Personajul literar

Termenul personaj provine din fr. personage , lat.persona, „mască”, „rol” .

Personajele sunt oameni imaginaţi într-o operă literară, sunt persoane care
participă într-un anumit fel la acţiunea unei opere literare.
Termenul a fost conceput diferit de la o epocă la alta. În tragedia antică
personajele erau caractere fixe, neschimbate, de la început până la finalul dramei.
Aşa sunt Aiax, Antigona, Electra din tragediile cu aceleaşi titluri de Sofocle. Ele îşi
suportă cu stoicism destinul pe care sunt conştiente că nu-l pot schimba. Oedip (din
Oedip rege şi Oedip la Colona ) este un personaj rar întâlnit. În tragedia antică, un
om care se reneagă pe sine şi se schimbă radical, din orgolios devenind pios şi
supus voinţei zeilor. În comedia europeană de la Meandru, Plaut, Terenţiu, până la
Moliere, avem, de asemenea, caractere fixe conform tipologiei umane descrise în
Caracterele lui Teofrast : avarul, bigotul, mizantropul, ostaşul fanfaron, curtezana
etc. În epoca modernă, în dramă, dar şi în proză, personajele devin complexe,
dozând nuanţat în structura lor însuşirile de bine şi rău, iar în romanul modern
caracterul este dizolvat într-o mulţime de stări de conştiinţă, variate şi
contradictorii ( Proust, Kafka, Joyce, Faulkner etc.).
Subliniem faptul că personajul nu este decât o construcţie imaginară şi nu
există decât în lumea ficţiunii, în text. Personajele literare nu apar decît în opere
epice (narative) şi în cele dramatice (dialogate).
Vom încerca o clasificare a personajelor literare după următoarele criterii :

1. După locul ocupat în ansamblul naraţiunii :

a) personaj principal ( Vitoria Lipan din Baltagul de M. Sadoveanu ; Ştefan cel

mare din Apus de soare de B.Şt. Delavrancea) ;
b) personaj secundar (Titu Herdelea din Ion de Liviu Rebreanu)
c) personaj episodic (mulţimea din nuvela Alexandru Lăpuşneanul de Costache
Negruzzi )

2. După semnificaţia etică :

a) Personaj pozitiv ( Tudor Şoimaru din Neamul Şoimăreştilor de

M.Sadoveanu ) ;
b) Personaj negativ (Stanică Raţiu din Enigma Otiliei de G.Călinescu)
 3.După amploarea construirii

a) personaj complex (rotund) : Petrini din Cel mai iubit dintre pământeni de
M.Preda
b) personaj unilateral (plat) : Ruxandra din Alexandru Lăpuşneanu de
C.Negruzzi

4.După raportul cu realitatea (după gradul de transfigurare a realităţii) :

a) reale (cu atestare istorică) : Bălcescu din romanul Un om între oameni de

Camil Petrescu
b) fictive ( Felix Sima din Enigma Otiliei )
c) personaj-scriitorul însuşi (Nică din Amintiri din copilărie de I.Creangă)
d) personaje alegorice : mioara (Mioriţa), calul (Toma Alimoş), câinele (Baltagul)

5.După metoda de creaţie (din perspectivă estetică)

a) personaje clasice ( Ximene din Cidul de Corneille )

b) personaje romantice ( Răzvan din Răzvan şi Vidra de B.P.Hasdeu )
c) personaje realiste – tipuri literare :
- parvenitul Dinu Păturică din Ciocoii vechi şi noi de N.Filimon
- avarul : Goriot ( Moş Goriot de H.Balzac)
d) personaje în viziune modernă : Ştefan Gheorghidiu, G.Demetru Ladima
( romanele lui Camil Petrescu)