UNIVERSITATEA “DUNÃREA DE JOS”GALAŢI

FACULTATEA DE DREPT

SPECIALIZAREA:ADMINISTRAŢIE PUBLICÃ

MIGRAŢIA INTERNAŢIONALĂ A POPULAŢIEI

CAUZE ŞI EFECTE

Student,

GHERMAN (TODORAN) VIVIAN INGRID

AN IV, GRUPA II, IDD

GALAŢI – februarie 2009

 MIGRAŢIA INTERNAŢIONALĂ
CAUZE ŞI EFECTE

CUPRINS

CAPITOLUL I Migraţia populaţiei ……………………… pag. 1

1.Migraţia internă ……………………… pag. 1

2.Migraţia internaţională ….…………… pag. 1

CAPITOLUL II Migraţia internaţinală. Cauze şi efecte…. pag. 1

CAPITOLUL III Efectele generale ale migraţiei externe…… pag. 3

1.Efecte asupra emigrantului…………… pag. 4

2.Efecte asupra societăţii din care

provine emigrantul ................................. pag. 4

 1.

Capitolul I.MIGRAŢIA POPULAŢIEI

Migraţia populaţiei este un proces complex, influenţat de mai mulţi factorii ce determină
intensitatea fluxurilor migratorii, care conduc la multiple efecte de cele mai multe ori nedorite asupra
populaţiei din care provin.
Mişcarea migratorie ca factor al creşterii şi descreşterii populaţiei, complementar cu excedentul
(sporul) natural, este o temă de interes atât pentru demografie şi statistica socială cât şi pentru celelalte
ştiinţe care se ocupă cu studiul dinamicii populaţiei. Efectele se pot înregistra cu precădere la nivelul
populaţiilor naţionale.
Imigrările au ca efect un spor de populaţie, emigrările reprezintă pierderi din populaţia
naţională; diferenţa dintre imigrări si emigrări este soldul migraţiei sau soldul migratoriu, care poate fi
pozitiv, nul sau negativ.
Migraţia poate fi:
1. Internă- care are loc între graniţele aceleiaşi ţări;
2. Internaţională – care are loc între ţări diferite.
1.Migraţia internă
Migraţia internă prezintă ca tendinţă principală deplasarea populaţiei din mediul rural spre cel
urban.Cauzele principale sunt determinate de nivelul socio-economic, de ritmul de creştere al
populaţiei, de distribuţia forţei de muncă în teritoriu, etc.
Diversele tipuri de deplasări de populaţie au determinat structurarea migraţiei interne în mai multe
subcategorii: migraţia colectivă, migraţia de lucru, migraţia de reîntoarcere, migraţia individuală,
migraţia inversă, migraţia în trepte, migraţia normală, migraţia parţială, migraţia pendulatorie, migraţia
sezonieră sau migraţia spontană.
2.Migraţia internaţională
La nivelul migraţiei internaţionale apar:
• imigraţia netă - când imigraţia este mai mare decât emigraţia;
• emigraţia netă – când emigraţia este mai mare decât imigraţia.
În acest context vom distinge ţări de imigraţie sau ţări primitoare şi ţări de emigraţie sau ţări care
alimentează imigraţia. Între ele se formează curente sau fluxuri migratorii, care pot avea o anumită
intensitate şi o anumită direcţie, în funcţie de influenţa unor factori conjuncturali, istorici, politici sau
de altă natură.
Migraţia internaţională este selectivă sub raportul unor caracteristici cum sunt sexul, vârsta, gradul de
instruire, profesia etc. şi generează consecinţe atât pentru populaţia de sosire cât şi pentru cea de
plecare.
Soldul migratoriu – diferenţa dintre intrările şi ieşirile dintr-un anumit teritoriu într-un anumit
interval de timp se pot calcula în valori reale sau relative1:
Sm = V – P

Sm = x 1000

Capitolul II. MIGRAŢIA INTERNAŢIONALĂ A POPULAŢIEI

CAUZE ŞI EFECTE

De obicei oamenii îşi părăsesc locurile natale din motive economice, plecând în căutarea
unor locuri de muncă mai bine plătite sau pur şi simplu, pentru a scăpa de săracie. Desigur, mulţi
alţii se deplasează în arii geografice noi ca urmare a unor persecuţii culturale şi religioase, sau
datorită unor condiţii politice adverse. Oricum, dintre toţi factorii care influenţează fluxurile
migratorii cei economici rămân determinanţi: foamete, şomaj, lipsa terenurilor agricole. Se înţelege că
fluxurile migratorii determinate de asemenea cauze sunt prin structura lor voluntare. Există,însă
cauze involuntare: transferare forţată a unor populaţii dintr-un continent în altul, războaie,
1
Violeta Puşcaşu – “Demografie – Note de curs” , Editura Universităţii “Dunărea de Jos” Galaţi 2000
 2.
expulzare, calamităţi naturale de proporţii etc. Astfel, între 1500 şi 1850 negustorii de sclavi au
transferat forţat din Africa în America aproximativ 9,5 milioane de oameni, în principal pentru a
servi drept forţă de muncă gratuită în agricultură. După primul război mondial, datorită unor
restricţii puse de SUA în calea imigrării, această ţară a continuat să găzduiască străinii, într-un
ritm mult mai mic, respectiv în jurul a 600.000 de persoane pe an. După cel de-al doilea război
mondial, migraţia internaţională a continuat, cauzele fiind diferite - a continuat migraţia spre
America de Nord, Australia şi Africa de Sud; războiul din Vietnam a dat naştere unui nou val de
refugiaţi; s-au intensificat fluxurile migratorii dinspre America Latina spre Statele Unite ale
Americii; migraţia evreilor spre Israel, în special din Europa Centrală şi din Rusia, mai nou,
migraţia est-europenilor spre Europa de Vest şi S.U.A. Probabil va avea loc în viitor şi un proces
sensibil de migraţie a populatiei din zonele Asiei de Sud–Est către Europa. Toate aceste mişcări
de populaţie nu reprezintă decât o parte a unui tablou global, care nu poate fi descris în
toate detaliile sale, pentru că nu sunt suficient de bine cunoscute proporţiile migraţiei ilegale.
De regulă, emigrează persoane tinere, multe dintre ele având o pregătire profesională
superioară. Acest fapt contribuie la creşterea vârstei medii în ţările de origine, la creşterea ratei
mortalităţii şi scăderea ratei natalităţii. La aceste aspecte mai trebuie adăugate momentele de tensiune
socială create între populaţia autohtonă şi noii veniţi – de mare actualitate fiind evenimentele
desfăşurate în Italia unde românii emigraţi acolo sunt priviţi ca un grup de hoţi, violatori şi tâlhari deşi
infractorii sunt nesemnificativi ca pondere în masa de emigranţi români din Italia.Alte probleme
care apar ar fi dificultăţile de adaptare ale emigranţilor, diferenţele culturale şi religioase.
Analiza datelor privind migraţia ne îndreptăţeşte să afirmăm că, în special după al doilea război
mondial, asistăm la un proces complex de regionalizare şi globalizare a migraţiei, în centrul acestor
fluxuri globale se află migraţiile de natură economică, iniţial la un nivel regional, dinspre statele
occidentale mai sărace către cele mai bogate, iar apoi la un nivel global, dinspre lumea în dezvoltare.
Migraţia, regională şi globală contemporană, are o serie de implicaţii pentru autonomia şi
suveranitatea statelor - naţiune. Mai întâi, fluxul de imigranţi ilegali şi fără acte, pe motive
economice sau de altă natură, demonstrează capacitatea limitată a multor state-naţiune de a-şi
supraveghea independent frontierele. În al doilea rând, nici statele care şi-au extins supravegherea
asupra frontierelor nu au fost capabile să oprească în totalitate fluxul de imigranţi ilegali. În al
treilea rând, creşterea numărului de încercări internaţionale de a controla şi coordona politicile
naţionale în privinţa migraţiilor demonstrează o recunoaştere a naturii în schimbare a autonomiei şi
suveranităţii statale şi necesitatea de a spori cooperarea transfrontalieră în acest domeniu. În al
patrulea rând, în sfera politicilor economice şi culturale, migraţia a transformat mediul politic intern în
cadrul căruia operează statele capitaliste avansate: puterea colectivă şi modelul de alianţe între
actorii politici s-au schimbat, iar migraţia a redefinit interesele politice, economice şi de altă natură,
precum şi perceperea acestora.
Migranţii contemporani călătoresc într-o lume în care dreptul internaţional a început să aibă impact
asupra legislaţiei interne, iar organizaţiile internaţionale monitorizează şi intervin în procesele de
migraţie. Măsura în care atât infrastructurile, cât şi reglementările ating niveluri interregionale sau
transcontinentale va afecta şi va modela însăşi globalizarea migraţiei.2
Având în vedere că ponderea emigranţilor din România o constituie tinerii este interesant de ştiut că în
conformitate cu analiza secundară a datelor obţinute prin anchete de teren de Ministerul Muncii,
Familiei şi Egalităţii de şanse în 2004 şi 2006 efectuate pe un eşantion de 1.219 persoane şi,
respectiv de 1.103 persoane cu vârsta între 15 şi 29 de ani munca nu este privită ca o garanţie a
reuşitei de către tinerii români.
Tinerii români manifestă o loialitate relativ scăzută faţă de angajatori, au aşteptări nerealiste privind
salarizarea, caută posturi în domenii ca IT, marketing, vânzări, resurse uman, proiectare/design deşi
calificarea şi aptitudinile pe care le au nu justifică astfel de aşteptări. Ei renunţă de cele mai multe
ori la educaţia universitară pentru a ocupa temorar un post mai bine plătit.Astfel, implicarea relativ
scăzută a angajatorilor români în planificarea educaţiei universitare şi desfăşurarea practicii
studenţilor la nivel naţional, conduce la apariţia unui număr mare de absolvenţi cu specializări

2
Drd.Gheorghe Roghină -„Rondul de Sibiu”10octombrie 2008 „Migraţia populaţiei - fenomen demografic, dar şi unul din
efectele globalizarii”
 3.
care nu au căutare sau care au doar cunoştinţe teoretice şi care măresc numărul şomerilor deja
existenţi. O altă mare problemă cu care se confruntă absolvenţii învăţământului superior este „lipsa de
experienţă“, experienţă care nu poate fi dobândită atât timp cât nimeni nu le oferă şansa să o
acumuleze.

Graficul nr.1

Absolvenţii de învăţământ superior au disponibile anual cca 1.000 de locuri de muncă,

numărul cererilor este cuprins însă la nivel naţional, între 100.000 şi 120.000. Situaţia este şi mai
gravă în ceea ce priveşte numărul absolvenţilor clasei a XII-a, numai în Bucureşti sunt cca. 20.000 şi
încă 60.000 în localităţile din ţară. Este vorba de aproape 200.000 de tineri absolvenţi care au
nevoie de locuri de muncă. Potrivit unor estimări neoficiale, aproape 90% dintre absolvenţi îşi
găsesc de lucru prin „forţe proprii“, rămân însă anual 20.000 de tineri care nu au nici o şansă să se
angajeze şi care speră să găsească în străinătate locul de muncă pe care nu l-au găsit în ţară. După
integrarea în UE, un pericol pe piaţa muncii îl constituie migrarea forţei de muncă bine pregătite.
Din păcate doar 21% dintre tineri cred că se pot realiza mai uşor în România, decât în străinătate.
Integrarea în UE şi politicile Guvernului de a atrage angajaţi duc la creşterea opţiunilor tinerilor
către angajatorii instituţionali făcând, astfel, şi mai acerbă lupta pentru talente, cu toate acestea
mirajul muncii în străinătate afectează, aproximativ, un sfert dintre tinerii profesionişti. In general,
aceştia consideră că au mai multe oportunităţi în afară decât în România.Lucrătorii emigranţi
sunt, de regulă, tineri, între 18 – 40 ani, cu potenţial de muncă ridicat3.

Capitolul III. EFECTELE GENERALE ALE MIGRAŢIEI EXTERNE

Migraţia externă are o multitudine de efecte şi de multe ori cele pozitive nu le contracarează pe
cele negative, astfel că la scară macrosocială pot apărea mari câştigători dar şi mari învinşi.
1.Efecte asupra emigrantului
4.
3
Drd. ec. Eva Militaru, INCSMPS - Emigraţia în rândul tinerilor – o şansă pentru ei sau unrisc pentru România,
Bucureşti, 12 Martie 2007
 a. efecte pozitive :
• obţinerea unui venit care asigură reproducţia forţei de muncă a lucrătorului şi a
familiei sale, venit pe care în ţară nu l-ar fi obţinut, datorită nivelului comparativ
mult mai redus al salariilor în România pentru acelaşi gen de activitate;
• sporeşte capacitatea de economisire şi investiţii, fie în bunuri de folosinţă
îndelungată (locuinţă, înzestrare electronică, maşini agricole etc.), fie pentru
lansarea în afaceri pe cont propriu;
• câştiguri în plan profesional şi al culturii muncii – de cunoştinţe,deprinderi,
comportamente, disciplină a muncii, securitate a muncii, participare. La acesta se
adaugă un spor calitativ în planul relaţiilor interumane, spirit civic, implicare în viaţa
comunităţii etc.

b. efecte negative:
• discriminare de tratament, comparativ cu forţa de muncă autohtonă sau chiar a altor
lucrători migranţi;
• riscul de nerespectare din partea angajatorului a contractului de muncă încheiat;
• tensiuni în relaţiile cu forţa de muncă autohtonă, putând ajunge uneori până la conflict;
• dificultăţi de acomodare şi ca atare eficienţă redusă în muncă, ceea ce poateconduce la
nemulţumiri şi de o parte şi de alta;
• protecţie socială mai redusă sau necorespunzătoare, concretizată însecuritate şi condiţii
de muncă nu totdeauna satisfăcătoare, oricum sub celepromise la interviul de selecţie şi
angajare.
2.Efecte asupra societăţii din care provine emigrantul:
a. efecte pozitive:
• ajută indirect la creşterea produsului intern brut şi creşterea consumului (deci
menţinerea locurilor de muncă) prin banii pe care îi trimite în ţară rudelor, copiilor;
• scade rata şomajului şi degrevează statul de origine de un efort financiar de protecţie
socială (şomaj, ajutor social);
 5.
b.efecte negative:
• creşterea vârstei medii în ţara de origine;
• creşterea ratei mortalităţii;
• scăderea ratei natalităţii;
• scăderea numărului de specialişti şi deci incetinirea ritmului de dezvoltare a ţării.
În condiţiile prezentei recesiuni economice există posibilitatea ca fluxul de emigraţie din
România să scadă, chiar să apară o intensificare a fluxului de imigraţie, pe de o parte datorită unei
migraţii de reîntoarcere datorită înăspririi condiţiilor economice în aproape toate ţările Europei, a
creşterii intoleranţei fată de străini şi pe de altă parte datorită apariţiei unui flux de imigranţi din zona
Asiei (care dispune de forţă de muncă foarte ieftină).
Este o provocare pentru România să facă faţă fluxului acestor oameni care vor reveni cu
pretenţii la un standard de viată mai ridicat, care vor mări numărul şomerilor şi care vor aduce
printre ei şi infractorii care plecaseră spre orizonturi mai prospere.