Politică și administrație[modificare 

| modificare sursă]
Municipiul Beiuș este administrat de un primar și un consiliu local compus din 17 consilieri.
Primarul, Gabriel-Cătălin Popa[*], de la Partidul Național Liberal, este în funcție din 2020. Începând
cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[6]

Partid Consilieri Componența Consiliului

Partidul Național Liberal 9

Partidul Social Democrat 4

Uniunea Salvați
2
România

Degău Alexandru Silviu 1

Maior Călin-Paul 1

Primari[modificare | modificare sursă]

Biserica „Sf. Dumitru”

 1961-1964: Moise Bulc
 1964-1968: Ioan Romocia
 1968-1974: Teodor Petruțiu
 1974-1979: Gavril Butuc
 1979-1984: Vasile Clepce
 1984-1989: Vasile Codreanu
 1989-1990: Laurențiu Dale
 1990-1992: Ioan Dărăban
 1992-1996: Ion Popa
 1996-2000: Octavian Codreanu (Partidul_Democrat_Liberal_(România))
 2000-2008: Nicu Silviu Odobasianu (Partidul_Social_Democrat_(România))
 2008-2016: Adrian Domocoș (Partidul_Național_Liberal_(România))
 2016-2020: Petru Mlendea-Căluș (PNL)
 2020-prezent: Gabriel-Cătălin Popa (PNL)

Economie[modificare | modificare sursă]
Încă de la mijlocul secolului al XIV-lea în Țara Beiușului se află cea mai mare parte a Domeniului
Beiuș al Episcopiei Romano-catolice de Oradea cu sediul si administrația în Beius, domeniu care
dezvoltă în zonă activități de exploatare si prelucrare primară a lemnului, activități de exploatare si
prelucrare a minereurilor de fier, cupru si metale prețioase, a marmurei, diverse manufacturi si
ateliere meșteșugărești de fierărie, tăbăcărie, cizmărie, tâmplărie, croitorie, comerț etc., în cadrul
cărora munceau un important număr de salariați. În a doua jumatate a secolului al XVIII-lea
constituindu-se si breslele.Datorita dezvoltării economice autoritățile imperiale ale vremii încă de la
mijloc de veac al XIV-lea acorda Beiusului dreptul de a organiza peste an 4 târguri de țară și târgul
săptămânal de fiecare joi.
După anul 1900 si în Beius apare mica industrie exprimata în câteva unități cuprinzând între 25-30
de salariați. Este vorba de Întreprinderea economică moara sistematică, Uzina electrică (1910),
Fabrica de gheață și moara de ulei S.A. (1931) Fabrica de cărămidă, Fabrica de spirt, Fabrica de
biscuiți etc.Apar unități de interes economic printre care: Cooperativa agricolă "Beiușană" (1935),
Cooperativa forestieră "Bradul Beiușului" (1937), Cooperativa "Doina învățătorilor" (1944) și altele.
După primul război mondial se impunea ca o necesitau redresarea economică a Țării Beiușului
lipsită de industrie cu o populație săracă ce dispunea de insuficiente mijloace de trai.Situația clasei
muncitoare se înrăutățește, muncitorii solicitau intervenția ziarului “Beiușul” pentru a găsi un loc de
muncă. Singura sursă de câștig era munca la pădure, dar guvernul oprește exploatarea lemnului
ceea ce lovește crunt mai ales satele din zona montană.La reforma agrară din 1921, în Beiuș sunt
împroprietărite 144 persoane cu terenuri în intravilan și 108 cu terenuri în extravilan.Deși a avut
scăderile ei in concepție și mai ales in aplicare, reforma agrara a contribuit la dezvoltarea relațiilor de
producție capitaliste din agricultură și a îmbunătățit situația materială a unei pâr ti a țărănimii.In
perioada interbelică relațiile de producție capitaliste se fac simțite și in Beiuș. In Beiuș sunt
aproximativ 119 comercianți și tot atâția meseriași la o populație de 4293 locuitori la finele anului
1930.
Dezvoltarea economică și demografică a orașului Beiuș a fost destul de lentă până la reforma
administrativ-teritorială din 1968, când în oraș sunt amplasate o seamă de instituții având caracter
teritorial printre care: Oficiul muncii, ADAS, Oficiul de gospodărire a apelor, Depozitele UJCOOP,
Tribunalul teritorial, Judecătoria, filiala Băncii Naționale și altele care au oferit noi locuri de muncă.
Dintre secțiile având un caracter productiv amintim: Șantierul de drumuri, Coloana auto și Serviciul
de investiții IMTF, Coloana ITSAIA, Șantierul TCL etc.În anul 1972 a fost data în folosință Fabrica de
Mobilă, iar în 1977 intră în producție Fabrica de Mașini de Găurit.
Locuitorii din Țara Beiușului sunt într-o relație de dependență cu orașul Beiuș, care le asigură locuri
de muncă, posibilități de aprovizionare, prestații de servicii publice, educaționale și culturale. Orașul
a devenit municipiu în anul 2004 și are o populație de circa 15 mii locuitori.