CURS 12

GAMBA SI GLEZNA – articulatiile acestei zone sunt: articulatia tibio peroniera superioara
care este o artrodie si articulatia tibio peroniera inferioara care este o artrodie, ambele fiind
sustinute de capsule articulare fibroase si ligamente. Articulatia superioara este sustinuta de 2
ligamente: unul anterior si unul inferior, iar articulatia inferioara este sustinuta de 3
ligamente: unul anterior, unul posterior si unul intraarticular\interosos. Intre diafize exista
membrana interosoasa care pe langa rolul biomecanic da insertie mai multor muschi: fata
anterioara da insertie tibialului anterior, extensorului comun al degetelor, extensor propriu
haluce, iar pe fata posterioara se insera muschii tibial posterior si flexorul peronier al
degetelor.

Gamba beneficiaza de 12 muschi care sunt organizati in 3 loje musculare

Loja anterioara cuprinde 4 muschi: tibial anterior, extensorul comun al degetelor,
extensor propriu al halucelui, peronier anterior care sunt muschi inconstanti.
Loja externa cuprinde 2 muschi: lungul si scurtul peronier lateral.
Loja posterioara cuprinde 6 muschi: tricepsul sural, plantarul subtire, muschiul
popliteu, tibialul posterior, flexorul comun al degetelor, flexorul propriu al halucelui.

STATICA GAMBEI – In ortostatism, axul gambei prelungeste axul biodinamic al coapsei si

transmite greutatea corpului catre picior prin axul tibiei.
Dpdv biomecanic, in conditiile in care membrul inferior lucreaza in lant cinematic
inchis, cu piciorul fixat pe sol asa cum se intampla in mers, alergare, cadere de la inaltime
gamba se comporta ca o parghie de gradul I in care rezistenta e reprezentata de greutatea
corpului, sprijinul se gaseste la mijloc, iar forta este reprezentata de muschii extensori.
Valorile cresc, deci sarcinile la care este supusa parghia de gradul I cresc in miscarea de
propulsie atunci cand subiectul se deplaseaza, deci in mers. Initierea miscarii, deci initierea
mersului este momentul care incarca cel mai mult articulatia deoarece efortul muscular
trebuie sa rupa echilibrul caracteristic ortostatismului si de asemenea trebuie invinsa forta
gravitationala. Daca membrul inferior lucreaza in lant cinematic deschis, gamba functioneaza
ca o praghie de gradul III, adica o parghie de viteza care permite mobilizarea genunchiului si
a gleznei. In acest caz, rezistenta e reprezentata de greutatea gambei, forta care se afla la
mijloc este reprezentata de contractia cvadricepsului, iar sprijinul este reprezentat de condilii
femurali. Punctual principal de aplicare a fortelor il reprezinta centrul de greutate al cuplului
picior-gamba. Acesta se afla deasupra treimii distale a gambei si reprezinta zona in care se
produc fracturile gambei prin mecanism indirect datorita faptului ca atunci cand
suprasolicitarea depaseste rezistenta tibiei, osul se va rupe la acest nivel.
Dpdv biomecanic articulatia tibioperoniera superioara permite numai miscari de
alunecare de mica amplitudine indispensabile dinamicii articulatiei tibiopernoiere inferioare
si gleznei.

Biomecanica articulatiei tibioperoniere inferioare se refera la participarea acesteia in

flexia si extensia piciorului pe gamba. Articulatia se largeste la flexia dorsala a piciorului,
deoarece intre maleole intra partea anterioara mai lata astragalului si revine la pozitia initiala
in timpul flexiei plantare cand intre maleole intra partea posterioara mai ingusta a
astragalului. Acest joc, aceasta variatie de largime a articulatiei se datoreaza faptului ca
articulatia este ligamentara, nu prezinta cartilaj articular si nici sinoviala.
Articulatia tibioperoniera inferioara este consolidata de ligamentele peroniere
inferioare si de ligamentul interosos. Rolul acestora este de a mentine contactul intre cele 2
extremitati ale oaselor gambei in statica si in dinamica. Ligamentele sunt rezistente pentru a
putea mentine contactul osos chiar si atunci cand greutatea corpului apasa pe glezna. Dar ele
sunt in acelasi timp elastice, ceea ce permite de fapt distensia de 1-2 mm si revenirea la
normal. Lezarea acestor ligamente produce ceea ce noi numim diastazis-tibioperonier adica
departarea ireductibila a capetelor distal ale celor 2 oase ale gambei. Acest diastazis afecteaza
functia gleznei.

GLEZNA SI PICIOR – scheletul este format din 26 de oase scurte legate prin ligamente
puternice care formeaza 32 de articulatii. Scheletul complexului functional al piciorului
cuprinde 14 falange, 5 oase metatarsiene si 7 oase tarsiene. Functional, astragalul si
calacaneul formeaza tarsul posterior, iar scafoidul, cele 3 cuneiforme si cuboidul formeaza
tarsul anterior.

ARTICULATIILE SI FUNCTIONALITATEA LOR.

1. ARTICULATIA GLEZNEI – este o articulatie trohleara si se stabileste intre pensa
tibioperoniera pe de-o parte si pe de alta parte fata superioara si partile superioare ale
fetelor laterale ale astragalului. Aceasta suprafata complexa formeaza impreuna
mosorul astragalian sau trohlea astragaliana, acest mosor astragalian prezinta un
sant oblic orientat inainte si inafara facand un unghi de 30 grade cu planul sagital.
Datorita prezentei si directiei acestui sant, miscarile antero-posterioare sunt de fapt
oblice, asta face ca flexia dorsala a piciorului sa aduca varful in adductie si flexia
plantara invers. Suprafata articulara inferioara a pilonului tibial prezinta 2 margini: o
margine anterioara si o margine posterioara mai coborata. Datorita acestei orientari
suprafata articulara este oblica, ea privind usor inainte. Marginea posterioara mai
coborata mai poarta numele de “a 3-a maleola”. Suprafata articulara face un unghi cu
planul orizontal de 9 pana la 16 grade in medie de 11 grade. Articulatia gleznei este
sustinuta de o capsula fibroasa intarita de un ligament lateral intern si de un ligament
lateral extern. Ligamentul lateral intern prezinta 2 straturi:
Stratul superficial poarta numele de ligament deltoidian – el pleaca de la varful
maleolei interne tibiale si se insera in evantai pe fata interna a astragalului, pe fata
interna a calcaneului, pe gatul astragalului si pe fata superioara a scafoidului.
Stratul profund este puternic – pleaca de la varful maleolei interne si se termina pe
fata interna a astragatului.

Ligamentul lateral extern este format din 3 fascicule:

 Ligamentul peroneo-astragalian anterior
 Ligamentul peroneo-astragalian posterior
 Ligamentul perono-calcanean (intre ele)

In pozitie intermediara, sunt tensionate doar fibrele mijlocii ale ligamentului lateral
extern. In cursul flexiei dorsale se tensioneaza fasciculul posterior, iar in cursul flexiei
plantare fasciculul anterior. Fasciculul anterior este slab si datorita acestui fapt majoritatea
entorselor se produc prin inversie cu flexie plantara, iar fasciculul anterior al ligamentului
lateral se mai numeste “ligamentul entorsei”.
 2. ARTICULATIA ASTRAGALO-CALCANEANA – este o dubla artrodie. Deci are
2 parti: o prima parte stabilita intre fetele antero-interne ale oaselor si a doua parte
intre fetele postero-interne ale oaselor. Intre cele 2 artrodii care formeaza articulatia
astragalo-calcaneana ia nastere un tunel numit sinustarsi. Articulatia astragalo-
calcaneana este sustinuta de 3 ligamente:
Ligamentul interosos in sinustarsi
Ligamentul extern
Ligamentul posterior

Articulatia tibiotarsiana impreuna cu articulatia astragalo-calcaneana formeaza impreuna

o structura articulara asemenatoare unei suspensii cardanice. Axele mecanice ale celor 2
articulatii sunt perpendiculare intre ele.

3. ARTICULATIA MEDIO-TARSIANA numita si articulatia CHOPART – se

stabileste intre astragal si calcaneu pe de-o parte; scafoid si cubiod pe de alta parte. In
articulatia medio-tarsiana vorbim de fapt despre 2 articulatii distincte. O articulatie
interna astragalo-scafoidiana si o articulatie externa calcaneo-cuboidiana.
Articulatia astragalo-scafoidiana este o enartroza. Ea beneficiaza de un fibrocartilaj de
marire a suprafetelor articulare si este sustinuta de ligamentul calcaneo-scafoidian inferior.
Articulatia calcaneo-cubodiana este o articulatie prin imbucare reciproca. Intreaga
articulatie medio-tarsiana fiind sustinuta de 3 ligamente:
Un ligament superior
Unul inferior
Unul comun de forma literei Y

Articulatiile intertarsiene se stabileste intre cele 5 oase ale tarsului anterior. Se formeaza 5
artrodii. Articulatia tarso-metatarsiana numita si articulatia Lisfranc, este de fapt articulatia
stabilita intre cuboid si cele 3 cuneiforme pe de-o parte si bazele metatarsienelor pe de alta
parte. Ia nastere un interlinium curb concave inapoi si inauntru. Cele 5 articulatii formate
fiind artrodii. Articulatiile sunt sustinute de ligamente interosoase, ligamente dorsale si
ligamente plantare.

4. ARTICULATIILE INTER-METATARSIENE – se stabilesc intre bazele

metatarsienelor astfel iau nastere 3 artrodii. Capetele metetarsienelor sunt libere, nu se
articuleaza intre ele. Ele sunt legate printr-un ligament transvers numit ligamentul
transvers al metatarsului care este o bandeleta fibroasa transversala puternica.
Articulatiile metatarso-falangiene sunt articulatii condiliene. Ele beneficiaza de o
capsula si de cate 3 ligamente laterale. Articulatiile interfalangiene sunt articulatii
trohleare.

Aponevroza plantara - este o structura fibroasa complexa cu rol deosebit in static si mers.
Ea este formata din 2 structuri si anume exista o apronevroza plantara superficiala si una
profunda.
- Aponevroza plantara superficiala este cea mai importanta. Are forma triunghiulara cu
varful la calcaneu si baza catre baza degetelor, atasandu-se prin 5 bandelete pe fata
dorsala a articulatiilor metatarso-falangiene. Aponevroza plantara superficial este
extrem de rezistenta si joaca un rol esential in mentinerea boltii plantare. La acest
nivel actioneaza mai multi muschi: pe de-o parte discutam despre muschii gambei
 exceptie facand popliteul si pe de alta parte discutam despre muschii proprii ai
piciorului. Ei sunt organizati in 4 regiuni si anume: o regiune dorsala si 3 regiuni
plantare (interna, mijlocie, externa). Forta tuturor acestor 4 regiuni egaleaza forta
tricepsului sural.

OBS! Muschii piciorului NU ACTIONEAZA IN POZITIE ORTOSTATICA

PLANTIGRADA (atunci cand subiectul este in ortostatism cu sprijin pe intreaga suprafata
plantara a ambelor membre inferioare).
Muschii piciorului intra in contractie in totalitate in urmtoarele situatii:
- in primul rand in jumatatea posterioara a fazei de sprijin in mers.
- in mersul pe teren accidentat cand adapteaza suprafata de sprijin, adica planta la
suprafata solului.
- la urcatul si coboratul scarilor.
- in ortostatismul cu ridicarea pe varfuri. In toate aceste situatii, rolul musculaturii
proprii a piciorului este de mentinere a boltii plantare.

STATICA PICIORULUI – bolta plantara a aparut ca si consecinta a torsiunii oaselor

metatarsiene, astfel incat in ortostatism cu cele 2 picioare apropiate in contact prin marginile
interne mediale ale acestora se formeaza o cupola care poarta greutatea variabila a corpului si
de la care pleaca linii de forta si puncte de sprijin variabile. De asemenea apare si o bolta
orizontala sau o bolta intarita prin legaturi stabilite intre punctele de sprijin.
Structura reprezentata de bolta plantara este sustinuta de forma cuneiforma a oaselor
si de legaturile dintre punctele de sprijin. Legaturile dintre punctele de sprijin se realizeaza pe
mai multe cai:
- prin ligamentele interosoase
- prin muschii scurti plantari
Impreuna aceste 2 categorii sustin bolta
- prin muschii lungi ai gambei care actioneaza pe de-o parte pe punctele de insertie sip
e de alta parte joaca rol de chinga prin tendoanele lor si in aceasta a 3-a categorie
include lungul peronier lateral si tibialul anterior
- aponevroza plantara care leaga pilonii de sprijin si nu permit departarea lor. Structura
aponevrozei plantare permite ca pe masura ce greutatea corpului creste, aponevroza sa
devina tot mai puternica deoarece modul de elasticitate creste progresiv.

Bolta interna a piciorului trece prin calcaneu, astragal, scafoid, cele 3 cuneiforme si
metatarsianul 1. Ea este sustinuta de apronevroza plantara intarita de ligamentul calcaneo-
scafoidian plantar si de tendoane: tendonul flexorului lung al halucelui care da sprijin intre
primul matatarsian si sustentaculum tali si in al doilea rand tendonul tibialului posterior care
da sprijin intre primul cuneiform si sustentaculum tali si tendonul peronierului lung care da
sprijin intre cuboid si scafoid. De asemenea la sustinerea boltii interne participa capsulele si
ligamentele fiecarei articulatii.
Bolta plantara externa trece prin calcaneu, cuboid, metatarsienele IV-V. Sustinerea
acestei bolti se realizeaza cu ajutorul capului astragalului, a scafoidului si a cuneiformului al
III-lea. Punctual cel mai inalt al boltii externe este articulatia calcaneo-cuboidiana. Atunci
cand greutatea corpului creste, punctul de distributie se muta anterior, articulatia tarso-
metatarsiana iar cuboidul este punctul cel mai inalt.
Exista si o bolta transversala scurta care pleaca de la marginea externa a piciorului, trece
prin cuboid si al doilea cuneiform si ajunge la marginea interna la nivelul cuboidului I.
 Dupa unii autori exista si o bolta transversala mai mica paralela cu prima care trece prin
capetele metatarsienelor.
Dpdv functional, complexul articular al gleznei si piciorului functioneaza astfel incat
maleola externa impiedica permanent deviatia piciorului. Datorita acestui rol pe care-l joaca,
maleola externa este considerate osul principal al piciorului sau tutorele piciorului.
Dpdv functional, descriem 2 regiuni numite: ante picior si post picior. Limita dintre cele
2 regiuni functionale este articulatia inter-tarso-metatarsiana sau articulatia disfrag.
Post piciorul este format din cele 7 oase tarsiene impreuna cu articulatiile intertarsiene
asociate functional cu articulatia gleznei. Post piciorul este un segment relativ fix, solitar.
Ante piciorul este format din metatarsiene si degete la care se adauga articulatiile inter-
metatarso-falangiene si inter-falangiene. Ante piciorul este un segment foarte mobil si foarte
rezistent la fortele care actioneaza asupra lui. In timpul sprijinului, capetele metatarsienelor se
deplaseaza atat vertical respectiv coboara cat si transversal respectiv creste distanta intre
capete.
Diametrul transversal al ante piciorului are tendinta ca in timpul sprijinului sa creasca.
Aceasta crestere este limitata de tensionarea ligamentelor inter-metatarsiene, de tentionarea
tenoanelor lungului peronier lateral pe de-o parte si a abbductorului trasnvers al halucelui pe
de alta parte. Elementul functional extrem de important al ante piciorului il reprezinta bolta
anterioara sau transversala. Aceasta bolta este vizibila in descarcare si se sterge in incarcare.
In mers, sprijinul se realizeaza pe toate cele 5 capete ale metatarsienelor dar cu presiuni
variabile. Deci nu este vorba de sprijin numai pe primul sip e ultimul metatarsian asa cum se
credea clasic. Presiunile sunt variabile, respectiv pe capul metatarsianului I presiunea este
egal cu 2/6 din greutatea corpului, iar pe capetele metatarsienelor de la 2-8 cate 1/6.

Rolul mecanic al boltilor plantare este diferit. Bolta externa este o bolta de sprijin, bolta
interna este o bolta de miscare.

BIOMECANICA GLEZNEI – axul biomecanic al gleznei este transversal si face cu linia

bimaleolara un unghi de cca 8 grade, astfel incat flexia dorsal orienteaza varful piciorului in
adductie fata de axul transversal de flexie-extensie al genunchiului care este strict frontal,
axul gleznei are o inclinatie de 20 pana la 50 de grade datorita rotatiei externe normale a
tibiei, aceasta rotatie externa a tibiei fiind o adaptare la necesitatile functionale ale mersului
uman. Aceasta rotatie externa accentuandu-se cu varsta si reprezentand o adaptare la unghiul
de declinatie al colului femoral la nivelul articulatiei coxo-femurale.
Goniometric, flexia-extensia gleznei insumeaza 55 grade: 20 pentru flexia dorsal si 35
pentru flexia plantara. La nivelul gleznei se inregistreaza o usoara lateralitate a astragalului,
miscare limitata de maleole, in principal de maleola peroniera.

BIOMECANICA PICIORULUI – in ansamblu, complexul articular al piciorului insumeaza

toate miscarile foarte mici ale articulatiilor componente, respectiv flexie-extensie, abductie-
adductie, rotatie interna-rotatie externa si din insumare circumductia.
Flexia-extensia se realizeaza in principal in articulatia gleznei si mult mai putin in
celelalte articulatii. Articulatia medio-tarsiana este o articulatie configurata pentru rotatie,
rotatie care se realizeaza atat intre capul astragalului si scafoid cat si intre cuboid si calcaneu.
Abductia-adductia piciorului se realizeaza in articulatia subastragaliana si are
goniometric de 10-20 grade.
Supinatia-pronatia se realizeaza in articulatiile medio-tarsiana si subastragaliana si
de asemenea exista miscari compuse si anume miscarea de inversie care combina adductia
cu rotatia interna si cu flexia plantara si eversia care combina abductia cu rotatia externa si
cu flexia dorsala.

FRANAREA MISCARILOR – o realizeaza tensionarea ligamentelor si in principal rezistenta

musculara, iar pentru articulatia gleznei, un rol important il joaca marginea pilonului tibial in
contact cu astragalul.
Flexia dorsala este franata de 3 categorii de factori:
a). factorii musculari – cea mai importanta fiind rezistenta tricepsului.
b).factori capsulo-ligamentari – respectiv tensionarea partii posterioare a capsulei si a
fasciculelor posterioare ale ligamentelor medial si lateral
c). factorii ososi – respectiv contactul dintre astragal si pilonul tibial.

Flexia plantara este franata de aceleasi 3 categorii de factori, evident cu o alta

reprezentare:
a). factori musculari: tensionarea extensorilor.
b). factori capsule-ligamentari: tensionarea capsulei anterioare si a fasciculului anterior a
ligamentului lateral
c). factori ososi: contactul dintre astragal si marginea posterioara a pilonului tibial.

Muschii reprezinta coaptatori activi, iar ligamentele coaptatori pasivi.

Miscarea de valg sau inclinatia peroniera poate ajunge pana la 30 grade, iar miscarea de
var, deci inclinatia tibiala poate ajunge la 60 grade.

Articulatiile metatarso-falangiene fiind articulatii condiliene prezinta 3 grade de libertate.

Miscarile posibile se realizeaza pasiv: miscari de flexie-extensie, abductie-adductie,
circumductie. Activ, miscarile sunt mult mai reduse datorita atrofierii muschilor abductori si
adductori ai degetelor. Activ, se realizeaza de obicei doar flexia-extensia si intr-un grad mult
mai limitat adductia-abductia. Flexia-extensia se realizeaza in jurul unui ax biomecanic
transversal.
La nivelul metatarso-falangienelor, goniometric flexia plantara inregistreaza 20-30 grade,
iar flexia dorsal 40-80 grade. Deci, insumat amplitudinea flexiei plantare si dorsale este de 60
pana la 110 grade.
Articulatiile inter-falangiene sunt trohle-artroze. Ele prezinta un singur grad de libertate
putandu-se realiza doar miscarile de flexie-extensie.