A fost cândva pământul străveziu - Lucian Blaga

A fost când va pămâ nt ul nost ru st ra veziu

ca apele de munte-n toate ale sale,

în si ne îngă nând izvod ul clar şi viu.

S-a-ntunecat apoi lăuntric, ca de -o j ale,

de bezne tari ce-n nici un grai nu se descriu.

Aceast-a fost când o sălbatică risipă

de frumuseţi prilej dădu î ntâia oară

păcatului să-şi facă pe sub a rbori ca le?

Nu pot să ştiu ce -a fost prin vre mi, odinioară,

ştiu doar ce văd: sub pasul tă u, pe unde treci

sau stai, pămâ ntul î nc -o dată, pentr- o clipă,

cu mo rţii săi zâ mbind, se face stră veziu.

Ca-n ape fără prunduri, fabuloase, reci,

arzând se văd minuni - pri n l utul p urpuri u.