Memorie[modificare 

| modificare sursă]
Harald a fost ultimul mare rege viking al Norvegiei și debarcarea sa în Anglia ce a rezultat în
moartea sa în Bătălia de la Stamford Bridge în 1066 marchează o cumpănă - sfârșitul erei vikinge. În
Norvegia moartea lui Harald reprezintă începutul erei creștine, a Evului Mediu. Trupul său a fost dus
la Trondheim în 1067 și îngropat în biserica Sf. Maria. O sută de ani mai târziu a fost re-înhumat în
mănăstirea Helgeseter demolată în anii 1600.
La 25 septembrie 2006, la cea de-a 940-a comemorare a morții lui Harald, ziarul Aftenposten a
publicat un articol despre vechile morminte regale ale Norvegiei inclusiv despre cel al lui Harald
Hardrade, aflat se pare sub șoseaua construită pe fostul amplasament al mănăstirii. Într-o
continuare a articolului din 26 septembrie, oficialitățile municipiului Trondheim au declarat că se lua
în calcul exhumarea sa și reînhumarea în Catedrala Nidaros, unde se odihnesc nouă regi ai
Norvegiei printre care Magnus I și Magnus al II-lea, predecesor și respectiv succesor al lui Harald.
În 1980 scriitorul de literatură științico-fantastică american Poul Anderson a publicat The Last
Viking (Ultimul viking), un roman istoric în trei volume despre Harald. Harald apare și în romanul
lui Tom Holt Meadowland (Țara pajiștilor) unde se vorbește despre călătoria vikingilor în Americi.