Acid clorhidric

Acidul clorhidric este o soluție apoasă a hidrogenului clorurat sau a clorurii de hidrogen (HCl).
Soluția este un acid anorganic tare. Sărurile acidului clorhidric se numesc cloruri, dintre care cea
mai cunoscută este clorura de sodiu (NaCl) (sare de bucătărie).

Istoric

Nu există dovezi clare privind prepararea acidului clorhidric în Evul mediu, acesta fiind
menționat în lucrările datate în sec. XV sau XVI ale alchimiștilor ce încercau să găsească piatra
filozofală, însă aceste informații sunt încă dezbătute.[2][3] Unii autori susțin ideea că substanța a
fost sintetizată pentru prima dată de călugărul benedictin de naționalitate germană, Basilius
Valentinus, în secolul al XV-lea,[4] prin încălzirea sării de bucătărie cu acid sulfuric,[5] iar alții
citează „Plichto”, o carte despre tehnici de vopsit scrisă de venețianul Gioanventura Rossetti la
sfârșitul secolului XVI, ca fiind prima sursă în care se descrie modalitatea de preparare a acidului
clorhidric.[6]

În secolul XVII Johann Rudolf Glauber din Karlstadt am Main, Germania, folosea clorura de
sodiu și acidul sulfuric pentru a obține sulfat de sodiu în procesul Mannheim, din care rezulta
hidrogen clorurat gazos. Joseph Priestley din Leeds, Anglia prepara acid clorhidric pur în 1772,
iar în 1818 Humphry Davy din Penzance, Anglia demonstra prezența în structura acidului a
hidrogenului și clorului.[7][8][8]

În timpul revoluției industriale din Europa, cererea de substanțe alcaline creștea. Un nou proces
industrial de fabricare de carbonat de sodiu a fost dezvoltat de către Nicolas Leblanc (Issoundun,
Franța), principalul avantaj al acestuia fiind costul redus. Procedura consta în obținerea din sarea
gemă a carbonatului de sodiu, utilizându-se acid sulfuric, calcar și cărbune, degajându-se acid
clorhidric ca produs secundar.

Înainte de adoptarea legii alcaline în 1863 în Regatul Unit și a unor alte legi asemănătoare de
către alte țări europene, acidul clorhidric era eliberat în aer. După promogarea acestor acte
normative, a devenit obligatorie barbotarea gazului în apă, producându-se astfel la scară
industrială.[7][8][9]

În secolul XX, procedeul Leblanc a fost înlocuit cu procedeul Solvay din care nu se mai obține
acid clorhidric ca produs secundar. Acesta a devenit un produs chimic important prin utilizarea
sa largă, astfel dezoltându-se alte metode de preparare, unele dintre acestea find folosite și în
prezent. După anul 2000, compusul se obține în timpul fabricării substanțelor organice la scală
industrială.[8][9][10]

Acidul clorhidric este prezent în Convenția Națiunilor Unite împotriva traficului ilicit cu
narcotice și substanțe halucinante, fiind folosit la fabricarea de heroină, cocaină, metamfetamină.
[11]
Răspândire

Acidul clorhidric se găsește în emanațiile vulcanilor și inclus în rocile vulcanice. Funerolele cu

temperaturi cuprinse între 100 și 500 °C sunt acide, conținând dioxid de sulf, acid clorhidric și
dioxid de carbon. De exemplu, prin acțiunea apei asupra clorurii de fier trivalent se depune
hematită și se degajă HCl, conform reacției:

2FeCl3 + 3 H2O = Fe2O3 + 6 HCl

Mai poate fi întâlnit sub formă liberă în sucul gastric (concentrație 0,1 - 0,5 %) din stomacul
vertebratelor, împreună cu pepsină și alți fosfați acizi,[12] fiind produs în portiunea fornixului și a
corpului gastric. Are rol în acidifierea mediului gastric până la o valoare de 1-2 a pH-ului,
eliminănd cea mai mare parte a microbilor ingerați. De asemenea, el facilitează digestia
proteinelor, cu precădere a celei implicate în digestie, pepsina. Valoarea mică a pH-ului
favorizează activarea pepsinogenului, precursorul pepsinei. După ieșirea din stomac, acidul este
neutralizat de către duoden și bicarbonat de sodiu.[13][14]

Mucusul gastric, secretat de celulele mucipare gastrice, are rol în apărarea celulelor mucoasei
gastrice de acțiunea acidului clorhidric, ca și bicarbonatul de sodiu. Dacă acest mecanism de
protecție cedează, pot apărea boli ca ulcer sau arsuri stomacale (pirozis). Medicamentele din
clasa antiacidelor, inhibitoare ale secretiei gastrice, inhibitorii pompei de protoni sau substanțele
prokinetice au rol în neutralizarea acidului.[14][15] Sub formă de săruri e în cantități mari în
zăcămintele de sare și în apa mărilor și oceanelor.[12]

Obținere

Acidul clorhidric este preparat prin dizolvarea în apă a hidrogenului clorurat. Acesta poate fi
produs utilizând o diversitate de metode (vezi Hidrogen clorurat#Producere). Obținerea acidului
la scală industrială este adesea în strânsă legătură cu prepararea altor compuși chimici.

Nivel industrial

Acidul clorhidric este obținut ca soluții de 38 % HCl. Sunt posibile și concentrații mai mari
(peste 40%), dar rata de evaporare este foarte ridicată, fiind necesare măsuri suplimentare de
precauție cum ar fi creșterea presiunii și a temperaturii pentru a putea fi depozitat sau manipulat.
Cantitatea principală produsă la nivel industrial este de 30%-40%, fiind optimizată pentru
ușurința transportului și pentru a limita degajarea vaporilor de HCl. Soluțiile utilizate în scop
casnic (în special la curățenie) în Statele Unite au o concentrație cuprinsă între 10% și 12%,
menționându-se necesitatea diluării înainte de folosire. Aceleași valori sunt valabile și în Regatul
Unit.[8]

Cei mai importanți producători la nivel mondial sunt Dow Chemical cu 2 milioane de tone anual,
FMC Corporation, Georgia Gulf Corporation, Tosoh Corporation, Akzo Nobel și Tessenderlo cu
valori cuprinse între 0,5 și 1,5 tone pe an. Cantitățile obținute la nivel mondial de acid clorhidric
sunt estimate la 20 Mt/an, dintre care 3 Mt se obțin prin sinteză directă, iar restul este produs
secundar din alte sinteze. Cea mai mare cantitate de HCl este consumată de producător, iar piața
deschisă este estimată la 5 Mt/an.[8]

Utilizare

Acidul este folosit pe scară largă în industria chimică, ca acid anorganic.

Acidul clorhidric este folosit în minerit în procesul de prelucrare, flotare a minereurilor, sau în
tehnologia fosfaților.

De asemenea este utilizat la purificarea petrolului și gazului natural, ca și în metalurgie, și la

cositorit.

In laborator acidul este un reactiv folosit frecvent la analize chimice la prepararea probelor, ca și
în procedeele de titrare a unor baze/alcalii și ca agent de acidulare.

Acidul clorhidric azeotrop de concentrație 20% poate fi utilizat ca etalon primar în cadrul
analizei cantitative, deși concentrația sa depinde de presiunea atmosferică din timpul preparării.
[16]