializez cu colegii
de serviciu
4. Cu colegii de la serviciu eu pot
vorbi despre lucruri ce îmi sunt
importante
5. Adesea, fiind împreună cu
colegii mei, mă simt singuratic
6. Unii din colegii de serviciu îmi
sunt prieteni apropiați
7. Nu mă simt prea competent în
munca mea
8. Eu reușesc destul de bine în
toate sarcinile de muncă
9. Sunt competent în profesia mea
10. Nu sunt încrezut că știu să-mi
fac lucrul bine
11. Sunt competent în sarcinile pe
care le execut la serviciu
12. Cred că aș reuși cu succes și
cele mai dificile sarcini de
muncă
13. Simt că la serviciu eu pot să fiu
așa cum sunt (ceea ce sunt)
14. La serviciu adesea mă simt
nevoit să urmez indicațiile
altora
15. Dacă aș avea libera alegere, aș
face altfel sarcinile de serviciu
16. Sarcinile mele de serviciu sunt
cu adevărat ceea ce-mi doresc
să fac
17. Sunt liber să-mi realizez
sarcinile așa cum cred eu că e
mai bine
18. Mă simt nevoit să-mi fac munca
nu așa cum aș dori.
 Scala Satisfacției trebuințelor psihologice de bază în organizație
este elaborată în baza teoriei autodeterminării, potrivit căreia funcționarea optimă a personalității
este condiționată de satisfacerea a trei trebuințe psihologice de bază: trebuința de autonomie sau,
altfel, funcționarea volitivă; trebuința de relaționare/asociere; trebuința de competență sau
percepție a propriei eficiențe.
Satisfacția trebuințelor psihologice de bază constituie mecanismul motivațional care dinamizează
și orientează comportamentul persoanelor, asigură dezvoltarea și starea de bine. Aceste trebuințe
psihologice, asemenea trebuințelor biologice, sunt înnăscute și își păstrează importanța pe
parcursul întregii vieți. Persoanele, energizate de satisfacția trebuințelor psihologice, manifestă o
implicare mai sporită în acele activități, care le asigură o satisfacție mai mare a acestora.
Scala este constituită din 18 itemi formulați ca afirmații declarative, care urmează să fie apreciați
conform scalei Likert de la 1 ”dezacord total” la 5 ”totalmente de acord”. Subiecții sunt rugați să
indice în ce măsură afirmațiile corespund experienței pe care o trăiesc la serviciu. Scala
evaluează satisfacerea în organizație a celor trei trebuințe psihologice, conceptualizate în teoria
autodeterminării.
Itemii sunt distribuiți uniform (câte șase pentru evaluarea gradului de satisfacere a fiecărei
trebuințe), fiind formulați astfel încât să reflecte atât satisfacția, cât si frustrarea trebuințelor
psihologice.
Trebuința de autonomie reprezintă dorința inerentă a persoanei de a acționa potrivit propriei
voințe, a trăi senzația alegerii și a dispune de propriul comportament. Conceptul se deosebește de
cel al autonomiei din cadrul psihologiei organizaționale, care echivalează autonomia cu latura
decizională și controlul asupra utilizării abilităților.
Trebuința de relaționare (asociere), definită drept tendința inerentă a persoanei de a fi în
conecțiune cu alții, se particularizează în trebuința de a fi membru a unui grup, de a iubi și a fi
iubit și apreciat. Conceptul este în concordanță cu conceptele similare din psihologia
organizațională, precum susținerea socială și solitudinea la locul de muncă.
Trebuința de competență este definită drept dorința inerentă a persoanei de a fi eficientă în
interacțiunea sa cu mediul. Satisfacția acestei trebuințe contribuie adaptării cu succes la mediul
complex și schimbător, pe când frustrarea acestei trebuințe generează sentimentul de neajutorare
și lipsă a motivației. Asemenea trebuinței de relaționare, trebuința de competență concordă cu
conceptele similare din teoria expectanțe-valori ale lui V. Vroom (1964) și teoria autoeficienței a
lui A. Bandura (1997).
Gradul de satisfacție a trebuințelor psihologice respective sunt dintre cei mai importanți
predictori ai funcționării optime a persoanei.
În contextul activității profesionale, studiile relevă asocieri pozitive dintre satisfacția trebuințelor
psihologice și starea de bine profesional a angajatului, exprimată în termini de satisfacție în
muncă, angajamentul în muncă și nivel redus de burnout. Studiile demonstrează existența
atitudinii pozitive față de muncă, concretizată în lipsa intenției de a abandona funcția și creșterea
performanței în muncă. Conceptul asugură o înțelegere mai profundă a impactului factorilor
sociopsihologici, explicând asocierile existente dintre stilul de conducere și caracteristicile
muncii, precum și dintre performanța și starea de bine a angajatului.
Deoarece este evitată terminologia specifică anumitei profesii, scala poate fi aplicată în oricare
context profesional, Itemii sunt formulați în sens pozitiv și în sens negativ, reflectând astfel atât
starea de satisfacție, cât și de frustrare a trebuințelor psihologice. Scala trebuinței de autonomie
și scala trebuinței de relaționăre include fiecare câte trei itemi formulați pozitiv și trei formulați
negativ, iar scala trebuinței de competență include 4 itemi formulați pozitiv și 2 - negativ.

Scorarea
Scala Relaționare: suma itemilor 1(r), 2, 3(r), 4, 5(r), 6(r)
Scala Competență: suma itemilor 7(r), 8, 9, 10(r), 11, 12
Scala Autonomie: suma itemilor 13, 14(r), 15(r), 16, 17, 18(r)
Pentri itemii inversați 1=5, 2=4, 3=3, 4=2, 5=1
Intervalul scorurilor pe fiecare scală – min 6, max 30. Mediana situate în intervalul 13-14
Pentru scala agregată – min 18, max 90.