COOPERATIVA REGIONALĂ

AGRICOLĂ - ȚĂNDĂREI
Societate pentru aprovizionare, producție și desfacere – așa era definită
în statut această cooperativă, iar rolul asumat a fost satisfăcut. Cooperativa a fost
înființată la 9 februarie 1925, cu 26 membri asociați, modificările ulterioare în
structura ei determinând reînscrieri la judecătorie, cele mai semnificative fiind cele
din anii 1930 și 1939. Dar, în 1946, când raza ei de activitate se extinsese și la
Ograda, Bucu, Frățilești, Săveni, Mihail Kogălniceanu, Platonești și Vlădeni, rolul și
importanța ei se diminuaseră. Devenise o submandatară a Cooperativei „Unirea” din
Slobozia și mai avea ca activități gestionarea unui mare depozit de sare, colectarea
de lână și cereale, precum și distribuirea către membrii săi a câtorva articole de
fierărie și manufactură. În acel an, 1946, când numărul membrilor crescuse totuși la
308, în consiliul de administrație mai erau doar 6 membri, între care învățătorul Ion
Hagianu, agricultorii Mihalache Iorga și Ion Leontescu, Ion Tarău fiind președinte
(contabil era Gh. Lazăr, iar Const. Linteș era casier). În acel moment, cooperativa se
înregistra cu o pierdere de 700.000 lei. În 1947, o echipă de control constata: „ Din
lipsa surselor de aprovizionare și din cauza fondurilor proprii insuficiente, operațiunile
comerciale proprii ale cooparativei sunt extrem de reduse”. Cooperativa mai trăia
doar din operațiuni de mandatare în relație cu Federala Borcea din Călărași, Unirea
și Federala Ialomița din Slobozia. Situația cooperativei „este mediocră”, se afirma cu
îngăduință în documentul de control. Din consiliul de administrație făcea parte și
învățătorul Gh. Romeci (acest personaj era foarte implicat în toate), președinte fiind
Vladimir Sterescu. În legătură cu activitatea sa din fruntea cooperativei, Sterescu a
fost trimis în judecată pentru abuz în serviciu. El se mutase însă la Brașov, de unde
trimitea instanței tot felul de motivații pentru absența de la procese. Totul s-a terminat
indecis, prin anul 1949 toate aceste cooperative și bănci populare căzând de
moartea naturală pe care le-o provoca noul regim comunist.
Mai rămânem totuși puțin în universul acestei cooperative, pur și simplu doar
pentru a evoca câteva nume de localnici care intrau atunci în lista personalităților
comunei. Așadar, cum scriam mai sus, în anul 1930, la 27 ianuarie, cooperativa
primea (reînnoit) un certificat de înființare. Documentul, emis de Judecătoria Ocolului
Rural Țăndărei, era autentificat și semnat de judecătorul Mircea Nicolescu, iar
inițiatorii și delegații procesului de reînscriere erau Vasile Preoțescu, funcționar,
(care va ajunge și primarul comunei în anul 1933) și avocatul Nicolae C. Jantea (este
de remarcat faptul că acest Jantea se afla în acel timp, fără să știe cineva, implicat în
mașinațiunile prin care banca locală „V.I. Perlea” avea să fie falimantată și
lichidată).În fruntea consiliului de administrație erau farmacistul Virgil Oprea, același
veșnic N. Jantea, Vasile Preoțescu și Gogu Marinescu. Ion Reanu, copist la primărie
(fiul său Gheorghe va ajunge primar) era cenzor titular. Printre cei 37 de membri ai
consiliului de administrație erau marele comerciant Radu Jinga (care era și consilier
comunal, iar mai apoi președinte al Sfatului Negustoresc), Enache Istrate (care va fi
și primar prin anul 1945), Grigore Vlase, N. Stamate, Petre Preoțescu (comerciant,
fratele lui Vasile Preoțescu), meseriașul Gogu Marinescu, învățătorul Victor
Teodosescu.