1 1

Deșteaptă-te, române, Прокинься, румуне, від

din somnul cel de смертельного сну,
moarte,
В якому тримають тебе
În care te-adânciră варвари-тирани
barbarii de tirani
Зараз або ніколи створи
Acum ori niciodată собі іншу долю
croiește-ți altă soartă,
Перед якою поникнуть злі
La care să se-nchine și вороги.
cruzii tăi dușmani.
2
2
Зараз або ніколи доведемо
Acum ori niciodată să всьому світові
dăm dovezi în lume
В наших жилах тече кров
Că-n aste mâni mai римлян:
curge un sânge de
roman, І з гордістю в серці ми
бережемо славу
Și că-n a noastre
piepturi păstrăm cu Переможця битв, на
fală-un nume ім’я Траян.

Triumfător în lupte, un 3
nume de Traian. Підведи свій погляд,
3 вдивись, як піки гірських
ялин
Înalță-ți lata frunte și
caută-n giur de tine, Стоять повсюди тисячі
Cum stau ca brazi în солдат, чекаючи наказу:
munte voinici sute de Накинутись як вовки на
mii; овець та перейти із гір на
Un glas ei mai așteaptă рівнину
și sar ca lupi în stâne, Чоловіки, батьки, брати,
Bătrâni, bărbați, juni, старі й молоді.
tineri, din munți și din 4
câmpii.
Подивіться, тіні величних
4 пращурів румунської нації
Priviți, mărețe umbre, Михая, Стефана, Корвіна.
Mihai, Ștefan, Corvine, То ваші правнуки
Româna națiune, ai Зі зброєю в руках та
voştri strănepoți, вогнем в крові волають
Cu brațele armate, cu «Життя на волі або
focul vostru-n vine, смерть».
«Viața-n libertate ori 5
moarte» strigă toți.
Злоба нас губила
5 роз’єднаними перед
Pre voi vă nimiciră a битвами
pizmei răutate В Мілково й Карпатах.
Și oarba neunire la Але віднині
Milcov și Carpați Перейнявшись духом
Dar noi, pătrunși la святої волі клянемось
suflet de sfânta
libertate, Потиснути один одному
Jurăm că vom da mâna, руки, щоб бути братами
să fim pururea frați. навіки.
6 6
O mamă văduvită de la Вітчизна-мати – вдова з
Mihai cel Mare часів Великого Михая
Pretinde de la fii-și azi Чекає допомоги синів
mână d-ajutori, відважних, вірних
Și blastămă cu lacrămi І проклинає зі сльозами на
în ochi pe orișicare, очах, тих
În astfel de pericul s-ar Хто зрадить Батьківщину
face vânzători. під страхом смерті.
7 7
De fulgere să piară, de Від блискавки померти їм,
trăsnet și pucioasă, від блискавки і сірки
Oricare s-ar retrage Всім хто втече із поля
din gloriosul loc, битви,
Când patria sau mama, Де Батьківщину-мати,
cu inima duioasă, ласкаве серце,
Va cere ca să trecem Потрібно захищати вогнем
prin sabie și foc. й мечем.
8 8
N-ajunge iataganul Кривавим є півмісяць-
barbarei semilune, ятаган
A cărui plăgi fatale și Фатальні рани ми все ще
azi le mai simțim; відчуваєм
Acum se vâră cnuta în То варвар споганив рідний
vetrele străbune, дім
Dar martor ne de Наш дім, нашу кров і наші
Domnul că vii nu рани.
oprimim. 9
9 Але ніщо не зломить нас
N-ajunge despotismul Ні деспотизм сліпий, ні
cu-ntreaga lui orbie, ятаган-півмісяць
Al cărui jug de seculi Чиє ярмо як на худобу на
ca vitele-l purtăm; нас наділи
Acum se-ncearcă cruzii, Вбивали рідну мову.
cu oarba lor trufie,
10
Să ne răpească limba,
Румуни, повстаньмо в
dar morți numai o dăm.
гніві, честі й сталі
10
Зараз або ніколи
Români din patru об’єднаймося
unghiuri, acum ori
На клич Вітчизни «В нас
niciodată
Дунай украли»
Uniți-vă în cuget, uniți-
Злодюг підступних ми
vă-n simțiri.
знищимо, брати.
Strigați în lumea largă
că Dunărea-i furată
Prin intrigă și silă,
viclene uneltiri.
11
11
Попереду священики й
Preoți, cu crucea-n хрест, бо військо наше
frunte căci oastea e християнське
creștină,
Метою воля є свята
Deviza-i libertate și
Померти краще в боротьбі
scopul ei preasfânt.
й повній славі
2 рази Murim mai
Ніж бути рабами в крадіїв
bine-n luptă, cu glorie
землі.
deplină,
Decât să fim sclavi
iarăși în vechiul
nost’pământ.