Jacques de

(,
la Rocheterie

CORPUL OMENESC
 ~
Prezenta simbologie a viselor a fost alcatuit~ în spiritul celebrului psihiatru
elvetian.
'''''''~ Cari Gustav Jung.
Aceasta nu pel).tru ca formatia si practica noastra s-ar rezuma la psihologia
analitica, ci pentru ca alte discipline (si chiar djntre cele M,aÎnotorii!); experimentate
înaintea celei a lui Jung, s-au dovedit a fi nu doai",preâ' putin eficiente, ci
chiar deformante. Pasionati fiind de simbolism, ale carur'bnaghu consideram a
se ridica la un nivel universal, ne-am straduit sa gasim o cale, o mOdalitate de a «ampli-
fica» semnificatia continutului pe care, prin Iiitermediul acestor~iIepreientari ana1ogice,
inconstientul ni-l pune în fata noastra sub forma, de mesaje si avertismente onirice.
Qriginalitatea intrinseca a psihologiei hri C.-G. Jung, ce se doreste a fi
prep(;nderent empirica, provine, în principiu, dintr-o conceptie novatoare asupra
structurii psihice, din tipologia si specificitatea jungiana a utilizarii viselor m~
procesul psihoteraputic. (Autorul)
 •
la

În masura în care întelege, oricine poate sa

compileze ce vrea din opera mea, dar sa nu
spuna "asta este Jung" daca nu este "Jung"!
c.-G. Jung catre A. Teillar
 Coperta: Cristian NEGOI
Tehnoredactor: Adrian STANCIU

Jacques de La Rocheterie, La symbologie des n?ves.

©Edition Imago, 2001

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a României

ROCHETERIE, JACQUES de La
Simbologia viselor / Jacques de La Rocheterie ;
trad.: Iulian Dragomir. - Bucuresti : Artemis, 2006
2 voI.
ISBN (l0) 973-566-144-6; ISBN (13) 978-973-566-144-1
VoI. 1. - Bibliogr. - ISBN (l0) 973-566-142-X;
ISBN (13) 978-973-566-142-7

1. Dragomir, Iulian (trad.)

159.963.3
398.7

Toate drepturile rezervate Editurii ARTEMIS.

Nici o parte din acest volum nu poate fi copiata fara
permisiunea scrisa a Editurii ARTEMIS.

Editura ARTEMIS: Piata Presei Libere m.1, sector 1,

corp B1, c.P. 33-120
cod 013701, Bucuresti
tel/fax.: (021) 310.74.59
(021) 318.83.
e-mail: difuzare@semneartemis.;o

Departament difuzare: tel: (021) 310. - -L59

(021) 311A9.36
074435- 821
07430-3999

Tiparul executat la SEMNE '94 SRL

tel: (021) 667.08.20
0744357 028
Jacques de la Roche'terie

CORPUL OMENESC

Tr aoucere oe
IULIAN DRAGOMIR

Editura O Artemis
 5

INTRODUCERE

Prezenta simbologie a viselor a fost alcatuita în spiritul junghian.

Aceasta nu pentru ca fOlmatia si practica noastra s-ar rezuma la psihologia
analitica, ci pentru ca alte discipline (si chiar dintre cele mai notorii!), experimen-
tate înaintea celei a lui Jung, s-au dovedit a fi nu doar prea putin eficiente, ci chiar
deformante.
Pasionati fiind de simbolism, ale carui imagini consideram a se ridica la un
nivel universal, ne-am straduit sa gasim o cale, o modalitate de a «amplifica»! sem-
nificatia continutului pe care, prin intermediul acestor reprezentari analogice,
inconstientul ni-l pune în fata noastra sub forma de mesaje si avertismente onirice2.
Originalitate a intrinseca a psihologiei lui C.-G. Jung, ce se doreste a fi
preponderent empirica3, provine, în principiu, dintr-o conceptie originala asupra
structurii psihice, din tipologia si specificitatea junghiana a utilizarii viselor în pro-
cesul psihoteraputic.
De fapt, în ciuda aparentelor, aceasta carte nu este un «Dictionar de
Simboluri». Jung, pe buna dreptate, a tinut sa sublinieze ca «Cheia Viselor si inter-
pretarea lor pur mecanica nu are nicio valoare, spune el, visele fiind fenomene
absolut individuale, iar simbolismul lor nu poate fi catalogat4»[.,.] «Nu exista
imagine simbolica cu o semnificatie unica si universala, sistematic stabilita.5» Si
adauga: «Este cât se poate de stupid sa credem ca ar putea exista un îndrumar
sistematic de interpretare a viselor în care sa gasim traduceri de-a gata ale sim-
bolurilor onirice. Niciun astfel de simbol "de-a gata" nu vom gasi într-un vis indi-
vidual si nici nu exista vreo interpetare a sa predeterminata si fixa. Modul în care

l. "Amplificarea» este cuvântul folosit de Jung pentru a denumi, în procesul interpretarii viselor,
«extensia si aprofundarea unei imagini cu ajutorul asociatii lor centrate în jurul unei teme a visului si
paralelele extrase din stiintele umaniste si din istoria simbolurilor (mitologie, mistica, folclor, religie
etnologie, arta etc.)>>,care pot ajuta la interpretarea visului (M v., p. 450).
2. Cf. Iov XXXIII-14.
3. De pilda, teoria «Complexelor» elaborata de el (cf. H.D.A., Cartea II).
4. Jung în L 'Homme el ses symboles, ed. Pont royal, 1964, p. 53.
5. Ibid., p. 30.
 6

inconstientul completeaza si compenseaza constientul variaza de la un individ la

altul si ne va fi imposibil sa stabilim în ce masura ar putea fi clasificate visele si
simbolurile lorl.»
Iata de ce prezenta lucrare nu-si propune decât sa indice câteva referinte,
elemente de apreciere si tendinte genera le susceptibile sa limpezeasca cât de cât
calea spre o posibila interpretare a simbolurilor onirice. Nu poate fi vorba, sub
nicio forma, de a tine locul unei analize detaliate a peripetiilor din vis, a asociati-
ilor visatorului, a afectelor sale (deseori aparent ilogice), a gradului de întelegere
de catre visator si de acceptare a interpretarii propuse. Nu ne vom referi aici decât
la «amplificare», adica la cunoasterea livresca2. Autoanaliza doar cu ajutorul
lucrarii de fata este absolut imposibila3; ar fi ca si cum cineva ar vrea sa vindece
cu ajutorul unui dictionar medical!
Pentru a sesiza mai bine mecanismul analogic care determina imaginea sim-
bolica, ne-am straduit, pe cât posibil, sa dam definitia fiecarui cuvânt, etimologia
sa, precum st expresiile populare, proverbele si zicatorile referitoare la el. Veti
observa unele repetitii, caci aceasta carte a fost conceputa nu atât pentru a fi citita,
cât mai ales spre a fi consultata; daca o informatie se repeta înseamna ca a fost
necesara la mai multe rubrici. Mai mult de atât, într-o oarecare masura, lucrarea
este doar o compilatie, întrucât nu am urmarit sa dovedim originalitate, ci sa rea-
lizam un instrument util.
Pentru citatele din VECHIUL
si NOULTESTAMENT am folosit Bibtia de la Ierusalim.4
În fine, suntem datori sa aducem multumiri Doamnei Karine Revert pentru
pretioasa sa colaborare.

1. lbid., p. 53.
2. «Doar cunostintele nu sunt suficiente pentru a interpreta un vis» (H.D.A., p. 62).
3. Cf. «A FI ORB» siA. si v., p. 119.
4. Pentru traducerea corecta în limba româna a citatelor corespunzatoare am folosit BIBLIA SAU SFÂNTA

SCRIPTURA, Editura Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa al Bisericii Ortodoxe Române,

Bucuresti, 1975 (n.t.).
 7

PSIHOLOGIA ANALITICA
a lui C.-G. Jung

Nu este usor sa oferi, în câteva cuvinte, o perspectiva asupra operei lui Jung,
data fiind contributia sa deosebita, vasta si profunda, la psihologia abisala - adica
acea psihologie care tine seama de factorii inconstienti. Vom încerca, totusi, cu
toata modestia, sa facem acest lucru în paginile care urmeaza.
Jung, psihiatru si psiholog, este al doilea dintre "cei trei mari", alaturi de FTeud
si Adler, care a cercetat pulsiile inconstientului. S-a nascut în Elvetia în 1875, în can-
tonul Thurgau, si a murit la Ziirich în 1961. Dupa terminarea studiilor la Bâle, vine
la Paris în 1902, la Salpetriere, unde lucreaza cu Pierre Janet, apoi a fost asistentul
lui Eugen Bleuler la Ziirich si, în fine, medic-sefla clinica psihiatrica a Universitatii.
Adopta cu usurinta teoriile psihanalitice ale lui Freud, caruia îi devine, dupa
1907, discipol si prieten. Dar în 1913 se desparte de maestrul sau, dezgustat de
materialismul absolut al ideilor sale. De fapt, Jung nu a fost atunci de acord cu
Freud în doua privinte: problema incestulul si notlunea de sacrificare a hegemoniei
eului. Din acest moment îsi fondeaza propria sa scoala de "psihologie analitica",
numita astfel deoarece Freud, puternic afectat de ruptura cu discipolul sau favorit,
i-a interzis sa foloseasca termenul de "psihanaliza".
De o eruditie aproape inimaginabila, Jung si-a dorit a fi în primul rând un
empiric, netragând niciodata vreo concluzie înainte de a o verifica ani în sir. Pentru
a se asigura ca teoria sa fundamentala, a "inconstientului colectiv" e bine funda-
mentala, a întreprins o vasta cercetare în Mexic, Statele Unite, Kenya, Africa de
Nord, India si Europa pentru a studia la fata locului moravurile, credintele si'psi-
hologia primitiviloL Acest lucru i-a permis sa scoata în evidenta existenta unui fond
psihic comun universal, generator de arhetipuri, imagini si simboluri, indiferent de
timp, spatiu sau psihism individual.
Ajungând aici, sa vedem care este conceptia junghiana asupra structurii
psihe-ului, adica a "ansamblului tuturor proceselor psihice, constiente si
inconstiente1". O masa de energie, numita "libido", însufleteste aceste procese.
Stim ca fiinta omeneasca este consituita din trei planuri: trup, suflet si duh. Cum se
definesc acestea:

1. T.P, p. 425.
 8

Trup: partea materiala a fiintei, posedândpulsii instinctive animale.

Suflet: (din perspectiva psihologica) «complex bine determinat de functii» în
cadrul psihe-ului, înteles ca «totalitatea proceselor constiente si inconstiente» 1 •
Sufletul constituie un fel de personalitate interioara.
Duh: principiu creator universal, sursa de energie si întelegere. Psihologic
vorbind, duhul este substanta transformatoare care se activeaza în interiorul fiintei
omenesti. Este aspectul dinamic al psihe-ului care produce si ordoneaza imaginile
psihice în vederea constientizarii lor.
«Duh» exprima o notiune de ansamblu' a vietii psihice în centrul careia se
afirma Dumnezeu, caci, zice Jung, «Dumnezeu este un dat categoric psihic si nu
fizic, decI a carui existenta poate fi constata doar psihic, ci nu fizic2». Nici
Dumnezeu, nici duhu( nu pot fi dovedite pe cale rationala, în sensul în care si
Pascal afirma ca "inima este cea care îl simte pe Dumnezeu, ci nu mintea3».
De aceea, si pentru Sfântul Ioan «Duh este Dumnezeu»4, iar acest duh cre-
ator - Cuvântul - «este lumina care lumineaza în întuneric»5, si aceasta lumina ne
permite sa ajungem la «duhul adevarului»6, adica sa descoperim «Împaratia lui
Dumnezeu care este în noi7».
Aceasta expresie evanghelica a sensului vietii corespunde exact constien-
tizarii de sine din «psihologia analitica» junghiana. Însa Jung insista asupra faptu-
lui ca «viata si duhul sunt cele doua puteri sau doua necesitati între care se situeaza
omul. Duhul, adauga el, da sens vietii, cât si posibilitatea unei evolutii mai largi.
Dar viata este indispensabila Duhului, caci adevarul sau nu ar putea fiinta daca nu
ar fi viu8». Fara materie, duhul ar sufla în van, ci doar duhul este cel care regleaza
si ordoneaza «prima materia» haotica a inconstientului.
De aceasta masa de energie care constituie totalitatea sistemului nostru psihic
nu suntem constienti decât într-o foarte mica masura. Constientul este cel în centrul
caruia troneaza, pe cât de mândru de sine, pe atât de incompetent, «ego»-ul, «eu»-l...
Acest constient este definit de Jung ca fiind «relatia dintre eu si continuturile psi-
hice. Deci exista constienta doar în masura în care eul percepe aceasta relatie9».

1. Ibid.
2. R. catre 1., p. 228.
3. Pascal, Gânduri, IV-278.
4. Ioan, IV-24.
5. lbid., 1-5.
6. Ibid., XIV-17.
7. Luca, XVII-2I.
8. PA.M, p. 94.
9. GP, p. 256. T.P, p. 440.
 9

Dincolo de zona constientei se afla insondabilul inconstient, adica, spune

Jung, «o zona care cuprinde toate con tinuturile psihice al caror raport cu eul nu este
perceptibill». Freud face din eu centrul psihicului, inconstientul reducându-se, în
esenta, la continuturile refulate, deci la «un fel de cos de gunoi plin cu mizeriile
constientul ui»2.
Jung, dimpotriva, considera ca, empiric, exista un centru global psihic
cuprinzând si constientul, si inconstientul, deci incluzând si eul, care se numeste
Sine. Eul apare astfel ca fiind subordonat Sinelui.
Sinele se exprima prin imagini simbolice multiple în mitologie si în vise:
comoara greu de gasit, Lâna de aur, Graalul, Mandala, Mandala, Rozeta, Izvorul,
Piatra Filozofala sau Ierusalimul Mesianic din Apocalipsa, de pilda.
Sinele reprezinta, de fapt, «Imago Dei» - pe care o poseda în sine orice
fiinta omeneasca, «Împaratia Domnului din noi» a Sfântului Luca3 - caci, con-
stata Gh. Adler, «d.p.d.v. psihologic, Sinele poate fi considerat ca experierea lui
Dumnezeu în noi4». El constituie ceea ce s-ar putea numi «cea mai înalta tensiune
a vietii», iar ca loc de întâlnire a tuturor contrariilor, se confunda cu ideea pe care
ne-o putem face despre Dumnezeu si Iubirea neconditionata, în sensul în care
Sfântul Ioan spune: «Dumnezeu este Iubire5.
De fapt, spune Jung, «Iubirea este unul dintre cele mai puternice motoare ale
omenescului. Consideram pe buna dreptate ca este divina caci puterea absoluta a
psihe-ului a fost numita întotdeauna Dumnezeu6».
Atenuarea hegemoniei eului asupra ansamblului psihic si tendinta acestui eu
de a se uni cu Sinele ("reimersia sufletului în divin" a lui Aurobindo) prin largirea
cîmpului constientei, acesta este «scopul Vietii, caci Sinele este expresia cea mai
completa a acestor combinatii ale destinului, numita "Individ"» 7.
Aceasta cautare a Sinelui este tinta oricarei religii. Omul, spune Jung, «are
nevoie întotdeauna, pentru a face fata puterilor lumii interioare, de ajutorul spiritu-
al acordat de religia momentului8». Si adauga: «Oriunde si oricând au existat cla-
nuri totemice, comunitati de initiere si profesiuni de credinta religioase care aveau

1. Ibid.. p. 468.
2. Gh. Adler, Etudes de psychologie jungienne, Georg. 1957, p. 253.
3. Luca, XVII-21.
4. Gh. AdJer, Etudes de psychologie jungienne, OC, p. 204.
5. Ioan, Epistola 1, IV-8.
6. MAS., p. 137.
7. D. M 1, p. 298.
8. GP, p. 295.
 10

scopul de a da o fonna ordonata pulsiilor haotice ale instinctelorl.»

Din pacate, acesti oameni au tendinta de a deforma religia (lat. «religare»: «a
lega din nou») printr-o rationalizare intelectuala, prin ideologii sentimentale
subiective sau printr-o moralitate fariseica. În jurul nostru, în acelasi fel, prolifer-
eaza pretutindeni tot felul de societati secrete si alte secte pseudo-spirituale, cu atât
mai condamnabile cu cât solutiile lor sunt mai facile. De aceea, pentru a pastra
puritatea «numinoasa» - sacra, adica -, marile misterii initiatice ale antichitatii
erau esoterice; iar întelepciunea chineza ne spune «Iubeste Religia, fereste-te de
religii».
Revenind la psihologia abisala, descoperim, alaturi de Jung, ca sinele este
atât un centru organizatoric din care emana o actiune ordonatoare, cât si sursa
imaginilor onirice.
Putem, deci, «considera Sinele un ghid interior, deosebit de personalitatea
constienta, care nu poate fi sesizat decât printr-o analiza atenta a viselor noastre»2 si
prin experienta personala directa. Fie ca avem de-a face sau nu cu o nevroza, atin-
gerea acestui miez psihic ramâne, ca si în cazul mitologiilor, religiilor si misterelor
antice, obiectivul esential al «psihologiei analitice»; dar, în acest caz, evolutia are loc
în principal prin interpretarea limbajului simbolic al imaginilor onirice.
Jung a numit proces de individuatie aceasta largirea constientei catre centrul
de gravitate psihic, adica «un proces de diferentiere ce are drept scop evolutia per-
sonalitatii individuale»3 (lat. «individuus»: «care nu este divizibil»).
Împlinirea individuatiei reprezinta realizarea propriei totalitati unificate prin
acea conjunctio oppositorum pe care hindusii o numesc «intrarea în nirvana», în
sanscrita «NiD>si «Dvâna» însemnând «extinctia dualitatii», care ne dezbina inte-
rior, în principal prin antagonismul constient-inconstient.
Dar, pentru Jung, inconstientul se împarte la rândul sau în doua zone:
inconstientul personal si inconstientul colectiv. Inconstientul personal strânge tot
ceea ce am refulat si ceea ce înca nu am sesizat despre noi însine, începând de la
nastere pâna la vârsta actuala.
Aceste continuturi ale inconstientului sunt respinse fie pentru ca «reprezinta
dorinte, temeri si alte tendinte ale psihicului nostru care sunt incompatibile cu eul
nostru, fie ca sunt prea infantile sau prea penibile pentru a fi recunoscute, fie
dintr-un alt motiv oarecare4». Materialele cuprinse în inconstientul personal, spune

1. Ibid.. p. 307.
2. M.-L. van Franz în L'Homme et ses Symboles, oe, p. 162.
3. T.P, p. 471.
4. Gh. Adler, Etudes de psyehologie jungienne, oe, p. 18.
 11

Jung, «au caracteristica de a putea deveni oricând constiente1». Si observa ca: «la
bolnavul mintal si la omul primitiv, acest inconstient personal dispare în fata
reprezentarilor colective»2 datorita micsorarii câmpului constiintei.
Inconstientul colectiv este un sector al inconstientului alcatuit din ansamblul
instinctelor si corelativele lor, «imaginile primordiale», pe care Jung le-a numit
«arhetipuri». Acest inconstient colectiv este comun întregii colectivitati omenesti,
în timp ce inconstientul personal este produsul experientelor personale, si se con-
stata ca el «alcatuieste psihismul obiectiv, prin opozitie cu inconstientul personal,
care formeaza psihismul subiectiv\>.
S-ar parea ca inconstientul colectiv s-ar fi format din «depozitarea întregii
experiente ancestrale, de milioane de ani, ca un ecou al evenimentelor preistorice,
fiecare secol adaugând o cantitate infinitezimala de variatii si diferentieri; este un
fel de imagine eterna a lumii4». Aceste experiente ancestrale, repetate la infinit din
cele mai vechi timpuri, ale calatoriei omului, se traduc prin reprezentari supra-
personale - deci universale - care au dat nastere zeilor si eroilor mitologici, prin
proiectia «arhetipurilor».
Se poate deci afirma ca, la nivelul inconstientului colectiv, mitologia si psi-
hologia sunt sinonime si ca sentinta de la Templul din pelfi «Cunoaste-te pe tine si
vei cunoaste Universul si Zeii» ne invita sa cunoastem inconstientul colectiv si
arhetipurile sale pentru a ne desavârsi.
Arhetipurile sunt «centri încarcati cu energie»5, un fel de precipitat al mi-
lioanelor de experiente imemoriale care se traduce prin imagini sau teme simbolice,
puternic încarcate emotional, pe care le regasim, indiferent de epoca sau civilizatie,
proiectate în mitologii, religii, mistere initiatice, legende, epopei, basme, gesturi ri-
tuale, superstitii, opere de arta, obiceiuri, limbaj curent, vise, viziuni si halucinatii.
Sarpele, Dragonul, Arborele Vietii, Falusul, Vrajitoarea, Marea Zeita Mama,
Eroul Salvator, Neînsemnatul, Rotunjimea, Treimea, Batrânul Întelept, Pestele sau
Taurul constituie exemple de imagini arhetipale. Eroul care omoara Dragonul sau
este înghitit de Monstru, Coborârea în Infern, Trecerea Strâmta, Botezul, Urcusul
în Spirala, Abandonarea Copilului în Natura, Drumul Soarelui sau Catastrofa
Cosmica constituie exemple de motive arhetipale.
Exprimând trecutul, arhetipurile determina viitorul si, în calitate de sim-
boluri, functioneaza ca mediator si transfomator în sensul ca înlesneste trecerea

1. D.M.I., p. 47.
2. P si E., p. 91.
3. Pl., p. 132.
4. Jung în Gh. Adler, Etudes de psyehalagie jungienne, ae, p. 11.
5. H.D.A., p. 366.
 12

energiei dintr-o forma «inferioara» într-o forma «superioara»I.

«Fiecare arhetip care patrunde în constienta o lumineaza cu lumina unei alte
lumi2». Aceasta se întâmpla mai ales atunci când o situatie psihologica nu mai este
acceptabila sau este prea subreda si trebuie înlocuita cu o situatie psihologica mai
buna decât starea psihica de moment.
De fapt, arhetipurile nu sunt chiar reprezentari sistematice mostenite, ci doar
niste posibilitati de reprezentari mostenite, care preexista în strafunduri le
inconstientului si apar atunci când o problema actuala, interioara sau exterioara, le
cheama la actiune. Se fac simtite, spune Jung, ca «o prezenta, sa zicem asa,
"eterna" si se pune doar problema de a sti daca constiinta le sesizeaza sau nu3».
Mai putem afirma - doar pe baze empirice - ca întâlnirea cu arhetipurile
procura forta, usureaza sufletul si-l învioreaza, cu conditia de a sesiza semnificatia
lor profunda. Caci «dupa ce am trait un arhetip, ne regasim treptat autonomia în a
le întelege si în a descoperi aceste valori în launtrul nostru4».
«Arhetipul, spune Jung, este metafizic deoarece transcende constienta5.»
Asa cum am mai spus-o, contrar punctului de vedere al lui Freud, junghienii
considera ca nu eul reprezinta centrul personalitatii. Pentru Jung, Inconstientul pre-
cede fonnarea constientei, care nu reprezinta decât un fel de lastar al masei ener-
geti ce inconstiente.
Este sigur, în fapt, ca nou-nascutul este total inconstient, actionând doar
datorita unor pulsii instinctive, cum ar fi cautarea sânului matern. Dar eul, preex-
ista în inconstient, ca germenele în ou, si nu se dezvolta decât cu timpul. Va fi mai
întâi slab si vulnerabil, ceea ce explica fricile si cosmarurile copilului între doi si
sase ani, eul simtindu-se mereu pe punctul de fi reabsorbit în inconstient. Si aceas-
ta pâna la vârsta de aproximativ sapte ani, considerata a fi «vârsta ratiunii».
Ne este usor sa ne observam reactiile constiente, dar destul de greu ne vom
întelege reactiile inconstiente, fara ajutorul unei analize psihologice facute cu un
psiholog. Singurul fenomen pe care-l putem sesiza în astfel de situatii sunt de genul
acelor simptome care apar atunci când o pulsie energetica este perturbata, prin înla-
turarea necesitatii de a se descarca.
De exemplu, frigidatea sau impotenta sunt simptome ale unei pulsii sexuale
incapabile de a se elibera; bulimia sau cleptomania sunt simptome unei frustrari

1. M.A.S., p. 386.
2. Hillman, Le Mythe de la Psychanalyse, lmaga, 1976, p. 209.
J.

3. P si AI., p. 290.
4. Cf. R. Evans, Entretiens avec Jung, 1964, p. 84-85.
5. Jung, «lntroduction» p. 6 la E. Harding, Les Mysteres de la Femme, Payot, !953.
 13

afective, infantilismul - simptomul unor complexe parentale zdrobitoare etc.

«Simptomul, spune Toni Wolf, constituie semnalul de alarma care ne aver-
tizeazaca ceva esential este în dezacord sau insuficient fata de atitudinea constien-
ta si ca, în consecinta, ar trebui sa ne Iargim câmpul constientei.1 ». Daca acest
dezacord între vointa constienta si pulsiile inconstiente ne blocheaza facultatile de
adaptare la lumea exterioara sau la lumea interioara, avem de-a face cu o nevroza
si doar prin interventia unei psihoterapii ne putem debloca.
Aceste procese si continuturi inconstiente - pozitive sau negative - au o mare
încarcatura emotionala si au fost numite de catre Jung «complexe cu tonalitate
afectiva», sau, pe scurt, «complexe». Jung a fost cel care a folosit pentru prima data
acest faimos termen de «complex». De atunci, termenul a fost adoptat de catre
numeroase discipline psihologice, fie freudiene, fie adleriene, trecând astfel în lim-
bajul curent: «am cutare sau cutare complex» ... Complexul poate fi definit ca un
manunchi de tendinte inconstiente puternic si egal încarcate emotional.
Principalele caracteristici ale unui complex sunt autonomia, independenta si
libera circulatie în interiorul psihe-ului pâna în momentul în care izbucnesc în
constienta dupa bunul lor plac. Complexele s-ar putea asemana cu niste regimente
care, în interiorul unei armate, ar actiona cum vor ele, fara stirea statului major si
a celorlalte regimente. Atunci când un complex, cu încarcatura sa emotionala
deosebita, irupe în constient, se poate întâmpla nu ceea ce eul a decis, ci ceea ce
impune complexul. Principalele complexe corespund arhetipurilor2 si se traduc
prin imagini onirice simbolice.
Sa ne imaginam ca cineva sufera de agorafobie si ca vrea sa treaca printr-o
piata publica. Daca complexul se opune, va ramâne paralizat pe trotuar. Caci expe-
rienta arata ca niciun rationament si niciun efOIi de vointa nu poate influenta com-
plexul. De aceea este penibil sa auzi fraze de genul: «Nu trebuie decât sa...», «daca
vrei, poti ...», «n-ai decât sa te hotarasti ...» spuse unor persoane, dar mai ales unor
copii complexati. Asta nu-i face decât sa-i blocheze si mai mult, adaugând comple-
xului lor pe acela de inferioritate sau de vinovatie, fara a rezolva nimic.
Persona este un termen introdus de Jung în psihologia abisala (1923), luat din
latina, unde înseamna «masca de teatru», pentru a desemna «masca» ce ascunde
componentele profunde ale personalitatii, pentru a corespunde necesitatilor medi-
ului social. Persona este atât imaginea ideala pe care mi-o fac despre mine, cât si
imaginea despre mine pe care eu vreau sa le-o ofer celorlati, pentru a-mi mentine

1. Citat de J.Jacobi în La Psycholngie de C-G. Jung. Ed. Delachaux-Niestle, 1950, p. 47.

2. R. cei/re 1., p 19.
 14

prestigiul câstigat în ochii celorlalti si în proprii mei ochi. «Fiecare stie, spune
Jung, ce înseamna "a lua o atitudine de circumstanta" sau "a juca un rol în soci-
etate" etc. Prin Persona, vrem sa aparem într-o anumita lumina, sau vrem sa ne
ascundem intentionat în spatele unei "masti"; da, ne construim o anumita Persona
pentru a o folosi ca zid de aparare1.»
Dar aceasta masca nu este neaparat în acord cu personalitatea mea adevarata,
este doar ceea ce vreu neaparat sa fiu si nu pot. Persona conduce deci la un deza-
cord interior cu mine însumi si, pe masura ce antagonismul se accentueaza, conflic-
tul risca sa creeze angoasa.
Pe de
/ 'alta parte, anumiti' indivizi se identifica în asa masura cu Persona
dintr-o functie de prestigiu, încât devin efectiv functia însasi. Astfel, exista multi
«Persona P.-D.G.», un «Persona medic», un «Persona functionar» un «Persona uni-
versitar», un «Persona preot», si, desigur ... un «Persona psiholog» afisând o perspi-
cacitate patrunzatoare a spiritului ... În fiecare caz, subiectul tinde sa-si exagereze
i~{1portanta, coplesindu-se cu demnitatea profesionala, doar pentru satisfacerea
. 'Orgoliului eului sau. Dar el nu este decât un Persona profesional. Poate ca niciunul
dintre noi nu a scapat de un astfel de Persona si fiecare avem tendinta de a actiona
în sensul cresterii în propriii ochi a «sentimentului propriei valori», cum spun adle~
nenll.
Evident, antidotul pentru Persona este - daca ne-am dat seama de ceea ce ni
se întâmpla - simtul umorului. Caci simtul umorului, numit «divin» de
Schopenhauer, inverseaza scara valorilor de pâna atunci, ridiculizând importanta
pe care si-o da eul si reducându-Ila adevarata sa valoare, prin raportarea la factorii
esentiali ai lumii interioare sau exterioare. De fapt, Persona ne face sclavii atitu-
dinii conventionale stereotipe; simtul umorului ne elibereaza cu usurinta de aceasta
servitute.
Daca fatada guverneaza conduita individuala, confuzia personalitatii devine
atât de ariificiala, încât, spune Jung: «Pentru a se identifica cu imaginea ideala
despre sine, individul renunta la multe calitati omenesti2». «Cealalta latura» se
poate revolta si, de aici, si depresia nervoasa.
Daca eul se întoarce spre lumea interioara, se va confrunta cu doua
arhetipuri: Umbra si Imaginea sufletului.
În întunericul inconstientului, se activeaza o figura arhetipala, personificând
zona cea mai obscura si cea mai arhaica a psihe-ului, numit «Umbra» de catre

. 1. D.M.!, p. 134.
2. Jbid., p. 94.
 15

Jung. Umbra este deci partea inferioara a personalitatii care condenseaza ele-
mentele psihice personale sau colective netraite, sau care se opun tendintelor
constiente. În vise, personajul care reprezinta Umbra este, cel mai adesea, de
acelasi sex ca si visatorul si, ca si în mituri, legende si basme, acest personaj va
aparea sub forma unui individ dezgustator, nedorit, bestial, dusmanos, diabolic,
violent, chiar ucigas.
Aceasta imagine, înspaimântatoare si înspaimântata, este expresia a doua
aspecte ale psihismului nostru: suma tuturor defectelor, slabiciunilor, continuturilor
defavorabile, nefaste, nerecunoscute si respinse de eu; zona psihica cea mai
întunecata, primitiva, grosiera, ne evaluata înca în raport cu o constiinta mai mult
sau mai putin civilizata sau în raport cu morala stabilita.
«Crusta noastra de civilizatie, spune Jung, acopera un soi de bruta având
forme preistorice1». Sub aspectul sau cel mai nefast si demonic, Umbra traieste
stapânita de aviditate, iar aceasta aviditate este alcatuita din instincte brutale, bes-
tialitate erotica, de pasiuni necontrolate, puls ii grosiere, de egoism insensibil, de
orgoliu nemasurat etc. care populeaza tenebrele inconstientului. Aceasta violenta
vecina cu barbaria si sadismul se dezlantuie colectiv în timpul razboaielor, revoluti-
ilor si rascoalelor, dar se manifesta de asemenea si în viata de zi cu zi: gânditi-va la
automobilistul nebun de furie pentru o depasire, la «criminalii de copii», la violenta
dusmanii lor politice, religioase si sociale sau chiar la cele familiale.
Niciunul dintre noi nu scapa tentatiei pasionale, inumane, de posesivitate
imediata, de putere exclusiva, de senzualitate neînfrânata în profitul propriu, al
unui eu care nu accepta nicio alta lege decât pe cea a junglei. De aceea, arhetipul
Umbrei este figurat prin Diavol (lat. «care dezbina») care, în religii, apare ca «ispi-
titor». Amintiti-va de învataturile crestine, de Faust, de ispitirea Sfântului Anton
sau de ispitirea lui Iisus Hristos de catre Satan, «Printul Întunericului», care-I prop-
une puterea pamânteana daca renunta la misiunea de lumina2.
Daca proiectam aceasta umbra, necunoscuta si nerecunoscuta, asupra cuiva
din anturaj, acesta devine pentru noi «bestia neagra». Si, cum avem oroare fata de
aceasta componenta dezgustatoare a personalitatii noastre, aceasta proiectie va fi
însotita de o ura feroce fata de acel personaj (sau fata de acest animal dezgusta-
tor), crezând ca astfel am scapat si spunându-ne: «Multumescu- Ti, Tie, Doamne,
ca nu m-ai facut ca pe ala3»! Regasim acelasi proces în «Tapul Ispasitor» din

1. Ibid., p. 187.
2. Matei, IV
3. H.DA. p. 158.
 16

Bibliel; în «paiul si bâma» din Evanghelie2; în «animalele ciumate» ale lui La

Fontaine; în necurmata persecutare. a evreilor; în tortura Inchizitiei si în politiile
politice; în luarea în sclavie a rasei «negre» de catre albi etc. Umbra constituie
deci «fratele dusman», tema arhetipala pe care o regasim în religii: Osiris si
Set-Tyfon, Polinice si Eteocle etc. Ea este «omul negru cu care seman ca cu un
frate» a lui Musset.
Ce atitudine tebuie sa avem fata de aceasta Umbra satanica pe care fiecare
dintre noi o poarta în strafundurile fiintei sale? Se pare ca e momentul sa reflectam
la cuvintele întelepte ale lui Maître Eckhart, acest calugar mistic din secolul XIII,
care sustinea ca «înclinarea noastra catre pacat este întotdeauna folositoare omu-
lui»3 caci ea ne obliga, prin consecintele sale, sa iesim din necunoasterea de sine.
Vroia sa spuna prin aceasta ca umbra nu are doar aspecte negative.
Satan, «adversarul», «ispititorul», mai este numit si «rautaciosul», calificativ
care înseamna nu doar «dispus sa faca rau» ci si «istet», «viclean». Lucifer însusi,
chiar si cazut, ramâne totusi «purtatorul de lumina».
Umbra demonica contine, asa cum sugereaza Jung, un dinamism instinctiv si
o violenta pasionala pe care ne-am putea-o integra si canaliza spre scopuri supe-
, rioare, în loc sa o respingem cu dezgust.
Oricât de paradoxal ar putea parea la prima vedere, psihologia abisala scoate
în evidenta bisexualitatea naturii umane. Ceea ce ni se pare firesc la plante si melci,
poata parea straniu la fiinte ale caror sexe sunt aparent categoric separate.
Dar nici pe plan fizic diferenta între sexe nu este chiar atât de categorica,
dupa cum s-ar putea crede. Ovulul fecundat de spermatozoid ramâne bisexuat pâna
în cea de-a treia luna de viata intrauterina. Predominanta sexuala apare doar ca o
predominanta de gene masculine sau feminine, genele de sex opus aflate în minori-
tate nefiind nicidecum distruse. Conform orientarii sexuale, se produce o atrofiere
a glandelor opuse, ceea ce înseamna ca ramân în stadiu embrionar. Ebosa persista
la adult si se poate reactiva, ceea ce explica barbatii cu sâni sau femeile cu barba
sau cum se poate ca un individ, printr-o anomalie reversibila poate trece dintr-o
data de la un sex la altul, cum aflam din când în când din ziare.
Aceste constatari, verificabile pe plan fizic, pot fi facute si pe plan psiholo-
gic: este incontestabil ca energia psihica - libidoul - este bisexuata. Numeroase
teogonii, mitologii si traditii o sustin implicit sau explicit. Sa ne amintim de omul

1 . Levilic. XVI.
2. Luca VI-41.
3. Maître Eckhart, Trailes el Sermons, Aubier-Montaigne. 1942, p. 36.
 17

sferic al lui Platon, Atman din Upanishadele vedice, Yin si Yang de la chinezi,
Hermafroditul grecilor etc. pentru a ajunge si la Biblie, care ne este mai familiara.
Yahve-Dumnezeu fiind Totalitatea perfecta, cuprinde în sine Masculinul si
Femnininul. Când l-a facut pe om, ne spune Geneza, a creat «barbatul si femeia»;
abia dupa asta a aparut Eva, dintr-o coasta a sa 1. De fapt, Eva nu este prima femeie,
ci componenta feminina a lui Adam.
Mai observam de asemenea si ca, în basmele cu zâne, eroii sunt întotdeauna
«Print» si «Printesa», nu pentru a sublinia ca este vorba de un barbat si o femeie,
ci de un «Principiu Masculin» si de un «Principiu Feminin» a caror casatorie pro-
lifica - «Si au trait fericiti si au avut multi copii» - marcheaza simbolic fericirea si
fecunditatea izvorâte din uniunea contrariilor. Deci psihe al omului contine în sine
Masculinul si Femininul.
Masculinului îi corespunde Logosul creator rational care, printr-o judecata
logica, estimeaza, analizeaza, critica si organizeaza atât valorile materiale, cât si pe
cele spirituale. Prin vointa si initiativa sa, prin gândirea constructiva, poate clarifi-
ca, deosebi si ordona atât componentele lumii interioare, cât si pe cele ale lumii
exterioare. Daca se limiteaza la un soi de luciditate rece, aceste facultati se vor
reduce la un desert intelectual, însa îi vor permite sa ajunga la luminile unei
«Cunoasteri» superioare.
Principiului Feminin îi corespunde Erosul instinctiv, sentimental, sensibil si
irational, care doreste cu înflacarare armonia contrariilor (<<eros»vine din «erein»:
«a dori cu pasiune unirea»), însa ardoarea sa violenta si intensitatea emotiilor pe
care le traieste îl exalta sau îi perturba posibilele realizari. În viata sa interioara, ca
si în viata exterioara, aceasta poate conduce la antipatii sfâsietoare sau la mult visa-
ta Iubire neconditionata!
Principiul Masculin întelege experienta, Principiul Feminin traieste ex-
perienta. Totusi, fiind nestapânit, Principiul Feminin tulbura gândirea, în timp ce
Principiul Masculin exagerat seaca fluxul emotional. Însa asa cum copilul nu poate
fi procreat decât prin unirea dintre barbat si femeie, tot astfel evolutia nu poate fi
savârsita decât prin conjunctia armonioasa dintre Logos si Eros.
Intelectul fara iubire este abstract si steril. Iubirea fara intelect este incoerenta si
risca excesele. baca iubirea îi cere intelectului sa o lumineze si sa o domoleasca, int-
electul nu va neglija iubirea, pentru a ajunge sa înfloreasca si sa creeze.
Jung a numit «imagini-lame» reprezentarile sexelor opuse care apar în vise în
cursul «procesului de individuatie». A reusit sa demonstreze ca, la barbat - masculin

1. Gen., 1-27.
 18

pe plan constient -'--inconstientul poseda un indice feminin, în timp ce la femeie,

feminina pe plan constient, inconstientul sau poseda un indice masculin.
A numit «anima» sfera inconstienta a barbatului si «animus» sfera incon-
stienta a femeii. Nu este deloc întâmplator faptul ca latin{are doua cuvinte pentru
a se referi la suflet: «animus», care vine din grecescul «anemos» (Vânt) si pre-
supune ideea de «suflu al spiritului», si «anima», care presupune mai ales ideea de
«principiu al vietii» (<<aînsufleti», «însufletire») - ceea ce regasim în numele de
Eva, care în ebraica înseamna «viata» (eb. «Havva» din «Hâyah» = «a trai»).
Desigur, visele abunda în imagini ale raporturilor sexuale dintre barbat si
femeie, dar sexualitatea trebuie luata, cel mai adesea, în sens simbolic, ca unirea
polaritatilor (însemnând «unire intima cu ...») si nu neaparat pe plan fizic, în functie
de contextul oniric. Aici, înca o data, Jung se detaseaza de Freud 1.
Sa ne gândim la «Cântarea Cântarilor», la Kama-Sutra, la «Prea-Iubita»
Sfântului Ioan al Crucii, la «Sotul» Sfintei Tereza de Avila, la «Shakti», credin-
cioasele neveste ale zeilor indieni, sau la Yin si Yang de la chinezi. Cum ar fi daca
ne-am limita, aici, doar la aspectul fizic al sexualitatii?
Cum se activeaza «Imaginea sufletului» în psihe al omului? Am vazut ca
Femininul este refulat la barbat si Masculinulla femeie. Or, noi stim, din lucrarile
lui Freud si Jung, ca orice continut inconstient reprimat devine cu atât mai negativ
cu cât refularea este mai puternica.
Totul se întâmpla «ca si cum» acest continut, disperat ca nu se poate exprima
în voie, se întoarce împotriva agresorului, ca orice animal salbatic care devine
furios când este lipsit de libertate.
Sa vedem, mai întâi, care este jocul animei. Daca barbatul îsi înabusa anima -
feminitatea sa -, asta se întâmpla din teama, plina de panica, de a nu-si pierde con-
trolul asupra gândirii sale reci, logice, caz în care s-ar lasa invadat (sau cel putin influ-
entat) de pulsiile sale emotionale irationale, fantastice, dezordonate, chiar oarbe,
deseori explozive si, uneori, în contradictie cu «impecabilele» sale cugetari intelec-
tuale! Dar anima refulata se va «razbuna» în ciuda oricaror piedici.
Anima fiind "cazuta" în inconstientul barbatului, acesta, contrar astep-
tarilor sale, nu o va mai stapâni, iar pulsiile sale feminine vor rabufni la
suprafata, din când în când, prin accese tiranice si neasteptate sub forma de idei
obsesive, indispozitii inexplicabile, nedreptati revoltatoare, revendicari puerile,
pe scurt, prin descarcari emotionale capricioase, egocentrice si de neînteles, total
rupte si lipsite de realitate. La limita, ar putea deveni crispat, cu ticuri nervoase

1. Vezi «Sexuels et la Sexualite (Les organes)>>,t. 1, Le Corps humain.

 19

sau chiar sa cada prada unei nevroze. S-ar putea spune ca este «posedat de anima
sa». Daca, mai mult, anima este puternic subjugata influentei imaginii maternale,
«aceasta, spune Jung, va fi proiectata în bloc asupra sotiei, drept care barbatul,
odata casatorit, va deveni copilaros, sentimental, dependent si servil sau, în caz
contrar, rebel, tiranic, suspicios, mereu preocupat de asa-zisul prestigiu al supe-
rioritatii virile.1 ».
Dar, slava Domnului, inconstientul barbatului contine, de asemenea, în mod
activ, si posibilitatea unui acord cu anima sa: Daca vrea sa-si întregeasca personal-
itatea si sa ajunga sa se împlineasca, va trebui sa-si învinga diabolicul Balaur al
rezistentei interioare si sa-si elibereze functia feminina, anima sa, «sufletul-sora»,
prizonier al înspaimântatorului întuneric din inconstient. Ajungem astfel la eterna
tema - arhetipala - a Eroului ucigând monstrul (simbol al terorii inconstientului)
pentru a cuceri tânara fecioara (anima), precum Tezeu o elibereaza pe Ariadna de
Minotaur, Sfântul Gheorghe ucide Balaurul si o elibereaza pe tânara fata, sau
Roger, din Roland furios, smulgând-o pe Angelica din ghearele monstrului marin.
În literatura, anima apare sub forma unei vrajitoare sau zâne binefacatoare
din basme, «Pisica alba» care se schimba în printesa, D-na d' Aulnoy, Beatrice con-
ducându-l pe Dante în lumea de dincolo, Aurelia lui Gerard de Nerval sau Antineea
lui Pierre Benoit.
Deci daca barbatul vrea sa atinga un nivel superior, nu trebuie sa ocoleasca
problema animei. Prin iubire se poate rascumpara, iar iubirea sa trece prin acest
«Etern Feminin» care, spune Goethe, «ne înalta la cer»2.
Animei din cazul barbatului îi corespunde, la femei, animus, adica Principiul
Masculin inconstient. Dar trebuie observat ca, în cazul animusului, «datorita dez-
voltarii patriarhale a civilizatiei occidentale, femeia tinde sa creada ca tot ceea ce
este masculin este mai valoros decât ceea ce este feminin, ceea ce accentueaza si
mai mult puterea animusului\>.
Animus este deci reprezentarea Masculinului, pe care orice femeie îl poarta în
sine, ca functie psihologica a virilitatii, latura sa puternica prin care se straduie - mai
mult sau mai putin fericit - sa se afinne. Deci animusul îi asigura capacitatea de a
organiza, coordona si ierarhiza lumea ideilor abstracte si care îi întelepteste tumul-
tul emOtiilor si pasiunilor sale. Animusul este cel care o face sa devina activa si cre-
atoare. Animusul este cel care îi ofera orientare în viata spirituala.

1. D. MI, p. 193.
2. Goethe, Faust, Il - scena finala.
3. J. Jacobi, La Psychologie de c.-G. Jung, ac, p. 228.
 20

Însa daca animusul ramâne puternic refulat în inconstient, fie ramânând

nedezvoltat, fie dobândind o putere excesiva, vom avea urmatoarele tipuri de com-
portamente feminine:
- «femeia-copil», încântatoare, de obicei foarte sentimentala, dar lipsita de
personalitate si caractel~ cu functia intelectuala slab dezvoltata;
- «femeia acra», agresiva, ajungând sistematic la contradictii, pentru care
cel mai important lucru este sa aiba ea dreptate, nu sa recunoasca adevarul evident;
- «femeia intelectuala», la care un animus nebulos provoaca, ca reactie,
spune Jung, «rationamente si argumente care se vor logice si critice, dar care, în
esenta se limiteaza, de cele mai multe ori, la aceasta: un punct slab si secundar
devine, prin reinterpretare, teza esentiala. Chiar si o discutie simpla si clara devine
complicata prin adaugarea a numeroase puncte de vedere care, eventual, nu au
nicio legatura cu subiectul]».
În orice caz, una dintre trasaturile caracteristice unei femei supuse unui ani-
mus foarte puternic refulat, deci negativ, este de a emite ceea ce Jung numea
«pareri feminine». Acolo unde barbatul gândeste, «femeia-animus», afectata de
acest animus al ei, enunta postulate apriorice, desi la origine nu sunt decât pre-
supuneri vagi. Tonul cu care sunt lansate aceste «pareri» este de convingere abso-
luta sau sentinta definitiva, desi se poate prabusi ca un castel din carti de joc, la
cel mai slab argument logic.
Ea îmbratiseaza, de cele mai multe ori, idei comune si, spune Jung, «presu-
puse principii, baza te pe niste argumente false, confectionate special pentru a
enerva, deoarece aluneca întotdeauna pe lânga subiect si adaugând un amanunt
nesemnificativ ... Uneori, acest animus se manifesta printr-o pasiune demonica de
a-i enerva pe barbati si de a-i indispune, foarte daunatoare femeii deoarece îi
înabuse treptat farmecul si bunul simt al naturii sale interioare, împinse înfinal pe
ultimul plan2
». Acestui gen de femeie îi apartin cele care «stiu întotdeauna totul despre
toata lumea»!
Daca dezacordul dintre constientul femeii si animusul sau creste, conduce
hotarât la nevroza. Se poate spune despre o astfel de femeie ca este «posedata de
animusul sau». Dar un animus deschis si echilibrat caracterizeaza femeile cu cap,
eficiente, bune organizatore, iubitoare si întelegatoare, care pot fi, de pilda, sotii si
mame de neegalat, sau acele infirmiere-sef, capabile sa faca un spital sa mearga

1. D.M.!., p. 222.
2. PA M .. P 281.
 21

ca pe roate, fara a-si pierde calitatile feminine de devotament si omenie.

În vise, animusul va lua formele cele mai variate, conform gradului de
evolutie a visatoarei. Poate aparea sub imaginea de raufacator, hot, violator, chiar
asasin, de animale virile sau mostruoase (<<Frumoasasi Bestia» a D-nei de
Beaumont); sub imaginea de Print Seducator, de «Batrân întelept» detinator al
supremului Adevar etc., trecând prin toata gama de vise erotice, mai mult sau mai
putin reusite, prin care animusul încearca sa-i comunice constientului femeii
aceasta forta calma care i-ar permite sa se adapteze vietii cu siguranta si încred-
erea ce caracterizeaza persoanele echilibrate. În orice caz, «imaginea sufletului»,
atât animus cât si anima, joaca, în sânul psihe-ului omului, rolul de mediator între
constient si inconstient si de ghid prin labirintul lumii interioare, asa cum Hermes
o conduce pe Hera, Atena si Afrodita sunt însotite de Paris sau cum, am mai zis,
Ariadna îl scoate pe Tezeu din labirintul cretan cu ajutorul vestitului ei fir.
 22

II
Metoda freudiana este în primul rând cauzala; metoda adleriana este în
primul rândfinalista; metoda junghiana este si cauzala, sifinalista totodata. Pentru
Freud, traumatismul sau atmosfera traumatizanta este, la copil, cauza tulburarilor
nevrotice, de regula de ordin sexual si redipian. Pentru Adler, noi toti avem în noi
însine un instinct de putere care are scopul de a ne integra în ordinea sociala.
Jung este perfect de acord ca relatiile cauza-efect pot genera neadaptare a, ca
problemele sexuale pot fi de o importanta capitala, iar instinctul de putere se mani-
festa în complexele noastre de inferioritate, precum si în reactiile de compensare si
supracompensare. Dar experienta i-a demonstrat ca noi posedam, în psihe al nostru,
o functie psihologica pe care a numit-o «functie transcendenta»1 , functie care tinde
sa împace contrariile, în interiorul nostru, sa le armonizeze - în scopul realizarii pro-
cesului de individuatie. Visul este o manifestare a acestei functii transcendente.
În momentul în care constientul opreste, prin somn, vacarmul asurzitor al
gândurilor intelectuale si al ruminatiilor mentale, activitatea inconstientului ajunge
în sfera de perceptie a eului, însa sub forma de reprezentari si de procese simbol-
ice. Imaginile situatiilor prezentate prin vise scapa întelegerii noastre deoarece,
fiind simbolice, si nu rationale, imaginile onirice par incoerente si absurde. De ce
se exprima visul prin simboluri?
«Un simbol, spune Jung, este concretizarea unui afect, a unui sentiment sau
unei activitati pline de viata, dar care nu sunt deocamdata constiente. Deocamdata
nu-i percepem decât efectele si puterea, fara a le putea contura precis2.» Imaginea
simbolica nu poate functiona decât prin analogie, pentru simplul motiv ca
«întelegerea» unui lucru greu de imaginat nu poate începe decât prin sugestia unei
analogii, care ofera un sprijin comparativ. De pilda: sa zicem ca nu as fi baut nicio-
data vin de Beaujolais. Cineva care a baut mi-ar zice ca este un vin mai mult sau
mai putin sec, mai mult sau mai putin greu, semanând cu vinul de Bourgogne, dar
mai usor etc., însa niciodata nu ma va face sa înteleg realitatea în întregime, gustul
, exact al acestei bauturi, atâta vreme cât nu am avut o experienta directa.
Dupa Jung, visul trebuie interpretat nu doar la nivelul obiectului, ci si la
nivelul subiectului caci, în general, orice vis este visatorul însusi. Fiecare element

1. Lat. «transcendere» = «a trece dinco1o»,«a depasi».

2. E. Harding, Les Mysteres de la Femme, De, p. 168.
 23

al visului de descifrat, apartine ansamblului psihic al visatorului care actioneaza.

Sa luam ca exemplu visul urmator: «Plutesc într-o mare cenusie si ucid un
rechin negru urias. Când revin pe pamânt ma simt satisfacut, dar constat ca, toto-
data, am omorât si un miel alb, nevinovat. Ma trezesc cu remuscari.» Visatorul -
care reprezinta eul - trebuie sa se întrebe: «Ce element din mine este aceasta mare
cenusie? Ce element din mine este acest monstruos rechin negru? Ce element din
mine este acest miel nevinovat? Ce elemente se bucura?» Doar astfel vom putea
descifra corect mesajul inconstientului, transmis prin vis. Altfel spus: prin visul
meu iau legatura cu un proces din inconstient, ceea ce îmi permite sa devin
constient de mine însumi, deci «sa ma cunosc pe mine însumi».
În cOl1secinta,rolul simbolismului este dublu: este mediator între constient si
inconstient si este transformator, întrucât îmi permite sa-mi schimb modul de a fi, dupa
ce am devenit constient de anumite activitati psihice care, pâna acum, îmi scapau.
Interpretarea se face cu ajutorul asociatiilor dirijate de idei (cuvânt indus de
analist - cuvânt raspuns al visatQrului) si prin amplificarea faptelor de catre anal-
ist. Metoda lui Freud foloseste «asociatiile libere de idei» pentru principalele imag-
ini din vis. Dar Jung considera ca acest recurs prezinta neajunsul ca lasa subiectul
~a vagabondeze cu mintea, eludând inconstient tocmai puncteleesentiale, cele mai
dureroase, deci si cele mai mult reprimate. De la o întâmplare la alta, o idee minora
atrage o alta, pâna când pacientul se departeaza de tot de textul oniric. Ba chiar mai
mult, obsedat de contexul perturbator, acesta revine mereu, dându-i târcoale,
riscând sa se lase înghitit de acesta, în loc sa se elibereze de el.
Jung, dimpotriva, foloseste asociatii dirijate de idei, adica, spune el: «trebuie
ca asociatiile sa fie canalizate si limitate la imediata vecinatate a visului si
" , la ele-
mentele aflate în legatura cu acesta3». Daca, de exemplu, un visator îsi întâlneste
în vis prietenul X ... care se plimba prin Roma calare pe un elefant, atunci va trebui
sa ne restrângem la asociatiile de idei ale visatorului referitoare la prietenul sau
X ..., la un elefant si la Roma.
În ceea ce priveste amplificarea, este vorba de un termen si de un procedeu
specific junghian: acesta consta în «a întelege si a aprofunda imaginea unui vis cu
ajutorul temelor paralele din stiintele umaniste si din istoria simbolurilor»4, adica
din mitologii, religii, folclor, arta, psihologia primitivi lor etc. Daca, de pilda,
într-un vis, visatorul încearca sa elibereze o tânara fata dintr-o pestera, dar nu
reuseste deoarece intrarea este pazita de un câine feroce, vom pune aceasta imag-

1. H. DA., p. 322.
2. M. v., p. 450.
 24

ine în paralel cu monstruosul câine Cerber care-l opreste pe Orfeu sa o elibereze pe

Euridice. Îi vom da astfel un sens simbolic, largind câmpul constiintei, care se sufo-
ca între niste limite foarte înguste, plasând-o în marea aventura a omului, destinul
sau fiind înscris în inconstientul colectiv.
În loc sa se simta singur în suferinta, marcat de o soarta de proscris, subiec-
tul îsi da seama «ca nu este nicidecum singur într-o lume straina, în care nimeni nu
întelege nimic, ci dimpotriva, ca apartine marelui fluviu al omenirii istorice, care a
trait de nenumarate ori ceea ce el considera a fi o singularitate exclusiv personala
si patologica 1». Efectul calmant este evident, uneori imediat, caci pacientul îsi da
seama ca «suferinta sa este suferinta întregii lumi, nu doar o suferinta personala
care izoleaza, ci o durere deloc amara, câta vreme îl readuce între oameni2».
Am ajuns acum la sfârsitul acestui mic studiu. Am vazut în primul rând cât
de importante sunt imaginile, indiferent daca apar în fantasme, în timpul unei
sedinte de «imaginatie activa» sau în vis. Orice idee trezeste o imagine. Dar, pâna
la urma, ce semnificatie are aceasta imagine?
Fiind cel mai adesea simbolica, ne socheaza deoarece nu o putem întelege cu
gândirea noastra asa-zis logica, intelectuala, dar si pentru ca suscita valuri afective
coplesitoare. Si totusi persista, urmarindu-ne îndeaproape, ca pentru a ne spune:
«Încerca sa întelegi si atunci încordarea ta plina de teama va lua sfârsit.»
Jung ne ofera o modalitate de a atenua, pe cât posibil, suferinta omeneasca,
aplecându-se asupra semnificatiei imaginii, stiind ca aceasta traduce, prin inter-
mediul simbolului, un mesaj care n-ar putea fi altfel descoperit cu ajutorul ratiunii.

1. M. c., p. 338.
2. PA.M .. p. 26.
 25

Simbolismul trupului în general

«...Si duhul vostru si sufletul si trupul pazeasca-se [sa fie pastrate] în

întregime fara de prihana», spune sfântul apostol Pavel (1 TESALONICENI V, 23). La
care adauga: «Dar nu este întâi cel duhovnicesc [trupul], ci cel firesc, apoi cel
duhovnicesc. Omul cel dintâi este din pamânt, omul cel de-al doilea este din cer.»
(1 CORINTENI XV, 46-47).

Inconstientul instinctiv, asociat trupului, preceda constienta morala însu-

fletita de duh. La început, copilul nu este decât corp, duhul se va manifesta abia
prin nasterea constientei - de sine si de cei din jur.
Daca vom revedea câteva din definitiile junghiene deja schitate în capitolul
despre psihologia lui c.-G. Jung, vom putea spune ca trupul este partea materiala
a sufletului viu; psiche este totalitatea proceselor constiente si inconstiente» 1; in-
telectul este facultatea constientului de a sesiza gândirea logica, adica pur ration-
aIa, a individului2».
Sufletul este un fel de personalitate interioara, alcatuita dintr-un complex de
functii bine determinate, care se manifesta ca o atitudine interioara «obiect» fata de
«eul-constient» subiect. El apare ca o personificare a inconstientului, care poseda,
la barbat, un indice feminin (anima), iar la femeie, un indice masculin (animus).
Reprezinta acel fragment al zonei inconstiente care poate fi înteles. Functia sa psi-
hologica este de a ne conduce - precum Ariadna pe Tezeu, Beatrice pe Dante sau
Hermes pe Hera - pe calea individuatiei, care ne da un sens vietii.
Spiritul, principiu creator al universului, izvor de energie si inteligenta, con-
tituie aspectul dinamic al psihe-ului, constient si inconstient în egala masura.
Dinamica transformatoare a psihe-ului produce si înlocuieste imaginile psihice,
aflându-se la baza eticii si a religiilor.
Trupul poate fi considerat un receptacul al Duhului. În întreaga sa opera,
Jung subliniaza în mod repetat acest lucru: «Nu cred, scrie el, decât în Cuvântul
întrupat si trupul însufletit de duh, în care Yang si Yin din filosofia chineza sunt
uniti într-o imagine vie3.» Pentru el, «psihe este legat de trup, iar trupul de duh4.

1. TP, p. 425.
2. J. Jacobi, La Psychologie de C-G. Jung, oc, p. 16.
3. A.D.C, p. 125.
4. G. P, p. 82.
 26

Si adauga: «o functionare defectuoasa a sufletului poate dauna trupului, dupa cum,

în mod asemanator, o afectiune psihica poate produce o suferinta sufleteasca 1. Caci
sufletul si trupul nu sunt elemente separate ci, dimpotriva, constituie una si aceeasi
Viata2». Duhul si materia ne apar ca o pereche de contrarii complementare în ca~e
fiecare reprezinta un pol, uneori antagonist, dar absolut necesar celuilalt. «Fara
sculptor, spun chinezii, lutul este o masa fara forma, dar ce ar face sculptorul fara
lut?» Cu toate acestea constatam - în mod accentuat la unele religii - o tendinta
generala de a reprima ceea ce vine de la trup, în favoarea spiritului. Culmineaza cu
anatema aruncata de Biserica - mai ales în secolul XIX - împotriva sexualitatii,
senzualitatii, placerii - pe scurt, împotriva carnii din care este facut trupul
(<<pacatele carnale») - ceea ce (ne) obliga sa dispretuim pulsiile instinctive cele
mai legitime. Vezi: «ASCETISM»si «SEXUALESI SEXUALITATEA (Organele)>>. De
unde aceasta tendinta atât de raspândita de a crede în superioritate a spiritului
asupra trupului? «Deoarece corpul, spune Jung, este pentru om un prieten îndoiel-
nic; ceea ce elimina nu ne place; trebuie sa fim mereu atenti la el, caci multe parti
ale lui nu pot fi pomenite. Din punct de vedere psihologic, foarte adesea, serveste
la personificarea Umbrei3.»
Asa cum am vazut, Umbra condenseaza în sine imperfectiunile nere-
cunoscute de eul-constient si puterile arhaice ale arierplanurilor, neevoluate înca.
Dar tot prin Umbra trupul este legat de pulsiile instinctive.
Jung întelege prin instinct «toate procesele psihice a caror energie nu este
stapânita de constiinta si care constrâng la anumite activitati4». «Instinctele, spune
el, sunt elementul cel mai vechi si cel mai conservator din animal si din om5.» Dar
dinamica instinctului, conlucrând cu intelectul-constient, se afla la baza procesului
de individuatie: pentru Jung, instinctele sunt izvorul atât al aspiratii lor spirituale,
cât si al pulsiilor sexuale sau sociale6. Si, întrucât trupul adaposteste natura instinc-
tiva, «Sinele cuprinde atât sfera corporala, cât si pe cea psihica7».
Toate aceste elemente se ciocnesc într-un conflict nesfarsit în ceata incon-
stientului atâta vreme cât noi nu avem curajul de a ne cufunda în strafunduri le noastre

1. Se zice despre un om mânios ca «este plin de fiere»; si invers, tulburarile hepatice provoaca stari
depresive.70PI., p. 220.
2. Pl., p.220
3. H.DA., p. 105.
4. T.P. p. 473.
5. R.C., p. 280.
6. P si A., p. 46.
7. M.c., Il, p. 270.
 27

pentru a le pune în ordine si a limpezi lucrurile. De regula, doar angoasa psihica sau o
boala psihosomatica ne poate determina sa dam atentia cuvenita dezordinilor inte-
rioare. Omul poseda o bolnavicioasa tendinta de a-si nega componenta animala, tru-
peasca, care însa îi atrage atentia asupra sa prin reactiile violente ale Umbrei.
În lumea contemporana s-a trezit un interes exagerat asupra trupului:
Hatha-Yoga, Training Autogen, methoda Vittoz, expresia corporala, nudism, edu-
catia corporala precoce, filme erotice etc. Mare minune daca nu vom recadea, ca
compensatie, în cealalta extrema, a educatiei înguste a parintilor si bunicilor nostri.
Caci deja tineretul modern, foarte dezorientat, se îndreapta catre secte si societati
secrete. Aceasta oscilare între «Primatul vietii instinctive» si «Primatul vietii spi-
rituale» face parte din legea alternantei: Renasterea senzuala a venit dupa un Ev
Mediu mistic, iar prozaismul modern dupa lirismul romantic.
Trupul si duhul, vom repeta neobosit, au tendinta bolnavicioasa de a se lupta
în interiorul nostru, în loc sa ajunga la o întelegere. Fie ca ne place sau nu, si trupul
reprezinta, în aceeasi masura cu duhul, o componenta esentiala a fiintei omenesti.
Prin vise, prin simbolurile ce le contin, suntem avertizati 1 de atitudine a aberanta a
constientului fata de trup, ceea ce ne ofera posibilitatea de a ne modifica reactiile
subiective fata de acesta.

În vise
Foarte rar când îsi viseaza cineva trupul în întregime. Când se-ntâmpIa, acest
trup va evoca latura inconstienta a psihe-ului si continuturile sale fundamentale:
Umbra, anima, animus, instinctele ...
Daca, într-un vis, trupul visatorului este ranit, muscat, întepat, mutilat, ars ori
prezinta anomalii pozitive sau negative2, atunci este vorba, în general, de simbolis-
mul acelei parti a trupului care atrage atentia visatorului asupra unui fapt important
privitor la acel simbolism. Poate fi vorba, de pilda, de ureche, mâna, par, picioare,
ochi, sex etc., fiecare parte a corpului având simbolismul sau specific. Vezi capi-
tolul urmator.
Atunci când corpul unui personaj, altul decât visatorul, ne apare ca fiind
înzestrat cu calitati deosebite, înseamna ca avem de-a face cu un complex bine pre-
cizat, care merita o analiza atenta.
Experienta arata ca, cel mai adesea, componenta fizica a celui care viseaza,
corpul sau deci, este simbolizata de imaginea unui animal. Animalul visatorului ne

L Cf. Iov, XXXIIl-l4.

2. Robustete sau debilitate, de pilda.
 28
~
va aparea prietenos, periculos sau de încredere; înfometat, ranit, mutilat, sau exage-
rat de sensibil; aratos, putemic, inteligent sau chiar în postura de ghid; si altele.
În general, acest animal din vis va fi perceput ca fiind parte din noi însine, în
acord cu Legea (asa cum eul, intelectual, nu poate fi). Acest simbol ne va ajuta sa
întelegem care este atitudine a noastra constienta - pozitiva sau negativa - în ceea
ce priveste lumea instinctelor, domeniul emotional, acceptarea Destinului sau
supunerea fata «Ordinea lucruriloD>, de care ne îndoim, întrucât ne depaseste put-
erea de întelegere. Acest aspect depaseste limitele fixate lucrarii de fata si va fi
abordat cu alt prilej.
În fine, cu totul exceptional, se poate întâmpla ca simbolul oniric al trupului
visatorului sa fie imaginea unei femei foarte «camale», indiferent ca visatorul este
barbat sau femeie.

Am putea, deci, spune, împreuna cu Alfred de Musset:

«Sufletul si trupul, vai, merg împreuna
De cât lumea, alaturi, pas cu pas,
Ca versurile clasice sau ca boii,
'fJunan U-Sl."
SAd '. v fiacl../" Sl"
R au . A'l greslt. ../ ,,} »

1. De la COl/pe al/X levres, 1,49.

 29

SIMBOLISMUL PROPRIU
FIECAREI PARTI A TRUPULUI OMENESC,
DE LA NASTERE PÂNA LA MOARTE,
CÂ T SI AL GESTURILOR SALE,
ATITUDINILOR, ACTIVITATILOR,
FUNCTIILOR PSIHOLOGICE,
,
PERICOLELOR SI ACCIDENTELOR
 30

A
ACCIDENTE
Vezi «BOLI SI ACCIDENTE»,apoi «SINUCIDERI».

ACROBATII
(gr. «acrobatos» = «care merge. pe extreme»)
Si la propriu, si la figurat, acrobatia este legata de ideea de exercitiu de agili-
tate dificil, uneori periculos, dar întotdeauna greu de executat.
În vise
(-) În sens negativ, acrobatia evoca eforturile nemasurate, constiente sau
inconstiente, pe care visatorul le face pentru a se mentine la un nivel de adaptare
care nu este nici spontan, nici natural, sau pentru a nu vedea adevarurile evidente pe
care refuza sa le recunoasca (a se cerceta în plan material si psihic). Aceste acrobatii
morale aflate la limita realitatii obiective, sunt întotdeauna epuizante nervos: senti-
mente false, capriciile Personei, vocatii profesionale sau religioase gresite, refuzul
de a recunoaste nevroza, surmenaj, directii gresite în viata etc. (de cercetat).
N. B.: A nu se acorda încredere, la începutul analizei, acrobatiilor onirice
însotite de sentimente euforice premature.
(+) În sens pozitiv, acrobatiile indica un progres daca sunt executa te cu
usurinta, fara risc, iar pâna atunci ele pareau imposibil de realizat.
Din acest moment exista forte noi, în stare sa obtina performante pâna acum
irealizabile, caci o parte a puterilor inconstientului, integrate acum, depasesc cu
mult capacitatile eului-constient limitat la intelect. A avut loc o eliberare de con-
flictele interioare, ceea ce permite aceasta «performanta».

ACUPLARE
Aici, acuplare are sensul de unire sexuala. Vezi «organe SEXUALE SI
SEXUALITATE».
 31

ALIMENTE
Vezi «HRANA»si «A MÂNCA»- «MASA ÎN COMUN».

AMETEALA
Vezi «A CADEAÎN GOL».

AMPUTARE
Prin extensie: extirparea unui organ.
În vise
Amputarea indica lipsa unui element, mai mult sau mai putin important, al
ansamblului psihic. Sarcina pe care o are acest element amputat (mâna, brat, picior,
ureche etc.) nu este îndeplinita în cadrul masei de energie psihica. Simbolismul ele-
mentului amputat (a se vedea rubrica corespunzatoare) ne ajuta sa determinam
functia care lipseste. Avem astfel sansa de a-l reintegra în sânul totalitatii psihice.
De pilda virilitatea la barbat sau animus la femeie.
Dar atunci când amputarea se refera la un membru atins de o boala incurabila
(cangrena, de pilda), însemna ca trebuie sa renuntam la o activitate deosebit de neg-
ativa, ceea ce este resimtit ca un sacrificiu dureros.
Adeseori, amputarea mai poate reprezenta si o imagine a castrarii (vezi acest
cuvânt).

ANUS
Aceasta parte a corpului a fost venerata în unele perioade la anumite popoare.
Tot ce se refera la simbolismul anusului si al excrementelor ne trimite, cel mai ade-
sea, la demersuri psihologice infantile iesite din memorie. «Copiii, scrie Jung,
acorda actului de defecatie si rezultatelor sale un interes pe care doar la un hipocon-
dru îl mai aflam. Abia mai târziu ne dam seama ca acest interes este legat de o
teorie a generarii. Copilul gândeste: acesta este un mod de a produce ceva, locul
prin care iese ceva 1.» De aici si ideea unor copii ca nasterea are loc prin anus, pe
unde pot iesi oua.
Defecatia este asociata deci cu ideea de putere creatoare si cu cea de nastere.
(La anumite populatii primitive divinitatea a produs omul prin defecatii succesive.)
Anusul, care produce excremente, se leaga de ideea de generare. Prin extensie si
similitudine, anusul poate «produce» dorinte imaginare, la nivelul celor mai fan-
teziste asteptari. Dintotdeauna, excrementele eliminate prin anus au fost asociate cu

1. MA.5., p. 321.
 32

aurul: în Natura, humusul germin~aza viata, iar în alchimie, din materia cea mai
ordinara ia nastere materia pretioasa.
Totusi, prin analogie, defectia mai simbolizeaza si eliberarea de toxinele psi-
hice. Pentru a ne regenera, trebuie distruse elementele perimate din noi (pasiunile
si atasamentele egoiste).
Vezi si «EXCRETIIFIZIOLOGICE».
În vise
Daca în apropierea anusului se at1a un obiect, înseamna ca este de valoare:
anusul evoca producere, creatie, nastere si renastere psihica.
Cât despre imaginea nasterii prin anus, aceasta exprima zamislirea de sine
sau a unei parti din sine, prin propriile reziduuri, precum Foenix din cenusa.
Vezi «EXCREMENTE».

ARIPI
Aripile permit zborul, eliberarea de legea gravitatiei care ne leaga de pamânt
si deplasarea prin aer, adica într-un plan mai mult psihic, sau în domeniul spiritual.
În antichitate, aripi avea soarele (mai ales în Egipt) sau unele animale: Pegas,
Sfinxul (la greci), leii (la venetieni'), taurii (la asiro-babilonieni), Quetzalcoatl
(sarpele aztec) etc. Mercur si Isis, mesagerii zeilor, au aripi, la fel ca si caduceii lor.
Mai sunt înaripti si îngerii, spiritele, geniile, zeitele, Amor, Placerile, Jocurile,
Timpul, sut1etele la egipteni si Diavolul cu aripi de liliac.
Falusul înaripat al grecilor arata ca acest Falus nu trebuie luat ca atare, ci ca
simbol al energiei creatoare în Univers. Vezi «ORGANESEXUALESI SEXUALlTATE».
Aripile confera un caracter transcendent imaginii atunci când permit avântul,
elanul, ascensiunea, eliberarea, la fel ca Pegas, calul înaripat at1at în captivitatea
Meduzei si eliberat de Perseu, ridicându-se apoi în cele mai înalte ceruri. Un
asemenea zbor permite iesirea din starea de inconstienta asociata de regula starii
animalice (Meduza), ne spune Jungl. Dar Buddha ne sfatuieste sa ne ferim de false-
le supozitii: «Doar picioarele care nu se mai împiedica de lucrurile pamântene pot
urca ultimele trepte ale dreptei conduite. Trebuie sa încercam sa zburam spre Soare
având aripile înzestrate cu pene putemice2.»
Totusi, mitul lui Icar nu face decât sa ne previna de pericolul încapatânarii
orgolioase ce poate pune stapânire pe cel ce cauta eliberarea. Sa mai observam ca
în limba greaca primitiva, «psihe» înseamna si t1uture, iar fluturele, la fel de suav
ca si sut1etul, este mai mult aripi decât trup.

] . R. calre 1., p. 58.

2. M. Percheron, La vie merveilleuse de Bouddha, Del Duca, 1956, p. 2] 9.
 33

În vise
Se poate ca în vise o fiinta omeneasca sa aiba mipi - o pereche, sau mai multe.
În general, aripile ofera imaginii o tenta psihica, pentru a slabi valentele sale pur fizice.
Aripile de liliac fac aluzie la penumbra inconstientului, poate chiar la dia-
bolismul sau.
Aripile de fluture imbogatesc imaginea cu ideea de eliberare prin metamorfoza.
Vezi «PENE», «PLUTIRE»,«ZBOR».

ARsuRA
Arsura distruge tesuturile organice si, daca cuprinde o mare parte a corpului,
ajunge sa opreasca respiratia cutanata, înnabusind-o.
În vise
(-) De cele mai multe ori, arsurile, în vise, sunt «expresia unui afect cât se
poate de puternicI» însotit mai întotdeauna de o angoasa extrema (sufocarei prin
distrugerea functiei respiratorii a tegumentelor pielii).
Este legata de emotii de o intensitate atât de mare, încât visatorul nu reuseste
sa si le asume: este «sufocat de emotie» sau «paralizat de emotie». Aceste categorii
de afecte traduc pasiuni puternic refulate si noi stim ca, desi pasiunile si emotiile
sunt necesare evolutiei, totusi daca sunt prea puternice sunt asemenea focului care
poate distruge totul. Astfel, putem fi înflacarati de «focul pasiunii», putem fi «con-
sumati de pasiune», putem trai o «pasiune arzatoare» si, uneori, sa ne declaram
«focul pasiunii» noastre! ...
(+) Rareori, visele cu arsuri pot avea un sens positiv. În astfel de cazuri poate
fi vorba de «Botezul prin Foc» din Noul Testament2.
Este vorba, în astfel de cazuri, de focul purificator si transformator al spiri-
tului care consuma hegemonia egoul, de care ne despartim cu mare suferinta.
Contextul visului si afectele visatorului ne pot da indicii daca este vorba de o ast-
fel de metamorfoza.

a ARUNCA ÎN SPATE
În mitologia greaca, Deucalion si Pyra, singurii supravietuitori ai Potopului,
aruncau peste umar fie pietre, fie oase ale Marii-Zeite Mama, dupa cum spune leg-
enda, pentru a-i crea pe oameni.

1. M. M., p. 83.
2. Cf. Matei, IlI-ll, Luc 1II-16, XlI-49.
 34

Conform unei alte legende, Dactilii au aparut din praful pe care nimfa
Anhiala îl arunca în Uffi1asa.
Acest motiv aminteste de creatia prin anus (vezi acest cuvânt), prin spate.
Excrementele produse de anus lasa în unna, conform legendei, o marturie sau
o amintire, asa cum o nastere asigura continuitate a sau asa cum o marturie
pastreaza dovada a ceea ce a existat.
În vise
"A arunca în spate" apare destul de rar în vise. Poate fi interpretat ca gest creator.

ASCETISM
Din gr. «askeses», exercitiu. Ascet vine din «asketes», cel care exerseaza.
Cu cât individul este mai putin constient de sine, cu atât balanta înclina mai
mult în favoarea pulsiilor incoerente ce actioneaza în favoarea eului (putere si
placere). Iar pe masura ce individul devine constient de sine, tinde sa armonizeze
trupul si duhul, pentru a ajunge la ceea ce Jung numeste «optim vitalI».
Exercitiile spirituale practicate în mod exagerat si în dauna trupului dovedesc
lacomia perfida a egoului de a acumula merite cât mai multe, în mod egocentric.
Vezi «FURT».
Ratiunea constienta poate aj~nge la concluzia «logica» ca renuntarea la
«lumea materiala» dezvolta spiritul, considerat în mod dogmatic ca fiind absolut
superior animalitatii corporale. Dar si infantilismul nevrotic poate determina
refugierea într-un soi de ascetism, pentru a masca fuga de realitate, de raspunderile
vietii sociale. În ambele cauzuri este valabila observatia «Cine se vrea înger cu tot
dinadinsul, ajunge o bestie2».
Toti marii maestrii ramân oameni, de aceea Buddha este reprezentat adesea
cu mâna dreapta atingând pamântul, tocmai pentru a arata ca, si în iluminare chiar,
ramâi legat de pamânt si de legile sale.
În Bhagavad-Gita, zeul Krisna îi spune învatacelului sau, Arjuna: «Oamenii
care se supun unor austeritati violente, împotriva Scripturilor si regulilor stiute,
dovedesc aronganta si egoism, fiind împinsi sa faca asta de forta propriilor dorinte
si pasiuni, spiritul oamenilor nu ajunge la împlinire prin tulburarea componentelor
care formeaza trupul, tulburându-Ma si pe Mine. Eu, care stau în trupul lor, stiu ca
ei sunt "asurici"3 în intentiile 10r4.» Si adauga: «Yoghinul este mai mare decât cei

1. T.P, p. 216.
2. Pascal, Gânduri, VI, 358.
3. Prin ceea ce mentalul este ostil realizarii.
4. Bhagavad Gita, XVII, 5/6.
 35

care practica asceza ... 1» Iata de ce, contrar parerii comune, întelepciunea indiana
respinge ascetismul.
Buddha, casatorit si având un fiu, obisnuia sa spuna: «Doua lucruri, trebuie evi-
tate: o viata de placeri, josnica si desmia; o viata de mortificare, inutila si desarta2.»
«Daca nu recunosc decât valorile "naturale", constata Jung, voi minimaliza,
voi stânjeni sau chiar opri, prin ipoteza mea fizica, evolutia spirituala a pacientului
meu. Daca, dimpotriva, ramân în sferele eterice, voi recunoaste si voi agresa indi-
vidul natural în legitima sa existnta fizica3
.» Atunci când, prin ascetism, omul îsi reprima pulsiile fizice cele mai firesti,
«nu se poate sa nu întâmpine revolta partii sale animalice, însetate de libertate4».
Sfântul Anton, patriarhul Cenobitilor (251-356), se retrage în pustiu,
munceste cu mâinile, îsi chinuie trupul si se multumeste cu o singura masa pe zi,
dupa apusul soarelui. În compensatie, sufera cele mai teribile atacuri din partea
demonilor, care-i apar sub forma unor femei senzuale sau ca porci. Tema luptei
interioare, care ne sfâsie, este arhetipala (ca si cea a lui don Juan, sau a Sfântului
Gheorghe omorând balaurul), inspirând numerosi artisi. În compensatie, exigentele
Umbrei pot conduce la ororile Inchizitiei.
Pentru Jung, în acord cu toti marii învatatori ai omenirii, ascetismul este o su-
blimare fortata, pe care o întâlnim în toate cazurile în care tendintele animalice sunt
înca atât ge puternice, încât este nevoie de violenta pentru a le potoli. Sinuciderea
deghizata, care este ascetismul, nu mai are nevoie si de alte dovezi biologice5».
În vise
Aluziile la ascetism sunt rare în vise si fie compenseaza o viata puternic axata
pe o senzualitate pur materiala, fie îl averizeaza pe visator ca a apucat pe o cale
gresita de degradare a trupului, receptacolul duhului.
Desfasurarea visului, asociatiile de idei si afecte permit determinarea interpretarii.

a ATACA si a fi ATACAT
«A ataca» vine din italiana, «attacare» = «a se prindei>, «a începe».
În vise
Atacul apare de multe ori în vise si se pot observa trei situatii:
Visatorul ataca o fiinta omeneasca, un animal

1. lbid., VI, 46.

2. M. Percheron, Le Bouddha el le Bouddhisme, Seuil, 1956, p. 34, 92.
3. H. D.A., p. 22.
4. PI., p. 48.
5. M.AS, p. 159.
 36

În acest caz este vorba de un element (de determinat) care îl deranjeaza si îl

ia la zgâltâit sau îl bate cu furie, cel mai adesea pentru ca acest element este' con-
strângator pentru el (complex parental, infantilism, animalitatt, functie supradez-
voltata, Umbra etc.). Acest gest poate fi considerat negativ daca visatorul nu
urmeaza o psihoterapie, deoarece acest lucru arata ca visatorul vrea sa elimine
îndeparteze problema, însa fara sa aiba habar de semnificatia sa.
Dimpotriva, în psihoterapie poate avea semnificatia pozitiva ca încearca «sa
ia în primire» (cam brutal, dar ce mai conteaza!) o problema importanta.
Visatorul asista la atacarea unor personaje de catre altele, sau de catre animale
Semnificatia este aceeasi ca în cazul anterior, însa visatorul se apropie de
problema (de aflat care) pe ocolite.
Visatorul este atacat de un om sau de un animal
Este tema cea mai des întâlnita pe parcursul analizei.
Agresorul barbat (Umbra sau animus), femeie (Umbra sau anima) ori animal
(viata instinctiva), al carui simbol trebuie determinat, se ia de visator, ca si cum ar
vrea sa-i spuna: «Si eu? De ce nu vrei sa tii seama de mine?» Caci cel agresat, desi
plin de teama, este obligat sa-i faca fata agresorului, care astfel îi atrage atentia
asupra sa. Atacul îl obliga sa «atace» o anumita problema.
Împacarea combatantilor arata întodeauna ca s-a produs un progres deosebit
in cursul analizei.

AVORT
Vezi «NASTERE».
 37

B
BALANSARE
Balansarea este miscarea lina a unui corp, dintr-o parte în alta, în jurul punctului
de echilibru. Balansarea leaganului (Vezi «LEGANARE»)îl linisteste pe copil, în timp ce
scaunul «balansoar» si hamacul îi relaxeaza pe adulti. Elefantul se balanseaza· când
merge, pasarile se balanseaza pe crengile flexibile, iar copiilor le plac balansoarele.
La nivel psihologic, balansarile conduc la «a lasa lumea de-a parte» pentru
a trai mai intens senzatia pur fiziologica cate, astfel, «saluta din mers»
eul-constient cu emotiile sale paralizante. Usureaza, deci deconditioneaza de
vechile reflexe.
În vise
Balansarea apare rar în vise, putând avea aspect pozitiv sau negativ:
(+) Pare a fi deosebit de binefacator oscilarea armonioasa între polaritati,
expresie libera a ritmurilor vietii în manifestarea sa cea mai curata, nicidecum
«anchilozata» în angoasa eului-constient dominat de intelectualism excesiv, senti-
mentalism, Persona, complexe negative nerezolvate etc ..
(-) Totusi, balansarea poate avea si un aspect negativ. M.-L. von Franz scrie
în legatura cu aceasta: «ideea arhetipala ca demonii sunt actionati de o balansare
mecanica, expresie a conditiei lor, de a nu fi fost rascumparati 1
»- ceea ce se apropie de tema lui Sisif, Tantal, Danaide. Tot dupa M.-L. von
Franz, aceasta tema apare în cazul obsesiilor si psihozelor.
Asemenea magarului lui Buridan, balansându-si capul între galeata cu apa si
tainul de ovaz, visatorul pare, momentan sau definitiv, sa oscileze între fazele de
depresie si cele de vindecare, care, de fapt, au ca rezultat chinurile stagnarii.

BARBA
În simbolismul colectiv, barba subliniaza autoritatea virilitatii patemale a
barbatului, regelui, patriarhului, filozofului, eroului, al Dumnezeului biblic etc. Ne
mai putem gândi, cu melancolie, la «barbuta» tinerilor adolescenti sau cu disperare
la mustata ori fata paroasa a femeilor.

l.FC.F.
 38

În Egipt, numele proprii ale divinitatilor masculine se terminau de obicei cu

un caracter, figurativ sau liniar, care însemna "barba". Dupa Rig-Veda, Indra era
figurat cu fulgerul în mâna dreapta si având o barba azurie (cerul) cu care, când si-o
scutura, facea sa ploua 1. Jupiter, Neptun, Vulcan, Hercule sunt figurati întotdeauna
cu barba, în timp ce, pentru a evoca eterna tinerete a «principiului masculin»,
Apollon si printisorii sunt imberbi.
Romanii îsi pastrau prima lor barba cu cea mai mare grija. Cei bogati si-o
puneau într-o cutiuta de aur sau argint si o închinau lui Jupiter.
Imaginatia populara îi atribuie lui Carol cel Mare o «barba creata», desi se
pare ca n-a purtat niciodata! La gali, mustata lunga tinea loc de barba, sugerând de
asemenea demnitate, noblete, autoritate; apoi, în Evul Mediu, pecetea demnitarilor
continea trei fire din barba lor, iar domnitorul îi atingea barba vasalului caruia îi
acorda protectia sa.
Primii crestini condamnau moda rasului, inspirându-se, desigur, din Biblie,
care recomanda evreilor: «sa nu va tundeti rotund parul capului vostru, nici sa va
stricati fata barbii voastre2». Pâna în secolul XV, Hristos era reprezentat adesea fara
barba: azi, nimeni nu si-l imagineaza altfel decât cu barba, la fel ca pe apostoli,
parintii Bisericii si ca pe majoritatea sfintilor.
În Sparta, cei care fugeau din fata inamicului erau scosi din toate functiile nu
aveau dreptul sa poarte decât jumatate de barba.
Persi din antichitate îsi radeau barba în semn de doliu, în timp ce egiptenii
si-a lasau sa creasca în aceeasi situatie.
Barba ascutita este semn falic la satiri, la zeul Pan, la fauni, tapi, vrajitori,
uneori la vrajitoare; si la diavol, desigur.
În antichitate, o barba falsa era uneori acordata reginelor care conduceau ca
un barbat. În insula Cipru, era adorata o Afrodita cu barba, iar la Roma, o «Venus
barbata», imagine a bisexualitatii energiei vitale.
Acest simbolism al barbii atribuite unei femei se regaseste în legenda crestina
a sfântei Wilgeforte. Astfel, pe peretele de jos, dinspre sud, al bisericii Sfântul
Stefan din Beauvais, poate fi vazuta crucificata si cu o superba barba (datare, sec-
olul XVI). Conform legendei, Wilgeforte a fost fiica unui rege portughez,
necrestin, care a vrut sa o marite cu un rege vecin, pagân si el; ea s-a rugat catre
Dumnezeu sa o scape, iar peste noapte i-a crescut o barba lunga. Mânios, tatal ei a
crucificat-o. Mai este venerata la biserica Sfântul Pavel din Londra, în

1. R/g-Veda, V. 7.
2. Levit/cu/, XIX-27.
 39

Pas-de-Calais, în Belgia si în Olanda; nu este deloc greu sa facem legatura între

atributele acestei sfinte cu «nirdwandva» (sanscrita: «eliberat de contrarii») hin-
dusa si cu conjunctio oppositorum la Jung.
Un ultim aspect simbolic mai putin cunoscut: barba este ceva care creste
involuntar în jurul gurii. Evoca deci gânduri, cuvinte care ies pe negândite, ca niste
bule. «Vorbaria» nervoasa care nu se mai termina si nu exprima nimic este un simp-
tom tipic nevrozei, întâlnit mai ales la femei - dar nu numai - un logos abundent,
necontrolat, inconstient si daunator. Aceasta este barba-animus. Multe «scene
femeiesti» provin dintr-un astfel de aspect inconstient al animusului care creeaza o
vorbarie debordanta, asemenea perilor dintr-o barba 1. Ne putem gândi la
Barba-Albastra2, aspect negativ si feroce al animusului feminin care arunca femeile
înafara existentei si ucide viata din ele3.
În vise
La barbati, barba este sem al virilitatii. Dupa Jung, reprezinta «plenitudinea
fortei vitale4».
La femei, este imaginea fie a unui atribut masculin pozitiv sau negativ, în
functie de contextul oniric sau de afecte, fie o adevarata logoree agresiva.
Batrânul Întelept din vise apare întotdeauna cu o impozanta barba alba.

BARBIE
Un maxilar puternic indica o vointa puternica, masculina si pusa pe fapte,
daca este însotita de o barbie proeminenta (Napoleon, Mussolini).
În vise
Barbia proeminenta apare uneori în vise si are acelasi simbolism falic pe
care-l regasim în reprezentarile priapice ale lui Polichinel sau în barbiile proemi-
nente ale vrajitoarelor.

BAUTURI
Vezi «A BEA».

aBEA
Unele bauturi se refera la betie - alcoolul; la nemurie, cum ar fi nectarul gre-
cilor, amrita si soma hindisilor; la amor, daca sunt dulci (V~zi «A ]\tÂNCA

1. J: CF, p. 127.
2. Albastrul este culoare care simbolizeaza functia gândirii.
3.1. CF, p. 302.
4. Jung si Kerenyi, lntroductiol1 el 1 'essence de la mythologie, O.C., p. 38.
 40

MASA»); la inconstient, daca este vorba de apa; evoca magia daca se sugereaza ca
ar avea puteri neobisnuite (Vezi «NEMURIRE»).
În vise
Bautura simbolizeaza cam acelasi lucru ca si mâncarea. Vezi acest cuvânt.
Pofta de a bea arata ca este vorba de «a fi însetat de ...».
Vezi «SETE (AAVEA)>>.

BOLI sI ACCIDENTE
Maladia (lat. «ma1e habitus» = «în stare proasta»); accident (lat. «accedere»
= «a se întâmpla»).
Din ce în ce mai mult, în ziua de azi, corpul medical vorbeste despre originea
psihica a bolilor: aceasta este medecina psihosomatica 1.
«Se stie de multa vreme, scrie Jung, ca manifestarile afective cele care influ-
enteaza în principal sistemul nervos simpatic, cel care dirijeaza la rându1 sau
functionarea vegetativa a organismului. Afecte1e sunt cauza originara care fac sa se
di1ate vasele sanguine, actioneaza asupra inimii producând pa1pitatii, ne fac sa
rosim sau sa vomam, modifica capi1are1e de la suprafata mâinii, starile de secretie
sau de repaos ale glandelor pielii, pozitia fire10r de par, produc pielea de gaina etc.
Deci este îndreptatita detectarea afecte10r urmarind modificarile organice de acest
fel, ceea ce se poate face cu ajutorul unui circuit electric simp1u2.»
Se pare ca bolile psihosomatice reprezinta aveliismente1e Naturii - «sonerii de
alarma» - destinate sa-1atentioneze pe subiect, sa-1faca sa-si puna întrebari, sa devina
constient de problemele sale, sa-si revizuiasca modul de a trai. Astfel, spune M.-L. von
Franz, «inconstientul poate actiona prin boli, accidente de masina sau alte1e3».
Iar Jung scrie: «Una dintre formele cele mai frecvente pe care le îmbraca
pericolele prin care inconstientul ne sanctioneaza este producerea de accidente4.»
La rândul sau, F. Alexander merge pâna la a preciza ca «individul pre-
dispus la accidente este esentialmente un revoltat; nu poate suporta nici macar
disciplina pe care si-o impune singur. Se revolta împotriva autoritatii exterioare,
dar si împotriva legilor dictate de propria sa ratiune si autocontro15».
«Revoltatu1» este în general victima inconstienta a unei incompatibilitati psihice

1. Cf. P. Solie, Psyehologie analytique et Medeeine psyehosomatique, MontBlanc, 1969 si Dr. F.

Alexander, La Medeeine psyehosomatique, Payot, 1977.
2. H.D.A., p. 158.
3. AO, P 153.
4. PL, p. 219.
5. F. Alexander, La Medecine psyehosomatique, oe, p. 182.
 41

care opune în el exaltarea dionisiaca, fantezia creatoare si, pe de alta parte, seriozitatea,
rationalul, supraordonarea, obligatiile vitale, regulile sociale etc., atât exterioare, cât si
interioare, constientul trebuind sa domoleasca pulsiile violente si haotice ale
inconstientului 1.
O alta origine a bolilor este faptul ca omul civilizat este dezradacinat de
bazele sale instinctive si, în acest fel, ajunge sa ignore ceea ce convine si ceea ce
nu convine sanatatii corpului si sufletului sau.
«Omul civilizat, scrie Aldous Huxley, aproape ca a reusit sa se protejeze
împotriva flagelurilor [bolilor contagioase], dar le-a înlocuit cu o formidabila
explozie a bolilor de degenerescenta, deloc cunoscute la animalele inferioare2.»
Pentm religiile extrem orientale, înca de pe vremea lui Hristos si a Parintilor
Bisericii si pâna în secolul VI, bolile si infirmitati le erau considerate consecintele
karmice ale greselilor, considerate «pacate». Astfel, Buddha se straduie, prin doc-
trina sa, sa ne elibereze de boli, de batrânete, de moarte, rascumparari ale greselilor
care au ca urmare suferinta.
«Bolile sunt purgatoriuI3», spune Paracelsius.
În vise
Bolile apar exclusiv ca perturbari psihice care îl fac sa sufere si îl slabesc pe
visator, ci nu ca tulburari fizice. De pilda, canceml sau tuberculoza în vis nu se
refera la corp, ci la o neliniste (de determinat) care îl roade, însotita, în general, de
sentimente de vinovatie care provoaca mecanisme de autopedepsire.
Atunci când apar personaje sau animale bolnave poate fi vorba de elemente
neglijâte (de determinat) care traiesc ca si cum ar fi bolnave.
Totusi, poate fi vorba si de elemente negative pe cale de disparitie: comple-
xele parentale, de pilda, sau o puternica proiectie care, pâna atunci, îl paraliza pe
visator, si ale caror forte constrângatoare sunt acum în scadere sau pe cale de dis-
paritie. Vezi «MOARTE».

BRAT,
Bratul evoca în mod spontan activitate, lucm, munca: «Traieste muncind cu
bratele»; «da o mâna de ajutor»; «brate de munca»; sau «sta cu bratele încmcisate».
În India, principalii zei sunt reprezentati având patru brate, iar în China,
Zeita-Mama Kwan Yin avea mai multe brate, pentru a marca actiune a sa permanenta

1. Se pare ca Jung a fos singurul care a scos în relief importanta acestui conflict inevitabil, sursa a unor
nevroze grave. Cf. T.P, p. 55-67. E vorba de opozitia «natura-cultura». Cf. Pl., p. 64, 73 si 74.
2. A. Huxley, La Philosophie eternelle, Pion, 1948, p. 280.
3. Purgatoriu» din lat. eccl. «purgatarium» = «care curata».
 42

în Univers. Avatarul Avalokitesvara, care s-a încarnat în Buddha, avea unsprezece

capete si o mie de brate.
Dar bratul mai este si simbolul puterii în actiune, potential de influenta si
posibilitate de protectie (<<bratullung al legii» - «îl tine în brate»).
Biblia vorbeste de bratul lui Yahve1, iar imaginarul popular al Evului Mediu
reprezinta adeseori mânia divina sub forma unui brat înarmat iesind dintr-un nor,
mânie care loveste ca un fulger (iesit din nor) prin calamitati sau razboi.
În Evul Mediu mai aflam si bratul înarmat cu sabie sau barda, care semnifi-
ca puterea temporala, judecatorul sau guvernatorul, iar prin «brat secular» se
întelegea puterea de a judeca, laica sau seculara, careia tribunalul ecleziastic îi
trimitea anumite ordonante spre a fi puse în aplicare.
În fine, sub Vechiul Regim, bratul a fost adoptat ca atribut al corporatiei de
armament a maurilor.
În vise
Bratul smbolizeaza posibilitatea de a lucra, de a actiona, de a pune în prac-
tica; puterea de a..., capacitatea de a...; protectia, ajutorul; apararea; dreptatea
autoritara care inspira teama si care, daca e cazul, pedepseste.
Bratul taiat, frânt sau deplasat este simbol al castrarii; bratele ridicate (gest
de neputinta) exprima incapacitatea de a actiona, resemnarea sau supunerea.
Intereptarea se va face urmarind asociatiile de idei ale visatorului si afectele sale.

BULIMIE
Bulimia este o foame exagerata, însotita de anumite tulburari fizice sau psi-
hice. Cuvântul vine din greaca, «boulimia» = «foame de bou», din «limos» =
«foame» si «bous» = «bou».
În vise
Bulimia apare în vise, ca si în viata reala, atunci când visatorul este frustrat
de ceva, în general de tandrete din partea parintilor, mai ales din partea mamei.
Reia atitudinea copilului de tâta, lacom de sânul mamei, proiectând aceasta lacomie
asupra hranei, mai ales când e vorba de alimente zemoase (afectiune). E ca un fel
de vesnica nemultumire, pe care visatorul încearca sa o potoleasca prin hrana.
Cauza este deocamdata inconstienta - la fel ca în furt si în cleptomanie; visatorul
încearca sa «recupereze» din exterior ceea ce simte ca i-a fost confiscat.
Vezi «A-I FI FOAME»,«A MÂNCA- MASA» si «A FURA».

1. De exemplu în : Isaia LI-S si LIII-1.

 43

BURIC
Simbolismul buricului joaca un oarecare rol în mituri si religii. Astfel, exista
desene rupestre care înfatiseaza fiinte omenesti de vârsta nedeterminata legate de
mama prin cordonul ombilical: la acest stadiu de evolutie a omenirii, constientul,
pe cale de a se naste, înca nu este autonom în raport cu inconstientul matern al.
Dupa Platon 1, oamenii de la începuturi erau sferici si aveau patru brate, patru
picioare si doua capete opuse. Ca sa-i pedepseasca pentru aroganta lor fata de zei,
Zeus i-a taiat în doua si i-a poruncit lui Apollon sa strânga pielea fiecaruia dintre ei
pe ceea ce se cheama acum pântec, în asa fel încât sa formeze un fel de punga, pe
care apoi s-o- lege lasând o deschizatura care corespunde cu ceea ce astazi se
cheama buric. Astfel, oamenilor li se reamintea ca trebuie sa fie modesti si obligati
sa-si ispaseasca nesupunerea fata de Divinitate, suferind în lantul reîncarnarilor
(din cordon omblilical în cordon ombilical)pentru a reveni la totalitate.
Mircea Eliade insista asupra temei muntelui cosmic al carui «crestet este si
Buricul Pamântului, punctul din care a început creatia. Din buric a creat Dumnezeu
lumea si de aici s-a raspândit în toate directiile. Iar crearea omului, replica a cos-
mologiei, a avut loc într-un mod asemanator, în punctul central, în Centrul Lumii,
în "Buricul Pamântului" între Cer si Pamânt2».
La indieni, Brahma apare în lume tronând pe o floare de lotus, tâsnind din
buricul lui Visnu.
La incasi, Inca Suprem (împaratul) locuia la Cuzco, oras geometric aflat la
3500 metri altitudine si al carui nume înseamna în quitchoua «buric».
La greci, templul din Delfi îi era dedicat lui Apollon si era considerat centrul
Greciei. Se numea «Buricul Pamântului». Acest Omfalos era un vechi betiI (gr.
«baitlos» = «maison du SeigneuD», piatra sacra de forma aproximativ conica.
În Libia, în templul lui Jupiter-Amon, era venerat un smarald de mari dimen-
siuni, în forma de buric.
La unele statui reprezentându-l pe Întelept, asezat în postura lotusului,
privirea este fixata în buric, însemnând ca întreaga sa atentie este centrata asupra
psihe-ului sau.
Din acelasi motiv, între secolele XI si XIV, în Biserica greaca s-a purtat o
apriga disputa privind isihasmul, (gr. «Esuchia» = «liniste, calm»), considerat la un
momentdat o erezie. Adeptii sai practica un soi de «quietism» atât de exagerat,
încât au mai fost numiti si «omfalopsihici» (<<buric»si «ps~hic») deoarece cautau

1. Banchetul, p. 189 si unu.

2. M. Eliade, lmages et Symboles, Gallimard, 1952, p. 55.
 44

sa realizeze o încremenire a mentalului, surzi si muti la activitatile exterioare, pen-

tru a-si mentine atentia în centrul interior, concentrati asupra buricului.
Si la indieni întâlnim indivizi considerati «omfalopsihisti», care se straduiau
sa scada activitatea mentalului constient printr-un fel de auto-hipnoza obtinuta prin
fixarea asupra buricului.
În fine, multi copii mici cred ca nasterea are loc prin buric, ca punct de rup-
tura de mama lor.
În vise
Aluzia la buric, destul de rara în vise, poate evoca:
(+) fie centrul psihe-ului, sau sinele, buricul putând fi considerat centrul cor-
pului înscris într-un cerc, ca mandala. Vezi «PÂNTEC»;fie punctul de revenire în
Mama-inconstient (prin opozitie cu faptul ca este un punct de ruptura de ea), din
care poate începe o renastere.
(-) Nombrilism: la figurat, «a se considera buricul pamântului», adica a-si da
o importanta exagerata.

BUZE
În vise
Buzele se pot referi la cuvânt (<<avorbi din vârful buzelor») sau la senzuali-
tate (<<buzelibidinoase»).
Buze mari, atâmând, care pot fi vazute pe anumite reprezentari ale vrajito-
rilor, de pilda, este un atribut falic.

BAUTURA
Vezi «A BEA».
 45

c
CADAVRU
În vise
(-) Un continut psihic (de determinat) nu functioneaza cum ar trebui. Se afla
într-o stare de adormire, total refulat în inconstient. Deci acest continut nu participa
la activitatea ansamblului psihic, iar aceasta absenta poate avea serioase repercusi-
uni nevrotice. Cadavrul poate aparea sub forma unei fiinte omenesti, (un complex),
a unui animal (instinctele), sau chiar a unei plante (vitalitatea).
Fenomenul poate fi asemanat unui motor caruia îi lipseste o piesa importanta.
Cu cât cadavrele din vis sunt mai numeroase, cu atât posibilitatea unei psi-
hoze este mai evidenta.
(+) Cadavrul poate evoca disparitia unui aspect negativ al visatorului, pe cale
de a se polariza în aspect pozitiv. De pilda: visatorul vede cadavrul uneia dintre
relatiile sale deseobit de nevrozate, sau puternic atasate de mama sa. «Atunci când
cadavrul începe sa respire sau sa deschida ochii, elementul mort începe sa revina la
viata de la sine. Dimpotriva, în timpul unei analize nu este bine sa fortam reînsu-
fletirea unui element sugerat de cadavrul din vise, mai ales atunci când sim-
bolizeaza un element sau un proces psihic negativ care ar fi bine sa dispara.
Reînsufletirea ar însemna reactivarea unui element sau a unui reflex devenit cel
putin inutil. Trebuie, dimpotriva, sa-I lasam sa se transforme de la sine, în vederea
regenerarii 1.»
Uneori visatorul se vede pe sine ca fiind mort, ba chiar participa la propriile
funeralii. Aici este vorba de «moartea vechiului om» a sfântului Pavel2: vechea per-
sonalitate ne adaptata lasa loc unor posibilitati vitale regenerate.
N. B.: Imaginea onirica a cadavru lui este tipica pentru a putea întelege în ce
masura interpretarea simbolurilor poate fi polivalenta. De pilda: la începutul ana-
lizei, un subiect poate visa moartea tatalui sau cadavrul sau. Aceasta arata refularea
categorica a «complexului tatalui», deci evitarea unei confruntari pentru a-l rezol-
va. Dimpotriva, daca constientizarea analitica a permis diminuarea «complexului

1. V.IC.R. p. 272, 273.

2. Coloseni, 1lI 9-10.
 46

patemal», moartea tatalui sau imaginea cadavrului sau arata ca acest complex dis-
pare, visatorul afirmându-si propria virilitate, daca e vorba de un barbat, sau ani-
musul se maturizeaza, daca este forba de o femeie. Vezi «MOARTE». 1

CAP
Cuvântul «cap» vine din latinescul «caput».
Deoarece include creierul si bulbul rahidian, capul este considerat sediul
gândirii, ratiunii, vointei, memoriei, al constiintei si al echilibrului, în general: «a
avea capul pe umeri», «a-si pierde capul», «a avea ceva în cap» etc.
Deci capul comanda corpul; de aici si sensul «cap» = «sef»: «capul bandei»,
«capul familiei», «de capul lui» etc.
În astrologie, berbecul guvemeaza capul. Apol1onius din Tiana credea ca
fierul (metalul considerat cel mai ordinar) nu trebuia sa atinga parul unui filozof
deoarece, spunea el, «nu e bine sa se apropie de locul care este caminul simturilor,
sursa cailor sacre, al rugaciunilor si cuvintelor, înterpreti ai Întelepciunii» 1.
Dupa M. Kaltenmark, «nemuritorii taoisti si zeul longevitatii, Chu Xin, sunt
adeseori reprezentati cu un fel de cocoata pe cap sau cu un cap enorm. Aceasta
hipertrofie craniana nu se datoreaza hidrocefaliei sau unei inteligente prodigioase.
Ea arata ca Preafericitii au stiut sa-si întareasca creierul (care nu este considerat
organ al gândirii, cu un rezervor de energie vitala), prin metode corespunzatoare»2.
În termeni psihologi ci, aceasta echivaleaza unei reintegrari a constiintei în
masa de energie psihica inconstienta pe care, pâna atunci, nu o stapâneau si pe care
acum o folosesc într-un scop superior. Unii primitivi au un adevarat cult al craniu-
lui, care contine «secretele divine ale omului»3 Altii consuma creierul dusmanului
lor, din motive identice. De altfel, «conform credintelor primitive, craniul contine
esenta nemuritoare a fiintelor muritoare, de unde si vânatorii de capete si cultul
închinat capetelor. Pentru indienii din America de Nord, scalpurile pe care le
dobândeau contineau esenta dusmanului 10r»4.
Alchimistii foloseau craniul, dar mai ales occiputul, ca simbol al «vasului
rotund» al transformarii, deoarece adaposteste creierul, «partea divina», sediu atât
al gândirii si inteligentei, cât si al misterului 5.

1. Filostrat, Vie d'Apolionios de Tyane, VIII-7.

2. M. Kaltenmark, Lao-Tseu el le laoi:'ime, p. 153, Seuil.
3. rCF, p. 182.
4. lbid., p. 228 si unn.
5. P si Al., p. 117 si 345.
 :'1

47

În vise
Capul simbolizeaza:
• Functia gândirii, si anume activitatea intelectuala care judeca, rationeaza,
deduce si conclude (mai ales fruntea), prin opozitie cu sentimentele (pântecul), cu
instinctele (sub centura) si cu natura vegetativa a organismului.
• Eul-constient care clarifica si înregistreaza prin ochi, urechi, nas (<<lumina
constiintei») sau chiar controleaza si decide.
• Principiul paternal superior, Falusul creator, mai ales crestetul capului, pe
unde a iesit, gata înarmata, Palas-Atena, zeita Întelepciunii 1. Craniul mai poate
evoca si animusul femeii.
• Constiinta spirituala cea mai înalta: crestetul capului este, în Rajâ Yoga,
sediul ultimei si supremei chakre coronale, sau Sahasrarâ, «lotusul cu o mie de
petale», «rotunjimea desavârsita». De aceea gasim în mormintele preistorice
schelete la care doar craniul era protejat de o piatra plata si groasa, ca si cum ar tre-
bui pastrat cu orice pret sediul începutului de constiinta.
• În fine, «capul, fiind sferic si continând spiritul, poate fi un simbol al
Sinelui. Se pare ca acesta este unul dintre cauzele cele mai frecvente ale cultului
craniului la primitivi2». Aceasta pentru ca în capul nostru aflam cheia problemelor
interioare, care, la primitivi, înseamna cunoastere si întelepciune.
Acoperirea capului cu un voal sau cu cu o gluga
• Simbol al reculegerii, al concentrarii spiritului, al meditatiei ferite de dis-
tragerile din exterior: gluga calugarilor, voalul calugaritelor, lama IV a Tarotului:
«Ermitul» etc.
• Un efort de contemplare interioara, ca si cum cineva si-ar pune capul în
mâini pentru a se concentra.
• Simbol al aspectului misterior al procesului de individuatie si al necesitatii
de a nu-l derula decât în secret. Caracterul esoteric al caii initiatice .
• Simbol al mortii în vederea renasterii: Misteriile antice, Penitentii, Ku-
Klux-Klan etc.
Trup fara cap
Absenta functiei gândirii sau a vointei conducatoare echilibrate, care trebuie
sa caracterizeze vârsta maturitatii.
Cap fara trup
Posibil o imagine care avertizeaza asupra exagerarii functiilor intelectuale,

1. Cf. sii M.A.S., p. 587 si 588.

2. ibid., p. 183.
 48

asupra superactivitatii mentale, a unei cautari spirituale nepotrivite în detrimentul

vietii instinctive si afective si a personalitatii în ansamblu.
Expresie simbolica a «gândirii palide lipsite de COrp»1.A se tine seama de
afectele visatorului.
Cap umflat, prea rotund
Imagine a inflatiei sterile a universului intelectual.
Taierea capului
(-) Tendinta spre schizoidie, chiar schizofrenie. Visatorul se rupe de viata,
deci de lumea exterioara.
(+) Suprimarea brutala, dar pozitiva, a supradiferentierii intelectuale con-
stiente. Visatorul «este gata sa renunte la o viata dictata de cap»2. Uneori se poate
întâmpla ca visatorul sa-si taie singur capul, cu cea mai mare usurinta.
N.B.: În ambele cazuri, interpretarea va depinde de contextul oniric si de
afecte le visatorului.

CASTRARE
Cel care a vorbit pentru prima data despre «Complexul castrarii» a fost
Freud, în 1908: baietelul se teme sa nu-si piarda penislll, membrul care îi da val-
oare, iar fetita se considera inferioara fiindca nu-l are si cauta sa compenseze acest
lucru prin anumite comportamente specifice. Acest fapt este, desigur, adevarat,
dupa cum adevarate sunt si unele inhibitii datorate atasamentului cedipian al copilu-
lui fata de parintele de sex opus.
Dar Jung merge mai departe, în adâncurile întunecate ale inconstientului
colectiv. Stim despre constient ca este universal perceput ca fiind copilul
(Fiu-Fiica) al «inconstientului-Mama») Mai stim ca nasterea constientei creeaza o
opozitie formala între constient si inconstient. Primul este împins de destin sa se
realizeze; cel de-al doilea nu participa la aceasta împlinire pe plan social, ramânând
în beatitudinea inconstientei animale.
Acest conflict este trait, uneori, în mod dureros, astfel ca toata viata regretam
timpurile paradiziace în care acest antagonism anxiogen3 nu exista înca. Si, desigur,
o copilarie fericita sau prea alintata accentueaza acest regret neplacut. Este vorba de
binecunoscuta tema arhetipala «Nostalgia Paradisului pierdut». Din aceasta pers-
pectiva se pare ca pot fi precizate trei aspecte ale «castrarii psihice» reactionale.

1. P. si Al., p. 112.
2.1. L. Henderson în L 'Homme et ses symboles, oc, p. 137.
3. Adica «generator de teama».
 49

Prima categorie este a «constientului-Copil» care se castreaza pentru a a nu

mai ajunge la stadiul de adult, fiind incapabil sa rupa atasamentul de starea
paradiziaca matemala.
Este cazul lui CEdipe,al carui gest castrator este sugerat de faptul ca-si scoate sin-
gur ochiii, ramânând în starea de orbire a inconstientei matemale. Din nefericire pentru
el, încalca tabu-ul incestului, cedând dorintei de unire cu mama sa, Jocasta. Aici, cas-
trarea urmeaza dupa incest; este definitiva, paralizeaza orice fel de evolutie, fiind
însotita de dezgust fata de viata si impregnata de moarte. CEdipenu mai poate de-acuma
sa metamorfozeze anima primordiala - Mama - în logodnica interioara; ceea ce ar co-
respunde, în cazul femeii, incapacitatii de a-si maturiza propria feminitate.
Castrarea corespunde starii de «neputinta» -'- totala, moderata sau temporara
- de a deveni adult, adica de a face fata, fara teama, exigentelor de orice fel ale
existentei, fie ele materiale, sexuale, sociale, afective, sau spirituale. Castrarea psi-
hologica conduce, deci, la o inhibare, totala sau partiala, ce paralizeaza orice raspuns
în fata solicitarilor vietii si blocheaza orice capacitate de asumare a evolutiei pro-
prii 1. Acest refuz de evolutie spre stadiul maturitatii mentine starea infantila».
Din cea de-a doua categorie fac parte toate castrarile culturale, reale sau simbo-
lice. Sunt simbolice castrarile celor care-si urmeaza înclinatia sprecastitate, ale celor
ce-si rad parul sau îsi fac circumcizia. Sunt reale castrarile efectuate în anumite culte
din Epoca de Bronz, ale sectei ruse a Skoptilor, sau, la gali, ale preotilor Cybelei.
În Asia Mica, cu ocazia sarbatorilor de primavara tinute în cinstea Marii
Zeite-Mame Ishtar, multi pelerini, venind din cele mai îndepartate locuri, se întâl-
nesc la Hieropolis, «orasul sfânt». Aici se dedau unor betii orgiastice, care ating
punctul culminant atunci când unii barbati, cei care cred ca nu au putut satisface
sexual zeita, unindu-se cu «sfintele prostituate» ale templului, se castreaza plini de
frenezie. Dupa aceasta automutilare, devin preoti ai numeroaselor sanctuare închi-
nate divinitatii dragostei, fecunditatii si luptei.
Mai fac parte din aceasta categorie de castrare cei care prefera sa încredinteze
unei «organizatii coIective grija de a fi diferentiat», adica aceia care înca nu-si dau
seama ca este sarcina individului de a sta pe propriile sale picioare si de a fi o uni-
tate distincta, autonoma. Pentru Jung, «toate identitatile colective, apartinând fie
unei organizatii colective, fie unei prefesiuni de credinta definibile printr-un ,,-ism"
oarecare etc., îngreuneaza si împiedica împlinirea acestei sarcini2.»
În cea de-a treia categorie - cea mai rara - «constientul-Copil» depaseste

1. Pentru Jung, «virilitatea (maturitatea) înseamna a sti ce sa faci pentru a-ti atinge scopul». PA.ivi. p. 291.
2. «Sa juri credinta, aceasta e nefericirea!» poti citi pe culoarul templului din Delfi.
 50

dorinta de unire incestuoasa cu «Inconstientul-Marpa», asemenea eroului care-l

omoara pe zmeu pentru a o elibera pe tânara fecidara (anima) sau pentru a dobân-
di comoara nepretuita (Sinele). Acest zmeu, monstruos si înspaimântator, sim-
bolizeaza teama si pericolul de a cadea în capcana unirii incestuoase.
O astfel de sarcina este cea a eroului - deci a unui «semi-zeu» - «eroic», de
a recunoaste posibilitatea existentei pericolului incestului si, totodata, de a învinge
tentati a arzatoare de a ramâne în starea paradiziaca a inconstientei infantile.
Aici castrarea decurge chiar din incest, însa aceasta pentru ca eroul sa-I poata
depasi, favorizând procesul de «individuatie». Dorinta unirii cu Mama este aici
castrata, devenind astfel posibil, de a se uni cu «logodnica interioara» (anima) sau
cu «logodnicul interior» (animus). Bineînteles, aceasta «castrare» este psihica si nu
are nicio legatura cu pulsia fizica.
Aceste trei categorii de castrare sunt minunat, dar simbolic, descrise de
Hristos, care, dupa ce spune ca «Nu toti pricep cuvântul acesta, ci aceia carora le
este dat», precizeaza: «Ca sunt fameni care s-au nascut asa din pântecele mamei
lor; sunt fameni pe care oamenii i-au facut fameni, si sunt fameni care s-au facut
fameni pe ei însisi, pentru împaratia cerurilor. Cine poate întelege sa înteleaga. I»!
În vise
În vise apar numeroase simboluri ale castrarii, totale sau partiale.
Ele se traduc prin imagini cum ar fi cele ale mutilarii organelor sexuale, sau
ale bratelor, degetelor, nasului ori limbii; rani sau muscaturi care conduc la paralizia
membrelor; caderea parului, atât la barbati2, cât si la femei; raderea barbii; dinti
cazuti; ochi ranit sau scos; brate sau degete rasuci te si, uneori, chiar decapitarea.
Mortii si cadavrele pot fi, de asemenea, imaginea unei castrari, indicând o
diminuare a fortelor creatoare.
Din aceasta castrare decurg atitudinile infantile, având ca efect lipsa afirmarii
de sine, ceea ce determina aparitia unor dificultati în viata afectiva si profesionala.
Vom observa ezitari, chiar inhibitii, ori de câte ori e nevoie de luarea unor hotarâri
importante; individul întâlneste tot felul de rezistente în a afla în sine o anima sau
un animus pozitiv, ceea ce, prin proiectie, împiedica armonizare a cu sexul opus. Pe
scurt, toate acestea devin motivul unor renuntari generatoare de angoasa, fiind
puternic încarcate cu sentimente de inferioritate si vinovatie3.

1. Matei, XIX-12.
2. Samson si Dalila, (Judecatori, XVI-19).
3. De notat ca la iesirea copilului din sfera de influenta a «Mamei» si intrarea sa în viata, rolul tatalui
este hotarâtor.
 51

CADERE ÎN GOL
O asemenea cadere creeaza senzatia de vertij (lat. «vertigo» = «miscare de
rasucire»), adica impresia ca obiectele din jur, împreuna cu cel care încearca
aceasta senzatie, se-nvârt sau se clatina.
Alaturi de monstrii mitologiei sau legendari si de atacurile unor fiinte
amenintatoare, caderea în gol este una dintre imaginile care traduc cel mai bine
starea de angoasa, caci da impresia de pierdere totala a controlului, cu atât mai mult
cu cât nu exista niciun punct de spirjin. Panica fata de caderea în gol corespunde
angoasei constientului de a afunda în întunericul inconstientului pentru a începe
procesul de renastere. Vezi «NASTERE SI RENASTERE». Eul trebuie sa abandoneze
atât valorile de care s-a agatat, cât si pe cele ale constientului colectiv (Persona),
iluzia valorilor morale, filozofice sau intelectuale, credintele ideologice si senti-
mentale, egocentrismul orb etc., pentru a coborî «din înalturile sale»1 si a se cufun-
da «în propriile profunzimi».
O instabilitate provizorie ia locul unei stabilitati convenabile, dar precare,
pentru a realiza trecerea spre o stabilitate mult mai sigura.
Un maestru zen, plimbându-se într-o zi, îl vede pe unul dintre discipolii sai
atâmând deasupra unei prapastii fara fund si tinându-se cu dintii de frunza unui
copac, sa nu cada. În loc sa-i sara în ajutor, l-a întrebat linistit: «Ce este Zenul
(Sinele)?» Pentru a-i raspunde, trebuia «sa renunte sa se mai agate». Aceasta mica
parabola subliniaza teama de a coborî în inconstient, daca nu chiar nebunia, creata
de confruntarea cu necunoscutul.
În vise
De multe ori apar caderi în vise, de la simpla alunecare pâna la caderea ver-
tiginoasa, trecând prin prabusiri. Vezi «Prabusire».
Pentru simpla alunecare, saritura pe pamânt si zborul încheiat cu o cadere, îl
putem cita pe Jung, care arata ca «cei lipsiti de realism, sau care au o parere prea
buna despre ei, sau care-si fac niste planuri marete fara nicio legatura cu posibil-
itatilelor reale toti E!~estiaviseaza ca zboara sau cad2».
În cazul celor care se viseaza cazând vertiginos în gol, atât de înspaimântati
încât de regula se trezesc brusc, visul lor se refera la cufundarea eului-constient în
prufunzimile inconstientului si arata panica eului stabil de a se dizolva în
incoerenta si instabilitate.
Visatorul trebuie sa-si regaseasca baze solide pe batrânul pamânt, cu legile
lui, si sa prinda radacini. Dar pâna atunci, «cade de sus».

1. M M, p. 122.
2. Jung in L 'Ramme er ses symbales, ac, p. 50.
 52

CALCÂI
Calcâiul este plasat la extremitatea opusa capului, simbol al constiintei
intelectuale, constituind, deci, punctul cel mai îndepartat de acesta.
Din orgoliu, eul~constient dispretuieste viata, merge înainte si, de la înaltimea
suficientei sale, uita complet de existenta calcâiului, absolut necesar, totusi,
deplasarii si ca punct de sprijini pentru echilibrul corpului.
Asa se face ca pe aici apar si ataca, din umbra si pe la spate, pericolele care-
I dezechilibreaza, îl rastoarna si-l distrug pe individ. Asa a patit Ahile «cel iute de
picior», vulnerabil doar la calcâi, unde a fost atins de sageta lui Paris, acolo unde
se astepta mai putin. La fel s-a-ntîmplat si cu Krisna, ranit la calcîiul stâng de un
vânator sau cu ucigasul din Fabula lui la Fontaine «Porumbelul si Furnica».
Iar în FACEREA, femeia va strivi «capul sarpelui, care îi va întepa calcâiuP:
lupta animei pentru a ramâne în afara incestului, precum în basme, când un animal
se preschimba în anima-printesa (sau animus-print).».
Asa se face ca din acest mic loc, adesea confundat cu talpa, din acest loc
neînsemnat, ignorat de individ, vine pieirea sa, dupa care începe o noua viata, pe
baze noi.: RA, Oleg, Indra, Orion ...
Astfel, eul-constient, arogant, dar orb, va fi înlaturat de pericolele ce pot aparea
dintr-un inconstient neglijat, care-i va aduce aminte ca trebuie sa tina seama si de el.
În vise
Calcâiul, în vise, este expresia vulnerabilitatii neasteptate. Simbolizeaza punctul
slab, falia imprevizibila prin care inconstientul poate oricând ataca pe neasteptate pen-
tru a-l face sa recunoasca faptul ca Sinele, si nu eul, este cel care conduce evolutia.
Prin ranirea calcâi ului, Destinul ne pune la punct.

senzatia de CALDURA si frig

În general, se poate spune ca orice situatie de izolare si necunoscut creeaza
un sentiment neplacut de frig, nesiguranta si teama. Invers, orice situatie de feric-
ita integrare sociala, de relatii amicale, fratesti într-un mediu cunoscut si plin de
'încredere, creeaza un sentiment calm de caldura si siguranta, încurajator. În plus, în
timp ce caldura transforma, frigul întepeneste prin înghetare.
În vise '
Senzatiile de caldura sau frig sunt destul de frecvente în vise. Ele se mani-
festa fie sub forma unor peisaje secetoase ori înghetate, fie chiar prin senzatii de
frig sau caldura simtite de visator sau de o fiinta vie din vis.

1. Gen" IIl-15,
 53

Senzatia de frig
(+) Uneori, nu prea des, visatorul poate avea o senzatie de racoare binefaca-
toare, care arata o oarecare calmare a tensiunilor psihice interioare ..
(-) Dar, cel mai adesea, frigul este o senzatie neplacuta. Poate exprima, în
functie de contextul visului, de asociatiile visatorului si de afectele sale:
• o stare de supraconstienta intelectuala care s-a dezvoltat peste masura, în
detrimentul caldurii afective si instinctive. Functia gândirii a «înghetat» funtia sen-
timentala. Cerebralitatea domina;
• o dificultate întâlnita în schimburile sociale. Lipseste caldura afectiva în
contactele cu ceilalti, stare însotita de un sentiment (subiectiv) de respingere, de
abandon, de însingurare morala;
• o legatura deficienta cu anima sau cu animusul, care, prin proiectie,
«îngheata» orice relatie spontana cu sexul opus. O femeie, de pilda, i-ar putea reprosa
prietenului ei ca este lispit de «caldura», iar un barbat - «raceala» prietenei lui;
• o introvertire excesiva care poate crea teama de a realiza contacte cu ceilalti;
• sfârsitul unei tinereti «fierbinti» si începutul unei batrâneti izolante, la tre-
cerea de mijlocul vietii 1. Vezi «V ÂRSTELE VIETII».
• în fme, se poate întâmpla ca, în cursul analizei, cufundarea în inconstientul colec-
tiv, daca tinde spre izolarea de mase, sa declanseze un sentiment trist de însingurare rece.
Senzatia de caldura
(-) O caldura înabusitoare ori sufocanta poate fi, într-un vis, traducerea unei
inhibitii sau a unei angoase.
(+) Orice transformare chimica, orice lucru mecanic, orice functie fiziologica
s.a., produce sau consuma caldura. Invers, caldura metamorfozeaza proprietatile
corpului. Astfel, prin caldura alimentele devin asimilabile; plodul din ou creste, la
pasari, cel putin, prin caldura materna, iar în alchimîe caldura este cea care trans-
forma materia bruta în materie pretioasa. În temele mitologice ale «traversarilor
nocturne» (Vezi «A FI DEVORAT)>»,eroul este înghitit de un monstru marin si, în
acest Transitus, devoreaza inima sau ficatul animalului, apoi aprinde un foc.
Aceasta arata ca, prin caldura care lumineaza (constientizarea) si transmuta
(incubatie), el creeaza o noua viata în interiorul inconstientului (monstrul). Aceste
gesturi, asimilate întotdeauna cursei solare, echivalaza cu constientizarea în
întregime a psihe-ului: limpezimea constientei triumfa asupra întunericului
jnconstientului datorita actiunii transformatoare a caldurii. Astfel, în vis, caldura
poate indica incubatia visatorului (sau una din fazele sale) în vederea renasterii.

1. 35-40 de ani la femei, 40-45 de ani la barbat.

 54

Dar caldura din vis mai poate exprima si intensitatea dorintei de a actiona,
sentimente «calde» ori o dragoste pasionata. Astfel, se poate vorbi de «focul luptei»
sau de o «tinerete arzatoare», iar pentru a exprima intensitatea dorintei sexuale, «a
arde de dorinta»; despre un mamifer, ca este «în calduri». În fine, o dragoste poate
fi «fierbinte», iar o pasiune, «arzatoare»; cineva se poate «consuma» în «focul
iubirii». Mai rar, caldura din vis este legata de viata, de însufletire, în opozitie cu
raceala si neînsufletirea mortii.

CÂNTEC
Cuvântul cântec, din aceeasi familie cu «cântare» si «încântare», de la latines-
cul «incantare», însemnând «a fermeca», «vrajit prin actiuni de magie». Iar «cânt»
(lat. «cantus») vine, la origine, din «Carmen», care înseamna «farmec», «vraja».
De aceea, în latina, la «cântec» se spune atât «Carmen», cât si «cantio»; iar
«încântare», se spune si «cantio», si «incantamentum». Tot astfel, «incantation»,
adica «folosirea de cuvinte magice» se spune si «incantamentum», si «cantio».
În mitologie, Orfeu «fermeca» salbaticiunile cu lira sa, cu cântecele sale, iar
influenta magica a «descântatorilor» este binecunoscuta .. Mai stim ca de cântec
sunt legate stari cum sunt cele de «vraja», «încântare», «rapire». Cântecul
calmeaza, linisteste, reface, odihneste. Ne permite defularea unui exces emotional
apasator sau paralizant si, astfel, asumarea propriilor sentimente.
În timpul unor stari emotionale deosebit de dureroase, când am avea nevoie
de o usurare, de multe ori ne surprindem fredonând o melodie. Când unui copil îi
este frica de întuneric, el se linisteste, se amageste singur îngânând o melodie; mai
stim si ca primitivii îsi defuleaza emotiile dansând si cântând 1.
Sirenele îi atrageau pe navigatori sa esueze în vreun colt de stânca, vrajindu-i
prin cântece. Aceasta imagine simbolizeaza riscul fascinatiei exersate de
mama-inconstient, evocata prin mare, ceea ce îl duce la pierzanie pe cel care-i cade
prada. Vezi «CASTRARE».
În sfârsit, cântecele religioase amplifica emotia sfânta a transcendentului, la
fel de ~ecesara vietii noastre psihice ca si activitatile pur fizice.
In vise
Foarte rar apare într-o lumina negativa.
Dimpotriva, în vis, ele au efectul de linistire a pasiunilor negative sau chiar
te uimesc cu farmecul lor, creând astfel un inexprimabil sentiment de plenitudine.
Pe scurt, ele permit traire a si consumarea emotiilor care, altfel, ar fi înabusite si ar

1. HD.A p 172.
 55

creea angoase prin tensiunile interioare pe care le-ar provoca.

Vezi «DANS», care se înrudeste cu cântecul prin ritm si armonie.

a fi CHIOR
În vise
(-) A fi chior este un fel de orbire pe jumatate. Vezi «ORB (A FI)>>.
Nu vedem decât o fata a lucrurilor, precum monstruosii ciclopi -neciopliti si
mâncatori de carne de om - pe care i-a învins Ulise. În acest caz, chiorul din vis
reprezinta un element primitiv, deoarece traieste unilateral, fara a se supune jocu-
lui dualitatilor.
(+) Rareori, aceasta imagine face aluzie la tema «ochiului unic», «al treilea
ochi», ca în cazul lui Odin, considerat ca fiind chior. Vezi «OCHI».

CIOCNIRI
Vezi «LOVITURISI CIOCNIRI».

,
CIOPÂRTIRE
Vezi «DEZMEMBRARE».

CIOC (DE PASARE; CLONT)

Expresiile populare «a se lua în clont cu cineva» sau «nu-i tace clontul» se
refera la cineva foarte agresiv verbal, pus mereu pe cearta.
În vise
Se întâmpla uneori ca un personaj sa apara în vis înzestrat cu un cioc de
pasare, sau sa fie atacat de un animal cu cioc. Acest lucru exprima o atitudine rauta-
cioasa, datorata unui animus (la femeie) sau unei anima (la barbat) cu rol negativ.
Pe de alta parte, mai poate reprezenta si o compensare, daca visatorul este
moale si-i lipsesc curajul si agresivitatea în «lupta pentru existenta», fie din punct
de vedere material, fie psihic.

CIRCUMAMBULA TIE
Termenul de «circumambulatie» (lat: «circum» = «în jur» si «ambulare» =
«mers», «miscare») a fost creat de Jung pentru a desemna miscarile circulare care
apar în mitologii, religii, initieri si în vise.
«"Protectia prin cerc" sau "circumambulatio", spune Jung în Commentaire
sur le Mystere de la Fleur d'Or, este exprimata [00'] de ideea de "circulatie".
 56

"Circulatia" nu este doar o simpla miscare circulara, ci semnifica pe de-o parte

traseul unei incinte sacre, iar pe de alta parte fixare si concentrare;Joata solara
începe sa se învârta; altfel spus, soarele revine la viata si-si începe cursa; sau Dao
începe sa actioneze si sa se orienteze într-o anumita directie ... Psihologic, aceasta
circulatie consta în "a trasa un cerc în jurul Sinelui", ceea ce face ca toate aspectele
personalitatii sa intre în joc, în mod evident: polii luminii si ai întunericului sunt
prinsi în miscarea circulara. Prin urmare, miscarea circulara mai are si semnificatia
morala de a întrema toate puterile luminoase si obscure ale naturii umane, deci
toate contrariile psihologice, de orice natura ar fi. Aceasta nu este nimic altceva
decât cunoasterea de sine prin auto-incubatie (în India, tapas)l»
«Circumambulatio» apare frecvent în mituri, religii si initieri.
Întâlnim ritualul de înconjurate a templului atât în Tibet, cât si în întreaga
Indie. Pe de alta parte, «în cultullingamului lui Shiva, ceremonia se închieie ade-
sea prin "pradkshina", în curcul careia credinciosii dau ocollingamului, reprezen-
tând prin aceasta orice miscare sacra în jurul centrului imobil, imuabil si etem2».
În misteriile cabirice din Samotrace, în timpul initierii, le neofitul era asezat
pe un tron, având pe cap o coroana din ramuri de maslin si fiind încins cu o esarfa
. purpurie. Initiatii prezenti alcatuiau un cerc în jurul lui si executau un dans circu-
lar tinându-se de mâini, în sunetul imnelor sacre .
.Egiptenii credeau ca întreg cosmosul se afla într-o neîncetata miscare circulara.
Acest aspect era evocat în misterii prin dansul executat în jurul altarului, pentru a imita
mersul astrelor în jurul soarelui, ritmul si armonia miscarilor circulare din univers.
În Evul Mediu, musulmanii care mergeau în pelerinaj la Mecca aveau ca
prima îndatorire - mister cu semnificatie astrologica - sa faca "tawa", adica sa
înconjoare Ka-bah de sapte ori3».
În religia catolica, «"circumambulatio" rituala se bazeaza de regula în mod
constient pe similitudinea cu rotatia stelelor de pe cer, cu "cercul stelelor", idee
care înca mai respecta comparati a celor doisprezece apostoli cu semnele
Zodiacului, conform reprezentarilor foarte frecvente ale cercului zodiacal din fata
altarului sau de sub crucea transeptului4». În liturghia catolica actuala, regasim cir-
cumambulatia în tamâierea rituala din jurul altarului si din timpul procesiunilor din
interiorul sau exteriorul bisericii, cu revenire în punctul de plecare, asa cum si la
evrei exista ocolirea rituala a altarului lui Yahve.

1.M. Fa', p. 42-43.

2. A. Desjardins, Yoga et Spiritualite, Ed. La Palatine. 1972, p. 67.
3. Coran, Surate, Il-119 si XXIII si 3O.
4. R. c., p. 302.
 57

În vise
«Circumambulatia» apare de multe ori în vise. Pentru început, psutem spune
ca sensul spre dreapta (cum se-nvârt acele de ceasornic) exprima deplasarea în
directia constientei, ceea ce echivaleaza cu un efort de constientizare, de traversare
a întunericului din inconstient spre zonele luminoase ale constientei.
Circumambulatia spre stânga (sens trigonometric sau zodiacal) exprima o
deplasare spre inconstient, ceea ce echivaleaza cu un efort îndreptat spre centrul
creator, acesta nefiind suficient luminatI.
Dar circumambulatia poate avea un aspect pozitiv sau unul negativ.
(+) Ca miscare circulara similara celei a macrocosmosului si a microco-
smosului, circumambulatia traseaza «un cerc protector care împiedica inconstien-
tul sa irumpa în constient, ceea ce ar echivala cu o psihoza»2. De asemenea, prin
imaginea Uroborosului, circumambulatia mai evoca si miscarea continua de con-
servare a energiei din univers si, în mod sepcial, din sânul psihe-ului, unde este
polarizata de eu.
În mod deosebit, circumambulatia ne aduce aminte ca evolutia nu este o linie
dreapta, ci o miscare ciclica spiralata3. Dintotdeauna, miscarea circulara este expre-
sia <<uneiconcentrari exclusive asupra centrului, generator de viata si de transfor- .
mare creatoare4». În plus, conduce la a ramâne «în interiorul sinelui, fara a o lua la
fuga5».
În fine, «circumambulatia», prin reunirea contrariilor, ne permite sa privim
(si sa constientizam) în toate directiile psihice, în loc sa ramânem ficsi, netraind
decât, unilateral, un singur spect al vietii, orbi la orice alte directii de actiune.
Mersul în cerc pune în miscare toate functiile si continuturile antagoniste, toate
fortele contrarii care se ciocnesc în interiorul psihicului.
«Circumambulatia» concentreaza activitatea evolutiei în jurul unui singur
punct central: Sinele. Caci, spune Jung, «Dansul solemn circular are drept scop si ca
efect atât imprimarea imaginii cercului si a centrului, cât si realizarea unei legaturi
între periferie si centru6». De aceea, daca într-un vis apare un dans în doi, acesta va
fi în general un vals, dans care nu se demodeaza niciodata si care face ca femininul
si masculinul sa se învârta unul în jurul celuilat, precum Yin si Yang în Tai-Qi-Du.
(-) În sens negativ, «circumambulatia» traduce o situatie obiectiva (afectiva,

1. Cf. P si Al., p. 165 si 253-254.

2. Jbid., p. 195.
3. Cf Ibid., p. 41.
4. Ibid., p. 192 si 235.
5. Jbid., p. 228.
6. R. c., p. 302.
 58

profesionala sau oarecare) care «nu se-nvârte cum trebuie» sau care chiar "merge
prost". Se pare ca visatorul «se-nvârte în cerc» nereusind sa gaseasca o cale de
iesire din situatia dificila.
Pe plan pur psihic, se pare ca visatorul «este prizonierul unui complex
nevrotic, sucind si rasucind aceeasi si aceeasi idee în cap, neputând iesi din prob-
lema si repetându-si încontinuu aceleasi vorbeI».
Visatorul este ca închis într-un «cerc vicios». Într-un plan mai ermetic, dar tot
arhetipal, aspectul negativ al circumambulatiei este figurat în mitologie prin supli-
ciullui Ixion. Acesta si-a ucis tatal vitreg si niciunul dintre zei nu a vrut sa-I curete
de pacatul acestei crime. Pâna la urma, i s-a facut lui Zeus mila de el. Drept multu-
mire, Ixion a încercat s-o seduca pe Hera, care s-a plâns sotului ei. Zeus l-a pacalit
trimitând-i un nor având înfatisarea zeitei, apoi, pentru a-l pedepsi pentru
îndrazneala lui criminala, i-a poruncit lui Hermes sa-I lege de o roata, pe care a
aruncat-o în spatiu, sa se-nvârta la nesfârsit.
Aceasta fabula, care seamana oarecum cu mitul lui CEdipe (uciderea Tatalui,
dorinta de unire cu Mama), arata ca vei fi crucificat si multa vreme te vei «învârti în
gol», daca ai încerca sa te unesti cu «Mama-inconstient». Adica vei fi sfâsiat între
«Nostalgia Pradisului Pierdut» si obligatia formala de a evolua spre constienta totala.

CIRCUMCIZIE
Circumcizia este o operatie cu caracter religios (si nu igienic, asa cum pretind
unii) care consta în excizia preputului sau a clitorisului. Cuvântul provine din lati-
na ecleziastica «circumcidere» = «a taia împrejur».
Circumcizia este o practica extrem de veche, efectuata, la primitivi, cu un
silex ascutit2. Constituie o ceremonie de initiere care apare în Biblie ca un rit de
agregare a clanului, apoi la poporul lui Israel3. Dar, în religia iudaica, a fost con-
siderata, mai întâi, ca un semn de alianta între Dumnezeu si poporul sau4. În vre-
mea Vechiului Testament, evreii operau circumcizia la baieti în a opta zi de la
nastere5. Si musulmanii practica circumcizia, dar spre opt sau treisprezece ani6. Se
întâlneste la multe popoare primitive.
Dupa secolul IV, Biserica catolica celebreaza, la 1 ianuarie, Crcumcizia lui
1. A.O., p. 185.
2. Iesirea, IV-25; Ja, V-2.
3. Judecatori, XV-18.
4. Facerea, XVII-l O.
5. Leviticul, XII-3.
6. Este de interesant de notat simbolismul numarului 8: «revenirea la Echilibrul transcendental printr-o
redistributie a energiei» si cel al numarului 13: «moartea personalitatii primitive în vederea
renasterii» .
,
 59

Iisus Hrisots, a opta zi dupa Craciun, considerat a fi ziua sa de nastere.

Totusi, în Vechiul Testament se arata ca circumcizia este un ritual si ca «în
inima noastra» trebuie sa ne circumscriem 1. Altfel spus, «circumcizia inimii» ne
invita sa ne «castram» dorinta de unire cu Mama-inconstient pentru a ne consacra
mai bine lui Yahve2, adica, în limbaj junghian, Sinelui. Caci, spune Sfântul Pavel,
daca ajungem sa ne «dezbracam de vechiul om» sa ne regeneram, si sa «ne îndrep-
tam spre o cunoastere care reînnoieste imaginea creatorului. Aici nu mai e vorba ...
de circumcizie sau de necircumcizie ..., e vorba doar de Hristos (alta imagine a
Sinelui), care este totul si în toate3».
Pe scurt, circumcizia este o «castrare» (vezi acest cuvânt), ritual care, daca
este «înteles» în spiritul sau, si nu în litera sa, ne permite sa sacrificam atasamen-
tul fata de «Mama-inconstient», sa iesim din «fiinta animal» pentru a depasi stadi-
ul «infantil instinctiv» egocentric al starii de «om adult înzestrat cu constiinta» si
solidar cu întreaga omenire.
În vise
Tema circumciziei este foarte rara. De-abia daca gasim câte-o aluzie la acest
gest ritual, atât de mult raspândit, dar greu de interpretat. Vezi «NASTERE SI
RENASTERE».
,
Trebuie sa luam în considerare ceea ce se poate spune despre castrare pentru
a încerca sa întelegem o astfel de imagine onirica.

COADA
Sirenele sunt cel mai adesea reprezentate cu coada de peste, iar anumite
imagini alegorice reprezentând fiinte omenesti sau animale au coada de sarpe: unii
zei hindusi, capricornul zodiacal, Himera, Echidna, Sfinxul grec etc.
Coada de paun are un simbolism specific pe care-l regasim în mitolgie si în alchimie.
În vise
Rareori apare în vise un om cu apendice caudal.
Se pare ca aceasta imagine constituie, pentru visator, o aluzie la arier-pla-
nurile psihice Qriginare, primitive, neadaptate, misterioase, instinctive si
inconstiente, care apar uneori în constiinta noastra, de care suntem atât de mândri ...
Este un semnal ca aceste zone sunt înca departe de a fi integrate în constiinta,
indiferent dt ce credem noi. Jung scrie despre aceasta: «Umbra, în sensul cel mai
profund, este invizibila coada de surian pe care omul înca o mai trage dupa el. Înde-

1. Deuteronom, X-16 si Isus, V-2.

2. Deuteronom, XXX-6.
3. Romani, II-25 si Coloseni. lIl-l1.
 60

partata cu perseverenta, ea devine în timp sarpele sacru din misterii. Doar

maimutele se mândresc cu ea.»l.
Coada din vise vine sa compenseze o supraconstiinta moralizatoare sau int-
electualizata în exces. Este un fel de repunere în ordine a lucrurilor.

COAPSA
Cuvântul coapsa vine din latina «coxa»=«sold». Vezi si «GAMBA».
În Egipt, coapsa era considerata principiul masculin, forta virila sau pozitiva.
«Seful coapsei» este Tem, «sufletul sufletelor, arhitectul divin, Creatorul stelelor2».
În sacrificiile cultului lui Pluton, coapsa animalului jertfit era în mod special
închinata acestui zeu.
Dionisos se naste din coapsa lui Jupiter. A fost luat de matusile lui si dus pe
Muntele Meros (<<Meros»= «coapsa» în greceste) din Beotia. Dupa ce a fost cucerit de
catre India, a primit numele de Meru, munte simbolic asezat în mijlocul lumii locuite.
În vise
Coapsele apar rareori, ca atare, în vise. Sunt predominant falice, întotdeauna
legate de sexualitate: «a avea coapsa usoara», «înaltimea coapsei».

COARNE
În mitologie sau în vise, corpul omenesc poate aparea, în mod surprinzator,
cu coarne.
Luat în sine, cornul, prin forma sa falica, poseda un caracter masculin, dar,
de fapt, datorita golului sau, reprezinta si o cupa - unele cratere antice erau taiate
dintr-un corn -, ceea ce evoca femininul. Astfel, cornul este «un simbol unificator
care exprima polaritatea arhetipului»3 din care s-a dezvoltat. Tocmai sub acest
aspect îl întâlnim în reprezentarile unicornului în mituri, religii, legende etc ..
În Biblie, jertfelnicul este împodobit cu co~rne în cele patru colturi ale lui4;
David îi spulbera pe Filisteni si «le rupe cornul pentru totdeauna5». În antichitate,
fluviile erau personificate de un batrân cu doua coarne sau simbolizat de doua
coarne de taur, pentru a exprima forta valurilor. Bahus avea, între alte epitete, pe
cele de «zeu al carui cap este împodobit cu coarne» si «zeu cu doua coarne si
putere de taur» si altele asemenea.
În iconografia asiriana, aproape toate geniile sunt reprezentate purtând o tiara

1. A. si v., p. 319.
2. M. Senard, Le Zodiaque, Colonne Vendome, 1948, p. 217.
3. P si Al., p. 592.
4. Între altele: IESIREA, XXVII-2.
5. Sirah, XLVII-7.
 61

împodopbita cu doua perechi de coarne de taur. Aceasta tiara cu coarne suprapuse

era apanaiul divinitatilor sau al unor regi ridicati la rangul de eroi.
În Egipt, coarnele jucau un rol impoortant datorita zeitei Rator, a
Boului-Apis si a zeului Amon-Ra. În operele de arta, ele însotesc discul si penele
de pe capetele divinitati lor, ale regilor si reginelor. Zeita Rator poarta doua coarne
pe cap, Isis poarta un disc între doua coarne (evocând, se pare, luna), iar Amon era
numit «Stapânul cu coarne duble».
Alexandru cel Mare este reprezentat pe monezi având doua coarne, ale zeu-
lui-berbec Amon, fiind considerat a fi de natura divina.
Zeul galic Cernunos (<<cornutul»), considerat se pare a fi fost o divinitate
demoni ca, avea si el doua coarne.
În vechile miniaturi care ilustrau Biblia, Moise era reprezentat având doua
coarne pe frunte, crescute din creier, iar Michelangelo a reluat aceasta imagine pen-
tru colosala statuie a Profetului din Piata Sfântul Petru din Roma. Ele exprimau
lumina constientei care emana din craniul sau, întelegerea iluminata prin cunoastere.
Din cu totul alte motive, galii, considerasti a fi barbari, purtau coarne de taur
pe coifurile lor (sugerând forta de neînvins).
În latina, «cerebrus», adica «creier» si «cervus», adica «cerb» aveau aceeasi
radacina, «cer» care a dat cuvântul «cornu», adica «corn». Aici, coarnele reprezin-
ta stralucirea cunoasterii dobândite prin activitatea gândirii constiente inteligente,
pornind de la fundamentul animal - coarnele de cerb - ce conduce la lumina.
În fine, apropo de coarne, considerate ca emblema a consoartei înselate.
Originea expresiei o gasim în antichitate, când se considera ca tapul era subiectul unor
excese sexuale înca de tânar si devenea neputincios la sase ani. Se credea ca din acel
moment devenea un simplu spectator la infidelitatilor caprelor sale. Iar pentru romani,
epitetul de «cap încornorat». se aplica sotului «dezarmat» în fata infidelitatilor sotiei
sale. Drept urmare, ne-au ramas expresiile «a pune coarne» si «încornorat».
În vise
Si în vise, ca si în simbolismul universal, coarnele Simt întotdeauria simbolul puterii.
Dar aceasta putere poate fi negativa sau pozitiva, dupa cum efectul sau este
distructiv sau creativ.
(-) Coarnele vor fi negative daca puterea energiei lor este pusa doar în sluj-
ba egoului si a umbrei, brutalizând si violentând spre folosul lor exclusiv. În
aceasta eventualitate, coarnele evoca furia si turbarea oarba a taurului sau berbecu-
lui, a caror salbaticie sfâsie totul în calea lor.
De aceea diavolul are coarne si, uneori, si vrajitorii sau vrajitoarele care-i slu-
jesc lui Satano E vorba aici de dominatia instinctelor primare.
 62

(±) Coarnele nu vor fi nici negative, nici pozitive daca exprima pur si simplu
exaltarea vitalitatii existentei. Este cazul coarnelor ca atribute ale lui Silen,
Dionisos, Pan, ale Satirilor si ale zeului galic Cernunnos, caci trebuie sa acceptam
legile vietii. Totul e sa evitam sa cadem în excesele unei existente animalice,
instinctive, sau în excesele unui ascetism exagerat.
(+) Coarnele vor fi pozitive daca energia creativa falica va fi folosita în scop-
ul progresului psihic stimulat prin spirit. În aceasta eventualitate, coarnele se aso-
ciaza lunii, imagine a fortelor spirituale actionând asupra întunericului inconstien-
tului. În acest caz, simbolizeaza «f011a falica a Sinelui»1.
Sa ne gândim la Isis-Hator si la coarnele lui Moise. Sub acest aspect putem
vorbi de «Cornul Abundentei».

a fi COCOSAT
Vezi «DIFORMITATE».

COPIL MIC
În vise
Aparitia unui copil mic sanatos este un element pozitiv. Aceasta imagine sug-
ereaza ca visatorul sau una din componentele sale psihice (animus, anima, instinct,
functie psihica ...) se reînnoieste pentru a evolua în continuare în sensul dobândirii
unui rol în cadrul psihismului. Asociatiile de idei ale visatorului vor arata despre
care componenta este vorba.
Dar, în general, un copil mic al carui sex nu este precizat este o imagine a
evolutiei Sinelui. Vezi «NASTERESI RENASTERE».
Un copil mic de sex masculin va fi imaginea unei noi încercari de adaptare
la un barbat, iar la femeie, imaginea unui animus positiv, aflat în plina dezvoltare.
Similar, un copil mic de sex feminin va fi imaginea unei noi încercari de adaptare
la o femeie si a unei anima pozitive în crestere la un barbat.
Puii mici de animale se refera la o viitoare reevaluare a instinctului. Copiii
mici ai unor personaje care reprezinta, în psihe-ul visatorului, o functie anumita, se
refera a dezvoltarea viitoare a acestei functii, deficiente pâna în acel moment.
Vezi si: «ÎNSARCINATA (A FI)>>,«NASTERE».

CORPOLENTA
În vise
Atunci când, într-un vis, un personaj necunoscut uimeste prin corpolenta sa,

1. AGA .. p. 158.
 63

sau când cineva cunoscut apare având o corpolenta pe care în realitate nu o are, iar
visatorul nu gaseste nicio asociatie valabila, atunci acest personaj evoca, nu cu
multa forta, imago maternal sau paternal.
Tatal si mama îi par copilului a fi «corpolenti», în sensul propriu al cuvântului.

COT
Una dintre caracteristicile cotului este o deosebita sensibilitate la soc.
În vise
Cotul apare ca reprezentând (cu sau fara comotie) un psihism hipersensibil care
resimte dureros si cel mai marunt soc, atunci când emotivitatea este greu de asumat.

CRANIU
Vezi «CAP».

,
a CURATA
Cuvântul vine de la «curat» (lat. «curare» = «a spala»).
Hercule curata grajdurile lui Augias, înfundate de treizeci de ani cu balegar,
în care zaceau trei mii de boi.
Primul lucru pe care îl face Alba-ca-Zapada când ajunge la cei sapte pitici
este sa le curete locuinta în care domnea dezordinea si murdaria.
În religia crestina «pata» si «pacat» sunt sinonime. Pontiu Pilat «se spala pe .
mâini» în fata multimii, spunând: «Nevinovat sunt de sângele Dreptului
Acestuia 1.» Lady Macbeth nu poate îndeparta de pe mâna «pata» crimei sale.
În fine, postul (vezi acest cuvânt), care curata corpul, si ablutiile rituale,
privite ca purificari ale sufletului, le regasim în toate marile religii.
În vise
Curatirile si sortarile sunt foarte frecvente în vise.
Visatorul se curata de complexele negative, de mizeria greselilor sale, în toate
sensurile cuvântului (Vezi «VIRGINITATE»).

CUVÂNT
Vezi «NUME».

CUVÂNT
Vezi «LIMBAJ».

1. Matei, XXVll-24.
 64

D
DANS
Fie el modem, coregrafic, de razboi, primitiv sau sacru, dansul joaca un rol
deosebit oriunde în lume. Grecii o considerau pe Terpsicora (<<ceacare iubeste dansul),
muza dansului, ca fiind cea dintâi dintre Muze. Bacantele dansau în thiasa (cortegiu)
lui Dionisos, iar ca preotese - în ceremoniile religioase închinate acestui zeu.
Coribantii, preotii Cibelei si eunucii în amintirea lui Attis, dansau într-un mod dezor-
donat în sunet de fluer, în timpul extazului mistic. Zeul Pan conducea dansul nimfelor.
Dupa Plutarh, Tezeu avea o coregrafie numita «dansul cocorului», care imita
mersul întortocheat prin labirintul cretan. Aceasta a fost pentru prima data când tineri
si tinere au dansat împreuna, caci pâna atlmci femeile si barbatii dansau separat - dupa
cum ne spune Homer, de la care mai aflam ca, Hefaistos pictase, pe scutul lui Ahile,
, un dans asemanator celui pe care, în vechime, DedaI îl inventase pentru Ariadna.
Nicio sarbatoare sau ceremonie religioasa greaca, dupa scrie Lucian, nu avea loc
fara dans; iar toate aceste dansuri au fost inventate de catre Orfeu. Ele constau într-o
hora în jurul altarului zeului ce trebuia sa fie onorat. Vezi «CIRCUMAMBULA TIE».
În orice initiere antica existau dansuri sacre care contineau figuri misterioase,
provenind dintr-un ezoterism si mai vechi; de aceea, divulgarea unui secret initiat-
ic era denumita «iesire din dans».
În Misterele din Samotrace, mistuI statea pe un fel de tron, încoronat cu ramuri
de maslin si încins cu o esarfa purpurie; initiatii prezenti formau un cerc în jurul lui,
tinându-se de mâini si executând un dans în cerc în sunetele imnului sacru. Mai târ-
ziu, la Roma, dansul facea parte din spectacole si era rezervat profesionistilor!.
Cu siguranta, în antichitate dansurile au fost mai întâi religioase, caci cei din
vechime, cum ne spune Platon2, considerau ca corpul trebuie sa se afle în primul
rând sub inflenta religiei. «Învârte-te în jurul tau fiind în adoratie» - spunea o ma-
xima a lui Pitagora.
La egipteni, dansurile din misterele lor înfatisau miscarile ceresti si armonia
universului, iar zeita-pisica Bastet, divinitate a bucuriei de a trai, dansa betia
bucuriei de a fi lipsit de orice constrângere.

1. Dupa G. Lanoe- Vi1h~ne,Le Livre des Symboles, Ed. Librairie Generale, 1933.
2. Platon, Legile, 815-C.
 65

Si evreii aveau dansuri sacre în ceremoniile lor religioase, iar David dansa în jurul
Arcei (imaginea lui Dumnezeu), antrenând în dansul lui întreg poporul lui Israell.
În India, Marea Zeita-Mama Kâli-Durga era uneori evocata dansând dansul
cosmic, adica crearea si distrugerea universului.
Dar zeul Siva mai cu seama, cel cu o mie de brate, era reprezentat dansând
înconjurat de o aureola de flacari franjurate, imagine care evoca universul în
întregime. Aceasta era ipostaza sa de «Natararya», adica «Regele dansului». El tine
în stânga într-o mâna o tamburina, evocând astfel sunetul, primul element de trezire
la viata a Universului, iar în dreapta tine o limba de foc imagine a distrugerii finale
a lumii. Celelalte brate ale sale tin diferite obiecte-semne ale vietii si mortii. Cu un
picior sta pe demonul cobra, «al uitarii», celalalt fiind ridicat într-o miscare de dans,
pentru a ilustra vesnica alternanta dintre Ignoranta si Cunoastere. Aceasta
reprezentare a lui Siva îl arata a fi zeul ciclurilor fara sfârsit ale naturii, ale puterilor
generatoare ale existentei ce conduc la moarte, tot ele regenerând viata. Si alti zei
indieni danseaza; India îi venereaza pe Apsaras (de la «ap» = «apa» si «Sara» =
«spuma»), pe nevestele lui Gandharva, pe oamenii-cai cântareti si muzicieni ceresti.
Asparas sunt dansatoare (viata) si curtezane (iubirea universala), dar si nimfe ale
apelor. Ele îl servesc pe Indra, care le trimite sa-i tulbure pe ascetii a caror austeri-
tate îi ameninta suprematia. Mai sunt si mesagerele lui Kâli si îi conduc pe oameni
spre iubirea pentru Zeita. Atât numele, cât si placerea lor de a se scalda le apropie
de simbolsmul apelor primordiale caci, nascute fiind din spuma marii în miscare, ele
sunt divinitati ale jocului si vietii si ale posibilitatilor infinite care nu au înca forma.
La musulmani, sufitii cânta si danseaza rugându-se, iar dervisii rotitori
danseaza în cerc într-o stare secundara care aboleste suprematia eului si permite rev-
elatia. Întâlnim acelasi fenomen la balinezi si în dansurile extatice ale samanilor2.
Dansul face parte si din recuzita vrajitorilor, iar oamenii din popor danseaza
la focul de Sânt Ion. Zânele si piticii se spune ca danseaza în hore.
În evul Mediu, «dansul macabru» era o hora infernala, pictata sau sculptata,
în care erau prinsi morti de toate starile si de toate vârstele, regi si sclavi, bogati si
saraci, batrâni si copii. Era o alegorie ingenioasa, reprezentând fatalitate a care-i
condamna pe toti oamenii la disparitie. Însasi moartea învârtea hora asta draceasca,
cântând la o vioara ce era un schelet, cu o tibie drept arcus.
La toate popoarele dansul este (sau a fost) o traditie folclorica, atât la nivel
national, cât si la nivel regional.

J. J Cronici, XIII-8 si XV-29.

2. Mircea Eliade, Samanismul si tehnicile magice ale extazului, Payot, 1974, p. 41 si 357.
 66

Ultima arcana mare a Tarotului, lama XXI - «Lumea» -, înfatiseaza, în cen-

trul unui nimb de frunzis, un personaj androgin care danseaza armonia cosmica
finala, Sinele lui Jung.
Dansul este, la o ultima analiza, o miscare ritmica cu posibilitati de exprimare
la fel de nelimitate ca si viata, ale carei cadente infinite se integreaza armoniei cos-
mice. La fel ca si dansul, viata se manifesta prin repetitii asemanatoare, dar nicio-
data identice. Anotimpurile, de pilda, se succed în mod asemanator, dar niciodata
exact la fel. Ca si dansul, viata este ritmica si plina de fantezie.
Orice dinamism al existentei, reprimat sau refulat de catre constient, se poate
exprima prin dans. Deci el ne permite sa ne eliberam de tensiunile emotionaJe, con-
stituind astfel o miraculoasa sansa de descarcare catartica. Caci, pentru Jung,
«orice fenomen psihic emotional, deci încarcat cu energie, are tendinta specifica de
a lua o forma de manifestare ritmica, deoarece ritmul asigura conservarea formei si
persistenta în manifestare. Astfel se explica de ce activitatile rituale ritmice ale
primitivi lor, precum si energiile psihice si reprezentarile aferente sunt atât de bine
organizate la nivel constient; tot astfel se explica si legatura dintre munca si mu-
zica, dans, cânt, si tobe, dintre munca si ritm, în general. În felul acesta se limiteaza
instinctualitatea necoordonata. Introducerea ritmului în energia psihica aconstitu-
it primul pas spre punerea sa într-o forma culturala si, deci, spre spiritualitate1».
În aceasta consta importanta rolului pe care-l joaca, sub toate formele sale, în
istoria omenirii: dansul calmeaza, deoarece ajuta la integrarea în constient, prin
reorientare, a valurilor de afecte instinctive, ba chiar permite «transe sacre» echiva-
lente «betiei sacre» a unor zei ca Dionisos, Pan, Satiri ...
În vise
Visatorul sau o persoana din vis danseaza
Aceasta tema arata o însufletire a mijloacelor de expresie. Eul, sau un conti-
nut psihic care urmeaza a fi determinat, prinde viata prin ritm si miscari de dans.
Are loc o eliberare a refularilor, inhibitiilor, interdictiilor, tensiunilor si a tot ceea
ce, pâna în acest moment, nu se putea exprima liber. Dansul este o manifestare con-
cisa a afectelor celor mai legitime ale dansatorului, oprimate de intelect sau d~
morala constienta care, treptat, reusesc sa excluda din viata constienta latura imag-
inativa si emotionala a existentei, de teama «incoerentei» lor.•
Uneori, visatorul nu reuseste sa se alature grupului de dansatori; acest lucru
arata ca are greutati în a se integra armonios în ansamblul psihic; el înca ieste
supra-diferentiat.

1. N. si r, p. 165.
 67

Prin dans, visatorul - sau complexul ce urmeaza a fi determinat - încearca

sa-si potriveasca ritmul microcosmosului cu cel al macrocosmosului.
Mai multe persoane din vis danseaza
Un întreg ansamblu de continuturi psihice, pâna acum întepenite în
inconstient, se însufletesc cu buna dispozitie, din aceleasi motive aratate mai sus.
Ele încep sa traiasca.
Dansul în cerc sau în doi
Experienta arata ca, în cazul dansului în doi, cel mai frecvent este valsul, care
reprezinta un fel de «circurnambulatie» (vezi acest cuvânt) pentru simbolismul dansului.
Contrariile - barbatul si femeia - îsi sincronizeaza ritmurile în totalitate (cer-
cul), pentru a atenua antagonismele generatoare de angoase.
Atunci când dansul în cerc este ritual, «scopul este de a fixa imaginea cercu-
lui si a centrului si de a pune în legatura cu centrul fiecare punct de la periferie (psi-
hic)l», centrul fiind sinonim cu Sinele.

DECAPITARE
Vezi «CAP».

DEFECATIE
Vezi «EXCREMENTE».

a fi DEVORAT
În mituri, povesti si în alchimie apare tema arhetipala a monstrului sau ani-
malului devorator.
Cea mai cunoscuta devorare de catre un monstru marin este cea a lui Iona, de
catre o balena. Este tema tipica pentru a simboliza moartea în vederea unei
renasteri si se cunosc optzeci de versiuni în întreaga lume. Tot aici pot fi incluse si
mituri analoge precum cel al lui Osiris si plasa de iarba neagra, Noe si arca lui,
Ogiges si butoiul sau etc. Întotdeauna apa este prezenta, fiind principalul simbol al
inconstientului materna!.
Devorarea de catre o vrajitoare, de un ogru sau o ogra, de un lup în povestile
cu zâne, exprima teama provocata de amenintarea constanta de a fi înghitit de
inconstient si de a nu mai putea iesi, adica teama de a înnebuni. Doar «eroii»
depasesc pericolul, în timp ce 'Pereitos, coborât în infern împreuna cu Tezeu, nu-i
face fata, fiind împietrit pe loc2.

1. R.C., p. 302.
2. Infernul grecilor este imaginea tipica a inconstientului unde gasim tot ce este mai bun si tot ce este
mai rau.
 68

În alchimie, aceasta tema apare sub forma leului care înghite soarele1. Ceea
ce îl face pe 1. Jacobi sa spuna:
«A fi devorat evoca un fel de "coborâre în infern", regresia în pântecele mâtern,
având drept rezultat extinctia constientului si, deci, moartea eului. Constientul este
astfel înghitit de întunericul inconstientului, simbol deopotriva al Mamei Teribile,
care reprezinta botul devorant al mortii sau submersia libidoului în inconstient.
Eliberarea devine atunci necesara: este ceea ce descriu toate legendele, prin
faptele eroilor 10r2.»
În vise
Devorarea sau simpla amenintare de a fi devorat reprezinta traducerea, în lim-
bajul visului, a temerii de a pierde controlul constient, fiind amenintat de moarte,
haos, de tulburarile infernale care patrund în inconstient. Dar aceasta revenire în
uterusul maternal constituie pentru noi singurul mijloc de renastere, de regenerare.

DEZMEMBRARE
Dezmembrare înseamna a sfâsia un animal, smulgându-i membrele.
În mitologie, mai multi zei au suferit supliciul dezmembrarii si, ciopârtirii
înainte de a renaste în gloria nemuririi. Osiris este sfâsiat de fratele sau Set-Tifon,
aruncat în Nil si apoi reconstituit de sotia sa, Isis, pornind de la falus, înainte de a
deveni stapânul cerului.
Zagreus, în mitologia orfica, a fost se pare un zeu cretan asimilat lui
Dionisos. Fiul lui Zeus si al Demetrei, a fost omorât si sfâsiat de Titani, din porun-
ca Herei. Acestia i-au sfâsiat membrele si viscerele, cu exceptia inimii. Din acest
organ esential, Zeus si-a putut reconstitui fiul.
Penteu, dusmanul lui Dionisos, a încercat sa se opuna cultului sau în Beotia;
dar zeul a lovit-o cu nebunia furiei pe mama acestuia, Agave, si pe matusile
Autonoe si Ino, care l-au prins si l-au sfâsiat în bucati, apoi i-au dat foc palatului.
Dintr-o alta legenda reiese ca bacantele i-au facut felul.
Femeile trace au vrut sa-I consoleze pe Orfeu de pierderea Euridicei, dar el
le-a refuzat si, cuprinse de mânie, l-au sfâsiat în timpul sarbatoririi bacanalelor.
Capul si lira lui Orfeu au fost aruncate în râul Ebru, care le-a dus pâna în insula
Lesbos, de unde Muzele le-au cules cu sfintenie si le-atl depus la picioarele
Olimplilui, iar Zeus i-a asezat lira printre constelatii.
Legenda lui Penteu ilustreaza pericolul unei revolte, brutale sau premature,

1. P si Al., p. 426.
2. J. Jacobi, Complexe, Archhype. Symbole, Delachaux si NiestJe, 1961, p. 129.
 69

împotriva arierplanurilor psihice unde viata pur instinctiva, lipsita de orice con-
strângere, exalta, se dezvolta si debordeaza de o senzualitate necorporala.
Dar, în alte mituri, dezmembrarea evoca suferinta de a fi renuntat la vechile
moduri de adaptare (limitate la constient, deci la buna dispozitie a pulsiilor instinc-
tive dezordonate) pentru a obtine o reusita mai mare.
În vise
Visele de dezmembrare sunt rare.
(-) În sens negativ arata în ce masura instinctele sunt maltratate de intelect
sau de pseudo-morala constienta.
(+) În sens pozitiv (ceea ce pâna acum n-am întâlnit), tema ar trebui sa sim-
bolizeze suferinta evocata de renuntarea la hegemonia eului. Dar eul nu trebuie dis-
trus, caci doar el poate conduce lucrarea spre individuatie. Tocmai de aceea recon-
stituirea porneste de la un organ esential ramas neatins (falus, inima).
Vezi «NASTERESI RENASTERE».
Reconstituirea simbolizeaza renasterea, care nu poate avea loc decât în durere.

DINTI ,
Dantura evoca o suma de idei înzestrare cu afecte importante.
Se asociaza notiunii de asimilare. Astfel, la greci, zeul Somnului era reprezen-
tat tinând un dinte într-o mâna (asimilarea), iar în cealalta un corn al abundentei
(beneficiile asimilarii). Este evidenta aluzia la beneficiile aduse, în timpul somnu-
lui, de aperceptia continuturilor inconstiente care, prin vise, devin asimilabile.
Chiar si în dragoste întâlnim notiunea de asimilare. Si oamenilor, si ani-
malelor le place sa-si muste partenerul: «te manânc» îi spune partenerului, pentru
a-si exprima o maxima intensitate a dorintei. La fel îi spune si parintele copilului.
Sau «sunt sfâsiat de iubire» ... Deci dintii exprima pofta, dorinta; vrem sa «devoram
obiectul iubirii»l.
Dintii evoca agresivitatea (pozitiva sau negativa), forta virila care ataca sau
apara (animus agresiv la femeie), dar si ura, furia; razbunarea razboinica: «a-si
arata coltii», «a avea un dinte» împotriva cuiva, a fi «dintos», a «tine cu dintii» de
ceva sau la ceva, a strânge din dinti sau a vorbi printre dinti; a fi «incisiv».
Unele triburi aborigene din Australia îi scot un dinte adolescentului în timpul
initierii. Aceasta vrea sa sugereze ca, pentru a deveni adult, trebuie sa stii sa-ti

1. «Eros» sau «Amor», în greaca, viene de la «erein» = «a iubi» care, la rândullui, voine de la «eran»
= «dorinta pasionata de unire». Maximum de «unire cU»... pare a fi devorarea obiectului dor-
intei, caci astfel devine una cu el.
 70

stapânesti pulsiile agresive, poftele nemasurate, adica sa parasesti animalitatea

infantila pentru a deveni un om, un membru al clanului. Ceva asemanator circum-
ciziei (vezi acest cuvânt 1).
În cursul unor ceremonii religioase, preotii balinezi îsi pilesc dintii cu niste
pietre pentru a-i face sa fie uniformi. Ei încearca astfel sa elimine rautatea, agresi-
vitatea, nelasând sa se manifeste decât bunatatea si frumusetea surâsului.
Ceremonia se încheie cu un banchet. Vezi «MASA ÎN COMUN».
Uneori, vrajitoarele sunt reprezentate cu un dinte lung, falic, pentru a evi-
dentia bisexualitatea lobidoului inconstient magic.
Dintii subliniazafrumuseteafetei. Ne place, zâmbind larg, sa aratam ce dinti
frumosi avem, iar dintii femeilor sunt comparati cu perlele. Nimic nu ne strica
înfatisarea mai mult decât niste dinti stricati, strâmbi sau, desigur, lipsa. Nici nu-ti
vine sa râzi, sa te bucuri, esti crispat tot timpul, daca se uita cineva la tine? (aici
apare problema Personei).
Dintii exprima tineretea si sanatatea, faptul de a poseda energie vitala din
belsug, mai ales atunci când ramân întregi si stralucitori pâna la o vârsta înaintata!
În fine, uneori dintii sunt legati de ideea unei emotivitati mai mult sau mai
putin stapâni te, mai mult sau mai putin reprimate, datorita careia subiectul poate
sau nu poate sa-si asume emotiile. Poti sa «strângi din dinti» si chiar sa-ti «clantane
dintii». În «Trainingul Autogene» al lui Schultz i se cere subiectului sa exerseze
relaxarea, sa-si desclesteze maxilarele si sa-si relaxeze toti muschii fetei pentru a
pregati detensionarea generala.
În vise
Visele în care apare dantura sunt greu de interpretat. În general, dintii sunt
asociati virilitatii, agresivitatii fali ce si asimilarii; uneori, unei sanatati bune sau
proaste; foarte rar cu ideea de Persona.
Caderea dintilor
Scaderea virilitatii, a vitalitatii, a dinamsimului, atât din punct de vedere psi-
hic, cât si fizic, putând merge pâna la psihastenie depresiva. Daca e vorba de
molari, imaginea se refera al dificultatile de asimilare a continuturilor inconstiente:
acestea deranjeaza atitudinea supraconstiintei intelectuale sau sentimentale,
amenintându-i hegemonia. În orice caz, aceasta pierdere echivaleaza cu o adevarata
castrare psihica, însotita de incidente erotice, de sentimente de mutilare, de inferi-
oritate, de frustrare, de vinovatie.
În inconstient, orice ruptura de fundamentele instinctive si sexuale este resim-
tita ca fiind împotriva ordinii lucrurilor. În mod exceptional, atunci când afectul

1. Cf. 1. L. Henderson în Omul si simbolurile sale, o.c. p 131.

 71

visului este deosebit de pozitiv si impregnat de un sentiment de usurare, caderea

tuturor dintilor se refera la o «a doua nastere». Visatorul redevine un bebelus fara
dinti, dupa care va urma regenerarea psihica. Vezi «NASTERESI RENASTERE».
Pierderea unui dinte (cade singur sau este scos) de obicei strâmb sau având
o particularitate ciudata (prea mare, de pilda)
Eliberarea fie de un element, fie de un comportament (de determinat) nega-
tiv, daunator, distructiv sau subiectiv, de care se desparte cu pretul unui sacrificiu
dureros. În felul acesta, dificultatea de a-si trai viata normal este pe cale de a fi înla-
turata si va putea sa «muste din viata cu toti dintii».
Moarte simbolica în vederea renasterii. Vezi «NASTERESI RENASTERE1».
Posibil, la o femeie, amintirea dureroasa a unui avort sau a unei sarcini false,
ca si cum ceva din sine i-a fost smuls, de voie sau silit, dar greu de suportat.
Dentist
Forta terapeutica psihica interioara care vindeca problemele si complexele
legate de simbolismul dintelui.

DIFORMITATE
În mitologie, povesti si legende folclorice multi zei, personaje sau spirite sunt
diforme, infirme, schiopi sau pitici.
Hefaistos era urât si diform, dar, dintre toti zeii olimpului, era cel mai munci-
tor si cel mai ingenios. Desi era pitic, schiop si cu picioarele strâmbe, mergând
greu, el este cel care a facut carul Soarelui, armele lui Ahile si ale lui Eneas,
coroana Arianei, platosa lui Hercule etc. Dar, mai cu seama, el era singurul care
putea turna fulgerele lui Zeus (virilitatea) si bijuteriile zeitelor (feminitatea). Era
fierar si zeul focului care transforma totul si lucreaza în interiorul pamântului
(inconstientul), ajutat de Ciclopi uriasi cu un singur ochi (gr. «cuclos»=«rond» si
«ops>>=«privire>>),fortele primitive ale naturii, întrucât, cu un singur ochi, rotund,
nu se pot discerne aspectele contrarii care caracterizeaza orice lucru.
Cabirii, fiii lui Hefaistos, zei ctonieni ascunsi carora li se atribuia o uriasa
putere miraculoasa si care prelucrau metale le, aveau un aspect falic si artificios2.
Ei prezidau acele importante si enigmatice «Misterii», în ciuda lipsei lor de impor-
tanta si a diformitatii lor .
. Priap, divinitate falica personificând fecunditatea naturii si a oamenilor, era
îngrozitor de strâmb.

1. Cf. lbid., p. 132.

2. Cf. M.A.S., p. 226si 230.
 72

Tirezias, ghicitorul care stia limba pasarilor (deci o întelegere dincolo de li-
mitele ratiunii), si-a platit harul cu o infirmitate: era orb.
CEdip, al carui nume înseamna "picior umflat» (<<oidein» si «pous») a fost
zpânzurat de picioare de un copac, din porunca tatalui sau. (Falusul creator, care este
«piciorul umflat», este îndreptat în gol si CEdipe nu-ti poate dezvolta constienta.)
Silen, însotitorul si învatatorul lui Dionysos, era un batrânel chel, cu nasul
cârn, grasut, vesel mereu, cu mersul leganat si mai totdeauna beat.
«Odin era reprezentat ca un batrân chior sau cu vederea slaba, ba chiar orb
de-a binelea ...». Zeul fierar al japonezilor se numea "zeul chior din cer", iar în
mitologia japoneza exista multe divinitati fara un ochi sau fara un picior,
nedespartiti de zeii fulgerului si ai muntelui [...]. În general, divinitatile însemnate
de o invaliditate erau legate de "straini", de "oamenii muntelui" de "piticii de sub
pamânt", deci de populatiile de la munte, ciudate, înconjurate de mister, de obicei
metalurgi admirabili; în mitologiile nordice, piticii erau renumiti ca fierari pri-
ceputi; chiar si unele zâne se bucurau de aceeasi apreciere. Traditia despre un popor
de oameni maruntei, consacrati în întregime muncii în metalurgie si traind în
maruntaiele pamântului a fost atestata pretutindeni [...]. Pentru dogoni, primii
locuitori mitici ai locului au fost negrilos, azi disparuti sub pamânt, fierari neo-
bositi, ale caror ciocanituri înca se mai pot auzi uneori 1.»
În Egipt, o foarte veche divinitate era zeul Be, reprezentat cu picioarele
sucite, cu barba încâlcita si cu o fata hilara; era protectorul femeilor însarcinate si
al nou-nascuti lor si-i distra pe zei cu muzica, dans, placeri etc. Ar putea fi comparat
cu satirii greci deoarece, ca si ei, se pare ca erau foarte raspânditi, gasindu-se peste
tot în Natura. Un al grup de divinitati pitice egiptene erau Patecii, cu aspect de copil
nedezvoltat si cu membrele strâmbe; acesti copii estropiati erau protectorii serpi-
10r2. Chiar unul dintre copiii lui Osiris, Harpocrate, frate cu Horus, s-a nascut
înainte de termen si era plapând si diform. Este considerat zeul tacerii, dar statuia
lui statea la intrarea în templu (tacerea si încrederea neconditionata sunt necesare
initierii prin constientizarea de sine).
În fine, povestile vorbesc de lutini, gnomi, kroli etc., prezenti pretutindeni,
dar nevazuti.
Din aceasta scurta amplificare privind zeitatile nefiresti putem trage concluzia
exista o tendinta de a le considera neînsemnate si «infantile»; cele mai multe sunt
pitici si stapânesc focul (Hefaistos, Cabirii, negrilos), sau exploateaza bogatiile

1. Mircea Eliade, Fierari si Alchimisti, Flammarion, 1956,p. 108.

2. A. Erman, La Religion des Egyptiens, op.cit. Cf. «Bes» ti «Pateque».
 73

pamântului (cei sapte pitici ai Alba-ca-Zapada). Multi i-au parasit pe oamenii cei aro-
ganti pentru a se retrage în munti sau sub pamânt, asa au si devenit enigmatici, under-
ground, prezidând importante misterii initiatice (Priap, Cabirii ...). Uneori sunt bufoni,
dionisiaci, artisti si guverneaza bucuria de a trai (zeul egiptean Be, de exemplu)
În vise
Fiintele diforme din vise - si cele simbolic asimilabile lor - pot avea un sens
negativ sau pozitiv.
(-) Sensul este negativ daca visatorul sau un element al visatorului (de deter-
minat) este mai mult sau mai putin handicapat de faptul ca acesta nu-si traieste
decât partial existenta, care ar trebui sa-i apartina în întregime; sau daca un aspect
al visatorului nu este dezvoltat, ci este umilit, inhibat, suferind.
(+) Sensul este pozitiv daca în vis apare o fiinta diforma, un pitic sau un
copil, care se arata a fi, în egala masura, rautacios, prietenos si destins.
În acest caz, tema seamana cu cea din «Cel Neînsemnat sau Printul Prostanac»,
care sustine ca superdezvoltarea constiintei este de dispretuit fata de «obscura putere
creatoare a inconstientului, care ni se reveleaza atunci când ne supunem lui si care
consta în faptuirea de miracole1». În general, acest «Ne'nsemnat» se dovedeste a fi
mult mai abil, mai istet si mai tupeist decât visatorul si-i da o lectie de modestie2.
Gaseste solutii acolo unde intelectul constient este neputincios. Apare în vise pentru
a-i arata ca nimic din ansamblul psihic nu este de neglijat.
Oricare ar fi situatia, aparitia unei diformitati în vis reprezinta un avertisment
de care e bine sa tinem seama.

DIGESTIE
În vise
Aluziile la digestie, în vise, evoca asimilarea de catre constient a continu-
turilor inconstiente. (vezi «STOMAC»)care trebuie integrate în ansamblul psihic.
Daca digestia e proasta, înseamna ca un element (de determinat) al lumii inte-
rioare sau al celei exterioare e greu de acceptat: «nu pot sa înghit asa ceva ...», «asta
nu-mi prieste ...», «îmi vine sa vomit de ce mi s-a-ntâmplat...»

DEGET
Degetele sunt folosite pentru a crea, deplasa, desena, dar evoca de asemenea
si ideea de ordin dat, de directie de actionat si de sanctiune. Se dau «indicatii» cu

1. MA.S., p. 228.
2. Reamintim ca, în vis, visatorul este eul.
 74

degetul, «punem degetul pe rana», ne «prindem degetele în [ceva]», ne «muscam

degetele de ciuda», «aratam cu degetul [pe cineva]» sau «îl avem la degetul mic pe
[cutare ]». În greaca, «phallanx» înseamna «bat», apoi, prin extensie, «os de deget»
si ... e curioasa asemanarea consonantica cu «phallus».
În mitologia greaca exista dactil ii (gr. «dactylos» = «deget») sau «Degetele
Muntelui Ida». Acesti dactili erau preoti ai Reei (Pamântul) care, dupa ce mureau,
erau considerati genii ale metalurgiei, cuptoarele lor fiind în pântecul Muntelui Ida.
Ca si piticii lui Alba-ca Zapada, cu tichiile lor în forma de preput, lucratori în mina,
dactilii sunt expresia fortei falice (masculine) care se activeaza în sânul naturii
(feminine), ai spiritului care actioneaza în inconstient spre folosul constientului.
Despre dactili, M.-L. von Franz scrie ca, la greci, o însoteau pe Zeita-Mama:
«Ei sunt degetele falice ale Mamei-Pamânt». Totusi, «ceea ce este legat de eu si se
exprima sub forma de comploturi egotice, se transforma în energie creatoare atun-
ci când se desparte de eu si se leaga de inconstient1».
În antichitate, reprezentarea unui zeu sau a unui erou sugându-si degetul arata
ca este un «copil» care poseda un secret al întelepciunii ce trebuie tinut sub tacere2.
Simbolismul lui «Degetel» este totuna cu al «Celui Neînsempat», perso-
nificare a fortei creatoare a inconstientului ne luate în seama care, fara sa faca mare
caz, gaseste solutii imposibil de imaginat pentru intelect, în ciuda marei importante
pe care si-o da.
La greci si latini, «pentru a-ti bate joc de cineva, nu fluturai degetele în fata
nasului, ci îndreptai spre nas degetul mijlociu - al lui Saturn -, tinând strâns cele-
lalte degete. Caci degetul mijlociu era degetul infam. Era un gest copilaresc, dar cu
tenta obscena, de genul celor pe care le fac arabii cu degetele ridicate3».
Biblia face aluzie în mai multe rânduri la «Degetul lui Dumnezeu»4, iar noi
spunem uneori «e degetul lui Dumnezeu» despre manifestarile imprevizibile ale
vointei divine.
În vise
Degetele, în vise, au în primul rând un simbolism falic. Un deget taiat este
semn de castrare.
Uneoris, indexul (lat. «index» = «aratator») alungit indica o directie de urmat.

1. F.c.F., p. 234.
2. Harpocrate la egipteni, de pilda.
3. R. Flaceliere, La Vie quatedienne chez la Grecs au temps de Pericles, ac, p. 234.
4. Exo. VII-19, par exemple.
 75

a DORMI
În timpul somnului, cea mai mare parte a activitatilor constiente înceteaza,
iar cele ce tin de inconstient se exprima prin vise. Deci somnul «ne cufunda într-o
stare de inconstienta aparenta, dar persista o urma de activitate psihica; aceasta
serveste desfasurarii imaginatiei onirice si la fixarea ei - aproximativa, ce-i drept -
în memorie. 1».
Oricum, somnul constituie o stare trecatoare de minima opozitie între constient si
inconstient, ceea ce este extrem de odihnitor, înafara cazului în care visatorul este asaltat
de cosmaruri, inducând insomnia de teama de a nu ajunge sa fie stapânit de angoasa.
Sa mai observam ca teama de viata generata de infantilism poate sa determine
un subiect sa doarma pe burta, pentru ca altfel ar avea cosmaruri. În felul acesta, cel
care doanne se supune unui instinct ancestral: întoarce spatele «agresiunilor vietii»
si-si apara partile cele mai vulnerabile ale corpului (ca un soldat care se culca pe
burta la bombardament). Totodata, este si un gest de a cere protectie, se strânge la
pieptul Mamei - acum, patul. Ba chiar sunt câte unii care-si trag si patura peste cap.
Altii, destul de multi, nu pot dormi decât în pozitia fetala. Aceasta atitudine
exprima, cu mai putina intensitate decât precedenta, «nostalgia dupa paradisul pier-
dut». De teama sa nu devina matur si responsabil (psihic si material), subiectul
revine automat la starea de fetus în pântecele mamei.
În fine, în cazul în care nevoia de somn este exagerata, este posibil ca acesta
sa fie un «refugiu» inconstient cu caracter morbid sau ca conflictele interioare sa
conduca la o psihastenie generalizata, pe care somnul încearca sa o repare.
Uneori se-ntâmpla ca un continut psihic sa doarma un timp mai mult sau mai
putin îndelungat. M.-L. von Franz noteaza în legatura cu acest subiect: «Din punct
de vedere individual, povestea Frumoasei din padure adormita este cea a unei femei
care are un complex maternal negativ sau a animei unui barbat, adOlmita sub influ-
enta aceluiasi complex2.» Sosirea Printului Fermecat sau rezolvarea Complexului
Mama trezeste continutul psihic din profunda sa letargie.
Pe de alta parte, uneori somnul corespunde unei morti în vederea renasterii,
cum ar fi cufundarea în somnul magic a Brunchildei de catre Wotan sau somnul
initiatic din misteriile antichitatii. De aceea se si spune: «doarme ca mortul» sau
«îsi doarme ultimul somn».
Somnul din basme si mituri subliniaza deasemenea necesitate a unui timp de
incubatie, ca si cum constientul ar trebui «sa treaca în somn» pentru a permite
inconstientului sa actioneze cu totul liber.

1. H.D.A., p. 318.
2. FC.F, p. 98.
 76

În vise
În timpul viselor, aluzia la somn apare deobicei ca imagine a visatorului, sau
a unei persoane, sau a unui animal care doarme.
Aceasta imagine arata ca aceste elemente au nevoie sa iasa din somnul
înconstientei ca dintr-un somn profund. Spunem «trezirea constiintei», iar cuvân-
tul «Buddha» înseamna «trezire», «iluminare».
N. B.: «Exista vise care strica cel mai mult somnul; mai sunt si vise - mai
frecvente decât ati crede - a caror structura dramatica conduc, în mod logic, ca sa
zicem asa, la un paroxism afectiv, paroxism atât de perfect realizat, încât pur si -sim-
plu îl smulge din somn pe cel care doarme1.»
ar, «ne trezim din vis - înafara de cazul în care intervine ceva din -exterior -
atunci când sensul sau atinge un punct culminant sau când visul, epuizându-si te-
matica, se încheie de la sine. Se pare ca trezirea se datoreaza faptului ca fascinatia
exersata de vis înceteaza brusc, iar energia astfel eliberata provoaca revenirea la
starea de constienta2.»
Când suntem treziti brusc din somn de anumite simboluri a caror semni-
ficatie, prin analogie, este înspaimântatoare sau fascinanta, visul ne obliga în acest
fel sa devenim constienti de anumite continuturi psihice de care este absolut nece-
sar sa tinem seama.

DREAPTA SI STÂNGA CORPULUI

În latina, «dexter» (care se afla în dreapta) însemna si «favorabil, propice»,
în timp ce «sinister» (care se afla în stânga) mai însemna si «suparator, daunator».
Se pare ca, în mod unanim acceptat, dreapta este asociata sentimentelor
favorabi le, iar stânga - celor nefavorabile.
Dreapta este considerata virila, nobila, constienta si a inspirat expresii avan-
tajoase, cum ar fi: «dreptate», «îndreptatit», «direct», «dexteritate» ... Stânga este
considerata feminina, simpla, inconstienta si a inspirat expresii peiorative, cum ar
fi: «a fi de stînga», «stângacie», «sinistru», «sinistrat», «sinistroza» [med.] ...
Ne putem întreba, desigur, de ce dreapta reprezinta latura avantajoasa, iar
stânga - pe cea dezvantajoasa. Jung argumenteaza prin faptul ca dreapta este cea
mai puternic inervata de creier, deci mai constientizata. Astfel, pianistul executa
partea cantabila cu dreapta, iar acompaniamentul - cu stânga3.

1. H.D.A .. p. 236.
2. ibid.. p. 342.
3. ef. H.D.A., p. 383.
 77

Dar sa observam ca omul se orienteaza, folosind acul magnetic al busolei, se

orienteaza în functie de polul Nord. Pentru a stabili cele patru puncte cardinale, se
întoarce cu fata spre steaua polara, având vestul la stânga si estul la dreapta. Asa
sunt facue hartile geograficel.
Vestul este punctul cardinal unde asfinteste soarele. Se mai numeste asfintit, apus
(lat.: «ponere» = «a se culca») si occident (lat.: «occidus» = «care cade»). Lunecând
sub orizont, soarele face loc întunellcului, universal asociat tenebrelor inconstientului.
Estul este punctul cardinal de unde rasare soarele. Mai este numit rasarit, levant
si orient (lat.: «oriens» = «care se ridica»). Aparând deasupra orizontului, soarele
alunga întunericul si straluceste în toata maretia sa, reînsufletind viata amortita în
timpul noptii. Este asociat în mod spontan trezirii si limpezirii constiintei.
În mod arhetipal, masculinul este asociat dreptei, iar femininul - stângii. În
reprezentarile zeilor hermafroditi, partea dreapta este de sex masculin, iar cea
stânga de sex feminin. În medicina romana exista credinta ca testicolul stâng da
femei, iar testicolul drept da barbati.
Stânga-inconstienta confera femininului caracterului sau întunecat, misterios
si magic-amenintator care, dintotdeuna, a fost asociat activitatilor irationale si
neprevazute ale Marii-Zeite Mama. Egiptenii purtau în procesiuni mâna stânga a
zeitei lsis, care se activa în inconstientul oamenilor. Incasii îl înfatisau pe zeullor
supr'em având în dreapta Soarele (masculin), iar în stânga - Luna (feminin). La
dogoni, mortul era îngropat culcat pe partea dreapta, daca era barbat, sau pe partea
stânga, daca era femeie.
Expresia «casatorie de mâna stânga» se aplica, pe vremuri, casatoriei dintre
un nobil si o femeie simpla. Într-un astfel de caz, mirele îi întindea mâna stânga
miresei, nu dreapta. droite. Într-o astfel de casatorie, prerogativele aristocratice nu
puteau fi transmise nici sotiei, nici copiilor. În ziua de azi, «a fi de stânga» indica
indica un punct de vedere liberal.
În liturghiile negre, semnul crucii se face cu stânga. Cei superstitiosi se tem
sa nu le taie calea o pisica neagra venind din stânga.
În fine, stânga fiind latura inconstientului, mai evoca si antecedentele, sursa
originala, permanentul, Marele Întreg matern al în care ne reîntoarcem prin moarte.
De aceea anticii consacrau Manilor mâna stânga, cu sensul de încetare a acti-
vitatilor, iar în limba franceza exista expresia «a trece arma în stânga» pentru a
figura moartea.

1. În emisfera boreala, cel putin.

 78

În vise
Aluziile la dreapta si stânga apar des în vise. Dreapta apare cu un sens pozi-
tiv, rareori poate fi si negativ. Stânga apare ca negtiva, însa uneori poate la un sens
pozitiv. Interpretarea exacta este data doar de desfasurarea visului, asociatiile de
idei si afectele celui care viseaza.
Dreapta corpului, pozitiva, este a constientei depline ("Cunoasterea" de la
hindusi), a fortei virile, activitatii eficiente si cu scop, dinamismului creator care
urmareste noi realizari în vederea unei mai bune adaptari atât la viata interioara, cât
si la viata exterioara. Se refera la extraversiune si la relatiile sociale.
Se deschide spre «lumina», spre constiinta propice si favorabila evolutiei
materiale si spirituale.
Miscarile spre dreapta indica un progres în încercarea de a largi câmpul
constiintei.
(-) În sens negativ, orientarea spre dreapta poate sublinia refuzul visatorului
de a înfnmta inconstientul (stânga corpului).
Stânga corpului, cu sens negativ, este latura inconstientului p~ihic ("Ignoranta"
de la hindusi), a temutului mister al inconstientului-Mama din noi, al ocultului si al
puterii magi ce a inconstientului, caci continuturile sale (complexele) ne stapânesc.
Ea se deschide asupra «întunericului» interior de unde vin atacurile bruste si
imprevizibile, care ne pun la punct, dar care ne pot si speria, pâna-ntr-atât încât sa
ne paralizeze adaptarea sociala si evolutia psihologica si materiala.
(+) În sens pozitiv, miscarea spre dreapta poate arata o vointa puternica de a
patrunde în inconstient, de a se dezvolta prin transformarea continuturilor nefaste întâl-
nite acolo si de a atinge sursa «matriciaIa» care sa ne asigure posibilitatea unei renasteri.
[În limba franceza - n.tr.:] "A pasi cu stângul" înseamna a schimba radical
atitudinea fata de o situatie de viata, ceea ce se explica prin posibilitatea inconstien-
tului de a furniza noi solutii, [în timp ce în româna ramâne valabila semnificatia
fundamentala data de auspiciile de stânga, care sunt rele - n.tr.].
Vezi si «CIRCUMAMBULATIE».
 79

E
EPILEPSIE
Epilepsia este o boala nervoasa caracterizata pe scurt prin convulsii SI
pierderea constientei.
Cuvântul- epilepsie (gr. «epiH~psia» = «atac», «emotie brusca» ) înlocuieste
denumirile populare de "boala copiilor" si "duca-se-pe-pustii". Denumirea de
"boala comitiala" are origine romana: comitii romani se separau daca unul dintre
ei suferea un atac de epilepsie, considerându-se a fi de rau augur. [La francezi -
n.tr.] se mai numeste "boala sfânta" sau "boala sfântului Ioan", din credinta ca bol-
navul era invadat si posedat de toti zeii si demonii universului.
Unii psihanalisti considera ca crizele de epilepsie au o semnificatie sim-
bolica, subiectul exprimându-si în acest fel dorinta de a se retrage din lumea reala
traumatizanta. Jung arata ca «epilepsia, ca si schizofrenia, ar putea corespunde unei
regresii spre faza presexuala de evolutie a individului 1», ceea ce ar echivala cu o
penibila «nostalgie a paradisului pierdut». Pentru 1. Hillman, crizele epileptice ar
avea legatura cu excesele convulsive ale zeului Pan (zeul epilepsiei), în opozitie cu
aidos, adica cu sentimentele de modestie, pudoare si bunatate2». Cele doua expli-
catii nu se contrazic, epilepsia pare ca provine dintr-o opozitie, greu de sesizat,
între violenta pulsiilor primitive, imprevizibile si de nestapânit, simbolizate de
marele zeu Pan (vezi «ORGANESEXUALE»),si frica incontrolabila ca acum-acum
izbucnesc, ne subjuga si ne fac sa ne pierdem controlul, ceea ce contrabalanseaza
forta la fel de mare a pulsiilor si genereaza atât tendinta civilizatoare, cât si evolutia
în procesul de individuatie. Din aceasta lupta între forte egale, imposibil de rezol-
vat pe loc, rezulta acea crispare maxima, spasmodica si convulsiva. Aceasta stare
«epileptica» ar putea fi comparata cu o masina al carui sofer apasa la maxim atât
frâna, cât si acceleratorul.
În vise
Visele în care apare epilepsia sunt foarte rare.
Iata singurul caz întâlnit de noi, cel al unei tinere femei de treizeci de ani,
care la vârsta de douazeci si unu de ani a încercat sa se sinucida.

1. Ibid., p. 255,
2. ], Hillman, Pan et le Cauchema;; Ed, Imago, 1979, p, 93,
 80

Înainte de cea de-a cincizecea sedinta de analiza, a visat ca se afla în timpul

unei sedinte al carei analist parea a se confunda cu o imagine feminina. Analistul
androgin, dupa cum povesteste ea: «are o criza: se ridica brusc, total încordat, rigid.
Sunt panicata, nu stiu ce sa fac. Dar o alta femeie, împreuna cu un barbat, care apar
imediat, stiu ce e de facut: trebuie opusa o forta care împinge sau care trage si,
pentru aceasta, aduc un fel de pendula uriasa în fata analistului si-o împing ... e
vorba de epilepsie».
Acelasi vis se repeta dupa opt luni. De aceasta data, lucrurile se petrec în
Himalaia, unde analistul tine niste cursuri de initiere, dar chiar în timpul unui ast-
fel de curs, cade în stare de transa. În fine, doua luni mai târziu, analistul îi face o
vizita: «Nu-i merge deloc bine, este foarte îmbatrânit. La un moment dat se ridica
brusc, fara niciun motiv, si se prabuseste la pamânt, dupa abia doi, trei pasi spre
poarta. Ca si cum ar fi avut o criza, un atac. Mi se pare ca trage sa moara, daca nu
cumva e deja mort. Ma apropii, îl strig pe fratele meu si-n acest timp ma gândesc
ca a venit sa moara la mine. Analistul îsi revine si-mi zice ca n-are nimic; este exact
ca înainte, sedinta continua. Apoi casa se umple de lume: ceva în genul unei înmor-
mântari sau pregatiri de nunta, un eveniment gen reuniune.»
Foarte pe scurt, putem vedea în acest vis ca epilepsia pare a avea ca origine
opozitia a doua antagonisme puternice si egale ca forta, din moment ce, pentru a
rezolva situatia, trebuie «împins sau tras» ca sa se repuna în miscare jocul contrari-
ilor blocat de un spasm teribil1.
Ceasornicul arata nu doar ca a venit un moment important pentru evolutia
visatoarei, ci si ca oscilatiile pendulare ale caii initiatice (<<caleasarpelui»), oprite
o vreme, se pun iar în miscare.
Analistul androgin corespunde, simbolic, dinamicii analitice care actioneaza
în interiorul psihismului visatoarei (interpretare în planul subiectului), iar întâm-
plarile din vis fac aluzie la ideea unei morti (înmormântare) în vederea unei
renasteri (vezi «NASTERESI RENASTERE»)conducând la conjunctio oppositorum
(pregatirile pentru o casatorie calificata drept «reuniune»).

ESTROPIAT
Cuvântul vine din italiana, «stroppiare», provenit probabil din latina,
«turpis»=«urât» .
Vezi «DIFORMITATE».

1. ef. în legatura cu acest subiect, sincopele numite «epileptice» din adolescenta lui Jung, în M V, p. 50-51.
 81

EXCREMENTE
Excrementele sunt orice materie solida (materii fecale) sau fluida (mucus nazal,
sudoare, urina) elininate din corp. Dar aici ne vom ocupa doar de materiile fecale.
Cuvântul vine din latina, «excretus», provenit din «excernere» = «a cerne»,
«a evacua».
Defecatia este asociata, în primul rând, ideii de putere cratoare si zamislire
prin anus (vezi acest cuvânt). Astfel, în multe mituri, oamenii au fost facuti din
huma sau noroi, niste murdarii, la fel ca si excrementele. Dar defecatia (lat. «defae-
care» = «a scoate drojdia»; de la «faex» = «drojdie») simbolizeaza eliminarea to-
xinelor psihice·, prin analogie cu excretia fiziologica, atunci când «ne usuram».
Si în mitologie, si în folclor, aurul este asociat cu excrementele. La egipteni,
zeul Khepri, divinitate a Soarelui la rasarit, era asimilat scarabeului care-si cloceste
ouale într-o balega de mamifer. Din noapte rasar zorii, fenixul renaste din cenusa,
din pamânt apare noua viata si din balegar va creste recolta noua.
În basme 1, apare deseori tema provenientei a ceva foarte valoros din ceva
foarte neînsemnat.
La alchimisti, aurul spiritual (<<FiliusPhilosophorum») era cautat în «Prima
Materia» obtinuta prin «Putrefactio». Este tema renasterii spirituale deoarece, pen-
tru a se regenera, este necesara reducerea la simplele deseuri ale arderii pasiunilor,
dupa ce ai baut pâna la fund cupa deceptiilor. Deci trebuie sa distrugi înainte de a
recrea. Astfel, la nesfârsit, viata presupune moartea, care-i urmeaza vietii care, din
nou, se-ndreapta spre moarte.
Foarte asemanatoare evacuarii excrementelor, materie moarta, este
eliminarea spermei, izvor al vietii recoltat de uter.
De aceea, pretutindeni, a calca în excremente aduce noroc.
În vise
Uneori, excrementele, în vis, fac aluzie la tema nasterii, dar cel mai adesea se
refera al evacuarea toxinelor psihice.
Vezi «EXCRETII lIZIOLOGICE».
Mânjirea cu excremente poate evoca sentimente de rusine, însotite mai mult
sau mai putin de sentimente de inferioritate, de vinovatie sau chiar de masochism:
«Sunt prea murdar pentru a merita ...» Ele pot evoca si regres ia infantila în perioa-
da în care copilul înca nu-si controla sfincterele.
Trebuie determinate, în contextul visului, asociatiile si afectele.
A -si mânca excrementele (sau viscerele, sau cenusa dupa ardere)

1. «Piele de Magar», de pilda.

 82

Acest gest aminteste de Uroboros, care se hranea din propria substanta. Viata
se reînnoieste mereu, hranindu-se din sine. Visatorul începe sa recunoasca si sa
asimileze ceea ce este josnic în el si care a fost respins în strafunduri le inconstien-
tului datorita orgoliului eu-lui. Astfel poate fi recuperata o masa imensa de energie.
În felul acesta poate ajunge sa se bazeze doar pe sine, extragându-si resursele din
propria lume interioara pe care a dispretuit-o atât de mult, încât a ajuns s-o con-
funde cu niste excremente.
Imaginea evoca astfel legea conservarii energiei.
Un nou-nascut superb are un scaun bogat:
Noul element nascut din psihic (copilul) demonstreaza prin aceasta imagine
cât e de sanatos si zdravan, scunul fiind barometrul starii de sanatate a sugarului.

, FIZIOLOGICE
EXCRETII
Excretiile (lat. «excretio» = «separare») fiziologice se refera la defecatie si
urmare.
Dar excretiile si urina contin deseurile toxice care, daca nu ar fi eliminate, ar
provoca grave tulburari.
Vexi «ANUS»,«EXCRETII»si «URINA».
În vise
Prin analogie, excretiile din vise se refera la evacuarea toxinelor psihice:
inhibitii, conflicte, complexe negative, sentimente de inferioritate si vinovatie,
refulari si greseli de toate felurile care «otravesc» existenta. Se elimina tot ceea ce
este inutil si daunator.
În cel mai bun caz, excretia da impresia unei eliberari psihice asemanatoare
usurarii simtite dupa evacuarile fiziologice. Dar, uneori, aceste excretii au loc - mai
ales la începutul analizei - în conditii dificile sau foarte neplacute.
 83

F
FALUS
Falusul (gr. «phallus» = «penis») este reprezentarea membmlui viril ce era
purtat în procesiuni, de sarbatori dedicate lui Osiris, Dionysos etc. Cultul falic era
savârsit, în Grecia, în timpul ceremoniilor numite «Faloforii», iar cel care purta
falusul se numea «Falofor», în principal în onoarea lui Bahus. În general, «falic»
este un termen propriu cultului închinat organelor genitale masculine, adica fecun-
ditatii si puterii de reproducere a Naturii.
Falusul îl regasim în religiile din întreaga lume: Osiris, Dionisos, Pan, Priap,
Lingamullui Siva etc., si în mâinile eroilor: baghetele lui Aaron si Moise, maciuca
lui Hercule, Caduceul lui Hermes, ciocanul lui Thor, lancea lui Parsifal, spada lui
Siegfried etc. Este sceptml regelui, bastonul de maresal, bagheta magica, matura
vrajitoarelor, bastonul de ceremonii, cârja episcopala, sarpele care se târaste în
umbra si se ridica bmsc si chiar unii copaci, cum ar fi arborele de tisa, pentm forma
sa alungita, sau smochinii, pentm fructele lor androgine, ca si al rodiilor (carnea
feminina, semintele masculine), simbol care ne aminteste ca Adam si Eva si-ai
acoperit goliciunea cu fmnze de smochin, nu de vita de vie, cum se crede de obicei.
În fine, unele parti ale corpului pot împmmuta un sens falic: picioml, dege-
tull, nasul proeminent, zis si «priapic», al vrajitoarelor si al lui Poli chineI, barbile
si urechile ascutite ale satirilor, mâna, dintele etc.
Personificarea' cea mai semnificativa a falusului venerat este zeul gre-
co-roman Priap, fiul lui Dionisos si al Afroditei. Când a venit pe lume era complet
diform, ceea ce a stârnit râsul întregului Olimp. În Grecia, Priap a fost asociat zeu-
lui Pan, iar în Italia a condensat toti zeii agrarieni. În plus, a avut un important rol
în misteriile antice.Priap, pazitoml turmelO{, g'radinilor, pasunilor si stupilor,
spaima hotilor, mai era si zeul vietii, ca divinitate funerara, .caci viata implica
moartea si moartea implica viata. Vezi «MOARTE» si «NASTERESI RENASTERE».
Era principiul puterii de regenerare, al fecunditatii, bogatiei si prosperitatii. Îl
vedem înfatisat în gradini si pe morminte2, si chiar si în zilele noastre mai este

1. «Falanga» (gr. «phalanx» = «baston») poseda o interesanta asemanare cu cuvântul «falus».

2. Viata si moarte.
 84

reprezentat pe portile caselor de la tara printr-un falnic arbore de tisa, atent ajustat.
Priap, ca si Pan, teroriza - «panica» - prin impudoare si libertinaj, caci aces-
te doua divinitati exprima propriile noastre pulsii pasionale, de care ne temem sa
nu ne stapâneasca, daca se dezlantuie. Este reprezentat de obicei bust, pe un soclu,
cu coarne de berbec, urechi de capra si coroana din frunze de vita sau de laur.
Grecii îl numeau «binefacatorul» si «protectorul», latinii «tatal», «sfântul», «pri-
etenul puternic» 1.
La Roma se celebrau Priapiile sau sarbatorile lui Priap. Mai ales femeile erau
cele care participau, îmbracate în bacante, dansau si cântau din fluier, iar o preotesa
sacrifica un magar în cinstea zeului.
_Prin extensie, cuvântul «priap» denumeste membrul viril, o «priapee» este un
poem, o pictura sau un spectacol obscen, iar «priapismul» este, în medicina o
erectie violenta prelungita si adeseori dureroasa.
Anticii purtau diverse amulete protectoare de deochi, «ochi rau», atribuit
serpilor si Gorgonelor. Despre deochi se credea ca te împiedica sa vezi reali tate a
lucrurilor. Amuleta cea mai des folosita înfatisa un falus, numit «fascium». Se atâr-
na la gâtuI copiilor, era asezat lânga vatra si în gradini. În realitate, aceasta «fasci-
natie» era teama de a fi vrajit de invazia inconstientului instinctiv (sarpele) si de
emotiile animei (Gorgonele).
Pentru Jung, «reprezentarea zeului sub forma unui falus corespundea unirii
corporale cu divinitatea», iar «acest gest simbolic era savârsit pentru ca omul sa nu
cada sub stapânirea propriilor forte pasionale2». Falusul este deci «izvor de viata,
creator si taumaturg, fiind peste tot un protector venerat. De aceea, sarpele si
soarele aveau un sens falic\>.
Ca forte ale naturii si puteri creatoare, Degeteii, Cabirii, Dactilii si Piticii, a
caror trasatura caracteristica este lucrul în secret, înfatiseaza fortele falice spirituale
creatoare care în sânul «Prima Materia», feminine si inconstiente, în scopul real-
izarii metamorfozei psihice. Aceste divinitati, la fel ca si Attis, Mithra si dadoforii
sai, purtau «Pileus»-ul, o caciulita ascutita în forma de preput, «traditionala la zei
si la spiridusi4». Pileusul frigian a fost purtat mult mai târziu de sclavii eliberati si
împodobeste imaginile simbolizând libertatea si Rebublica franceza, iar dogii
Venetiei purtau si ei o boneta ascutita, ca simbol al puterii.

1. Falusul, zeii si imaginile inspirate de el sunt numites «itifalice. (gr. «ithys» = «ridicat» si «phallus» =
«penis») si, etimologic, «falus» vine din gr. «falos» = «luminos», «stralucitoD> (M v., p. 32).
2. MA.S., P 140-141.
3. Ibid., p. 185-189.
4. Ibid., p. 231.
 85

Pierderea Falusului o întâlnim fie în mitologii (Osiris, Attis ...), fie în operatii
ritualuri simbolice (circumcizie, tonsura ...). «Ea corespunde, la barbat, optiunii ca
femeia sa nu-i satisfaca nevoile sexuale ca si cum ar fi mama sa 1» si, prin extensie,
inconstientul paradiziac, cum se-ntâmpla cu CEdip. «Sacrificându-si de buna voie
fecioria, acest act face ca în barbat sa se nasca noi capacitati spirituale. În mit, se
traduce prin facultate a de a se uni înca o data cu zeita.
În experienta omului modem, aceasta experienta se traduce prin reînnoirea
puterii de a iubi, într-un mod diferit, caci aceasta noua iubire nu va fi o simpla
cautare a unei satisfactii, ci emotia unei fiinte care recunoaste individualitatea
celuilalt. Noua capacitate, nascuta din sacrificiul fecioriei, se va manifesta proba-
bil prin dezvoltarea unei personalitati noi si independente2.»
Jung scrie în legatura cu aceasta ca «anticilQr si primitivilor, care foloseau
simbolurile falice cu o mare libertate, nici nu le trecea prin cap sa confunde falusul,
simbol ritual (în procesiunile serbarilor lui Osiris în Egipt, Dionysos în Grecia etc.)
cu penisul. Falusul, în întreaga antichitate, semnifica "Mana" Creatoare, "eficienta
maxima", cum o numeste Lehmann, forta fecundatoare si vindecatoare, exprimata
deasemenea si prin taur, magar, rodie, yoni, berbec, fulger, copita calului, dans,
copulatia magica în câmp, menstruatie si o gramada de alte analogii3».
În vise
Aparitia penisului într-un vis nu poate fi interpretata decât extrem de rar în
sens obiectiv. Nu este legata de vreo problema sexuala fizica. De cele mai multe ori
e vorba de imagini care simbolizeaza falusul. Evoca izvorul vietii, principiul gen-
erarii, procrearea, forta vitala, fecunditatea, puterea de fertilizare masculina a lumii
- pe scurt, energia creatoare la nivel fizic, psihic si spiritual.
Falusul mai este si forta ceatoare a spiritului care se activeaza în inconstient.

a fi FECIOARA
Vezi «VIRGINITATE».

FESE
Cuvântul vine din latina populara, «fissa» = «fanta». E vorba de muschii fes-
ieri care pun în miscare coitul.
În vise
În vise, fesele evoca actul sexual sub aspectul sau carnal, activ si excitant

1. E. Harding, Les Mysteres de la Femme, ac, p. 212.

2. Jbid., p. 213.
3. H.D.A., p. 308.
 86

(Afrodita Callipyge «cu fese frumoase»), la femei, fecunditatea maternitatii (statu-

ile rupestre ale Marii Zeite Mame, cu un bazin larg).

FEBRA
Febra arde deseurile organice, purifica si, astfel, permite mentinerea vietii.
«Ca boala, este un foc purificator», spune Paracelsius 1.
În vise
Aluziile la febraar'ilta ca, rara sa-si dea seama, visatorul, s-a lasat «cuprins de cal-
dura pasiunii», discuta «cu aprindere» sau e cuprins de «febra simturilom ...Asa cum febra
fiziologica este un simptom de boala, tot astfel febra din vis indica o dereglare psihica.

FICAT
În China, în antichitatea clasica precum si la diverse civilizatii, nu inima era
considerata sediul vietii, ci ficatul2. În mitul lui Prometeu, ficatul, ca organ princi-
pal, mereu în refacere, era cel devorat de vultur. Si daca în occident inima este con-
siderata sediul iubirii (vezi «INIMA»),în doctrina secreta a învataturilor orientale,
în ficat îsi are sediul Kama, adica dorinta de unire prin dragoste.
În toata antichitatea s-a practicat hepatoscopia, sau arta prezicerii dupa aspectul
ficatului la animalele jertfite: la etrusci, la asiro-babilonieni, la hititi, greci, romani s.a.
Ficatul poseda proprietatea de a se afla în directa legatura cu echilibrul psi-
hic si cu activitatea mentala. Astfel, dupa cum spune profesorul Henri Baruk,
«legatura dintre tulburarile hepatice si cele mentale este binecunoscuta din cele mai
vechi marturii ale istoriei medicinei. (...) Icterele pot da nastere psihozelor. [...] de
pilda, bila schizofrenilor este plina de toxine\>.
Pe scurt, o criza de ficat poate crea ipohondrie, amorteala a unui organ, som-
nolenta sau perturbari neuro-vegetative, în timp ce o stare mentala proasta si relatii
sociale divergente conduc la crize biliare.
Platon4 vorbeste de aceasta relatie ficat-mental, dar nu foloseste termenii mo-
demi de «mental» si «bila», ci «inteligenta» si «amaraciune»; si noi stim ca angoase-
le generate de crizele hepatice tulbura spiritul, iar bila este deosebit de amara.
În vise
Ficatul, sau aluziile la ficat, apar rareori\ în vise si se pare ca se refera la un
centru vital inconstient, deosebit de activ, depozitar al toxinelor psihice si regula-
tor al echilibrului general: Sinele.
1. A. si V, p. 363.
2. M. V, p. 231.
3. H. Baruk, Traite de psychiatrie, Masson, 1959.
4. Timee, 71.
 87

FOAME
La figurat «foamea» este o dorinta arzatoare: «a fi înfometat de putere ...»,
«de glorie» ...
În vise
În general, foamea în vise arata o nevoie de satisfacere a unei aspiratii de
ordin psihic, activitatea unui complex, a unei pulsii instinctive, jocul liber al unei
atitudini sau functii pe care visatorul nu reuseste sa o traiasca într-un mod «nor-
mal». Este neplacuta pentru subiect, indiferent daca e îndreptatita sau nu. Contextul
visului, afectele, asociatiile de idei si interpretarea simbolurilor ne ajuta sa ne dam
seama despre ce este vorba.
Aceasta dorinta poate fi negativa sau pozitiva.
(-) Foamea vaji negativa daca exprima o lacomie devoranta si exagerata de
putere sau satisfactie, precum cea a Minotaurului pe care Tezeu trebuie sa-I învinga
pentru a o elibera pe Ariadna care, la întoarcere, va cunoaste iubirea si-i va deveni
ghid prin labirintul inconstientului sau 1. Aceasta foame poate însemna bulimie
(vezi acest cuvânt), adica un complex de frustrare.
Foamea va fi de asemenea negativa daca hrana la care aspira visatorul este
furnizata de Mama de care nu reuseste sa se elibereze. Înca mai pastreaza o
«foame» nepotolita de dragoste, tandrete si protectie maternala si, datorita nostal-
giei dupa «paradisul pierdut», regreseaza spre starea de «bebelus» care asteapta
totul de la Mama si, prin extensie, de la societate si viata, care trebuie sa-I
«hraneasca» fizic si psihic.
(+) Foamea va fi pozitiva daca exprima o aspiratie deloc pasiv, inerta si
inconstienta, ci activa si în totala cunostinta de cauza, de a se «hrani» cu fortele
energetice provenite din inconstientul-Mama.
Astfel, într-un'verset din Dao de Jing a lui Lao-Zi, Înteleptul, vorbind despre
sine, se vede astfel:
«Toti oamenii sunt plini de dorinte, numai eu unul seman cu cineva care a
renuntat la toate. Eu sunt inima unui om prost. O, cât este de goala. Toti oamenii
sunt plini de lumina. Numai eu unul seman cu cineva care e cufundat în bezna. Toti
oamenii sunt furiosi, numai eu unul sunt indiferent. Eu seman cu cineva care
pluteste pe întinsul marii si nu stie unde sa se opreasca. Toti oamenii îsi manifesta
aptitudinile, numai eu unul seman cu un prost si cu un mizerabil. Numai eu unul
ma deosebesc de ceilalti, prin aceea ca pretuiesc izvorul hranei.»2

1. Atenienii erau obligati sa hraneasca Minotaurul trimitându-i, în Creta, sapte tineri si sapte tinere,
timp de sapte ani.
2. La Voit et sa Vertu, presemation par P. Leyris, Seuil, 1949, Vt 20.
 88

Înteleptul, precum Uroboros, se hraneste din resursele interioare proprii,

aflate din belsug în «sânul» inconstientului-Mama. Pe plan psihologic, el nu mai
depinde de lumea exterioara, precum un nou-nascut de mama lui. A ajuns la stadiul
de «adult», adica de autonomie, caci îsi este suficient siesi.
Daca un personaj, un animal, un copil etc., pare a fi înfometat, asta arata ca
un element, simbolizat de aceasta imagine, e neglijat de constient si nu se poate
dezvolta normal. Acestui element îi este «foame» de energia psihica pe care ar fi
îndreptatit sa o primeasca.
În cazul în care visatorul pofteste la alimente cum ar fi carnea (carne = sex-
ualitate), dulciuri (dragoste, alintare), peste (fortele inconstientului) etc., dar apare
un soi de repulsie si nu poate sa le-nghita, acest lucru simbolizeaza puternice
inhibitii sau interdictii morale care resping acest pulsii în inconstient. Le doreste,
dar nu le poate asimila. Astfel de vise sunt pline de angoasa, fiind dovada undei
intense disocieri interioare. Vezi «A MÂNCA».

senzatie
, de FRIG
Vezi «SENZATIE
DE CALDURASIFRIG».

FRUMUSETE , SAU uRÂ TENIE

, A UNUI CORP
În vise
Se-ntâmpla sa apara în câte-un vis un individ de o mare frumusete sau de o
urâtenie atroce. Alteori, un personaj cunoscut visatorului ca fiind urât îi apare trans-
figurat de frumusete, sau invers.
Nu putem decât sa subscriem constatarii lui M.-L. von Franz: «Omul simte
spontan ca frumusetea fizica este divina si inseparabila de bunatate, iar rautatea si
urâtenia ca fiind legatel.» De aceea se spune «urât ca cele sapte pacate capitale»,
cât si «frumos ca un înger», în timp ce despre un copil insuportabil se spune ca «se
poarta urât»! Si toata lumea vorbeste despre poznele «dezgustatorului Jojm) ...
Totusi, se întâmpla uneori ca o fiinta urâta si diforma sa-si compenseze
imperfectiunea prin calitati deosebite, precum Hefaistos din mitologie, care era un
fierar de exceptie.

FRUNTE
În vise
În vise, fruntea evoca sediul constiintei, al gândirii intelectuale abstracte, al
mentalului, cerebralului si, eventual, al Duhului si al Logosului.

1. A.o.A., p. 167.
 89

FUGA-a FUGI
La figurat, fuga are sensul de «mijloc de amânare» (<<fuga de responsa-
bilitati») în scopul de a evita sau a amâna un deznodamânt. Constientizarea de sine
implica necesitatea absoluta de a face fata problemelor, fie ele ale vietii exterioare
sau interioare. Refuzul de a înfrunta obligatiile si necesitatile existentei ne face sa
ramânem infantili. Iar prin refuzul de a ne înfrunta cu problemele psihice (dupa
cum ne comunica visele noastre), ne blocam orice posibilitate de evolutie.
În ambele cazuri, fuga oarba se opune evolutiei, caci, daca nu tinem pasul,
vom fi repede depasiti, pentru ca viata este într-un continuu progres.
Putem fugi în multe feluri. Un individ puternic extravertit va fugi de exi-
gentele lumii interioare, disipându-se în lumea exterioara. Cel introvertit, fuge de
exigentele lumii exterioare, pentru a se dizolva morbid în lumea sa interioara.
Putem sa alunecam usor într-o fuga «tot înainte!», dedicându-ne exagerat pro-
blemelorprofesionale, sau ideologiilor politice, filozofice, spirituale (cu toate jus-
tificarile de rigoare!). În fine, putem întoarce spatele vietii, «murind pentru lume»,
pentru a îmbratisa viata monahala.
În fiecare dintre aceste cazuri echilibrul se rupe, putând aparea serioase tul-
burari psihice. De aceea eroii legendari înfrunta monst1;ii si balaurii, în loc sa-i
evite, iar Hristos ne arata ca daca vânam (respingem) «duhul necurat», acesta poate
reveni cu alte sapte spirite, si mai rele decât elI.
Tot astfel, fuga din fata puternicelor activitati ale inconstientului nu le supri-
ma, nu face decât sa le întareasca sau sa accentueze o nevroza, conducând la
proiectia acelor continuturi inconstiente refulate, asupra fiintelor si lucrurilor, sub
forma urii sau fobiei, cum s-a-ntâmplat în cazul «Sfintei» Inchizitii.
Pentru Jung, «fuga din fata inconstientului face sa devina iluzoriu scopul
oricarei operatii2» si considera ca un «complex nu este depasit decât dupa ce a fost
epuizat, traindu-1 pâna la ultima picatura. Ceea ce am tinut departe de noi, adauga
el, din cauza complexelor noastre, trebuie în final sa fie baut pâna la fund, daca
vrem sa avem vreo sansa de scapare.3».
În vise
Visele cu fuga sunt foarte frecvente, fie de cineva care ne ataca, fie de un ani-
mal, sau din cine stie ce alt motiv (de determinat). Aceasta fuga se poate referi la
lumea interioara sau la cea exterioara.

1. Matei, XII-45.
2. P. si Al., p. 191.
3. R. c., p. 118.
 90

Atunci când ne ataca o fiinta umana sau un animal, aceasta arata ca com-
plexul simbolizat de acel om sau de acel animal (de determinat) vrea sa-i fie
recunoscut locul în ansamblul psihic. Este ca si cum ar spune: «Bine, dar eu? ..»
Pentru a ne apara de atacul sau suntem obligati sa-i recunoastem valoarea si sa
tinem seama de ea pentru a ne regasi linistea interioara.
Pe scurt, se poate spune ca fuga în vise echivaleaza cu o puternica respingere
a elementului de care fugim. Vezi «A ATACA SI A FI ATACAT».

a FURA
Un individ poate sa fure din necinste funciara, fiind lipsit de simt moral etc., dar
frecvent, furtul este o pulsiune, aproape instinctiva, care vine sa compenseze o frustrare.
În mitologia greaca, observam ca Hermes, mesagerul vointei divine si cel
caruia îi revine misiunea de a stabili comunicarea între Olimp si Pamânt, este toto-
data crainic, interpret si mediator. Hermes este si zeul mijloacelor de comunicare
si al schimbului, zeul comertului si al negustorilor.
Totusi, în tinerete, înainte de a deveni mesager al zeilor, Hermes a furat de
multe ori. De aceea, era considerat si zeul hotilor.
Ceea ce înseamna ca, în faza în care subiectul este înca scufundat în infanti-
lismul psihic, schimburile între elementele care se activeaza în sânul psihe-ului se
fac numai în profitul eului. Repartitia schimburilor de curenti si contra-curenti de
energie între polii opusi se poate efectua corect (comert) sau incorect (furt). Prin
furt se ia fara sa se dea nimic în schimb. Daca distributia este incorecta, se fura
dintr-o polaritate sau dintr-un continut oarecare în detrimentul altuia.
Dar furtul apare uneori sub forma «raptului» care înseamna rapirea unei per-
soane sau a unui lucru prin violenta ori seductie.
Pe plan juridic, raptul este ilegal (<<retinutca ostatic», «rapit pentru a fi ras-
cumparat» ... ), iar în teologie, cuvântul «rapire» este întrebuintat uneori ca sinonim
cu. «extaz», întrucât cuvintele «extaz» l si «rapire» vin amândoua din latinesculul
«raptus».2 .
Numeroase mituri si religii folosesc tema rapirii, însotita adesea de senti-
mente de culpabilitate, întrucât rapirea permite însusirea unui lucru fara con-
simtamântul posesorului de drept.
Dar mai ales rapirile mitologice subliniaza îndrazneala pe care o confera do-
rinta violenta de a poseda si de a ajunge astfel la realizarea de sine.

1. fr. "ravissemant» - n.tr.

2. Extase (grecescul "ektasis»="a fi în afara de sine», "extazul unui suflet care se simte transportat în
afara trupului».)
 91

În mitologie figureaza însa multe alte forme de rapiri: rapirea copiilor desti-
nati sa se piarda în Natura, imagine simbolica a smulgerii brutale si definitive de
fixatia infantila a «legaturilor de rudenie», cu scopul ca acestia sa abordeze curajos
statutul de adult cu obligatiile si responsabilitatile dictate de Lege: Dionisos,
Alba-ca-Zapada etc.; rapirea unui personaj de sex opus: Orion o rapeste pe Aurora,
Europa este rapita de Zeus, Dejanira îi este rapita lui Hercule de Nessus, Kore
rapita de Hades, ori Sabinele rapite de Romulus si Remus pentru a le aduce
romanilor primele femei. 1
Aceste teme ilustreaza violenta dorintelor sexuale ca si uniunea constientului
cu inconstientul, fiecare fiind de sex opus, dupa cum a demonstrat Jung prin anima
si animus. Realizarea acestei uniuni nu se poate face la început decât prin violenta,
viclenie si pericol, atât de brutale sunt puls iile sexuale cele mai primitive. Vezi
«ORGANE SEXUALE SI SEXUALITATE».

Se regasesc, de asemenea, rapirile de animale precum boii lui Gerion rapiti

de Hercule sau cirezile lui Apollon rapite de Hermes. Aici este vorba despre ener-
gia investita în inconstientul animal pe care constientul are îndrazneala sa o fure;
altfel spus, vointa constienta îndrazneste sa înfrunte inconstientul si primejdiile lui;
rapirea centurilor, ca în cazul lui Hercule care a rapit centura Hipolitei, regina
Amazoanelor, sau ca eroul polinezian Manu care a rapit centura mamei sale.2 Prin
aceasta îndrazneala care echivaleaza cu o «violare» a tabu-ului pentru incest, eroul
marcheaza dorinta arzatoare de a înfrunta inconstientul matern. O semnificatie
identica trebuie acordata motivului lui Horus care fura coroana regala de pe capul
mamei sale Isis3 sau motivului lui Mist care trebuia sa fure, simbolic, cele sapte
valuri ale aceleiasi Zeita-Mama. Aceste gesturi simbolice evoca posibilitatea unei
uniuni cu inconstientul-Mama, sau «anima primordiala», adica uniunea cu invi-
zibilul, cu ocultul care conduce la initiere.
«În cultul Dianei din Aricia - semnaleaza Jung - numai acela care avea cura-
jul sa taie crengi din padurea sacra a zeitei putea sa devina preot.»4 Altfel spus,
transcendenta nu se poate realiza decât daca îndraznesti sa depasesti interdictiile
impuse de fortele sacralizate ale inconstientului.
Numeroase obiceiuri matrimoniale îl obliga pe logodnic sa simuleze rapirea
viitoarei lui neveste, iar în S.U.A., de exemplu, este frecvent obiceiul ca mirele sa
treaca pragul domiciliului conjugal purtându-si mireasa în brate.

1. Cf. Jung si Kerenyi, introducere În esenta mitologiei, p. 135.

2. M.A.S., p. 431.
3.Ibid.
4.Ibid.
 92

În sfârsit, mai aproape de noi, un. obicei popular cere ca pantoful miresei sa
fie furata în ziua nuntii.
La un nivel mai periculos, hotul, cleptomanul (grecescul «kleptes»=«hot» si
«mania»=«folie») sau bulimicul (vezi acest cuvânt) sunt persoane a caror copilarie
a fost lipsita de dragoste si întelegere: institutiile corectionale si închisorile sunt
pline de indivizi din aceasta categorie.
Pentru acest gen de indivizi, furtul este inconstient asociat cu ideea de a recu-
pera un drept de care au fost frustrati. Unii tineri fura din vitrinele pravaliilor sau
din marile magazine. Acest gest compenseaza fie un deficit al afirmarii de sine
(<<amîndraznit sa dispretuiesc legea»), fie o frustrare a posibilitatii de a trai o viata
satisfacatoare. De aceea, «în Sparta antica, tinerilor li se poruncea sa fure si sa ster-
peleasca pentru a-si dovedi independenta si virilitatea. Astfel se petrecea initierea
lor la statutul de adult». 1
A tractie irezistibila a unor femei fata de un bandit, un escroc sau un hot
(uneori chiar fata de un ucigas).
Vezi «ORGANESEXUALESI , SEXUALITATE».
În vise:
Hotii apar relativ frecvent în vise. În general, ceea ce se fura nu este nici me-
ritat, nici oferit. Se cuvine atunci sa aflam daca furtul se refera la viata materiala,
la viata afectiva sau la calea spre individuatie a celui care viseaza si care «se sus-
trage» în fata efortului, cautând maximum de profit. Eul refuza sa-si plateasca dato-
ria fata de existenta, de societate, de inconstient.
Uneori, hotul personifica un continut inconstient (de determinat) care fura în
profitul sau ceva important pentru existenta actuala a celui care viseaza. O masa de
energie este astfel deturnata de la viata sa constienta care poate deveni fada, plic-
tisitoare si plata, ceea ce îi provoaca indispozitie.
În orice caz, hotii din vise arata un soi de necinste fata de altii si chiar fata de
sine. Este un mod de a ne atribui, cu o inconstienta desavârsita, sentimente si ca-
litati care nu ne apartin: îi înselam pe altii, ne înselam si pe noi însine.
Pot fi mai multe cazuri:
Chiar visatorul este cel care sterpeleste un obiect sau fura un personaj - în
ambele cazuri este necesar sa se determine simbolismul
Uneori, necinstea sa consta în urcarea în tren sau intrarea într-o sala de spec-
tacol fara sa plateasa bilet.
Acest gest arata ca eul constient al celui care viseaza îsi aroga niste drepturi

l. ADA, p. 95.
 93

neligitime de a poseda imediat lucrul furat fara sa astepte perioada necesara

achitarii sumei care i-ar permite sa-I obtina. Simbolic, el refuza «sa plateasca» de
la sine pentru a se angaja în «vehiculul» evolutiei.
Eul, egoist, infantil si orb (pe care toti îl avem) fura «capital» de la «fratii»
sai interiori, luând fara sa dea ceva în schimb:
• sentimente, afectiune, dragoste: le primeste si nu da nimic înapoi;
• sexualitate: se profita de celalalt fara a se tine seama de nevoile afective
reale ale acestuia din urma si fara preocupare fata de consecinte;
• munca: se eludeaza îndatoririle si obligatiile proprii, profitându-se de
munca altora;
• profesie: acoperit de legalitate, se retrage în meserie, în titluri, în functii, în
prestigiul si profitul propriu, fara nici o preocupare fata de interesul comun.
Pentru M.-L. von Franz, o buna parte din aceste predispozitii egocentrice si
apatice au la baza un complex maternal pozitiv, adica o «iubire» de care subiectul
nu se poate detasa pentru a beneficia de propria sa autonomie de adult:
«Majoritatea oamenilor - scrie ea - care au un complex maternal pozitiv sunt pos-
esivi, întrucât mama este sânul si simbolul materiei, iar materia înseamna inertie.
Mama pozitiva este ca un mare pat de puf care îl tine pe om prizonier în confort.
În copilarie, el este lipsit de reusite scolare si ignora efortul, munca si studiul,
iar ca adult se arata incapabil sa faca fata luptei pentru viata si sa-si câstige existenta.
Ca urmare, în el va creste tendinta de a deveni escroc si de a pretinde
partenerului sau companiei de asigurari sa plateasca pentru el.»1
Un personaj (de determinat) fura de la cel care viseaza un obiect mai mult
sau mai putin important (de determinat)
in visele barbatilor:
Hotul este un barbat: Umbra, al carui aspect trebuie precizat, dar care repre-
zinta în general instinctul primitiv, bestial, egoist si periculos, acapareaza violent o
parte din energia eului constient, întrucât acesta, prea intelectual, sentimental sau
ideologic, refuza sa-i recunoasca existenta, situatie în care ea încearca sa recu-
pereze partea de energie la care are dreptul si de care se simte frustrata.
Hotul este o femeie: anima si fluxul sau emotional refulate excesiv vor «sa
traiasca» si-si cer brutal partea de energie care le revine pentru ca sentimentul si
afectele sa se poata exprima normal în sânul psihe-ului.
in visele femeilor:
Hotul este un barbat: animus-ul negativ ca si teama de sexualitate prea refu-
lata se manifesta cu violenta pentru ca cea care viseaza sa le recunoasca si sa le

1. FC.F, p. 124.
 94

poata transforma în animus pozitiv si armonie sexuala. Sexualitatea fizica si sexu-

alitatea psihica îsi reclama brutal dreptul la existenta.
Hotul este o femeie: în acest caz este vorba de un aspect negativ al celei care
viseaza, aspect care face parte din Umbra sa si a carui natura trebuie cercetata. Acest
aspect al Umbrei acapareaza prea mult din energia care i se cuvine în mod legitim
eului constient si îi produce celei care viseaza un prejudiciu important care poate
avea consecinte atât în viata interioara, cât si în viata afectiva si profesionala.
Visatorul observa un personaj care se pregateste safure un obiect (de deter-
minat) de la un alt personaj.
Un continut psihic (de determinat) îsi atribuie prea multa energie psihica în
sensul proverbului arab: «Prea mult într-o parte înseamna o lipsa în alta parte».
Visatorul observa unul sau mai multi hoti care patrund Într-un loc
Daca este vorba despre un barbat, imaginea onirica se refera la partea de
«escroc» (vezi explicatia de mai sus) a Umbrei, sau animus-ul negativ, iar daca este
vorba despre o femeie, se refera la iesirea din inconstient pentru a permite visatoru-
lui sa constientizeze.
A doua treapta
La un nivel care prezinta un plus de ermetism, profunzime si universalitate, 1,
ego-ul celui care vizeaza, adica persoana însasi, îsi poate însusi în beneficiul sau o
parte din energia care, la nivelul sau de evolutie, revine de acum înainte antropo-
sului, adica «Sinelui supracosmic, în care se afla libertatea si demnitatea omului
individual».2
Foarte rar, furtul poate aparea ca pozitiv atunci când este expresia curajului
de cate cel care viseaza are nevoie pentru a înfrunta procesul propriei sale realizari;
sau de curajul si de îndrazneala unui element refulat (de determinat) care sunt nece-
sare unui alt continut al inconstientului, refulat în egala masura, pentru a-si lua
locul care i se cuvine în ansamblul psihic «<AliBaba si cei patruzeci de hoti»).

1. Adica atunci când procesul de constientizare al celui care viseaza este suficient de avansat pentru a
«întelege» limbajul simbolic al inconstientului.
2. R.c., p 321.
 95

G
GÂT
În vise
În mod simbolic, gâtui reprezinta zona de separare dintre cap, ca sediu al
constientei, al gândirii, al lumii rationale, de corp - adica de sediul inconstientului,
al lumii irationale, al sentimentelor, instinctelor si «trairii» emotionale.
În plus gâtui contine gâtlejul, care reactioneaza foarte sensibil la afecte si
angoasa. Vezi «GÂTLEJ».

GÂTLEJ (GÂT)
Cuvântul vine din latinescul «gurges» = «prapastie». Gâtlejul este un impor-
tant loc de trecere (aer, hrana, vorbe, gust, miros, auz etc.), de care tine, fiind aflate
lânga el, o serie de glande absolut necesare existentei (tiroida, timus etc.) si în care
se afla «nodul vitali».
Gâtui reactioneaza foarte neplacut la angoasa.
Poti simti ca ai «gâtuI sugrumat» sau «un nod în gât», sau ca esti «prins de
gât», or ca esti «cu cutitul la gât», iar în cosmaruri personajele negative cauta une-
ori sa te strânga de gât, daca un complex este puternic refulat sau daca te afli întf-o
situatie apasatoare, care te sufoca.
Vezi «STRAGULARE».
Si, spune Jung, «strângere a de gât, ceea ce se numeste "globus hystericus"
("nodul isteric") apare atunci când îti retii lacrimile2».
În vise
Gâtlejul, gâtui, evoca în general teama.
Totusi, daca o gura este larg deschisa, lasând sa se vada fundul gâtlejului,
aceasta este o invitatie de a patrunde în abisul lumii interioare, înfruntânt teama pe
care aceasta îl presupune.
Vezi «GURA».

1. Vârful bulbului rahidian, sediul centrului respiratiei, care daca este doar întepat provoaca moartea
imediata a subiectului.
2. PA.M., p. 20.
 96

GENUNCHI
Cuvântul provine din latinescul «genuculum», diminutif de la «genu».
Intersectia genunchiului formeaza un unghi (gr. «gânia») asemanator celui
fomlat în dreptul sexului de picioarele unei femei, (gr. «gune»), prin care ea naste
(gr. «genos»). Acestei analogii consonantice i se adauga celei sugerate de «yoni»,
prin care hindusii desemneaza sexul feminin. Aceasta observatie conduce la a con-
sidera genunchiul ca posedând un.. simbolism feminin, dar pâna acum nu am avut
prilejul de a verifica experimental acest lucru.
Dimpotriva, se pare ca valoarea simbolica a genunchiului decurge din «genu-
flexiune», actiunea de a flexa piciorul în semn de supunere, de respect, de adoratie.
Ca ritual, a îngenunchia în biserica corespunde în primul rând unui gest prin
care eul renunta la hegemonia sa si abdica în fata sinelui sau în fata lui Dumnezeu.
Aceasta este semnificatia catolicului care îngenuncheaza în fata Tabemacolului, a
mesei de comuniune, în rugaciune, la confessionnal si în multe alte împrejurari ri-
tuale ale practicii sale religioase.
În timpul anumitor ritualuri masonice, viitorul învatacel trebuie sa-si
descopere genunchiul în momentul admiterii sale .
• În ordinul Cavaleriei, în corpurile militare si religioase instituite pentru a lupta
împooiva necredinciosilor, primirea armamentului de catre scutier se facea în genunchi.
Unii suverani nu primeau omagiul vasal ului lor decât dupa ce acesta, înge-
nunchiat, îi saruta mâna sau poalele hainelor.
Genunchiul descoperit, uneori ranit, sau o simpla gaura în vestmânt în drep-
tul genunchiului, este un motiv frecvent în iconografia crestina: arata întotdeauna
ca personajul este un sfânt, caci el a «îngenunchiat» în fata vointei lui Dumnezeu,
oricare ar fi sacrificiul (rana) pe care o cer renuntarea si umilinta sa.
În vise
Referintele la genunchi simbolizeaza umilinta eului, realizata sau de realizat,
necesara continuarii procesului de individuatie.

GLEZNA
În vise
Simbolismul gleznei se discuta împreuna cu cel al gambei, piciorului si caI-
câiului. Vezi acest cuvinte.

GOLICIUNE
Dincolo de orice motiv legat de clima, educatia ne învata sa ne ascundem
goliciunea, partile sexuale mai ales, numite «rusinoase». Vezi «ORGANESEXUALE
, SEXUALITATE».
SI
 97

Animalele si copiii mici ignora pudoarea. Însa chiar si la primitivi, cu rare

exceptii, regiunile sexuale sunt ascunse de o bucata de pânza sau un simplu
cache-sex. Originea acestui sentiment arhetipal al rusinii cu privire la partile sexu-
ale trebuie cautata în notiunea de oprobriu legata de disocierea pihicului în zona
constienta si zona inconstienta, în Masculin si Feminin. Androginia primordiala
rupta în doua este traita ca un «pacat original».
Daca ne uitam în Biblie, de pilda, vedem ca omul a fost creat dupa imaginea
lui Dumnezeu, adica «barbat si femeiel». În paradisul edenic nu exista disociere
între Masculin si Feminin, adica între Adam si Eva: «Amândoi erau goi, si barbat-
ul si femeia, si nu-i era rusine unuia de ceIalalt2». Dupa pacatul original, «li s-au
deschis ochii la amândoi si au cunoscut ca erau goi, si au cusut frunze de smochin
si au facut acoperaminte3 ». Apoi, auzindu-L pe Dumnezeu, primuL om a strigat:
«m-am temut, caci sunt goL, si m-am ascuns4».
Si, pentru ca Femininul a facut sa cada Masculinul, femeia este cea care va
fi cea mai puternic marcata de rusine în legatura cu organele genitale, datorita
ciclului menstrual. Exista credinta, la primitivi si în anumite religii, ca, simbolic, o
data la 28 de zile, cicatricea rupturii de sexul opus se redeschide si sângereaza.
Acest flux de sânge, adeseori dureros, o face impura, amintindu-i rusinea pacatu-
lui. Vezi «MENSTRUATIE».
De asemenea, goliciunea joaca un rol în initierile antice si în învatatura ale-
gorica. Dupa Mircea Eliade, «Goliciunea rituala echivaleaza cu integritatea si plen-
itudinea; Paradisul presupune absenta vestmintelor, adica absenta uzurii, imaginea
arhetipala a Timpului. Orice goliciune rituala implica un model atemporal, o imag-
ine paradiziaca5».
Plotin arata, în Eneade, ca «pentru a realiza Binele trebuie sa ajungem la cea
mai înalta stare si, fixându-ne privirea asupra lui, sa aruncam hainele în care am
coborât aici, dupa cum, în Misterii, cei admisi în interiorul sanctuarului, dupa
curatire, îsi dau jos hainele si merg mai departe complet goi6».
Goliciunea mai poate evoca integritatea personalitatii, prin tot ceea ce are ea
mai adevarat, mai pur, mai naiv (lat. «naturis» = «asa cum s-a nascut»), dezbracata
de Persona. Îmbracamintea este asociata constientului colectiv, adica suma obi-

1. Facerea, 1-27.
2. Ibid., II-25.
3. Jbid., IlI-7.
4. lbid., III-IO.
5. Mircea Eliade, Images el Symboles, ac, p. 208.
6. Plotin, Eneade, ]-VI-6.
 98

ceiurilor, normelor, noravurilor, regulilor, prejudecatilor si conceptiilor tipice unui

mediu si unei epoci date. Goliciunea, însa, este înafara timpurilor.
În fine, conform întelepciunii populare, Adevarul iese complet gol dintr-un
put (inconstientul) si se poate privi linistit, gol, în oglinda, adica lipsit de orice
haina, în deplina sa autenticitate.
Nudism:
Daca multe persoane practica nudismul ca o revenire la o viata sanatoasa si
naturala, am vazut în schimb cazuri în care nudismul reprezinta o compensatie la o
problema de constrângere interioara, nerezolvata, legata de Persona, mai ales (<<Eu
nu mai am niciun complex! ...»).
În vise
Goliciunea în vise poate fi negativa sau pozitiva, în functie de context, de
asociatiile de idei si de afectele care le însotesc.
(-) Goliciunea în vis poate reflecta o integrare dificila în mediul ambiant,
sentimente de inferioritate, lipsa de demnitate si mediocritate, resimtite ca
rusinoase. Visatorul este exagerat de susceptibil privitor la judecata altuia si la
teama anxioasa de a se departa de linia de conduita ceruta de regulile morale si
sociale conventionale. Se fereste sa nu fie surprins asa cum este el cu adevarat, fie
pentru ca are ceva de ascuns, fie pentru ca simte ca eul sau adevarat nu este con-
form constientului colectiv, dovedind un fel de pudoare intima, un fel de umilinta
datorata neputintelor sale.
Uneori, goliciunea din vis este predominant erotica si vine sa compenseze
frustrarile sexual-afective.
(+) Goliciunea onirica poate indica faptul ca visatorul se accepta asa cum este
el, nealterat de vestmintele Personei. Este liber de constrângeri morale, sociale, fal-
sitati religioase, sistematice, intelectuale sau sentimentale, care pâna atunci îi blo-
cau evolutia psihica. Are curajul de a fi el însusi, fara artificii, realizând un fel de
renastere, asemenea copilului care vine gol pe lume.
A fi în picioarele goale
Vezi «PICIOARE».

GRAVIDITATE
Vezi «A FI ÎNSARCINATA».

GREATA
,
La figurat, un dezgust total: «mi-e greata de ...».
 99

În vise
Greata exprima o stare de angoasa extrema; aceasta angoasa nu mai poate fi
suportata, trebuie sa dea afara, sa vomite.
Vezi «A VOMA».

GuRA
Prin gura intra alimente si, eventual, aer. Dar gura evoca si cuvântul - verbul -
si cântecul (Vezi «LIMBAJ»si «CÂNT»).
Astfel, i se asociaza ideea de creatie si, constata Jung: «gura devine (ca si
anusul, într-o masura mai mica) un loc primitiv de nastere!.»
Asa se face ca, în FACEREA2,de fiecare data când «Dumnezeu zice...», un element
«conceput» de El este creat. Mai târziu, Ecc1esiastul aminteste ca «prin cuvânt, Domnul
si-a facut lucrarea si [ca] Creatia se supune vointei Sale».
VEZI SI«LIMBAJ» SI «VOCE».
În vise
Organ al cuvântului si cântului, gura creeaza si încânta. Deci poate traduce
creatia prin spirit sau posibilitatile de expresie emotionala; vorbaria fara noima
(logoreea) sau ciripitul obsesional al mentalului (Vezi «BARBA»);Asimilarea cntin-
uturilor inconstientului (de pilda, a mânca peste, oua sau carne rosie; vezi «A
MÂNCA»,«MASA»); erotismul, «devorare prin sarut»; lacomia dorintei: «mi-e sete
de ...», «foame de ...».
O gura larg deschisa, care lasa sa se vada interiorul, poate a fi o invitatie de
a patrunde în propria lume interioara prin introversie dirijata (se poate face o
apropiere cu mitologema eroului înghitit de monstru).

!. Ibid., p. 279.
2. Cap. 1.
 100

H
HOMOSEXUALITATE
Homosexualitatea, termen creat în Germania în anu11869, cuprinde tenditele
si comportamentele homosexualilor.
Homosexualul dovedeste o pofta sexuala, mai mult sau mai putin exclusiva,
fata de cei de acelasi sex cu el. Mai este numit si «invertit» (lat. «invetere» = «a
întoarce»). Pederastia (gr. «eran» = «a iubi» si «paidos» = «copil»), se refera la un
barbat care are o legatura camala cu un baiat.
Nu ne vom opri asupra originilor biologice si psihologice ale homosexu-
aIitatii, caci nu acesta este scopul nostru. Vom arata doar care este simbolismul
homo sexualitatii în vise.
Vezi si «ORGANELESEXUALESI SEXUALITATEA».
În vise
Cel mai adesea, homosexualitatea în vise nu arata neaparat ca visatorul are
tendinte homosexuale latente ignorate. De cele mai multe ori, homosexualitatea
onirica arata ca masculinul (sau femininul) se «scurtcircuiteaza» pe sine în interi-
orul psihicului, în loc sa se uneasca armonios, ramânând astfel nefecund.
Vezi si «MASTURBARE», care are un simbolism oniric identic.
Dar homosexualitatea, conform contextului din vis si asociatii lor de idei, mai
poate sublinia teama de contact sau de a realiza o legatura cu o persoana de sex opus.
Foarte rar, actul sexual cu un personaj de acelasi sex arata o apropiere, care
poate fi pozitiva, cu elementul simbolizat de acel personaj (de determinat).

HRANA
La începutul vietii, singurele lucruri care conteaza pentru sugar sunt hrana si
somnul.
În numeroase rituri se ofera hrana divinitatii si animalelor, savârsind astfel un
gest «apotropaic» (de protectie împotriva duhurilor rele), exorcizând influentele
nefaste pe care le-ar putea emite divinitatea, sau actiunile sale rauvoitoare.
Canibalul consuma carne de om, sau creierul, al dusmanului mai ales, pentru
a-si însusi curajul si forta acestui sau «Mana» lui.
 101

Cronos care-si devora proprii copii si capcaunii sunt expresia brutalitatii

inconstientului primitiv - ai «Prima Materia» psihice. Înghitirea copiilor mici
exprima «coborârea Duhului în materieI». Tema eroului înghitit de monstru releva
acelasi simbolism.
Sub alt aspect, dezvoltarea constiintei este asimilabila celei a nou-nascutului
alaptat de mama, de «Alma Mater», de inconstientul matern al.
De aceea înteleptul taoist «stie sa suga de la Mama»2, iar Jung vorbeste de
«Radacinile Constientei» pentru a sublinia ca, asemenea unei plante, constientul
este fixat în inconstient, din care-si extrage hrana.
Prin absorbtia hranei, corpul se hraneste pe saturate pentru a trai si a se dez-
volta pâna la capatul existentei sale. Tot astfel, constientului poate sa-i fie foame si
sete de continuturile inconstientului.
Vezi «FOAME»si «SETE». În ambele cazuri, viata devine roditoare, drept pen-
tru care divinitatile fecunditatii sunt strâns legate de agricultura, ca sursa de hrana.
În vise
Hrana apare deseori în vise.
(-) Uneori, destul de rar, visul îl invita pe subiect, al carui corp este subali-
mentat, sa-si refaca fortele prin hrana sau sa evite o alimentatie prea abundenta sau
nociva, cum ar fi excesele de alcool, grasimi, lichide, cafea etc.3.
Mai e posibil ca lacomia din vis sa fie o aluzie la lacomia de a se bucura de
viata, mai ales atunci când subiectul duce o viata exagerat de ascetica.
(+) Dar cel mai adesea, hrana simbolizeaza fortele inconstiente pe care le
absorbim si le integram în constient. Reamintim, totusi, ca e nevoie ca aceste forte
sa fie si asimilate, caci «nu ceea ce înghite un om îi da forta, ci ceea ce digera4».
N.B.: Anumite mâncaruri au un sens simbolic anume, care poate fi gasit la rubrica
«A MÂNCA- MAsA».
Vezi si: «A ÎNGHITI»si «A FI DEVORAT».

1. P si Al., p. 425.
2. Lao-Zi, Ca/ea Caii si Viruqii, Vt 20.
3. Mai putem adauga excesul de tigari si de medicamente.
4. Piers Plowman, filozof englez din secolul XlV.
 102

1
INFIRMITATE
Vezi «DIFORMITATE».

INIMA
Daca ficatul era considerat principalul organ intern la orientali si la anumite
popoare din antichitate, în schimb, pentru alte civilizatii vechi si pentru occidentali,
inima era fundamentala.
Una dintre caracteristicile esentiale ale vietii consta în aceea ca este vibratie, ritm,
alternanta. Ori, cine spune inima, spune pulsatii, iar daca aceste pulsatii înceteaza,
înceteaza si existenta. Deci inima este în primul rând un centru vital. Regasim simbolis-
mul inimii atât în toate mitologiile si religiile, cât si în expresii populare.
La egipteni, inima mortului este cea pusa în cântar în ziua Judecatii. La greci,
inima era, între altele, emblema lui Dionisos, zeul exaltarii extatice a Vietii si era
reprezentat îmbracat cu o larga manta de culoare rosu «sângerim> (dinamismul vietii).
Inima înaripata era emblema ordinului sufitilor.
Inima Fecioarei Maria apare reprezentata strapunsa de o spada 1, iar cea a lui
Iisus, de o lance2 -. -pentru a marca suferinta lor profunda.
Considerata ca fiind sediul vietii prin excelenta, inima celui sacrificat era re-
zervata zeilor, în antichitatea mexicana, de pilda.
La unele triburi africane, razboinicul învingator devora ritualic inima
dusmanului învins; tacând aceasta, asimila în propriul spirit curajul celui mort,
crescându-si virtutile razboinice.
Dupa cum se stie, inima este împartita în patru compartimente, alcatuind o
cruce, ceea ce evoca o mandala, deci Sinele. Aceasta idee, de centru regulator
(Sinele), o regasim la egipteni, pentru care inima si limba sunt agentii a tot ceea ce
exista: «Daca ochii vad, daca urechile aud si nasul respira, ei duc în inima ceea ce
au cules, iar aceasta ia hotarâri. Iar limba le formuleaza3».

1. Luca, II-35.
2. Ioan, XIX-35.
3. A. Erman, la Religion des Egyptiens, Payot, 1952, p. 118.
 103

«Kordia», în greaca, înseamna atât «inima», «suflet» si «duh», cât si «curaj»:

primire cordiala.
În Zodiac, inima este guvernata de semnul Luelui, imaginea curajului, ge-
nerozitatii, a unei "inimi largi". În fine, ceva mai prozaic, în cartomancie, «inima»
e legata de dragoste, bunavointa, bucurie.
În vise apare, uneori, o tema simbolica, pe care niciodata nu o bagam în
seama, unica si misterioasa: «inima spirituala», localizata în dreapta celei fizice. La
hindusi, se afla cam la doua degete de stern, în dreapta lui. Maestrul Ramana
Maharishi le spunea discipolilor sai sa se cufunde în meditatie, întrebându-se «cine
sunt eu?», concentrându-si atentia în inima, dar nu în organul fizic, aflat îwstânga,
«ci în inima spirituala, care este în dreapta». Aceasta inima depaseste cadrul corpu-
lui natural, nu este limitat de fiziologic.
Se poate face o legatura între aceasta conceptie atât cu cea din ECLESIASTUL:
«Inima celui întelept este la dreapta lui, iar a celui nebun la stângal», cât si cu
reprezentarile în care apare sulita lui Longinus strapungând trupul lui Hristos la
nivelul inimii, în dreapta pieptului. Poate ca simbolismul inimii din dreapta ar
putea fi înteles prin prisma simbolismului dreptei, în general. Vezi «DREAPTASI
STÂNGACORPULUI».
Inima apare foarte des în expresii populare, ceea ce demosntreaza importanta
sa. Poate evoca centrul (<<îninima problemei»), iubirea, ura, sentimentul, emotia,
(<<dintoata inima», «a-i merge la inima»), energia, curajul (<<afi inimos»), genero-
zitate a (<<a-tipune inima în palma»), iubirea universala (<<Sfânta-Inima a lui Iisus»).
În vise .
Inima simbolizeaza orice iubire profana sau mistica, domeniul sentimental si
al experientei traite, intensitatea emotiilor, care «fac inima sa bata», dar si intuitia
cea mai profunda, în opozitie cu cunoasterea pur intelectuala.
Boli si tulburari ale inimii
Aceasta imagine onirica, destul de frecventa, arata, conform contextului din
vis, o lipsa sau un exces de sentiment care dezechilibreaza ansamblul psihic.
Daca este o lipsa de sentiment, atunci ratiunea logica seaca sensibilitatea ome-
neasca. Un exces de sentiment poate conduce la o incoerenta în gândire, respingând
ordinea rationala, ceea ce determina o risipa de energie si un stil de viata dezorganizat.
Uneori, în vis, inima poate fi stânjenita de o teama sau, mai simplu, de o
hiper-emotivitate greu de suportat, careia va trebui sa-i aflam cauzele. De aici si
tahicardiile si palpitatiile cardiace atât de frecvente în nevroze.

l.Eccl., X-2.
 104

INTESTINE
Cuvântul vine din latina, «intestinus» = «interior» (<<lupteintestine»), care a
dat «intestinum» = «viscere».
În intestin se face absorbtia hranei prin vilozitatile mucoasei intestinale. Este iner-
vat de sistemul neurovegetativ si, de aceea, nu este sub controlul vointei constientului.
În interiorul organismului, intestinele triaza alimentele pentru a asimila ceea
ce este folositor ca aliment, respingând ceea ce ar putea intoxica organismul, daca
nu ar fi evacuat.
În vise
Simbolismul intestinelor aminteste de cel al burtii, ca sensibilitate emotio-
nala (<<aface pe el»), iar ca functionalitate, de cel al trierii si curatirii.
Vezi «BURTA»;«A TRIA» si «A CURATI».

IZOLARE
Vezi «SINGURATATE».
 105

"
1
ÎNABUSIRE ,
La figurat, a înabusi se opune lui a izbucni: «a-si înabusi plânsul», «a înabusi
un scandal», «a înabusi o revolta».
În vise
Orice senzatie de înabusire, sufocare, reprimare etc., este expresia unei
angoase puternice, «angoasa» provenind din latina, «angustia», însemnând
«restrângere», «loc strâmt», care deriva din «angere» = «a înabusi», «a sufoca».
Daca visatorul este cel care se sufoca, angoasa puternica pe care o traieste
trebuie cautata în viata sa interioara (eul «se-nabusa» sub apasarea complexelor si
emotiilor refulate în inconstient si care nu reusesc sa se exprime), fie în viata exte-
rioara, daca conditiile în care traieste sunt resimtite ca o atmosfera «irespirabiIa».
Daca o alta fiinta este cea care se înabusa, trebuie determinat complexul
reprezentat de aceasta fiinta, reprimat de constient pâna la «sufocare» si incapabil
de a se exprima liber.
Uneori, astmul poate fi vindecat prin psihoterapie.

ÎMBATRÂNIREA UNEI IMAGINI

În vise:
Îmbatrânirea unei imagini este relativ rara în vise. În general, acest motiv arata
degradarea influentei imaginii (de determinat) asupra compOliamentului psihic.
De cele mai multe ori, este vorba despre reprezentari parentale, despre
Persona, despre puterea posesiva a animusului sau animei, despre influenta unei
doctrine nefaste etc.
Mai rar, aceasta îmbatrânire confera maturitatii un element psihic pozitiv, dar
prea putin dezvoltat de visator (de determinat).

ÎMBRA TIsARE
Vezi «SARUT».
 106

ÎNFASURARE
A înfasura înseamna a înveli jur-împrejur într-un material suplu. Învelirea se
practica în misteriile antice, îndeosebi la Eleusis.
Unii preoti din antichitate se înfasurau în pieleea unui animal sacrificat
(Grecia) sau a unei femeie decapitate (Mexic), în anumite rituri de înviere.
Calugarii se acopereau cu o gluga, calugaritele cu un voal, iar în Tarot, în lama IX,
«Sihastrul», apare un calugar îmbracat într-o dimie cu gluga.
În vise
(+) Înfasurarea tatala apare rareori în vise si se pare ca se refera la o introver-
sie voluntara, la posibilitatea unei concentrari meditative ferite de distrageri exte-
rioare, pentru a "lucra" mai bine asupra lui însusi.
(-) Foarie rar, se poate ca înfasurarea sa traduca o retragere în sine, ca refugiu
protector al celor care refuza sa înfrunte viata fata în fata.

a fi ÎNSARCINATA
În + sarcina = care are o misiune
În vise
Visul în care cineva asteapta un copil rareori este premonitoriu, adica
într-adevar sa afle ca i se va naste un copil.
Uneori, visul exprima chiar dorinta de a avea un copil. Dar cel mai adesea
interpretarea se face pe plan subiectiv si este unul dintre cele mai impOliante vise.
În acest caz, gestatia este simbolica si se refera la urmatoarele situatii. Daca
în vis sexul copilului apare precizat, aceasta poate simboliza, conform propriului
sex al celui care viseaza, anima sau animusul pe cale de a se forma. Daca visatorul
este abia în prima parte a vietii, copilul din vis este promisiunea unui nou mod de
viata, mai bine adaptat si mai productiv.
Daca visatorul se afla în cea de-a doua parte a vietii, e vorba de o noua per-
sonalitate «nascuta în durerel», adica de acea a doua nastere din discutia lui Iisus
cu Nicodim2. Vezi «NASTERESIRENASTERE». Acest copil este acel «puer aetemus»,
nascut din împacarea principiului masculin si a celui feminin, cunoscut sub numele
de «Copil Interior» sau «Copil Spiritual», imagine tipica a Sinelui. «Copilul ce se
va naste, spune Jung, este individuatia înca inconstienta3.» «Este, adauga el, o posi-
bilitate a viitorului4.»

1. Facerea, III-I6.
2. Ioan, 111-3.
3. TP, p. 430.
4. Jung si Kerenyi, lntroduction ci f'Essence de fa mythofogie, ac, p. 10Î.
 107

A astepta un copil fecunditate Într-un domeniu oarecare, astfel încât visul

poate prezenta chiar si imaginea unui barbat care poarta un copil în pântece, fiind
gata sa nasca. A concepe un copil, «fruct al interiorului», este una dintre cele mai
pozitive imagini ce pot aparea în vis.
Vezi si: «NASTERE»,«COPILMIC».
ÎNTINERIREA UNEI IMAGINI
În antichitate se credea ca întineresti daca te scalzi în fântâna Tineretii.
Tineretea era o nimfa.
Aceasta credinta aminteste de botezul prin imersiune, care regenereaza cate-
heza omului prin scufundare în Apele-Mame ale inconstientului.
Soma, Amrita, Haoma, Ambrozia, Nectarul, Hidromelul din Caldarea celta
etc., confera tinerete vesnica si nemurire. Paradisurile ceresti ignora batrânetea si
moartea. Vezi «MOARTE».În fine, unele izvoare miraculoase sunt renumite ca vin-
decatoare si regeneratoare.
Jung considera ca «apropierea de Sine constituie un fel de reîntinerire1». De
fapt, este vorba de apropierea de ceea ce nu moare, de ceea ce este etern. Astfel,
putem vorbi despre «Puer Aeternus» si de «Puella Aeterna».
În vise
Visele de întinerire nu sunt frecvente, dar totusi exista.
Întinerirea tatalui
Pentru barbat: imaginea «Tatalui tiran» devine o imagine «prietenoasa», în
care te poti încrede.
Pentru femeie: Tatal redipian contrângator devine «anima-sot».
Întinerirea mamei
Pentru barbat: Mama redipiana constrângatoare devine «anima-sotie».
Pentru femeie: imaginea «Mamei teribile» devine imaginea surorii interioare,
care asista si ajuta.
N. B.: Aceasta întinerire a Mamei este unul dintre mijloacele folosite pentru
a opri incestul si pentru a asigura a doua nastere, înainte ca imaginea materna sa
dispara defintiv din vise2.
Întinerirea visatorului
În general, e vorba de o regresie spre un stadiu infantil, deci pozitiv, care per-
mite reducerea conditionarilor operate de parinti si de împrejurarile din prima
copilarie. Cel mai adesea, visatorul se vede la o vârsta sau alta, simtindu-se foarte

1. Jung în The Mysteries, O.C., Eranos.

2. Cf. M.A.S., p. 376.
 108

bine când îsi aminteste limpede toate trairile emotionale ale respectivei vârste si le
de-dramatizeaza.
Personaje cunoscute apar Întinerite În vise
Anumite elemente (de determinat) simbolizate de aceste personaje sunt trans-
formate, reînsufletite si devin mai usor de acceptat prin constientizare.

a ÎNGHITI
,
A înghiti înseamna în primul rând a mânca (cu pofta), dar si a face sa dispara
sub pamânt sau sub apa.
Cuvântul vine din latinul «ingluttire» = de la «glutus» = «gât». A fi înghitit
sugereaza faptul de a fi devorat, ambele teme având acelasi simbolism. Vezi «A FI
DEVORAT».
Înghitirea este un motiv arhetipal «propriu, de regula, miturilor solare1».
Elementele care înghit sunt monstrul marin (Iona), apa (potop, botezul crestin
primitiv, scaldarea în Gange), trunchiuri de copaci (Osiris), pamântul (initierile din
grote) si, în anumite vise, scufundarea în soIuri moi.
Toate acest imagini de înghitire exprima regres ia libidoului spre inconstient,
resimtit ca fiind Mama Teribila, pentru a recupera energia investita aici, în scopul
unei renasteri eliberate de opozitia constient-inconstient, adica feminin-masculin.
Dar aceasta înghitire este traita ca spaima, fiind însotita de impresia de castrare
(vezi acest cuvânt), de pierderea controlului (nebunie), de sufocare si moarte.
În vise
Înghitirea apare sub diverse forme, dar mai ales sub forma unei inundatii,
scufundari în apa sau în pamânt.
Simbolismul sau arata moartea suveranitatii egoului prin patrunderea în
inconstientul maternal în vederea unei renasterii cu o constienta largita.
Vezi «A MÂNCA»,«MASA ÎN COMUN»si «A BEA».

ÎNLANTUIRE
,
A înlantui înseamna a înconjura de mai multe ori, strângând.
«Motivul mitologic al înlantuirii, spune Jung, apartine simbolismului Mamei.
Copacii care înlantuie sunt ca niste Mame care zamislesc2.»
Astfel, Osiris este înlantuit de o tufa de iarba-neagra din care, drept unnare,
va cresta un copac miraculos; Myrrha, preschimbat în pom, îl naste pe Adonis;

1. MAS., p. 407.
2. Jbid.. p. 409.
 109

Mithra se naste dintr-un arbore sau dintr-o stânca; Iggdrasil, frasinul cosmic al ger-
manilor, tine înlantuit cuplul din care s-au nascut toate rasele lumii, tema pe care c,
regasim la primitivi.
În vise
În vise, visatorul poate fi înlantuit de un sarpe, dar si de un copac, o stânca,
un ou sau de o fiinta oarecare. Sarpele poate produce o teama puternica sau, daca
subiectul este foarte evoluat, se poate manifesta protector, precum Naga cu sapte
capete care, în anumite repezentari, îl pazeste pe Buddha în meditatie.

ÎNMORMÂNTARE
În vise
ÎnmoDnântarea în vise are acelasi simbolism ca si cel al cadavrului. Vezi
«MOARTE»si «CADAVRU».

ÎNTEPATURA
La figurat, întepatura este o ranire morala, o atingere a amorului propriu. O
întâlnim în mitologii (Ra, Orion, Adonis, Ahile ...) sau în basme (<<Frumoasa din
Padure adormita). Este provocata de diverse instrumente (lance, sageata, spin, ac,
furca de tors) sau de diverse animale (sarpe, vierme, scorpion, mistret). Dupa ce
este întepat, personajul moare pentru a renaste sau intra într-un somn magic pentru
ca apoi sa aiba loc o «trezire» a constiintei.
Întepatura simbolica este expresia unei periculoase autofecundari falice care trece
prin moartea vechilor modele de adaptare învatate de ego, pentru a permite elaborarea
«Copilului Interior», adica a unei renasteri spirituale. Vezi «NASTERESI RENASTERE».
Dar daca personalitatea nu reuseste sa depaseasca încercarile initiatice, poate
cadea prada nebuniei: «a fi piscat», «ca muscat de sarpe» ..., caci orice initiere pre-
supune risc, pericol, sacrificiu, suferinta.
Jung mai noteza ca, în cazul unei modifcari minore de atitudine, visul mod-
ern nu va mai folosi instrumentele de întepat întâlnite în mitologie, ci «în locul cuti-
tului de sacrificiu, o seringa hipodermica 1», precum cea utilizata în terapeutica.
În vise
Întepaturile evoca în general introversiunea îndreptata spre interior
(inconstientul) care actioneaza în sensul regenerarii psihice.
Ea presupune sacrificii si, uneori, ideea mortii - prin renuntare, prin suferinta
- a eului suveran care conduce vechile modele de adaptare.
Vezi «STRAPUNGE RE DUREROASA», «RANIRE».

1. Cf. Jung în The Mysteries, Bollingen Series XXX-2, New York, Pantheon Books, 1955, p. 335.
 110

J
a se JUCA - JOC - JUCARII
Din lat. <~ocus>)=«gluma».
Dupa Roger Cailloisl, jocurile adultilor provin din nevoia de a se afilma, din
dorinta de a sfida, din înclinatia pentru secret, pacaleala, din placerea de a simti sau
de a produce teama. Mai provine si din satisfactia pe care ti-o produce arta de a face
tot felul de combinatii, de a pune la punct reguli si legi si, în fine, un fel de betie,
de nostalgie a extazului si o dorinta voluptuoasa de panica.
Pentru Jung, jocul produce o relaxare, o eliberare de constrângeri care înla-
tura atitudinea serioasa, rationala, concentrarea, rigoarea si ratiunea apasatoare,
tacând loc imaginatiei creatoare2. Jocul este «principiul dinamic al imaginatiei
incompatibile cu principiul muncii serioase. Fara acest joc al imaginatiei, nicio
opera fecunda nu ar vedea lumina zilei3». Aceasta imaginatie creatoare este sursa
simbolului si, în consecinta, alimenteaza procesul functiei transcendente care
împaca contrariile.
În civilizatia noastra, jocul reprezinta o prescurtare condensata a emotiilor
noastre, adeseori prost asumate. Acest fapt decurge din nevoia de a ne «trai» cu o
totala inocenta emotiile, fantasmele, agresivitatea (poate chiar violenta), capriciile,
pulsiile dionisiace - într-un cuvânt, toate latentele inconstiente care vor cu ardoare
sa se exprime, cu atât mai intens cu cât sunt mai puternic înabusite de ratiunea
constienta, de o etica severa sau chiar de monotonia unei existente rigide si supra-
ordonate. Asfel, se vorbeste despre <~ocul unui actor» referitor la efortul acestuia
de a traduce <~ocul» emotiilor traite de un personaj.
Re gasim acest mecanism instinctiv «la triburile primitive, unde jocul este
luat foarte în serios, spune Gh. Adler. Sau constituie chiar un "rit de intrare", care
trece de la intentia emotionala la faptul concret: jocurile razboinice, de exemplu,
putând degenera în masacre, iar jocurile erotice în debordari lubrice. Alteori, pot fi
"rituri de iesire" prin care se produce readaptarea la rutina zilnica, o vânatoare
reusita poate fi imediat continuata de o scena de vânatoare4».
1. Le Jeu et les Hommes, N.R.F., 1966.
2. PI., p. 73.
3.I.TP, p. 66-67.
4. Gh. Adiel', Etudes de psychologie jungienne, O.C., p. 103.
 111

În «ritul de intrare», excitarea intensa a emotiei conduce la o manifestare

reala; prin «riturile iesire», excitarea deosebita scade pâna la nivelul normal.
Pentru copii, care traiesc mai ales în universul imaginatiei - atitudinea serioasa
vine cu vârsta -, jocurile permit instinctelor, emotiilor si imaginarului sa capete un ca-
racter real. În acest plan, ei traiesc într-un univers oarecum magic, întrucât jocul nu
este o fOlma intentionala, ci mai degraba o determinare, caci jocul constituie o
«pregatire instinctiva si inconstienta pentru viitoarele activitati serioase»l Instinctele
si emotiile, pe care deocamdata nu si le poate asuma, si le manifesta prin joc.
Nici chiar animalele nu scapa nevoii de joc. Stim foarte bine ca puii de câini,
pisici, nutrii, iezii etc., se joaca din toata inima.
Rezulta din tot ce-am spus pâna acum ca jocul excita si destinde; el permite
un catarsis al emotiilor, care tâsnesc din «imaginatia creatoare» pe care oricine o
poseda în sinea sa. Se produce o descarcare a starilor afective intense, insuficient
traite sau exprimate. El <~oaca» rolul de supapa de siguranta.
Aceasta eliberare obtinuta prin manifestarea <~ocului» imaginatiei o regasim
în expresii precum «a face ceva în joaca», adica fara nicio constrângere, fara efort,
aproape spontan.
În mod asemanator, «a lasa un mic joc la o piesa mecanica» arata ca, des-
tinzând-o din strânsoare, se va putea misca o cu mai mare usurinta.
În fine, nevoia de a lasa sa se exprime în voie capriciile 'destinului, de a suferi
sau de a descatusa sortii norocului o regasim în înclinatia, uneori pasionata, pentru
jocurile de noroc.
În concluzie, <~ocul este un pod între imaginatie si realitate, datorita efici-
entei magice a propriului libido; astfel, jocul este un "rit de intrare" care pregateste
calea spre adaptarea la obiectul real, dar poate actiona si în sens invers, ca un "rit
de iesire", prin care se face readaptarea la viata de zi cu zi2».
Sa mai amintim ca, la un alt nivel, în Misteriile Eleusine, viitorul initiat era
invitat sa atinga jucariile din cosul lui Dionisos copil. În el se aflau o mingie, un
titirez, o oglinda si niste zaruri. Mingia era imaginea globului pamântesc si a legilor
creatiei; titirezul evoca «circumambulatio» (vezi acest cuvânt) care se cicleaza sub
efectul dinamismului vietii; oglinda permitea perceperea, de catre initiat, a pla-
nurilor ascunse, la nivelul constientei intelectuale, iar zarurile reaminteau de jocul
destinului, cu capriciile sale.

1. Am observat, în nenumarate rânduri, nevroze care îsi au originea în faptul ca subiectul, datorita unor
împrejurari materiale, DU s-a putut juca în copilarie, fiind constrâns sa-si grabeasca maturizarea
(când tine locul unui parinte decedat, de pilda).
2. Ibid, p. 103.
 112

La Hindusi, divinul se manifesta prin Lîlâ, jocul lui Dumnezeu prin Creatie,
care astfel se amuza, avându-l pe om ca partener de joc. Lîlâ este deci universul
considerat ca <~oc al divinitatii», care-l face pe om sa rataceasca în Mayâ - iluzia
-, reprezentând totodata si puterea de manifestare a lui Dumnezeu. Dar aceasta
Lîlâ, tocmai prin dinamismul sau, permite salvarea prin întoarcerea la divin.
Lîlâ (sanscrita «lelây»=«a arde cu flacara», «a sari», «a straluci»), precum
focul, ale carui flacari danseaza, sar, si stralucesc, reprezinta jocul fortelor cosmice
ale Mamei Divine, la fel de bine exprimat atât prin dans, cât si prin calm.
«Totul este voia lui Dumnezeu, totul este jocul sau» spune Ramakrisna 1. Siva
danseza Viata si, prin gesturile sale, exprima întelepciunea, care se integreaza
marelui joc (Lîlâ) al existentei lumii.
lmaginatia acestui joc divin o regasim pretutindeni: în variet31tea fara sfârsit
din sânul Creatiei, în hazardul jocului de zaruri, în hazardul întâmlarilor, în incon-
stanta starilor de spirit, în diversitatea imaginatiunilor. Iar Aurobindo îsi pune o
întrebare oratorica: «Pâna la urma, ce este Dumnezeu? Un vesnic copil jucându-se
vesnic într-o gradina vesnica.»
În vise
Jocurile si imaginatiile apar de multe ori în vise. Ele sunt expresia reactiilor
vitale imprevizibile ale inconstientului, total irationale si neasteptate pentru constient.
Jocul din vis pennite trairea, în ansamblul lor, a variatiilor infinite ale inten-
sitatilor emotionale.
Jocuri recreative
Aceasta imagine vine, în general, sa compenseze o atitudine constienta prea
rationala, prea formala si serioasa (lipsa de umor si fantezie), prea «morala», rigida
si stereotipa, bazata exagerat doar pe spiritualitate2.
Imagini onirice care par puerile
Aceeasi interpretare: iata cazul unui barbat cu o educatie protestanta, austera,
director al unei mari societati, coplesit de munca: «Întorcându-ma de pe santier, vad
venind din dreapta un trenulet ca din acele desene animate pline de fantezie: loco-
motiva are un cos mare si alearga rasucindu-se si leganându-se. Vagoanele merg si
ele la fel. Acest tren se pierde printre copaci. Putin mai târziu, ma aflu atâmând dea-
supra unui gol, fara sa simt niciun fel de teama, iar sub mine vad o multime de
oameni. Un lup vine si ma musca usor de mâna, fara sa-mi faca niciun rau.»
Visatorul, începând sa-si «traiasca» imaginatiile interioare, «coboara de la
înaltimea» severitatii sale i~telectuale si serioase, în acelasi timp stabilind un con-

1. Ramakrishna, lnvataluri, n° 1339, Albin Michel, 1949.

2. Asemenea jocuri erau practicate de canon ici în bisericile Evului Mediu. Cft. R. c., p. 302.
 113

tact cu lumea instinctelor (lupul), care nu este perceputa ca fiind periculoasa pen-
tru rationalismul gândirii sale.
Copii jucându-se veseli
Aceasta imagine traduce spontaneitatea imaginatiei creatoare, care începe a
se juca în interiorul psihe-ului.
Jocuri între doi adversari
Aceasta imagine, mai ales atunci când e vorba de tenis, ping-pong sau flo-
reta, traduce jocul, mai mult sau mai putin relaxat, al polaritatilor. Asa cum, în aces-
te sporturi, fiecare schimb este neasteptat, si între opozitii se stabileste la fel de
imprevizibil un curent si un contra-curent energetic.
Acelasi subiect a avut un vis cu un meci de tenis între Don Quijote si Sancho
Panza! ...
Jocuri între patru personaje
De regula, aceast fel de vis traduce încercarea de a stabili un echilibru între
functiile psihice, dar trebuie luate în considerare si alte date psihice.
Jocuri de echipa
Aceasta imagine face referire la ansamblul, mai mult sau mai putin armonios,
al activitatilor psihice, în opozitie cu izolarea egocentrista. Jocul prea personal al
unui element psihic dauneaza ansamblului psihologic, dupa cum, într-un meci real,
jocul prea personal al unui jucator ruineaza efortul întregii echipe.
Ca în definitia englezescului «Fair Play»: sa nu te bucuri când câstigi, sa nu
suferi când pierzi; paseaza mingia când este în interesul echipei.
Jucarii
Aceasta imagine poate fi negativa sau pozitiva
(-) Jucariile pot face aluzie la infantilismul visatorului, care nu face decât sa
se joace superficial cu obligatiile sale existentiale, în loc sa abordeze viata respon-
sabil si eficient.
Acest infantilism se poate manifesta si în cazul reactiilor instinctive si afec-
tive: visatorul se comporta copilareste fata de sexul opus. Pentru el, sexualitatea si
dragostea nu sunt decât un joc inutil.
(+) Alteori, abordarea problemelor este exagerat de serioasa si încordata,
ceea ce poate întârzia la nesfârsit rezolvarea lor. Atunci visul prezinta elementele
conflictului si ale complexelor sub forma de jocuri. Acest joc simbolic permite
abordarea pe nesimtite a problemelor, ocolind starea de tensiune si temerile,
ajungând chiar pâna în straturile cele mai profunde ale inconstientului, pâna atun-
ci inaccesibile1•

1. Cf. Gh. Ad1er, Studii de psihologie jungiana, o.c. 112-113.

 114

JUPUIRE
A jupui înseamna a da j os pielea de pe un animal.
Marsyas, faimosul Silen, vestit pentru talentul sau muzical, a cutezat: plin ·de
orgoliu, sa se întreaca la fluier cu Apollo. Phoebus, recunoscut învingator de Muze,
l-a atârnat de-un pin si l-a jupuit de viu.
Regasim tema jupuirii de oameni la sciti, frigieni, atenieni, chinezi, la
patagonezi, la primitivii africani s.a 1.
Scalpul (vezi «PAR») este echivalentul jupuirii.
În vise
Jupuirea apare rar în vise si are de regula un sens negativ.
(-) Cel mai adesea, visatorul vede un animal, iepure, câine, pisica, cal... jupuit.
Uneori, un om, sau chiar visatorul este cel caruia i se desprind suvite de piele.
În primul caz, instinctele sunt dureros maltratate.
În cel de-al doilea caz, visatorul sufera de o sensibilitate emotionala ca si cum
ar fi <~upuit de viu», ceea ce îi face viata greu de suportat, astfel încât chiar si cea
mai mica «atingere» îi face rau.
(+) În sens pozitiv, (înca neconfirmat de experienta) jupuirea semnifica «o
metamorfoza, o trecere dificila spre un stadiu de perfectiune, deci o reînnoire si o
noua nastere2».
În acest caz, se poate spune ca «îsi schimba pielea», adica starea de constiinta.
Dar, la limita, tema releveaza o moarte simbolica în vederea unei renasteri, datorita
unei renuntari sacrificiale extrem de dureroase. Este vorba de îndepartarea pielii, limita
dintre viata interioara si cea exterioara, de personal si impersonal, de eu si Sine.
Vezi «PIELE».

1. Cf. M.A.S., p. 635 si R.C., p. 152.

2. lbid., p. 152.
 115

L
LACRIMI
Vezi «A PLÂNGE»si «GîTLEJ».

a LANSA (a arunca)
A lansa (latina vulgara: «lanceare» = «a folosi lancea»).
În vise
înafara de sensul propriu, a lansa, în vise, poate face aluzie la proiectiile pe care le
«lansam» în jurul nostru, sau la rolul pe care îl are simbolul ca mediator între inconstient
si constient sau ca transformator de energie, drept care Jung spune ca simbolul «este
imaginea unui continut care, în cea mai mare masura, transcende constientul».
N. B.: Etimologic, cuvântul «simbol» vine din greaca, «sumbolon» = «semn
de recunoastere», derivând la rândullui din «sun» = «cu» si «ballein» = «a lansa»,
«a lovi», «a ajunge departe». Simbolul «arunca un pod între ...»

LAPTE
Laptele frapeaza imaginatia mai ales prin albeata sa, dar si prin faptul ca este
un aliment complet care curge din sânul matern.
Laptele constituie hrana perfecta pentru viata psihica, pe care copilul o
primeste de la mama, asa cum, simbolic; toate creaturile sunt hranite de Zeita-Mama:
Alma Mater, Mama care hraneste. Acest fel de hrana este originea venerarii vacii
sacre: Nathor în Egipt, Audumla în Scandinavia, vacile sfinte din India etc.
Sub alta forma, aceasta abundenta de hrana maternala apare în imaginea Dianei
din Efes cu cincisprezece mamele, sau a Zeitelor-Mame rupestre, cu sânii foarte mari.
Conform mitului, Caleea Lactee a aparut din picaturile de lapte care au cazut
din sânul Herei (Principiul Feminin universal) atunci când îl alapta pe Hercule, al
carui nume înseamna «Slava Herei».
Unele Magna Mater alapteaza un sarpe, ceea ce înseamna ca functia tran-
scendenta (sarpele) se hraneste la sânul inconstientului-Mama, unindu-se astfel
Logosul si Erosul.
În Misteriile antice, laptele juca un rol important în hrana initiatilor «nou-nas-
cuti». Asa a fost si la începuturile crestinismului, cu hrana celor din nou botezati ...
 116

Sfântul Petru îi compara pe cei crestin ati de curând cu copiii care beau laptele noii
doctrinei. Simbolic, «laptele înseamna începutul renasterii divine în om2».
În mitologia hindusa, Amrita, bautura nemuririi la zei, se obtinea pe Muntele
Meru (Vezi «COAPSA»)prin baterea Marii de Lapte, folosind Muntele Mandara ca
batator si pe sarpele Vâsouki ca sfoara. Zeii trageau de coada, iar demonii de cap
(unde se afla veninul). Aceasta mitoiogema3 arata ca viata de curge din jocul pola-
ritatilor materiale si spirituale.
În vise
În general, laptele simbolizeaza hrana pe care o primesc copiii de la Mama
lor, fie din punct de vedere carnal, fie psihic.
Daca laptele apare ca hrana trupeasca, atunci el evoca un infantilism care se
poate referi atât la dezvoltarea vietii exterioare, cât si a vietii interioare, întrucât
vârsta mentala a ramas la nivelul unui copil neîntarcat.
Daca apare de un alb luminos, atunci face aluzie la hrana spirituala, simbolul
referindu-se la nivelul renasterii care conduce spre lumina.

LEGANARE
Leganarea este o miscare du-te-vino asemanatoare celui a unui leagan.
Instinctiv, orice mama îsi leagana copilul în brate, iar copii primitivilor purtati în
spate de mamele lor, sunt mereu leganati în timpul mersului.
înca de pe vremea grecilor, «era obiceiul de a adormi copiii leganându-i si cântân-
du-le cântece de leagan. Platon compara acest obicei cu cel al folosirii dansului si muzicii
pentru a-i vindeca de pe cei suferind de ,,raul coribantilor", adica pe "posedati"5».
În întreaga Europa, copiii mici sunt pusi în leagan si adormiti cu cântece de leagan.
În vise
Simbolismul oniric al leganarii este acelasi ca si cel al balansarii. Vezi
«BALANSARE» .

a LESINA
În vise
Lesinul apare rar în vise.

1. 1 Petru, II-2 si 3.
2. I.c.F., p. 191. Cf. si o.C.F, p. 399.
3. Neologism creat de Ch. Kerenyi, care înseamna «tema mitologica». Aceste motive mitologice întâl-
nite în vise au fost, în consecinta, numite \<arhetipuri» de catre Jung.
4. Coribanti: dansatori sacri în cultul Cibelei frigiene.
5. R. Flaceliere, la Vie quoti'dienne en Grece au siecle de Fericlh, Ed. Famot, 1977, p. 102, si Platon,
Les Lois, VII, 790, d-e.
 117

Daca visatorul lesina, aceasta exprima scaderea dominatiei eu-lui asupra

ansamblului psihic. Eu-l se scufunda în inconstient, caci «a lesina» înseamna «a-si
pierde constienta». Traiesti o stare de teama, deoarece ai impresia ca pierzi orice
control, mai mult decât în cazul «scaderii nivelului mental»l».
Daca o persoana din vis lesina, este vorba de un complex negativa carui pu-
tere a început sa-si piarda din intensitate si sa dispara, «complexul-Mama», de pilda.
Uneori, lesinul din vis poate corespunde unei stari de slabiciune fizica sau
psihica (de determinat cauzele), însotita de un sentiment de atonie si angoasa.

LEVITATIE
Levitatia este ridicarea corpului unei persoane desupra pamântului, fara spri-
jin sau ajutor fizic. Cuvântul vine din latina: «levitas» = «usor».
Levitatia este opusul gravitatiei (lat. «gravitas» = «grav» si «greu», «apasator»).
Levitatia se poate produce în timpul extazelor misti ce, precum în cazul
~fântului Ambrozie, Sfântului Filip de Meri, Sfântului Toma d'Aquino, Sfintei
Tereza d'Avila, Sfintei Caterina de Sienna, Doamna Acarie ... sau poate fi mitica,
precum înaltarea la cer a lui Hie2, purtarea lui Ezechil3, sau a lui Mahomed, la
Ierusalim4; sau chiar legendara, precum urcarea profetului Islamului pâna în al
saptelea cer, pe spinarea iepei albe Boraq. _
«Din experienta stim ca toate obiectele sunt supuse gravitatiei, înafara de cele
psihice ... - spune Jung -, absenta greutatii caracterizeaza psihicul. .. Psihicul
reprezinta singura contrapondere cunoscuta a gravitatiei. Este un fel de antigravi-
tatie, în sensul restrâns al cuvântului5.»
Gravitatia este de ordin fizic, nu psihic, iar tunci când se produce, levitatia ne
da impresia evadarii din aceasta lege aplicabila materiei. Se pare, deci, ca levitatia
semnifica impregnarea materiei de catre spirit pâna la eliberarea acesteia de
efectele greutatii, printr-un act de transcendenta.
În vise
Levitatia apare destul de rar în vise.
(-) În sens negativ, simbolizeaza fuga de realitatile materiale. Anu fi cu picioarele

1. «Scaderea nivelului mental» este o expresie creata de P. Janet pentru a defini scaderea atentI el
constiente, a starii de trezie, ceea ce permite continuturilor si proceselor inconstiente sa se manifeste în
~onstiinta. La limita, se poate ajunge la schizofrenie, dar, cu masura, permite constientizarea de sine ..
2. 2 Regi, II-l.
3. Eze<:h, VIIl-3.
4. Coran, Surate, XVIl-1.
5. M.M., p. 115.
 118

pe pamânt, a pluti în incertitudine, a fi cu capul în nori, fie pe plan material, fie psihic.
e +) În sens pozitiv, simbolizeaza puterea spiritului asupra materiei si
inconstientului, care permite ridicarea miraculoasa, eliberându-l pe visator de vio-
lenta instinctului brut, de iluzii si de toate greselile datorate orbirii eului.
În întregul psihism are loc o puternica transcendenta.
Prin abolirea greutatii poate fi depasita conditia umana. Foarte posibil ca
visul sa anticipeze o evolutie pe care simpla psihoterapie nu o poate sesiza, îndrep-
tându-se spre o treapta superioara de constientizare1.
Vezi «A ZBURA PRIN AER».

LIMBAJ
Limbajul este un exemplu tipic de interactiune între corp si spirit, deoarece
prin limbaj se traduce gândirea creatoare a spiritului.
El este un instrument de cultura, dar poate degenera în ferment de orgoliu,
antagonsim si ura. La acest nivel, putem vorbi de confuzie, în sensul temei turnu-
lui Babel, în care, prin inflatia fiecarui cuvânt, limbajul devine sursa de confuzie si
cearta, provocând mânia lui Dumnezeu.
Desigur, limbajul poate întari suficienta eului, punându-l astfel pe om în opozitie
cu sine, cu ceilalti oameni si cu zeii (proiectia fortelor arhetipale ale inconstientului).
«Departeaza-te de vorbirile desarte si lumesti si de împotrivirile stiintei min-
cinoase» îi spune Sfântul Pavel lui Timotei2; «Cel care stie nu vorbeste, cel care
vorbeste, nu stie», spune Lao Zi3.
În Vechiul Testament, Yahve ne avertizeaza: «Cine este cel ce pune pronia sub
obroc, prin cuvinte fara întelepciune?4», iar în Noul Testament, Hristos este si mai
categoric: «Va spun ca pentru orice cuvânt desert, pe care-l vor rosti, oamenii vor
da socoteala în ziua judecatii. Caci din cuvintele tale vei fi gasit drept, si din cuvin-
tele tale vei fi osândit5.» Limbajul este o sabie cu doua taisuri. Vezi «LIMBA».
Vorbaria goala distruge Cuvântul Creator.
Mai putem adauga ca, în timpul sedintelor de terapie, cel analizat poate evita,
prin vorbarie, confruntarea cu valul de emotii declansat de analiza, atunci când,
momentan, nu este în stare sa si le asume6.

1. Cf. PI.. p. 221 si urm.

2. I Tim., VI-20.
3. Tao, Vt 56.
4. Iov, XXXVlII-2.
5. Matei, XII-36.
6. Cf. J.C.F., p. 129.
 119

În fine, vorbaria goala poate fi doar interioara,. situându-se la nivelul de

«ruminatie mentala», ceea ce nu trebuie confundat cu gândirea intelectuala.
Ne putem conduce functia gândirii îndreptându-ne sau nu atentia asupra unui
obiect ales de noi; ruminatia mentala, dimpotriva, ne invadeaza mintea împotriva
vointei noastre si ne poate urmari la nesfârsit, într-un mod obsedant. Ruminatia
mentala consta în repetarea unor idei imposibil de alungat din câmpul constiintei,
care vor «mereu sa ajute, sa corecteze, sa suprime1».
Însa ruminatia este sterila, deoarece ideile nu fac decât sa se-nvârta-n cerc,
incapabile de a ajunge la un rezultat concret, sfârsind într-o visare nedefinita; Jung
spune ca ele «genereaza angoasa mortii, nostalgia sentimentala fata de trecut si
mânia neputintei de a opri implacabilul tic-tac de orologiului2».
Arhetipal, diavolul este agitat, nelinistit si prolix, în timp ce înteleptul dega-
ja o stare de calm, seninatate si este masurat în vorba.
Vezi «TACERE».
În vise
Limbajul apare mai ales ca mijloc de comunicare între egoul constient si .
continuturile personificate ale inconstientului.
Daca interlocutorul vorbeste ciudat, iar visatorul nu-l înte.lege, mesajul este
deocamdata greu de asimilat, la nivelul întelegerii constiente actuale.
Neîntelegerea momentana este si mai mare daca foloseste o limba necunoscuta.

LIMBA-APENDICE
Fara limba, vorbirea este imposibila, de aceea Esop o considera cel mai bun
si cel mai rau dintre toate lucrurile.
Biblia abunda de pilde de acest fel: «Limba dulce este un pom al vietii, iar
limba vicleana zdrobeste inima3»; sau: «În puterea limbii este viata si moartea si
cei ce o iubesc manânca din rodul ei4».
Si Sfântul Iacov ne avertizeaza: «Asa si limba: mic madular este, dar cu mari
lucruri se faleste! Iata putin foc si cât codru aprinde! Foc este si limba, lume a
faradelegii! Limba îsi are locul ei între madularele noastre, dar spurca tot trupul si
arunca în foc cursul vietii, dupa ce aprinsa a fost ea de flacarile gheenei. Pentru ca
orice soi de fiare si de pasari, de târâtoare si de vietati din mare se domoleste si s-a
domolit de firea omeneasca, dar limba, nimeni dintre oameni nu poate s-o

1. A. si V, p: 388.
2. lbid., p. 425.
3. Pildele lui Solomon, XV-4.
4. lbid., XVIII-21.
 120

domoleasca! Ea este rau fara astâmpar, ea este plina de venin aducator de moarte.
Cu ea binecuvântam pe Domnul si Tatal, si cu ea blestemam pe oameni, care sunt
facuti dupa asemanarea lui Dumnezeu. Din aceeasi gura ies binecuvântarile si
blestemul. Nu trebuie, fratilor, sa fie asa. Oare izvorul arunca, din aceeasi vâna, si
apa dulce, si pe cea amara?!»
Tot astfel, limba este asemanata - în Apocalipsa, de pilda -, cu o sabie cu
dublu tais, care iese din gura lui Dumnezeu2.
Sub aspect negativ, limba evoca vorbaria goala, agitatia mentala, cerebrala,
pe scurt, limbajul inutil si dezordonat al carui instrument este.
Totusi, pentru întelepti, spune un papirus egiptean, «inima si limba sunt agentii
a tot ceea ce exista: daca ochii vad, urechile aud si nasul miroase, toate acestea con-
duc în inima ceea ce au' primit, iar ea hotaraste. Atunci limba exprima ... Limba a creat
totul prin cuvânt, toate fortele vitale si alimentele, tot ce este placut si tot ce este
neplacut. Tot ea da legile, caci ea îi da viata celui linistit si-l omoara pe cel criminal.
Toate artele au aparut datorita ei, ca si orice opera si orice obiect de arta facut de
mâna. Picioarele merg si toate membrele sunt puse în miscare la ordinul ei3».
Sub aspect pozitiv, limba simbolizeaza posibilitatile creative ale limbajului,
«Cuvântul întrupat» al Sfântului Ioan4, «Logos Spermatikos» al grecilor, amân-
doua fiind rodul Duhului coborât în materie.
Astfel, la Cincizecime, Apostolilor «li s-au aratat, împartite, limbi ca de foc
si au sezut pe fiecare dintre ei5».
În vise
Imagini chiar de limbi rareori apar în vise. Daca se-ntâmpIa, atunci fac aluzie
la limbaj (vezi acest cuvânt), ca mijloc de exprimare a gândirii creatoare care face
si bine, si rau, ideea devenind realitate.
O limba mare atâmând, atribut al marilor vrajitori, este falica.
Limba taiata sau lipsa este simbol al castrarii, Cuvântul nemai putând creea.

LOVITURI SI , CIOCNIRI
În vise
Loviturile si ciocnirile sunt relativ frecvente în vise. În functie de contexul
visului, de asociatiile visatorului si de afectele sale, pot fi negative sau pozitive.

1. Iacov, IIJ-5 si mai departe.

2. Vezi Hebreux IV-2; Apoc. 1-16, XIX-15.
3. A. Erman, La Religion des Egyptiens, oc, p. 118.
4. Ioan, 1-14.
5. Fapte, 11-3.
 121

(-) Eul-constient, infantil înca, prea intelectualizat sau prea «moralist», se

loveste de realitatile dure ale existentei materiale sau se confrunta cu pulsiunile
legitime ale vietii instinctive.
(+) Anumite forte interoare (de determinat), puternic antagoniste, se ciocnesc
violent. Astfel de vise creeaza stari de spaima, astfel încât visatorul se trezeste
brusc. Dar acesta este un semn ca s-a realizat un prim contact (chiar daca e cam
dur) ceea ce va permite diminuarea conflictului, pâna acum refulat.
 122

M
MAMELE
Vezi «SÂNI».

MASA ÎN COMUN
Vezi «A MÂNCA- MASA».

MATRICE
Vezi «UTER».

MASTURBARE
Cuvântul vine din latina, «manu» si «stuprare» = «a se murdari cu mâna».
Termenul este sinonim cu onanism, derivat de la Onan, personaj din Biblie care
l-a mâniat pe Yahve, fiind pedepsit cu moartea pentru ca nu vroia «sa ridice urmasi
fratelui sau»: «când intra la femeia fratelui sau, el varsa samânta jos» - conform obi-
ceiurilor vremii, daca un barbat murea fara urmasi, fratele lui trebuia sa se culce cu
vaduva acestuia, iar copiii nascuti erau considerati urmasi ai celui decedati.
Masturbarea constituie un act normal la adolescentii care, majoritatea, nu pot
avea deocamdata raporturi sexuale regulate. În general, dispare odata cu începerea
unei vieti sexuale regulate.
Masturbarea, prelungita la o vârsta adulta, releva «auto-erotismul», (gr.
«autos» si «eros» = «sine însusi» si «iubire»), termen creat de scoala freudiana,
care se opune iubirii obiectuale.
În auto-erotism, senzualitatea subiectului are ca obiect propriul corp. Se pare deci
ca auto-eroticul este incapabil sa-si investeasca libidoul în alt obiect decât în sine însusi.
Originea auto-erotismului la adulti trebuie cautata în incapacitatea de a parasi
infantilismul psihic, fie pentru ca a avut o copilarie fericita, exagerat de protejata,
si atunci subiectul nu vrea s-o paraseasca, fie ca a fost prea dureroasa si inhibanta
si atunci subiectul nu îndrazneste sa iasa din ea.

1. Facerea, XXXVlll-8.
 123

În vise
Cel mai adesea, masturbarea în vise (fie a visatorului, fie a unui personaj din vis)
arata, ca si în cazul homosexualitatii (vezi acest termen), ca femininul si mascul inul se
«scurtcircuiteaza» în sânul psihe-ului, în loc sa se armonizeze, pentru a crea copilul. E
vorba, deci, de o nefecunditate, atât pe plan interior, cât si pe plan exterior.
De aici rezulta o disociere interna, adaugata dificultatii de asumare a respon-
sabilitatii într-o relatie afectiva.
Asa cum am vazut, masturbarea onirica îsi are originea în auto erotismul infan-
til si în nostalgia «Paradisului pierdut», ceea ce blocheaza evolutia la stadiul narcisist.
Mai rar, visele cu masturbare exprima revolta împotriva falsei morale sexu-
ale conventionale. Personajul din vis practica masturbarea ca pe o provocare, pre-
cum în urmatorul vis al unui barbat:
«Iau lectii de muzica, la vioara - ceea ce în realitate nici nu poate fi vorba.
Profesorul, pe care nu-l vad, îmi zice ca, pentru a reusi, trebuie sa ma masturbez.»
Muzica este expresia absoluta de sine-însusi. Pentru a se realiza, visatorul
trebuie sa-si regaseasca adevarata personalitate si sa accepte sexualitatea, interzisa
prin morala, chiar daca pentru asta va trebui sa regreseze pâna la stadiul obligato-
riu al autoerotismului din copilarie.

MARIME MAI MICA SAU MAI MARE DECÂT CEA NATURALA

În vise
În legatura cu aceasta, Jung noteaza: «Un vis tipic al copilariei este cel în care
visatorul se vede infinit de mic sau infinit de mare, sau trece de la o extrema la alta,
precum Alice în Tara Minunilorl.» Înca nu este în stare sa sesizeze dimensiunile
reale ale psihismului sau, pentru a se adapta la el.
Dar marimea mai mica sau mai mare decât cea naturala demonstreaza mai
ales aspectul înca gre1,l de precizat, pentru constient, al inconstientului colectiv
care, uneori, este însotit de un început de inflatie psihica, de ameteli, de sentimente
de dezorientare etc.2.

MARIREA UNEI IMAGINI

Vezi «MARIMEMAIMICASAUMAIMAREDECÂTCEANATURALA».

1. Jung în L 'Homme el ses symboles, oc, p. 53.

2. D.M.!, p. 102.
 124

MÂINI
Mâna atinge, strânge, retine, imobilizeaza, creeaza, executa, ghideaza, prote-
jeaza, deseneaza, invoca, blestema, binecuvânteaza, vindeca, hraneste. Ataca, apara
sau mângâie. Strângi mâna din prietenie, iar anumite gesturi constituie semne de
recunoastere pentru unele partide.
Înca de la nastere, copilul ia contact cu lumea pipaind cu mâna obiectele din jurul'
sau, iar mai târziu mâna va fi instrument de cântarire, apreciere, verificare, palpare.
Pe scurt, fara mâna omul nu poate actiona, este neputincios. Pe plan suprasen-
sibil, mâna este organul de transmitere a anumitor fluide. Confera puteri sacerdotale,
transmite binecuvântari rituale si realizeaza în timpulliturghiei, împreuna cu cuvân-
tul, Transformarea pâinii si vinului în trupul si sângele lui Iisus Hristos.
În plus, mâinile vindeca. În gândirea primitiva, vrajitorul sau vraciul nu poate
vindeca daca nu pune si mâinile, «lucrând» boala cu mâinile.
La buddhisti si în exercitiile yoghine apar adeseori de «mudre», adica gesturi
si pozitii ale mâinilor deosebit de semnificative: expresii meditative, protectii,
mila, iluminare, adorare, unire mistica între materie si spirit. Însusi Buddha este
reprezentat cel mai adesea atingând pamântul cu mâna dreapta, pentru a-i capta
efluviile si pentru a ramâne în contact cu el.
Peste tot în Evanghelii, Hristos vindeca cu mâinile si precizeaza ca cei care
cred si se vor boteza «vor pune mâinile pe bolnavi si acestia se vor vindeca 1».
Regii Frantei si Angliei, intermediari de drept divin între Dumnezeu si popor,
la anumite sarbatori îi «atingeau» cu mâna pe cei grav bolnavi pentru a-i vindeca
prin puterea sfânta ce-o aveau de la Divinitate. Deci Mâna este considerata instru-
ment al puterii active, al carei simbol si este.
Prin evenimentele deosebite, fie ele fericite sau nefericite, consideram ca este
«Mâna lui Dumnezeu» care actioneaza, rasplatind sau pedepsind: conform traditiei
crestine, Dumnezeu pedepsepste cu mâna stânga si iarta cu mâna dreapta.
La egipteni, la samani sau în diverse religii, soarele era reprezentat cu mâini
la capatul razelor, pentru a traduce puterea sa falica creatoare: cu mâinile sale,
soarele da si îngrijeste viata.
Sceptrul, ca atribut al puterii la regii Frantei, era un baston scurt terminat cu
o mâna care binecuvânteaza.
În Cartagina, «Mâna lui Tanit», iar la musulmani, «Mâna Fatmei», asigura
protectia divina. În tarile arabe se poate vedea aceasta mâna protectoare la mâna
sau în parul femeilor, dar si pe fruntea magarilor si cailor.

1. Matei, XVI-17.
 125

Pe de alta parte, la multe civilizatii mâna apare pe pentacluri si amulete.

Unele dintre aceste mâini, mai ales cele din Bizant, aveau sase degete: cinci degete
reprezentau cele cinci simturi corporale, iar al saselea - simtul mistic. Alteori,
degetele erau interpretate ca raze solare ale mâinii.
Orice lucru «manual» facut de om este rodul muncii mâinilor sale: cu mâinile
sale a construit biserici, piloteaza avioane, munceste pamântul, îsi duce mâncarea
la gura. Fara mâini este neputincios si ar muri de foame daca nu l-ar îngriji cineva.
Prin analogie, aceeasi constatare se aplica simbolic «lucrarii spirituale». De
aceea, la greci, centaurul Chiron - al carui nume vine de la «cheir» = «mâna» - a
fost învatatorul multor zei si eroi: Esculap, Hercule, Enea, Patrocle, Ahile, Iason,
Castor si Polux etc. Întelepciunea sa venea din echilibrul dintre gândire (bustul
omenesc) si instincte (trup ce cal), traind într-o armonie perfecta, între Spirit si
Viata. Era considerat Învatator Întelept, Maestru- Terapeut cu capacitati de
cunoastere si clarvedere, vindecând cu ierburi atât trupul, cât si sufletul.
Puterea sa, bazata pe cunoastere, consta în eficienta incantatiilor, a puterilor
magnetice ale mâinilor sale si din priceperea în chirurgie (gr. «cheir» = «mâna» si
«ergon» = «lucru»).
Si de spirit este legata mâna, activa si vorbitoare, întrucât exista un adevarat
limbaj al mâinilor. Ele se strâng într-o gest de furie; se aduna-n rugaciune; se
deschid când cersesc. Se daruie din vârful degetelor, când exprima indiferenta;
strânge cu toata palma când exprima încrederea deplina. Se crispeaza în tensiune,
în teama sau din lipsa de încredere în sine; se relaxeaza într-o stare de calm, des-
tindere, liniste. În fine, se abandoneaza în dragoste, într-o strângere plina de iubire.
Gesturi simbolice foarte complexe, în care mâna joaca întotdeauna un impor-
tant rol, apar des în dans urile sacre din sudul Asiei.
În vise
Mâinile evoca în primul rând activitatea creatoare, «manufacturm> (lat.
«manu factura» = «munca manual a»), «manopera» (<<manu»si «opera» = «lucru cu
mâna»), «manipularea».
«Mânuim» (cu «mâna») într-o «maniera» (a «mâinii») sau alta, caci ea per-
mite omului sa comunice cu simpatie sau antipatie si sa se exprime în toate pla-
nurile. La limita, «mâinile vorbesc»!. ..
Mâini detasa te, ranite, taiate
Simbol al castrarii, mergând de la inhibitie la neputinta, de la pasivitate la
incapacitate, de la catuse la paralizie.
 126

A avea mâinile murdare

Simbol al activitatii nedemne, în prezent sau trecut, care ne-a patat.
Pontiu Pilat se «spala pe mâini» de nedreptatea facuta lui Hristos, Lady
Macbeth nu poate face sa dispara de pe mâinile sale mizeria crimei ei, iar toate
religiile cunosc spalarea rituala, precum acel «lavabo» alliturghiei.
Mâini muscate de un animal
Proasta acceptare a vietii instinctive si a legilor sale jeneaza si paralizeaza,
prin refulare, activitatile creatoare, atât pe plan interior, cât si pe plan exterior.
Acestea (instinctele ) apar sub forma unui animal, care ataca si musca pentru a
fi recunoscute, caci nu putem respinge legile existentei fara a plati - scump, uneori.
Vezi «A ATACASI A FI ATACAT».

a MÂNCA- MASA
Vezi «A ÎNGHITI», «(A FI) DEVORAT»,«FOAME», «HRANA»,«A POSTI».
La nastere, omul traieste cufundat Într-o stare de inconstienta în care singura
activitate este sa doarma si sa bea laptele matern (sau variantele sale, în viata moderna).
În religiile iudeo-crestine, aceasta faza corespunde starii paradiziace din gra-
dina Edenului, în care primul om traia plenar si într-o totala inconstienta animala.
În acel moment, un instinct misterios, propriu conditiei omenesti, - simbolizat prin
sarpe - l-a împins, prin intermediul animei-eros, (Eva) sa «manânce» fructul
copacului interzis, cel al Cunoasterii 1. Astfel a «absorbit» o portiune de cunoastere
si, totodata, a încetat si starea paradiziaca, din cauza conflictului care, de acum
înainte, va crea opozitia conscient-inconscient.
Dar Dumnezeu doreste reîntoarcerea la starea paradiziaca, cereasca, de
aceasta data, constrângându-l pe om sa-si câstige «pâinea» spirituala cu sudoarea
fruntii sale2 si sa se re-moseasca psihic prin durere3, aluzie la tema arhetipala a
renasterii spirituale.
Aceasta dureroasa evolutie nu se poate efectua decât prin «absorbirea», de
catre constient a continuturilor inconstientului, simbolizata prin digerare si prin
toate imaginile inspirate de aceasta.
Uneori întâlnim, în cartile sacre si în legende, tema profetului, a sfântului sau a
eroului, care hraneste sau este hranit prin înmulticarea miraculoasa a unor alimente. Iisus.
înmulteste pâinile si pestii4. Ilie este hranit de o vaduva care avea în casa, pe fundul unui

1. Facerea, Chap. III.

2. Jbid. I11-19.
3. Ibid., lIJ-16.
4. Matei, XIV-19 si XV-36.
 127

vas, doar un pumn de faina care nu scadea niciodata si ulei în urcior, la fel 1.
În Legenda aurie, Sfântul Dominic, de la manastirea Sfântul Sixt, satura
patruzeci de frati cu o pâinica pe care o împarte în patruzeci de îmbucaturi. În timp
ce fratii le mâncau, veni un înger si puse pe masa patruzeci de pâini.
Mari Maestri spirituali, precum Sfântul Pavel sau Maître Eckhart, ne atentioneaza
împotriva unui fals ascetism de renuntare la hrana (Vezi «POST»,«ASCETISM»).
Un alt aspect al hranirii corpului este subliniat de motivul «mesei luate în
comun». Ritualul mesei la care participa credinciosii îl regasim în religiile orientale
si siriene, în culte le Cibelei si al lui Dionisos, în cel al lui Mitra si în cultele egiptene.
De obicei era_consumat un animal considerat divin. Acest banchet sacru demonstra,
printr-un act exterior, ca acei credinciosi alcatuiau o singura familie. Neofitul admis
la Masa sfânta era considerat oaspetele comunitatii si devenea frate între frati.
Vechiul Testament descrie rânduiala praznicelor poruncite de Yahve2.
În Noul Testament, Iisus sta la masa cu cel pacatos, în ciuda protestelor fari-
seilor. Mai târziu, la Cina (lat. «cena» = «masa de seara»), Hristos rânduieste
Împartasania(gr. «eukharistia» = «binecuvântarea») care va deveni «Sfânta
Comuniune», numita si «Sfânta Masa» sau «Masa de Împartasanie» care-i aduna
laolalta pe credinciosi în «Comuniunea Sfintilor»3.
Dar înainte ca Biserica sa fi instituit liturghia, primii crestini, cei îndrumati
pe Sfântul Pave14, se adunau sa cineze împreuna (gr. «agape» = «iubire», lat. «cari-
ta»=«drag»)5.
Mitologia grec o-romana face aluzie la banchetele zeilor în timpul carora con-
sumau ambrozia si nectarul nemuririi, împreuna cu Zeus.
Mult mai prozaic, stim ca petrecerile genereaza o stare de apropiere, sinceri-
tate si euforie, de unde si expresia «atmosfera de petrecere»; se organizeaza mese
de afaceri tocmai în ideea ca o ambianta placuta si destinsa permite realizarea unor
întelegeri mai trainice.
Ideea de «schimburi fratesti» o regasim în «symposium» (gr. «sumposion» =
«petrecere»), unde specialistii trateaza subiecte savante, facând «schimburi» de
puncte de vedere.
Sa amintim si ca termenul de «companion», cel cu care ne însotim, o vreme
pentru a realiza ceva împreuna, vine din latina, de la «cum papis» = «care împarte
pâinea cu cineva»
1. III Regi, XVII.
2. Iesirea, XXIX-31.
3. Matei, XXVI-26 si urm.
4. Cf. I Cor., X-16 si urm.
5. Ep. I Ioan, IV-7.
 128

Dar asimilarea continuturilor inconstiente nu trebuie sa se limiteze la simpla

cunoastere intelectuala, caci «nu ceea ce omul baga în gura îl întareste, ci doar ceea
ce digera!».
În vise
Faptul de a mânca simbolizeaza în primul rând asimilarea de catre constient
a continuturilor inconstientului, a energiei vitale investite în acestea.
Se poate spune ca «inconstientul-Mama» hraneste «constientul-Copil» pen-
tru ca sa creasca. Prin digerare, visatorul absoarbe energiile eliberate de inconstient
pentru a-l hrani, asemanator unei Alma Mater.
Dar integrarea energiei inconstientului nu are loc fara o revolta si împotrivire
a eului, a carui suprematie trebuie sa se încline în fata Sinelui. Acest proces începe
aproape întotdeuna cu oarece suferinta.
Foamea indica uneori si un violent instinct de posesivitate sexuala. Se spune
«frumoasa de-ti vine s-o manânci» sau «te manânc!» în raporturile sexuale.
Gura (vezi acest cuvânt) se foloseste la fel în sarut ca si în hranire: absorbirea
tinde sa integreze, atât hrana, cât si fiinta iubita si se si spune «devorat de dorinta».
A mânca cu lacomie sau peste masura
Acest gest poate compensa o reala subalimentare a corpului. Visul constitu-
ie, în acest caz, o avertizare privind conditiile exterioare: mâncare proasta, conditii
economice, razboi, saracie etc.
Dar aceasta imagine poate fi interpretata ca simbol a lacomiei egoului într-un
domeniu sau altul, material sau spiritual (de determinat). Daca lacomia este exce-
siva, e vorba de bulimie (vezi acest cuvânt) psihica infantila, iar hrana de care i-e
foame este de fapt iubirea parintilor, care protejeaza si încurajeaza, care i-a lipsit
dintr-un motiv sau altul. Acest sentiment de frustrare îl face sa fie trist, dur, egoist,
profitor, parazit, nerasplatind niciodata binele primit.
În plus, anxietatea, sentimentul de a fi nedemn, nemultumirea continua con-
duc la a fi nefericit, mereu se plânge de ceva, este inhibat si revendicativ, gata
oricând sa se bucure de bunul altuia. De aceea puscariile sunt pline de oameni a
caror copilarie a fost lipsita de iubire. Vezi «A FURA».
A mânca cu dezgust, fara a putea înghiti
Acelasi simbolism ca la «VOMA»(vezi acest cuvânt). «Hrana vietii» e prost prim-
ita. Ceva e dezgustator, fie în viata exterioara, fie în viata interioara (de determinat).
A mânca cu dezgust un animal mai mult sau mai putin respingator
Instinctele care se activeaza în inconstient sunt considerate, din cauza

t. Piers Plowman, filozof englez din secolul XVI.

 129

refularii, ca fiind atât de respingatoare, încât trezesc un sentiment de aversiune.

Exista o supraconstiinta intelectuala, sentimentala sau «morala» care respihge pul-
siile instinctive cele mai legitime.
Acest fel de vis e foarte rar, dar totusi exista, iar Jung, în legatura cu acest
subiect, citeaza un vis recurent al lui Nietzsche, care toata viata a fost bolnav si a
murit nebun: într-o stare de angoasa greu de exprimat, este nevoit sa manânce o
broasca râioasa, pe care nu o putea înghiti: «"vointa de putere" a egoului-constiinta
("supraomul") nu reusea sa traiasca instinctul animalic al existentei, de unde
provine energia dinamica a vietii. A fost, deci, o personalitate maladiva!.»
A lua o masa în comun
În vise, aceasta imagine apare sub doua aspecte.
Visatorul, sau un alt personaj din vis, împarte mâncare a cu un alt personaj:
doua aspecte psihice (de detenninat) tind sa-si redistribuie energia dupa necesitati.
Niciunul dintre aspecte nu încearca sa atraga energia doar în folosul sau, ci o
împarte cu celalalt.
Visatorul participa la o masa, alaturi de alte personnaje: se încearca o repar-
titie a energiei în interiorul ansamblului psihic, fiecare element al psihe-ului
primind masa energetica cuvenita.
Uneori, visatorul este exclus de la o petrecere, la care doar se uita: înseamna ca
eul visatorului înca nu a ajuns la o dreapta împartire a energiei psihice în sinea sa.
N.B.: Aceste teme pot fi eventual aplicate vietii exterioare. Visatorul sufera
de singuratate si încearca sa se reintegreze social si, astfel, sa accepte legile celor-
lalti. Trebuie sa participe la «Masa Vietii», alcatuita din mâncaruri placute si din
mâncaruri amare.
Înmultirea alimentelor
Uneori se-ntâmpla ca alimentele sa se refaca pe masura ce sunt consumate,
fie de visator, fie de un personaj din vis. Sursa pare inepuizabila.
Aceasta tema subliniaza ca hrana spirituala este inepuizabila si ca toti au
dreptul sa o consume, cu Gonditia de a se supune directivelor Sinelui. Adeseori
ramân resturi dupa ce toate personajele din vis s-au saturat. O asemenea imagine
sugereaza ca hrana spirituala ramâne mereu la dispozitia celor înfometati.
A mânca dintr-un cadavru
Constientul asimileaza continuturi ale inconstientului care pâna atunci nu au
ajuns la suprafata. O pulsie instinctiva stimuleaza eul în realizarea optimumului
vital, armonizând viata si spiritul. Aceasta imagine aminteste de Uroboros.

1. Cf. FI. p. 69.

 130

A mânca excremente
Vezi «ExCREMENTE».
A mânca intestine
Acest vis, foarte rar, aminteste de Uroboros.

MENSTRUA TIE
,
De la «mens» = «luna», dar e vorba de perioada de lunatie, nu de luna calen-
daristica. Menstrele apar cu o periodicitate de 25-30 de zile, cu o medie de 28 de
zile, si se spune despre o femeie ca este bine «reglata» daca are «regulile» la 28 de
zile o data. 28 de zile corespunde aproximativ revolutiei siderale a Lunii, care este
undeva între 28-29 de zile.
În inconstient si pentru omul primitiv, sincronizarea dintre ritmul menstrual al
femeii si cic1ullunar este sesizata ca o dovada evidenta a existentei unei legaturi mis-
terioase între ele. De aici si numele de «menstre» si asocierea dintre Luna si Principiul
Feminin (Marea-Zeita Mama din mituri si religii, Fecioara Maria, alchimia etc.).
Vechii greci, chinezii, israelitii, musulmanii, folosesc calendare bazate pe
cursul Lunii, nu pe cel solar, ca în cazul calendarului gregorian.
Indienii din America de Nord credeau ca Luna a fost o femeie, prima femeie,
si ca era «indispusa» atunci când descrestea. În anumite zone ale Europei, taranii
cred ca Luna are «reguli» si ca, atunci când e rosie, sângele ei se raspândeste pe
pamânt. Pretutindeni, aproape, în timpul menstruatiei femeile au fost sau sunt
supuse unor restrictii. Ele sunt considerate «tabu», cuvânt de origine polineziana,
care înseamna si «sacru», si «de neatins», «interzis», «departat», si «murdar» 1.
În Coran, Profetul precizeaza: «Tine-ti-va deoparte de femei în timpul men-
struatiei lor si nu va apropiati de ele înainte sa se curateasca2.»
Si în Biblie femeia este considerata impura în timpul menstruatiei. Aici, ca în
orice comunitate primitiva, femeia care naste este la fel ca în timpul menstrelor. În
Levitic se spune: «Daca femeia va zamisli si va naste prunc de parte barbateasca,
necurata va fi sapte zile, cum e necurata si în timpul regulei ei. [00'] de nimic sfânt
sa nu se atinga, si la locasul sfânt sa nu mearga, pâna se vor împlini zilele curatirii
ei. Iar de va naste o fata, necurata va fi doua saptamâni, ca si în timpul regulei ei;
apoi sa mai stea saizeci si sase de zile pentru a se curati de sângele sau3».
Ovarele par a fi în legatura cu mentalul, termenul având radacina comuna cu
cel de menstre: în latina, «mens» = «spirit» si «mentis» = «luna», dar si «menstre».

1. Pentru un studiu mai aprofundat a se consulta remarcabila lucrare a lui E. Harding, Les Mysferes de
la Femme, ac, p. 64-67.
2. Le Caran, Sauraîe, 11-222.
3. Lev. XII-2, XV-19, XV-2S, XX-18 si 2 Sam. XI-4.
 131

De aceea nu e de mirare ca ciclul provoaca tulburari de caracter si psihice, pre-

cum stari de agitatie, depresie, migrene, voma. În legatura cu aceasta, E. Harding
scrie: «În timpul ciclului, natura instinctiva feminina se manifesta foarte puternic si',
ca o maree în crestere, acopera, înghite o parte din constientul femeii.
[...] Atunci când în timpul menstruatiilor (asociate lunii noi sau "lunii negre")
o femeie traieste stari de dizarmonie, nervozitate, un fel de inertie sau neliniste; ar
fi posibil ca, izolându-se de buna voie, sa obtina o stare de reechilibrare psihica, asa
cum probabil ca se întâmpla cu femeia primitiva atunci când se supunea tabu-uri lor
care-i erau impuse ... 1»
Neopunându-se instinctului, ci acceptându-l, femeia poate recupera o energie
pe care s-o puna la dispozitia constientului în scopuri creative, în loc sa o epuizeze
în lupta inutila dintre tendinte total opuse. Menstruatiile o pun în legatura cu
ciclurile cosmice ale astrelor, ajutând-o sa iasa din izolarea sa individuala, pentru a
se integra marilor ritmuri ale Naturii.
Ciclul menstrual poate «trezi în ea un sens profund al supunerii în fata pute-
rilor creatoare ale vietii2». Datorita lui, femeia se integreaza în comunitatea ome-
neasca, în loc sa urmareasca, în existenta sa, doar profitul în favoarea egoului sau.
Deci ciclul poate reprezenta un ajutor pretios în trecerea de la inconstientul
personal la cel colectiv.
Afectele violente pe care le suscita, fie negative, fie pozitive, pot avea
nenumarate cauze. Ca fata, devine fecunda la pubertate prin aparitia ciclului, ca
femeie, devine nefecunda când acesta înceteaza; deci menstruatiile sunt legate de
ideea de fecunditate, iar aceasta de puterea instinctului maternal.
Menstrele resuscita complexul de castrare freudien, subliniat de sângele care
curge ca urmare a "amputarii" penisului si, prin extensie, a falusului. Aceasta rea-
minteste si de ruptura de starea paradiziaca de androginie primitiva, asa cum apare
în Facerea3 sau în «omul sferic» al lui Platon4. Punctul de separare pare a se
redeschide sângerând în fiecare luna si dovedind astfel starea de impuritate care
decurge din «pacatul uriginal» asociat cu ideea de pata, murdarie si nedernnitate,
ca si cum femeia ar fi singurul vinovat.
Mai exista, de asemenea, analogia dintre menstra, ca detasare a ovulului, si
un fals avort (natural sau provocat), cu toate urmarile pe care acest proces le poate
avea, ca tendinte depresive, asupra psihismului feminin.

1. E. Harding, Les Mysteres de la Femme, ac, p. 84 si urm.

2. H. Henderson în L 'Hamme et ses Symbales, ac, p. 132.
3. Facerea, 1-27.
4. Banchetul, 189 si unn.
 132

Prin proiectie, omul primitiv (si se pare ca multi dintre oamenii civilizati!) o
face pe femeie responsabila de problema sa si o decreteaza «tabu» în perioada men-
struala. Si stim ca proiectia este oarba si irezistibila. Dar cuvântul «tabu» (Vezi mai
sus), cu sensuri multiple, poate avea o semnificatie pozitiva sau negativa. În situ-
atia de fata, femeia la ciclu este considerata malefica.
Atunci când o femeie sufera de un complex matern al negativ, adica atunci
când este atât de puternic încât nu se poate elibera de el, ea pastreaza o atitudine
defensiva fata de propria mama, dar si de «Mama», în general. «Leitmotivul sau va
fi: orice, dar sa nu fie ca mama» ... si «rezistenta fata de mama-uter se manifesta
adeseori prin tulburari menstruale, dificultati în conceptie, oroare de sarcina,
hemoragii în timpul acesteia, nasteri înainte de termen, sarcini întrerupte si alte
nereguli de acest fell». Exista, deci un refuz inconstient de a procrea si, drept
urmare, cicluri menstruale prin care sa nu semene deloc cu mama.
În vise
În general, aluzia la ciclul femeii se refera alfecunditatea femeii, fie de ordin
fizic, fie psihic sau spiritual (nivel de determinat).
La barbat, asemenea imagini traduc un soi de dezgust fata de feminitate, mai
mult sau mai putin asociat cu necuratenia.
La femeie, este important sa se stie asociatiile de idei legate de primele cicluri,
care adeseori sunt marcate de afecte puternice: fie s-a bucurat de descoperirea propriei
feminitati, care-i va permite sa fie mama, fie, dimpotriva, a suferit un traumatism
provocat de anturaj sau de angoasa de a fi devenit adult responsabil, adica «mama».
Pe scurt, simbolismul oniric al ciclului se refera la:
(-) Refuzul de· a accepta conditia feminina, însotit de un sentiment de
angoasa si rusine, în princip8;l datorat complexului maternal, dar alteori datorat
unui puternic atatament ~dipian fata de tata: ar fi incestuos sa aiba un copil cu tatal.
Decât sa înfrunte viata, visatoarea prefera sa ramâna în starea infantila. Se mai
poate referi la un complex de inferioritate, mai mult sau mai putin pronuntat,
datorat sentimentului castrarii, fata de barbat (cel mai adesea, legat de frati).
(+) Fecunditatea conditiei feminine, acceptata cu bucurie, ciclul implicând
capacitatea de a procrea.
De pilda, la unele femei nevrozate, care nu-si accepta feminitatea, declan-
sarea ciclului, la ea însasi sau la un personaj din vis, marcheaza un progres psi-
hoterapeutic cert: visatoarea începe sa iasa din starea infantila, acceptând con-
fruntarea cu viata ca adult.

L R c., p. 109.
 133

MICSORAREA UNEI IMAGINI

În vise
Micsorarea unei imagini din vis poate însemna fie ca un continut psihic (sim-
bolizat de aceasta imagine - de determinat) era supraevaluat si trebuie readus la
dimensiunile reale, fie ca un sentiment (de determinat) a fost trait exagerat de
intens si trebuie reconsiderat valoric.
Vezi «MARIME MAIMARESAUMAIMICADECÂTCEANATURALA».

MIROS
Mirosul este simtul prin care percepem mirosurile, simtul olfactiv. În ceea ce
priveste flerul, si el permite sa deosebim mirosurile, dar, la figurat, acest cuvânt
denumeste capacitatea de a prevedea, de a ghici, de a judeca dupa cele mai
neînsemnate, indicii. De altfel, «a simti» înseamna în egala masura si «a simti în
suflet; cu sufletul», si «a percepe prin simturi».
Perceptia mirosurilor, a parfumurilor, este extrem de variata. Merge de la ani-
.malul care simte mirosul femelei în calduri pâna la oroarea fata de un miros deza-
greabil sau placerea unui parfum subtil.
În vise
A percepe un parfum, în vise, este expresia cea mai subtila a emotiei resimtite
a maximum de intensitate, de acuitate.
Simbolismul mirosului este acelasi ca si cel al nasului (Vezi acest cuvânt.)
N.B.: În vise, subtilitatea afectelor se accentueaza progresiv de la visele în alb si
negru pâna la visele în culori, apoi pâna la perceptia sunetelor si în fine pâna la per-
ceptia mirosurilor.

MISCARI CIRCULARE
Vezi «CIRCUMAMBULATlO».

MOARTE.
Moartea este, dupa Jung], nu doar un eveniment fizic, ci si un eveniment psi-
hic marcat de teama de necunoscut, de ceea ce ne asteapta dincolo si de o senzatie
de singuratate rece, lipsita de caldura afectiva.
Dar înaintea acestui sfârsit angoasant, «toata viata avem de-a face cu
numeroase morti»2, care ne tulbura. Traim aceste morti mereu, dar mai ales în tim-
pul celor ~oua mari crize: trecerea de la adolescenta la vârsta adulta (18-;-.22 ani) si

1. M. V, p. 358.
2. R. C, p. 115.
 134

trecerea de mijlocul vietii (35-;-.40 de ani la femei si 40-;-.45 de ani la barbati). Aceste
momente sunt traite ca moarte definitiva a unui trecut care nu se mai poate întoarce
si începerea unei noi etape de viata. O asemenea moarte psihica, oricât de necesara
ar fi, este însotita, în cazul unora, de sentimentul mortii fizice, care, trait intens, une-
ori îl poate împinge pe individ la o «inexplicabiIa» sinucidere (Vezi «SINUCIDERE»).
Desigur, necesitatea acestor metamorfoze este sursa imaginatiilor despre
moarte, caci daca acceptam evolutia care are loc, sau daca o refuzam, tot o moarte
înseamna. Oricum, cel care «renunta sa încerce sa traiasca trebuie sa înabuse în el
dorinta, deci sa realizeze un fel de sinucidere partiala 1.»
Desigur, omul ar vrea sa ramâna «infantil» în starea fericita a inconstientei
animale, sub aripa protectoare a Mamei-inconstient. Dar tabu-ul incestului îl con-
strânge la asumarea autonomiei, pentru a deveni adult: paralizat de mama (tema
CEdipe ti Iocasta), este nevoit sa se elibereze (tema Perseu si Meduza).
Dupa cum stim, constientul percepe inconstientul ca fiind Mama care l-a
zamislit, câta vreme sugarul vede nascându-se, treptat, în el o portiune de
constienta, în sânul careia sa va dezvolta egoullui ca si acesta din urma apare tot
din inconstienta totala în care se afla. Aceasta dezvoltare începe sa creeze, înca de
la început, un încapatânat antagonism - dureros anxiogen - între constient si
inconstient. Dar functia transcendenta îl stimuleaza pe individ sa caute constienta
totala pentru a regasi preafericita unitate primordiala, «inconstienta absoluta» si
«constienta absoluta» fiind deopotriva resimtite ca paradiziace. În general, un
asemenea proces este trait ca o penetrare în sânul Mamei, implicând «moartea»
momentana a egoului, în vederea unei renasteri pe deplin constiente.
Sa citam câteva teme principale ale acestui motiv arhetipal: botezul prin
imersie, eroul încghitit de monstru, coborârea în infern, potopul, noul nume pe
care-l primeste calugarul atunci când renunta la lume, cuvintele lui Hristos catre
Nicodim2 sau binecunoscutul «bob de grâu care moare ...»3
Astfel vom întelege mai bine aspectul cel mai obscur su mai misterios al
angoasei mortii: dincolo de pierderea hegemoniei eului, aceasta angoasa este susci-
tata de tabu-ul incestului si de imposibilitatea de a se elibera de Mama-inconstient.
Deci nu e de mirare ca Jung vazuse în pretinsul instinct al mortii freudian un instinct
«care semnifica viata spirituaIa4».
Moartea este perceputa, inconstient, ca o reintegrare. Murind, ni se pare ca
revenim în sântul Mamei-Mari în vederea unei renasteri fizice sau psihice, conform
1. Ibid., p. 195.
2. Ioan, IIl, 3.
3. Ibid., XII, 24.
4. M.A.S., p. 549 si p. 29.
 135

credintelor. În anumite civilizatii se pun oua, sau coji de oua în mormânt, ca sim-
boluri ale matricei maternale, sau, ca în Egipt, în interiorul mormântului sunt pic-
tate cercurile semnelor zodiacale ale destinului etern. Mai aproape de noi, mortii
sunt îngropati în locuri sacre: catacombe, cripte, cimitire, capele etc., adica într-o
glie maternala interzis a fi profanata. De unde si atributele bune ale zeitelor-mame
care si dau viata, dar o si iau, precum Kali-Durga în India.
Astfel vom întelege de ce ideea de a deceda (lat. decedere = a pleca) poate fi
ambivalenta: smrsitului de pe urma îi sunt asociate atât sentimente de teama si dis}'le-
rare, dar - tocmai datorita acestei dureri si acestei angoase - si sentimente de usurare
si eliberare (care conduc, de exemplu, la sinucidere, ca eliberare defintiva de suferinta,
pentru a regasi «Paradisul Pierdut» al inconstientei totale de dinainte de nastere).
Astfel, dupa obiceiul fiecarei etnii, funeraliile se desfasoara în tristete sau în
veselie. Durerea în fata mortii se exprima prin doliu, prin «bocete» în fata
ramasitelor pamântesti si prin alte manifestari întâlnite în Biblie sau în vremurile
antice, cum ar fi tunderea parului (Vezi «PAR»), sfâsierea hainelor sau acoperirea
cu cenusa la disparitie unei fiinte iubite.
Dimpotriva, moartea poate lua o înfatisare vesela daca este traita ca o
îndreptare spre conjunctio oppositorum care, în fine, elibereaza de dureroasa tensi-
une a contrariilor, care ne sfâsie. Moartea apare atunci ca un eveniment fericit: «În
perspectiva eternitatii, spune Jung, este o casatorie, un mysterium conjunctionis, un
mister de unificare. Sufletul se întâlneste cu jumatatea care-i lipsea, ajungând la
Totalitate. Pe sarcofagele grecesti apar dansatoare ca reprezentare a bucuriei; pe
mormintele etrusce sunt reprezentate petreceri ... si mai exista si acuma, pe alocuri,
ca în Toussaint, obiceiul de a se organiza picnicuri deasupra mormintelor1.»
În aproape toate religiile, moartea este «o promisiune de nemurire»; ea pare
a ne cufunda în nirvana buddhica si brahmanica, corespunzând «imersiei eului per-
sonal în existenta infinita»2, stare spirituala paradiziaca în care contrariile înceteaza
a se mai ciocni violent. Aceasta l-a determinat pe Jung sa spuna ca «cea mai mare
parte a religiilor sunt sisteme complicate de pregatire pentru moarte, astfel încât
viata ajunge sa fie considerata nimic altceva decât o perioada de pregatire pentru
scopul ultim: moartea. Conform celor doua mari religii vii din ziua de azi, cresti-
nismul si buddhismul, sensul vietii se împlineste abia la sfârsit».
Aceasta credinta, aceasta aspiratie spre regatul mortilor, este universal raspân-
dita. Acesta este motivul pentru care egiptenii, de pilda, îsi îmbaiau cadavrele în

1. R.C., p. 115.
2. Shri Aurobindo, Baghavad Gita, ac, p. 149.
 136

natron, le îmbalsamau, le mumificau înfasurându-Ie în fâsii de in si le puneau hrana

în mormânt, pentru ca astfel sa poata ramâne în asteptarea nemuririi de dincolo.
Mai trebuie notata importanta cultului stramosilor, care «la origine, a fost
destinata linistirii spiritelor celor disparuti 1».
Venerându-ne stramosii, îi cinstim pe cei care, aflati dincolo în sânul
mortii-Mame, ne preceda în desfasurarea procesului de renastere spirituala. «Ideea
aflata în substrat pare a fi faptul ca cei decedati sunt mai aproape de adevarul absolut
sau chiar cunosc care este sensul real [mal al evenimentelor. Ei sunt în legatura cu stra-
turile cele mai profunde ale inconstientului si pot fi folositi ca intermediari, ca un fel
de mediumuri între destin si noi2.» De aici si intentia spiritismului si necromantiei de
a chema mortii pentru a primi sfaturi sau revelatii privitor la destinul nostru.
Deoarece se presupune ca stramosii locuiesc în regiunile aflate dincolo de
constienta, (lumea de «dincolo»), cultul lor este orientat spre cautarea totalitatii psihice
unificate. În China, de exemplu, dupa cum ne spune Marcel Granet, au loc ceremonii
mai degraba magice decât religioase, prin care se urmareste realizarea unui contact,
prin intermediul sufletelor mortilor, cu o zona de energie spirituala, spre a dobândi ast-
fel «o crestere a vietii, a puterii personale, a fascinatiei magice prin care sa se ridice la
un al doilea nivel, de extaz mistic aproape de intensitatea orgasmului3».
În concluzie, trebuie sa subliniem ca, daca prima Jumatate a vietii este dom-
inata de acceptarea vietii, cea de-a doua este dominata de acceptarea mortii. «Ca
medic, spune Jung, sunt convins ca este mai igienic, as zice, ca moartea sa fie con-
siderata un scop spre care sa tindem si ca, în a doua jumatate a vietii, ar fi chiar
nesanator si anormal sa ne opunem ei cu încapatânare4.» Pentru Jung, acceptarea
mortii nu înseamna a o reduce rational la un sfârsit inept, ci a o lasa sa rezoneze în
imaginatie, în instinct, receptând-o ca un mit5 si, astfel, sa-i ordonam un sens.
În vise
Sa notam mai întâi ca, pentru Jung, «a visa propria moarte, nu este, desigur,
ceva iesit din coum», dar, adauga, «nu este ceva grav. Privitor la cele ale vietii,
visul foloseste un limbaj diferit, aparte6». Dupa M.-L. von Franz, «daca ar fi sa cre-
dem în visele muribunzilor, procesul [de evolutie] continua si dupa moarte7».

1. D.M!., p. 162.
2.1. CF., p. 270.
3. M. Granet, La Pensee chinoise, Albin Michel, 1968.
4. P.A.M, p. 240.
5. M v., chap. XI.
6. H.D.A., p. 313.
7. L.CF, p. 116.
 137

Visatorul se vede murind si participa la propria sa înmormântare

(-) Arareori semnificatia acestui gen de vis este negativa. Într-un astfel de
caz, totusi, înseamna ca refuza sa aiba o viata activa si creativa, Iasându-se purtat
de evenimente cu inertia unui cadavru 1.
(+) Cel mai adesea imaginea este pozitiva si indica moartea hegemoniei eului
asupra ansamblului psihic. În mituri, aceasta moarte este necesara în vederea unei
«renasteri spirituale» sau a unei «a doua nasteri». Vezi «NASTERESI RENASTERE».
Uneori, dupa ce am depasit un moment dificil al vietii, trecând într-o noua etapa
(cum ar fi dupa adolescenta, între 18-;.-22 de ani; sau dupa maturizare, între 35-;.-40 de
ani), acest fel de vis arata ca o perioada «moare», pentru a lasa loc unei noi etape.
Interpretarea va fi hotarâta de contextul visului, de asociatiile de idei si de
afecte. Dar, ca principiu, moartea visatorului este expresia sacrificiului2 savârsit ca
renuntare la o atitudine perimata, de care era atasat.
Visatorul vede murind o fiinta umana
(-) Un continut psihic (de determinat), simbolizat de acea fiinta umana, este
refulat, astfel încât nu mai participa la viata psihica a visatorului, iar acest lucru s-ar
putea sa-I afecteze. Ar fi bine sa-I readuca la viata.
(+) Un aspect negativ al visatorului (de determinat) moare, pentru a da
nastere unui nou aspect, mai bun în raport cu echilibrul psihic. Acest complex neg-
ativ este pe cale de disparitie, pentru a face loc unui complex pozitiv.
În legatura cu aceasta, M.-L. von Franz arata ca, daca are loc, revenirea la viata,
în vis, a unui asemenea cadavru, imagine a unui element sau comportament perimat,
nu este deloc agreabila. Caci, scrie ea, «reînsufletirea unui asemenea cadavru sim-
bolizeaza încercarea de readucere la viata, în mod agresiv, activitati sau atitudini tre-
cute, care nu-si mai au rostul..: trebuie "sa lasam mortii sa-si îngroape mortii"3.»
Visatorul întâlneste cadavrul unui animal
Viata instinctiva a visatorului este puternic refulata. Trebuie sa o lase sa înflo-
reasca din nou, pentru a se armoniza cu celelalte componente psihice.
Visatorul vede o planta moarta
Fie ca suprematia intelectului «seaca» fluxul vital psihic inconstient: lipseste
seva care hraneste viata instinctiva si afectiva; fie ca inconstientul lanseaza un

1. Probabil ca în felul acesta «nostalgia Paradisului pierdut» genereaza refuzul de a înfrunta viata si
exigentele necesare evolutiei, care nu se poate împlini decât în suferinta, în «Valea plângerii»
(Chateaubriand).
2. Cuvântul «sacrificiu» vine din latina, «sacrificiunm, derivat din «sacrificare», adica: «sacem =
«sacru» si «facere» =«a face».
3. Jbid., p. 272.
 138

avertisment care indica o scadere a resurselor de energie vitala, prin psihastenie sau
chiar printr-o boala fizica.
În ambele cazuri, informatia trebuie luata serios în considerare.
Visatorul este condamnat la moarte
Acest vis este greu de interpretat, dar pare a indica faptul ca o atitudine sau
o functie psihologica care domina pâna atunci în mod abuziv si unilateral este con-
damnata la disparitie de catre pulsiile inconstiente.
Visatorul moare prin decapitare, intentionata sau neintentionata
Acest vis arata ca visatorul este «gata sa renunte la un mod de viata în care
totul este hotarât de capI».
Moartea tatalui sau a mamei visatorului
Puterea constrângatoare a complexului paternal sau maternal este pe cale de
a pieri. Energia investita aici urmeaza sa dezvolte, conform sexului visatorului,
principiul masculin sau feminin, pentru a-i permite sa realizeze «starea de adult».
Moartea unui conducator sau a unei conducatoare
S-ar putea ca acest vis sa se refere la «moartea» complexului paternal sau mater-
nal, dar cel mai adesea este vorba de slabirea, pâna aproape de disparitia sa, a suverani-
tatii constientului colectiv, Persona, care ne subjuga prin tiranie, eticheta, protocol.

MUSCATURA
Când ne ataca un animal si ne musca, suntem obligati sa oprim orice activi-
tate si sa facem fata agresiunii, sa gasim o solutie. Vezi «A ATACA SI A FI ATACAT».
Un animal care ne musca ne constrânge sa ne asumam orice risc si sa actio-
nam persona12»; n-avem nicio posibilitate sa fugim de masa de energie instinctiva
pe care o reprezinta, caci «fuga de inconstient este o iluzie3»
«Cu cât atitudinea constientului fata de inconstient este bazata mai mult pe
refuz, cu atât acesta din urma devine mai periculos4», iar acest pericol angoasant
se traduce prin imaginea unui animal care ataca si musca.
În vise
Când un animal musca, în vise, trebuie sa tinem seama de doi factori. Trebuie
sa tinem seama de ce specie de animal e vorba, fiecare având semnificatia sa, de la
insecta la tigru, poate fi câine, pisica, rac etc., cu o atentie speciala pentru cele veni-
noase, cum sunt sarpele sau scorpionul.

1. 1. L. Henderson în L 'homme et ses Symboles, ac, p. 137.

2. P si Al, p. 250.
3. Cf. Ibid., p. 192.
4. MAS., p. 491.
 139

În al doilea rând, trebuie sa tinem seama de ce parte a corpului suntem

muscati, fiecare având semnificatia sa.
De pilda, un câine care musca de mâna înseamna ca dezacordul universului
instinctiv (câinele) stânjeneste activitatea creativa (mâna), interioara sau exterioara
(de aprofundat).
În general, muscatura indica o discordanta între intelectul constient si pul si-
ile instinctive, sexuale si afective. Ar fi de dorit ca visatorul sa readuca la starea
fireasca activitatea naturii sale animale, dupa caz (lipsa vietii sexuale, de pilda).
Mai poate fi o expresie a Mamei Teribile: Mama-inconstient trimite câini, serpi sau
viermi veninosi care sa-I «ucida» pe cel care nu reuseste sa iasa din inconstienta
matemala paradiziaca, pentru a renaste. Imaginea muscaturii veninoase sim-
bolizeaza, aici, angoasa determinata de lupta tragica împotriva tabu-ului incestului.
Isis, ucigându-l pe batrânul Ra cu un vienne veninos pentru a se naste Borus - e
cel mai bun exemplu.
În aceste doua cazuri, simbolismul muscahlrii este similar celui al ranirii care
vindeca. Dar aici, visatorul este invitat «sa se implice si sa actioneze personalI».
Vezi «RANIRE».

MUSTATI
În vise
Acelasi simbolism ca si barba. Vezi acest cuvânt.

1. P. si Al .• p. 250.
 140

N
NAS
Nasul evoca mirosul, sub aspect senzual, voluptuos si patrunzator, care face
narile sa palpite la cel mai neînsemnat parfum, ca pentru a se bucura la maxim de
el. Nasul pare a fi receptorul celor mai fine unde. Caci se pare ca orice lucru poseda
un miros specific, chiar daca ne scapa, chiar si o piatra sau o boala, daca ne gândim
la expresia «miroase a sanatate».
Viata unor animale este dirijata de mirosul lor, câinii, de pilda, recunosc
anume mirosul stapânului, sau al vânatului unnarit de vânator, dintre mirosurile
altor oameni sau ale altor animale.
Dar parfumurile pot juca un rol aproape magic, de maxima stimulare: mi-
rosuri care stimuleza pofta de mâncare, parfumuri afrodiziace care stimuleaza
functia de reproducere, mirosul prafului care stimuleaza combativitatea.
Pe plan spiritual, unele parfumuri, precum tamâia, sunt renumite pentru ca
plac divinitatii si alunga demonii: se tamâieaza altarul, se arde tamâie în semn de
multumire, ca ofranda.
«Mirezmele înveselesc inima» spune Biblia1.
Vezi «MIROS».
În vise
Aluziile la nas sunt rare în vise si se pare ca se refera la trei lucruri: fler, per-
spicacitate, intuitie - «a avea un nas fin», «a mirosi o situatie»
Nasul, în vise, are uneori un sens falic. Un nas taiat este imaginea castrarii
falice. Vrajitoarele au adesea un nas proeminent pentru a evoca bisexualitatea
libidoului inconstient.
În fine, nasul poate evoca respiratia si, eventual, înabusirea, sufocarea prici-
nuita de angoase: «Ufl în fine, mai respir si eu!»

NASTERE
Nasterea înseamna a da viata (unui copil), iar a se naste este sinonim cu a
veni pe lume, a se afla la început.

1. Pilde, XXVlI-9.
 141

Dar a se fi nascut mai reprezinta si primul pas spre moarte.

«Ce se naste sigur va muri, iar ceea ce moare sigur se va naste; de aceea, ceea
este inevitabil nu trebuie sa ne mâhneasca» spune Krisna initiatului Arjuna, în
Bhagavad Gita 1.
Când este vorba de o nastere mitologica sau simbolica, divinitate a sau eroul
care vine pe lume în mod supranatural: Atena iese îmbracata în armura din capul
lui Zeus; Bacchus iese din coapsa lui Jupiter, Venus apare din spuma marii; Mitra
se naste din stânca, iar Gargantua iese din urechea lui Gargamelle.
În vise
Momentul nasterii prezinta, de regula, acelasi simbolism ca si al graviditatii,
dar la un stadiu mai avansat. Copilul care se naste este rodul unei munci cu sine
însusi, în sensul la care se refera expresia "a fi în travaliu" despre o femeie care toc-
mai naste. Acest copil este «imaginea constientizarii de sine»2. Are loc nasterea
unui nou element, a unei noi functii, a unei noi stari de constienta ... dupa cum poate
fi vorba si de aducerea pe lume a «copilului spiritual», rodul lucrarii interioare de
împacare a opozitiilor care ne dezbina. Nou-nascutul este astfel un «simbol unifi-
cator» care ne elibereaza de tensiunea contrariilor. Este vorba de eliberare»3,
cuvânt care se aplica la fel de bine si «nasterii», si «eliberarii», în acelasi sens în
care «Nirvana» înseamna «încetarea opozitiilon>4.
Uneori, totusi, nasterea din vis este tragica: falsa-nastere, copil nascut mort,
hemoragie etc. O astfel de nastere este negativa si anxiogena. Este o indicatie ca
eu-l, în mod inconstient, refuza plenitudinea vietii sau ca se depune o rezistenta
încapatânata procesului de constientizare5. Fortele autodistructive se opun puternic
fortelor constructive de redresare. Daca sângele curge din belsug, situatia este
grava: reprezinta o mare pierdere de energie si o suferinta (angoasa) care face viata
neroditoare si greu de suportat (Vezi «SÂNGE»).
În mod cu totul deosebit, se poate ca un copil nascut mort sau o falsa nastere
sa arate eliberarea de un element neproductiv, pentru a face loc unei activitati cre-
ative (de cercetat). Nuantele afective pot fi un indiciu pentru o interpretare sau alta.
Vezi si: «SARCINA»,«NASTERESI RENASTERE»,«COPIL NOU-NASCUT».

1. 11-27.
2. R. catre 1., p. 182.
3. În medicina, «a elibera» si «placenta» sunt sinonime.
4. Cf. TP, p. 192.
5. Din cauza unei fixatii oedipiene puternice, de pilda.
 142

NASTERE SI RENASTERE
«A te naste înseamna a începe sa mori», scria Theophile Gautier. La nivel
arhetipal, nasterea este asociata ideii de moarte, iar moartea - ideii de nastere.
În basme si mituri, pentru a arata ca o nastere este expresia unui simbolism
psihic, se arata c,um divinitatea, sau eroul, vine pe lume într-un mod extraordinar.
Astfel, Atena iese gata înannata din capul lui Zeus, Bahus rasare din coapsa lui
Jupiter, Afrodita se ridica din spuma marii, Mithra ia nastere dintr-o stânca sau
dintr-un copac, Iisus si Buddha sunt conceputi supranatural, iar Gargantua iese din
urechea stânga a lui Gargamelle ...
Aceste imagini figurative subliniaza faptul ca exista doua categorii de nasteri,
prima de ordin carnal 1, iar a doua de ordin psihologic, considerata «nastere spirituala»
sau «a doua nastere». Ne vom ocupa aici în principal de nasterea copilului numit
«copil interiOr» sau «copil spiritual», care este adus pe lume doar «în durere», dupa un
lung si greu lucru cu sine-însusi si, mai întotdeauna, într-un mod surprinzator.
Psihismul uman este impregnat de ideea ca ceea ce este perimat, daunator si
împotriva ordinii firesti, trebuie sa moara pentru a se regenera.
Si se pare ca aceasta renastere, care implica moartea unui trecut perimat sau
nefast, are în vedere trei aspecte principale ale vietii. Prima: renuntarea la inertia ce
de curge din starea quasi-animaIa, sustinuta pâna atunci de identitatea primordiala
inconstienta cu parintii, stare care «opune o rezistenta încapatânata oricarei încercari
de evolutie psihica si spirituaIa2»; este «nostalgia paradisului pierdut». A doua:
momentele critice al vietii, cele de trecere: de la copilarie la adolescenta, de laado-
lescenta la maturitate si de la prima parte a vietii spre cea de-a doua. A treia: sacri-
ficarea prin moarte a unui egocentrism nemasurat, care vrea sa dea întâietate eului
în fata sinelui, când, de fapt, eul este cel care trebuie sa se subordoneze Sinelui.
Tema arhetipala «a muri pentru a renaste» o regasim peste tot si în toate tim-
purile, în mitologii, religii, legende etc.
lata câteva exemple: potopul care înghite lumea - îl regasim la începutul
tuturor marilor religii; botezul prin apa - îl regasim în numeroase religii si misterii
initiatice, însotit mai întotdeauna de schimbarea numelui «neofitului» si de pri-
mirea unui nou cuplu parental, nasul si nasa; botezul prin foc (Matei III -11) - se
pare ca împlineste si completeaza botezul prin apa, daca e sa ne amintim de rugul
lui Hercule sau de carul de foc al lui Ilie sau de riturile de incinerare; riturile de
initiere, sau de consacrare virila, la primitivi, care fac din adolescent un quasi modo

1. Vezi rubricile: «NASTERE», «COPIL MIC» si «NUME».

2. T. P, p. 248.
 143

genitus, un fel de nou-nascuti; uciderea în floarea vietii, în vederea regenerarii: Ra,

Osiris, Zagreus, Orfeu, Balder, Adonis, Tamuz etc.; îngroparea mortilor însotita de
simboluri ale renasterii, cum ar fi asezarea de oua sau coji de oua, legarea cadavru-
lui în pozitie foetala; atârnarea de cruce (pomul mortii) sau de un copac (pomul
vietii), precum Hristos, care învie, Sfântul Petru, care cere sa fie crucificat cu capul
înjos, nevrând, ca ucenic, sa fie tratat la fel cu Învatatorul- si Attis; eliberarea unui
condamnat la chinuri pentru vina de a se fi împotrivit zeilor, precum Prometeu elib-
erat de Hercule; coborârea în infern; retragerile si postul purificator, în desert, vezi
«POST»; eroul care este înghitit, la vest (moartea), de un monstru marin, precum
Ionas de balena2, pentru a se reface la est (renastere); moartea prin înecare în miere,
simbol al Sinelui, precum Glaucos fiuliui Minos si al Pasifei, care, copil fiind, cade
într-un butoi cu miere si moare, dar este înviat de Esculap; taierea în bucati,
dezmembrarea, si toate celelalte teme asemanatoare, simbolizând revenirea în
Mama; etc.
Toata omenirea este parca obsedata de o pulsie instinctiva care vrea ca un tre-
cut considerat nefast sau perimat sa dispara (moarte) pentru a face loc unei exis-
tente înnoite (renastere).
E posibil ca anumite sinucideri sa-si aiba cauza într-o pulsie inconstienta de
a muri pentru a renaste. Iisus catre Nicodim: «Adevarat, adevarat zic tie: de nu se
va naste cineva de sus, nu va putea sa vada împaratia lui Dumnezeu. Iar Nicodim
a zis catre el: «Cum poate omul sa se nasca, fiind batrân? Oare, poate sa·intre a
doua oara în pântecele mamei sale si sa se nasca?»3
În limbaj psihologic, spunem ca, pentru a se realiza, omul trebuie sa se
«dezbrace» de hegemonia unui ego orb, care se minte pe sine crezând ca domina
ansamblul psihic, când, de fapt, nu stapâneste decât zona constienta. A fi «mort
pentru sine-însusi» este conditia sina qua non care asigura o renastere prin care se
realizeaza totalitatea fiintei, numita «Hristos» pentru Sfântul Pavel, «eu superior»
la hindusi si «Sine» la Jung. Vezi «MOARTE».
În vise
(-) Orice vis în care apare imaginea unei nasteri anormale, redusa doar la o
hemoragie, sau sarcina imaginara, sau un copil diform, îl avertizeaza pe visator ca,
pâna acum, facultatile creatoare nu au avut decât rezultate funeste pentru el si,
eventual, pentru cei din jurul lui. Un astfel de vis, foarte anxiogen, este grav si este

1. Pi., p. 203.
2. Jona [-1 si urm.
3. Ioan, Ill, 3-4
 144

necesar ca analiza sa determine cauzele si sa-I ajute pe visator sa-si schimbe punc-
tul de vedere. Vezi «NASTERE».
(+) Foarte rar, o sarcina imaginara sau un copil nascut mort dovedeste elim-
inarea eliberatoare de un element neproductiv (de determinat) care împiedica acti-
vitatea creativa a visatorului. Afectele care însotesc un astfel de vis vor decide daca
simbolul este salvator.
Totodata, mai întotdeauna, aparitia în vis a unui copil viguros si sanatos este
un semn, cât se poate de bun, ca un element (de determinat) în întregime revigorat
urmeaza sa se dezvolte si sa se întareasca în psiheul visatorului, spre folosul sau.
Vezi «COPIL MIC».
Dar mai ales atunci când copilul care vine pe lume este de acelasi sex cu visa-
torul, el este chiar imaginea acestei a doua nasteri arhetipale, care apare în toate
miturile, religiile, legendele si societatile secrete.
Sigur ca a astfel de renastere implica moartea vechilor moduri de adaptare.
La acest nivel, nasterea este expresia evolutiei transformarii psihice, care conduce
spre individuatie.
Nasterea, în vise, arata ca «cunoasterea de sine» a dat roade (copilul),
,reprezentând garantia realizarii propriei totalitati psihice.
Dar se poate afirma, la modul cel mai general, ca o evolutie care se
desfâsoara satisfâcator implica o succesiune de morti si renasteri, mase întregi de
atitudini depasite lasând loc, printr-un fel de regenerare, atitudinilor salvatoare.

NEMURIRE
Pentru Jung, «Sinele nostru, chintesenta a întregului nostru sistem viu, nu
numai ca contine sedimentarea si suma întregii vieti trai te, ci el este de asemenea
si materia, si samânta, si izvorul, si humusul creator al întregii vieti viitoare, a carui
prestiinta îmbogateste sentimentul la fel de mult ca si cunoasterea trecutului istoric.
Din aceste date de baza, din aceste fundamente orientate atât spre trecut, cât si spre
viitor, se degaja cu îndreptatire ideea de nemurirel».
În mitu~i si religii, Gemenii sunt caracterizati de faptul ca unul este muritor,
iar celalalt este nemuritor, sau chiar reprezinta unul ziua, iar celalalt - noaptea. Ei
sunt imaginea naturii duble a omului, asemanator luminii solare si întunericului
noptii, constientului si inconstientului, divinului si camalului, a caror interactiune
se afla la originea vietii si care permite, prin actiunile lor, constientizarea Sinelui.
Ei simbolizeaza eul si Sinele. «Orice lucru, pentru a exista, are nevoie de Sine si de

1. D.E.I., p. 174.
 145

inversul sau 1.» Sinele are nevoie de eu pentru a se realiza, eul are nevoie de Sine
ca baza a actiunilor sale. Eul pare a fi muritor, iar Sinele - nemuritor, iar interacti-
unea lor este imaginea ciclotimica a Vietii.
În toate miturile si religiile întâlnim alimente sau bauturi ale nemuririi:
Ambrozia (gr. «ambrotos» = «nemuritor») la greco-romani, Soma si Amrita la
hindusi, Haoma la mazdeeni etc.
Unii eroi, precum Glaucos, Gilgames, Balder, Iason s.a., printre alte peripetii
ale lor au cautat si planta nemuririi. O alta forma mitologica de a deveni nemuritor
este asezarea eroului, când moare, printre constelatii, dupa lungi cautari epice si,
uneori, dupa mari suferinte: Hercule, Casiopea, Gemenii, Pegas etc.
Se pare ca omul are impresia ca dobândeste nemurirea prin asimilarea in-
constientului, simbolizat, dupa cum am vazut, de Geamanul nemuritor. Pentru
aceasta, coboara în profunzimile sale misterioase pâna la sursa, pâna la origini, în
trecutul sau, pe care îl simte traind în prezent, în orice clipa, iar dorinta sa de a
evolua, care-i da sens vetii, îl face sa întrevada viitorul. I se pare ca în felul acesta
scapa limitarilor temporale, printr-o transcendere de sine.
Daca acceptam nemurirea în sensul initiatic al cuvântului, atunci este de pre-
supus atât existenta unei instante superioare care, în noi însine, decide si actioneaza
pentru noi, cât si faptul ca viata se reînnoieste mereu prin moarte, iar moartea prin
viata. Eul muritor se transcende pe sine, contribuind la atenuarea angoasei carac-
teristice conditiei omenesti.
Principalele simboluri care evoca nemurirea sunt: copacul care se reînnoieste
în fiecare an, timp de secole; soarele si luna care se reînnoiesc zi si noapte si în
fiecare anotimp; cerbul, care se reînnoieste în fiecare an schimbându-si coarnele; si
sarpele, care-si schimba pielea în fiecare primavara; Tai-Qi-Du în care alterneaza
Vinul si Yangul într-un vesnic joc etc., si toate acele simboluri ale Sinelui care nu
se altereaza niciodata.
Vezi «MOARTE».
În vise
Aluziile la nemurire trimit, se pare, la procesul de individuatie.

sistemul NERVOS
Sistemul nervos (lat. «nervosus» = «ligament», «tendon») este totalitatea
organelor, elementelor de tesut nervos care comanda functiile de sensibilitate,
miscare, hranire, iar la vertebratele superioare si facultati le intelectuale si afective.

1. S. si V, p. 374.
 146

Astfel, nervozitatea are ca sinonime: agitatie, enervare, excitatie, febrilitate, nerab-

dare, iritabilitate, chiar exasperare.
În ansamblu, sistemul nervos se compune din doua elemente: sistemul cere-
brospinal si sistemul neurovegetativ, legate între ele.
Se pare ca sistemul cerebrospinal este dependent de constient, de vointa
caruia asculta, vointa fiind, pentru Jung, «suma de energie aflata la dispozitia
constiintei 1». Jung mai noteaza ca, dimpotriva, «manifestarile afective2 influ-
enteaza mai ales sistemul nervos simpatic, acesta dirijând, la rândul sau, functiile
vegetative ale organismului. Astfel, afectele fac sa se dilate vasele, actioneaza
asupra inimii, va da palpitatii, va face sa rositi sau sa vomati, modifica vasele capi-
Iare de la suprafata mâinii, starile de secretie si de repaos ale glandelor pielii, poz-
itia firelor de par - când va face "piele de gaina" - etc.3».
E interesant de notat, în plus, ca sistemul nervos al omului este asociat, în
inconstient, cu electricitatea. Vorbim despre retea nervoasa, de influxuri nervoase,
dupa cum vorbim de retea electrica si de impulsuri electrice; un soc electric
încordeaza nervii, în timp ce o lovitura în «petit juif» e resimtita ca un soc electric.
În vise
Orice aluzie, în timpul visului, la nervi sau la sistemul nervos, evoca atât
emotivitatea, afectivitatea, o sensibilitate nervosa, usor iritabila, cât si urmarile lor
psihosomatice.

NUME
Gândirea poseda o forta creatoare care se traduce prin cuvinte, prin numele
pe care gândirea le da lucrurilor.
Pentru primitiv, sufletul se identifica cu numele. Altfel spus, «numele unui
individ ar fi sufletul sau, de unde si credinta ca stramosii traiesc din nou prin
nou-nascutii care le poarta numele4». Jung mai observa si ca «exista o parere foarte
primitiva conform careia cel care ghiceste numele secret al cuiva, capatat putere
asupra celui care-l poarta5».
Astfel, Isis îl constrânge pe batrânul Ra sa-i divulge numele sau secret (pu-
terea sa) prin muscatura unui vierme veninos. Acesta i-a provocat o asemenea
durere, încât a fost nevoit sa i-l spuna, pentru a-i curma suferinta. L-a facut apoi sa
treaca din corpul lui în corpul zeitei, în ascuns de ceilalti zei.

1. T.P, p. 500.
2. În ceea ce priveste «afecte le», cf. T.P, p. 423-424 si C.P., p. 259.
3. H.D.A., p. 40 si 159.
4. H.DA., p. 14.
5. R. c., p. 224.
 147

În tarile musulmane exista cândva obiceiul de a da copiilor un prenume si un

nume mic de intimitate. «Adevaratul nume era tinut secret, de teama sa nu fie auzit
de oameni rauvoi~ori sau pizmasi, care sa deoache sau sa farmece copilul. Drept
urmare, nu era folosit decât numele micI.»
În mitologie, în gândirea egipteana ca si în traditia rabinica, numele capata o
importanta magica datorita credintei ca niciun lucru nu exista decât în masura în
care îi este pronuntat numele, cunvântul fiind traducerea, iar gândirea elementul
creator: «Si Cuvântul s-a facut came ...2»
La asiro-babilonieni, poemul creatiei începea astfel:
«Pe când, sus, cerul nu era numit,
Si nici jos, pamântul n-avea nume ...
niciun nume nu fusese dat ...»
Câta vreme un lucru nu are un nume, el nu exista. Regasim aceasta idee în
Facerea3, unde Dumnezeu creeaza animalele si le aduce în fata omului pentru a
vedea cum le va numi acesta: fiecare trebuia sa poarte un nume. Omul a dat nume
tuturor fiarelor, pasarilor din cer, salbaticiunilor ...
Aceasta se potriveste surpinzator cu teoria lui Schopenhauer, care considera
ca nu poate exista obiect fara subiect, nici subiect fara obiect si face urmatoarea
comparatie: sa zicem ca ar exista, în centrul unui continent neexplorat, un lac cu
mult mai mare decât oricare altul cunoscut de noi, însa nimeni nu a ajuns la el: filo-
zofic vorbind, acest lac nu exista.
Faptul de a purta doua nume, unul public, altul secret, este o traditie aproape
universala. Aceasta tema echivaleaza cu ideea de nastere, când se da un nume ofi-
cial si cu posibilitatea unei renasteri, careia îi corespunde numele ocult. Vezi
«NASTERE SI RENASTERE».De aceea Jung spune ca «Conducatorul primitiv îsi
ascunde adevaratul nume si-si ia un altul, esoteric, spre a fi folosit în mod curent,
astfel încât nimeni sa nu poata face vreo vraja pe numele adevarat4». Acest rit se
pastreaza când i se da un nume (de catre un "nas" sau o "nasa") unui novice, sau
unui clopot sau când Se prezinta un candidat într-un ordin cavaleresc, într-un cerc,
într-o secta, la academie etc.
În cea mai mare parte a ordinelor religioase, la începutul vietii monastice se
da un nume nou, «numele de calugar», prin care este consacrat în viata spirituala.
Pe scurt, numele facut public reprezinta personalitatea redusa la nivel
constient si în centrul careia troneaza egoul; numele secret, dimpotriva, evoca

1. Aly Mazaheri, La Vie quotidienne des Musulmans au Moyen Age, Hachette, 1951, p. 43.
2. Ioan, 1-14.
3. Facerea, 11-19 si urm.
4. P.A.M., p. 214.
 148

personalitatea totala, care nu poate fi realizata decât printr-o munca dura asupra
siesi. Deci numele secret este individuatia aflata în stare latenta în inconstient.
Vechiul obicei crestin de a da copiilor nume de sfinti se explica prin puterea
magica atribuita din totdeauna numelui, prin actiune a caruia copilului îi sunt trans-
ferate calitatile sfântului.
Sa mai notam în final ca evreii nu aveau voie sa pronunte numele lui Yahve.
Nici japonezii nu au voie nici sa pronunte, dar nici macar sa priveasca numele
Împaratului: este numit Teno, Regele Ceresc.
În vise
A renunta sau a-si schimba numele
Visatorul tinde sa renunte la vechea personalitate, sa se modifice.
A-si uita numele
Inconstientul îl pune la punct pe visator, aratându-i ca a pierdut simtul indi-
vidualitatii, spre profitul exclusiv al personalitatii constiente.
 149

o
OCHI
Daca ochii descopera lumea exterioara, ei poseda, în acelasi timp, un factor
de magnetism 1 care poate avea o actiune pe cât de puternica pe atât de misterioasa:
«a avea o privire magnetica», «a deochia» etc. Ochii reflecta starea fizica, dar mai
ales starea psihica a individului, întrucât emotiile, ca si sentimentele, pasiunile,
bucuria, tristetea, agitatia, angoasa, furia, slabiciunea, placerea etc se citesc în
privire. De asemenea, ochii sunt considerati a fi «oglinda sufletului».
Dar ochiul evoca, înainte de toate, viziunea clara asupra lucrurilor în opozitie
cu orbirea de sine ori întunecarea mintii; lumina în opozitie cu umbra; claritatea
constientului în opozitie cu tenebrele inconstientului. Vezi «A FI ORB».
În mai multe religii, ochiul drept este asimilat soarelui, iar ochiul stâng lunii,
adica celor doi astri luminosi.
Sa luam ca exemplu mitologia egipteana.2
Despre Horus, la origine zeu al cerului, apoi zeu al soarelui, se credea, la
început, ca avea un ochi-soare si un ochi-luna. Primul inspira teroare si echivala cu
puterea paterna, celalalt însemna moarte si renastere (fazele întunecate si fazele
luminoase ale lunii) si echivala cu puterea materna.
Ra, alt zeu al soarelui, era reprezentat printr-un soim cu privire patrunzatoare,
care purta pe cap un disc solar. Când oamenii complotau împotriva lui, acest zeu
îsi îndrepta spre ei ochiul, care era soarele însusi (puterea magica a ochiului su-
bliniata mai sus), iar acestia, înspaimântati, fugeau în desert. Atunci, Ra îl trimitea
pe pamânt pe Hathor, care îi urmarea cu ochiul lui pentru a-i omorî pe toti, în afara
de cei pe care îi salva Ra însusi·3 Hathor, zeita cerului si a bucuriei, purta, între
coarnele ei de vaca celesta, ochiul soarelui.
O legenda egipteana povesteste ca, pe timp de furtuna, Thot, zeul lunar cu
cap de ibis (asimilat mai târziu cu Hermes), a ridicat suvitele de par care acopera

1. Adica un factor care exercita o influenta oculta si putemica (asemanatoare celei a fluidului magnetic
al fizicului) ca si hipnoza, sugestia etc.
2. Cf. A. Erman, Religia egiptenilor.
3. Aceasta tema prezinta o asemanare interesanta cu motivul potopului pe care îl regasim în toate marile
religii sau cu motivul trufiei omului fata de zei.
 150

ochiul lui Ra (norii care ascund soarele) si a curatat acest ochi care este bolnav si
plânge (clarificare în sine însusi prin extinderea constiintei).
Ochiul este asimilat, în majoritatea religiilor, divinitatii atotstiutoare, pentru
ca el vede tot.
Astfel, Febus Apollon era renumit pentru ca vedea totul si întelegea totul. El
a fost cel care i-a dezvaluit lui Hefaistos infidelitatea Afroditei cu Ares, iar
Demetrei, faptul ca Pluton i-a rapit fiica. Anticii îl reprezentau adesea pe Febus
Apollon ca pe un ochi deschis deasupra lumii. Întrucât, ca simbol al cunoasterii
absolute si nelimitate, ochiul este imaginea viziunii universale a lui Dumnezeu si,
prin extindere, Dumnezeu însusi.
În Apocalipsa, «Fiul Omului» are «ochii ca para focului». I
Iconografia iudeo-crestina îl reprezinta frecvent pe Dumnezeu sub forma de
«Delta Mistica», adica un triunghi înconjurat de raze în interiorul caruia este dese-
nat un ochi sau, la evrei, cuvintele ebraice care compun numele lui Yehova. Uneori,
acest ochi deplânge pacatele lumii, întrucât - afirma Jung - «Ochiul lui Dumnezeu»,
"panskopos" (care vede tot), exploreaza si sondeaza inima omului, adica expune
adevarul gol-golut din inima lui, dezvaluindu-i fara mila sufletul asa cum este.2
Acest «ochi al lui Dumnezeu» devine si ochiul justitiei interioare, martor implaca-
bil al actelor noastre celor mai ascunse: «Ochiul a coborât si l-a privit pe Cain».
De aici si numeroasele reprezentari, din cele mai vechi timpuri, ale ochilor
înconjurati de sageti si de animale care, precum garguiele catedralelor, pazesc
Sinele-Dumnezeu - sau Cunoasterea Absoluta - de cei care, din cauza concupis-
centei si orbirii, nu sunt demni de el.
Aceasta vinovatie, aceasta teama de a nu fi descoperit de ochiul lui
Dumnezeu a facut ca, în unele civilizatii, oamenii sa poarte amulete în forma de
ochi pentru a îndeparta soarta rea, pentru a se apara de «deochi», capabil sa
pedepseasca orice greseala.
La' fel;dl1utatis mutandis, se observa c'a numerosi indivizi, tulburati de senti-
mente de inferioritate si culpabilitate, îsi ascund ochii în spatele ochelarilor negri,
ca si cum s-ar teme ca privirea îi poate trada (ochiul interior al lui Dumnezeu este
protejat astfel de lumea exterioara).
Dar acest ochi al lui Dumnezeu din noi, adica, repetam, Dumnezeu însusi,
este cel al Sinelui, al Cunoasterii care, plecând de la centrul întregului, ne poate ilu-
mina prin profunda sa viziune interioara.

1. Apocalipsa, 1-14.
2. M.M., p. 80.
 151

Ochiul este imaginea constientului luminat, al posibilitatii cunoasterii totaleI:

«Ochiul este lumina trupului, a spus Christos. Daca ochiul tau este sanatos, tot
trupul tau va fi plin de lumina. Dar daca ochiul tau este bolnav, trupul tau va fi plin
de intuneric. Asadar, daca lumina care este în tine este întuneric, cât de mare tre-
buie sa fie întunericul acesta!»2
«Ceea ce trebuie sa vezi - îi spune Krisna discipolului sau, Arjuna, în
Baghavad Gîta - nu poti vedea cu ochiul tau omenesc: dar exista un ochi divin, si
eu pe acesta ti-l daruiesc. Contempla-ma pe mine si yoga Mea divina.»3
Maître Eckhart spune la fel: «Ochiul cu care îl vad pe Dumnezeu este acelasi ochi
cu care Dumnezeu ma vede pe mine. Ochiul meu si ochiul lui Dumnezeu sunt unul si
acelasi ochi, una si aceeasi viziune, una si aceeasi cunoastere, una si aceeasi iubire.»4
Regasim o tema identica în viziunile lui Ezechil5, ale lui Zaharia6 si mai ales
în Apocalipsa: 7 profetul «vizionar» vede ceea ce nimeni altul nu poate vedea, ochi-
ullui se confunda cu ochiul lui Dumnezeu care se deschide în fiinta lui.
În sfârsit, pentru Iacob Boehme, «sufletul are doi ochi, unul sacru si divin,
celalalt violent, infernal, influentat de foc; pe acesta din urma trebuie sa-I închida
si sa se foloseasca de el. doar pentru a stapâni în taina, prin teama si moarte, al
doilea principiu, cel al iubirii». (Cuvânt în care se regaseste tema greselii care con-
duce la suferinta si cea a suferintei care conduce la procesul de individuatie.)
O alta expresie simbolica a omniscientei divinitatii consta în înzestrarea
reprezentarile divine cu numerosi ochi raspânditi pe tot corpul. Aceasta imagine îl
evoca pe «cel care vede. tot», în toate directiile, la toate nivelele si care supraveg-
heaza lumea si viata cu multiplele lor aspecte. De exemplu, zeul protector egiptean
Bes, zeul Mithra, zeii indieni Siva si Rudra etc. sunt descrisi ca având mii de ochi
si mii de picioare, pentru a acoperi astfel întreaga suprafata a Pamântului. 8
Acest motiv exprima si faptul ca, pentru Divinitate, timpul nu exista întrucât
ea prinde totul deodata: «luminozitatea inconstienta»9 este vesnic treaza. Ochiul lui
Dumnezeu care se deschide în sânul inconstientului eqte exprimat si de imaginea
alchimista a «centrului», reprezentata când printr-un soare, când printr-un ochi de

1. Luca, XVII-21.
2. Matei, VI-22-23.
3. Baghavad Gîta, XI-8.
4. Maître Eckhart, Tratate si predici, p. 179.
5. Ezechiel, 1-18 si UrITI.
6. Zaharia, de la 1 la VI.
7. Apocalipsa, IV-6.
8. ef. M.A.S., p. 224,225si 227.
9. R. catre 1., pag. 194.
 152

peste, întrucât «ochii de peste lipsiti de pleoape sunt mereu deschisi, precum ochii
lui Dumnezeu». Ei sunt sinonimi cu «Scintillae» care, la rândul lor, reprezinta
scânteile de suflet.1
Bineînteles, ca orice simbol, cel al ochilor poate avea si un aspect negativ.
Astfel, ochii pot fi expresia arogantei orgolioase, precum cea care apare în
mitul lui Argos, supranumit «panoptes» (<<celcare vede tot»). Acest print argian era
un urias cu o suta de ochi, dintre care cincizeci ramâne au vesnic deschisi, pe când
ceilalti cincizeci erau închisi de somn. El a fost însarcinat de Hera s-o pazeasca pe
10, pe care o transformase în vaca pentru a se razbuna pe relatia ei cu Zeus. Dar
Hermes a reusit sa-I adoarma pe Argos cu flautul sau si sa-i taie capul, scapând-o
pe 10 de supraveghere. Furioasa, Hera l-a transformat pe Argos în paun si i-a
raspândit ochii pe coada: «mândru ca un paum>, «îsi roteste coada», «se
împauneaza» ...
Al Treilea Ochi sau Ochiul Unic
«Despre orice lucru se pot face doua afirmatii total opuse», spunea filozoful
grec Protagoras.
Acest aforism se dezvaluie ca fiind foarte exact în simbolismul «celui de al
treilea ochi» sau «ochiului unic» care poate fi la fel de bine expresia constientului
total final sau a inconstientului total primordial.
Nu iesim din «orbirea» inconstientului decât proportional cu gradul de «vi-
ziune» al constientulului nostru, iar «Ochiul unic» poate fi la fel de bine imaginea
acestei ignorante sau a acestei cunoasteri (în sensul hindus al termenilor).
Oculti stii hermetici si religiile antice considerau ca exista în noi un «al treilea
ochi», organ al viziunii interioare spirituale si ezoterice, al carui sediu se afla în
glanda pineala. Se poate observa ca si dictionarele modeme arata ca glanda pineala
(care vine de la cuvântul «pin») pare a fi vestigiul unui al treilea ochi si chiar un
fel de «al treilea ochi» real la unele sopârle si serpi.
Sa mai notam ca tirsul, acest atribut al lui Dionisos purtat de Menade, era for-
mat dintr-un baston în care era înfipt un con de pin. Ceea ce înseamna ca Grecii
considerau glanda pineala ca fiind legatura organica între starile de constiinta
obiective si subiective, între lumea vizibila si cea invizibila.2
Chiar si rationalistul Descartes ajunsese la concluzia ca glanda pineala este se-
diul sufletului sau al spiritului sideral. Noi vorbim astazi despre constiinta cosmica.3

1.M.M., p. 230si 271.

2. Se poate apropia de «semi-betia» sau «betia sacra» a lui Dionisos, cea care semnifica anularea ten-
siunii conflictuale dintre constient si inconstient.
3. Cf. M. Senart, Zodiacul, p. 448.
 153

În aceeasi ordine de idei, pentru hindusi, viziunea oculta si puterea oculta se

situeaza la mijlocul fruntii în punctul numit Ajna Chakra si se elibereaza prin me-
ditatie asupra acestui punct. Ajna Chakra este penultimul din cele sapte chakre
trezite de zeita Kundalini si primul care se raliaza spiritului, primele trei fiind de
ordin fizic, iar al patrulea si al cincilea afectând personalitatea psihica.
Legenda lui Siva ilustreaza minunat, prin imaginea simbolica, elaborarea ilu-
minarii Cunoasterii si procesul sau care nu exclude deloc respingerea legilor vietii. Dar
aceasta iluminare este aproape imposibil de definit pentru cel care n-a experimentat-o.
Iata ce spune despre iluminare un maestru budist japonez: «Când ne-am eli-
berat de iluzia eului, trezim în noi Întelepciunea intima, pura si divina. Aceasta este
Întelepciunea pe care Maestii Zen o numesc Spiritul lui Buddha sau Bodhi
(cunoasterea datorita careia primim iluminarea) sau Prajna (Întelepciunea
suprema). Ea este lumina divina, cerul interior, cheia tuturor comorilor sufletului,
centrul gândirii si al constiintei, sursa autoritatii si a fortei, sediul bunatatii, al drep-
tatii, al simpatiei, al compasiunii, al masurii tuturor lucrurilor. Când aceasta
cunoastere intima este pe deplin trezita în noi, atunci suntem capabili sa întelegem
ca fiecare dintre noi este identic în spirit, în esenta, în natura cu Viata Universala
sau Buddha, ca fiecare traieste fata în fata cu Buddha, ca fiecare primeste gratia
debordanta a Celui Sfintit (Buddha) care trezeste fortele noastre morale, ne
deschide «ochiul spiritual», dezvolta în noi o putere noua, ne da o misiune si ne
arata ca viata nu este numai oceanul nasterii, al bolii, al batrânetii si al mortii,
numai o vale a plângerii, ci si templul sacru al Buddha, tinutul pur (sukhâvâti, ti-
nutul fericirii) în care ne putem bucura de placerile Nirvanei. Atunci spiritul nostru
este total transformat. Nu mai suntem tulburati de furie si ura, hartuiti de pofte si
ambitii, marcati de griji si de necazuri, învinsi de tristete si de disperare» ... 1
Aceasta descriere este de pus în paralel cu un alt termen aproape imposibil
de definit, Sinele lui Jung.
Dar ochiul unic se regaseste si în alte religii: în mitologia germano-scan-
dinava, Wotan-Odin, zeul razboiului si al poeziei, era chior. În India, Ganesha,
zeul-elefant al Inteligentei si al Întelepciunii, are un «al treilea ochi» în mijlocul
fruntii, ca si, dupa cum am vazut, Siva, zeul fortelor salbatice ale naturii.
La mayasi, reprezentarile divinitatilor au adesea un strabism convergent, care
subliniaza armonia perfecta a contrariilor, întrucât privirile celor doi ochi se întâl-
nesc la câtiva centimetri de figura (conjunctia contrariilor).2

1" Citat de Jung în introducere în esenta Buddhismului, p. 19,

2, De exemplu, în templele din orasul mexican Palenqve,
 154

Putem trage concluzia ca toate cele trei imagini - «ochiul unic», «al treilea
ochi» si «strabismul convergent» - arata ca nu mai poate fi vorba despre viziune
de dreapta si viziune de stânga, despre adevar de dreapta si adevar de stânga, care
nu pot decât sa declanseze un dureros antagonism inferior. «Adevarul care ne va
face liberi» I este <<unul»în perceptia lucrurilor si implica unicitatea Întelepciunii.
«Ochiul unic», ca aspect pozitiv, este asadar imaginea viziunii perfecte asupra
realitatii, asupra constiintei totale întrucât se atinge «non-dualitatea», adica
Nirvana.2Dar, cum am mai spus, ca orice simbol, «ochiul unic» poate aparea si ca
aspect negativ daca fortele obscure ale pasiunilor si ale instinctelor primare nu sunt
diferentiate prin constientizare.
În traditia crestina, Diavolul este reprezentat cu un singur ochi3
, iar mitologia greaca vorbeste despre Ciclopii lui Homer, care nu au nimic în
comun cu Ciclopii lui Hefaistos. «Acestia erau niste oameni de talie gigantica, de
o urâtenie respingatoare, cu «ochiul lor unic» în mijlocul fruntii, care traiau pe
coasta sud-vestica a Siciliei.
Duceau o viata pastorala, erau grasi, deformati, traiau izolati în pesteri si îi
înghiteau pe strainii care acostau pe tarmul lor. Cel mai cunoscut era Polifem, care
l-a luat prizonier pe Ulise si pe tovarasii lui. Pentru a scapa, eroul grec l-a îmbatat
pe Ciclop, i-a scos 'ochiul cu ajutorul unui par înrosit în foc si a iesit din pestera,
împreuna cu tovarasii lui, agatati de burta berbecilor.»4
În mitologia celta si în legendele irlandeze se regasesc, de asemenea, fiinte
gigantice, sumbre si diforme, cu un singur ochi, dotat cu puteri extraordinare
(<<ochiulrau»), fiinte care evoca fortele brutale, înca neluminate de spirit, ca si
influenta lor nefasta asupra celorlalte fiinte vii.
Este evident ca Ciclopii si Uriasii (vezi acest cuvânt) primitivi duc o viata
animala, aproape inconstienta întrucât - afirma Jung - «inconstienta este o stare
apropiata de Natura si de animalitate».5
În ei, dualitatile, înca nediferentiate, sunt confundate. Dualitatile yin si yang
nu se pot manifesta înca pentru a ajunge la initierea (latinescul «initiare» = «3.

l. Ioan, VIII-32.
2. «Nirvana»: cuvânt din sanscrita care, etimologic, este format din (mir» (=«negatie») si «d','!amei;'.)
(=«dualitate) si care se traduce în general prin «eliberarea sau anularea contrariilor».
3. Acest al treilea ochi atribuit demonului în traditia crestina înseamna ca Printul Întunericului (puterea
inconstientului) nu a diferentiat, prin spirit, jocul contrariilor (Yin si Yang) si nu cunoaste decât pul-
siunile instinctive obsure, brutale, pasiunile necontrolate.
4. Mitologia generala Larousse.
5. R. catre 1., p. 70.
 155

initia», «a începe») în misterele procesului de individuatie, întrucât acesta nu se

poate împlini decât prin constientizarea reciproca a jocului contrariilor.
În concluzie, vom spune ca ochiul evoca atât de bine posibilitatile de per-
ceptie a misterelor Cunoasterii încât, în multe religii, este asociat sarpelui (Horus,
Phanes ... ): prin conttientizarea tenebrelor misterioasei noastre Umbre, prin «vi-
ziunea» sa clara ajungem la lumina totalitatii.
De asemenea, cuvântul «ophis» (=«sarpe») are, în limba greaca, o conso-
nanta similara celel a cuvântului «ophtalmos» (=«ochi»).
În vise:
Temele care se refera la ochi si la privire pot avea semnificatii foarte diverse:
Vise care subliniaza acuitatea privirii
Când, în vis, accentul este pus pe expresia deosebit de intensa a privirii,
aceasta reflecta forta si importanta afectului resimtit pentru continutul psihic sim-
bolizat de fiinta care are o asemenea privire (de determinat).
Uneori, ochiul sau ochii adânci si patrunzatori fac aluzie la «viziunea» clara
asupra lucrurilor, la constientizare, sau posibilitatea iluminarii - conform gradului
de acuitate a acestei priviri.
Vise care pun accentul pe privirea unui copil
Ochii limpezi ai copiilor, ca oglinzi ale sufletului, se raporteaza, în general,
la «copilul interiom sau «copilul spiritual», imagine a naturii «post-constiente a
omului» 1, care traduce «aspectul copiilor» în sensul evanghelic si daoist al ter-
menului2 sau «Sinele» jungian.
În general, copiii care apar în vise au ochii albastri (vezi mai departe) si parui
blond (vezi «PAR»).
Vise în care privirea cuiva te observa si te obsedeaza fara putinta de scapare
Un asemena vis «înseamna - afirma M-L. von Franz - ca aveti constiinta
încarcata» (de determinat). Si adauga: «S-ar putea spune, în termeni junghieni, ca
sufletul omenesc are o «stiinta absoluta» care cunoaste binele si raul si de Ci
nimeni nu poate scapa.3
Nue întâmplator faptul ca «constient» trimite atât la «a fi constient de ... », cât
si la a avea constiinta, «curata» sau «încarcata» întrucât, în mod frecvent, greseala

1. Jung în Jung si Kerenyi, Introducere la Esenta mitologiei, p. 122.

2. Matei, XVIII-3 si Lao-Zi, Calea si virtutea, Vt. 28.
3. «Exista - afirma Jung - în adâncul fiecarui om un judecator nemilos care masoara greselile, chiar
daca noi nu avem constiinta vreunei nedreptati. Este ca si cum, chiar daca noi n,p stim nimic, cine-
va, undeva, este în cunostinta de cauza». (A. si V, p. 277). De exemplu, în mitologia greaca, tri-
bunalul' interior este personificat de Judecatorii Infernului.
 156

consta tocmai în faptul de a nu fi constient de ceva. Nu poti scapa de reprosurile pro-

priei constiinte, chiar daca politia nu te-a prins si nimeni nu stie de greseala ta».!
Vise în care apar ochi închisi
(-) Cel care viseaza refuza sa vada o problema majora pentru el si practica poli-
tica strutului care refuza sa priveasca adevarul în fata. De exemplu, o viziune obiec-
tiva asupra lui însusi sau asupra altora (în general, cei apropiati). Vezi «ORBIRE».
(+) Cel care viseaza închide ochii în fata iluziilor si a tentatii lor lumii exte-
rioare pentru a se elibera de ele, la adapostul seninatatii, reculegerii, meditatiei, con-
templatiei interioare, asemenea reprezentarilor lui Buddha în starea de iluminare.
Vise în care apare ochiul unic
Dupa cum am vazut, «ochiul unic» este expresia unicitatii Întelepciunii. Sa ne
amintim ca, în consecinta, nu exista viziune de dreapta si viziune de stânga, adevar
de dreapta si adevar de stânga. Ochiul unic evoca non-dualitate a: ochii iluziei lasa
locul ochiului spiritului. Marele adevar este «unul» singur si conduce la Nirdwandva.
N.B.: Este posibil ca strabismul convergent (în afara cazurilor speciale ce
decurg din asociatiile de idei ale visatorului) sa aiba, în vise, aceeasi semnificatie
ca a «ochiului unic». Dar asa ceva nu am întâlnit niciodata la nivel oniric.
Vise în care apar ochi albastri
Ochii albastri, ca si parul blond, «însufletesc» si spiritualizeaza imaginea din vis.
De aceea, «copilul spiritual», animus în cea mai pura expresie a sa, ori
«Batrânul Întelept» au întotdeauna ochii de un albastru clar, profund si luminos,
asemanator cerului senin.
Vise în care apar ochi negri
Ochii negri materializeaza si «senzualizeaza» imaginea onirica.
Astfel, potrivit legendei, Dionisos avea ochii negri si parul blond. Prin
aceasta imagine, Dionisos armonizeaza spiritul si materia, tot asa cum, fiind mereu
«între doua pahare de vin», realiza împacarea dintre constient si inconstient.
Vise în care apar afectiuni oculare
Aceste vise arata ca psihismul celui care viseaza este «afectat» în ceea ce
priveste capacitatile sale de perceptie, adica în posibilitatea de a mmari corect deru-
larea evenimentelor interioare si exterioare.
Vise în care apar chior
(-) Cel care viseaza nu vede decât un singur aspect al lucrurilor. Este vorba
despre «odioasa unilateralitate» a lui Jung.2
(+) Un simbolism identic cu cel al «ochiului unic» (Wotan-Odin).

l. FC.F, p. 293.
2. M.M., p. 104.
 157

Vise în care apar ochi crapati sau ochi scosi

Aceste vise, nu prea frecvente, se refera la castrarea psihica ce rezulta din
respingerea constientizarii de sine, din cauza nostalgiei paradisului pierdut.
Astfel, CEdip, care nu ttia ce s-a întâmplat cu tatal sau si cu mama sa si care,
fara sa-si dea seama, l-a ucis pe Laios si s-a casatorit cu Iocasta, disperat de
moartea Mamei-Sotie, si-a scos ochii cu agrafa mantiei sale. Altfel spus, în sufe-
rinta lui îngrozitoare, a devenit «orb» (vezi acest cuvînt) si incapabil sa se îndrepte
spre limpezimea constientei complete.
Si-n realitate, si-n plan simbolic, ochii ne ajuta sa luam cunostinta de noi însine.
Ei ne permit sa «vedem», în sensul evanghelic al termenului, si sa iesim din orbire.
Înainte de a pune în miscare procesul de constientizare, oricât de dur ar fi, «ochiul
vede tot, dar nu se vede pe el însusi», dupa cum spune o zicatoare engleze asca. 1
Vise cu chipuri cu patru ochi
Acest motiv, foarte rar în vise, pare sa acorde imaginii reprezentate semnifi-
catia unui posibil progres în procesul de individuatie.2

a OMORÎ
Vezi «A UCIDE».

ONANISM
Vezi «MASTVRBARE».

a fi ORB
Analiza psihologica ne «deschide ochii» asupra noastra, penru a integra
continuturile obiective inconstiente cufundate în întuneric, «asa cum o lampa adusa
într-o încapere întunecata ne permite sa vedem ceea ce deja era aici3».
Orbirea poate avea doua aspecte opuse:
(-) În sens negativ, orbirea subliniaza cât de gros este întunericul pe cale~
Cunoasterii. Dr. Roland Cahen a numit «orbire specifica individului, chiar si celui
ce pare altuia clarvazator»4, faptul de a nu întelege nimic din ce se-ntâmpla cu noi
însine. Multe zicale subliniaza acest aspect: «râde ciob de oala sparta», «cocosatul
vede cocoasa altuia, nu pe-a sa», «râde sita de ac, ca-i gaurit!» (proverbe bengali).
Cine nu stie parabola «paiului si bâmei»?

1. H. Smith, Predici, 1-284, 1585.

2. M.-L. van Franz în Omul si simbolurile sale, p. 187.
3. Buddha.
4. «Vocation et ajJectivite» în «Cahiers Laennec» TIr. 4, 1950.
 158

Orbirea specifica vine din hegemonia eului asupra ansamblului psihic. Cu cât
omul are mai mult tendinta de a raporta doar la propria sa constienta, cu atât devine
mai putin constient de sine si de existenta sa.
În mitologia greaca, CEdipe orbette, adica devine inconstient, datorita faptului
ca a «coabitat» cu inconstientul maternal, în loc sa-I fi stapânit prin constientizare.
De la Ramakrisna ne-a ramas urmatoarea parabola: «Patru orbi se adunara sa
examineze un elefant. Primul îi atinge piciorul si zice; "elefantul este ca un stâlp". Al
doilea îi atinge trompa si zice:.."elefantul este ca o maciuca". Al treilea orb îi atinge
burta si zice: ,,Elefantul este ca o oala de pamânt". În fine, cel de-al patrulea îi atinge
urechea si zice: "Elefantul ca un cos mare". Apoi încep sa se contrazica între ei. Un
trecator îi întreaba de ce se cearta; ei îi spun despre ce este vorba si-l roaga sa-i
lamureasca cine are dreptate. Elefantul nu e un stâlp, dar picioarele lui, da; nu e un cos,
dar urechile lui par a fi; nu e o oala de pamânt, dar burta lui, este; nu este o maciuca,
însa trompa lui ar putea fi. Elefantul este toate astea adunate la un loc; picioare, urechi,
pântec, trompa. Tot asa se cearta si cei care nu vad decât un aspect al divinitatii 1.»
Subliniind pericolul care apare atunci când vrei sa-i îndrumi pe altii fara sa fi
«lucrat» asupra ta, Hristos spune despre farisei: «Lasati-i; sînt calauze oarbe
orbilor; si daca orb pe orb va calauzi, amândoi vor cadea în groapa2.» Sfântul Pavel
îl loveste cu orbirea pe vrajitorul Elimas, falsul profet care-l împiedica sa raspân-
deasca cuvântul lui Dumnezeu3, iar pentru sfântul Petru, cocosul este simbolul
trezirii din orbire.
Adam si Eva sunt ispititi sa manânce din fructul· pomului interzis pentru ca
ochii lor sa se deschida si sa ajunga precum Dumnezeu, cunoscând Binele si RauI4.
Ca si cum iluzia care îl orbeste pe om provine din confuzia eului care se crede Sine.
(+) Uneori, mai rar, tema orbirii are un sens pozitiv. În astel de cazuri indica
o închidere fata de atractiile si tentatiile superficiale ale lumii exterioare, pentru a
profita mai mult de inspiratia poetica, profetica sau spirituala.
Se stie ca orbii au o viata psihica mai intensa. Vechii rapsozi greci erau cersetori
orbi care calatoreau din loc în loc, încântându-si gazdele, în timpul lungi lor nopti de
iarna, recitând ispravile eroilor si ale zeilor. Si despre Homer, cel mai mare poet grec,
se spune ca a fost orb. Povestitorii din vechea China erau si ei tot orbi. Tiresias, vesti-
tul ghicitor al antichitatii, de la care ne-au ramas oracolele tebane, era tot orb. El nu
numai ca stia trecutul, prezentul si viitorul, ci întelegea si limba pasarilor.
Cecitatea evoca aici pretul clarvederii. Lumea exterioara a fost sacrificata în

1. Ramakrishna, Enseignement. § 687. Albin Miche!, 1949.

2. Matei, XV-14.
3. Fapte, XlII-8.
4. Facerea, 1II-5.
 159

favoarea lumii de interioare. Ghicitorul si-a pierdut vederea în beneficiul acestei

clarviziuni. Se pare ca orice experienta se plateste scump caci, spune un proverb
arab, «mai mult într-o parte înseamna mai putin în alta parte».
«Dumnezeu îl vede pe orb asa cum orbul îl vede pe Dumnezeu» spune un
proverb arab.

În vise
(+) În sens pozitiv, tema orbirii este foarte rara. Eu nu am întâlnit-o niciodata si
se pare ca nu se poate interpreta decât în functie de situatia individuala a subiectului 1.
(-) În sens negativ, semnificatia orbirii este legata problemele materiale,
afective sau morale (de determinat) ale celui care se viseaza orb sau care viseaza
personaje oarbe.
Aceasta orbire este legata de o constiinta pietrificata sau de hegemonia eului
asupra ansamblului psihic. Un ego tiranic refuza sa «vada», iar acest refuz co-
respunde, în fapt, unor rezistente, uneori fanatice, care actioneaza într-un mod
complet inconstient2.
Adesea, orbirea din vis reprezinta o atitudine unilaterala a constiintei care
traieste în iluzii si care reuseste astfel sa evite adevarul ascuns în atitudinea aflata la
polul opus. «Pasiunea este oarba, lacomia este oarba, ambitia si interesul la fel, iar
daca ne lasam cuprinsi de acestea, vom fi umiliti, cazând într-o cursa vicleana3.»

a ORDONA
Vezi «SELECTA,TRIA».

ORGASM
Cuvântul vine din greaca, «orgâm> = «a avea sângele în miscare», «a-i clo-
coti sângele».
Vezi «ORGANESEXUALESI , SEXUALITATE».
OS
Vezi «SCHELETSI OASE».

1. Sa nu confundam «orbirea» cu starea de reculegere a înteleptilor din extremul orient, reprezentati cu

ochii închisi, în timpul iluminarii interioare, pentru a simboliza paza fata de orice tentatie si distragere
a lumii exterioare. Însa doar fiintele de exceptie îsi pot pemlite aceasta retragere din viata materiala.
2. Cf. E.P., p. 239 si urm.
3. Cf. VJ.C.F, p. 92.
 160

p
PARALIZIE
Din gr. «paralusis» = «relaxare». La figurat, paralizia este imposibilitatea de
a actiona, de a se exterioriza, de a actiona.
În vise
Paralizia, în vise, poate atinge partial sau total o persoana, un animal, sau
chiar pe visator.
Este expresia unei puternice inhibitii care îl afecteaza pe visator sau un aspect
al sau. Ar trebui cautat acest aspect si cauzele afectiunii.

PAR
Daca acum cei mai multi barbati se tund scurt, nu a fost totde,\una asa, cel
putin pentru cei cu prestanta. Cu siguranta ca, la începutul epocii civilizatoare,
parul si barba erau rase din motive de igiena, din cauza paduchi lor. Dar un par
bogat este asociat ideii de frumusete si demnitate, fiind inconstient asimilate cu
razele soarelui, mai ales la cei blonzi. În acest sens mai ales, ni se prezinta sim-
bolismul parului în mituri, religii si ierarhiile sociale.
Krisna, în la Bhagavad Gita1, este numit «Kesava», adica «Cel cu plete».
Un imn închinat lui Apollon spune: «O, bunule Zeu, niciodata parul tau nu
va fi taiat si nu se va murdari, caci aceasta este rânduit din veacuri.» Drept urmare,
Febus-Apollon este reprezentat întotdeauna cu plete lungit si unduite, materia-
lizând stralucirea razelor de soare care lumineaza vesnic. Perucile «leoniene» din
timpul Regelui-Soare releva aceeasi idee, leul evocând astrul solar.
Conform mai multor legende antice, cele mai importante personaje aveau
parul auriu sau rosiatec, ca semn al naturii lor nemuritoare: Nisus, Didon etc. Daca
îsi taia parul, personajul devenea muritor. Anticii, înainte de a se îmbarca pentru o
lunga si periculoasa calatorie pe mare, îsi sacrificau parul lui Neptun. În Egipt,
copii faraonului se distingeau printr-o coada lunga împletita pe dreapta.
Taierea parului era semn de doliu la egipteni, greci, persi si evrei, sau îsi tur-
nau în cap cenusa sau tarâna. Se considera ca Isis însasi era cea care taia parul
femeii care trebuia sa moara.

1. Cap. 1Il-1.
 161

La evrei, «Nazirul», «cel promis Domnului» (barbat sau femeie), trebuia sa nu-si
tunda parul pâna la consacrare, în semn de devotiune fata de Yahve, a carui forta trebuia
sa se exprime prin el fara nicio opozitie, nici macar inconstienta 1• La consacrare,
«Nazirul», în timpul sacrificiilor, «îsi rade parul consacrat la intrarea în COltul Împacarii
si, luând parul de pe capul consacrat, îl anmca în focul de sacrificiu al împartasirii2».
«Taindu-i parul lui Samson, observa M.-L. von Franz, Dalila îl castreaza psi-
hologic, distrugându- i creativitatea, gândurile, ideile3.»
Iata cum comenteaza Jung acest episod din Biblie: la fel cum a procedat Isis
cu Ra si Omfal cu Hercule, Dalila «îl slabeste pe Samson taindu-i parul, deci razele
solare, lipsindu-l pe erou de forta sa. Aceasta femeie demonica din mit este, de fapt,
"Sora-Sotie- Mama", "femininul din barbat", adica inconstientul însusi, a carui
tendinta orientata diferit împiedica progresul constientului4». Acest fenomen apare
adesea spre mijlocul vietii, când constientului începe sa nu-i mai pese de
inconstient, însa aceasta dureroasa chemare la ordin permite uneori regenerarea.
Anticii, ca si primii crestini de altfel, sarbatoreau cu mult fast prima taiere a
parului la copii, în general cam spre sapte ani; copilul nu mai era considerat mic,
si era înscris în listele de stare civila.
Sfântul Pavel spune: «Este decent ca femeile sa se roage lui Dumnezeu cu
capul descoperit? Nu chiar natura va învata ca este o rusine pentru barbati sa poarte
parul lung, în timp ce pentru femei este o mândrie? Caci i-a fost dat ei ca voaI5.»
În legatura cu aceasta, Jung spune: «Chiar si azi, se obisnuieste ca femeile
sa-si acopere parul în biserica. Pâna spre mijlocul secolului XIX exista, în multe
locuri, în tarile protestante, obiceiul ca femeile sa poarte o boneta speciala (a carei
fonna s-a pastrat la bonetele diaconeselor) când mergeau duminica la biserica.
Aceasta nu din cauza barbatilor, ci pentru ca era posibil sa vina si îngeri la ceremo-
nial si puteau fi tulburati la vederea "coafurii" femeilor. Originea acestor consider-
ente se afla în povestirea din FACEREA, unde "fiii lui Dumnezeu" (îngerii) au dove-
dit o afinitate deosebita pentru "fiicele oamenilor" si nu si-au putut înfrâna
dorintele ... Acest fel de a-i vedea pe îngeri se potriveste cât se poate de bine atât cu
psihologia feminina, cât si cu cea masculina. Daca îngerii exista într-o forma oare-
care, atunci ei sunt intermediarii personificati ai continuturilor inconstiente care
vor sa aiba un cuvânt de spus6».

1. Numerii, VI-5.
2. Ibid .. VI-18.
3. Cf. FCF., p. 127.
4. M.A.S., p. 397 si 398.
5.1 Corinteni, XI-13 â 15.
6. R.C., p. 160.
 162

Parul mai poate simboliza gânduri si fantasme, deoarece creste din cap.
În Grecia, spune Esther Harding, prostitutia sacra din templele Cybelei a fost
înlocuita, în epocile târzii, «de sacrificarea de catre femei a parului, în locul virginitatii,
ramânând, totusi, în templu o noapte întreaga, în amintirea ritului original. 1»
La franci, principilor care nu puteau avea mostenitori li se radeau barba si
parul din cap (pentru a marca neputinta).
Pe vremea Merovingienilor, «regii purtau parul lung, pe care-llasau sa le cada
pe umeri, în bucle. Conform unei credinte raspândite la multe popoare din cele mai
vechi timpuri, parul purtat astfel este un receptacul al virtutii, conditia si semnul
legitimitatii lor ca regio De aceea un rege tuns nu mai este rege si îsi reintra în drep-
turi abia dupa ce-i creste iar parul. La Franci, oamenii liberi purtau si ei parul lung,
dar legat "în coada de cal". Capul ras era dovada servitutii: serbi, sclavi, învinse».
Musulmanii rad capul copilului între cinci si sase ani si-i Iasa doar Kutaia, un mot
în crestetul capului, centru vital important, sa le poarte noroc. În India, ascetul trebuie
sa poarte un mic coc care, alaturi de trident si blana de tigru, este atributul lui Siva.
Prin scalp, Galo-Romanii din epoca merovingiana, ca si amerindienii, îsi
condamnau dusmanul, deja mort, la cea mai grea degradare castratoare, prin asta
însusindu-si si principiul sau vital, pueterea falica si curajul. Asta însemna anihi-
larea sa definitiva. Cu cât un razboinic poseda mai multe scalpuri, cu atât era mai
renumit pent.ru curajul sau.
Zeul KairQs, al norocului, întâmplarii si momentului favorabil, era chel la
spate (dupa ce-a trecui, nu mai poti «sesiza momentul potrivit [prin par]»). Meduza
si Furiile aveau serpi în loc de par.
Aceasta rapida trecere în revista arata impOlianta atribuita simbolismului paru-
lui. «La nivel de simbol, scrie M.-L. von Franz, parul este o sursa de forta magica sau
"mana". Mesele de par pastrate ca~mintire se presupune ca tin legatura între indivizi
aflati departe unul de altul. Sacrificarea parului prin taiere este adesea semn de
supunere fata de o stare colectiva noua: o renuntare urmata de o renastere3.»
Acest aspect «magic» al parului mai apare la regi, considerati divinitatea pe
pamânt: se pare ca parul lor era considerat un fel de antena emisie-receptie care
permitea o comunicare permanenta cu di~'Oitatea. De aici si importanta aranjarii
parului într-o forma falica sau foarte abunctl;>ntala divinitatile asiro-babiloniene,
feniciene, egiptene etc.

1. E. Harding, Les Mysteres de la Femme, ac, p. 149.

2. C. Lelang, La Vie quotidienne en Gaule el l'Epoque merovingienne, Hachette, 1963, p. 138.
3. L.c.F., p. 214.
 163

În fine, sa mai observam ca, uneori, parul poate reflecta starea de sanatate:
parul moale, lucios si ondulat arata o stare fiziologica mai buna decât un par rigid,
cenusiu, rar, înspicat sau casant. Acest lucru se observa în cazurile de tulburari
hepatice, când parul este aspru si rebel.
În vise
La barbati
Parul evoca forma falica solara sugerând puterea virila. Vezi «FALUS»,pu-
terea de seductie a sexualitatii mas cu line si frumusetea viguroasa a «masculului».
Totodata, parul este asociat gândurilor involuntare, fanteziilor creatoare care
tâsnesc din cap. De fapt, parul creste cum vrea el, neîmblânzit si indisciplinat,
crescând ca niste «spice» capricioase.
La femei
Este unul din pricipalele sale puteri de seductie, expresie a feminitatii si
atractiei sexuale. Parul este podoaba naturala a femeii, care nici nu sufera de calvitie.
«Frumusetea cerului sunt stelele, a femeii este parul», spune un proverb italian.
Par blond sau auriu
Înafara tarilor în care oamenii sunt mai bruneti, zeii, zeitele si eroii au un par
blond sau auriu, de culoarea luminii solare, exceptie facând divinitatile htoniene
sau ale pamântului, precum Diana din Efes. Aceasta regula se pastreaza atât la
divinitati le greco-romane, cât si la cele germanice si scandinave. Apolion mai era
numit ti «Phoi'bos» = «Stralucitorul», «Xanthos» = «Blondul» sau «Chrysocomes»
= «cu parul de aur».
David este descris în Biblie ca fiind blond (în alte traduceri, rosu). Copilul
Iisus, Sfântul Iosif si Ioan Botezatorul sunt reprezentati blonzi, desi sunt evrei si
mediteraneeni.
În majoritatea cazurilor se poate spune ca parul blond spiritualizeaza ima-
ginea personajului din vis; el este «ceresc» pentru ca evoca lumina solara. Parul
blond idealizeaza imaginea, o «imaterializeaza», o face mai mult psihica decât fi-
zica. Aceasta în opozitie cu parul negru sau închis la culoare, mai «terestru», con-
cret si senzual, care «materializeaza» imaginea.
De exemplu, în visele femeilor, virilitatea maxima a animusului impersonal
(adica principiul lor masculin necorporal cufundat în inconstient) este reprezentat,
în general, cu forta maxima de expresie, printr-un om de tip nordic, mare, blond,
cu ochii foarte albastri (seninatate spirituala), care suscita o atractie dincole de cea
provocata de simpla sexualitate fizica.
În visele barbatilor, cu cât anima (adica principiul lor feminin necorporal
cufundat în inconstient) devine mai impersonala, cu atât se desexualizeaza, pentru
 164

a deveni sotia interioara si apare blonda cu ochi albastri.

Iar «Copilul Spiritual», atunci când apare în toata puritatea sa cea mai pro-
funda, se scalda în general în lumina foarte blânda a parului sau blond si visatorul
ramâne fascinat de intensitatea privirii sale albastre.
Par negru sau închis la culoare
Un astfel de par îi da personajului din vis un caracter obiectiv, material sau
senzual. lmaginea traduce toate posibilitatile instinctive animale, chiar erotice,
posibile între doua fiinte de sex opus.
Par rosu aprins
Aceasta culoare ce o aminteste pe cea a focului da personajului din vis un
caracter intens, «arzator» si uneori demonic. Isav «era rosu si peste tot paros, ca o
pielicica» 1, ca si David2, dar si Set-Tyfon, zeul egiptean al dezmatului.
Par alb
Parul alb evoca o vârsta înaintata si întelepciunea dobândita dupa o îndelun-
gata experienta. Este culoarea parului arhetipului Batrânului Întelept.
Chinezii spun ca Lao-Zi s-a nascut cu parul si sprâncele albe, dupa o gestatie
de optzeci de ani, de unde si porecla de «Copilul-Batrân» care i s-a dat3.
Iar «Fiul Omului» din Apocalipsa are «parul alb ca lâna alba si ca zapada4».
Extrem de rar apare în vis parul alb asociat ideii de degradare (de determinat
complexul pe care-l simbolizeaza).
Pierderea parului, chelirea
(-) Si la barbat, si la femeie aceasta imagine este resimtita ca pierdere a fortei
vitale si a puterii de atractie sexuala. La vârsta maturitatii: teama de batrânete. De
aceea, sentimentul este foarte dureros.
(+) Dar pierderea parului, dupa o îndelungata munca cu sine însusi, poate evoca
revenirea la starea de nou-nascut: o renastere care anunta o noua viata, regenerata.
A -si taia singur parul
Aceasta imagine subliniaza sacrificul vointei de putere, abolirea hegemoniei
eului în vederea regenerarii. Despre aceasta, Jung scrie: «Din cele mai vechi tim-
puri, parul ras era în legatura cu consacrarea, deci cu transformarea spirituala si cu
initierea: preotii lui Isis aveau craniul ras, iar tonsura5, stim prea bine, este o prac-
tica folosita si în zilele noastre. Acest simptom al transformarii poate fi explicat prin

1. Facerea, XXV-25.
2. J Regi, XVI-12.
3. Calificativul «zi» înseamna si «copil în scutece», si «întelept».
4. Apocalipsa, 1-14.
5. Raderea parului din crestetul capului la preotii catolici.
 165

ideea antica ca subiectul metamorfozei este un copil nou-nascut (neofitul, quasi

modo genitus) cu capul chel. În ritul primitiv al eroului, acesta îsi pierde complet
parul în timpul incubatiei, adica în timpul cât sta în pântecele monstrului, ca urmare
a caldurii de aici (caldura de incubatie). Acest obicei al tonsurii, bazat pe conceptii
foarte vechi, presupune, în mod firesc, existenta unui barbier ritual. Lucru intere-
sant, îl mai întâlnim pe acest barbier în alt "mysterium", cel alchimic, din "Noptile
Alchimice" din 1616. Dupa ce cu greu a reusit sa intre în castelul misterios, eroul
este asaltat de barbieri invizibili care-i fac un fel de tonsura. Si aici, raderea parului
însoteste în mod semnificativ initierea si procesul de transformare în generalI.»
Raderea parului unei persoane
Acest gest evoca ideea de subordonare, disciplina, ascultare (recrut, serb,
sclav etc.); umilire, degradare, rusine (prizonieri de razboi, femei care s-au prosti-
tuat cu inamicul etc.) si, uneori, vointa de renuntare, auto-pedepsire, penitenta,
ascetism (la catolici; la egipteni, hindusi etc.). Mai poate exprima si dorinta de a
aboli hegemonia eului si suprematia intelectului asupra ansamblului psihic.
Pieptanarea, spalarea sau aranjarea parului
Acest gest, pozitiv de regula, arata o ordonare a naturii fruste si salbatice a
visatorului. El «descurca» ceea ce era încurcat si incoerent în capul sau, ceea ce
usureaza constientizarea de sine si da un sens vietii.
Coafor, coafeza
Aceste personaje evoca dinamica inconstientului care-l ajuta pe visator sa-si
îmblânzeasca si sa-si disciplineze natura sa bruta. Adeseori, în vise, în acest rol
apare chiar analistul, care-l «spala pe cap» si-l ajuta sa-si puna ordine în psihic.

PAR si PUF
Vezi «PILOZITATE».

PÂNTEC
Printr-un eufemism, «pântec» denumeste sexul situat sub pântec.
Atunci când evoca digestia intestinala, pântecul ne aminteste si faptul ca în
intestin are loc absorbtia alimentelor prin suprafetele poroase cu care este prevazut.
De fapt, intestinul triaza alimentele, le retine pe cele care sunt propice
întretinerii trupului, face sinteza si arunca deseurile care, altfel, ar intoxica orga-
nismul. Astfel, din punct de vedere fizic, intestinul are acelasi rol ca inteligenta si
discemamântul în viata spiritului. Facând aceasta triere, intestinul aminteste de

1. R. c., p. 243 si urm.

 166

parabola samântei bune si a neghinei 1 sau de vânturatoarea rituala din misteriile

antice: trebuie eliminate elementele daunatoare si pastrate numai cele necesare.
Pântecul contine uterul matern, care la rândullui, protejeaza copilul pe tim-
pul gestatiei. De asemenea, pântecele animalelor, precum balena lui Iona, vor sim-
boliza Mama Teribila care înghite, sfarâma si dezmembreaza eul-constient al omu-
lui. Dar din maruntaiele lor matriciale se va produce regenerarea prin cea de a doua
nastere. (Vezi «NASTERESI RENASTERE»).
Din cauza ca viscerele din pântece nu se supun decât sistemului neuro-ve-
getativ, ratiune a si vointa nu au nici o putere asupra functionarii lor. Ele sunt asim-
ilate astfel pulsiunilor instinctive, în principal digestive si sexuale: «pântecul
înfometat nu are urechi», «ca un ghimpe în burta» etc.
Dependente cum sunt de sistemul nervos simpatic si para-simpatic, ele înse-
le tribut are inconstientului, pântecul si organele pe care le contine sunt puternic
supuse emotiilor, spasmelor viscerale, constipatiilor cauzate de crispare, dega-
jarilor diareice etc. De asemenea, se zice «face pe el» de frica.
La limita, pântecul va evoca materialismul senzual. Poti avea «ochii mai mari
decât pântecul», iar sfantul Pavel constata: «Astfel de oameni nu-l slujesc pe Domnul
nostru Hristos, ci pântecele lon>.2 Sau: «Dumnezeul lor este pântecele».3
Uneori, pântecul evoca lumea interioara, loc centrului spiritual: «Înteleptul se
complace în pântecul lui si deloc în ochiul lui, preferând interiorul exteriorului»
spune Tao din Lao-Zi.4
Pentru japonezi, Hara5, care înseamna «pântec», este centrul vital al omului.
A regasi unitatea primordiala, «starea de copilas» din Evanghelie6, sfâsiata, pe de
o parte, de constiinta rationala si discursiva, de eul cugetator, iar, pe de alta parte,
de pulsiile incoerente si pasionale ale sentimentului si sexualitatii, înseamna a
atinge starea «Hara».
Se realizeaza acest punct de echilibru - Sinele lui Jung - prin concentrare
asupra centrului de gravitatie corporala. În orice moment de ragaz, oricât de scurt,
japonezii îsi concentreaza atentia în Hara. Acest mod de a întelege semnificatia
centrului trupului si al sufletului a determinat idealul de frumusete al japonezului:
el va aprecia, înainte de toate, o oarecare predominare a pântecului, în egala masura

1. Matei, XIII-24.
2. Epistola lui Pavel catre Romani, XIV-18.
3. Epistola lui Pavel catre Filipeni, III-19.
4. Versetul 12.
5. Cf. Kalfried van Durckeim, Hara, curierul cartii, 1974.
6. Matei, XVlll-3.
 167

cu stapânirea de sine care exprima fermitatea. Un pântec voluminos (care sublini-

aza centrul de gravitatie veritabil, nu un pântec adipos) nu este deloc respingator;
maestrii de «sumo» (lupta japoneza) au întotdeauna burti imense, ceea ce nu-i
împiedica, în ciuda greutatii, sa dea dovada de o agilitate de pisica. Pântecul este
centrul fortei lor care este, în egala masura, forta fizica si spirituala; iar aceasta
stapânire spirituala exprima stapânirea de «Hara». În asa masura, încât unii maestri
de «sumo», care îsi stapânesc într-adevar «Hara», pot învinge fara sa faca apel la
forta musculara, numai cu ajutorul fortei transcendentale care emana din Hara.

jurare, Cel careînreuseste

chiar sa stapâneasca
fata mortii, Hara îsi
si nu se simte poate pastra
niciodata calmul
decazut, niciîn chiar
orice în
îmJ2.fe-
~ata
învingatorului. El devine «total», depasind tot ce bareaza calea «devenirii» sale. El
este «întreg». În japoneza, un asemenea individ este numit «Hara no aru trito»,
adica «omul care are pântec».
Se observa de altfel ca anumite reprezentari sculpturale sau picturale, atât la
romani cât si în goticul primitiv, accentueaza pântecul personajelor spiritualizate.
Prin acest simbol, pare ca individul se umileste 'pentru ca portile cerului sa i se
deschida datorita faptului ca este constient de slabiciunea eului sau si de atasamen-
tul senzual (pântecul) fata de lume. Acest mod de a sublinia pântecul parca ar vrea
sa spuna: «Nu as sti sa câstig cerul ocolind legile pamîntului».
În vise:
Evocarea pântecului pare sa se raporteze în principal la emotivitatea care tul-
bura psihismul; la planul instinctiv si vegetativ al existentei care actioneaza în afara
vointei si de care totusi trebuie sa tinem seama; mai rar, la o eventuala maternitate
de ordin psihic.
La femei, urmând asociatiile de idei, poate fi vorba de ciclu.

PENE
Penele apar relativ frecvent în mituri, religii si basme, unde evoca domeniul
aerului,- al impalpabilului, al subtilului, apartinând lumii ideilor, dorintelor, imagi-
natiei, intuitiei, inspiratiei.
Ideograma lui Su, zeul egiptean al aerului, este o pana de strut. Atributul si
ideograma lui Mât, zeita Adevarului si Dreptatii, este o pana, deoarece, la egipteni,
pana era considerata simbolul Adevarului. Întotdeauna, în Egipt au existat zei care
purtau pene mari ca podoaba a parului, pentru a sublinia caracterul lor solar: Amdn,
regele zeilor, sau Mantu, zeul razboiului, de pilda.
În epopeea babiloniana a lui Ghilgames, sufletele din infern purtau vestminte
de pene, ca si pasarile.
 168

În mitolgia azteca, pioasa zeita Coatlicu (<<ceacu raba tesuta de serpi»), pe

când se ruga într-o zi, a ramas grea dupa ce a primit pe pântec o coroana de pene
cazuta din cer.
Uneori, penele sunt asociate razelor de soare, precum cele ale pasarilor de
prada, mai ales ale vulturilor, care împodobesc parul indieni lor din America de
Nord. Tot la acesti indieni, dupa Levy-Bruhl, exista obiceiul de a adauga cuvântul
«pana» dupa un alt cuvânt atunci când vrea sa spuna ca este vorba de ceva care nu
exista decât la nivelul imaginatiei .
. Dupa Mircea Eliade, termenii de «savant cu pene» sau «gazda cu pene» îl
de~mneaza, în China, pe preotul taoist. «A urca spre cer în zbor» se spune în chineza
astfel: «Cu ajutorul penelor de pasare, a fost transformat si s-a ridicat ca nemuritor.»
Despre taoisti si alchimisti se credea ca au puterea de a zbura prin aer. Iar
penele de pasare reprezinta unul dintre cele mai frecvente simboluri ale «zborului
samanic» si sunt amplu atestate în cele mai vechi iconografii chinezesti ... Prin sim-
bolismul penelor, «greutatea este abolita, iar daca alchimistii chinezi si indieni,
yoghinii, înteleptii, misticii, ca si vrajitorii si samanii, sunt capabili sa zboare, ei nu
pretind a fi zei, ci traiesc "starea de a fi spirite", astfel depasind conditia umana1».
În basme, pana apare deseori, fie plutind pe sus, fie dusa de vânt, ca si cum
ar avea sarcina de a indica directia, tinând loc de intuitie, de duh, de mesaj divin.
În fine, «în Evul Mediu, când cineva se oprea dezorientat la o rascruce de
drumuri sau când nu stia ce sa faca, sufla într-un fulg si mergea unde mergea si ful-
gul. Penele, fulgii, reprezinta gânduri le, fantasmele, evocând pasarile. Ele sunt pur-
tate de vânt, adica de o inspiratie spirituala emanata din inconstient. A sufla într-un
fulg înseamna a lasa imaginatia sau gândirea sa zburde, pentru a permite inspirati-
ilor nascute din inconstient sa se manifeste dincolo de limitele rationalismului int-
electual. Deci pana este asociata suflului care vine din Duh2».
În vise
Penele apar în vise în foarte multe feluri. În general, simbolismul lor se refera la
inspiratie, intuitie, abstract, suflarii de duh. Pot condensa în imaginea aripii (vezi acest
cuvânt) sau a pasarii, adica «unor entitati psihice sau ale gândirii cu caracter intuitiv3».
Ca pasare, penele pot exprima «ideea-dorinta»4. Daca penele din vis
se-nvoalta, zburatacesc prin aer, atunci ele evoca, de regula, gânduri intelective si
intuitive intangibile care zburda în voia fanteziei.

1. Mircea Eliade, Mythes, Reves et Mysteres, OC, p. 133 il 140.

2. P si Al, p. 148-149.
3. JeF, p. 66,85 si 89.
4. MAS., p. 404.
 169

Uneori, visatorul se vede partial sau complet acoperit de pene. Acest fel de
vise apare mai ales la începutul unei analize si pare a arata faptul ca psihoterapia
banala va fi depasita si se va îndrepta spre o treapta superioara de constientizare.
Penele promit un avânt atranscendental. Vezi «A ZBURA».
În sens negativ, penele pot evoca ideologii sentimentale, fara miez si fara
minte, sau chiar un spirit frivol, usuratec, instabil, schimbator: «Ca un fulg purtat
de vânt, femei schimbatoare si fara cuvânt! ...» - spune cântecul.
«Fara aripi» exprima pierderea avântului de a lupta împotriva intemperiilor inte-
rioare si exterioare, dar si imposibilitatea de a zbura, de a se apara, de a se dezvolta.
Lipsesc mijloacele de aparare si atac, ceea ce îl fac sa fie «gol», adica extrem de vul-
nerabil si condamnat la inactiune. Ne mai gândim si la expresia «a-si lasa penele».
Fobia fata de fulgi este expresia unei aversiuni instinctive de a atinge sau de
a vedea fulgi în vânt. Aceasta hllburare nevrotica îsi are în general originea într-o
amintire traumatizanta din copilariete, dar poate fi, ca reactie, si repulsia fata de
propriile tendinte ale visatorului de a se pierde în abstractii imaginare, ideologice
si sentimentale.

PIELE
Pielea este foarte sensibila fizic (lovituri, raniri, îmbatrânire) si psihic
(roseata, paloare, dermatoze psihosomatice etc.). Unele animale, precum serpii, îsi
leapada pielea anual, în general primavara. De unde si expresia «îsi schimba
pielea». Gh. Adler presupune ca ~<primaexperienta a sugarului este în legarura cu
pielea proprie si, jucându-se cu corpul, învata limitele care-l separa de lumea
înconjuratoare. Este ca si cum cu ajutorul pielii - "cei patru pereti" sau "cercul cor-
pului" - ar forma un cerc magic, un fel de Mandala primordiala, care separa "sfera
eului" de "sfera non-eului" si în care eul face, din punct de vedere senzorial,
primele sale experienteI».
Pielea este limita dinre eu si non-eu; ea separa lumea interioara de lumea
exterioara. De aici si tema sagetii, a lancii, a ranirilor care strapung pielea, tema
care trateaza despre introversia falica îndreptata spre zonele obscure ale inconstien-
tului (simbolizat de corp), aceasta neputând avea loc desigur, decât prin suferinta.
Aici, rana este de ordin psihic si apartine temei «ranire a care vindeca». Vezi
«RANIRE».
În vise
Aluziile la piele trebuie interpretate în principal imagine a separarii dintre
intern si extern. Uneori, pielea evoca Persona - ahmci când defectele pielii sunt

1. Gh. Adler, La Dynamique du Soi în Le Disque Vert 1955, Bruxelles, p. 64.

 170

ascunse în spatele unei masti de farduri si alte artificii. Ciupiturile traduc enervarea,
emotivitatea exacerbata si constrângatoare: «îl manânca pielea», «a pune pielea pe
bat», «a-si iesi din piele», «a simti pe propria piele».
În fine, un personaj sau un animal din vis poate aparea jupuit. Vezi
«J UPUIRE».

PICIOARE (GAMBE)
Pe picioare ne tinem echilibrul, mergem, alergam, dansam, uneori si lucram;
s.a. Ele ne sunt necesare mentinerii verticalitatii, pentru a ne deplasa si pentru a
progresa. Vezi si «COAPSA».
În vise
Picioarele evoca echilibrul psihic si înaintarea evolutiva a visatorului, atât în
viata interioara, cât si în viata exterioara.
Accidentele, muscaturile, mutilarile si paraliziile care ating picioarele se
refera la instabilitatea generala, care inhiba sau chiar opreste atât bunul mers în
viata exterioara, cât si înaintarea evolutiva în viata interioara.
Vezi «LEVITATIE».

PICIOR
În mitologii, piciorul are un simbolism predominant falic. De aici fetisismul
pantofului, care capata astfel un simbolism sexual feminin: «a-si gasi un pantof
potrivit piciorului».
În China antica, soarele, cel mai important simbol yang, era deseori reprezen-
tat stând într-un picior.
«Rigveda numeste soarele "Soliped", iar într-o rugaciune amleana se cere ca
soarele sa-si puna piciorul pe fata celui care se roaga 1.»
Piciorul (masculin) care atinge glia (feminin) este un simbol frecvent în
mitologie si, dincolo de imaginea sexuala, acest gest evoca fecunditatea: genereaza
ploaia binefacatoare si chiar fiinte omenesti.
Picioarele evoca si stabilitatea caci pe ele ne sprijinim: în Apocalipsa, fiul
Omului are «picioare de arama2».
În plus, picioarele asigura deplasarea înainte, înapoi, lateral: în antichitatea
timpurie, soarele era deseori reprezentat cu raze terminate cu aripi sau cu picioare,
pentru a evoca mersul pe bolta cereasca.

1. M.A.s., p. 425.
2. Apoc .. 1-15.
 171

În contact direct cu solul, piciorul ne reaminteste de duritatile obiective ale

vietii, în opozitie cu iluziile ideologice subiective: «a nu fi cu picioarele pe
pamânt». Vezi «A PLUTI.»
Aflat la antipodul capului, care simbolizeaza supra-constienta în sânul careia
troneaza egoul, piciorul unui zeu sau erou este cel ranit când se asteapta cel mai
putin: batrânul Ra este ranit la picior de viermele veninos trimis de Isis, Orion de
scorpion, Ahile de sageata, Filoctet de sarpe etc. Eroul solar rus Oleg,
apropiindu-se de craniul unui cal cazut la pamânt, este muscat de picior de un
sarpe, iar atunci când Indra, transformat în soim, fura soma, bautura nemuririi,
paznicul îl raneste la picior cu o sageata. Aceste readuceri la ordine arata întotdeau-
na fragilitatea zeului sau eroului care se crede invulnerabil. Vezi «CALCÂI».
În fine, piciorul poate sugera un gest de umilinta: în India, vizitatorul sterge
praful de pe picioarele Risilor (<<Sfânt»,«Întelept»); Hristos spala picioarele apos-
tolilor sai 1, gest repetat în Joia Mare de catre demnitarii Bisericii, iar Ioan
Botezatorul spune ca nu este vrednic nici sa duca încaltamintea lui Iisus2.
În vise
Aluziile la picioare se poate referi la stabilitatea situatiilor în viata exterioara
sau în cea interioara, la miscarea înainte sau înapoi a evolutiei, confonn careia exista
progres, regres sau stagnare. Se mai poate referi la zona cea mai îndepartata de cap
(sediul rationalismului orb), de unde vin atacurile cele mai imprevizibile pentru in-
telectul marginit doar la câmpul constientei, si, rareori, la puterea energiei fali ce.
Afi in picioarele goale
(-) Traduce sentimente de nesiguranta. Te simti dezarmat, vulnerabil si
neprotejat când nu ai o încaltaminte în care sa mergi prin pietre, maracini, frig ...
Alteori este vorba de o umilire, de o înjosire: a merge în picioarele goale.
(+) Contactul direct cu pamântul, deci cu efluviile telurice si realitatea vietii
si a legilor sale: astfel, pentru a nu uita conditia omului, pozitiile din Hatha Yoga
se fac întotdeauna în picioarele goale, în India, pe o piele de animal, iar un proverb
chinez ne avertizeaza: «nu poti merge cu ochii la stele când ai o piatra în pantof.»
Mai rar, modestia, supunerea: Moise nu poate vorbi catre Yahve decât în
picioarele goale3, musulmanii se descalta înainte de a intra în moschee, asa cum fac
si hindusii la intrarea în templu sau când se înfatiseaza înaintea unui Risi, iar unele
ordine crestine sunt «desculte».

1. Ioan, XIII-S.
2. Matei, 1II-1l.
3. Iesirea, III-lS.
 172

A tropai, a topai, a calca în picioare

Visele în care apar astfel de miscari ale picioarelor nu sunt frecvente; poate
fi vorba de o aluzie fie la un dans ritmat (vezi «DANS»),fie un dispret total: «a calca
în picioare pe cineva». Uneori, a topai marcheaza o stare de nerabdare, «a sari în
sus de bucurie», sau de nervozitate, de iritare, «a da din picioare».
Jung mai noteaza ca anumiti pasi de dans ai primitivilor care sar pe loc «par
a fi ca un fel de repetare a "topaielii" infantile. Aceasta este în legatura cu mama si
cu sentimentele de placere, reprezentând totodata o miscare care apare înca din
viata intrauterina 1».
Picioare taiate
Indice al unei inhibitii total paralizante sau al castrarii. Vezi «PARALIZIE»si
«CASTRARE».
Picioare diforme
Vezi «DIFORMITATE».

PIEPT
În vise
Pieptul contine în principal plamânii si inima.
Daca în vise apare o aluzie la piept ca sediu al respiratiei, atunci e vorba, în
principal, de o angoasa sub forma de gâfâiala, înabusire, sufocare.
Daca pieptul este resimtit ca sediu al inimii, atunci sunt evocate sentimentul,
afectul, iubirea si celelalte manifestari emotionale, precum «bataile inimii», «tahi-
cardie», «eretism cardiac» etc. Vezi «Inima».
Legat de aceasta, sa observam ca, în vise, pieptul este simbolizat adeseori
prin îmbracamintea care-l acopera: pulover la barbati, pulover si bluza la femei.

a PIERDE si a REGASI
În vise, a pierde si a regasi înseamna «moarte si renastere»2, adica a muri
pentru a renaste.

PILOZITATE
Pentru om, sistemul pilos aminteste de pilozitatea animala. În plus firele de
par cresc unde, când si cum vor (pe picioare, în smocuri, femei cu barba etc.),
asemenea naturii brute, salbatice, nerafinate care exista întotdeauna în noi: «o saI-
baticiune». Aceasta aluzie atinge amorul propriu al omului civilizat, intelectualizat,

1. M.A.S., p. 520 si urm.

2. M.A.s., p. 570.
 173

moralizat. De aceea sistemul pilos, considerat impudic, este adeseori suprimat din
nudurile atiistice, înafara de barba si par.
În plus, calitatea sistemului pilos este un indicator de sanatate, si la om, si la
animale: parul suplu, lucios si abundent arata o sanatate mai buna decât cel rigid,
uscat si rar.
În fine, un barbat paros ca o gorila este foarte «masculin», în timp ce o femeie cu
par lung si delicat este considerata mai «feminina» decât cea tunsa scurt, «baieteste».
Grija de a se departa de natura animala o regasim la preotii unor religii.
Astfel, la buddhisti, atât calugarii, cât si calugaritele îsi rad parul de pe cap, si
sprâncene le, în timp ce, dupa cum relateaza Herodot, la egipteni, preotii si initiatii
se radeau pe tot corpul o data la doua zile si, totodata, se spalau de doua ori pe zi
si de doua ori pe noapte. Parul, ca si jegul, erau considerate impure, putând genera
paduchi, deci sunt total incompatibile cu statutul omului religios.
Legenda «Lânii de AUD>exprima sacrificarea unui exces de animalitate în
favoarea unei spiritualitati care se dovedeste greu de atins, deci nu un legamânt religios.
În Biblie, Isav, cel care, dintr-o pornire animalica, si-a vândut dreptul la
mostenire pentru un blid de linte, «era rosu si peste tot paros, ca o pielicical».
Hipiotii protestau, netunzându-se deloc, împotriva educatiei primite, excesiv
de civilizata si împotriva naturii animale.
În vise
Orice aluzie la sistemul pilos se refera la componenta noastra primitiva si
instinctiva care mereu are ceva de zis, mai ales daca o înabusim.

PITIC
Piticul este un personaj des întâlnit în basme si mituri.
La greci întâlnim Dactilii, sau Degeteii - fierari si învatatori ai lui Orfeu;
Cabirii (fii lui Vulcan, prelucrau metalele si prezidau Misteriile antice) Pigmeii
(ceva mai înalti de-un cot) etc.
În mitologia germanica, cei mai multi pitici sunt argintari sau ajutoare ale zeilor.
Într-un avatar, Visnu se schimba într-un pitic cu cap deJeu, pentru a-l învinge
pe Hiranyakayipu, un rege-demon foarte puternic.
În fine, Alba-ea-Zapada este ajutata de cei sapte pitici, iar ea se ocupa de
gospodaria lor.
Acesti pitici mitici, sau folclorici, au în general urmatoarele caracteristici:
sunt diformi, muncesc în mine, prelucreaza metalele sau pazesc comori îngropate
în pamânt; au mai întotdeauna o caciula tuguiata precum pileusul frigi an,

1. Facerea, XXV-2S.
 174

semanând cu un preput. Uneori, ca auxiliari ai zeilor, îi aflam în prejma unor uriasi

(vezi acest cuvânt), expresie a fortelor primitive ale naturii, tema pe care o regasim,
mutatis mutandis, în motivul biblic "David contra lui Goliat".
În vise
(-) În sens negativ, piticii pot exprima scaderea sau o insuficienta dezoltare
a unui element (de determinat), ceea ce s-ar putea traduce prin infantilism psihic
sau «micime», mediocritate de caracter si meschinarie în atitudinea fata de viata,
atât pe plan interior, cât si exterior.
(+) În sens pozitiv, simbolismul piticului este asemanator cu cel al «Celui
Neînsemnat sau Printul Prostanac»: amândoi sunt mici si mai întotdeauna prefacuti.
Ei reprezinta, totusi, activitatile creatoare fali ce care sunt active în iriconstient:
caciulita tuguiatape cap, sunt fierari sau pazitori ai comorilor. Vezi «FALVS».
Daca sunt asociati cu uriasii - pe care adesea îi domina - este pentru ca age-
rimea mintii poate domina înfricosatoarea forta bruta, impulsiva, nedesprinsa înca
de instinctivitatea primitiva elementara. Acest aspect al simbolismului piticilor face
ca, în mituri, sa reprezinte «puterile formatoare inconstiente»l, atât de dispretuite
de falnicul intelect constient.

PLAMÂNI
Vezi «PIEPT».

a PLÂNGE
În vise
A plânge în vis înseamna:
(-) Tristete, amaraciune, disperare.
(+) O puternica defulare a unei tensiuni emotionale greu de suportat2.
Tulburare în fata unei imagini frumoase, perfecte, «plenare».
În ambele cazuri, lacrimile pozitive ale visului provoaca un profund senti-
ment de usurare, de eliberare, de multumire.

a PLUTI
La figurat, a pluti marcheaza predominanta gândirii sau a fiintei pierdute în
abstractii, care se considera mai presus de orice. De unde si expresiile populare «a

fi plutitoD>, «a avea capul în nori», «fiinta aeriana».

1. P si AI., p. 250.
2. «Nodul în gât», care se mai numeste «globus hystericus» (<<nodulisteric»), se prodce atunci te tii sa
nu plângi.
 175

În vise
Visele în care visatorul sau un personaj din vis zboara sunt aproape în totali-
tate negative.
Se refera în general la o fuga din fata realitatilor vietii: «a nu fi cu picioarele
pe pamânt» sau la un refuz de a trai asa cum suntem. Totusi, Jung spune ca «"josul"
este pamântul realitatii, care exista si actioneaza indiferent de auto-înseIari. A fi în
contact cu realitatea acestui pamânt, a te lipi de "solul dur", se pare ca este extrem
de urgent, de o urgenta lesne de înteles daca stii ca oamenii din ziua de azi în gen-
eral au tendinta de "a pluti" putin deasupra nivelului lor reaJl».
De aceea, atunci când un subiect viseaza ca pluteste, simte, în ciuda nevrozei
sale, un fel de satisfactie apasatoare, deoarece el se linisteste momentan ocolind pro-
pria sa realitate, pe care refuza sa o recunoasca si se abandoneaza cu placere acestei
iluzii.
Daca un personaj din vis pluteste, trebuie gasit elementul pe care visatorul
încearca sa-I ignore în mod inconstient.
Vezi «A ZBURAPRINAER»,«ARIPI» si «PENE».

POST
Toate religiile, de la cele mai primitive pâna la cele mai evoluate, presupun
perioade de post.
Normanzii posteau înainte de lupta pentru a muri curati la trup si la sut1et.
Viitorul cavaler postea Înainte de a fi investit.
În Egipt, candidatii la misteriile lui Isis si Osiris trebuia sa posteasca cel putin
sapte zile. La Eleusis, aspirantii la misteriile lui Demeter, Core si Iahos trebuia sa
posteasca între sapte si noua zile Înainte de a fi admisi la ceremonii.
Spartanii si persii îsi antrenau copii prin posturi progresive prelungite pentru
a-i obisnui cu lipsurile si pentru a-i face mai rezistenti. La Delfi, Pitia, preoteasa lui
Apollon, nu putea consulta oracolul înainte de a posti 24 de ore.
Preotii azteci duceau o viata foarte austera, cu multe posturi. Buddhistii,
yoghinii si fachirii se supuneau unor posturi prelungite, în scopul purificarii.
În toata Biblia, postul apare ca purificator, implorator si meritoriu: este prac-
ticat În semn de doliu si pelmite obtinerea îndurarii divine.
Hristos, condus de Sfântul Duh în desert pentru a fi încercat de diavol, a pos-
tit 40 de zile si nopti si de 3 ori a respins ispita lui Satan2.

1. M.M., p. 122.
2. Matei, IV-I si Uffil.
3. Coran: Surate, If-179 si unn.
 176

Islamicii postesc în luna de Ramadan sau în luna a noua a anului Hegirei3,

abtinându-se de la orice hrana solida sau lichida, de la rasaritul pâna la apusul soare-
lui. Pelerinajul la Mecca este precedat de trei zile de post si Uffi1atde sapte zile de
post, iar sufitii ajung sa posteasca, chiar si în ziua de azi, patruzeci de zile. Mahomet
spunea: «Adevaratul credincios manânca pentru un stomac, necredinciosul pentru
sapte, întelepciunea si ratiunea nefiind potrivite cu un stomac prea-plin de mâncare.»
Catolicii tin patruzeci de zile de post înaintea Pastilor, înafara duminicilor, si,
de asel11l1e a, în timpul celor Patru Timpuri si cu ocazia vegheri lor la unele sarba-
tori. Ei practica «postul euharistic» înainte de Sfânta Împartasanie si un post partial
vinerea, ziua zeitei Venus, deoarece exista o legatura intima între stomac si
organele genitale.
În fine, animalele evoluate postesc atunci când sunt bolnave ar si-au rupl
vreun picior, pentru ca întreaga lor energie sa se mobilizeze pentru vindecare.
Pentru Jung, postul conduce la sacrificarea hegemoniei eului, fiind asimilabil
mortii dinaintea regenerarii. Prin post, «libidoul este constrâns sa devieze spre un
simbol sau spre un echivalent simbolic al Almei Mater, adica spre inconstientul
colectiv. Deci singuratate a si postul sunt, din cele mai vechi timpuri, mijloacele
obisnuite de sustinere a meditati ei prin care se ajunge la inconstient1». Vezi
«SINGURA TATE».
În vise
Aluzii la post apare rareori în vise. Când se-ntâmpla, este bine sa ne canal-
izan interpretarea în urmatoarele directii:
(-) Un avertisment al inconstientului: o stare în exces intoxica fie întregul
corp, fie un anumit organ (de determinat);
(+) O invitatie de a atenua suveranitatea egoului asupra întregului psihic,
pentru ca Sinele sa ia locul eului.

PRABUSIRE
A se prabusi înseamna a cadea, brusc, în toata masa sa.
În vise
Prabusirea apare des în vise.
Ea arata ca tot ceea ce a construit eul visatorului este considerat gresit,
Persona sa, inflatia sau simpla predominare a eului, supraconstiinta, iluziile sale
intelectuale sau sentimentale, dorintele nemasurate etc., se prabusesc pentru a face
loc reconstruirii unei personalitati obiective, tinzând spre totalitate. El trebuie «sa

1. M.A.S., p. 54.
2. ibid., p. 243.
 177

coboare din înaltimi»2 caci pe creasta nu se poate trai.

Visatorul nu poate cadea si mai jos, ci, de acum înainte, poate sa porneasca în
directia pori vita. Uneori, edificiul în care se afla visatorul este cel care se prabuseste.
Alteori, visatorul se afla pe o faleza înalta care se prabuseste, si se trezeste pe
fundul unei vai, imagine a «Caii de Mijloc», sau pe malul marii, imaginea
inconstientului colectiv impersonal.
Tema prabusirii se înrudeste cu cea a «Catastrofei Cosmice».

a PRIVI ÎN URMA
A privi în urma este o tema care poate fi buna sau rea.
(+) Uneori, de pilda în psihoterapie, este necesar sa privesti în urma. Este
vorba, în acest caz, de o regresie pozitiva deliberata, pornita din hotarâre a de a
înfrunta si de a privi în fata problemele legate de parinti. Aceasta privire în trecut
permite reducerea fixatiilor inconstiente legate de familie, mai ales de mama, atât
fizice cât si arhetipale, în care familia este expresia «Paradisului Pierdut».
Aceasta «privire în urma» este astfel un act voit, care se deosebeste total de
«fuga înainte» ca refuz de a recunoaste puterea atasamentelor infantile.
(-) Dimpotriva, «a privi în urma» are un sens negativ în multe texte mitologice.
În Biblie, femeia lui Lot, care s-a-ntors pentru a privi distrugerea Sodomei,
desi Iahve le interzisese, a fost prefacuta în stâlp de sareI.
La greci, mitologia spune ca Orfeu a coborât în Hades în cautarea sotiei sale,
Euridice, omorâta de muscatura unui sarpe. Pluton si Proserpina au cazut de acord sa
i-o înapoieze cu conditia ca ea sa-I urmeze, iar el sa nu se-ntoarca s-o priveasca nici
macar o data, pâna ce ajung înapoi, pe pamânt. Dar Orfeu n-a putut rezista tentatiei
de a o privi pe Euridice înainte de a iesi din Infern. Astfel a pierdut pentru totdeauna
ceea ce iubirea lui reusise sa smulga mortii. De atunci, Orfeu a dus o viata de restriste,
prada disperarii, pâna când a fost sfâsiat în bucati de femeile trace, refuzate de el.
În Japonia exista un mit identic, dupa cum citeaza Jung din Frobenius,
«Izanagi, Orfeul japonez, îsi urmeaza sotia în Infern si o roaga sa revina. Ea e de
acord, însa îi cere: "Sa nu încerci sa ma vezi!" Izanagi atunci îsi aprinde piaptanul,
adica o forta luminoasa falica, si astfel îsi pierde sotia. În locul "sotiei", adauga
Jung, putem pune "mama, anima, inconstient"2».
Un text anonim tibetan subliniaza acelasi lucru: «Lung si obositor este dru-
mul pe care-l ai în fata, o, discipol. Un singur gând din trecutul lasat în urma te va
face sa cazi si va trebui sa iei urcusul de la capat. Omoara în tine orice amintire a
1. Facerea, XIX-26.
2. M.A.S, p. 566.
3. Calea tacerii, Ed. Adyar, 1958, p. 25.
 178

trecutului. Nu privi în urma sau vei fi pierdut3.»

Unui discipol care, înainte de a-l urma, i-a zis «Îti voi urma, Doamne, dar întâi
îngaduie-mi ca sa rânduiesc cele din casa mea», Iisus îi raspunde: «Nimeni care pune
mâna pe plug si se uita îndarat nu este potrivit pentru împaratia lui Dumnezeul.»
Iar altuia, care mai întâi vroia sa-si îngroape tatal înainte de a-l urma, îi
spune: «Urmeaza-ma si lasa mortii sa-si îngroape mortii2.» Ceea ce vrea sa spuna
ca trecutul este mort si ca degeaba ramâi cu privirea fixata asupra lui.
Sub alt aspect, interdictia de a privi în urma poate aparea sub forma întunericului
care te împiedica sa patrunzi un mister. Este cazul iubirilor nocturne dintre Eros si Psihe.
Invitatia arhetipala de «a-si parasi parintii» respecta acelasi principiu, caci
orice fixatie pe familie si pe ceea ce evoca ea ne trage în urma.
În vise
Privitul în urma poate fi negativ sau pozitiv, conform contextului visului,
asociatiilor de idei si afectelor.
(+) Privitul în urma este pozitiv atunci când urmareste o regresie salvatoare.
Aceasta înseamna ca, în loc sa fugim si sa refulam tenacele fixatii parentale sau
anumite evenimente retrospective penibile, avem curajul de a ne întoarce privirea
spre trecut si de a contempla fata în fata aceste probleme pentru a le de-dramatiza,
a le reduce si pentru a ne elibera de ele. «Priveste în urma, spune Jung, fa o regre-
sie si acesta va fi începutul separarii de tinerete3.»
(-) Privitul în urma este negativ daca exprima în principal imposibilitatea
degajarii de Mama-inconstient, sursa paralizanta (asemenea Meduzei) a nostalgiei
paradisului pierdut.
Jung considera ca acest «regret dupa Mama, aceasta privire în urma catre sursa
este înnascuta în fiecare» si adauga: «Pentru cel care priveste în urma, lumea si chiar si
cerul înstelat sunt înca Mama aplecata asupra lui si care-l învaluie de pretutindeni4.»

sentimente de PUDOARE
Vezi «GOLICIUNE»si «organe SEXUALESI SEXUALITATE».

PUTREZICIUNE
Trupul e sortit sa putrezeasca pentru ca, spune FACEREA, suntem «pamânt si
în pamânt ne-ntoarcem5». Dar din acest «pamânt» se vor naste cei care vor cuceri

1. Luca, IX-61.
2. Matei, VIII-2I.
3. M.A.S., p. 674.
4.Ibid.
5. Facerea, IlI-19.
 179

«pamântul» si tot asa la nesfârsit.

O învatatura ermetica arata ca tot ce traieste pe pamânt este tinut în stricaci-.
une de «Providenta Adevarului» si asa va fi pentru totdeauna. «Fara stricaciune nu
ar exista creatie si aceasta stricaciune este necesara pentru ca fiintele sa se poata
naste din nou. De fapt, ceea ce se naste trebuie sa piara, pentru a nu se opri nasterea
fiinte lor. Sa stii ca aceasta este prima cauza aparenta a nasterii fiintelor.»
În mitologie, a patra zi dupa ce s-a nascut, Apollon si-a razbunat mama
ucigând monstrul Python 1, pus, din gelozie, de Hera, s-o urmareasca peste tot. El
si-a muscat victima de picior, spunându-i: «Putrezeste acum, pe loc». Ori, în
greceste, «pytho» vine din verbul «puthein» = «a putrezi». Monstrul, un fel de
dragon femela, a fost jupuit, pielea sa acoperind trepiedul pe care statea «pitonisa»
din Templul lui Apollon din Delfi când îsi spunea oracolele2.
În alchimie, Opus nu poate fi realizata decât trecând prin putreJactio care
permite, prin descompunerea elementelor, sa se revina la massa conJusa initiala
pentru a împlini «lucrarea» pornind de la elementele ramase sanatoase în psihe3.
În vise
Putrezirea în vise aminteste de eternul ciclu al mortilor, al nasterilor si
renasterilor. Vezi «MOARTE» si «NASTERESI RENASTERE».
Simbolismul sau poate fi asemanat cu cel al gunoiului de grajd din care iese
noua recolta.

1. Reptila monstruoasa nascuta din vasul lasat pe pamânt de apele potopului.

2. Prin stralucirea sa, constiinta luminoasa zdrobeste fortele întunecate ale inconstientului.
3. Cf. P si Al., p. 137.
 180

R
RANIRE
Tema ranirii si, în principal, a ranii care vindeca, o regasim în toate mito-
logiile. Centaurul Chiron, medicul si învatatorul zeilor, avea o rana incurabila. Tot
asa si Asclepios, zeitate a medicinii. Mahaon, fiul lui Asclepios, era considerat
chirurg, deci în mod clar cel care raneste pentru a vindeca. Dupa unele legende,
Hercule, cel care alunga epidemiile, era epileptic si nu ajunge nemuritor decât dupa
ce este ars de tunica lui Nessus. Sulita lui Ahile, ca si cea din legenda Graalului,
avea dubla functie de a rani si de a vindeca. Longinus strapunge coasta lui Hristos,
eliberând apa si sânge si din care va curge o noua viata1• Sfânta Teraza de Avila
vorbeste de o sageata ucigasa «care da viata»2.
Mitologema ranii incurabile are diverse semnificatii: ea este simbolul sacri-
ficiului pe care îl reprezinta iesirea din starea de inconstienta maternala pentru a
înfrunta viata: Riscul de a ceda tentatiei de a reveni în acea stare ramâne în conti-
nuare, caci aceasta rana nu se va cicatriza niciodata. Este rana tabu-ului incestului.
Rana mai are ca urmare si faptul ca doar cel care a suferit, cu sufletul si
trupul, este într-adevar în stare sa-I înteleaga pe ce aflat în suferinta (cel mai bun
paznic de vânat este un fost braconier!)
În fine, ea mai arata si în ce masura dureroasa «contaminare psihica» îl poate
atinge si pe terapeut, dar acest lucru este necesar întrucât îl ajuta în conducerea te-
rapiei. «Nu este o greseala daca medicul se simte atins oricât de profund de starea
pacientului sau; nu poate vindeca decât în masura în care el însusi este ranit:
mitologema greaca a medicului ranit exact asta vrea sa spuna3.»
Vezi si «A SCHIOPATA»
În vise
Rana poate avea sensuri foarte diferite. Uneori se refera la loviturile provo-
cate de evenimentele vietii exterioare; putem fi raniti în afect, sentimente, onoare,
mândrie, aspiratii esuate, în sensibilitatea noastra profunda - ceea ce ne face sa ne
fie foarte rau.

1. M.A.S., p. 704, note 215.

2. Sainte Therese de !'Enfant Jeslis, CEuvres completes, Seuil, 1949, p. 1530.
3. G.P., p. 239.
 181

o atitudine, o functie, un complex complet diferite de starea noastra actuala

de constienta pot fi resimtite ca o ranire. Sa luam un exemplu: un subiect foarte
rational poate fi atacat si ranit de un animal, care este imaginea unui instinct rau
trait; un subiect cu o morala prea ascetica poate suferi o ranire din partea unei imag-
ini ilustrând violenta Umbrei; un subiect orgolios poate fi ranit, fizic sau moral, de
imaginea unui personaj neînsemnat; etc ..
Uneori suntem terorizati de un simbol maternal (care nu este imaginea
mamei personale). Asta pentru ca rana provenita de la tabu-ul incestului nu s-a
videcat înca. Tabu-ul poate, dupa Jung, «sa-I lipseasca pe barbat de siguranta plina
de speranta a copilariei si a primei tinereti, de întreaga activitate instinctiva
inconstiena care-i permite copilului sa traiasca sustinut de parintii sai, fara ca nicio
responsabilitate sa-I copleseasca 1».
În fine, poate ca cel mai frecvent, rana din vise este expresia acelei suferinte nevro-
tice care ne conduce la «vindecare», adica la constientizarea de sine care ne îndruma spre
individuatie. «Nu e vorba de a vindeca nevroza, ci ea ne vindeca pe noi2.»
Ranirea în vis, ca imagine a propriei noastre suferinte, ne determina sa ne
întrebam, sa reflectam si sa acordam atentie problemei interioare, încercând sa-i
întelegem semnificatia:« de ce?», «în ce scop?»
Iata de ce Gh. Adler a putut sa scrie despre cei din antichitate: «Pentru ei,
orice boala era rezultatul unei interventii divine, drept care nu putea fi vindecata
decât de Dumnezeu sau de ceva divin3. În felul acesta, medicul divin era si boala
si vindecare, ba chiar putem spune ca vindecatorul divin - ca sursa a suferintei -
era el însusi bolnavul, ranitul sau persecutatuI4.»
N.E.: E de la sine înteles ca, pentru o buna interpretare a visului, trebuie sa
tinem seama de zona de pe corp afectata de rana, cât si de felul ranirii, caci vinde-
carea vine din acelasi loc.
Vezi si «ARSUR.4.»,«ÎMPUNSATURA DUREROASA» si «Soc SI LOVITURI».

RAPIRE
Vezi «A FURA».

RÂS
Sugarul nu râde pâna când împlineste câteva luni; înca se afla în starea
paradiziaca a inconstientei totale. Înteleptul Lao-Zi spune, vorbind despre sine însusi:
1. MAS., p. 392.
2. G.P., p. 203.
3. Adica fortele inconstientului.
4. În Disque VerI, 1955, p. 77.
 182

«Eu doar ramân în pace, netulburat,

Ca un copil care înca nu a râs1.»
Multi oameni «folosesc râsul, scrie M.-L. von Franz, pentru a se apara de
viata. Este o trasatura caracteristica a personalitatilor nevrozate si disociate ca,
atunci când se simt implicate si când destinul îi asteapta sub forma unei implicari
emotive, sa fuga printr-o gluma eleganta prin care dau o turnura usurateca si
amuzanta situatiei2.»
Chiar si atunci când nu este expresia unui mecanism maniac de aparare, râsul
poate fi provocat de un «dezechilibru nervos» necontrolat care provoaca, ca reactie,
un fel rictus crispat si jenant, atunci când te simti, de pilda, intimidat sau ridiculizat,
când ai trac, când esti îngrozit, sau într-o situatie periculoasa, sau când e vorba de
o emotie prea puternica pentru a putea fi asumata.
Poti «pufni» într-un râs nestapânit, sanatos si comunicativ, tocmai atunci
când tensiunea nervoasa a ajuns la limita în timpul unei ceremonii solemne, la o
înmormântare, în prezenta unui personaj important, tocmai atunci când ar trebui sa
ai cea mai serioasa atitudine.
Râsul ne permite sa ridiculizam nenorocirea altuia, care ne-ar distruge daca
am fi în locul lui. Râdem în gluma de încornorati, de bâlbâiti, de mitocani, de
palavragii, de cei neîndemânateci, de betivi, de gafele altora si de ratati. Este un
mod inconstient de a spune: «Eu niciodata nu voi fi asa!» sau «Asa ceva nu mi se
va întâmpla mie!» Este râsul «homeric» din Iliada, al zeilor care se prapadesc de
râs când sarmanul Hefaistos este înselat de Afrodita cu Ares.
Râsul poate face sa cedeze brusc mânia, severitatea, gravitatea, austeritatea.
Râsul poate fi reactia la o exasperare nervoasa care altfel ar fi avut repercusiuni psi-
hologice, mergând de la plâns pâna la relaxarea sfincterelor, trecând prin tuse, sug-
hit, sufocare etc.: «a se tavali de râs», «a crapa de râs», «a râde pâna la lacrimi», «a
muri de râs».
În fine, se spune ca un râs sanatos, natural, este mai mult decât necesar omului
normal, ba chiar ca a râde este un semn de sanatate morala. Râsul sanatos ne salveaza
din micile tensiuni psihice, altfel epuizante, care ne întâmpina la tot pasul: «Ziua cea
mai inutila din viata ta este cea în care n-ai râs deloc», ne spune Chamfort3.
Cei care nu stiu sa râda sau cei care râd necontrolat nu stiu sa foloseasca cel
mai natural catarsis. «Oamenii care nu râd niciodata nu sunt deloc seriosi», spune
A. Allais.

1. La Voie el sa VerlU, O.C., Vt nr 20.

2. A.o.A., p. 83-84.
3. Chamfort, Maximes el Pensees, GalJimard.
 183

De observat ca a râde nu e totuna cu avea simtul umorului.

În vise
Râsul apare destul de rar în vise si poate avea o semnificatie buna sau proasta:
(-) Scoate la iveala latura diabolica, distructiva, agresiva, batjocoritoare,
impertinenta, dispretuitoare a unui personaj a carui semnificatie trebuie determinata.
(+) Marcheaza o destindere importanta pentru ansamblul psihic al visatoru-
lui. Traduce o brusca descarcare care elibereaza de o încordare psihica, a carei orig-
ine trebuie cautata. În general, acest «catarsis» produce visatorului o profunda
usurare, caci un conflict între forte contrarii tinde sa se armonizeze, în loc sa dea
nastere unui tensiuni insuportabil de apasatoare.

REGULA
Vezi «MENSTRUATIE».

RENASTERE SAU A DOUA NASTERE

Vezi «NASTERESI RENASTERE».
 184

s
SALIVA
«Conform conceptiei primitive, saliva este substanta care contine Mana pro-
prie, forta vitala salvatoarel.» În aceasta optica, saliva poate fi comparata cu Sperma
creatoare tâsnind din Falus, adica forta creatoare a Principiului Masculin. Deci ea este
«substanta sufletului» în stare sa dea viata, «licoarea de jad» a chinezilor.
Sub forma sa negativa, aceasta putere este folosita în vraji, sau în a scuipa în
fata pe cineva, ca si cum încarcatura sa magica ar creste în nocivitate.
Pe de alta parte, scuipi în semn de dispret când treci pe lânga cineva, pentru
a-l umili. Astfel, marii preoti ai sanhedrinului si soldatii l-au scuipat în fata pe Iisus
în semn de umilire2.
Din tarâna si saliva a facut Isis viermele veninos care l-a muscat de moarte pe
Ra, vechiul soare, pentru a-l reînnoi sub forma lui Horus. Conform unei legende din
Heliopolis, zeul egiptean Atum, zeu al soarelui de asemenea, al carui nume înseam-
na «a nu fi» si «a nu fi deplin» (precum soarele, în drumul sau) s-a zamislit singur,
apoi a "scuipat" doua divinitati: zeul Su (care proptea cerul) si zeita Tefnet (zeita
ploii), apoi i-a zamislit pe Geb (Cerul) si pe Nut (Pamântul) care, la rânduI lor, i-au
avut ca fii pe Osiris si Set, iar fiice -lsis si Neftis, din care au iesit toti oamenii.
În Noul Testament, Iisus vindeca un surdo-mut bagându-i degetele în urechi
si punându-i saliva sa pe limba3, pe un orb din Betsaida, scuipând în ochii lui si
punând mâinile peste e14, si pe un orb din nastere: a scuipat jos si i-a uns ochii cu
tina astfel formata5.
Biserica permite unei mame care nu are niciun preot prin preajma sa-si
boteze copilul facând o cruce, cu scuipatul ei, pe fruntea copilului.
Sarutul pe gura, unindu-se salivele, este o vraja de dragoste.
În vise
Saliva apare destul de rar în vise si se pare ca face aluzie la sperma.

l. M. v., p. 307.
2. Matei, XXVI-67 si XXVII-30.
3. Marcu, VII-23.
4. INd., VllI-23.
5. Ioan, lX-6.
 185

SARCINA FALSA
Vezi «NASTERE».

a SARI PE PAMÂNT
În vise
Destul de des, visatorul, sau un personaj, un copil sau un animal oarecare,
sare pe pamânt dintr-un loc atât de înalt, încât pare ca se va zdrobi de pamânt.
Astfel de imagini sunt însotite de o stare de teama, dar cel mai adesea saritura îi
reuseste fara cel mai mic risc.
Aceasta tema arata ca visatorul traieste prea departe de bazele sale instinctive
fundamentale. Poate fi prea intelectual, prea egocentric, prea conventional (Persona),
prea spiritualist, prea sistematic sau chiar sa-si fi dezvoltat în mod unilateral doar una
dintre cele patru functii psihologice: gândire, sentiment, senzatie, intuitie.
Trebuie «sa coboare de la înaltimea sa»l si sa revina la bazele sale solide, pe
pamântul fenn, adica la inconstient, în care sunt înscrise destinul sau si legile vietii.
Uneori, fiinta care sare pare a se zdrobi de pamânt. De regula, imaginea nu
semnifica un periculol, ci traduce socul emotiv care poate rezulta din aceasta relu-
are de contact, mai mult sau mai putin brusca, cu realitatea obiectiva.
Vezi «AMETEALA»,«CADEREÎN GOL» si «LOVITURISI CIOCNIRI».

SARUT
A saruta înseamna a atinge cu buzele o persoana, un animal sau un lucru, în
semn de afectiune, împacare, cinstire.
«Saruta-ma cu saruturile gurii tale», spune sotia din Cântarea Cântarilor2.
Primii crestini - pe când înca nu se oficia liturghia - se adunau sa ia masa
împreuna - agapele, unde frângeau pâinea si-si dadeau sarutul pacii.
Sarutul mâinii era dat de catre vasal superiorului sau, regelui, reginei; astazi,
se saruta inelul episcopului, pe cel care primeste ordinul Legiunii de Onoare si,
uneori, mâna doamnelor. Sarutul, stând în genunchi, al picioarelor cuiva este semn
de umilinta sau iertare (Sarutul picioarelor regelui Persiei, al statuii Sfântului Petru
din Roma), iar cu ocazia înmânarii mitrei de cardinal, acesta saruta mâna si piciorul
papei, apoi îi îmbratiseaza pe ceilalti cardinali. Cea mai grava tradare este, pe de
alta parte, evocata de «sarutul lui Iuda»3.

1. MM, p. 122.
2. Cântarea Cântari/ar, 1-1.
3. Matei, XXVl-47.
 186

Din punct de vedere sexual, sarutul excita zonele erogene si pare a decurge
din actul de nutritie în sensul ca ar vrea sa-I absoarba, sa-I asimileze pe cel drag,
pentru a-l poseda mai bine: «a devora cu sarutari». Ceea ce-l face pe Jung sa spuna:
«Sarutul provine mai degraba din actul de nutritie, decât din sexualitatel.» «Te
manânc!» - spui celui drag. Vezi «A MÂNCA.»
În vise
Trebuie sa tii seama de contextul visului si de afecte pentru a determina daca
sarutul este un act de iubire, de respect sau de tradare.

SÂNGE
Sîngele este lichidul vital prin definitie, a carui circulatie scapa controlului
constientului. De aceea, este aureolat de o anumita putere magica asociata ideii de
profund mister al vietii si de secret al ei. Fluxul sau însufletitor porneste din inima
si revine în inima, ea însasi centrul vital al fiintei, care ritmeaza existenta prin pul-
satiile sanguine. Deci sângele va evoca dinamismul vietii si, eventual, sacrificiul,
la fel de bine ca si sufletul, samânta spirituala sau demonica care se manifesta în
interiorul trupului.
Sângele, ca expresie a dinamismului vietii exaltante, pasionate, ametitoare,
debordând de emotivitate si bucurie, a dus la reprezentarea lui Dionisos într-o
manta rosie stralucitoare. Dar acest rosu sângeriu mai era si culoarea lui Marte,
zeul razboiului, al curajului, pasiunilor, pulsiilor brutale. Intreprinzatorul Marte
lupta pentru cauzele drepte, dar are ca fii Teroarea si Teama.
Când suntem dominati de pulsiuni pasionale spunem ca «fierbe sângele în
vene», iar nervozitatea, mânia, furia ne fac «sa vedem rosu înaintea ochilor» sau sa
«avem ochii rosii de mânie». Spunem atunci ca suntem «apucati» si ca «nu ne mai
recunoastem», iar sângele Începe sa curga.
Multi primitivi, evreii de asemenea, refuza sa manânce animale chinuite
înainte de a fi omorâte, prin strangularc, de pilda, caci le-ar dauna incorporarea bes-
tialitatii astfel stârnie. Sufletul lor trebuie mai întâi eliberat, pentru ca sa nu ramâna
decât carnea ca hrana. Astfel, în Facerea, Iahve l-a oprit pe Noe sa manânce carne
amestecata cu sânge: «Numai carne cu sângele ei, în care e viata ei [sufletul] sa nu
mâncati2», interdictie reînnoita de Moise3, iar pentru alchimisti inima si sângele
erau sediul sufletului4.

1. M.A.S., p. 678.
2. Facerea, rX-4.
3. Levitic, XVII-IO.
4. P si Al., p. 361 si 437, nota nr 63.
 187

Sângele mai evoca si ideea de ereditate (<<sângenobil»), iar o analiza a sân-

gelui poate stabili patemitatea (<<voceasângelui»). A injecta sânge poate presupune
si a injecta totodata calitatile si viciile acelui sânge (<<arenu-stiu-ce în sânge»; este
«pur-sânge»; are «sângele fierbinte»; are «sânge albastru»).
De notat ca starea psihica influenteaza sângele: la nivel psihosomatic, apare
uree în sânge sau dificultati spasmodice ale circulatiei (a avea «sânge bun» sau
«sânge stricat»; «i-a înghetat sângele în vene»).
Sângele poate fi asociat ideii de fecunditate. Astfel, sacrificii sângeroase
-omenesti sau animale - sunt închinate marii Zeite Mame, pentru a o îndupleca sa
acorde fertilitate, în traditiile din India, America, estul mediteranean, Nordul
Europei etc. Sângele este, deci, un factor magic de fertilitate asigurat de Terra, iar
acest instrument magic se afla în mod absolut sub stapânirea elementulUI feminin.
Dar, în toate traditiile aproape, sângele este în primul rând vehicolul spiritu-
lui, care actioneaza în noi fara stirea noastra, dupa cum nici circulatia sanguina nu
se supune vointei. Sacrificând taurul si lasând sângele sa curga, Mitra elibereaza
spiritul (constiinta superioara) aflata în stapânirea fortelor brutale ale inconstientu-
lui, iar mitul lui Pegas nascut din sângele Meduzei decapitate are acelasi sens 1.
Sub forma de vin, preotul consuma sângele lui Hristos, adica sufletul sau, în timp
ce pâinea este trupul sau. În Evul Mediu, Sfantul Graal era un vasul de smarald din care
Hristos si discipolii sai au baut la Cina cea de Taina si în care Iosif din Arimateea a
strâns sângele pe care centurionull-a facut sa curga din rana lui Iisus crucificat.
Sub alta forma, sângele ca receptacul al spiritului apare în legenda lui
Siegfried care, bând sângele balaurului, ajunge sa înteleaga limbajul pasarilor si sa
stabileasca o relatie aparte cu natura, dobândind o cunoastere cu totul exceptionala;
dupa asta, o elibereaza pe Brunhilda si intra în stapânirea comorii. În plus, bând
sângele balaurului, eroul îi absoarbe sufletul si realizeaza unirea contrariilor.
Sângele este asociat ideii de suflet, iar acesta e focul interior (rosul-foc) care
purifica si însufleteste.
Vedem acum ca sângele varsat nu înseamna doar cruzime, razbunare si crima,
el evoca si sacrificiul, cum este cazul lui Mitra, care astfel îsi asigura regenerarea, sau
cel al lui Hristos, care astfel rascumpara pacatele omenirii. În ambele cazuri, sângele
varsat reprezinta suferinta acceptata în scopul obtinerii fecunditatii spirituale.
În vise
Atunci când în vise «este vorba de sânge, situatia este serioasa si orice alibi
usuratec este riscant», spune Jung2. Trebuie sa ne punem întrebarea ce greseala

1. «Starea de inconstienta este apropiata de animalitate», spune Jung (R.A.J., p. 58).

2. H. D. A, p. 394.
 188

grava am comis, pentru a întelege din ce cauza suferim sau vom suferi, sau, în
functie de situatie, ce sacrificiu ni se cere.
Uneori, imaginea sângelui nu este însotita de durere pentru ca rana pe care o
evoca înca nu este constienta. Este cu atât mai grav acest lucru, deoarece înseamna
ca are un mod de viata, prea bine pusa la punct de catre un constient foarte activ si
riguros, care îl tine ascuns în cele mai profunde straturi ale inconstientului personal.
Sângele din vis va putea fi negativ sau pozitiv si va simboliza:
(-) în sens negativ:
o Un traumatism psihic foarte profund care l-a ranit dureros pe visator;

o O suferinta pe cât de puternica, pe atât de ascunsa, provenind dintr-o

greseala grava fata de Lege si care-l tulbura periculos;
o Pulsii sado-masochiste care-l chinuie pe visator;
o O pierdere a substantei vitale, a libidoului (astenie, psihastenie), a carei
origine trebuie cautata;
(+) În sens pozitiv:
o O dureroasa renuntare la vechea personalitate, o suferinta sacrificiala, mai
mult sau mai putin acceptata, care-l revitalizeaza atât din punct de veder~ psihic cât
si spiritual. În aceeasi idee, primitivii vopsesc în rosu cadavrele pentru a-i face sa
renasca printr-un sânge nou 1.
o Uneori, mai rar, un flux vital, o noua forta care inunda fiinta si-i da un

entuziasm de a trai plenar viata (<<3 avea sânge în vene», «a insufla un sânge nou»).
A scuipa, voma, urina sânge sau a avea diaree cu sânge
(-) Vis foarte prost care indica o pierdere a substantei psihice sau a fortei psi-
hice printr-o mare suferinta.
(+) Mai rar, aceasta imagine arata ca scapa de o durere psihica intensa pen-
tru a se elibera definitiv de suferinta.
Vampiri
Daca, într-un vis, visatorul se vede vampirizat de o fiinta mai mult sau mai
putin fantomatica (reprezentând complexul maternal) înseamna ca acest complex îi
fura o buna parte din energia constientului, deoarece, fiind puternic refulat, este
împiedicat sa «traiasca» normal în sânul psihe-ului.
Aceasta «sete de sânge» traduce aspiratia sau pulsiunea continuturilor
inconstiente catre constiinta: fiind refulata, începe sa canalizeze energia în afara
constientei, lasând individul într-o stare de oboseala si apatie2».

1. Ne gândim la tema «Mielului sacrificat» din Apocalipsa, care, prin sacrificarea sa, devine «Mielul
lui Dumnezeu» sau «Mielul Mistic», adica Hristosul crestini lor.
2.ICF,p. 188.
 189

SÂNI
Cuvântul «sân» vine din latinul «sinus» = «îndoitma», iar «mameIa» din latinul
«mamilla», însemnând «mameIa» si derivând din «mmlli11a»= «mama, bunica, doica».
«Alma Mater» hraneste cu dragoste tot ce a creat. Astfel, Gea, zeita
Pamântului, mai era numita si «Zeita cu pieptul mare»; statuetele preistorice care
o reprezinta au bazinul mare (fecunditate) si un piept imens (sursa de hrana); chiar
si statui a Dianei din Efes, cea neagra la fata (aluzie la Terra), are cincisprezece
mamele, cu care trebuie sa hraneasca animalele sculptate pe soclul sau. Prin exten-
sie, «sân» apare în multe expresii cu semnificatie de siguranta materiala: «în sânul
familiei», «la sânul mamei» etc.
Prin opozitie, refuzul feminitatii era exprimat, la greci, prin fabula
Amazoanelor (de la @-mazos» = «fara sân»), femei razboinice care nu acceptau
barbatii decât o data pe an, în scopul reproducerii. Ele omorau pruncii de sex mas-
culin sau îi trimiteau la tatal lor, iar pe fete le cresteau cu grija, însa din copilarie le
ardeau sânul drept, ca sa poata trage cu arcul.
În vise
Sânii pot avea doua semnificatii principale: daca sunt mari si generosi, sânii
evoca aspectul hranitor al Mamei; daca sunt mici si delicati, sunt imaginea
Feminitatii tandre, sensibile, erotice.
Muscatura sarpelui de sân
Reveleaza un conflict erotic.
Femeie alaptând un sarpe
În acest caz, femeia din vis trebuie luata sub aspectul sau tipic materna!.
Transcendenta (sarpele) se hraneste la sânul Mamei care alapteaza, imagine
a inconstientului. De altfel, sarpele este în principal asociat Terrei (se târaste lipit
de ea, copiindu-i formele), iar aceasta Terra e întotdeauna reprezentata ca fiind
feminina. Aceasta imagine exprima transcendenta ajunsa la desavârsire prin unirea
dintre Eros si Logos.
«Toti oamenii sunt plini de dorinte, numai eu unul seman cu cineva care a
renuntat la toate. Eu sunt inima unui om prost. O, cât este de goala. Toti oamenii
sunt plini de lumina. Numai eu unul seman cu cineva care e cufundat în bezna. Toti
oamenii sui1t furiosi, numai eu unul sunt indiferent. Eu seman cu cineva care
. pluteste pe întinsul marii si nu stie unde sa se opreasca. Toti oamenii îsi manifesta
aptitudinile, numai eu unul seman cu un prost si cu un mizerabil. Numai eu unul
ma deosebesc de ceilalti, prin aceea ca pretuiesc izvorul hranei.»! - spune
Înteleptul din Dao De Jing.

1. Lao-Zi, Dao-De-Jing, O.C., v. nr 20.

 190

SCHELET si OS
Compozitia minerala a scheletului pare a sfida timpul, rezistând descom-
punerii (chiar daca aceasta credinta este gresita, în realitate). În astrologie, Saturn,
zeul timpului, este cel care guverneaza oasele si dintii, conform conceptiei ca «tot
ce e dur, dureaza».
În folclor, în multe tari si la primitivi, oasele sunt considerate un fel de sub-
stanta netrecatoare a sufletului si, de asemenea, o parte a trupului care contine
sufletul nemuritor, sau cel putin esenta fiintei. Osul apare ca fiind o forta simbolica
concentrata.
Osul, sau scheletul, mai este considerat sediul sufletului; astfel, Eva, anima lui
Adam, s-a nascut dintr-o coasta a sa si devine «os din oasele sale» 1, iar pentru crestini,
sufletul (anima) este nemuritoare. În acest sens, osul este analog stâncii inalterabile din
interiorul pamântului, asa cum scheletul este inalterabil în interiorul corpului2.
În vise
Scheletul, sau osul, simbolizeaza ceea ce ramâne inalterabil în psihe, elemen-
tul nealterat înca din strafundurile inconstientului si care trebuie «acoperit cu
carnea» vie pentru a capata viata.
Uneori e vorba de Sine3.

a SCUIPA
Vezi «SALIVA».

organe SEXUALE si SEXUALITATE

Daca ne uitam la o stea cu sase colturi, vom observa ca este fonnata din doua
triunghi uri echilaterale opuse si întrepatrunse. În general, cel cu vârful în sus este
alb, iar cel cu vârful în jos este negru (sau albastru si rosu), iar simbolismul aces-
tei hexagrame este acelasi cu cel din Tai-Qi-Du chinez, imagine ajocului etern din-
tre Yin si Yang, dintre Feminin si Masculin în lume.
Triunghiul alb, cel cu vârful în sus, reprezinta schematic organele genitale bar-
batesti, a caror structura este externa. Este falic si se înrudeste cu luminosul Yang.

1. Facerea, II-23.
2. Vezi «osul curb» care, dupa câte stim, nu apare în vise, cf. F c.F, p. 231.
3. În mitul grec al Potopului, trimis de Zeus pentru a curata pamântul de rasa degenerata a oamenilor,
Deucalion, fiul lui Prometeu, si soata sa, Pira, fiica lui Epimeteu, scapa de la înec construindu-si o
nava. Apa a acoperit pamântul timp de noua zile, dupa care cuplul a regenerat rasa omeneasca
aruncând în spate «oasele Mamei» (Sinele inclus în inconstient). Cele aruncate de Deucaiion se
faceau barbati, iar cele aruncate de Pira, femei.
 191

Dar mai exprima si aspiratia Creatiei de a se ridica spre Creatorul sau, pentru a-l
preamari, precum flacarile unui holocaust sacrificial care se înalta spre divinitate.
Triunghiul negru, cu vârful în jos, reprezinta schematic organele genitale
feminine, a caror structura este interna. Este atributul Marii Zeite Mame Atena,
divinitate a Întelepciunii si Initierii. Are forma pubiana si se înrudeste cu întunec-
tul Yin. Dar mai exprima si aplecarea Creatorului asupra Creatiei sale, pentru a o
lumina, precum limbile de foc coborâte asupra apostolilor la Cincizecime.
Acest semn, numit «Steaua lui David» sau «Pecetea lui Solomon», deseori
folosit în vechea magie, este un simbol al unirii dintre macrocosmos si microcos-
mos într-o unitate armonioasa si indisolubila, sau dintre Feminin si Masculin:
«Ceea ce este sus este si jos, iar ceea ce este jos este si sus, ca într-o unire facatoare
de miracole1.»
Sa mai aratam ca originea cuvântului latin «sexes», însemnând «sex», deriva
din «sex», însemnând «sase».
Putem constata importanta sexualitatii si a simbolismului sau la toate nivelele,
de la individul care frecventeaza bordelurile pâna la extazele celor mai mari mistici.
Jung afirma ca «fara nicio îndoiala, sexualitatea se numara printre continuturile
psihice cel mai puternic impregnate de afecte2» caci, în sensul sau cel mai profund,
este atât de ennetica, încât ea este cea care produce initierile, iar semnificatiile sale
cele mai adânci erau, cândva, predate doar în temple, de la gura la ureche.
Pare, deci, surprinzator ca, fara exceptie aproape, în toate epocile si civiliza-
tiile organele genitale sunt considerate rusinoase. Conform Facerii, «barbatul si
femeia erau goi si nu se rusinau unul de altul». Masculinul si Femininul - Yin si
Yang - fiind polii oricarei dualitati, starea «paradiziaca» primitiva decurge dintr-o
inconstienta totala incluzând o perfecta coincidentia oppositorurn (<<coincidenta»
= «a se suprapune», «a corespunde perfect»). E o confundare si o nediferentiere a
elementelor opuse. Dar calea individuatiei, prin intermediul functiei transcendente
instinctive (sarpele) permite iesirea din starea de inertie primordiala pentru a tinde
spre Constiinta totala, incluzând jocul armonios al conjunctio oppositorum (<<con-
junctio» = «actiunea de a pune lucrurile împreuna»). Nasterea constientei este
exprimata prin consumarea de catre Adam si Eva a fructului (deci nu a arborelui!)
din pomul cunoasterii. Ei sperau, spune textul, «ca ochii lor sa se deschida si sa
devina ca Dumnezeu, cunoscând binele si raul3» (constientizarea). Vezi «OCHI».

1. A doua propozitie din Tablele Smaraldine a lui Hermes Trismegistul.

2. M A. s., p. 266.
3. Facerea, IlI-5.
 192

În limbaj psihologic, am spune ca aceasta tentatie conduce eul spre inflatie, adica
a se crede a fi Sinele, a se considera însusi Dumnezeu atotputernic; deci «detestabil prin
aceea ca se considera centrul a tot si dusmanul a orice altceva» 1, iar la extrem., para-
noia. Acesta e «Pacatul Original», în principal orgoliu si orbire, generatoare de angoase,
de suferinta, infantilism, cruzime, etc., atât de proprii omului, din pacate.
De atunci, spune Facerea, Adam si Eva au vazut ca-s goi, s-au «rusinat» si
si-au facut acoperitoare din frunze de smochin2. Vezi «GOLICIUNE». Ceea ce
înseamna ca, pornind de la androginia inconstienta primordiala paradiziaca
(Paradis Terestru), barbatul si-a disociat psihismul în constient masculin si in-
constient feminin (invers la femeie) si ca aceasta disociere este re simtita ca o
pierdere de neînlocuit.
Va trebui sa-si regaseasca unitate a preafericita, dar în deplina constienta3 de
asta data (Paradis Ceresc). Logosul sau va mânca pâinea spirituala «cu sudoarea
fruntii»44, Erosul sau «va zamisli în dureri»5 de-a lungul a multe morti si renasteri
deoarce Yahve îi va «înmulti sarcinile»6. Vezi «MOARTE» si «NASTERE SI
RENASTERE».O dorinta de unire o va «atrage catre barbatul ei si el o va stapâni»7,
adica Femininul (Eros) inconstient va conduce Masculinul (Logos) spr~ constien-
tizare, precum Ariadna care i-a dat firul lui Tezeu pentru a putea iesi din labirintul
cretan. Deci în religia iudeo-crestina greseala originala - disocierea psihe-ului în
constient si inconstient - este cea care face ca sexualitatea sa fie rusinoasa. Zonele
genitale, masculine si feminine, vor fi de-acum considerate ca o dovada neplacuta
a acestei disocieri originale pe care trebuie s-o repare.
Multe religii acorda un loc important sexualitatii. În Grecia, ca si la Roma,
cu exceptia câtorva divinitati feminine fecioare, mai salbatice din fire, iubirile
zeilor si zeitelor abunda în Olimp, iar lunona nu iarta niciuna din joacele lui Zeus
cu seducatoarele muritoare Leda, Europa, Danaia, Alcmena si altele.
Importanta iubirii la greci era atât de mare, încât primul mare zeu din pan-
teonullor este Eros (gr. «dorinta apriga de unire»), care permite Noptii si fratelui
sau, Ereb, sa se uneasca si sa procreeze, caci Eros inspira fiintelor aceste inexplic-
abile «afinitati elective» care-i împing sa se acupleze pentru a «creste si înmulti 1».

1. Pascal, Cugetari, VIl·55.

2. Facerea, III· 7 alO.
3. «Nimic nu este acoperit care sa nu iasa la iveala si nimic ascuns care sa nu ajunga cunoscut» (Matei,
X·26).
4. Facerea, IIl·19.
5. Ibid., IIl·16.
6.Ibid.
7.Ibid.
 193

Dar Eros se activeaza si-n interiorul psihicului individual pentru a crea simpatie
între elementele disparate sau violent antagoniste ale inconstientei primordiale
«haotice». La latini, va deveni Cupidon (lat. «cupiditas» = «dorinta lacoma», de
unde si cuvântul «cupid»). Drept urmare, Afrodita-Venus, ca divinitate a placerilor
iubirii si dezmatului, înconjurate de Jocuri, Râs si Amor, va fi mama lui
Eros-Cupidon, vestit pentru vrajile si neîndurarea sa.
De fapt, Eros la greci, Cupidon la latini sau Kama la indieni sunt expresia
violentei atractii între sexe opuse, de la pasiunile cele mai joase sau morbide pâna
la cele mai elevate aspiratii spre iubire. În antichitate, întreaga natura fojgaia de
Fauni, Silvani, Egipani, Satiri, Menade, Bacante si altele, toate facând aluzie la
sexualitate. Dar anticii îl vene rau (uneori cu teama), pe zeul Falus-Priap, zeul Pan
si zeul Dionisos. Grecii aveau un cult emblematic al organului masculin al procre-
arii, adica al Falusului2. Acesta facea obiectul serbarilor numite «Faloforii», iar
purtatorul de Falus era numit: «Falofon>.
Falusul, sursa si expresia oricarei creatii masculine, fizice, intelectuale sau
spirituale, reprezinta ansamblul fortelor creatoare ale existentei si spiritului (<<afi
genial») si apare mai ales în cultele lui Priap, Pan si Dionisos.
În realitate, personificarea Falusului a fost întotdeauna Priap, divinitatea
Vietii si divinitate funerara (viata=moarte) fiul lui Dionisos si al Afroditei. El era
atât principiul creatiei si fecunditatii, cât si al bogatiei si prosperitatii.
La serbarile date în cinstea lui, «Priapiile», luau parte mai mult femeile, îmbracân-
du-se în bacante sau dansatoare, cântând din fluier sau alte instrumente, în timp ce o
preoteasa sacrifica un magar, simbol recunoscut al fecunditatii falice si al senzualitatii.
Prin extensie, «priap» va fi numit, mai târziu, orice membru viril în erectie,
iar «priapism», erectia persistenta si dureroasa.
Anticii acordau o asemenea importanta la tot ceea ce zamisleste si fecun-
deaza, încât purtau diverse amulete pentru a îndeparta «vrajile», «deochiul»,
atribui te mai ales serpilor si Gorgonelor, imagini negative ale inconstientului.
Aceasta «vraja» se credea ca te împiedica sa vezi realitatea lucrurilor: teama de
inconstient compromitea aflarea adevarului.
Amuletele cel mai des folosite erau reprezentari ale Falusului, numite
«fascinum», care se agatau de gâtuI copiilor sau se asezau pe lânga casa, în gradi-
ni. În realitate, aceasta «fascinatie» traducea teama d~ a cadea sub vraja magica a
elementului psihe inconstient (serpii) asociata Feminillului (Gorgonele). Sa ne
gândim la Muduza care îi împietrea pe toti cei care o priveau!. ..

1. lbid., 1-28 si 1X-1.

2. ef. M.A.S., p. 141.
 194

Un alt zeu falic era Marele Pan, adica «Marele Tot» care semana «panica»
atunci când aparea pe neasteptate, noaptea mai ales, în vreun colt al naturii: margin-
ea padurilor, boscheti, poduri peste ape, pesteri etc. Si, bineînteles, în cosmaruri. Mai
mereu în compania Satirilor, Pan era mereu pe unnele nimfelor, le conducea dansul
si se unea cu ele. E de retinut mai ales bruschetea aparitiilor sale, care speria, si fap-
tul ca era reprezentat urât, paros, cu coarne (puterea falica), cu corp de tap mai jos de
brâu, «vagabond si lasciv»l»; «în scrierile latine era numit: Pan cel agresiv, îndraznet,
barbar, feroce, brutal, soios, paros, si negru2», ne spune James Hillman.
De ce Marele Zeu-Tap semana teroare în jurul lui? Deci de ce un aspect al
sexualitatii ne produce «panica»? De ce acest risc al unor neîncetate cosmaruri
diurne si nocturne? Pentru ca sexualitatea, prin pulsiile sale instinctive
inconstiente, poate trezi brusc si irezistibil dorinte de viol sau de masturbare. La
acest nivel, dragostea nu joaca niciun roP. Se manifesta doar bestialitatea pur ani-
malica a fiintei omenesti, «tapul». Vezi «COARNE».
Zeul Pan încarneaza brutalitatea spontana si imprevizibila, subita si neîmblân-
zita a naturii noastre instinctive, primitive si impersonale, care se manifesta pe
neasteptate în momentele cele mai nepotrivite. Pan este violenta dorintei care produce
«panica», pentru ca am putea fi prinsi de aceste forte pasionale, pierzând orice control,
am putea fi priviti cu ostilitate deoarece provocam mânie sau suferinta. În plus, repri-
marea dezlantuirii acestor pulsii poate conduce la puternice inhibitii: trac, bâlbâieli,
ticuri, castrare ..., însotite de angoase si sentimente de vinavatie si de inferioritate.
Sub Tiberiu, când a venit Hristos în lume, în întregul bazin mediteranean se
auzea o voce misterioasa: «Marele Pan a murit! ...», «Marele Pan a murit! ...4» De
fapt, Pan nu a disparut. Doar a fost înlocuit de Diavolul cu copite bifurcate si pe
cap cu coarne de tap, care aparea sub forma de incubi5 si de sucube6 care speri au
populatiile medievale prin cosmaruri si halucinatii. Aceste imagini materializau
violenta dorintei sexuale refulate 7.
O alta divinitate capitala a antichitatii, în legatura cu tema noastra, a fost
Bahus, crescut departe de parintii sai de catre Silen, reprezentat ca un batrân mai
mereu beat mort, calare pe un magar, dar foarte întelept când nu bea.

1. J. Hillman, Pan et/e cauchemar, Imago, 1979.

2.lbid.
3. lbid., p. 107.
4. Cf. Pascal, Cugetari XI-695, referindu-se la Plutarh, De defectu oracu/orum XVII.
5. Incubi (lat. «incubas» ~ «cosmar»): demoni masculini care ispitesc femeia în timpul somnului.
6. Sllcllbe (lat. «sllccuba» = «concubina»): demoni feminini care ispitesc barbatul în timpul noptii.
7. Cf. M.A.S, p. 78.
 195

La serbarile lui Dionisos, numite dionisii sau orgii (gr. «orgia» = «celebrarea
Misteriilor în entuziasm sacru (extaz)>» în Grecia si Bacanale sau Liberalii la Roma
(lat. «liber» = «liber»), refuzul oricarei constrângeri si libertatea sexuala se mani-
festau prin dansuri, cântece, strigate, lesinuri simulate etc., pentru a scapa de orice
interdicitii, legi, tabuuri constrângatoare si severe impuse de constientul personal
si de inconstientul colectiv care abolesc starea paradiziaca primitiva 1 si unitatea
pierduta dintre Feminin si Masculin. Desigur, marile misterii initiatice însoteau
cultul lui Dionisos.
Înaintea timpurilor biblice (secolul XI înainte de Hristos), când au aparut
bazele iudaismului, crestinismului si islamismului, exista în Asiro-Babilonia, apoi
în întregul bazin mediteranean, o religie numita «Prostitutia Sacra»2.
În general, adeptii masculini ai acestei religii se uneau sexual cu preotesele,
numite «prostituate sacre», sau, homosexual, cu hierodulii43 din templele Marii
Zeite-Mame, precum Istar în Babilon; iar adeptele femei veneau sa se prostitueze
în templu cu un necunoscut, niciodata acelasi.
Prin acest act sacru, adeptul nu-si satisfacea doar egoul prin actul sexual, ci,
prin hierogamie, se ridica la nivel de antropos4.
Mai târziu, trecând de la matriarhatul babilonian la patriarhatul evreesc,
Biblia interzice religiile «Prostitutiei Sacre»5. Însa, oricât de surprinzator ar parea
la prima vedere, cautarea transcendentei prin armonizarea sexelor opuse o regasim
în ambele Testamente. Sa ne aducem aminte de minuata Cântarea Cântarilor, al
carei limbaj, perfect erotic6, celebreaza incomparabila beatitudine a unirii dintre
Sot si Sotie, conjunctia dintre Masculin si Feminin7, deci dintre contrarii. Dar mai
ales la Hristos care, într-un limbaj cât se poate de ermetic, subliniaza importanta
unirii barbatului cu anima sa, iar pentru femeie - cu animusul sau8.
În felul acesta, «discutia despre problematica sexuala nu este decât un sem-
nal brut al unei probleme infinit mai profunde, fata de care importanta sa e aproape
nula: cea a raporturilor spirituale între sexe9». Sexualitatea contine Sinele, iar

1. M. Eliade, Mephislopheles el l 'Androgyne, Gallimard, 1962, p. 158.

2. «Prostituata Sacra» o regasim în vechile religii din India, Mexic, Japonia.
3. Hierodule: (gr. «hieros» = «sacru» si «doulos» = «sclav»). Sclav în slujba unui templu.
4. Sinele lui Jung, care permite dragostea neconditionata prin «Unirea Sacra». Cf. Ep. 1 Jean: lV-8.
5. Deuteronomu/, XXIII-18; Regi 1, XIV-24 si XXII-47; Osea, IV-14.
6. Mai ales: 1-24; II-6-7; 1II-4-5; V-1 si 4; VII-2.;-3 si VIII.
7. Se pare ca, pentru a deosebi sexualitatea psihica de sexualitatea fizica, autorul vorbeste alegoric
Sulamitei (<<cea care a gasit pacea»): «...trimisu-m-au sa le pazesc viile, dar via mea nu mi-am
pazit-o» (1-5), pentru a arata ca nu este vorba de virginitatea corporala.
8. Matei, X1X-l si urm, si V-31-32.
9. PA.M., p. 286.
 196

Sinele contine sexualitatea, deoarece totalitatea psihica este armonia dintre

Feminin si Masculin, dintre Yin si Yang, Dintre Eros si Logos, a caror conjunctio
are loc, simbolic, prin unirea sexuala 1•
Nimic uimitor, deci, în faptul ca sexualitatea joaca un rol important în mis-
tica. Sfânta Tereza de Avila, de pilda, vorbeste în poemele sale de un Preaiubit care
i-a «trimis o sageata si a ramas coplesita de iubire». De atunci, exclama ea, «am
facut un schimb prin care Preaiubitul meu e-al meu, iar eu sunt a lui2». În alta parte
vorbeste despre Sot si despre frumosul Pastor3, considerându-l pe «Hristos ca Sot,
caruia sufletul ei i-a cazut prada, sigur pe îmbratisarile sale.4».
La Sfântul Ioan al Crucii: sufletul sau, calauzit de o lumina în noapte, ajunge
la cel pe care-l iubea si exclama: «O, noapte, care ai unit Iubitul cu Preaiubita sa,
care s-a transformat în el», adaugând mai departe «Am ramas în uitare, cu fata
înclinata deasupra Preaiubihllui. Totul s-a oprit pentru mine si m-am abandonat lui,
încredintându-i grijile mele si uitând de toate în mijlocul crinilor5.»
În cele câteva clipe de extaz spiritual orgastic, la fel ca si-n cazul orgasmului
fizic extatic, starea de rapire din lumea asta este rezultatul comuniunii dintre
Feminin si Masculin. Factorul de transcendenta care conduce la aceasta «casatorie
mistica» este «sexualitatea».
Totusi, înainte de a vorbi de «casatorie mistica», sexualitatea apare «ca un
zeu al fecunditatii, ca un demon feminin crud de voluptos, ca un diavol cu picioare
de tap dionisiac, cu gesturi indecente sau cel putin ca un sarpe înspaimântator care
te încoIaceste6». Cu siguranta, sub stapânirea dorintei dezlantuite din timpul actu-
lui sexual, exista riscul suprimarii constientei si lipsa oricarui control în comporta-
mentul eului. Putem ramâne prizonierii propriei noastre sexualitati, irosind,
constient sau nu, o buna parte a energiei noastre pentru a împiedica eruptia acestui
vulcan. Vezi «MENSTRUA TIE» si, mai sus, simbolismul zeului Pan.
Sexualitatea netraita transforma elanurile dorintei în brutalitate sadica sau
mas ochi sta, în gelozie prin frustrare, în reactii isterice, în depresii nervoase si chiar
în tulburari mentale obsesionale. Se poate spune, deci, ca reprimarea vietii sexuale
si a placerilor vietii hraneste fortele Umbrei, care ar putea dezlantui o violenta tara
limite împotriva celorlalti sau împotriva noastra. Sa ne gândim la Inchizitie cu
tortionarul sau Th. de Torquemada care, el singur, a trimis pe rug peste opt mii de

1. Cf. figurile 5, 5a si 6 din Jung, La Psychologie du transfers, Albin Michel, 1980.

2. Sfânta Tereza a lui Iisus, CEuvres complr~tes, oc, p. 1588.
3.1bid., p 1584 si urm.
4.1bid., p. 1591. Voir aussi p. 1595 il 1597.
5. Sfântul Ioan al Crucii, CEuvres spirituelles, Seuil, 1947, p. 17 si 18.
6. PA.M., p. 33.
 197

persoane si care-si petrecea timpul flagelându-si corpul. (Vezi «CASTRARE»).

Unele existente sunt dominate pâna la obsesie de sexualitate. Jung arata ca,
la nevropati mai ales, apare eroarea de gândire ca «adevaratul mod de adaptare la
lume consta în a-ti trai la maxim viata sexuala». La egipteni, concupiscenta devas-
tatoare era divinizata prin Set, zeul întunericului. Pe scurt, sexualitatea este res-
imtita ca demonica si divina în egala masura.
Totusi, Jung subliniaza categoric existenta unei opozitii între «instinct sexu-
al» si «instinct spiritual», el considerând si spiritualul tot un instinct. Daca crestin-
ismul este expresia acestui instinct spiritual, religiile antice si cele extrem orientale
sunt, dimpotriva, impregnate de instinctul sexual.
El scrie «Putem considera sexualitatea ca fiind purtatorul de cuvânt al
instinctelor, si astfel punctul de vedere spiritual devine principalul sau adversar ...
Ce-ar fi Spiritul daca n-ar avea un adversar pe masura? Doar forma goala. Daca
celorlalte instincte le gasim, în mod firesc, o sustinere rationala, cu totul altfel stau
lucrurile în privinta sexualitatii: ea ramâne o problema, ceea ce înseamna ca, în
aceasta privinta, n-am ajuns la un asemenea grad de constienta care sa ne permita
sa-i facem fata fara o pierdere morala considerabiIal».
Jung vede în acest conflict dintre sexualitate si morala, sau etos, «conditia
sine qua non a energiei psihice2». Dar, adauga el, «conflictul dintre "etos" si sexu-
alitate nu mai este, astazi, o simpla ciocnire între instinctivitate si morala: este lupta
pentru dreptul la existenta al unui instinct sau pentru recunoasterea unei forte care
se exprima prin el, forta cu care nu-i de glumit si care, tocmai de aceea, refuza sa
se supuna bunelor intentii ale legilor noastre morale\>.
Încarcata de vinovatie si caldura afectiva, de dezgust si atractie, de rusine si
armonie, de josnicie si bucurie, de tulburare si împlinire extatica, putem spune ca
sexualitatea este si va ramâne mereu o problema grea si instabila4.
În vise
Visele în care apar imagini sexuale sunt dintre cele mai numeroase.
Ele merg de la simboluri care evoca organele sexuale mas cu line si feminine,
pâna la simboluri ale acuplarii.

1. Rozariul Filozofilor, Librairie Mecticis, 1973.

2. Ibid.
3. E.P., p. 83.
4. Anatomia vorbeste nu doar de «nervi rusinosi», «artere rusinoase» care inerveaza si iriga zonele geni-
tale, ci si de «nervi sacri», «sacrum» pentru a denumi ultimele cinci vertebre ale coloanei vertebrale,
situate în spatele zonei genitale, oferite zeilor în antichitate, cu ocazia sacrificiilor animale. Ceea ce, în
plan simbolic, este numit «rusinos», dar si «sacru», este «secretul» localizat în aceasta zona.
 198

În afara de penis, orice forma fali ca, orice obiect lung sau penetrant, de la
lingamullui Siva pâna la submarinele ultra-modeme, face aluzie la organul sexual
masculin. Sunt masculine si includ sexualitatea masculina: aerul, vântul care fecun-
deaza, focul, fulgerul (Zeus), soarele, lumina, tatal, fratii, prietenii, partenerul din
cuplu, fiul, Batrânul Întelept; armele, sceptrul, bastonul (de maresal, de sef de
orchestra, de sambelan, de magician ...), multe unelte si atribute ale divinitati lor
masculine; numeroase animale cu aspect viril, mai ales taurul, tapul, berbecul,
cocosul, cerbul, pasarile si serpii dresati; cifrele impare, triunghiul cu vârful în sus
si fructele de forma alungita sau cu multe seminte, cum ar fi radia si conul de pin
etc. Chinezi spun ca acestea sunt imagini Yang.
Înafara de vagin, orice poate contine ceva, orice forma gaurita, de la cochilie la
pestera, fac aluzie la organul sexual feminin. Sunt feminine si includ sexualitatea fem-
inina: pamântul, apa, luna; mama, sora, partenera de cuplu, fiicele, prietenele, femeia
în vârsta exprimând Întelepciunea; multe animale femeie, mai ales vaca, capra, pisica,
ursoaica, caprioara; numerele pare, triunghiul cu vârful înjos si, uneori, o zona umeda
sugerând matricea cosmica. Chinezii spun ca acestea sunt imagini Yin.
Reprezentarile acuplarii înseamna maximum de unire cu ... (de determinat),
caci nu exista fuziune mai strânsa decât actul sexual.
Acuplarea poate fi facuta cu un personaj de sex opus sau cu un personaj de
acelasi sex sau chiar cu un animal deoarece, cu rare exceptii, un asemenea vis este
expresia unui gest sau unei activitati pur simbolice.
Visatorul se cupleaza cu un personaj de alt sex sau vede acuplându-se doua
personaje de sex opus:
Vis foarte important care ne da informatii, prin asociatiile de idei si afectele
visatorului, despre înclinatiile actuale, afective si fizice, despre un act atât de
important cum este actul sexual.
N. B.: trebuie tinut seama de aspectul compensator al visului în cazul unei
frustrari sau dificultati de a-si trai normal viata sexuala.
Uneori, vise erotice de acest fel apar brusc, în numar mare, chiar daca viata
sa sexuala e satisfacatoare, atunci când visatorul «pleaca de la parinti», deoarece,
din acel moment, nu mai este un copil constrâns si dominat de cuplul parintesc, ci
este un adult care-si formeaza propriul cuplu, pentru ca, cu timpul sa se ataseze de
anima sa, sa formeze împreuna «un singur trup»l si astfel, prin proiectie, sa se
ataseze mai bine de femeia pe care si-a ales-o.

1. Facerea, II-24.
 199

Visatorul se acupleaza cu un personaj cunoscut, femeie sau barbat:

Trebuie cercetat cu care element din inconstientul visatorului se împaca 1,
folosind asociatiile de idei despre personaj.
Ar putea fi, de pilda, o functie psihologica refulata, sau acceptarea legilor
realiste ale vietii, sau o deschidere spirituala etc.
Visatorul vede acuplându-se doua personaje cunoscute
Trebuie determinate, prin asociatii de idei, elementele opuse care intra în
aceasta «conjunctio».
Visatorul se cupleaza cu un animal sau vede un personaj acuplându-se cu un
animal
La fel ca mai toate animalele care apar în simbolismul oniric, si acestea
apartin domeniului instinctelor si cu alte lucruri din noi aflate la acest nivel.
Mai totdeauna astfel de vis este expresia împacarii (profunde, nu doar
aparente) cu corpul si cu cerintele sale legitime.
Animalul din vis compenseaza o «supra-constiinta» ordonata, intelectuala,
prea sentimentala sau supusa unei false etici.
Trebuie cercetat simbolismul fiecarui animal, fara a omite culoarea sau alta
particularitate, de orice fel. Printre cazurile întâlnite, am avut barbat acuplându-se
cu o vaca verde, femeie cu urs negru, urangutan sau sarpe albastru ...
De fiecare data, imaginea indica începutul armonizarii dintre o constiinta
supraordonata (sau cu co morala falsa) si viata obiectiva, cu legile sale.
Si aici, ca si în paragraful precedent, visul «corecteaza situatia printr-o
autoreglare psihica»2.
Visatorul este jenat de personaje care-l privesc împlinind un act sexual
Oricare ar fi justificarile intelectuale ale visatorului, cum ca el s-a eliberat de
orice prejudecata, inconstientul sau arata ca nu s-a eliberat de o anumita pudoare
datorata educatiei, moralei, Personei, fixatiilor cedipiene sau pur ti simplu de
rusinea arhetipala legata de organele genitale.
Un membru alfamiliei visatorului - mama, de regula -..,.intra în camera «con-
jugala» si jeneaza sau interzice efectuarea actului sexual cuplului aflat aici
«Familia» visatorului si obiceiurile sale se opun jocului liber între sexe.
Daca luam «imago matemala» care, din experienta, stim ca ca este cea care
intervine cel mai adesea într-un astfel de caz, prin acest gest înca îl mai trateaza pe
visator precum mama care intra în camera copilului si are grija, obliga, da dispozitii,

1. Reamintim ca visatorul reprezinta egoul, iar fiecare element al visului este un continut inconstient.
2. H.D.A, p. 234 si 238.
 200

interzice.
Un complex-maternal puternic înca îl mentine pe visator în starea «infantila»,
împiedicând desfasurarea libera a actului sexual.
Vis de sodomie
Acest fel de vise nu au valoare simbolica decât la heterosexuali.
Vrea sa arate visatorului ca, datorita educatiei sale, sexualitatea este «înreg-
istrata» ca inferioara, vicioasa si plina de perversitate.
bar nefiind total refulata (ca în cazul impotentei sau frigiditatii), nu poate
avea loc decât «pe la spate», «pe dedesubt» si pe ascuns din cauza demnitatii
sociale si familiale, asa-zis «cuminte».
Vise de dezmat în comun
Aceste vise, destul de tare, îsi pot avea originea fie într-o puternica frustrare
a senzualitatii si sexualitatii, fie într-o arzatoare dorinta de iubire universala (posi-
bil ca compensare a unei stari constiinta dirijate cu brutalitate de Umbra, caracter-
izata de violenta distructiva).
Aceasta «orgie» (gr. «celebrare a misteriilor cu entuziasm sacru») aminteste
de marile religii ale «prostitutiei sacre» si de gestul lui Iisus, care o iarta pe
Maria-Magdalena, «pacatoasa orasului», deoarece «a dovedit multa iubire»l.
Aici, dezmatul în comun, ca si «prostitutia sacra», exprima faptul ca a se uni toti
fara deosebire, doar din dorinta de satisfacere a egoului2, tinde spre amorul liber.
Visatorul vede un personaj având doua sexe
Acest motiv, destul de rar, aminteste visatorului de androginia libidoului sau
masei de energie vitale în general.
Un astfel de vis apare de obicei atunci când visatorul a minimizat inconstien-
tul sau, posesorul caracterelor sexului complementar.
Un barbat se vede în vis a fi înzestrat cu sex feminin
Visatorul este mai putin tributar fluxului emotional; tinde spre a-si putea
asuma afectele, caci a început sa se armonizeze cu anima sa.
D femeie se vede în vis a fi înzestrata cu sex masculin
Visatoarea tinde sa se afirme, sa capete încredere în sine, caci a început sa se
armonizeze cu animusul sau.
Spalarea organelor genitale
Acest gest, destul de des întâlnit, arata ca viata sexuala începe sa se curete de
vrice sentiment de vinovatie.

1. Luca, VII-36 si 47.

2. Reamintim ca «eros» vine de la «erein», care la rândul lui provine din «eran» = «dorinta, pasiune de
umre».
 201

Organele genitale sufera o muscatura de sarpe

Un sarpe în vis arata o contradictie între atitudinea constienta si atitudinea
inconstienta si ca orice lucru important consteleaza 1 în inconstient.
«Inconstientul, spune Jung, se insinueaza ca un sarpe atunci când constienta
traieste o teama în prezenta tendintelor compensatoare ale inconstientului2.»
În mod natural, aparitia sarpelui ar putea fi salvatoare daca constientul ar tine cont
de avertismentele inconstientului, dar poate fi periculoasa daca «constiinta nu este în
stare sa sesizeze si sa integreze în mod inteligent continuturile care irump din ea3».
Când organele genitale sunt muscate de sarpe, acest lucru poate avea doua
semnificatii:
(-) Inconstientul îl avertizeaza pe visator ca suprematia constientului
provoaca un fel de castrare (vezi acest cuvânt) a facultatilor creatoare (sexul).
«Supraconstiinta» nu creeaza decât sterilitate si impotenta. Imaginea evoca un fel
de mutilare sexuala si de acum înainte visatorul trebuie sa se straduiasca sa tina mai
bine seama de factorii inconstienti.
(+) Inconstientul îl invita pe visator sa se lase dominat doar de pulsiile
instinctive necontrolate si sa se preocupe, de-acum înainte, de misterele vietii
inconstiente (sarpele).
Aceasta imagine poate aparea oricând, dar acest lucru se-ntâmpla mai ales
spre mijlocul vietii, când situatia materiala s-a stabilizat si ai timp sa te ocupi de
valorile lumii interioare, aceasta modificare de atitudine fiind perceputa ca o
renuntare dureroasa (muscatura).

a SCHIA
În vise
A schia apare destul de des în vise.
Uneori schiatul evoca vacanta, destinderea.
Dar, cel mai adesea, schiatul, pentru ca pare acrobatic, (coborâre, slalom,
viraje, salturi ... ), este expresia unei treziri vesele a psihe-ului, a stapânirii de sine
în ceea ce priveste riscurile existentei. Poate fi vorba de o promisiune de adaptare
cu usurinta la Viata, ca o alunecare pe zapada, când ai schiurile în perfecta stare.
Atâta doar, sa nu cazi si sa te accidentezi! (de determinat).

1. «Notiunea de "constelare» exprima faptul ca o situatie exterioara declanseaza în inconstientului unei

persoane un proces psihic caracterizar prin aglutinarea si actualizarea anumitor continuturi ...
Constelarea este o operatie automata, spontana, involuntara, careia nu ne putem sustrage.» (H.D.A.,
p. 194). Putem spune ca o situatie exterioara activeaza un continut inconstient.
2. MA.S., p. 629.
3. ffyid., p. 651.
 202

SETE
La figurat, «a fi însetat de ...» exprima o dorinta pasionala si urgenta.
În vise
Setea simtita de visator, sau alt personaj din vis, este de regula de apa, adica
de elementul primordial, izvorul vietii. Apa sta la originea vietii si mortii: hraneste
viata si totul revine în ea. Apa de care este însetat visatorul sau un personaj din vis
poate fi, confonn contextului din vis, apa de jos (aspiratia spre reusita materiala)
sau apa de sus (aspiratia spre împlinire spirituala).
Deci poate fi vorba atât despre renastere, cât si despre nastere (vezi
«NASTERE SI RENASTERE»).
Daca visatorul este însetat de vin sau alcool, lacomia dorintei se uneste cu
simbolismul betiei scare.
Pentru orice alta bautura de care este însetat visatorul, trebuie tinut seama,
pentru interpretare, de asociatiile de idei.

SINGuRA TATE SI IZOLARE

Cuvântul «singuratate» vine din latina, «singulus» = «singur»., Cuvântul
«izolare» vine din italiana, «isolato» = «separat ca pe o insula». Singuratatea poate
fi pozitiva sau negativa.
(-) Aspectul negativ al singuratatii
Când un individ nu reuseste sa se integreze anturajului si se simte «rupt» de
colectiv, traieste ca un naufragiat pe o insula în mijlocul unui imens ocean social.
Aceasta izolare este involuntara si indica o lipsa de maturitate. Caci doar infanti-
lismul nevrotic îl mentine în starea sterila de singuratate, care-i paralizeaza dureros
contactele si schimburile cu cei din juri.
În aceasta privinta, Jung constata, apropo de visarile solitare, ca «daca
constientul lasa de izbeliste o parte a energiilor sale, acestea reflueza în inconstient,
unde întaresc calitatile negative inconstiente, dar în primul rând trasaturile infantile
ale personalitatii2»,
Izolarea cristalizeaza de asemenea si tendinte le egocentrice si de aceea religi-
ile se straduiesc sa-si mentina fratii în comuniune. Mai notam ca prin confesiunile
mutuale, care este un motiv arhetipal pe care-l regasim în mai multe religii, peni-
tentul se elibereaza de «posesia unui secret care actioneaza ca o otrava psihica, al
carei efect este de a-l înstraina de comunitate pe posesorullui3».

1. MA.S., p. 673.
2,PsiA.,p.117-118.
3. C,P., p, 32; MA.S., p, 131 si 718.
 203

Pe plan spiritual, Maître Eckhart, din occident, convine cu Krishnamurti, din

orient, pentru a condamna singuratatea. Primul proclama:
«Omul nu poate dobândi inteligenta spirituala printr-o atitudine evaziva, fu-
gind din fata realitatatii si refugiindu-se în singuratate, departe de lume 1.»
Cel de-al doilea scrie: «Este peste putinta sa traiesti singur. Viata este relatie,
iar când apare sentimentul de singuratate, iubirea dispare2.»
Biblia este neiertatoare fata de singuratecul care sufera în izolare, fara a
reactiona: «Caci daca unul cade, îl scoala tovarasul lui. Dar vai de cel singur care
cade si nu este cel de-al doilea ca sa-I ridice!3»
(+) Aspectul pozitiv al singuratatii
În initielile antice, proba singuratatii era considerata ca fiind cea mai importanta4.
Ea avea drept scop de «a se pune în comunicare cu stratUlile cele mai profimde ale
inconstientului si raspundea sperantei de a obtine o viziune sau un mare vis initiatic5».
De aici, anahoretii (gr. «anachoretes>>=«pus de-o parte»), care se retrageau în
desertul Tebaidei, în Egiptul de Sus, la începutul erei crestine. Acestia au fost pri-
mii ermiti (gr. «eremites»=«care traieste în desert», de la «eremos»=«desert»),
primii calugari (gr. «monakos>>=«singuratec>>, de la «monos»=«singur»), care
preced viata comunitara sau cenobitica (gr. «koenobion» = «trai în comun») care a
început în secolul IV.
În singuratatea desertului l-a dus Duhul pe Iisus pentru a fi ispitit de Diavol6,
caci în mijlocul desertului, într-o totala izolare, nimic nu ne poate încerca, decât
Dumnezeu sau Diavolul.
O penibila senzatie de abandon ne cuprinde imediat ce trebuie sa parasim si-
guranta calduta a unui mediu «cunoscut», adica obisnuintele noastre de zi cu zi,
ratiunea intelectuala si constientul colectiv7. «Sentimentul de izolare, spune Jung,
este atunci inevitabil, caci subiectul se afla, ipso lacto, înafara turmei indistincte si
inconstiente8.» Dar aceasta constientizare de sine oricât de putin avansata, reînsu-
fleteste marile imagini arhetipale eteme ale inconstientului colectiv. «Acestea,
spune Jung, au o bataie lunga, caracteristica lor: ele sunt folositoare pentru a

]. Maître Eckhart, Entretiens Spirituels, ac, nr VI.

2. J. K.rishnamurti, Cammentaires sur la Vie, Buchet-Chastel, 1957, p. IlO.
3. Ecclesiastul, lV-lO.
4. Mai multi ani la pitagoricieni.
5. E. Harding, Les Mysteres de la Femme, ac, p. 80.
6. Matei, IV-I il II.
7. Constient colectiv: termenjunghian denumind ansamblul obiceiurilor, normelor, moravurilor si con-
ceptiilor tipice unui mediu, unei civilizatii si unei epoci date.
8. PAM, p. 253.
 204

include într-o ordine generala si supra-individuala cazul personal, care parea unic
si de nerezolvat: lancea dureroasa pe care ne-o împlânta orice situatie de exceptie,
impresia de izolare pe care aceasta ne-o aplica, vor fi suprimate, iar individul va fi
reintegrat în rândul oamenilor1.»
În vise
Impresia de singuratate apare destul de rar în vise.
(-) În situatii obiective, tragice pentru visator, fie ele materiale, psihologice
sau sentimentale, pot aparea vise de o singuratate dureroasa, ca traducere a starii de
angoasa si disperare, caracteristice izolarii.
(+) Dar daca visatorul se simte ratacit într-o padure, într-un desert, pe o insula
departata necunoscuta, pe vârf de munte ... atunci e vorba despre o etapa noua în
evolutia sa psihologica sau spiritual-sufleteasca; el trebuie sa devina, pentru o
vreme, un cercetator al naturii sale interioare, într-o singuratate necesara evitarii
ideilor comune, primite de la societate.

SINUCIDERE
Se considera, statistic, ca între douazeci si doi si patruzeci de ani se petrec
cele mai multe sinucideri. Se constata, pe de alta parte, ca barbatii se sinucid de trei
ori mai mult decât femeile, dar trei sferturi dintre încercari sunt facute de femei.
Jung da urmatoarea explicatie: «Atunci când în atitudinea exterioara a barbatului
domina logica si realismul, sau, cel putin, asa ar trebui sa fie, la femei, în schimb,
sentimentul este cel dominant. În suflet, dimpotriva: interior, barbatul se aban-
doneaza sentimentului, iar femeia judeca. Astfel, barbatul dispera mult mai repede
în împrejurari în care femeia se consoleaza si spera; deci el recurge cu mai multa
usurinta la sinucidere2».
Totodata, într-un plan mai general, Jung a putut observa ca «multi pacienti,
în conditii grele de viata, în care naturi mai slabe n-ar rezista decât cu un mare efort
dorintei de sinucidere, ei dezvolta o tendinta nom1ala spre sinucidere pe care, din
diferite cauze, o împiedica sa devina constienta: în felul acesta ei devin purtatorii
unui complex suicidal inconstient. Acesta va provoca la rândul sau tot felul întâm-
plari periculoase, cum ar fi lesinul într-un loc expus, o ezitare în fata unui automo-
bil în deplasare, o eroare care-l face sa confunde o potiune împotriva tusei CLi una
toxica, o dorinta brusca de a face acrobatii periculoase etc. Daca într-un astfel de
caz reusim sa provocam constientizarea impulsului spre sinucidere, atunci apare o

1. H.D.A., p. 386.
2. T.P, p. 430.
 205

judecata salvatoare care opreste acest impuls, discernamântul constient ajutând-l sa

depisteze si sa elimine posibilitatile de accidentl».
În general, psihiatria recunoaste ca tendinta spre sinucidere (recidivanta, de
regula) actioneaza ca o functie auto-agresiva, auto-distmctiva si ca, în aceasta pri-
vinta, se poate schita urmatoml tablou:
Sinucideri reusite:
Boli mentale, boli, vârste critice, prizonieri.
Tentative de sinucidere:
• Pentm isterici, santajarea unei persoane ca sa-si modifice atitudinea .
• Pentm anxiosi, o cerere de ajutor adresata societatii pentm a-i induce un
anumit comportament.
• Pentru obsedati, o reactie «ordalica», un fel de pariu: «Daca nu mor,
înseamna ca viata merita efortul de a fi traita.»
Acestui tablou i se poate adauga, pe linia de psihologie analitica a lui Jung,
faptul ca «inexplicabil ele» idei de sinucidere, precum teama de moarte, pot
proveni, mult mai frecvent decât am crede, dintr-o puternica dorinta de a reveni în
sânul Mamei-inconstient, datorita «nostalgiei paradisului pierdut».
În opozitie cu aceasta regresie ~dipiana2 care echivaleaza cu un instinct al mortii
(vezi «MOARTE»)pastrat în inconstient, pulsiile vietii ne determina sa evoluam3.
În vise
Sinuciderile sunt rare în vise, dar, majoritatea, extrem de negative. Ele sunt
indiciul respingerii existentei, total sau partial, prin autodistmgere.
La limita, aceasta pulsie de aneantizare a eului tinde spre schizofrenie.
Aceasta pulsie autodistmctiva îl poate împinge, în mod inconstient, pe visa-
tor sa refuze vindecarea analitica.
Daca un personaj din vis se omoara, trebuie determinat ce continut psihic al visa-
tomlui este refuzat de a fi trait. În mod exceptional, sinuciderea traduce o dorinta arza-
toare si irezistibila de a face sa moara vechea personalitate în vederea unei renasteri.

a SORTA, a TRIA
Cuvântul vine din latinescul «tritare» (=«a macina»).

1. c.P, p. 34.
2. În sensul pe care Jung i-l da acestui complex.
3. Sinuciderea era îngaduita la stoici, ba chiar exista o Scoala hedonista cirenaica în care filosoful
Hegesias, supranumit «peisithanatos» sau «cel care statuie sinuciderea», considera ca, în viata, raul
este mai puternic decât binele. Pentru el, moartea, depa11e de a trezi teama, trebuie întâmpinata cu
bucurie de catre întelept. Multi dintre cei care au asistat le disertatiile lui s-au sinucis.
 206

În mituri, religii si basme populare, sortarea opereaza în general asupra unei

gramezi de seminte în timpul unui ritual simbolic sau inspirat de parabole.
Într-adevar, constata M.-L. von Franz, «un morman de seminte amestecate
reprezinta un anumit aspect al inconstientului colectiv, înfatisat, în acelasi timp, ca
esenta unica si ca multiplicitate de imagini» 1. Si adauga: «Sortarea semintelor
înseamna alegerea germenilor, simboluri si arhetipuri ale situatiilor existente pe
care aceasta le clarifica. Daca, facuta cu multa rabdare, sOliarea reuseste, sunt
depasite cu bine situatii imposibile, care se lamuresc, si apar situatii nesteptate.»2
Pe un plan simbolic mai prozaic, intestinele pot simboliza aceasta selectie
purificatoare pentru ca ele pastreza elementele necesare fiziologic, dar arunca
deseurile si toxinele capabile sa intoxice trupul. Vezi «INTESTINE»,
«EXCRElVIENTE», «EXCRETIIFIZIOLOGICE».
Dar, asa cum pentru trup, folosirea remediilor drastice dauneaza grav
sanatatii, la fel «sonarea semintelor» solicita, pe plan psihologic, o anumita subti-
litate si multa rabdare, orice graba actionând împotriva ritmuri lor dezvoltarii.
Se poate spune asadar ca, la nivel psihologic, sortarea tinde sa readuca psi-
hismul într-un fel de puritate virginala, eliberându-l de tot ce este «toxic», elim-
inând orice este vatamator pentru el si îndepartând ceea ce nu este necesar în
evolutia vietii interioare si exerioare.
În vise:
Sortarea este o imagine care apare deseori în vise.
Se poate selecta o piesa, o casa, obiecte, bagaje incomode sau se poate sepa-
ra ceea ce este inutil ori nefast de ceea ce este util si binefacator.
Într-un cuvânt, în vise, sortarea se apropie de «curatenie» (vezi «A
CURATA»), de clarificare interioara, de ordine în interiorul psihismului.
Se stie ca «Sinele este, din punct de vedere psihologic, arhetipul prin exce-
lenta al Ordinii». 3
Dar, pentru «a selecta» si «curata», este necesar sa începi prin «a zdrobi»
rezistenta împotriva inconstientului în care se gaseste binele si raul.

SPATE
Multi nevrozati se cred a fi amenintati de pericole venind din partea unor
dusmani imaginari aflati în spate, putând aparea oricând. Acest lucru îi face sa fie

1. A.o.A., p. 148.
2. FCF, p. 262.
3. M.M., p. 270.
 207

nelinistiti, nervosi, mereu într-o stare de nesiguranta, din când în când întorcând
capul într-un mod obsesiv.
A nu privi o fiinta decâ din spate înseamna a nu îndrazni sau a nu suporta sa
privesti lucrurile (sau ce reprezinta ele simbolic) în fata.
Uneori, netrebnicia subiectului este cea care-l împiedica sa priveasca în fata
o imagine de o deosebita importanta. Astfel, Moise pe muntele Sinai nu are voie
sa-I priveasca pe Yahve decât din spate1.
În vise
Spatele simbolizeaza regiunile invizibile ale inconstientului, de unde poate
aparea ce-i mai bun, dar si ce-i mai rau, aproape întotdeauna pe neasteptate.

SPALAREA CORPULUI
Vezi «CuRATIRE»

SPÂNZURAT
În principiu, trebuie facuta deosebirea între trei imagini simbolice al spânzu-
ratului, asa cum apar ele în mituri, religii si visuri: spânzuratul de un arbore,
spânzuratul care se balanseaza în gol si spânzuratul de picioare.
Spânzuratul de un arbore
La germani, Odin «a stat atârnat, timp de noua nopti, de un arbore batut de
vânt», ranit fiind de buna voie cu propria sa lance. Prin aceasta spânzurare de
Pomul Vietii, «Odin dobândeste cunoasterea runelor si a bauturii ametitoare care-i
confera nemurirea». La alte popoare, dar mai ales la germani, «se atâmau de arborii
de sacrificiu pielea animalelor, în care se tintea cu sulite2».
În America Centrala, «atâmarea victimelor de un arbore era un obicei religios;
în fiecare primavara, .vechii mexicani o implorau pe Centeotl, fiica cerului si zeita
cerealelor, batând în cuie de un nuc un efeb sau o fecioara în care tinteau cu sageti3».
Acest motiv al atâmarii si crucificarii de cruce sau de «Pomul Vietii -
Mama-inconstient» exprima sacrificiul tendintei incestuoase, careia i-a cazut prada
CEdipe. «Nu este nicicum posibil, scrie Jung, sa ne imaginam un simbol care sa ani-
hileze mai mult un instinct. Chiar felul sacrificiului exprima continutul simbolic:
eroul se atârna, am putea spune, de ramurile pomului matemal, cu bratele în cruce.
El se uneste, oarecum, prin moarte, cu mama sa si totodata neaga aceasta unire,

1. Exo., XXXllI-20.
2. MA.S., p. 441 si 706.
3 Ihid.. p. 442.
 208

platindu-si greseala prin chinurile mortii. Prin acest act de mare curaj si mare
renuntare, natura animala este reprimata la maxim, si astfel omenirea îsi poate gasi
salvarea, caci doar o asemenea actiune poate rascumpara pacatul lui Adam, care a
constat într-o instinctivitate neîmblânzita. Sacrificiul nu este nicidecum semnul
regresiei, ci al reusitei transferului libidoului asupra echivalentului mamei si, în
consecinta, spre spiritualitate1.»
Sa notam în treacat ca aceasta regenerare prin atârnarea de Pomul Vietii a
dat nastere unor superstitii, cum ar fi aceea ca a atinge sau a avea o bucata din
frânghia unui spânzurat aduce noroc sau la existenta unor expresii, cum ar fi cea
din limba franceza: «avoir une veine de pendu»,
Spânzurat în gol
Dar simbolismul spânzuratului poate dobândi o cu totul alta semnificatie prin
imaginea atarnârii în gol. Aceasta permite simbolizarea unei angoase maxime
deoarece, leganându-se în bataia vântului, victima a pierdut orice sprijin, orice
stapânire de sine, orice posibilitate creativa.
În felul acesta Zeus, exasperat de caracterul artagos al Rerei, a mers
pâna-ntr-acolo încât a suspendat-o între cer si pamânt cu un lant de aur, ~târnându-i
. câte-o nicovala de fiecare picior!
Jung constata ca, «lipsit de straturile inferioare, spiritul nostru ramâne sus-
pendat în gol: sa nu ne miram ca devine nervos2».
Desprinderea de inconstient si de arhetipurile sale risca «pierderea sufletu-
lui», cum spun primitivii, ceea ce conduce la angoasa, nevroza, psihoza, deoarece
psihe se afla în stare de disociere3.
Spânzurat de picioare
Atârnarea de picioare apare în mituri, religii si teme initiatice. CEdipe este
atârnat de picioare, de un pom.
În «Faptele apocrife» ale Sfântului Petru (cap. XXVIII), acesta spune, când
este crucificat cu capul în jos: «lata misterul intregii naturi si începutul a tot ce
exista! De fapt, primul om, care de felul sau era cum ma vedeti acum pe mine,
atârnând cu capul îil jos, s-a dovedit a fi cu timpul altfel decât la-nceput, mort si
nemiscat... Atârnând cum va spuneam, a modelat ordinea lumii dupa imaginea
starii sale (adica inversând toate valorile stiute de el, dupa caderea sa). A pus la
dreapta ce era în stânga, iar în stânga ce era în dreapta; a schimbat toate semnele

1. 1bid., p. 441.
2. P si R., p. 75.
3. Cf. H.D.A .. p. 41: C. P, p. 214; R. catre 1., p. 155 si T P, p. 230.
 209

naturii pâna la a considera frumos ce era urât si bun ceea ce de fapt era rau. Despre
aceasta, Domnul a spus în taina: "Daca nu faceti stânga ca dreapta si dreapta ca
stânga, ceea ce este jos la fel cu ceea ce este sus, ce este înainte la fel cu ceea ce
este înapoi, nu veti intra în ÎmparatieI !"»
În «Faptele apocrife» ale lui Filip regasim aceeasi tema. Spânzurat de
picioare, Filip zice: «Nu va amarâti ca stau astfel spânzurat, caci sunt ca primul om
aruncat pe pamânt cu capul în jos, care mai apoi a fost iar facut viu prin lemnul
crucii, prin moartea prin Înaltare ... Fiti asemenea mie, caci universul, cu toate
sufletele din el, este întors pe dos.2.»
În fine, Lama XII (12=sfârsit de ciclu) a Tarotului se numeste «Spânzuratul»
Ea reprezinta un spânzurat de piciorul stâng (partea inconstientului) de o ramura de
pom uscata, sprijinita pe doua trunchiuri de pom, verzi.
Ceea ce este în jos este perimat, adica creatia prin intelect, reprezentata prin
cap, si viata afectiv-sentimentala, (casatorii, iubiri întâmplatoare etc.), reprezentata
prin pântec. De-acuma, doar realizarea conjunctio oppositorum, prin crucea for-
mata de picioare, mai conteaza. Aceasta inversare de valori nu poate avea loc decât
prin angoasa: spânzurarea.
N.B.: Sexualitatea nu este deplasata în raport cu pozitia în picioare, caci ea
ramâne în centrul oricarei activitati, de orice fel, fie ea fizica, psihica sau spirituala.
Vezi «ORGANESEXUALESI SEXUALlTATE».
În vise
Cel mai adesea, visele cu spânzurati sunt cele cu suspendare în gol. Trairea
este de panica atroce si-l face pe cel care viseaza sa tresara din somn.
Spânzurarea de un pom
Semnifica renuntarea la dorinta de a ramâne inconstient si sacrificarea ani-
malitatii dezlantuite pentru a canaliza energia recuperata în acest sens.
Spânzurarea în gol
Acest motiv, întotdeauna însotit de angoasa, este expresia unei dezradacinari
în raport cu inconstientul.
Cauzele acestei lipse de contact trebuie cautate în supradiferentierea
constiintei la nivel intelectual, spiritual, ideologic sau sentimental.
Adesea, sexualitatea, chiar si cea fizic traita, dar culpabilizata sau prost accep-
tata de inconstient, ne îndeparteaza de propria natura instinctiva si ne lasa cu o
impresie de gol si de teama insuportabila. La fel se-ntâmpla, mai ales în cazul bar-
batilor, cu un val emotional putemic, care blocheaza viata afectiva, atât de necesara.

1. Citat de 1. Doresse în L'Evangiie se/an Thamas, comentarii, Plan, 1959, p. 158-159.

2. lbid., p. 159.
 210

«Niciun arbore nobil si batrân, spune Jung, nu renunta la radacinile sale

nevazute. El nu creste doar în sus, ci si în joSl.»
Spânzurarea de picioare
Aceasta tema apare atunci când calea unui individ ajunge Într-o etapa în care
«Weltanschauung»2 se modifica, în sensul ca subiectul traieste în functie de ade-
varata scara de valori. Se poate întâmpla acest lucru spre mijlocul vietii, atunci
când vine timpul ca subiectul sa inverseze scara valorilor, în sensul aratat la rubri-
ca «VÂRSTELEVIETII».
În ambele cazuri, tema spânzuratului de picioare exprima inversarea orientarii si
valorilor, inversare care nu poate avea loc decât prin renuntare, suferinta si angoasa.

STÂNGA
Vezi «DREAPTASI STÂNGACORPULUI».

STOMAC
Stomacul aminteste de «Ceaunul celtic» în care se elaboreaza individuatia
prin amestecul continuturilor inconstiente si absorbtia lor de catre constient. De
aceea, pentru alchimisti, stomacul simboliza alambicul sau cazanul care, asezat
deasupra focului «atanor», era imaginea uterului în care avea loc «opera alchim-
ica», metamorfoza, adica procesul de individuatie3.
În vise
De cele mai multe ori, stomacul, în vis, e legat de sentimentul ca ceva «nu
merge» în viata interioara sau exterioara. Conextul visului si afectele precizeaza ce
'«nu poate fi înghitit» ...
Totusi, uneori, stomacul, ca aparat de digestie, evoca asimilarea continuturilor
inconstiente. Mai rar, lacomia, ambitia pasionala sunt legate simbolic de «stomac».
Se spune «mi-e foame de ...», iar stomacul este legat de toate «poftele» noastre.

STRAPUNGERE DUREROASA
Tema strapungerii dureroase apartine celei a ranii care tamaduieste. Ea
exprima tulburarile introversiunii dirijate în profunzimea sinelui, adica a inconstien-
tului matern, cu scopul de a-si asigura renasterea. Vezi «RANA»si «ÎNTEPATURA».
Procesul de individuatie, asimilabil unei veritabile initieri, este considerat de

1, P si Al., p. 149.
2. «Weltanschauung» = «contemplarea lucrurilor si a lumii».
3. Cf. M.A.S., p. 288.
 211

Jung ca «introversie v.oluntara». Arma care strapunge este «falica». Energia psihica
creatoare este orientata spre inconstient pentru a pune ordine în «Massa Confusa»
si pentru a patrunde în matricea interioara. 1
Lovitura de lance a lui Longinus: lovitura de pumnal cu care este sacrificat
taurul lui Mitra; lancea care îi strapunge pe Odin si pe Huitzilopochtli; coltul mis-
tretului care îl ucide pe Adonis; sulita ascutita dintr-un colt de stânca înfipta în
pieptul lui Prometeu înlantuit; sunt exemple de eliberare prin moarte si întoarcere
în sânul Mamei, ca si pacatul originar al lui Adam si reînnoirea spirituala.2
Tema strapungerii dureroase este minunat exprimata în poemul Sfintei Tereza
de Avila:
«Am simtit o lovitura puternica
În adâncul inimii mele:
Era o sulita divina,
Pentru ca a facut mari minuni;
Lovitura m-a ranit,
Dar cu toate ca rana a fost mortala
Si mi-a provocat o durere fara seaman
A fost o moarte care mi-a dat viata.
Daca ucide, cum poate sa dea viata?
Si daca da viata, cum îti aduce moartea?
Cum vindeca ea, de vreme ce raneste?
Aceasta sulita are puteri divine
Pentru ca dintr-o atât de cruda agonie
Ea iese triumfatoare din rana
Si savârseste mari lucrari.»3

În vise:
Strapungerea dureroasa apare uneori ca având acelasi simbol ca rana care
tamaduieste.
Dar, de cele mai multe ori, ea este expresia unei lovituri date în spate (in-
constientul), a carei origine trebuie cautata descifrând simbolismul personajului
sau al animalului care îl strapunge pe cel visator si, bineînteles, asociatiile de idei
si afectele acestuia.

1. "Auto-incubatia dirijata, pedepsirea de sine prin sine si introversiunea sunt concepte foarte apropi-
ate. Cufundarea în sine (introversiunea) este patrunderea în inconstient în acelasi timp cu asceza».
(MAS., p. 430.)
2. lbid., p. 704.
3. Sfanta Tereza a lui Iisus, Opere, p. 1590.
 212

STRANUT
Înca de pe vremea grecilor, stranutul era considerat de bun augur. În Anabase,
dupa un discurs al lui Xenophon, un soldat stranuta. «La acest sunet, întreaga
armata, plina de elan, îi slaveste pe zei 1.»
În Odyseea, Penelopa considera a fi o buna prevestire faptul ca Telemac,
anuntând sosirea unui strain, stranuta de rasuna tot palatul2.
Preotii romani spuneau despre femeile frumoase ca zeul Amor a stranutat la
nasterea lor.
Vorbindu-i lui Iov despre Leviatan, Yahve spune: «Din stranutullui scapara
lumina si ochii lui sunt rosii ca pleoapele zorilor3.»
La unii primitivi, «când regele stranuta, toti curtenii se prosterneaza cinci
minute, cel putin; regele va renaste pentru ca, cred ei, tocmai a intrat în el un suflet
nou4». La alti primitivi, stranutul regelui, anuntat prin semnale, pune în miscare tot
tribul, care îi ureaza, solemn, sanatate.
În Siam si în Laos, când cineva stranuta, se crede ca în acea clipa viata sa este
cântarita si judecata de catre zei - si toti îi zic «sa-ti fie de bine». În Laponia, se
crede ca un stranut violent poate aduce moartea.
Stranutul este legat de suflul vietii; de pilda, în argoul hotilor, la francezi, «a
stranuta puternic» însemna «a-si da duhul», «a-si da sufletul» - adica a fi ghiloti-
nat [în limba franceza n.tr.].
Prin stranut, viata, duhul de viata insuflat de Dumnezeu prin nari lui Adam,
se manifesta în noi.
Stranutul este legat de ideea de binecuvântare cereasca, de sanatate si bine:
«(sa) ai noroc!», «sa traiesti! ...»
În vise
Stranutul apare rar în vise si se pare ca se refera la «duhul de viata», la duhul
din trupul nostru fizic.

STRIGAT
Cuvântul vine din latina populara, «critare», contractie din latinescul «quir-
itare» = «a chema în ajutom.
Vocea se înrudeste cu «Cuvântul», cu «Suflul» si cu «Vântul», care joaca un
rol aparte în filozofia antica, în miturile si religiile în care Vântul, Suflul si
Cuvântul sunt expresia divinitatii. Vezi «VOCE».
1. 1II-2.
2. XVI 1-541.
3. Iov, XLI-18.
4. H.D.A, p. 123.
 213

Vezi si «STRANUT».
În vise
Sa observam ca, la animale, voluptatea se exprima prin sunete joase, melan-
colia prin urlete lungi (câinele care urla a moarte), iar durerea prin sunete ascutite.
La fel este si cu strigatele din vis, acestea putând avea puteri distructive sau
constructive, activate în noi:
(-) Strigatul este negativ daca exprima suferinta eului care nu poate suporta
manifestarea Sinelui.
Iata, de pilda, un cosmar avut, la începutil analizei, de un subiect al carui in-
telect s-a dezvoltat exagerat, în detrimentul valorilor instinctive si afective: «La ski,
în spatele unui instructor de vânatori de munte, fac viraje în "slalom". Pericol
neasteptat; ies de pe pista, explodând cu un tipat dilatat, stralucitor ca o bula, un
microcosmos care, în final, se va reuni rapid cu macrocosmosul» (este chiar
redactarea visatorului însusi).
Analiza era perceputa ca o acrobatie indusa de analistul-monitor de ski.
Aceasta analiza ameninta integritatea eului si a fost imediat oprita, pentru a fi
înlocuita cu o alta, mai bine suportata de catre subiect.
(+) Strigatul este pozitiv atunci când, cu ajutorul lui, visatorul gaseste, în
aceasta inepuizabila sursa de energie care este Sinele, modalitatea de a-si întari eul
pentru a duce la capat lucrarea de împlinire interioara.
Este cazul visatoarei care se vedea asaltata în vis, din toate directiile, de o
hoarda de femei dezlantuite, într-un vacarm de nedescris. Are un puternic senti-
ment de pericol.
«În acel moment, scrie ea, am încercat sa cânt, adica sa fac un fel de gama.
La început nu mi~a reusit, apoi, deodata, o nota ascutita a strapuns ca o bula de aer.
S-a înaltat, apoi a revenit în vale. Este sonora, clara, rotunda si, treptat, sunetul
coborât, neutralizându-le pe asaltatoare.
Ma trezesc cu inima batându-mi puternic si cu un sentiment apasator.»
Desigur, între aceste doua extreme exista si vise cu tipete care nu sunt nici
pozitive, nici negative, a caror intepretare reiese din asociatiile visatorului.

a SCHIOPATA .
Zeul olimpian' Hefaistos, inegalabilul artist al metalelor tratate prin foc, era schiop.
În Facerea 1, Iacov, dupa ce lupta o noapte-ntreaga cu un înger (si-l învinge-
drept care acesta îl binecuvânteaza), ramâne schiop. Conform Bibliei, îngerul, ca

1. FACEREA XXXll, 24-32

 214

reprezentant al Domnului, este considerat a fi chiar Dumnezeu. Episodul sim-

bolizeaza lupta victorioasa a eului împotriva atotputerniciei Sinelui, caci Iacov nu
cade în capcana inflatiei psihice, ci, dimpotriva, «îsi apara cu succes natura ome-
neasca»l fara a aluneca în acel soi de paranoia în care eul se considera a fi devenit
Sinele însusi. Deci Iacov iese învingator din aceasta lupta, însa cu articulatia coap-
sei frânta, drept care va schiopata tot restul zilelor sale. Acesta înseamna ca, chiar
daca constientul nu a fost denaturat de puterile deopotriva demonice si divine ale
inconstientului, totusi va suferi permanent din cauza unei rani de nevindecat. Altfel
spus, confruntarea constient-inconstient fiind acum pe fata, amenintarea eruptiilor
continuturilor inconstiente va fi mereu prezenta.
Toata viata sa de-acum încolo, Iacov se va deosebi de masa stereotipa, con-
ventionala si rationala. Evolutia sa se va deosebi de a celorlalti, putând fi calificata
ca "schiopatânda"
În vise
(-) Ceva «schioapata» în viata materiala, psihica ori spirituala a visatorului.
(+) Visatorul traieste în egala masura atât «anormalul» cât si «normalul»;
felul sau de a înainta în viata se deosebeste de al celorlalti. Nu este ca toata lumea.
\

STRANGULARE
În vise
Regasim aici simbolul «înabusirii» (vezi acest cuvânt).
Însa e bine sa aflam, cu ajutorul asociatiilor de idei ale visatorului si prin
interpretarea simbolurilor din vis, cine sau ce produce strangularea.
Daca visatorul este cel care stranguleaza, trebuie sa determinam elementul pe
care nu-l lasa nicidecum sa se manifeste si din ce motiv.
Visele de strangulare sunt cosmaruri puternice caci, la angoasa, ele adauga
vointa (inconstienta) de distrugere. Vezi «GÂTLEJ».

1. M.A.S., p. 560.
 215

T
TACERE (LINISTE)
Tacerea este faptul de a nu vorbi sau atitudine a unei persoane de sta fara a
vorbi: «a pastra tacerea», «a impune tacerea», «a reduce la tacere», «a trece sub
tacere». Dar tacerea este si absenta oricarui zgomot, agitatie si starea unui loc în
care niciun sunet nu este perceptibil: «o liniste profunda», «o liniste absoluta», «o
liniste de moarte».
Aceasta tacere, însotita de încetarea vietii, o regasim în India, unde parsii
(secta zoroastriana emigrata din Persia, fugind de persecutiile musulmane) aseaza
trupurile mortilor lor pe «Dakhma» sau «Turnul tacerii» pentru a fi devorate de vul-
turi, caci religia lor le interzice sa profaneze pamântul si focul.
Pe plan fizic si psihic, toate studiile asupra tacerii au demonstrat ca este un
factor de sanatate si un ajutor în munca. Totusi, experimentele au aratat ca daca un
om este constrâns la o tacere absolut un timp mai îndelungat, poate ajunge repede
într-o stare de dementa.
În sens negativ, tacerea poate ascunde incapacitatea sau iluzionarea, caci,
spune Biblia, «omul cu buna chibzuinta, tace»l, însa «chiar si nebunul, când tace,
trece drept întelept; când închide gura este asemenea unui om cuminte2».
Se observa ca multi nevrozati au o sensibilitate crescuta la zgomote. În cazul
unei depresii nervoase, aceasta sensibilitate devine o adevarata fonofobie, însotita
de fotofobie si de psihastenie, ceea ce justifica curele în casele de odihna, în liniste
. si semi-întuneric. Pentru aceasta categorie de bolnavi, tensiunile anxioase pe care
le tin în ei îi sensibilizeaza pâna-ntr-atât, încât orice poate deveni pretext de agitatie
mentala, însotita de o exacerbare a afectelor, iluzionare, cu justificari aiuritoare si
proiectii uneori delirante.
Nici ratiunea, nici vointa nu pot influenta astfel de tulburari psihice.
Dimpotriva, constrângerea crispata sau logica intelectuala nu fac decât sa
accentueze dezordinea interioara, generatoare de angoasa, întrucât ele maresc si
mai mult (o revolta în plus) vacarmul constiintei si, în consecinta, si antagonismul
dintre constient si inconstient.

1. Pildele, XI-12.
2. Ibid., XVIl-28.
 216

Deci unul dintre primele obiective ale tratamentului analitic va fi reducerea

treptata la tacere a tumultului cerebral si a surescitarii egoului.
Regasim tacerea în majoritatea disciplinelor initiatice si religioase. Aici este
vorba de a merge spre acel «gol» initiatic care, dupa cum spune Gh. Adler, consti-
tuie «punctul central al misticilor1, care este abdicarea, extinctia eului individual,
cât de complet o poate face cineva fara a ajunge la aneantizarea totaIa2». Tacerea
se refera nu doar la tacerea verbala, ci si la linistea interioara.
Molinos, teolog spaniol, precursor al chietismului (lat. «quies» = «calm»,
«încetare»), deosebea, ne spune Aldous Huxley, «trei grade de tacere: tacerea gurii,
tacerea spiritului si tacerea vointei. Sa te abtii de la vorbaria inutila e greu; sa faci
sa înceteze divagatiile memoriei si ale imaginatiei este si mai greu; dar cel mai greu
este sa impui tacere vocilor dorintei si aversiunii din sânul vointei3.»
În India, Ramakrisna (1836-1886) considera ca «religia tacerii este singurul
secret al adevaratei religii4» si adauga: «Fiti siguri ca atunci când un om striga "o,
Doamne, Doamne!", el înca nu l-a gasit pe Dumnezeu. Cel care l-a gasit pastreaza
tacerea5».
La sufiti, când i s-a spus Maestrului Ibrahim ben Adham ca un om învata gra-
matica, el s-a multumit sa zica: «Ar fi mult mai bine pentru el daca ar învata sa taca!»
Pentru indienii din America de Nord, «tacerea este "Marele Mister".
"Tacerea sacra" este vocea "Marelui Spirit". Tacerea este chiar baza formarii car-
acterului. Roadele sale sunt: stapânirea de sine, curajul profund, rabdarea, demni-
tatea, veneratia6».
O secta englezeasca pune tacerea la baza doctrinei sale. Este vorba de
miscarea «Prietenii Adevarului», fondata la începutul secolului XV de George Fox.
Ea a fost denumita în derâdere «Quaker» (engl. «to quake» = «a tremura»; ~ de
frica) de la vorbele fondatorului: «SIaveste-1 pe Dumnezeu si cutremura-te înaintea
cuvântului sau.» Pentru ei, linistea aplicata într-o colectivitate este modalitate de
comunicare, fara interpus, cu Dumnezeu si cu aproapele tau. Tacerea astfel practi-
cata, în public, nu o mai gasim în nicio alta religie. În cultul «Quaken> nu e nici
altar, nici slujba, nici predica, nici cântec, nici taina, nici preot: «prietenii» se aduna

1. Mistic, din gr. «mustikos», «referitor la misterii», iar «mister» vine din gr. «Mustes»=«initiat» care
la rândul sai deriva din «Myo», «a tine gura închisa».
2. G. Adler, Etudes de psychologiejungienne, oc, p. 214.
3. A. Huxley, La Philosophie hernelle, PIon, 1948, p. 265.
4. L 'El1seignement de Ramakrishna, oc, nr 362.
5. Jbid., nr 1427.
6. E. Bertholet, la Reincarnation, Gallimard, 1949, p. 312.
 217

în fratia tacerii. În acele momente, atentia lor nu mai este distrasa de nimic dina-
fara si ei devin extrem de receptivi la cea mai mica manifestare a divinului emanat
din lumea interioara. «Quaker»-ul Gerald Hibbert considera ca «tacerea linisteste,
vindeca, purifica si stimuleaza. Ne ajuta sa coborâm pâna la cele mai profunde
izvoare al fiintei, adesea neglijate de vârtejul vietii zilnice. În tacere, vocea slaba a
lui Dumnezeu devine perceptibila 1». La «Quakeri», tacerea în grup reprezinta ade-
varata predica a comuniunii caci, procedând astfel, fiecare eu renunta la vorbaria
egocentrica pentru a se cufunda în universalitate a divina.
În Occident, în anumite ordine monastice (în principal trapistii), înafara de
nesfârsitele psalmodieri diurne si nocturne destinate sa faca sa înceteze activitatea
mentalului, calugarii aleg calea renuntarii, supunerii si reculegerii în tacere, imitân-
du-l pe Hristos care s-a retras în singuratate pentru a se ruga. Înainte, Ieremia spu-
sese: «E bine sa astepti în liniste mântuire a de la Yahve2.»
În secolul VII, în Biserica greaca s-a afirmat un curent numit isihasm (gr.
«esuchia» = «lini tte», «adastare»). Adeptii sai, inspirati de «Parintii desertului»,
practicau rugaciunea continua, în tacere, spre linistirea mintii. Mai erau numiti
Omfalopsihisti (gr. «Omphalos» = «nombril» si «psyche» = «âme»), aratând prin
aceasta ca lucrarea lor era în întregime orientata spre centrul psihe-ului lor,
excluzând orice preocupare exterioara. Isihasmul se mai practica si azi de catre
calugarii de la Muntele Athos.
Miscarea isihasta dovedeste în ce masura suntem impregnati de arhetipul cal-
mului tacerii, aceasta linistire prin încetarea vorbirii inutile, necesara pentru a ne
supune inspiratiei ce emana din inconstient.
În unele regiuni, egiptenii venerau crocodilul doarece era mut, ceea ce îi per-
mite sa primeasca Întelepciunea transmisa de zeul crocodilocefal Sukos.
În initierile pitagoreice, în Tibet si la unii gnostici, înainte de a fi primit, tre-
buie sa treci proba tacerii, un timp cuprins între doi si cinci ani.
În timpul Misteriilor lui Mitra, candidatul trebuia sa-si puna un deget pe buze
si sa sopteasca: «Tacere, tacere, tacerel Simbol al zeului viu si nepieritor.»
La buddhisti, calugarii se straduiesc, prin tacere, sa ucida orice dorinta, sin-
gura conditie pentru eliberare. Iar Buddha spune: «Cel care întreaba se înseala, cel
care raspunde se înseala. Fa liniste în sine a ta si asculta ...»
În concluzie sa-I citam pe occidentalul Paul Valery din strofa finala a min-
unatului poem «Palmier»

1. Henry Von Etten, George Fox et les Quakers. Seuil, 1956, p. 160.
2. Luca. V-16 si Matei. IV-1.
 218

«Liniste, liniste,
Liniste în azur
Fiecare atom de tacere
Este promsiunea rodului copt.»
Vezi «LIMBAJ(apendice)>>, «LANGAGE».
În vise
Vise în care apar taceri importante nu sunt multe si se pot referi la: respect,
reculegere, adoratie; la semnalarea unui proces psihic «numinos»; compensarea
unui vacarm mental din viata diurna.
Si mai rar, tacerea din vis seamana frica daca este resimtita de visator ca o
«liniste de mormânt», un «abis de tacere», fara fund. Într-un astfel de caz, tacerea
se confunda cu letargia, toropeala, descurajarea.

a-si face TOALETA

În vise
«A-si face toaleta» poate simboliza, uneori, ceva asemanator motivului
curatirii. Vezi «A CURATA».
De fapt, mai mult femeile sunt cele care, în vise, se pregatesc în fata oglinzii,
se îmbraca, se fardeaza, gatindu-se cu vesminte si bijuterii.
La greci, Eros o ajuta pe Afrodita sa-si faca toaleta, fiind universal recunos-
cut (chiar si de primitivi) ca femeia se face frumoasa pentru a-l cuceri pe barbat,
pentru a se uni cu el si a procrea.

TRAVERSAREA unui râu, unui drum, unei frontiere, unei bariere, unui defIleu etc.
Pentru Yi-Jing, «traversarea marilor ape» arata ca, înainte de a reusi în
lucrarea pe care si-a propus-o, persoana va avea de «traversat» o perioada dificila,
chiar periculoasa, care solicita reflexie. Ea va trebui sa-si foloseasca toate energi-
ile pentru a înfrunta dificultatile situatiei daca vrea sa duca treaba la bun sfârsit.
În vise:
Aceasta tema, fOalie frecventa în vise, are semnificatia simbolica de
«TRECEREDIFICILA,STRÂMTASAUPERICULOASA».Vezi aceasta rubrica.

a se TÂRÎ
La figurat, a se târî înseamna a se umili, a se supune.
În vise
Târîrea simbolizeaza acelasi lucru ca si «trecerea grea, îngusta si pericu-
loasa». Vezi aceasta rubrica.
 219

TRANSA
Transa este starea de medium depersonalizat, ca si cum un spirit strain l-ar fi
înlocuit pe al lui: «intrare în transa». La origine, cuvântul însemna neliniste sau teama
foarte puternica. Termenul vine din latinescul «transirem (=«a merge mai departe»).
În vise:
Visele vorbesc putin despre transe. Când se-ntâmpla, se pare ca aceasta stare
poate fi asimilata cu «betia sacra» sau cu transele samanilor, dervisilor si ale celor
adusi «într-o alta stare» de anumite dansuri. Acestea sunt însotite de scandari, menite
sa marcheze cu insistenta ritmuri puternice, cu scopul de a reduce la tacere tensiunea
creata de opozitia dintre intelectul constient si continuturile inconstientului.

TRECERE dificila, strâmta sau periculoasa

Aluziile la treceri dificile, strâmte sau periculoase apar în multe mituri si
ritualuri religioase.
În NOULTESTAMENT, Iisus zice: «Intrati prin poarta cea strâmta ca larga este
poarta si lata este calea care duce la pieire si multi sunt cei care apuca pe ea. Si strâmta
este poarta si îngusta este calea care duce la viata si putini sunt care o afla.!»
În Italia, în biserica lui Loreto Aprutino, o fresca din secolul XV reprezinta o
scena a Judecatii de Apoi: pentru a ajunge în Paradis, sufletele trebuie sa treaca un pod
ale carui arce se retrag în mod periculos; doar cei mai puri reusesc sa treaca dincolo.
La egipteni, Osiris, închis în cutaruI sau, a fost aruncat în Nil. Apele l-au pur.,.
tat pâna în mare, unde a patruns prin «orificiul care poarta un nume abominabi12»,
e vorba de vaginul mamei-inconstient, care constituie o trecere strâmta, în vederea
«renasterii» sale.
Musulmanii au si ei «Podul lui Mahomed», prin care se intra în Paradis; sub
picioarele celor rai, se înclina si-i rastoarna în prapastie.
În India, un rit vechi, din vremuri preistorice, consta din a-i trece pe sugari
printr-o piatra gaurita, simbol al matricei divine. Trecerea printr-un orificiu strâmt
indica regenerarea prin principiul feminin si simbolizeaza eliberarea din ciclul karmic.
În mitologia germanica, Marea Zeita Freya avea un colier miraculos, din aur,
pentru obtinerea caruia a trebuit sa-si petreaca noaptea cu fiecare dintre cei patru
pitici care l-au turnat în piatra, în pestera lor. Trimis de Odin, Loki a descoperit-o
patrunzând în camera Freyei preschimbat într-o musca si trecând printr-o gaura de

1. Matei, Vll-!3.
2. E. Harding, Les Mysteres de la Femme, O.C., p. 185.
 220

marimea unei urechi de ac. Regasim aici tema «comorii greu de aflat» (Sinele) care
nu poate fi obtinuta decât patrunzând în Mama-inconstient prin «Trecerea strâmta».
În fine, la St Menou (Allier) si la Delle (zona Belfort), exista «Debre-
dinoarul»1 sau «Piatra nebunilor». E vorba de blocuri monolitice din secolul XII,
gaurite, amintind de ritualul hindusilor pomenit mai sus. Nebunul era trecut prin
aceasta piatra, iar la Delle era aruncat într-un brat lateral al râului Doubs, ceea ce
sugereaza dintr-o data doua teme ale regenerarii. Se crede ca în debredinoar se pun
în ordine ideile din mintea nebunului.
În vise
Tema trecerii strâmte, dificile, periculoase, chiar întunecate, apare deseori în vise.
E vorba cel mai adesea de a se târî printr-un loc strâmt, de a trece un pod care
se clatina, sau care este rupt sau la capatul caruia asteapta un individ sau un animal
amenintator, de o trecere periculoasa peste o apa, de o traversare a unui loc
întunecos etc.
Acest motiv al «Trecerii strâmte» poate simboliza doua procese psihice: un
pod care se stabileste între constient si inconstient, trecere mai întotdeauna fragila,
sau vulnerabila, sau dificila, care trebuie consolidata; o schimbare de atitudine
aflata la început. Astfel de vise sunt întotdeauna expresia unui efort foarte pozitiv
si promitator. Cel mai adesea, însa, trecerea strâmta echivaleaza cu vagi nul mater-
nal prin care trebuie sa se treaca pentru a renaste. (Vezi «NASTERESI RENASTERE»).
În ambele cazuri, trecerea strâmta si dificila marcheaza o etapa de depasit
ptrintr-un mare efort, însa acest efort conduce la o stare de constienta avansata.

a TROPAI
Cuvântul vine din franceza veche, «treper»=«a bate din picior, a sari, a dansa».
Primitivii se dedau frecvent tropaitului.
În vise:
Tropaitul este rar în vise.
El pare a fi un gest de fecunditate, înrudit cu dansul (vezi acest cuvânt), prin
care ritmul particular si personal se ridica la nivelul ritmului general si cosmic.

a TINE de brat (sau umeri)

Vezi «ÎMBRATISARE».

1. «Brediner» = probabil «a vorbi incoerent» (franceza veche).

 221

,
a TINTI
A tinti înseamna a dirija atent privirea (si, prin extensie, un obiect, o am1a)
catre un scop, catre un obiectiv de atins.
În vise:
Gestul de a tinti corespunde constientizarii unui lucru (de determinat) cu
scopul de a-l integra corespunzator în ansamblul psihic.
Gestul poate fi însotit de o arma, fara intentia de a ucide.
 222

u
a UCIDE
În mitologie, religii si legende, uciderea balaurului, sarpelui sau monstrului
este un act de curaj aureolat de gloria care consacra un zeu sau un erou. I Aceasta
tema simbolizeaza victoria definitiva a zeului sau a eroului asupra angoasei terifi-
an te pe care o provoaca confruntarea cu fortele inconstientului. Jung a observat ca
«în gura copilului, «a ucide» este un cuvânt lipsit de consecinte, mai ales atunci
când se stie ca îl foloseste cu indiferenta pentru a desemna o idee oarecare de înde-
partare, de suprimare, de distrugere».2 La fel se întâmpla la primitivi sau la unii
ucigasi al caror nivel mental este foarte scazut si care actioneaza fara sa aiba
constiinta ororii gestului pe care-l fac sau a consecintelor acestui gest. Pur si sim-
plu, ei suprima.
În vise:
La nivelul simbolismului omnc, a ucide înseamna a vrea sa supnml un
continut psihic, sa-I refulezi si, în consecinta, sa-I împiedici sa joace rolul care-i
revine în ansamblul psihismului.
Consecintele pot fi tragice. Daca, de exemplu, sexualitatea este «ucisa» (refu-
Iata) total sau partial, ea va întari Umbra care se poate manifesta prin pulsiuni
sadice, compensate prin mecanisme de auto-pedepsire masochista.
În vis, daca moartea (vezi acest cuvânt) poate avea un sens pozitiv, uciderea
poate fi negativa si generatoare de angoase.
Uciderea unei fiinte vii
Cel care viseaza refuleaza la maximum complexul sau functia simbolizata
prin aceasta fiinta în loc sa le asimileze în constiinta.
Daca este vorba despre un animal, cel care viseaza se desprinde de funda-
mentele instinctive si risca sa se gaseasca complet pierdut în existenta.
Visatorul asista la uciderea unei fiinte de catre o alta
Aceasta imagine este expresia unui conflict implacabil între doua polaritati.
(de determinat).

1. Eroul mitologic este în general fiul unui zeu si al unei muritoare, sau al unei zeite si al unui muritor,
precum Enea. El este asadar un semi-zeu. În legende, epopei, poeme epice etc., eroul este un person-
aj extraordinar caruia i se atribuie curaj si fapte remarcabile.
2. P si E., p. 135.
 223

Visatorul este ucis de o fiinta, de un obiect sau într-o imprejurare oarecare

Acest vis trebuie luat întotdeauna în serios.
Un complex, o situatie, o atitudine, o functie sau pur si simplu viata îl dis-
truge pe visator.
El risca sa nu-si mai poata reveni decât cu mare greutate, este în pericol de psi-
hastenie, nu mai stie bine pe ce lume se afla. Se cuvine sa cercetam ce anume îl
«ucide» în lumea sa interioara sau în existenta sa exterioara, sau, poate, în amândoua.

UMAR
Cuvântul vine din latina «humerus», însemnând «umar».
Umarul este cel care poarta o povara, care poate fi chiar cea a inconstientu-
lui, prea grea pentru a fi sustinuta de constient.
Iisus si-a purtat crucea; Mithra, taurul de sacrificiu.
În legenda lui Siegfried, acesta ucide monstrul si-i bea sângele. Astfel îsi
incorporeaza o forta energetica care îi va permite sa domine fortele secrete ale
naturii. Din acel moment, el întelege limbajul pasarilor. A ramas totusi vulnerabil
ca om în acea parte a corpului care nu a fost acoperita de sângele monstrului,
umarul - si de-aici i se va trage moartea (a atins totalitatea, Sinele, asimilând
continuturile inconstientului, dar trebuie sa moara fizic pentru a deveni nemuritor).
În vise
Umerii se refera în general la fortele psihice si fizice în stare sa suporte
poverile inconstientului sau ale vietii.
Ei evoca posibilitatea de a actiona, de a realiza, de a crea: «a pune umarul la
ceva», «a tine ceva (sau pe cineva) pe umeri», <<umarla umar».

UNGHII
Termenul se aplica atât ghearelor animalelor carnasiere, cât si celor de pasari
rapitoare.
Multe animale ataca si se aparar cu ghearele. Astfel avem expresii curente
referitoare la agresivitate: «gheare si dinti», «a-si arata ghearele», «a-si pregati
ghearele», «a-si roade unghiile». Avarul are «unghii încovoiate».
Onicofagia, sau mania de a-si roade unghiile, se pare ca-si are originea într-un
puternic conflict interior, mai ales la subiectii sensibili si emotivi. Poate fi observata
la copii, dar si la adolescenti sau adulti. Subiectul care-si roade unghiile lupta
împotriva unui val de emotii pe care nu si le poate asuma si care-i produce angoasa.
La copil, se poate observa, legat de acest subiect, un conflict între puls iile
 224

vitale instinctive violente si o educatie prost primita, un refuz de a progresa în viata

datorat «nostalgiei dupa paradisul pierdut»; o frustrare în viata afectiva familiala
care-i blocheaza elanurile afective. Se mai poate constata dificultate a de a tine pasul
cu ritmul scolar, care depaseste ritmul sau de asimilare; neîntelegerea psihologiei
copilului, în principal datorita atitudinii sale mai aparte sau datorita tipului psiholog-
ic, care-i provoaca sentimente de nesiguranta, de inferioritate si vinovatie; uneori îi
e teama ca nu poate face fata vietii datorita unei lipse de vitalitate psihica.
În toate aceste cazuri, copilul «apasa pe frâne» rozându-si unghiile, ca si cum
ar vrea sa-si suprime mijloacele de atac si de aparare pentru a nu se ciocni dureros
cu interdictiile interioare aparute de la sine, în mod reflex. Un astfel de copil
traieste în anxietate si, în loc sa-I copleseasca cu reprosuri si sa-I pedepseasca pen-
tru ca-si roade unghiile, parintii ar trebui sa caute sa-I înteleaga, sa-I linisteasca si
sa-I ajute sa se adapteze treptat la viata.
La adolescent si la adult, cel care îsi roade unghiile este supus unei angoase,
fie datorita contradictiilor interioare puternic anxiogene (de determinat), fie
dintr-un motiv exterior cum ar fi cel de a se confrunta cu o sarcina care-i depaseste
capacitatile fizice sau intelectuale. În fine, J. Jacobi semnaleaza caI «învatatii
. chinezi îsi lasau sa creasca unghiile de la mâna stânga pentru a arata ca nu fac o
munca manuala, ci sunt dedicati meditatiei1».
În vise
Unghiile, în vise, evoca agresivitatea, combativitatea, virilitatea distructiva
sau creati va; lupta desarta si provocatoare sau o curajoasa «lupta pentru existenta»
- deosebirea dintre acestea doua este destul de greu de determinat prin interpretare.

uRÂ TENIA unui corp

Vezi «FRUMUSETEASAUURÂTENIAUNUICORP».

URECHI
«A trage cu urechea», «a-si deschide urechile», «a-si ciuli urechile», dar si «a
fi surd de-o ureche» sau «a-si astupa urechile». Cretanii si-l reprezentau pe Jupiter
fara urechi pentru a sublinia impartialitatea sa. Lacedemonienii, dimpotriva, îi
atribui au patru urechi, pentru a arata ca el «aude» toate rugaciunile.
În Egipt, ex-voto reprezentând urechi, gravate în piatra, erau asezate în tem-
ple pentru a arata ca divinitatea îndeplinea o rugaciune2.

1. J. Jacobi în L 'Homme et ses Symbales, oc, p. 292.

2. Act. Erman, La Religion des Egypti"ens, ac, p. 275.
 225

Urechile ascutite ale satirilor au un sens falic.

Uneori, urechea este loc de nastere sau de fecundare mitologica pentru a arata
ca nu este vorba de o nastere fizica, ci de o nastere simbolica, precum Gargantua
ori acea «traditie a Evului Mediu care sustine a ca Maria ar fi fost fecundata prin
urechel. Iar în Ramayana, «maimuta Hanuman, înghitita de un monstru, este eli-
berata din el prin urechea dreapta2».
În India, «perforarea urechilor barbatilor este un act magic de aparare
împotriva mortii\).
Dar simbolismul predominant al urechii este întelepciunea «întelegerii» inte-
rioare. «prin vise, prin viziuni noctume sau când o moleseala îl cuprinde pe om sau
când doarme în patul sau, Dumnezeu îi vorbeste la ureche4».
Lui Melamp, medic si magician din mitologia greaca, doi serpi îi curatau ure-
chile atât de bine în timp ce dormea, încât la trezire el întelegea limbajul pasarilor
si al carii lor de lemn.
Siegfried, dupa ce a omorât monstrul si i-a baut sângele, si-a însusit Mana
acestuia: a ajuns sa stapâneasca fortele naturii si sa înteleaga limbajul pasarilor:lar
Hristos, ca si apostolii, foloseau deseori expresia «a auzi» sau «a nu auzi» pentru
arata ca învatatura lor era deasupra întelegerii intelectuale rationale constiente,
tinând de experienta interioara personala traita: «Cel ce are urechi de auzit, sa
auda!5» - acesta fiind motivul pentru care Iisus vorbea în parabole6. În aceeasi situ-
atie se afla si raspunsurile, aparent absurde, ale maestri lor zen, la întrebarile
elevilor lor: Kuan-urile7.
Urechea întelegerii percepe dimensiunea interioara printr-un fel de intuitie
mistica directa care include si întelegerea intelectuala, traita afectiv emotional. Deci
«întelegerea» este perceptia plenara a suflehllui care permite eului sa-si largeasca
câmpul constiintei care tinde spre Sine: a întelege «limbajul pasarilor si al cariilor ... »)
De aceea, în cele mai multe dintre reprezentarile sale, Buddha are .urechilor foarte
mari, iar despre Lao-Zi, legenda spune ca avea urechi mari, de sapte degete!
Totodata, lipsa de Întelepciune era si ea simbolizata cu ajutorul urechilor,

1. MA.S., p. 529, note 15.

2. lbid., p. 355.
3. lbid.. p. 584.
4.10\; XXXlll-14.
5. Matei, XI-15.
6.lbid .. Xlll·16.
7. "Prin Kuan, spune Jung. întelegem o întrebare, o vorba sau un comportament paradoxal al Maestmluil>.
Introducere la Esenla Buddhismului. de D.P. Suzuki, Le Cerele du Livre, 1955, p. 33.
 226

Set- Tifon fiind reprezentat cu urechi lungi si înalte, dar taiate. Midas, regele
Frigiei, cel care a preferat naiul lui Pan în lqcullirei lui Appollon, a fost înzestrat,
de catre zeul suparat, cu o pereche de urechi de magar. Cât despre caciula de magar
a scolarilor nostri, aceasta exprima faptul ca «întelegerea» lor nu o depaseste pe cea
a unui animal.
De asemenea, Zenon din Elea constata: «Natura ne-a înzestrat cu doua urechi
si doar o limba pentru a asculta mai mult si a vorbi mai putin!» Iar Buddha obisnuia
sa zica: «Cel care întreaba se înseala, cel care asculta se înseala, deci taci si asculta ...»
În vise
Urechile evoca:
(~) Prostia, lipsa de întelegere, daca urechile sunt astupate sau taiate: «cel mai
rau e sa fii surd pentru ca nu vrei sa auzi.»
(+) Întelepciunea «întelegerea», perceperea vocii interioare: «Asculta vocea
Întelepciunii».

URIASII si URIASELE
Sa nu-i confundam pe Titani - care simbolizeaza inflatia eului în raport cu
valorile inconstiente arhetipale - cu Uriasii. Acestia erau, în mitologia greaca,
monstrii deo marime iesita din comun, cu o înfatisare înfricosatoare, iar corpul lor
se termina cu o coada de sarpe, cu o fOrta supraumana. S-au ridicat si împotriva
zeilor din Olimp, dar au fost înfrânti. Se pare ca simbolizeaza opozitia pe care o
manifesta energiile instinctive primitive, grosiere si brutale, fata de spirit.
În epopeea lui Ghiigames, eroul asiro-babilonian legendar, uriasul Ciumbaba
este teminicerul tinerei Istar, viitoarea Zeita-Mama. Pe acest monstru îl învinge
Ghilgames, pentru a se putea uni cu Istar.
În Biblie, urias~l filistin Goliat e ucis de un tânar israelian, David, doar cu o
piatra tintita în fruntel.
Pentru M.-L. vOn Franz, uriasii «reprezinta factorii emotionali, energiile brute
care înca nu au iesit la suprafata, la nivelul constiintei omenesti. Au o forta enorma
si sunt renumiti pentru prostia lor. Usor de pacalit, sunt prada propriilor afecte, deci
incapabili sa-si duca pâna la capat un plan2». Dar, sub aspect pozitiv, aceste valuri
emotionale neîmblânzite, aproape inconstiente, pot îndeplini sarcini importante.
htv~e .
Uriasii pot exprima fortele primitive si brutale ale naturii înca inconstiente,
puternic încarcate de valuri emotionle necontrolate.

1. ler Samuel XVII.

2.1.C.F.,p. 148-149 si 177.
 227

Mai pot reprezenta un aspect arhetipal al complexului paterna!.

«Tatal» este imaginea autoritatii si pazitorul moralei; daca, în mit, eroul tre-
buie sa învinga un urias care pazeste o comoara sau o tânara fata, acest urias per-
sonifica angoasa nevrotica a fiului vizavi de imago paternal pe care o poarta în sine.
Caci «tatal este reprezentantul spiritului care bareaza drumul spre forta instinctu-
ala 1». Poate învinge si «Mama» si sa se regenereze, în loc sa actioneze ca CEdipe,
care s-a unit cu ea, deci a ramas inconstient.
În fine mai poate reprezenta puterea nemasurata a unui complex sau a unei
probleme (interioara sau exterioara) de depasit (de determinat), caci uriasul este,
cel mai adesea, în mod subiectiv, imaginea unui caracter subuman.

URINA-A URINA
Cuvântul vine din latina populara, «aurina», dupa «aurun» (=«aur») din
cauza culorii ei.
De fapt, «urina» se spune în latina «urina», cuvânt care se apropie de «urere»
(=«a arde»), cu referire la faptul ca urina este lichidul menit sa elimine anumite
deseuri care ajung în organism prin elementele de nutritie si care sunt«arse» de oxi-
genul din respiratie.
Ca regula generala, când emisia involuntara repetata de urina (uneori diurna,
dar cel mai frecvent nocturna) devine un fapt obisnuit de-a lungul a mai mult de
patru ani si nu poate fi atribuita vreunei leziuni organice, ~ste vorba de boala
numita enurezie.
Originea enureziei este de ordin psihic si poate avea mai multe cauze: s-a con-
statat ca enurezia apare la copiii ai caror parinti se pregatesc sa divorteze, coincide
cu nasterea unui frate sau a unei surori mai mici sau cu intrarea la gradinita etc.
La copilul de tip «cugetatof» prea cerebralizat sau la orice copil caruia i se
pretinde prea mult efort intelectual, enurezia poate aparea ca urmare a dorintei
inconstiente de a se întoarce la prima copilarie, perioada binecuvântata în care nu
exista tensiunea dureroasa între intelect si natura instinctiva. În general, enurezia
marcheaza dorinta lui inconstienta de a reveni la stadiul fericit de bebelus, nostal-
gia «paradisului pierdut».
Pentru Jung, «enurezia este un înlocuitor al sexualitatii. Nevoia de a urina, în
vis sau în stare de veghe, este adeseori expresia unei necesitati, a unui impuls oare-
care; de exemplu: angoasa, atentia, excitatia reprimata, incapacitatea de a se expri-
ma, necesitatea de a exterioriza un continut inconstient etc.».2

1. M.A.S, p. 437.
2. Psi E., p. 234.
 228

În alchimie, «Aqua Puerorum» (urina copiilor) sau «Aqua Permanens» (apa

permanenta) este «Mercurius Philosophorum», adica substanta transformatoare
secreta si, în acelasi timp, Spiritul care salasluieste în «Prima Materia» oricarei
creaturi vii.» 1
În vise:
«În cosmaruri, se întâlneste adesea situatia în care cel care viseaza se
rataceste în cautarea unui loc potrivit pentru a urina; aceasta înseamna întotdeauna
ca persoana se afla în imposibilitatea de a-si exprima adevarata natura, propria
spontaneitate».2
Daca cel care viseaza urineaza abundent, el se «usureaza» de toate cele care
îi contrazic firea, «revenind, în sfârsit, la o exprimare de sine complet naturala si
autentica».3 Aceste contradictii trebuie cautate printre complexele si opresiunile
subiective care tin eul la dispozitia lor.
În sfârsit, urina poate aparea ca apartinând «EXCRETIILOR FIZIOLOGICE»
(vezi acest cuvânt).

UTER
În vise:
Simbolic, uterul evoca functia creatoare a principiului feminin. El este un
centru matern generator de viata.
De aceea, uterul care apare în vise este locul nasterii «Copilului Interior» sau
«Copilului Spiritual», caruia corespunde, în alchimie, «Fiul Filozofilor».

1. Cf. P si Al" p, 305 si 310,

2, A.OA, p, 188,
3,Ibid,
 229

v
VAMPIRI
Vezi «SÂNGE».

,
VÂRSTELE VIETII
Nu vom vorbi aici despre etapele care se succed de-a lungul dezvoltarii psi-
hice a existentei umane si care se afla adesea la baza momentelor dificile întâlnite
în decursul vietii: venirea pe lume,l nasterea eului, primele contacte cu scoala si cu
«ceilalti», trecerea de la copilarie la adolescenta si de la adolescenta la statutul de
adult, în sfârsit, despre trecerea de la prima la cea de-a doua parte a vietii.
În aceasta rubrica, nu vom expune decât aspectul psihic al problemelor din
prima si din cea de a doua parte a existentei si repercusiunile lor caracteriale.
Într-o maniera cu totul schematica, se estimeaza ca în jurul vârstei de doua-
zeci de ani (excluzând traumatismele sau atmosfere traumatizanta) eul capata con-
tururi ferme2; ca treizeci de ani este vârsta la care eul este cel mai îndepartat de
Sine; ca pe la cincizeci de ani este de dorit sa te cufunzi în tine însuti pentru a gasi
«Universul si Zeii»3; în sfârsit, ca dupa saizeci de ani îmbogatirea interioara trebuie
sa evolueze pâna la moarte.
Un aport, capital si empiric, adus de Jung la psihologia abisala, se refera la
ceea ce numea el «vârstele vietii», distingând «dimineata» de «dupa-amiaza» vietii,
cu un punct culminant, «solstitiul vietii»,4 situat între patruzeci si patruzeci si cinci
de ani, la barbati, si între treizeci si cinci si patruzeci de ani, la femei.5 «Viata noas-
tra - scrie Jung - este asemanatoare mersului soarelui. Dimineata, puterea soarelui
creste progresiv, pâna când atinge, stralucitor si intens, apogeul amiezii. Atunci
survine enantiodromia,6 când mersul sau constant înainte nu mai implica cresterea,
1. Cf. F.'Leboyer, Pentru o nastere fara violenta, Seuil, 1975.
2. 1.CF, p. 75.
3. În general, se uita ca îndemnul «Cunoaste-te pe tine însuti», scris pe frontonul Templului din Delfi,
este urmat de «si vei cunoaste Universul si Zeii».
4. Cf. PA.M., Cap. VIll.
5. H.D.A., p. 364.
6. Enantiodromia sau «parcursul în sens contrar»: tennen întrebuintat de Heraclit pentru a desemna
functia reglanta a contrariilor si faptul ca, la un moment dat, orice lucru se poate îndrepta spre con-
trariul sau. Cf. T.P, p. 444-445.
 230

ci descrestere a fortei sale.»

Aflati pe culmea existentei lor, indivizii de ambele sexe pot fi scuturati bine
de «demonul amiezii» 1, definit ca fiind o tentatie de natura afectiva si sexuala care
pune stapânire pe oameni pe la jumatatea vietii. Se pare ca, înainte de a se angaja
pe drumul descendent, omul simte inconstient nevoia de a-si intensifica viata
instinctiva si afectiva, pe care va trebui s-o abandoneze curând pentru a-si investi
toate disponibiltatile în lumea interioara.
Demarcatia între tinerete si maturitate este admirabil exprimata de aceasta
metafora a lui Hristos:
«Adevarat, adevarat zic tie: Când erai mai tânar, te încingeai singur si umblai
unde voiai; iar când vei îmbatrâni, vei întinde mâinile si altul te va încinge si te va
duce unde nu voiesti».2
Centura se plaseaza la jumatatea drumului dintre instinctele sexuale (<<sub
centura»! ... ), pe de o parte, si inima (sentiment) si cap (intelect), pe de alta parte.
Altfel spus, înflorirea vietii se afla, la tinerete, sub controlul vointei constiente
a individului (barbat sau femeie), pentru ca el sa poata cunoaste dragostea, sa-si înte-
meieze (')familie, sa o poata întretine prin munca lui, sa se adapteze la viata sociala
si sa faca fata obligatiilor de tot felul pe care le existenta i le impune. Apoi, la matu-
ritate, nu mai este vointa eului cea care îi conduce viata, ci Sinele este cel care preia
procesul de individuatie, adesea fara nicio legatura cu intentiile eului voluntar.
Prima parte a vietii va fi asadar mai extravertita decât a doua, întrucât con-
centrarea interioara spre totalitate este considerata de Jung «o introversiune diri-
jata». Aceasta rasturnare de valori care se produce pe culmea existentei este expri-
mata într-o maniera foarte interesanta în lama a XII-a a tarotului, «Spânzuratul».
Este un om spânzurat de picioare, cu gambele încrucisate. Faptul ca este spânzurat
de picioare exprima rasturnarea valorilor: capul (vointa intelectuala constienta) si
pieptul în care se afla inima (viata afectiva) sunt de acum înainte dedesubt, domi-
nate de crucea (<<conjunctio oppositorum») formata de picioare.
Dar trecerea dificila de la dimineata la dupa-amiaza vietii este însotita de o
angoasa profunda exprimata de pozitia spânzuratului, ce pare sa-si piarda orice
control, întrucât în acel moment nu se mai poate agata de aceleasi valori. Vezi
«Spânzuratul». Aceasta trecere dificila, pentru care cei mai multi indivizi sunt total
nepregatiti, provoaca uneori o asemenea disperare încât se poate ajunge la sinu-
cideri «inexplicabile», în cazul carora se acuza oboseala, menopauza ori
«meandrele vârstei». «Pentru medicul de suflete - afirma Jung - batrânul care vrea

1. Expresie care vine din Biblie: Isaia, XC-6.

2./oan, XXI-18.
 231

sa renunte la viata este la fel de slab si bolnav ca si tânarul incapabil sa se adune.

În ambele cazuri este vorba despre aceeasi cupiditate infantila, de aceeasi spaima,
de aceeasi sfidare, de aceeasi încapatânare.» 1
În sfârsit, ca ultima observatie exprimata de Jung, pe drumul descendent bar-
batul are tendinta sa se feminizeze, iar femeia are tendinta sa se masculinizeze.
Constientizarile din prima parte a vietii îti permit sa treci cu minimum de
încurcaturi peste pragul dinspre mijlocul existentei si te pregatesc fara prea multa
amaraciune pentru exigentele din cea de a doua parte a vietii.
În vise:
Aluziile care se refera la dimineata, amiaza si seara vietii apar frecvent în vise.
În prima patie a existentei, se face aluzie la prima copilarie, la angoasele în
fata obligatiilor cotidiene, la vanitatea anumitor sisteme pseudo-spirituale care nu
sunt decât pretexte pentru retragerea în iluzii, pentru refuzul implicarii. Anumite
simboluri vor aparea pentru a atrage atentia asupra blocarii evolutiei: vise de
neputinta psihica, vehicule în pana, impasul provocat de ratacire etc. si, în special,
aluzii la dificultatile de ordin sexual si afectiv fata de sexul opus.
La solstitiul existentei, vom întâlni vise despre catastrofe cosmice, despre
refuzul de a abandona tineretea, despre obsesiile sexuale, despre spaima în fata exi-
gentelor lumii interioare si a valorilor spirituale.
De-a lungul celei de a doua parti a existentei, visele nu se vor mai referi doar
la regretul dupa dinamismul tineretii, la derularea procesului de individuatie si la
ordonarea universului interior, ci si la necesitatea de a accepta destinul care vrea ca
viata, oricât de bogata ar fi, sa intre în declin si sa se încheie cu moartea.

VIATA
Viata este adesea opusa spiritului, mai ales în unele religii care propovadu-
iesc limitarea dorintelor, renuntarea, chiar asceza. Aceasta din urma propune tot
felul de exercitii fizice si morale care tind sa elibereze spiritul prin dispretul fata de
trup. Vezi «ASCETISM».
Ori, nimic nu este mai nociv decât acest dispret fata de trup întrucât, chiar daca
trupul este asociat cu viata animala, la om el este receptaculul indispensabil al spiritului.
În legatura cu aceasta, Jung scrie: « Cred ca exista pericolul ca duhul sa fie
alungat, nu cred suprematia sa absoluta ... Nu cred decât în cuvântul întrupat si în
trupul însufletit de duh, în care Yang si Yin din filosofia chineza s-au unit într-o
imagine vie.»2

1. A.si v., p. 185.

2. A.D.C., p. 125.
 232

Viata instinctiva propriu-zisa si viata spiritului sunt, pentru el, doua forte care
ne depasesc,1 dar, cum «psihe depinde de trup si trupul depinde de psihe»2, numai
în noi însine putem cauta echilibrul dintre omul htonian si omul spiritual.
Aceasta necesitate de a uni Viata si Spiritul o regasim în venerarea
Fecioarelor Negre (vezi «VIRGINITATE»)sau în proiectia colectiva care face ca
micul Iisus sa fie înconjurat în ieslea lui de un bou si de un magar, chiar daca aces-
te animale nu sunt amintite nicaieri în Evanghelii.
În vise:
Aluziile la viata apar în vise pentru a-l avertiza pe visator ca duce o existenta
fie prea materiali sta, fie (mai ales) prea spirituala, idealismul ascetic aparând, în
cele mai multe religii, ca fiind superior vietii instinctive. În ultimul caz, dstul de
des îtâlnit, visul «corecteaza situatia».3 De cele mai multe ori, apar imagini de ani-
male, de prostituate, de personaje vulgare sau primitive care, prin compensatie,
asigura auto-reglarea psihica.4
Jung merge pâna la a-l avertiza pe terapeut sa evite orice eroare în legatura
cu acest subiect: «Daca nu voi recunoaste decât valorile naturale, voi minimaliza,
voi deranja, sau chiar voi distruge, prin ipoteza mea fizica, viata spiritual~ a pacien-
tului meu. Daca, dimpotriva, voi ramâne doar în sfere înalte, voi nemultumi si vio-
lenta individul natural în existenta sa fizica legitima. Cea mai mare parte a sinu-
ciderilor survin în decursul unui tratament psihoterapeutic care prezinta manevre
gresite de acest tip».5

VIRGINITATE
La figurat, virginitatea caracterizeaza ceea ce este intact, ceea ce este pur.
A fi «fecioara» înseamna a nu fi avut nicioadata relatii sexuale, iar pe plan
secund, termenul se aplica la ceea ce n-a fost niciodata atins, murdarit, dezonorat,
patat, sau, pur si simplu, folosit. Virgihitatea implica ideea de neamestec, de necon-
taminare; ea nu poate fi corupta de elemente straine de ea însasi: padure «virgina»,
pamânt «virgin», lâna «virgina».
Numeroase zeite mitologice - Istar, Shing-Moo, Pal as-Atena, Hestia- Vesta,
Artemis-Diana - sunt numite «virgine».
Hestia- Vesta, divinitate a focului, adica a celui mai pur elan mistic, era

1. E.P., p. 84;G.P., p. 182.

2. lbid.,p. 82.
3. H.D.A., p. 234.
4. Cf. Ibid., p. 258.
5. lbid., P 22.
 233

fecioara. La Roma, în templul ei nu se afla nici o statuie, ci doar un foc sacru, 1

întretinut de vestale. Aceste preotese erau alese din cele mai mari familii romane,
înca de la vârsta de sase pâna la zece ani, si ramâneau în serviciul zeitei o perioada
de douazeci pâna la treizeci de ani. Abia atunci re intrau în viata sociala a Romei si
li se permitea sa se marite. Ca o compensatie pentru toate aceste rigori, ele erau
foarte respectate si li se încredintau anumite demnitati.
În Babilonia, Marea Zeita Mama Istar era considerata în acelasi timp virgina
si numita «Curtezana Compatimitoare». «Curtezanele Sacre» din templele ei se
numeau «Fecioare Sacre».
Fecioara Sfanta din mitologia chineza, Shing-Moo, Marea Mama, a conceput
si a nascut copii cu toate ca era virgina. Ea era venerata ca model de puritate, dar
era în acelasi timp patroana prostituatelor. 2
În anumite religii foarte vechi se regaseste asadar virginitatea spirituala asim-
ilata «Prostitutiei sacre». Cele doua ipostaze subliniaza caracterul transcendental al
iubirii universale neconditionate care refuza sa se limiteze la satisfacerea posesiu-
nii unui singur eu. Vezi «ORGANESEXUALESI SEXUALlTATE».
Nefiind legata de un barbat, Fecioara nu-si apartine decât siesi, fiind tot tim-
pul pregatita sa asigure iubirea universala prin fecunditatea spiritului. Ea ramâne
asadar într-o disponibilitate constanta pentru a mentine unirea Masculinului cu
Femininul pe toate planurile, nu numai în planul casatoriei care uneste un eu indi-
vidual cu altul. Puterea ei consta în aceea ca reprezinta inconstientul matern, cel care
domina adesea elementul masculin ce-i poate fi în acelasi timp fiu sau amant.3
Asa se face ca adeseori ea va tine un spin falic în mâna, iar în semnul zodia-
cal al Fecioarei va fi reprezentata printr-un «M» de la «Mama», care include o mica
bucla ce reprezinta semnul sau complementar, Pestii, avizi de misticism si garantie
a renasterii, imagine a fiilor pe care îi contine în interiorul ei.
Fecioara Maria a crestini lor, destul de asemanatoare cu Mâyâ, l-a conceput
pe Hristos cu Duhul Sfant, pe când nu era decât logodita cu Iosif si nu locuiau
împreuna, iar Iosif a aflat vestea de la îngerul Gabriel.4 Ca urmare, în anul 431,
Conciliul de la Efes i-a decernat Mariei titlul de «Mama a Domnului» si a sustinut
maternitate a ei divina5, în timp ce Imaculata Conceptiune a fost ridicata la rangul
de dogma de papa Pius al XII-lea în 1950.

1. Focul este purificator în sensul ca distruge tot ceea ce, în orice împrejurare, altereaza «inalterabila»
putere a divinitatii, iar flacara pare sa se desprinda de materie pentru a se înalta la cer.
2. Cf. E. Harding, Misterele femeii, p. 110 si urm.
3. P. Solie, Femeia esentiala, Seghers-Lafont, 1980.
4. Matei, 1-18 si Luca, 1-26 si urm.
5. Cf. M. Mercier, Istoria Vaticanului, Ed. Lavauzelle, 1976.
 234

La protestanti, Luther recunoaste ca Maria era virgina atât înainte cât si dupa
ce a ramas însarcinata si scrie chiar un tratat despre «Magnificat», în care vorbeste
si despre saracia Mariei. La rândul sau, Calvin confirma matemitatea divina; dar a
respins cultul sfintilor, ceea ce i-a determinat în continuare pe reformati sa refuze
cea mai mare parte a dogmelor post-biblice.
«Doamna Noastra» sau Madona (it. «Mia Donna»=«Doamna Mea») este titlul
pe care catolicii l-au dat Fecioarei Maria pe la jumatatea evului mediu. El core-
spunde, prin proiectie, femininului de la «Domnul Nostru», pentru a compensa
excluderea femeii din religiile iudeo-crestine, iar acest titlu onoreaza numeroase
sanctuare, biserici si catedrale consacrate Fecioarei la Paris, Chartres, Lourdes etc. 1

Unele dintre aceste locuri sfinte le adaposteau pe Fecioarele Negre, venerate în

mod deosebit. În Franta se gaseau cam o suta cincizeci, cele mai multe la Puy,
Rocamadour, Marsilia, Chartres (arse pe rug în 1792), Boulogne-sur-Mer etc. Erau
la fel de multe în Belgia, Elvetia, Spania, Italia, Polonia si nu trebuie sa uitam de
Fecioarele negre din icoanele bizantine.
Putem face o paralela între Fecioarele Negre crestine si aspectul întunecat,
adesea adaugat aspectului luminos al Marilor Zeite Mame; le amintim printre altele
pe Artemis din Efes, Venus Menelis, Kali-Dourga, Istar etc.
Uneori, ideea-forta întruchipata de «Fecioara Neagra» era venerata sub forma
unei pietre negre. Putem cita printre exemple Piatra Histerolita (<<PiatraUter») sau
«Piatra Mamei Zeilor» la antici sau Ka'aba de la Mecca la musulmani .
. În cadrul sau primitiv, adica nu dupa ce a fost plasata în sanctuare sau bise-
rici, Fecioara Neagra era asezata în coltul cel mai misterios, cel mai retras si cel mai
întunecat al unei cripte. În apropiere se afla o fântâna, un izvor (apele primordiale
generatoare pure si având puterea de a purifica) si, adesea, o padure (inconstientul
labirintic care face legatura între Cer si Pamânt, între Creator si Creatia sa).
Rochia acestor Fecioare Negre copia forma unui triunghi evazat pâna la
picioare (imagine falica precum cea a flacarii creatiei înaltându-se spre Creator) si
era împodobita cu vita de vie, spice de grâu sau, precum soclul zeitei Artemis din
Efes, cu tot felul de animale (fecunditatea si fertilitatea Almei Mater).
În unele cazuri, mâinile lor sunt mai mari decât ar fi firesc pentru a le sub-
linia virtuozitatea în opera Creatiei, iar multe sunt acoperite de valuri tocmai pen-
tru a marca aceasta opera a Creatiei, în egala masura fizica si psihica, care nu se
poate împlini decât în mister si puritate absoluta.
Copilul care le însoteste este asezat fie pe genunchiul stâng al Mamei (locul

1. Înainte de Revolutie erau aproape 200.

 235

inconstientului), fie în centru, asa cum Maria, imagine a Întelepciunii materne, îi

arata calea de mijloc fiului sau, Hristos.
Adesea, culoarea verde (culoarea covorului vegetal care acopera pamântul)
este asociata culorii negre. Astfel, la Marsilia, Fecioara Neagra era îmbracata în
verde si trebuia atinsa pe data de 2 februarie, ziua Intrarii în Biserica (lat. «fes ta
candelarum»=«sarbatoarea lumânarilor»), cu lumânari verzi, înainte de a fi aprinse.
Aceasta traditie evoca reînnoirea vietii primavara, când se înveseleste prin
înverzirea sa. Sa mai observam, în treacat, ca verdele era culoarea zeitei Venus.
Fecioarele Negre au luat locul (în Franta, cel putin) statuilor negre din cultu-
lui zeitei Isis, aduse târziu de romani. Ca si acestea din urma, erau implorate sa vin-
dece, fiind asemanatoare, din acest punct de vedere, cu Fecioara de la Lourdes.
La Chartres era venerat voalul Fecioarei, care s-ar putea pune în paralel cu
cele sapte voaluri ale zeitei Isis pe care adeptii misterelor zeitei erau chemati sa le
«dezvaluie» în cele sapte stadii de învatatura pentru a progresa în procesul de
Cunoastere.
Dupa Guillot de Givray, citat de M. SenardJ, cuvântul «Paris» ar veni de la
«Bar Isis» sau «Vasul lui Isis», iar noi stim ca aceasta capitala pe are printre
stemele ei si un vas. Cât despre zona pariziana, numeroase locuri au consonante
asemanatoare cu Isis: Issy, Parisis ...
Ca si Isis-Hathor si majoritatea Marilor Mame, Fecioarele Negre sunt asoci-
ate lunii; de aceea sunt reprezentate pe sau sub o semiluna.
Aparitia Feciorelor Negre în lumea crestina se datoreaza faptului ca religia
biblica, esential patriarhala, nu avea echivalentul feminin din alte religii, adica
Mari Zeite Mame care evocau atât Anima Mundi cât si Natura Creata.2
Fecioarele Negre evocau Creatia, Natura si aspectul ei crud, implacabil a-
tunci când nu te supuneai legilor ei (Kali). Credincioasele implorau asadar «mila»
lor, mai ales în cazul «pedepsei» cu îmbolnavirea. Ele o evocau de asemenea pe
Anima Mundi cea întunecata care, la nivel personal, este «Iubita» din Cântarea
Cântarilor «acoperita de voaluri»3 si «neagra pentru ca a fost arsa de soare».4 Ceea
ce înseamna ca anima individuala este, de la început si arhetipal, izgonita în
inconstient, «arsa» de stralucirea nemasurata a constiintei intelectuale si cu ochii
«acoperiti de voalul» unui ego pe cât de limitat pe atât de arogant.

1. M. Senard, Zodiacul, p. 173.

2. Fecioara Maria nu este decât un personaj si nu poate fi considerata «Mama Lumii» decât prin
proiectie compensatoare.
3. Cântarea Cântari/ar, 1-5.
4. Ibid, 1-5 si 6.
 236

În sfârsit, Fecioarele Negre evoca tenebrele inconstientului matern capabil sa

produca regenerarea 1 daca ego-ul patrunde în sânul sau «matricial» cu scopul de a
renaste. Fecioara Neagra este «masa vie informa» care aminteste direct de
«Haosul» alchimic, «massa sau materia informis» sau «confusa» care contine
germenele vietii divine de la începutul creatiei,2 ca si centrul interior al celei mai
intense lumini, Sinele, ascuns în aceasta zona obscura si care actioneaza ca ordo-
nator al evolutiei. Angoasa, panica de a-l înfrunta este simbolizata de dragonul care
trebuie «ucis» pentru a o elibera pe tânara fecioara (anima). Dar, fara un dragon
care trebuie învins, n-ar mai exista eroi ...
Pe un alt plan, virginitatea spirituala este expresia dezvoltarii luminii interioare.
Aceasta se opune capcanelor si obstacolelor care misuna în zona obscura a psihe-ului
si care guverneaza eul: orgoliul, excesul de rationalism, materialismul, senzualitatea,
brutalitatea, egocentrismul si egoismul, supunerea fata de Persona, dependenta de com-
plexele parentale etc. Ea este «F011a»care stranguleaza leul din lama a XI-a de Tarot.
Pe masura ce ego-ul constient acapareaza din ce în ce mai mult si exclusiv
pentru el însusi dragoste si sexualitate, anima fecioara se simte surghiunita în
Umbra tenebroasa a inconstientului. «Aceasta «anima VirginaIa», afirma Jung, nu
s-a întors spre lumea exterioara si, în consecinta, nu a fost corupta de ea. Ea s-a
întors spre «Soarele Interior», «imaginea lui Dumnezeu», altfel spus spre arhetipul
totalitatii transcendentale, Sinele».3
În orice caz, Fecioara este expresia acestei întelepciuni interioare «nepolu-
ate» si «nepoluabile» care însufleteste totul în om si care, pentru Goethe, va fi
«Etenul Feminin care ne înalta la Cer».4 Ea este întelepciunea universala a Creatiei,
Sophia gnosticilor.
De asemenea, în basmele populare, tânara printesa are de obicei saisprezece
ani, ceea ce înseamna ca este pubera si virgina. Dupa câteva aventuri tulburatoare,
ea se poate cununa cu printuP si «vor avea multi copii si vor fi fericiti» ...
Aceasta virginitate a sufletului este resimtita ca atât de pretioasa încât, prin
proiectie, barbatul tine foarte mult (în ciuda vederilor largi pe care le afiseaza) ca
logodnica lui sa fie virgina pâna în noaptea nuntii.

1. De exemplu, Ka'aba de la Mecca sau zeitele lunei întruchipate de pietre negre, carora pelerinaj ele
le asigura «renasterea» salvatoare.
2. P si Al., p. 192.
3. M.A.s., p. 534.
4. Faust, partea a Il-a, ultima scena.
5. Print=lat. «princeps»=«cel dintâi». Nu este vorba numai despre casatoria unui barbat cu o femeie, ci
despre principiul masculin si principiul feminin care se unesc în sânu! psihismului uman, ceea ce
conduce la fecunditate si plenitudine.
 237

În multe tari în care exista obiceiul ca femeia sa fie cumparata, pretul ei este
mai mare daca este virgina, dupa cum în unele civilizatii (de exemplu, chineza ori
musulmana) pentru a se marca în mod special faptul ca anima, proiectata asupra
logodnicei, se prezinta cu tot misterul sau, dezlegata de pasiuni si dorinte egoiste,
este obiceiul ca sotia sa nu-si scoata voalul decât dupa casatorie, sotul neavând
prilejul s-o vada 'înainte de aceasta ceremonie,
În plus, la arabi exista obiceiul ca, dupa noaptea nuntii, sotul sa arate priete-
nilor cearceaful patat de sânge, marturie a faptului ca sotia lui a fost virgina.
În vise:
Se pare ca, în vise, aluzia la virginitate se poate referi la patru situatii:
• o initiere sexuala fizica care a lasat o amprenta deceptionanta, penibila sau
culpabilizanta etc., în inconstientului visatorului, chiar daca în con stiinta lor îsi
imagineaza ca afacerea a fost clasata. Uneori, aceasta reminiscenta este atât de
dureroasa încât afecteaza placerea raporturilor sexuale si, în astfel de situatii, ana-
liza trebuie sa-I elibereze încet-încet pe visator de anumite reflexe de teama, de
crispari, de contractii, de spasme, de semi-frigiditate sau de semi-impotenta care
pot rezulta dintr-o asemenea experienta;
• un atasament profund al visatorului care a descoperit satisfactia sexuala fata
de partener, chiar daca raporturile între ei s-au degradat în timp, astfel încât sexu-
alitatea poarta în ea însasi o forta instinctiva si afectiva care stimuleaza evolutia
spre hierogamie, care condenseaza toate contradictiile;
• o virginitate morbida instalata în cel care viseaza, în ciuda vârstei adulte, si
datorita careia primeste caracterizarea de «fata batrâna» sau «holtei batrân» cu
toate consecintele de nefecunditate, inhibitii, repercusiuni asupra caracterului, inci-
dente psihosomatice etc. pe care le comporta un asemenea caz;
• rar si, în general, într-un vis care tâsneste din cele mai profunde si enigma-
tice straturi ale inconstientului, virginitatea se refera la Anima Universala si la legile
implacabile ale Creatiei, necontaminate de specia umana, limitata la ea însasi.
Imaginea lasa impresia de iubire care vine dinspre Mama Lume, dar si de
inflexibili tate fata de orice încalcare a legilor ei. O asemenea reprezentare contine
în germene posibilitate a unei vieti regenerate întrucât, fecioara a tuturor murdari-
ilor, aceasta Mare Zeita Mama este si substanta imaculata pe care o fecundeaza
Spiritul, el însusi nepoluat În puritatea lor absoluta, Femininul si Masculinul se
regasesc în vedere unei «Cununii Sacre» sau «Casatorie Mistica», garantie a
renasterii spirituale.1

1. «Fecioara, afirma Maître Eckhart, adica o persoana libera de orice imagine straina, la fel de disponi-
bila ca înainte de nastere» (Maître Eckhart, Tratate si Predici, Aubier-Montaigne, 1942, p. 123.)
 238

VOCE
În Noul Testament, Sfântul Ioan vorbeste despre «Cuvântul care era
Dumnezeu»l si despre «Cuvântul care s-a facut trup».2
Pentru egipteni, lumea a fost creata în felul urmator: «La început, Universul
era acoperit de apa, din care a aparut o colina întunecata si umeda. Ea era pe pla-
cul broastelor si al serpilor. O pasare acvatica si-a facut cuib pe aceasta colina si a
clocit un ou. Din el a iesit o gâsca, iar lumina s-a nascut odata cu ea, pentru ca ea
era soarele. Pasarea s-a ridicat deasupra apelor si a început sa tipe din toate puter-
ile, pentru ca ea era «Marele Tipat». A fost prima raza de lumina în întuneric si
primul zgomot în tacerea care domnise pâna atunci pe pamânt.»3
Vedem ca aici, ca si în Biblie, apele primordiale reprezinta haosul incon-
stientului, iar cuvântul, Cuvântul creator al constientei.
Vedânta, ca si Biblia4, asimileaza cuvântul - acest suflu cald - cu focul care,
ca si el, este sursa de energie si de lumina. Iar cuvântul, ca si focul, poate crea totul
sau poate distruge totul în functie de cel care le mânuieste. Se ignora, de exemplu,
faptul ca asa numitele «cuvinte înflacarate» sau «inflacararea publicului printr-un
discurs» pot antrena binele sau raul.
La un nivel mai elevat, «Logos Spermatikos», «Cuvântul care însamânteaza»
al stoici lor, este Spiritul Creator care zamisleste, realizeaza si transforma: el
inspira, actioneaza si pennite evolutia prin constientizare.
În aceasta perspectiva, Logosul este «Principiul creator al Lumii»5: traver-
sându-l, ideea devine realitate. Logosul fiind, înainte de toate, generator, el apartine
principiului masculin al carui «veritabil aspect divin» este.6 Nu este de mirare
asadar ca exista «un raport între organele genitale masculine si fenomenul vocal
(manifestare a sunetului creator) si între aceleasi organe si functionarea creieru-
lui».7 Vocea se schimba la pubertate, în capela Sixtina rasunau voci de barbati cas-
trati, se spune «voce de castrat», iar tulburarile sexuale antreneaza tulburari men-
tale si viceversa.
A se vedea «GURA», «LIMBAJ» si «TIPAT»

1. Ioan, 1-1.
2. Ioan, 1-14.
3. A. Erman, Religia egiptenilor, p. 87.
4. De exemplu: Isaia XXX-7 sau ieremia XXIII-29.
5. R.C., p. 287.
6. E. Harding, Misterele Femeii, p. 42.
7. M. Senard, Zodiacul, p. 285.
 239

În vise:
În anumite împrejmari, nu vorbeste nici un personaj, dar «se face auzita o
voce» ... Este cea ce numim «voce interioara».
Jung scrie despre acest subiect: «Explic acest fenomen al vocii din vise ca
manifestare a unei personalitati complete, în care eul constient al visatorului nu
reprezinta decât o parte si consider ca din aceasta cauza vocea dovedeste o
inteligenta si o claritate superioara celei a constientului actual al subiectului.
Aceasta superioritate confera vocii incontestabila sa autoritate.»1
De fapt, vocea din vise corespunde unui soi de mesaj din partea inconsti-
-entului, adevarata intuitie, care instruieste, avertizeaza, critica sau pune în garda si,
adesea, îi arata visatorului calea pe care trebuie s-o urmeze.
Caci, de cele mai multe ori, ceea ce spune vocea depaseste cunoasterea
constienta a subiectului; vocea i se va parea derutanta, chiar absurda si considera
ca nu are nicio legatura cu contextul visului si cu viata visatorului. Aceasta voce
este întotdeuna neasteptata, adesea lipsita de semnificatie aparenta, asemanatoare
cu anumite inscriptii ins olite observate în vis.
Dar ceea ce spune vocea, daca îi sesizezi sensul, este un adevar imbatabil, expri-
mat într-o maniera «absolut autoritara, neparând, în fapt, decât în momente decisive»:2
O voce enuntând limpede o fraza apare în vise mult mai frecvent decât ne-am putea
lmagma.
«Aceste ordine enuntate oniric sunt întotdeauna foarte concise si impre-
sionante si, în general, se refera mult mai direct, la problema în cauza, decât aluzi-
ile învaluitoare ale imaginilor simbolice.»3
Vocile din vise trebuie considerate ca manifestare a unei «învataturi
absolute», iar Jung afinna ca, «în general, daca auzim brusc o voce în vis, ea
rezolva problema cu o autoritate suverana si înlatura orice îndoiaIa».4
Pe scurt, vocea care se aude în vise este un mesaj capital pe care Sinele îl
adreseaza eului si de care acesta din urma trebuie sa tina seama cu orice pret.

VOMA
În vise:
În vise, voma este tendinta de a elimina ceea ce este neasimilabil pentru cel
care viseaza: asta «mi-a cazut greu la stomac», «pe-asta nu pot s-o digen>, «asta nu

1. P si R., p. 85; vezi si M.M., p. 116.

2. P si AI., p. 258.
3. VI.C.F, p. 135.
4. lbid, p. 259.
 240

merge», «nu pot s-o înghit» ...

Un anumit lucru (de determinat) «îti întoarce stomacul pe dos», adica resti-
tui prin forta ceea ce a fost luat prin mijloace ilicite. Un asemena vis este însotit,
de cele mai multe ori, de un sentiment de relaxare.
Daca anumite continuturi ale inconstientului au devenit indigeste, constientul
este cel care le-a adus în· aceasta stare prin excesele intelectului sistematic, ale ide-
ologiei sentimentale sau ale moralismului contrar legilor naturii instinctive.
Daca visatorul vomita sânge: fie sufera intens din cauza atitudinii constien-
tului, fie analiza îi permite sa se elibereze, simtind o mare usurare.
 241

z
a ZAMISLI
Vezi «NASTERE».

a ZBURA
Exista numeroase simboluri referitoare la «zborul magic» si înaltarea la cer
care evoca «experienta spirituala». 1
«Zborul magic, scrie Mircea Eliade, exprima faptul ca gravitatia este anulata,
ca a avut loc o mutatie ontologica în fiinta umana. Pe de alta pm1e, un întreg ansam-
blu de simboluri si de semnificatii care evoca viata spirituala, si mai ales puterea
mintii, au legatura cu "zborul" si cu "aripile"».
Zborul exprima inteligenta, întelegerea lucrurilor secrete sau adevaruri
metafizice. «Mintea este mai iute ca pasarea, se spune în Rig- Veda».2
Toate miturile si simbolurile «zborului magic» se pot traduce prin dorinta de
a vedea corpul omenesc comportându-se ca «spirit», «de a transmuta structura cor-
porala a omului în structura spirituala». 3
În vise:
Zborul face parte dintre temele care dau viselor un caracter cosmic: infinitul
timpului si al spatiului, viteza extraordinara si intensitatea miscarilor, relatiile
astrologice, analogiile teluri ce, solare si lunare, transformarea proportiilor corpu-
lui, subiectul care viseaza ca a murit, ca a înnebunit, ca nu se mai recunoaste etc.,
toate aceste vise subliniaza elementul colectiv al psihismului si, din aceasta cauza,
sunt însotite de senzatii de dezorientare, de ameteala îmbinate adesea cu inflatie
psihica. Toate aceste motive apartin activitatilor inconstientului colectiv.4
În vise, zborul prin poate avea un sens negativ sau unul pozitiv în functie de
contextul visului, de afectele sau asociatiile de idei ale celui care viseaza:
(-) «Cei lipsiti de realism, afirma Jung, sau care au o impresie prea buna

1. Ilie, Mahomed, Icar, Pegas etc.

2. VI-9,5.
3. Mircea Eliade în POLARITATEA SIMBOLULUI, p. 16-17, Studii carmelitane, Ed. Desclee de Brower,
1960.
4. Dupa D.M.sI., p. 101-102.

--
 242

despre ei însisi, sau care fac proiecte grandioase fara legatura cu posibilitatile lor
reale viseaza ca zboara si cad».1
Acestia se complac într-o etica sentimentala si utopica, se lasa prada
himerelor si aspiratiilor imposibile sau parerilor inutile si gaunoase - din pur
rationalism intelectual.
În unele cazuri se manifesta trufia zborului spiritual (inflatie psihica). Sunt
cazurile lui Icar si al lui Phaeton, care au crezut ca pot sa se joace cu focul (soarele).
Într-o atmosfera psihica macinata de angoasa, zborul prin vazduh se prezin-
ta ca o dezordine ametitoare echivalenta cu «goana» disperata pentru eliberarea de
aceasta angoasa insuportabila sau de o prezenta monstruoasa, sursa de panica».2
Zborul poate exprima de asemenea refuzul inconstient al acestei încarnari
dureroase care ne obliga sa evoluam în suferinta. Am vrea cu orice pret sa parasim
aceasta «Yale a plângerii» si sa gasim, chiar daca riscam sa murim, «paradisul pier-
dut». Este cazul unei tinere femei care a visat ca îsi lua zborul pentru a ajunge la
ceruri, dar un barbat puternic (animus-ghid) a prins-o în brate si nu a lasat-o sa se
desprinda de pamânt.
În plus, înaltarea în vazduh, care se prelungeste printr-un fel de extaz pâna la
trezirea din somn, ne avertizeaza de posibilitatea unui accident, uneori cu sfarsir
fatal. Cel care viseaza trebuie sa tina seama de acest avertisment si sa evite riscurile
si situatiile periculoase.
(+) În sens pozitiv, zborul prin vazduh este înainte de toate un act de tran-
scendenta în sensul junghian al cuvântului. "A-si lua zborul" evoca perfect efor-
turile mai mult sau mai putin reusite de eliberare din contrângerile impuse de
continuturile si procesele inconstiente: «a prinde aripi», a-si lua avânt» ...
«Weltanschaung»-uI3, prin puterea Duhului, trece de la o viziune limitata la
cea panoramica, de la finit catre infinit.

1. Jung în OMUL SI SIMBOLURILE SALE, o.C.

2. Cf. Mircea Eliade, Mituri, VISE SI MISTERE, Gallimard, 1957, p. 139-140.
3. «Conceptia despre lume».
 243

INDICE DE RUBRICI

Accidente Coarne Genunchi

Acrobatii a fi Cocosat Glezna
Acuplare Copil mic Goliciune
Alimente Corpolenta Graviditate
Ameteala Cot Greata
Amputare Craniu Gura
Anus a Curata
Aripi Cuvânt Homosexualitate
Arsura Cuvânt Hrana
a Arunca în Spate
Ascetism Dans Infirmitate
a Ataca si a fi Atacat Decapitare Inima
Avort Defecatie Intestine
a fi Devorat Izolare
Balansare Dezmembrare
Barba Dinti Înabusire
Barbie Difonnitate Îmbatrânirea unei imagini
Bauturi Digestie Îmbratisare
a Bea Deget Înfasurare
Boli si accidente a Dormi a fi Însarcinata
Brat Dreapta si Stânga corpului Întinerirea unei imagini
Bulimie a Înghiti
Buric Epilepsie Înlantuire
Buze Estropiat Înmon11ântare
Bautura Excremente Întepatura
Excretii fiziologice
Cadavru a se Juca - Joc - Jucarii
Cap Falus Jupuire
Castrare a fi Fecioara
Cadere în gol Fese Lacrimi
Calcâi Febra a Lansa (a arunca)
senzatia de Caldura si frig Ficat Lapte
Cântec Foame Leganare
a fi Chior senzatie de Frig a Lesina
Ciocniri Frumusete sau Urâtenie Levitatie
Ciopârtire Frunte Limbaj
Cioc (de pasare; clont) Fuga - a Fugi Limba-apendice
Circumambulatie a Fura Lovituri si Ciocniri
Circumcizie
Coada Gât Mamele
Coapsa Gâtlej (Gât) Masa în comun
 244

Matrice Picior Spânzurat

Masturbare Piept Stânga
Marime mai mica sau mai a Pierde si a Regasi Stomac
mare Pilozitate Strapungere dureroasa
Marirea unei imagini Pitic Stranut
. Mâini Plamâni Strigat
a Mânca- Masa a Plânge a Schiopata
Menstruatie a Pluti Strangulare
Micsorarea unei imagini Post
Miros Prabusire Tacere (liniste)
Miscari circulare a Plivi În urma a-si face Toaleta
Moarte sentimente de Pudoare Traversarea unui râu, drum
Muscatura Putreziciune a se Târî
Mustati Transa
Ranire Trecere dificila
Nas Rapire a Tropai .'~
Nastere Râs a Tine de brat (sau umeri)
Nastere si renastere Regula a Tinti
Nemurire Renastere sau a Doua
sistemul Nervos Nastere a Ucide
Nume Umar
Saliva Unghii
Ochi Sarcina falsa Urâtenia unui corp
a Omorî a Sari pe pamânt Urechi
Onanism Sarut Uriasii si Uriasele
a fi Orb Sânge Urina - a urina
a Ordona Sâni Uter
Orgasm Schelet si Os
Os a Scuipa Vampiri
organe Sexuale si Sexualitate Vârstele vietii
Paralizie a Schia Viata
Par Sete Virginitate
Par si Puf Singuratate si izolare Voce
Pântec Sinucidere Voma
Pene a Sorta, a tria
Piele Spate a Zamisli
Picioare (gambe) Spalarea corpului a Zbura