Dialogul părinți copii

Încă de la naştere, fiecare copil are un stil al său unic. Părinţii cu mai mulţi copiii se
minunează de cât de diferiţi sunt copiii lor între ei. Pe parcursul creşterii sale, copilul
îşi scrie povestea propriei dezvoltări, având originalitatea şi individualitatea lui precum
şi nevoi specifice care vor îi vor genera şi motiva evoluţia şi comportamentul.
De ce este atât de
importantă Pentru că aceasta determină dezvoltarea
această relaţie copilului şi împlinirea adecvată a nevoilor sale.
părinţi-copii ?
 În primul rând copiii au nevoie de:

• Dragoste: să fie iubiţi, să se simtă iubiţi, să li se spună că sunt iubiţi, să li se arate că

sunt iubiţi, şi asta indiferent de comportamentul lor, şi la bine şi la rău.

• Copiii au nevoie şi de reguli, limite şi graniţe

Existenţa unui program, a unor cadre şi reguli ştiute şi

respectate atât de parinţi cât şi de copil, dau copilului un
sentiment de siguranţă şi îl învaţă pe mai târziu să fie
ordonat şi să se supună autorităţii (profesori, şefi, etc).
 În contextul acestor reguli, apare şi disciplinarea
pozitivă, facută cu dragoste. Atenţie la limbajul
folosit. De multe ori, părintele furios ţipă la copil, îl
etichetează (eşti prost, incapabil, rău, etc) sau îl
ridiculizează (râde de el), devenind în final agresiv.
Copiii mici vor dezvolta teamă iar copiii mai mari
vor deveni mânioşi la rândul lor (sămânţa rebeliunii
lor de mai târziu). Disciplinarea adecvată presupune
afecţiune, consecvenţă (când promiţi o pedeapsă te
ţii de cuvânt), răbdare şi fermitate. În acest context al
disciplinării, copilul poate învăţa şi ce înseamnă a fi
iertat şi a ierta, prin excepţii de la regulă bine gândite
de părinte.
• Un alt aspect important legat de relaţia
părinte-copil este respectul pe care
părinţii îl acordă copilului.
Respectându-l, el se va simţi valorizat,
tratat de la egal la egal cu ceilalţi
membrii ai familiei. Nu ezitaţi
niciodată să vă cereţi scuze dacă aţi
greşit cu ceva faţă de el să îi spuneţi
“iartă-mă”, “îmi cer scuze” sau să-i
mulţumiţi. Exemplul personal este mai
important decât o mie de cuvinte.
• Acceptarea este o altă nevoie a copilului dvs.

Ca şi adultul, el are nevoie să se simtă acceptat ca persoană chiar şi

atunci când comportamentele lui sunt mai greu de tolerat. El nu
trebuie respins pentru comportamentele lui (“nu vreau să te mai văd
pentru că ai fost obraznic”). Discuţia se realizează explicându-i ce
nu toleraţi din comportamentul lui şi nu pe el ca persoană.
 • Copiii au nevoie şi de timp
Timp de calitate petrecut cu părinţii, timp de care din pacate în zilele
noastre toţi dispunem din ce în ce mai puţin

• Pentru toate acestea,

răbdarea este esenţială.
Învăţarea, adică ceea ce face
copilul cât este copil, are loc prin
încercare-testare, reuşite, greşeli,
repetări, în toate acestea fiind
îndrumat de părinţi, în corelaţie cu
abilităţile şi individualitatea
copilului. Pentru toate acestea este
nevoie de răbdare.
 Atașamentul părinte-copil
Exista mai multe tipuri de atașament intre copii si parinți, iar specialiștii au reușit să le
împartă in 4 categorii mari:

1. Atașamentul securizant - este cea mai strânsă și puternică legătură, in care copiii
depind de părinți foarte mult din nevoia de a se simți in siguranță;
2. Atașamentul evitant - Sunt copiii care realizează că dependența de parinți nu le asigură
acea siguranță și protecție de care au nevoie si aleg să aibă grijă de ei singuri;
3. Atașament ambivalent - nu sunt complet siguri de ceea ce simt, se folosesc de
observarea modurilor din trecut in care au atras atenția parinților pentru a le folosi in
viitor pentru a-și atinge scopu;
4. Atașamanentul dezorganizat - copiii nu știu la ce să se aștepte de la parinții lor,ei nu
știu să "citească" felul in care reacționează părinții pentru a se putea folosi de ei in
atingerea scopurilor și in satisfacerea dorințelor, ei fac lucruri fară nici o noima.
 Educația este esențiala in creterea unui copil matur si responsabil. Parinții sunt cei care
trasează direcțiile de educație ale copilului. In functțe de acestea, ei se diferențiază in mai multe
tipuri de parinți si de legături cu copiii:

1. Parinții indulgenți - o educație fără restricții, deci o permisivitate foarte mare in acțiunile
copilului. Copilul se transformă in adult, iar parintele in copil. Relația dintre părinți si copii
nu există intr-o astfel de postură;
2. Parintele indiferent - care nu se implică foarte mult in educația si creșterea copilului. El nu
este respectat, ci mai degrabă ignorat. Practic, nu se construiește niciun fel de relație intre un
astfel de parinte și copilul lui, pentru că lipsesc interacțiunile dintre ei.
3. Parintele protector- acesta poate fi extrem de sufocant pentru copil, pe masură ce crește, el
"scapă din mâna" parinților, tocmai din cauza faptului că a primit o prea mare protecie in
copilărie. Ajung să mintă și să facă lucruri nepotrivite din dorința de a explora si de a invăța
lucruri noi, la care nu au avut in trecut acces.
 Cum construiesti o legatura pozitiva
cu copilul tau?

• Spune-i mereu că îl iubești – deși se subîntelege că parinții își iubesc copii, ei au nevoie
să audă frecvent asta de la tine.

• Fă cunoscute copilului credințele si convingerile tale – lasă-l să te cunoască mai bine

prin intermediul lor și să construiți o relație consolidându-le impreuna.

• Crește odata cu copilul tău – pentru aceasta trebuie să faci un lucru foarte simplu: să te
joci cu el, să te implici cât poți in lumea lui, să-i fii aproape.
• Stabilește și păstreaza o rutină de seară, înainte de culcare – creează momente unice și
speciale intre tine si copil prin citirea unei povești sau printr-o discuție ca de la părinte la
copil la ceas de seară.

• Luați masa in familie – faceti un obicei de a mânca odată cu copilul sau de a stabili un
program de masă astfel incât să se reunească toata familia in jurul ei;

• Respecta-ți copilul – acest lucru nu inseamna ca trebuie sa i te supui; respectul se

manifesta prin simplul fapt de a avea grija de el, de a-i nu ii ignora dorințele si alegerile;
chiar dacă ele nu sunt potrivite, nu le ignora, explică-i intotdeauna de ce nu pot fi puse in
practică.

• Fă din copil o prioritate in viața ta – in masura in care poți, pune-l pe primul loc;
 Concluzia:
Legătura părinte-copil trebuie sa fie una pozitivă și echilibrata și să crească progresiv.
Ea este menită saă atragă fericire, liniște, siguranță și zâmbete. Dacă parinții iși cresc
copiii cu dragoste, căldură, grijă și multă răbdare atunci aceștia vor crește ca maturi
responsabili, sănătoși și cu multă ambiție. Totuși, aceste legături intre părinți și copii
diferă in funcție de religie, rădăcini de familie sau principi
 Webografie:

http://www.psihosolutii.ro/content/index.php/psihoterapia-copilului/50-relatia-parinte-copil.html

http://cronicileunuipsihoterapeut.ro/2012/07/02/cand-parintii-au-uitat-ca-odata-au-fost-si-ei-copii-sa
u-despre-dificultati-in-relatia-parinti

http://www.copilul.ro/pentru-mama/sentimente/Legatura-dintre-parinti-si-copii-lor-a7405