CN Ion Luca Caragiale, Ploieşti

Disciplina: Fizică
Clasa a VIII-a ____
Profesor: Grigore Ionel

COEFICIENŢI CALORICI. CALORIMETRIA

1. Coeficienţi calorici
Coeficienţii calorici sunt mărimi fizice care caracterizează capacitatea unui corp de
a-şi modifica temperatura în urma schimbului de căldură cu mediul exterior.
Coeficienţii calorici sunt constante ale corpurilor sau ale substanţelor ce stabilesc
o dependenţă cantitativă între căldura schimbată de un corp cu exteriorul şi
variaţia de temperatură a corpului.
(1.1)
A. Capacitatea calorică a unui corp – căldura schimbată de un corp cu mediul
exterior pentru a-şi modifica temperatura cu un grad:
(1.2)
Unitatea de masura pentru capacitatea calorica:
(1.3)
Observaţie. Capacitatea calorică este o constantă termică a corpului şi nu a
substanţei din care este făcut.
B. Căldura specifica a unei substanţe – căldura schimbată de unitatea de masă
dintr-un corp realizat din acea substanţă, pentru a-şi modifica temperatura cu
un grad:
(1.4)
Unitatea de măsură pentru căldura specifică:
(1.5)
Observaţie. Căldura specifică depinde de natura substanţei şi de anumite condiţii
specifice.
În tabelul de mai jos sunt redate valori ale căldurii specifice pentru diferite
substanţe:

Nr Substanţa c [J/KgK] Nr Substanţa c [J/KgK]

1 Alamă 368 8 Zinc 390
2 Aluminiu 895 9 Gheaţă 2100
3 Argint 235 10 Alcool etilic 2290
4 Cupru 395 11 Acetonă 2180
5 Fontă 540-550 12 Apă (la 16C) 4185
6 Oţel 448-470 13 Benzină 1720
7 Platină 120 14 Glicerină (18- 429
 2

50C)
8 Plumb 125 15 Petrol lampant 2140-2170

2. Calorimetria
Calorimetria este un capitol al fizicii care se ocupă cu studiul metodelor şi
instrumentelor folosite pentru determinarea căldurii şi a căldurii specifice.
Pentru determinarea căldurii specifice prin metoda amestecurilor, se foloseşte
calorimetrul. Corpurile introduse în calorimetru schimbă căldură doar între ele,
sistemul fiind considerat izolat termic.

Figura 1. Calorimetrul

Calorimetrul este un dispozitiv care izolează termic corpurile din interiorul său faţă
de mediul exterior. Cel mai simplu calorimetru este format dintr-un sistem de două
vase (din lemn, metal etc) concentrice, izolate termic între ele printr-un suport
izolator termic (ebonită sau lemn) şi aer. Vasele sunt acoperite cu un capac
izolator termic, care are un orificiu prin care se poate introduce un termometru şi
un alt orificiu prin care este introdus un agitator cu ajutorul căruia se poate
uniformiza sistemul din interior (figura 1).
Pentru un sistem izolat termic de exterior, care este format din două subsisteme,
putem scrie o ecuaţie de bilanţ al căldurilor schimbate:
(2.1)
numita ecuaţia calorimetrică.
Avem următoarea convenţie de semne:
 căldura primită de subsistem este pozitivă
(2.2)
 căldura cedată de subsistem este negativă
(2.3)
 3

3. Combustibili
Combustibilii sunt substanţe care prin ardere degajă căldură şi încălzesc corpurile
din jur.
Puterea calorică a unui combustibil - căldura degajată prin ardere de către
unitatea de masă dintr-un combustibil:
(3.1)
Unitatea de măsură pentru puterea calorică:
(3.2)
În tabelul de mai jos sunt date valori ale puterii calorice pentru diverşi combustibili:

Nr Combustibil q [MJ/Kg] Nr Combustibil q [MJ/Kg]

1 Alcool etilic 27 6 Cărbune mangal 29,7 - 33
2 Alcool metilic 29 7 Huilă 30,3
3 Benzină 46 8 Lemn uscat 8,3 - 16,47
4 Petrol 46 9 Gaz natural 35,5
5 Cărbune brun 9,3 - 9,9 10 Metan 39

Combustibilii se folosesc :
 în diverse procese tehnologice;
 carburant pentru autovehicule, nave fluviale şi maritime, avioane etc;
 la încălzirea locuinţelor;
 pentru pregătirea alimentelor.
În funcţie de starea de agregare, combustibilii se clasifică în:
 combustibili solizi (lemn, cărbune etc) ;
 combustibili lichizi (benzină, motorină etc);
 combustibili gazoşi (gaze naturale, gaz metan etc)
După modul de obţinere, combustibilii sunt: naturali (lemn, cărbune, petrol etc);
artificiali, obţinuţi în rafinării prin prelucrarea petrolului (benzină, motorină etc).

Completare – Motorul termic

Motorul termic este un sistem termodinamic acţionat termic, care prin arderea
unui combustibil efectuează lucru mecanic.
Motorul termic converteşte doar o parte din căldura obţinută din arderea
combustibilului (Q1) în lucru mecanic (L); restul este cedată sistemului de răcire
(Q2).
 4

Figura C.1. Schema generală a motorului Otto

Lucrul mecanic este efectuat de presiunea exercitată de gazul de ardere asupra

pistonului. Ţinând seama de bilanţul energetic, putem scrie:
(C.1)
Randamentul motorului termic este egal cu raportul dintre lucrul mecanic
efectuat de acesta şi căldura primită:
(C.2)
Înlocuind pe L din relaţia (C.1) în relaţia (C.2) putem scrie:
(C.3)
adică
(C.4)

Aplicaţia I
Un calorifer electric din oţel cu masa m=26 Kg conţine de ulei. Să se
calculeze căldura eliberată de calorifer prin răcire de la temperatura t 1=85C la
t2=25C. Se cunosc: ulei=900 Kg/m3, culei=1800 J/KgK, cotel=470 J/KgK.
Rezolvare
Căldura cedată de calorifer prin răcire este egală cu suma dintre căldura cedată
de structura metalică a caloriferului şi căldura cedată de uleiul din calorifer:
(A.I.1)
unde
(A.I.2)
(A.I.3)
 5
Ca urmare, obţinem:
(A.I.4)
ceea ce se poate rescrie sub forma:
(A.I.5)
Numeric avem:
(A.I.6)
Efectuînd calculele obţinem:
(A.I.7)

Aplicaţia II
Se amestecă trei mase egale de apă cu temperaturile t1=25C, t2=35C, t3=60C.
Să se determine temperatura de echilibru a amestecului. Se consideră că
schimbul de căldură are loc numai între cele trei mase de apă.
Rezolvare
Ţinând seama de ecuaţia calorimetrică putem scrie:
(A.II.1)
Notând cu t temperatura de echilibru avem:
(A.II.2)
(A.II.3)
Ca urmare, obţinem:
(A.II.4)
adică
(A.II.5)
Deci, temperatura de echilibru este:
(A.II.6)
Numeric obţinem:
(A.II.7)
Observaţie. Dacă se amestecă trei cantităţi de apă cu mase diferite m 1, m2, m3 şi
temperaturile t1, t2, t3 atunci avem:
(A.II.8)
adică
(A.II.9)
de unde rezultă expresia de calcul pentru temperatura de echilibru:
(A.II.10)
Observaţie. Dacă se amestecă trei lichide diferite cu căldurile specifice c 1, c2, c3,
masele m1, m2, m3 şi temperaturile t1, t2, t3 atunci avem:
(A.III.11)
adică
(A.III.12)
de unde rezultă expresia de calcul pentru temperatura de echilibru:
(A.III.13)
 6
Generalizare. Dacă se amestecă n lichide diferite cu căldurile specifice c 1, c2, ...,
cn, masele m1, m2, ..., mn şi temperaturile t1, t2, ..., tn, atunci avem:

(A.III.14)

Aplicaţia III
Se amestecă mase egale de apă (c 1) şi alcool etilic (c2). Să se determine căldura
specifică a amestecului obţinut.
Rezolvare
Căldura schimbată de cele două lichide cu mediul exterior atunci când
temperatura variază cu t este:
(A.III.1)
Totodată putem scrie:
(A.III.2)
Ca urmare, obţinem:
(A.III.3)
de unde rezultă căldura specifică a amestecului:
(A.III.4)
Observatie. Dacă se amestecă doua lichide cu mase diferite m1, m2, atunci avem:
(A.III.5)
Căldura specifică a amestecului va fi:
(A.III.6)

Aplicaţia IV
Un calorimetru de capacitate calorică C=230 J/K conţine o masă m 1=100 g de apă
(c1=4185 J/KgK) cu temperatura t 1=20C. În calorimetru se introduce o bucată de
argint cu masa m2=0,1 Kg şi temperatura T2=363 K. Ştiind că, la echlibru termic,
temperatura este t=22,6C, să se determine căldura specifică a argintului.
Rezolvare
Ecuaţia calorimetrica este:
(A.IV.1)
Notând cu t temperatura de echilibru avem:
(A.IV.2)
(A.IV.3)
Ca urmare, obţinem:
(A.IV.4)
ceea ce se poate rescrie astfel:
(A.IV.5)
Din relaţia (A.IV.5) rezultă căldura specifică a argintului:
(A.IV.6)
 7
Numeric avem:
(A.IV.7)

(A.IV.8)

(A.IV.9)

Efectuînd calculele obţinem:

(A.IV.10)
Aplicaţia V
Să se determine ce masă de lemn cu puterea calorică q=10 MJ/Kg este necesară
pentru a încălzi aerul (=1,29 Kg/m3, c=1000 J/KgK) dintr-o cameră cu
dimensiunile L=6 m, , h=3 m de la temperatura t1=15C la t2=22C. Se
consideră că pierderile prin pereţi reprezintă o fracţiune f=20%.
Rezolvare
Căldura primită de aer pentru încălzire este
(A.V.1)
unde m este masa de aer:
(A.V.2)
Deci putem scrie:
(A.V.3)
Căldura eliberată prin arderea lemnelor este:
(A.V.4)
Conform condiţiei din enunţul problemei avem:
(A.V.5)
Înlocuind pe Q1 şi Q2 din relaţiile (A.V.3) şi (A.V.4) în relaţia (A.V.5), obţinem:
(A.V.6)
Ca urmare, masa de lemn necesară pentru a încălzi aerul din cameră este:
(A.V.7)
Numeric avem:
(A.V.8)
(A.V.9)

(A.V.10)

Efectuînd calculele obţinem:

(A.V.11)

Aplicaţia VI
Un motor termic cu ardere internă consumă de benzină cu puterea calorică
q=46 MJ/Kg şi densitatea =850 Kg/m când automobilul pe care acesta este
3

montat parcurge distanţa d=270 Km cu o viteză medie v m=54 Km/h. Ştiind

 8

randamentul motorului =28%, să se calculeze puterea medie dezvoltată de

motorul automobilului.
Rezolvare
Căldura eliberată prin arderea combustibilului este:
(A.VI.1)
Lucrul mecanic efectuat de motorul termic este dat de relaţia:
(A.VI.2)
Puterea medie dezvoltată de motor va fi:
(A.VI.3)
Intervalul de timp t în care automobilul efectuează lucru mecanic se poate calcula
în funcţie de distanţa parcursă şi de viteza medie pe distanţa respectivă:
(A.VI.4)
Înlocuind acum pe L şi t din relaţiile (A.VI.2) şi (A.VI.4) în relaţia (A.VI.3) obţinem:
(A.VI.5)
ceea ce se poate rescrie sub forma:
(A.VI.6)
Numeric avem:
(A.VI.7)

(A.VI.8)
Efectuînd calculele obţinem:
(A.VI.9)

(A.VI.10)

adică
(A.VI.11)

Temă

Problema 1
O piatră cade într-un defileu de la înălţimea h=250 m. Temperatura pietrei creşte
cu t=2C datorită frecării cu aerul şi ciocnirii cu solul. Considerând că f=50% din
energia potenţială gravitaţională a sistemului piatră-Pământ determină încălzirea
ei, să se calculeze căldura specifică a pietrei.

Problema 2
Un glonţ de oţel are la intrarea într-un obstacol viteza v 1=240 m/s, iar la ieşirea din
acesta viteza v2=200 m/s. Se consideră că f=40% din variaţia energiei cinetice
 9
determină încălzirea glonţului. Să se calculeze variaţia temperaturii glonţului.
Căldura specifică a oţelului este c=460 J/KgK.

Problema 3
Se amestecă volume egale de apă (1, c1) şi alcool etilic (2, c2). Să se determine
căldura specifică a amestecului obţinut.
Problema 4
O cană de ceramică (c1=750 J/KgK) de masă m1=300 g, aflată la temperatura
t1=20C, este umplută cu o masă m2=0,25 Kg de ceai (c2=4185 J/KgK) cu
temperatura t2=80C. Să se determine temperatura de echilibru termic. Se
consideră că schimbul de căldură are loc numai între cană şi ceai.

Problema 5
Într-un vas de aluminiu (c=920 J/KgK) cu masa m=200 g se află o masă m 1=500 g
de apă (c1=4185 J/KgK) cu temperatura t1=80C. Să se calculeze masa de alcool
(c2=2430 J/KgK) cu temperatura t2=15C ce trebuie turnată în vas pentru ca
temperatura de echilibru să fie t=65C.

Problema 6
O cană de ceramică (c=750 J/KgK) de masă m=300 g, ce conţine o masă
m1=250g de ceai (c1=4185 J/KgK), se răceşte de la temperatura t 1=80C la
t2=30C. Să se determine volumul de aer ce se poate încălzi cu t=5C prin
preluarea integrală a căldurii eliberate de cana cu ceai. Se cunosc c aer=1006J/KgK,
aer=1,29 Kg/m3.

Problema 7
Într-o eprubetă de capacitate calorică C1=4 J/K se află m=10 g de apă
(ca=4185J/KgK). Pentru a măsura temperatura apei, se introduce în eprubetă un
termometru de laborator având capacitatea calorică C 2=40 J/K. După stabilirea
echilibrului termic se constată că temperatura termometrului a crescut cu t2=3C.
Să se determine cu cât s-a modificat temperatura apei. Pierderile de căldură se
neglijează.

Problema 8
Un corp cu masa m=15 Kg şi căldura specifică c=750 J/KgK este încălzit cu
randamentul =60% într-un cuptor în care arde o masă de combustibil m c=11,6 g.
Puterea calorică a combustibilului este q=42 MJ/Kg. Să se determine variaţia
temperaturii corpului în procesul de încălzire.

Problema 9
Pentru încălzirea unei locuinţe, se achiziţionează de la un depozit V=2m 3 de lemn
de fag (1=750 Kg/m3, q1=8,5 MJ/Kg), iar pentru încălzirea altei locuinţe V=2m 3 de
lemn de salcâm (2=800 Kg/m3, q2=10 MJ/Kg). Căldura necesară pentru a încălzi
fiecare locuinţă într-o zi este Q0=200 MJ. Să se determine pentru câte zile ajung
lemnele cumpărate pentru fiecare locuinţă.
 10

Problema 10
Pentru a încălzi o masă m=4 Kg de apă (c=4185 J/KgK) aflată într-un vas de
capacitate calorică C=300 J/K, de la t 1=18C la t2=80C, se utilizează gazul metan
(q=35,5 MJ/Kg). Să se determine:
a) masa minimă de gaz metan necesară;
b) masa de gaz metan necesară, considerând că pierderile sunt f=30%.

Problema 11
Într-un vas de masă m=200 g şi căldură specifică c=460 J/KgK se încălzeşte de la
temperatura t1=20C la t2=90C o masă m1=300 g de apă (c1=4185 J/KgK),
utilizând pentru aceasta o spirtieră din care se consumă o masă m 2=5,822 g de
alcool etilic cu puterea calorică q=27 MJ/Kg. Să se determine randamentul termic
la încălzirea apei.

Problema 12
Într-un vas de capacitate calorică C=4600 J/K se amestecă apă rece, cu
temperatura t1=16C, cu apă caldă, cu temperatura t2=50C. Amestecul obţinut are
masa m=20 Kg şi temperatura de echilibru t=35C. Apa are căldura specifică
c=4185 J/KgK, iar vasul are temperatura iniţială t 0=20C. Să se determine masele
de apă rece şi caldă ce se amestecă.

Problema 13
Un corp, încălzit până la temperatura t1=100C, este cufundat într-un calorimetru
cu lichid a cărui temperatură creşte de la t 2=20C până la t3=30C. Ce
temperatură finală se obţine, dacă se mai cufundă un corp identic încălzit până la
t4=50C ?

Problema 14
Motorul unui automobil dezvoltă o forţă medie F=900 N pe distanţa d=260 Km şi
consumă de benzină. Să se determine randamentul cu care motorul
automobilului transformă energia calorică obţinută prin arderea benzinei în lucru
mecanic. Se cunosc densitatea şi puterea calorică pentru benzină =850 Kg/m3,
respectiv q=46 MJ/Kg.

Problema 15
Motorul termic cu ardere internă al unui automobil dezvoltă la viteză constantă pe
distanţa d=276 Km o forţă de tracţiune F=800 N, cu un randament =26%. Să se
calculeze masa de benzină consumată de motor. Puterea calorică a benzinei este
q=46 MJ/Kg.

Problema 16
Motorul termic al unui automobil dezvoltă o forţă de tracţiune F=828 N la viteza
constantă v=18 m/s. Randamentul termic al motorului este =36%, deplasarea
 11
automobilului are loc pe distanţa d=518,4 Km şi puterea calorică a combustibilului
este q=46 MJ/Kg.
Să se determine:
a) durata deplasării;
b) puterea dezvoltată de motorul automobilului;
c) masa de combustibil necesar.

Problema 17
Cunoscând că energia termică ce ajunge de la Soare la Pământ în timp de o oră
pe fiecare metru pătrat este Q=1260 KJ/hm 2, să se determine ce cantitate de apă
(c=4185 J/KgK) s-ar putea încălzi cu T=70 K dacă f=60% din energia primită de
Pământ în timp de o săptamană pe o suprafaţă S=100 m 2 ar putea fi folosită în
acest scop. Presupunem că cerul este senin 10 ore pe zi.

Problema 18
O sferă de cupru cu volumul V=50 cm 3 şi temperatura t1=20C se introduce într-un
vas în care fierbe apa la presiune normală. Când sfera ajunge la echilibru termic,
se scoate şi se introduce foarte repede într-un calorimetru de capacitate calorică
C=180 J/K, în care se află o masă m2=570 g dintr-un lichid la temperatura t2=20C.
Cunoscând temperatura de echilibru a calorimetrului t=30C şi neglijând pierderile
de căldură, să se determine:
a) căldura absorbită de sferă în procesul de încălzire;
b) căldura specifică (c2) a lichidului.
Se cunosc densitatea şi căldura specifică a cuprului =8,9 g/cm3, c1=395 J/KgK.

Problema 19
O bară de mici dimensiuni de plumb (c1=425 J/KgK), cu masa m=200 g şi
temperatura t1=14,36C, alunecă liber din vârful unui plan înclinat de înălţime
h=20m, după care, fără a pierde energie, trece pe un plan orizontal pe care
alunecă până când se opreşte.
a) Considerând că f=40% din lucrul mecanic efectuat de forţele de frecare
determină încălzirea barei, să se calculeze cu cât creşte temperatura barei;
b) Bara este introdusă într-un calorimetru ce conţine o masă m a=250 g de apă cu
temperatura t1=50C. Să se determine temperatura de echilibru.
Se cunosc căldura specifică a apei c a=4185 J/KgK şi capacitatea calorică a
calorimetrului C=150 J/K.

Problema 20
O picătură sferică de apă de rază R=2 mm cade în aer cu viteza constantă v.
Picătura întâmpină din partea aerului forţa de rezistenţă la înaintare dată de relaţia
(P20.1)
Cu câte grade creşte temperatura picăturii în timpul =10 s, dacă o fracţiune
f=0,60 din căldura degajată merge pentru încălzirea picăturii?