PRINCIPIILE DREPTULUI PROCESUAL PENAL

1. Noţiunea, sistemul şi însemnătatea principiilor procesual penale.

2. Conţinutul principiilor procesului penal al R.M.
1. Noţiunea, sistemul şi însemnătatea principiilor procesual penale
Prin principiu fundamental înţelegem regula cu caracter general în temeiul căreia este reglementată
întreaga desfăşurare a procesului penal. Noţiunea de „principiu fundamental” se reţine numai în
sensul de regulă ce stă la baza întregii activităţi procesuale şi de aceea nu putem considera principii
acele reguli ce privesc numai una din fazele procesului penal.
Ca urmare, principiile fundamentale ale procesului penal sînt acele reguli cu caracter general care
determină toate instituţiile procesual-penale şi în toate fazele procesului penal.
Prin sistem de principii fundamentale ale procesului penal se înţelege ansamblul organizat al tuturor
regulilor cu caracterul cel mai general care determină reglementarea şi desfăşurarea procesului
penal. În cadrul sistemului, principiile fundamentale sînt aşezate în ordine logică, determinată de
puterea lor de acţiune şi contribuţia pe care o au la realizarea scopului procesului penal, fiind
cuprinse într-un tot organizat datorita legăturii pe care o au între ele.
Principiile dreptului procesual penal au rol aparte în ramura de drept respectivă, pentru că
fundamentează şi reglementează întreg procesul penal, determină regulile generale de conduită în
cadrul unui proces penal precum şi determină fazele acestuia.
2. Conţinutul principiilor dreptului procesului penal al R. M.
1. Legalitatea procesului penal
Desfăşurarea procesului penal are loc în strictă conformitate cu principiile şi normele recunoscute
ale dreptului internaţional, tratatelor internaţionale la care R. M. este parte, cu prevederile
Constituţiei R. M. şi a Codului de Procedură Penală. Dacă există neînţelegeri între prevederile
tratatelor internaţionale şi prevederile CPP, prioritate vor avea cele internaţionale. Dacă în procesul
judecării unei cauze se constată că norma ce urmează a fi aplicată contravine prevederilor
Constituţiei şi este prevăzută de un act juridic care poate fi supus controlului constituţionalităţii,
atunci, judecarea se opreşte şi se informează Curtea Supremă de Justiţie, care sesizează Curtea
Constituţională. Dacă, la soluţionarea cauzei, norma este prevăzută într-un act ce nu poate fi supus
controlului, atunci se va aplica direct legea. Dacă la soluţionarea unei cauze se stabileşte că norma
juridică naţională ce urmează să fie aplicată contravine tratatelor internaţionale în domeniul
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului la care R. M. este parte, instanţa va aplica
reglementările internaţionale în direct, motivînd hotărîrea sa şi informînd despre aceasta Curtea
Supremă de Justiţie.
Hotărîrile Curţii Constituţionale (interpretarea Constituţiei) sînt obligatorii pentru toate instanţele de
judecată din R. M.
2. Principiul prezumţiei nevinovăţiei
Persoana acuzată de săvîrşirea unei infracţiuni, este nevinovată atît timp cît nu au fost aduse probe
împotriva ei în cadrul unui proces judiciar, unde îi vor fi asigurate toate garanţiile necesare privind
apărarea.
3. Egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor
Toate persoanele sînt egale în faţa legii, a instanţei de judecată, a organului de urmărire penală, fără
deosebire de sex, rasă, culoare, limbă, religie, avere, origine naţională sau socială, etc. Asupra
persoanelor care beneficiază în baza legii de un anumit grad de imunitate, urmărirea penală şi
judecarea se face în baza unor condiţii speciale prevăzute de Constituţie, tratate internaţionale, CPP
şi alte legi.
4. Respectarea drepturilor, libertăţilor şi demnităţii umane
Toate persoanele şi organele care participă la un proces penal, sînt obligate să respecte drepturile,
libertăţile şi demnitatea umană. Limitarea temporară de acestea, se efectuează doar în cazurile
prevăzute de lege (ex: arestul). În cadrul unui proces penal, nimeni nu poate fi supus la tortură sau
alte tratamente inumane. Însărcinarea privind neaplicarea torturii sau altor pedepse crude, îi revine
autorităţilor în a cărei grijă se află persoana privată de libertate. În cadrul unui proces penal, la fel,
orice persoană are dreptul să se apere prin toate mijloacele care nu sînt interzise de lege, în scopul
apărării drepturilor, libertăţii şi demnităţii sale. Dacă s-a cauzat un prejudiciu prin încălcarea
acestora, atunci prejudiciul se repară în modul stabilit de lege. Dacă victima este persoană minoră
sau este martor, atunci se va acţiona pentru respectarea intereselor acestuia, indiferent de faza
procesului.
5. Inviolabilitatea persoanei
Nimeni nu poate fi reţinut şi arestat decît în cazurile şi în modul stabilit de CPP. Privarea de libertate,
arestare şi astfel de acţiuni, se permit în baza unui mandat de arestare sau a unei hotărîri
judecătoreşti motivate. Reţinerea persoanei pînă la emiterea mandatului de arest, nu poate depăşi
72h. Persoana care a fost reţinută este informată despre toate drepturile sale, motivul reţinerii sau
arestării, încadrarea juridică a acţiunii de săvîrşire a acţiunii de care este bănuită sau învinuită, în
prezenţa unui avocat ales de el sau un avocat de stat. Organul de urmărire penală sau instanţa de
judecată trebuie să elibereze imediat orice persoană care a fost deţinută ilegal sau dacă a trecut
termenul pentru reţinerii sau arestării. Percheziţia sau examinarea corporală pot fi efectuate asupra
persoanei, fără consimţămîntul acesteia, numai în condiţiile CPP.
6. Inviolabilitatea domiciliului
Nici o persoană, fizică sau juridică nu poate fi lipsită de proprietate, decît doar din motive de utilitate
publică, în baza condiţiilor CPP şi conform principiilor generale ale dreptului internaţional. Bunurile
persoanei pot fi sechestrate în baza hotărîrii judecătoreşti, care ulterior se descriu în procesul verbal
şi persoanei căreia i-au fost sechestrate bunurile respective, i se dă o copie a acestuia, cu referinţă
la cazul dat.
7. Secretul corespondenţei
În cursul unui proces penal, nici o persoană nu poate fi lipsită sau limitată în dreptul la secretul
scrisorilor, al telegramelor, convorbiri telefonice şi alte mijloace legale de comunicare, deoarece este
asigurat de stat. Limitarea acestui drept se face în baza unui mandat judiciar.
8. Inviolabilitatea vieţii persoanei
Orice persoană are dreptul la inviolabilitatea vieţii private, la confidenţialitatea intime, familiale, la
protejarea onoarei şi demnităţii personale. În cadrul procesului penal, nimeni nu are dreptul să
intervină nelegitim în viaţa intimă a altei persoane. De obicei, informaţia privind viaţa privată nu
poate să fie acumulată decît doar în cazurile cînd această informaţie se administrează într-o cauză
penală concretă. În cazul dat, persoana nu poate refuza să dea o anumită informaţie despre viaţa sa
privată, ci poate să ceară explicaţii privind necesitatea obţinerii acesteia, explicaţia fiind inclusă în
procesul verbal.
9. Limba în care se desfăşoară procesul penal şi dreptul la interpret
La desfăşurarea procesului penal se utilizează limba de stat. Persoana care nu cunoaşte limba de
stat are dreptul să ia cunoştinţă cu toate actele şi materialele dosarului şi să vorbească în faţa
organului de urmărire penală şi a instanţei de judecată prin interpret. Persoanele care acceptă să
vorbească sau care posedă o altă limbă pot desfăşura procesul penal în limba acceptată, însă
hotărîrile procesuale vor fi întocmite în mod obligatoriu şi în limba de stat.
10. Asigurarea dreptului la apărare
La desfăşurarea procesului penal, părţile au dreptul să fie asistate sau după caz, reprezentate de un
apărător ales sau de un avocat de stat. Organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sînt
obligate să asigure participanţilor la procesul penal, deplina exercitare a drepturilor lor procesuale în
condiţiile CPP. Organul de urmărire penală şi instanţa sînt obligate să asigure bănuitului, învinuitului,
inculpatului, dreptul de a avea un apărător ales de el sau un avocat de stat.
11. Publicitatea şedinţei de judecată
Desfăşurarea judecăţii este publică, private fiind doar cele prevăzute în condiţii CPP. Dacă în cadrul
procesului, minorul este victima sau martorul, instanţa de judecată va asculta declaraţiile acestuia
într-o şedinţă închisă. Accesul în sala de şedinţe, poate fi interzis presei sau publicului prin încheiere
motivată, pe parcursul întregului proces sau a unei părţi din el, în interesul respectării moralităţii,
ordinii publice sau securităţii naţionale, etc.
12. Accesul liber la justiţie
Orice persoană are dreptul la examinarea şi soluţionarea cauzei sale în mod echitabil, în termen
rezonabil, de către o instanţă de judecată independentă, imparţială, legal constituită. Dacă se
constată că organul de urmărire penală sau judecătorul sînt interesaţi în acest proces, atunci ei nu
pot participa nici direct, nici indirect la acesta.
13. Desfăşurarea procesului penal în termen rezonabil
Urmărirea penală şi judecarea cauzelor penale se face în termene rezonabile. Criteriile de apreciere
a termenului rezonabil de soluţionare a cauzei penale sînt:
§ Complexitatea cazului;
§ Comportamentul participanţilor la proces;
§ Conduita organului de urmărire penală şi a instanţei de judecată;
§ Importanţa procesului pentru cel interesat;
§ Vîrsta de pînă la 18 ani a victimei.
Respectarea acestui termen la urmărirea penală se asigură de către procuror, iar la judecare, de
către instanţa de judecată. Dacă la efectuarea urmării penale sau a judecării există posibilitatea
încălcării termenului rezonabil, participaţii la acest proces pot ca printr-o cerere să se adreseze
judecătorului de instrucţie sau instanţei de judecată să accelereze urmărirea penală sau judecarea.
Cererea dată va fi examinată în absenţa părţilor în termen de 5 zile lucrătoare.
14. Libertatea de mărturisire împotriva sa
Nimeni nu poate fi obligat să dea mărturii împotriva sa sau a rudelor sale apropiate, a soţului, soţiei,
logodnicului, logodnicei sau să-şi recunoască vinovăţia. Dacă organul de urmărire a propus unei
persoane să facă declaraţii împotriva sa sau a altor persoane menţionate mai sus, atunci acesta e în
drept să refuze de a da asemenea declaraţii şi nu poate fi tras la răspundere pentru aceasta.
15. Dreptul de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori
Conform căruia, nimeni nu poate fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori pentru aceeaşi
faptă, excepţie fiind cazurile cînd s-au constat anumite fapte sau vicii care s-au implicat în urmărirea
penală şi au afectat hotărîrea luată de instanţa de judecată. Odată cu finisarea urmăririi penale şi
stabilirea unei sentinţe judecătoreşti, împiedică reluarea efectuării urmăririi penale şi stabilirii altei
sentinţe, excepţie fiind cazurile cînd se descoperă anumite vicii sau fapte care au afectat hotărîrea
luată.
16. Asigurarea drepturilor victimei în urma infracţiunilor, abuzurilor de serviciu şi erorilor
judiciare
Pe lîngă victime, dispun de aceste drepturi şi persoanele care au fost condamnate, arestate
nelegitim sau lezate în drepturile lor prin alt mod. Victima care a fost lezată are dreptul să ceară în
baza CPP, de a intenta o procedură penală, de a participa la proces în calitate de parte vătămată,
de a fi repusă în drepturile personale pierdute şi de a-i fi reparate prejudiciile morale, fizice şi
materiale.
17. Principiul contradictorialităţii în procesul penal
Părţile participante la un proces penal, au drepturi egale şi se află în raport de contradicţie, adică pe
de o parte este partea acuzării, iar pe de altă parte, cea a apărării. Părţile în procesul penal, îşi aleg
poziţia, modul şi mijloacele de susţinere a ei de sine stătător, fiind independente de instanţă, de alte
organe ori persoane.
18. Înfăptuirea justiţiei – atribuţie a instanţelor judecătoreşti
Justiţia se efectuează în baza legii de către instanţele judecătoreşti legitim constituite. Competenţa
instanţei de judecată şi limitele jurisdicţiei ei, modul de desfăşurare a procesului penal sînt la fel
pentru toate persoanele şi pentru toate situaţiile. Hotărîrea luată de instanţa de judecată este
verificată de instanţele judecătoreşti superioare.
19. Independenţa judecătorilor şi supunerea lor numai legii
În cadrul înfăptuirii justiţiei, judecătorii sînt independenţi şi se supun numai legii. El judecă
materialele şi cauzele penale conform legii şi propriei convingeri bazate pe probele cercetate în
procedura judiciară. Procurorul nu trebuie să accepte concluziile organului de urmărire penală
privind comiterea infracţiunii ce ar constitui obiectul învinuirii, deci funcţia de bază a procurorului este
de a reprezenta probele învinuirii. Persoana care emite mandat de percheziţie sau arest, se
numeşte judecător de instrucţie şi este independent de celelalte organe de drept şi instanţe
judecătoreşti.
20. Libera apreciere a probelor
Judecătorul şi persoana care efectuează urmărirea penală apreciază probele după cum consideră
de cuviinţă, bazîndu-se pe toate probele administrate şi prezentate. Nici o probă nu are putere atît
timp cît nu a fost cercetată şi administrată în folosul procesului penal.
21. Oficialitatea procesului penal
Procurorul şi organul de urmărire penală sînt obligaţi să pornească urmărirea penală în cazul în care
se constată că s-a săvîrşit o infracţiune. Pe lîngă acestea, ei trebuie să efectueze toate acţiunile
necesare pentru a constata fapta penală şi persoana vinovată de săvîrşirea ei. Instanţa de judecată
efectuează acţiunile procesuale din oficiu, în limitele competenţei sale, în afară de cazul cînd, prin
lege, se dispune efectuarea acestora la cererea părţilor.