Destinul literaturii este de a intrupa o lume in cuvant, de a oferi putere de sugestie misterului uman

care, dincole de fictiune, sa evidentieze relatia om-lume.

In opinia mea, opera literara “Robinson Crusoe”, de Daniel Defoe, ar trebui inclusa in programa
scolara, gratie diversitatii de culturi prezentate, cat si lectiilor pe care personajul eponim le invata
parcurs.

In primul rand, o diversitate de culture sunt prezentate in opera. Personajul eponim este nascut in
Anglia, iar acesta decide la data de “1 septembrie 1651” sa plece intr o aventura spre Africa, chiar
daca parintii lui doreau ca el sa fie avocat. In drum spre noul continent, nava lui Robinson Crusoe
este atacata si capturata de pirati, iar el a devenit sclavul unui maur, dar reuseste pana la urma sa
scape: “Am încercat din răsputeri să evadez din Maroc, dar nu am găsit momentul potrivit până într-o
zi când stăpânul aștepta niște musafiri.[…] iar eu am luat barca în larg și nu m-am mai întors.”. Dupa
multe saptamani de navigat de-a lungul coastei Afticii, timp in care rapune un leu si ajuta un trib de
bastinasi sa scape de jaguar, Robinson se intalneste cu un capitan portughez, care ii ofera bani pe
pielea de animal stransa de-a lungul calatoriei si il lasa pe uscat, in Brazilia. Cu banii primiti cumpara
o plantatie de trestie de zahar si apoi de tutun, ducand a viata foarte buna. Insa, dupa cativa ani
decide sa aduca pe coasta Africii si sa aduca o corabie intreaba de sclavi care sa munceasca
plantatiile. El intampina probleme pe drum si ajunge pe o insula pustie: “Când am ajuns pe insulă, în
data de 30 septembrie 1659, am plâns ca un copil.”, unde traieste douazeci si opt de ani, doua luni si
nouasprezece zile, timp in care intalneste canibali, chiar crestinand pe unul dintre ei, Vineri. Aceasta
opera literara prezinta cititorului autentice felii de viata din diferite zone ale lumii,un modus vivendi
al navigatorilor din secolurile XVII.

In al doilea rand, Robinson Crusoe dobandeste o sumedenie de abilitati pe parcursul aventurilor sale.
Inca din inceputul operei, acesta s-a imprietenit cu un capitan de vas care facea negot intre Londra si
Guinea, care l-a invatat pe baoat matematica, orientarea cu ajutorul stelelor si multe alte lucruri
folositoare. Un prim moment important in dezvoltarea personajului principal consta in evadarea sa
din Maroc, unde i-au fost puse la incercare instinctele de supravietuire: “Spre norocul meu, oaspeții
nu au ajuns la timp. Atunci o ideea a încolțit în mintea mea! L-am convins să ne lase să mergem noi,
trei sclavi, să pescuim pentru cină. Dorind să își impresioneze prietenii a acceptat, iar eu am luat
barca în larg și nu m-am mai întors.”. Acesta isi incepe o plantatie de trestie de zahar si apoi de
tutun, ce ii imbunatatesc abilitatile afaceriale. Insa, Robinson Crusoe va ajunge pe o insula pustie,
unde va trebui sa traiasca timp de aproape douazeci si noua de ani cu ajutorul instinctelor sale
primale. El isi construieste un adapost temporar, unde sa fie protejat: “Am muncit la zidul din jurul
locuinței mele din 2 ianuarie la 14 aprilie. Ploaia și căldura tropicală mi-au îngreunat mult lucrul, dar
fără zid nu mă simțeam în siguranță.”, contruieste o lopata dintr-un copac: “Pe 18 noiembrie am
găsit Copacul de fier, cum este numit în Brazilia. Din el, cu mare greutate, pentru că lemnul acestui
copac este foarte tare, mi-am făcut o lopată.”, omoara canibali, invata unul dintre ei sa vorbeasca si sa
munceasca, iar in cele din urma scapa de pe insula. Pe tot parcursul operei, este evidentiat cum
omul se adapteaza la conditiile in care traiaste, apeland chiar si la instinctele primale.

In concluzie, neavand pretentia exhaustivitaii, opera literara “Robinson Crusoe”, de Daniel Defoe, ar
trebui sa fie in programa scolara, elevii descoperind modul de viata al navigatorilor in secolul XVII.