Nr.

__________/SNTOBC/__________

APROB,
Comisar şef de poliție penitenciară Vasile SCUTARU
DIRECTOR Ș.N.P.A.P. TÂRGU OCNA

CURS DE INIȚIERE A POLIȚIȘTILOR DE PENITENCIARE

- Agenți din cadrul sectorului siguranța deținerii
și regim penitenciar -

NOȚIUNI DE DREPT PENAL ȘI

DE PROTECȚIE A DREPTURILOR OMULUI
III. Noțiuni de drept procesual penal

Tema nr. 1
CITAȚIA ȘI CĂILE ORDINARE DE ATAC

PROPUN SĂ APROBAȚI, ÎNTOCMIT,

Comisar şef de poliție penitenciară Agent principal de poliție penitenciară
Ioana Manuela CHIȚOIU Andrei HANGANU
Director adjunct pentru învăţământ Profesor științe juridice și socio-umane

2021

1
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
După parcurgerea acestei teme, elevii vor fi capabili :
 să identifice şi exemplifice actele procesuale şi procedurale;
 să completeze conţinutul citaţiei;
 să întocmească un proces-verbal;
 să explice cum se comunică actele de procedură;
 să clasifice căile de atac;
 să precizeze termenele de declarare a căilor de atac;
 să explice modalităţile de declarare a căilor de atac;
 să specifice efectele pe care le produce exercitarea fiecărei căi de atac;
 să precizeze soluţiile pronunţate în căile de atac;

CONŢINUTURI:
1. Citația și comunicarea unor acte de procedură penală.
2. Apelul și contestația în procesul penal.

TIMP ALOCAT: 4 ore

TIP DE LECŢIE: - de comunicare a noilor cunoştinţe – 2 ore;

- de fixare a noilor cunoştinţe, verificare şi apreciere a
rezultatelor – 2 ore

METODE ŞI PROCEDEE DIDACTICE:

 Expunerea didactică;
 Conversaţia – dezbatere/examinatoare
 Explicația
 Problematizarea
 Harta mentală
 Verificare orală/scrisă curentă
 Apreciere verbală

MIJLOACE DE ÎNVĂŢĂMÂNT:
 suportul de curs;
 codul de procedură penală;
 materiale bibliografice;
 fişe de lucru;
 calculator/laptop;
 videoproiector.
 Prezentări Power Point
 Aplicație online – Zoom cloud meetings

2
BIBLIOGRAFIE:

 AL. BOROI, GH. NISTOREANU Drept penal şi drept procesual penal (curs selectiv
pentru licenţă), Ed. All Beck, Bucureşti, 2005;
 NICOLAE VOLONCIU – Tratat de procedură penală – parte generală, vol.I,
Ed. Paideia, Bucureşti, 1996;
 GH.MATEUŢ – Procedură penală, partea generală, vol.II, Ed. Fundaţiei
“Chemarea” Iaşi, 1996;
 MIHAIL UDROIU – Procedură penală. Partea generală, Ed. C.H. Beck,
Bucureşti,2014;
 CARMEN SILVIA PARASCHIV, MIRCEA DAMASCHIN - Drept procesual
penal, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2004;
 MIHAIL UDROIU – Fișe de procedură penală, partea generala, partea
specială, Ed. Universul Juridic, București, 2018;
 CORINA VOICU, ş.a. – Noul Cod de procedură penală. Ghid de aplicare
pentru practicieni, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2014;
 Noul Cod de procedură penală – Legea nr. 135/2010, modificat şi completat
prin Legea nr. 255/2013;

3
 Noțiuni de DREPT PROCESUAL PENAL
Tema nr. 1
CITAȚIA ȘI CĂILE ORDINARE DE ATAC

1. CITAŢIA ȘI COMUNICAREA UNOR ACTE DE PROCEDURĂ

 În desfășurarea procesului penal, principalii participanți (organele judiciare, subiecții procesuali

principali și părțile) își exercită drepturile și își aduc la îndeplinire obligațiile pe care le au prin
efectuarea unor acte cerute de specificul fiecărei faze procesuale și cauze penale.
 Dosarele penale sunt alcătuite din acte cu valoare juridică prin care se probează efectuarea
actelor procedurale sau actelor procesuale de către organele judiciare şi de către părţi, legate de
rezolvarea cauzelor penale.

Actele procesuale
Exemple

ordonanţa de începere a urmăririi penale, ordonanţa

de punere în mişcare a acţiunii penale, rechizitoriul,
ordonanţa de luare a măsurilor procesuale,
ordonanţele de clasare, încheierile de şedinţă prin
care se dispun măsuri asiguratorii, citarea părţilor,
încuviinţarea probelor, hotărârea prin care se
soluționează cauza penală ş.a.m.d.

Actele procedurale Exemple

ascultarea unui martor, ridicarea unor obiecte sau

înscrisuri, mandatele de arestare preventivă,
mandatele de aducere, citaţiile, ş.a.m.d.

Pentru a fi valabile, actele procesuale şi procedurale trebuie să îndeplinească

următoarele condiţii:

să emane de la organul
să fie emise cu să respecte condiţiile să fie scrise în limba
competent, sau partea
respectarea legii; de fond şi de formă; oficială.
arătată în lege;

Nerespectarea acestor condiţii atrage nulitatea lor !

4
 Actele pot fi clasificate după următoarele criterii:

FORMĂ OBLIGATIVITATE
SUBIECȚI

acte scrise, acte orale, acte

cum sunt cum sunt obligatorii,
ordonanţele concluziile cum sunt acte
organelor de puse în acte oficiale, acte neoficiale, procesul -
facultative,
urmărire penală, instanţă, dar cum sunt cele cum sunt actele verbal de
cercetare la cum este
încheierile de pentru care întocmite de care emană de
faţa locului sau constituirea
şedinţă sau există organele la părţi.
hotărârile ordonanţa de de partea
obligativitatea judiciare;
instanţei de înregistrării şi începere a civilă.
judecată; transcrierii lor. urmăririi
penale;

CITAȚIA

 Instituția prin intermediul căreia organele judiciare asigură prezența subiecților procesuali principali, a
părților sau a altor persoane la activitatea procesuală este CITAREA.

 În cazul citării, actul procesual îl constituie dispoziția de citare, actul procedural scris este citația, iar
actul procedural material este reprezentat de întreaga procedură prin care se realizează înștiințarea
subiectului care urmează să fie prezent la activitatea care se desfășoară în fața organelor judiciare.

Modul de citare și conținutul citației

citaţie scrisă notă telefonică

sau telegrafică

În această situație se
încheie un proces -
verbal

Citarea are caracter imperativ.

 Persoana citată este obligată să se prezinte la data şi locul stabilit de organul care a dispus citarea;
 în cazul în care părţile legal citate nu se prezintă în faţa organului judiciar, în principiu, procesul
penal poate continua şi în lipsa acestora;
 martorii, experţii şi interpreţii care nu se prezintă, pot fi sancţionaţi cu amendă judiciară;
 de asemenea, neprezentarea la citare poate atrage emiterea unui mandat de aducere.

5
 Observații:
 Comunicarea citaţiilor şi a tuturor actelor de procedură se va face din oficiu, prin agenţii procedurali ai organelor
judiciare sau prin orice salariat al acestora, prin intermediul poliţiei locale ori prin serviciul poştal sau de
curierat.
 Persoanele menţionate anterior sunt obligate să îndeplinească procedura de citare şi să comunice dovezile de
îndeplinire a acesteia înainte de termenul de citare stabilit de organul judiciar.
 Citarea se poate realiza şi prin intermediul poştei electronice sau prin orice alt sistem de mesagerie electronică,
cu acordul persoanei citate.
 Minorul cu o vârstă mai mică de 16 ani va fi citat prin intermediul părinţilor sau al tutorelui, cu excepţia cazului
în care acest lucru nu este posibil.
 Organul judiciar poate comunica şi oral persoanei prezente termenul următor, aducându-i la cunoştinţă
consecinţele neprezentării. În cursul urmăririi penale, aducerea la cunoştinţă a termenului se menţionează într-
un proces-verbal, care se semnează de către persoana astfel citată. În cursul fazei de judecată partea sau alt
subiect procesual principal prezent personal, prin reprezentant sau prin apărător ales la un termen, precum și
acela căruia, personal, prin reprezentant sau apărător ales ori prin funcționarul sau persoana însărcinată cu
Citarea şi comunicarea
primirea corespondenței, i s-a înmânatactelor
în mod de procedură
legal se fac
citația pentru în plic de
un termen închis, care
judecată nuva
mai purta
sunt citați
pentru termenele ulterioare, chiar dacă ar lipsimenţiunea:
la vreunul din aceste termene, cu excepția situațiilor în care
prezența acestora este obligatorie.
ATENȚIE !!!
Această regulă NU este valabilă pentru militari și DEȚINUȚI, aceștia FIIND CITAȚI DIN
OFICIU LA FIECARE TERMEN !!!

,,Pentru justiţie. A se înmâna cu prioritate’’.

Citaţia este individuală şi trebuie să cuprindă următoarele menţiuni:

denumirea organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată care emite citaţia,
sediul său, data emiterii şi numărul dosarului;
numele şi prenumele celui citat, calitatea în care este citat şi indicarea obiectului cauzei;
adresa celui citat, care trebuie să cuprindă în oraşe şi municipii: localitatea, judeţul,
strada, numărul şi apartamentul unde locuieşte, iar în comune: judeţul, comuna şi satul.
În citaţie se menţionează, când este cazul, orice alte date necesare pentru stabilirea
adresei celui citat;
ora, ziua, luna şi anul, locul de înfăţişare, precum şi invitarea celui citat să se prezinte la
data şi locul indicate;
menţiunea că partea citată are dreptul la un avocat cu care să se prezinte la termenul
fixat;
dacă este cazul, menţiunea că, potrivit art.90 sau art. 93 alin.(4), apărarea este
obligatorie, iar în cazul în care partea nu îşi alege un avocat, cu care să se prezinte la
termenul fixat, i se va desemna un avocat din oficiu;
menţiunea că partea citată poate, în vederea exercitării dreptului la apărare, să consulte
dosarul aflat la arhiva instanţei sau parchetului;
consecinţele neprezentării în faţa organului judiciar.

6
 Observații :

 CITAȚIA trimisă SUSPECTULUI sau INCULPATULUI trebuie să cuprindă

încadrarea juridică şi denumirea infracţiunii de care este acuzat, precum și
atenţionarea că, în caz de neprezentare, poate fi adus cu mandat de aducere.
 CITAȚIA se semnează de cel care o emite.

MANDATUL DE ADUCERE
 persoană poate fi adusă în faţa organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată pe
baza unui mandat de aducere, dacă, fiind anterior citată, nu s-a prezentat, în mod nejustificat,
iar ascultarea ori prezenţa ei este necesară, sau dacă nu a fost posibilă comunicarea
corespunzătoare a citaţiei şi împrejurările indică fără echivoc că persoana se sustrage de la
primirea citaţiei.
 Suspectul sau inculpatul poate fi adus cu mandat de aducere, chiar înainte de a fi fost chemat
prin citaţie, dacă această măsură se impune în interesul rezolvării cauzei.
 În cursul urmăririi penale mandatul de aducere se emite de către organul de urmărire penală,
iar în cursul judecăţii de către instanţă.

Locul de citare
1. Suspectul, inculpatul, părţile din proces, precum şi alte persoane

se citează la adresa unde locuiesc, iar dacă aceasta nu este cunoscută, la adresa locului lor
de muncă, prin serviciul de personal al unităţii la care lucrează. Dacă printr-o declaraţie dată în
cursul procesului penal suspectul sau inculpatul a indicat un alt loc pentru a fi citat, el este citat
la locul indicat.

Suspectul sau inculpatul are obligaţia de a comunica în termen de cel mult 3 zile organului
judiciar schimbarea adresei unde locuieşte, fiind informat cu privire la această obligaţie în cadrul
audierii şi cu privire la consecinţele nerespectării obligaţiei.
Suspectul sau inculpatul poate fi citat la sediul avocatului ales, dacă nu s-a prezentat după prima
citare legal îndeplinită. Dacă nu se cunoaşte adresa unde locuieşte suspectul sau inculpatul şi nici locul
său de muncă, se afişează o înştiinţare la sediul organului judiciar.

2. Dacă suspectul sau inculpatul locuieşte în străinătate

citarea se face, pentru primul termen, potrivit normelor de drept internaţional penal aplicabile în
relaţia cu statul solicitat, în condiţiile legii. În absenţa unei asemenea norme sau în cazul în care
instrumentul juridic internaţional aplicabil o permite, citarea se face prin scrisoare recomandată. În
acest caz, avizul de primire a scrisorii recomandate, semnat de destinatar sau refuzul de primire a
acesteia ţine loc de dovadă a îndeplinirii procedurii de citare.

La stabilirea termenului pentru înfăţişarea suspectului sau inculpatului aflat în străinătate, se ţine seama
de normele internaţionale aplicabile în relaţia cu statul pe teritoriul căruia se află suspectul sau inculpatul,
iar în lipsa unor asemenea norme, de necesitatea ca citaţia în vederea înfăţişării să fie primită cel mai
târziu cu 30 de zile înainte de ziua stabilită pentru înfăţişare.

3. Personalul misiunilor diplomatice, al oficiilor consulare şi cetăţenii români trimişi să lucreze în

cadrul organizaţiilor internaţionale, membrii de familie care locuiesc cu ei, cât timp se află în
străinătate, precum şi cetăţenii români aflaţi în străinătate în interes de serviciu, inclusiv membrii
de familie care îi însoţesc
se citează prin intermediul unităţilor care i-au trimis în străinătate.

7
4. Bolnavii sau persoanele aflate, după caz, în spitale, aşezăminte medicale ori de asistenţă
socială
se citează prin administraţia acestora (chiar şi în cazul în care a fost prezent la
vreunul din termenele anterioare).

5. DEȚINUȚII

!
se citează la locul de deţinere, prin administraţia acestuia. O copie a
citației se comunică și administrației locului de deținere.

6. Militarii
se citează la unitatea din care fac parte, prin comandantul acesteia

7. Pentru persoanele care alcătuiesc echipajul unei nave maritime sau fluviale, aflate în cursă

citarea se face la căpitănia portului unde este înregistrată nava.

8. Persoanele juridice

se citează la sediul acestora, prin reprezentantul legal.

 Citarea prin intermediul poştei electronice sau al unui sistem de mesagerie electronică
se face la adresa electronică ori la coordonatele care au fost indicate în acest scop
organului judiciar de către persoana citată sau de către reprezentantul ei.

Înmânarea citaţiei:

Citaţia se înmânează, care va semna dovada

personal celui citat
oriunde este găsit, de primire.

OBSERVAȚII :

 Dacă persoana citată nu vrea să primească citaţia, persoana însărcinată să comunice citaţia va
afişa pe uşa destinatarului o înştiinţare, încheind un proces - verbal cu privire la împrejurările
constatate.
 Dacă persoana citată, primind citaţia, refuză sau nu poate să semneze dovada de primire,
persoana însărcinată să comunice citaţia încheie despre aceasta un proces - verbal.
 În cazul în care scrisoarea recomandată prin care se citează un suspect sau inculpat care locuieşte
în străinătate nu poate fi înmânată, precum şi în cazul în care statul destinatarului nu permite
citarea prin poştă, citaţia se va afişa la sediul parchetului sau al instanţei, după caz.
 Citarea se poate realiza şi prin intermediul autorităţilor competente ale statului străin dacă: adresa
celui citat este necunoscută sau inexactă, nu a fost posibilă trimiterea citaţiei prin intermediul poştei,
dacă citarea prin poştă a fost ineficientă sau necorespunzătoare.
 Când citarea se face la locul de muncă, la spital, la locul de deţinere sau la o unitate militară,
aceste unităţi sunt obligate a înmâna de îndată citaţia persoanei citate sub luare de dovadă,
certificându-i semnătura sau arătând motivul pentru care nu s-a putut obţine semnătura.
Dovada este predată agentului procedural, care o înaintează organului de urmărire penală
sau instanţei de judecată emitente a citaţiei.
 Citaţia destinată unei instituţii sau autorităţi publice ori altei persoane juridice se predă la
registratură sau funcţionarului însărcinat cu primirea corespondenţei.

8
 Înmânarea citaţiei altor persoane

1. Dacă persoana citată nu se află acasă, agentul 2. Dacă persoana citată locuieşte într-un imobil cu
înmânează citaţia soţului, unei rude sau oricărei mai multe apartamente sau într-un hotel, în lipsa
persoane care locuieşte cu ea, ori care în mod soţului, unei rude sau oricărei persoane care
obişnuit îi primeşte corespondenţa. locuieşte cu ea, citaţia se predă
 Citaţia nu poate fi înmânata unui minor sub 14 ani administratorului, portarului ori celui care în mod
sau unei persoane lipsite de discernământ; obişnuit îl înlocuieşte.

OBSERVAȚII :

 Persoana care primeşte citaţia semnează dovada de primire, iar agentul, certificând identitatea şi semnătura,
încheie proces-verbal. Dacă aceasta refuză sau nu poate semna dovada de primire, agentul afişează citaţia pe
uşa locuinţei, încheind proces-verbal.
 În lipsa persoanelor arătate mai sus, agentul este obligat să se intereseze când poate găsi persoana citată pentru
a-i înmâna citaţia. Când nici pe această cale nu se poate ajunge la înmânare, agentul afişează o înştiinţare pe
uşa locuinţei persoanei citate.
 În cazul când persoana citată locuieşte într-un imobil cu mai multe apartamente sau într-un hotel, dacă în citaţie
nu s-a indicat apartamentul ori camera în care locuieşte, agentul este obligat să facă investigaţii pentru a afla
aceasta. Dacă investigaţiile au rămas fără rezultat, agentul afişează citaţia pe uşa principală a clădirii, încheind
proces-verbal şi făcând menţiune despre împrejurările care au făcut imposibilă înmânarea citaţiei.
 Când comunicarea citaţiei nu se poate face, deoarece imobilul nu există, este nelocuit ori destinatarul nu mai
locuieşte în imobilul respectiv, sau atunci când comunicarea nu poate fi făcută din alte motive asemănătoare,
agentul întocmeşte un proces-verbal în care menţionează situaţiile constatate, pe care îl trimite organului judiciar
care a dispus citarea.

În penitenciare, în continuarea procedurii penale, sunt realizate următoarele activități:

La primirea citaţiilor sau a altor acte de procedură penală, pentru care

persoana privată de libertate trebuie să semneze o dovadă de luare la cunoştinţă, a
cărei restituire către organul emitent este obligatorie, polițistul de penitenciare
procedează după cum urmează:
a) pune actul de procedură la dispoziţia persoanei private de libertate pentru a fi citit,
numai după ce s-au făcut menţiunile necesare în documentarul penal şi actul a fost
înregistrat în sistemul informatic;
b) solicită persoanei private de libertate să semneze dovada de îndeplinire a procedurii şi
actul de procedură comunicat, menţionând data;
c) semnează în rubrica anume desemnată din actul procedural;
d) expediază dovada de comunicare a actului de procedură organului emitent.

Când persoana privată de libertate refuză sau din motive medicale nu poate
semna, în locul dovezii de primire a citaţiei sau a altui act de procedură, se
întocmeşte un proces-verbal de către polițistul de penitenciare însărcinat cu îndeplinirea
procedurii, contrasemnat de şeful secţiei, directorul adjunct pentru siguranţa deţinerii şi
regim penitenciar şi după caz, medicul unităţii, iar procesul-verbal se trimite organului
emitent al actului, în locul dovezii de îndeplinire a procedurii

9
 Comunicarea altor acte procedurale

COMUNICAREA
actul procedural prin care persoanele care participă la
procesul penal sunt încunoştinţate despre luarea unor
măsuri sau efectuarea unor acte de către organele judiciare.

COMUNICAREA se face prin trimiterea unei copii de pe actul procesual (de exemplu,
inculpatului arestat i se comunică, în copie, rechizitoriul, copia
minutei sentinţei penale se comunică procurorului şi în cazul în care
inculpatul este arestat, administraţiei locului de deţinere, în vederea
exercitării căii de atac) sau prin înştiinţarea despre un act procesual
sau măsura procesuală ce a fost efectuată/luată sau care urmează
să fie efectuată/luată

Comunicarea

se face din oficiu în

toate cazurile în
sau se face la
care legea prevede
cerere
că aceasta este
obligatorie

ÎN CAZUL DEŢINUŢILOR, comunicarea celorlalte acte de procedură se face prin fax sau
prin orice alt mijloc de comunicare electronică disponibil la locul de detenţie, cu
excepția citațiilor.

Accesul la bazele electronice de date

În vederea realizării procedurii de citare, a comunicării actelor de procedură

sau a aducerii cu mandat la desfăşurarea procedurilor, procurorul sau instanţa de
judecată au drept de acces direct la bazele electronice de date deţinute de
organele administraţiei de stat.

10
2. APELUL ȘI CONTESTAȚIA ÎN PROCESUL PENAL

Argument: Judecata reprezintă cea mai importantă fază a procesului

penal, întrucât are ca obiect soluţionarea definitivă a cauzei penale, adică
problema existenţei faptei penale, a vinovăţiei făptuitorului şi a aplicării unei
sancţiuni, toate acestea reflectate de convingerea judecătorilor, întemeiată pe
discuţiile şi probele din şedinţa de judecată, convingere concretizată în hotărârea
judecătorească. Cu toate acestea, ca orice activitate umană, şi judecata poate fi
supusă erorilor săvârşite de către judecători în îndeplinirea sarcinilor ce le revin.
De asemenea şi părţile, voluntar sau involuntar, îşi pot aduce aportul la o greşită
soluţionare a cauzei. De aici rezultă necesitatea ca o primă judecată să poată fi
urmată de o judecată subsecventă, prin mijlocirea căreia să fie înlăturate greşelile
comise cu ocazia primei judecăţi, astfel încât numai hotărârile legale şi temeinice
să rămână în autoritatea lucrului judecat. Tocmai de aici rezidă, astfel, importanța
căilor de atac în procesul penal.

Aspecte generale cu privire la căile de atac

Calea de atac este o instituție procesuală prin care se creează posibilitatea

reexaminării în condițiile legii a unei hotărâri judecătorești, spre a îndrepta
eventualele erori săvârșite cu ocazia soluționării cauzei.
Acestea dau posibilitatea de a îndrepta greşelile săvârşite de instanţele de
judecată, prin aducerea lor la cunoştinţa instanţelor superioare, care exercită
controlul asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârii care se contestă, atât ca urmare a
motivelor invocate de justițiabili, cât şi pe calea autocontrolului.
Se realizează astfel controlul judiciar care, are drept urmare îndreptarea
hotărârilor judecătoreşti greşite, sau confirmarea celor legale şi temeinice şi se
exercită ca urmare a plângerii părţilor nemulţumite sau a procurorului.

Căile de atac constituie astfel un mijloc reparator, un remediu procesual

- susceptibil de folosire facultativă - prin care se realizează o soluţionare legală şi
temeinică a cauzelor penale.

În ce priveşte părţile, faptul că hotărârea ce se va pronunţa poate fi

desfiinţată prin intermediul căilor de atac le stimulează să aibă o poziţie activă în
cadrul procesului, să se apere cât mai complet, deoarece, sperând într-o soluţie
favorabilă, fiecare parte are interesul să se pronunţe o hotărâre care să nu fie ulterior
desfiinţată în calea de atac exercitată de procuror sau de o altă parte în proces. Dar
existenţa căilor de atac şi posibilitatea de a le exercita constituie, de asemenea, o
garanţie a dreptului la apărare, dă părţilor certitudinea că dacă totuşi hotărârea
pronunţată este greşită, va putea fi desfiinţată, că dreptul lor nu este compromis prin
pronunţarea unei hotărâri nelegale şi netemeinice ceea ce este de natură să întărească
încrederea în justiţie.

11
  Ce trebuie știut despre hotărârea judecătorească penală?
 Constituie cel mai important act al procesului penal pentru că ea
soluţionează definitiv cauza penală, finalizând tragerea la răspundere penală prin
aplicarea pedepsei celui vinovat sau, dacă este cazul, achitând pe cel trimis în
judecată ori încetând procesul penal.
 Activitatea de judecată care precede orice hotărâre judecătorească este
organizată în două faze: judecata în primă instanţă, judecata în apel / contestație.
 Judecata în apel şi contestația nu sunt faze obligatorii, întrucât dacă
persoanele sunt de acord cu hotărârea pronunţată de prima instanţă, vor renunţa să
declara apel şi contestație, şi aceasta va rămâne definitivă în această fază a
judecăţii.

De reținut:
căi de atac ordinare
 Căile de atac împotriva
hotărârilor judecătoreşti greşite, căi de atac extraordinare
sunt de două feluri:

 Căile de atac ordinare Apelul

sunt:
Contestația

 Căile de atac extraordinare Contestaţia în anulare

sunt:
Recursul în casație

Revizuirea

Redeschiderea procesului
penal în cazul judecății în lipsa
persoanei condamnate.
Căile de atac ordinare - APELUL
 Ce se urmărește prin declararea apelului ?
 Îndreptarea acelor greşeli comise de instanţă care au cauzat vreun
prejudiciu.
 Se poate declara împotriva sentinţelor prin care instanţa a soluţionat prima
dată procesul penal.
 Ce greşeli se pot îndrepta prin apel ?
 În calitate sa de inculpat, acesta poate fi nemulţumit de condamnare
deoarece este nevinovat, a comis altă infracţiune, pedeapsa este prea severă, exista
o cauză de înlăturare a executării pedepsei (amnistia) ori de reducere a pedepsei
(graţierea), nu i s-au reţinut circumstanţe favorabile ori s-au reţinut în mod greşit
circumstanţe care îi agravează situaţia. De asemenea, poate să nu fie de acord cu
motivul pentru care a fost achitat sau s-a încetat procesul penal. Din punct de vedere
civil, acesta poate contesta obligarea la despăgubiri ori cuantumul acestora.

12
  În calitate de persoană vătămată în procesele declanşate prin plângere
prealabilă, acesta poate ataca sentinţa numai pe latură penală, fără a putea invoca şi
nemulţumiri privind modul de soluţionare a despăgubirilor ori a altor măsuri de
reparare a pagubelor comise prin infracţiune.
 În calitate de parte civilă ori parte responsabilă civilmente, acesta poate
arăta numai motivele pentru care nu este de acord cu măsurile luate pentru
repararea pagubelor cauzate prin infracţiune.
 Dacă a participat în proces ca martor, expert, interpret sau apărător, acesta
poate ataca sentinţa numai cu privire la greşeli privind cheltuielile judiciare ce au fost
acordate.
 Fără a avea una din calităţile de mai sus, o altă persoană poate face apel
dacă prin sentinţă se aduce o vătămare intereselor legitime ale acesteia.

 Cine poate declara apelul ?

 Persoanele arătate mai sus, reprezentanţii legali ai acestora, apărătorul, iar
pentru inculpat, şi soţul acestuia. De asemenea, coform art. 409 Cod procedură
penală și procurorul poate face apel.

 Termenul în care trebuie declarat apelul Apelul trebuie declarat

Inexistenţa unui termen de apel ar
putea conduce fie la executarea de
îndată a hotărârii penale, fie la
posibilitatea atacării oricând cu apel a
unor asemenea hotărâri. Existenţa unui
termen de apel răspunde atât nevoii de
a se asigura un control judecătoresc
asupra hotărârilor pronunţate, înainte
de a se trece la punerea lor în
executare, cât şi necesitatea de a se
asigura operativitatea în procesul
penal.
Potrivit art.410 alin.1
C.p.p. termenul de apel
este de 10 zile, pentru
procuror, persoana vătămată
şi părţi, dacă legea nu
dispune altfel, şi curge de la
comunicarea copiei minutei.
Acesta este termenul general
de apel (sau de drept comun).
într-un termen fix, determinat
prin lege. Fixarea unui termen
de apel se justifică prin
necesitatea de a se asigura
exercitarea controlului judiciar
într-un timp rezonabil şi, prin
aceasta, promptitudinea
represiunii.
Termenul de apel prevăzut de lege
are caracterul unui termen legal
imperativ. În consecinţă,
neexercitarea dreptului de apel
înăuntrul acestui termen atrage,
pentru titularul său, decăderea din
acest drept şi nulitatea cererii,
făcând ca hotărârea primei
instanţe să treacă în puterea
lucrului judecat.

13
  Termenul de apel se calculează pe zile libere, cu prorogarea(prelungirea),
când este cazul, a momentului final. În cazul în care ultima zi a termenului de apel
este o zi nelucrătoare (duminica, altă zi declarată sărbătoare legală sau în care
serviciul este legal suspendat) are loc o prorogare legală, în sensul că termenul va
expira la sfârşitul primei zile lucrătoare care urmează. Zilele nelucrătoare din
interiorul termenului sunt asimilate celor lucrătoare şi deci sunt luate în considerare la
calcularea acestuia. Apelul se consideră făcut în termen şi dacă - în loc de a fi depus
la instanţă, aşa cum se prevede în art. 413 C.p.p., alin. 1 - a fost depus în termenul
prevăzut de lege la administraţia locului de deţinere sau la oficiul poştal cu scrisoare
recomandată.

Persoanele aflate în stare de detenţie

pot depune cererea scrisă de apel şi la
 Cererea de apel administraţia locului de deţinere, ori pot
declara şi oral apel, administraţia având
obligaţia să întocmească un proces-
verbal în care ia act de voinţa lor şi îl
Pentru a declara apel, înaintează la instanţă.
trebuie întocmit un
înscris, semnat în mod
obligatoriu şi depus la
aceeaşi instanţă care a
dat sentinţa.
Primind cererea, instanţa a cărei
hotărâre se atacă este obligată să o trimită
de îndată împreună cu dosarul, instanţei de
apel. Depunerea cererii de apel, în mod
greşit, la instanţa de apel nu atrage
anularea acesteia. Pentru persoanele
aflate în stare de deţinere data declarării
apelului va fi data la care cererea a fost
înregistrată la administraţia locului de
deţinere, indiferent de data la care cererea
de apel a fost primită şi înregistrată la
instanţa de judecată.

 Conţinutul cererii de apel

 Legea prevede o formalitate obligatorie cu privire la cererea de apel, fiind
indicat a se face următoarele menţiuni: numărul dosarului, data și numărul sentinței
sau încheierii atacate, denumirea instanței care a pronunțat hotărârea, numele,
prenumele, codul numeric personal şi adresa, calitatea, semnătura.
 Motivele prin care se arată nemulţumirea față de hotărârea instanţei pot fi
formulate şi ulterior, în cadrul unui memoriu distinct.
 Motivele de apel trebuie depuse cel mai târziu până în ziua judecăţii, dar
pot fi formulate şi oral, chiar în ziua judecăţii.

14
 Observație: Semnarea de către inculpatul aflat în
stare de detenție a dovezii de primire a dispozitivului
hotărârii cu mențiunea "Fac Apel", echivalează cu
declararea în termen a apelului, întrucât dovada de primire
cuprinde toate datele necesare identificării cauzei, precum
și datele personale ale inculpatului, iar din mențiunea
făcută sub semnătură rezultă manifestarea de voință a
acestuia de a face apel !

 Formalităţile în faţa instanţei de apel

 Cererea de apel, împreună cu dosarul în care s-a pronunţat hotărârea
atacată se înaintează la instanţa de apel.
 Preşedintele instanței de apel fixează termenul pentru judecarea apelului şi
dispune citarea justițiabililor pentru acest termen.
 Pentru persoanele aflate în stare de deținere, judecarea apelului nu poate
avea loc decât în prezenţa acestora.
 În vederea soluţionării apelului, instanţa poate da o nouă apreciere probelor
şi poate administra orice noi probe pe care le consideră necesare. Se va avea grijă
însă, ca instanţa să judece toate motivele de apel care au fost invocate.
 Până la terminarea dezbaterilor în faţa instanţei de apel, există posibilitatea
de a retrage apelul declarat.

 Soluţiile instanţei de apel

a) tardiv (atunci când declaraţia de apel nu a
Respingerea apelului fost făcută în termenul prevăzut de lege ori
atunci când instanţa de control judiciar respinge
Prin respingerea apelului, cererea de repunere în termenul de apel) sau
se menţine hotărârea atacată, inadmisibil (presupune că apelul a fost
iar judecata în apel ia sfârşit. declarat împotriva unei hotărâri care este
Cazurile de respingere a apelului: definitivă sau de o persoană care nu are calitate
procesuală activă ori care, faţă de calitatea
procesuală avută în cauză, nu poate formula
criticile prezentate în motivele de apel);
b) nefondat (în cazul în care instanţa
de control judiciar analizând cauza
penală constată prin raportare la
motivele de apel şi la orice alte
împrejurări de fapt sau de drept că
soluţia primei instanţe este legală şi
temeinică, va dispune respingerea
apelului ca nefondat).

15
 Admiterea apelului

Instanţa de apel pronunţă această

soluţie atunci când constată că hotărârea 1. pronunţarea unei
atacată este fie nelegală, datorită unei noi hotărâri de către
greşite aplicări a normelor de drept penal, însăşi instanţa de
material sau procesual, fie netemeinică, 2.dispunerea
apel;
din cauza unei greşite stabiliri a rejudecării de către
situaţiei de fapt. instanţa a cărei
hotărâre a fost
Admiterea apelului implică întotdeauna desfiinţată;
desfiinţarea hotărârii atacate şi pronunţarea unei noi
hotărâri. Soluţia de admitere a apelului şi de desfiinţare
a sentinţei primei instanţe este însoţită întotdeauna de
una din următoarele soluţii subsecvente: 3.dispunerea
rejudecării de către
instanţa competentă.
 Efectele exercitării căii de atac a apelului
Efectul suspensiv - al unei căi de atac constă în aceea că în
cursul termenului de atac şi, după aceea, în cursul judecăţii căii de atac, hotărârea
este împiedicată să rămână definitivă şi executarea ei suspendată. La baza efectului
suspensiv al apelului se afla prezumţia de nevinovăţie.

Efectul devolutiv. Este vorba de transmiterea unui drept - dreptul de a

judeca - de la judecătorul de grad inferior la un judecător de grad superior; în acest fel
cauza este repusă în discuţie, pentru o nouă judecată, înaintea instanţei sesizate cu
calea de atac.
În cazul apelului, instanţa căreia i se transmite cauza capătă, astfel,
împuternicirea de a o rejudeca, prin efectuarea unui nou examen al chestiunilor de fapt
şi de drept care au format obiectul judecăţii anterioare şi, dacă este cazul, prin
adoptarea, pe baza propriei evaluări a datelor cauzei, a unei soluţii diferite de cea
pronunţată de instanţa a cărei hotărâre a fost atacată.

Efectul neagravării situaţiei în propriul apel. Instanţa de apel, soluţionând

cauza, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat apel. De asemenea,
în apelul declarat de procuror în favoarea unei părţi, instanţa de apel nu poate agrava situaţia
acesteia. Acest efect este incident numai dacă în cauză a fost exercitat apelul de o parte sau
de mai multe părţi care au aceleaşi interese, dacă pe lângă apelul părţii în cauză a declarat
apel şi o parte cu interese contrare, persoana vătămată sau procurorul (dacă apelul este în
defavoare), instanţa de apel nu mai este legată de neagravarea situaţiei.

Efectul extensiv. Art. 419 C.p.p., care este sediul materiei, prevede că
"instanţa de apel examinează cauza prin extindere şi cu privire la părţile care nu au
declarat apel sau la care acesta nu se referă, putând hotărî şi în privinţa lor, fără să
poată crea acestor părţi o situaţie mai grea".

16
 CONTESTAȚIA

 Este o cale de atac ordinară, ce poate fi exercitată numai atunci când legea
prevede în mod expres că împotriva anumitor hotărâri judecătoreşti poate fi declarată
contestaţia. Contestaţia se utilizează drept cale de atac în principal, în materia
măsurilor preventive și a executării sancțiunilor penale/hotărârilor penale.

 Titularii contestaţiei
Această cale de atac poate fi declarată de către procuror, de subiecţii
procesuali la care se referă hotărârea atacată, precum şi de către persoanele ale
căror interese legitime au fost vătămate prin respectiva
hotărâre.

 Termenul de declarare a contestaţiei TERMEN : 3 zile

Termenul de contestație este de 3 zile iar aceasta care curge de la

se depune în scris la judecătorul de drepturi şi libertăţi, pronunţare pentru
judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, la procuror şi de la
instanţa care a pronunţat hotărârea care se atacă şi se comunicare pentru
motivează până la termenul stabilit pentru soluţionare. celelalte persoane.

 Soluţionarea contestaţiei
Competenţa de soluţionare a contestaţiei revine judecătorului de drepturi şi
libertăţi, judecătorului de cameră preliminară de la instanţa superioară ori instanţei
superioare în grad celei care a pronunţat hotărârea atacată.
Contestaţia se judecă în şedinţă publică, cu participarea procurorului. Pentru
judecarea contestaţiei se citează persoana care a făcut contestaţia precum şi
persoanele la care se referă hotărârea atacată.
Soluţionarea contestaţiei se realizează printr-o decizie care nu mai este
supusă niciunei căi de atac.
Soluţiile care se pot da asupra contestaţiei sunt:
 respingerea
 admiterea contestaţiei.
Contestaţia va fi respinsă ori de câte ori este tardivă, inadmisibilă sau
nefondată.
În caz de admitere a contestaţiei, se poate proceda la:
 desfiinţarea hotărârii atacate şi soluţionarea cauzei;
 desfiinţarea hotărârii atacate şi dispunerea rejudecării cauzei de către
judecătorul ori instanţa care a pronunţat-o.

Foarte important: Contestația are efect suspensiv, devolutiv și de

neagravare a situației penale. Ca excepție, pot exista dispoziții speciale
derogatorii care să consacre caracterul executoriu al hotărârii contestate ( de
ex. nu are caracter suspensiv contestația formulată împotriva încheierii prin
care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive).

17