 PARTEA I

          În prima parte autorul ne povestește cum părinții se

certau din cauza lui. Mama sa, Smaranda, voia neapărat să-l dea
la școală ca să ajungă preot iar tatăl său nu voia spunând că nu
are bani pentru asta. Situația s-a schimbat  într-o duminică, când
a venit în vizită David Creangă, bunicul lui Nică. Acesta a spus că
îl ia pe băiat și îl va duce la școală, la Broșteni. David le-a explicat
că e bine să știi carte și că este păcat de omul neînvățat. Pe lângă
aceasta, Creangă ne mai povestește și alte întâmplări.
          Caprele Irinucăi –  După ce bunicul David îl duce pe Nică și
pe încă un tovarăș de-al lui la Broșteni, acesta i-a cazat la o
femeie, Irinuca. Casa ei era o cocioabă veche iar  pe lângă
aceasta, ea mai avea un țap și două capre care erau slabe și
râioase. Acestea dormeau în tinda casei. Bărbatul și fata Irinucăi
lucrau la pădure toată săptămâna. La școală cei doi băieți au
mers bine în afara faptului că profesorul a poruncit unui om să-i
tundă la piele pe cei doi, că aveau plete. După ce trecu iarna, în
primăvară băieții s-au trezit plini de râie de la caprele Irinucăi.
Cei doi s-au uns cu leșie, au stat la soare și apoi au intrat să se
scalde în Bistrița. Dar cu toate acestea încă nu au scăpat de râie.
Într-o zi, când Irinuca era dusă prin sat, băieții  s-au suit pe
munte, mai sus de casa ei, și au urnit o stâncă din locul ei astfel
încât să se ducă la vale. A dărâmat gardul și casa Irinucăi, a făcut
bucăți o capră și s-a numai în Bistrița. Speriați, copiii și-au luat
lucrurile și au pornit la drum spre Pipirig. Uitând de râie și de
bucuria pe care i-o făcuseră Irinucăi, cei doi s-au bucurat de
vreme, cât a fost frumoasă. La un moment dat a pornit o vijelie
cumplită urmată de o ninsoare cum se cade. Au înnoptat în
munți, dogoriți de flacăra unui foc uriaș. A doua zi, spre seară, au
ajuns la bunicul David din Pipirig. Bunica i-a poftit la masă și apoi
i-a vindecat de râie ungându-i cu unsoare de mesteacăn. Peste
câteva zile a aflat și bunicul despre paguba Irinucăi, pentru care a
plătit patru galbeni. În sâmbăta Paștilor a ajuns și Nică acasa la ai
săi, în Humulești. Nică nu fost deloc bucuros deoarece au râs
toate fetele de el, văzându-l tuns de tot.
         Calul Bălan și Sf. Nicolae – Autorul își amintește cu drag de
meleagurile natale și de oamenii gospodari din jurul său. Un loc
aparte îl ocupă părintele Ioan, om bun și vrednic. El a
înfrumusețat cimitirul și a construit o chilie pentru școala satului.
Împreună cu bădița Vasile, dascălul bisericii, părintele a mers prin
sat și i-a îndemnat pe oameni să-și dea copii la școală. Astfel s-au
 adunat o mulțime de băieți și fete, dornici de carte dar și de
năzdrăvănii. Ca să-i liniștească, părintele Ioan a adus la școală un
scan numit Calul Bălan și un bici numit Sf. Nicolae.  Prima
pedepsită a fost chiar Smărăndița popii, o copilă ageră și
zdravănă care întrecea pe toată luma. Când părintele  a
descoperit că băieții aveau ceasloavele murdare, pline de muște
moarte, i-a poftit pe toți să încalece pe Calul Bălan și să-și ia
răsplata. Dar ca să-i îmbuneze pe copii, le aducea colaci de la
biserică și cum bădița Vasile, învățătorul, era om de treabă toate
mergeau strună.
 
 PARTEA a II-A
         În această parte scriitorul narează câteva din întâmplările
foarte cunoscute ale copilăriei sale: La cireșe, Pupăza din tei, La
scăldat.
          La cireșe – Într-o vară prin luna iunie Nică se hotărăște să
se ducă la moș Vasile, fratele cel mare al tatălui său pentru a fura
cireșe. S-a dus la el acasă și s-a prefăcut că îl caută pe vărul lui,
Ion, ca să meargă la scăldat. Mătușa Mărioara i-a spus că e plecat
cu tatăl său la adus de sumani. Bucuros de cele auzite, Nică își ia
rămas bun de la mătușă, după care se strecoară în grădina casei
și se urcă în cireș. A început să-și umple cămașa cu cireșe până
când l-a văzut mătușa Mărioara cu o jordie în mână. Atunci,
repede, băiatul sare repede din pom direct în stratul de cânepă.
Mătușa a început să fugă și ea tot prin cânepă. Într-un moment în
care mătușa se împiedică și cade, băiatul sare gardul casei și fige
acasă. Spre seară a venit moș Vasile împreună cu vornicul și
paznicul la părinții lui Nică pentru a cere daune pentru cânepă și
cireșe. La sfârșit băiatul primește o bătaie zdravănă de la tatăl
său pentru stricăciunile produse de el.
          Pupăza din tei – Sătul să fie trezit în fiecare zi cu noaptea
în cap, Nică îi puse gând rău unei pupeze care era ceasornicul
satului. Pasărea avea ciubul într-un tei din curtea lui moș Andrei,
unchiul băiatului. Într-o zi, când mama îl trimise cu de mâncare la
țiganii pe care-i aveau la sapă, Nică se gândi să fure pupăza. Se
urcă în copac, găsi scorbura dar nu reuși să o prindă decât la
întoarcere. Duse pupăza acasă și o ascunse în pod. După ce
apare mătușa Măriuca, supărată foc și îi spuse Smarandei că Nică
a furat pasărea, copilul, speriat, fuge cu pupăza la târg. Acolo
încearcă să o vândă, dar un moș cu vițica de funie a luat-o și i-a
dar drumul. Pasărea a zburat direct în teiul ei și a început să
 cânte din nou. Băiatul, de frică să nu-l prindă tatăl său la târg,
fugi acasă și stătu cuminte toată ziua. După ce pupăza începu din
nou să cânte trezind oamenii dimineața, mama lui Nică face masă
mare și o chemă și pe mătușa Măriuca. Cele se împăcaseră iar
Nică scăpă basma curată.
          La scăldat – În acest episod este vorba de Nică, care
pleacă la scăldat, fără să asculte de mama sa. Deși aceasta l-a
rugat să legene copilul deoarece ea avea o mulțime de alte
treburi: de țesut, de cusut, de făcut mâncare; băiatul sta pe
gânduri. A stat el o vreme, dar era așa de cald și senin că nu
putu rezista și a fugit la baltă, la scăldat. Când își dădu seama că
Nică a fugit, mama lui a început să-l strige cât se poate de tare.
Aceasta a lăsat totul baltă și a plecat la baltă după băiat, că știa
că acolo s-a dus. Nică stătea în pielea goală întins pe nisip, apoi
într-un picior, arunca cu piuetre în apă și la urmă sărea să el și se
scufunda. În tot acest timp mama sa l-a privit cum petreceam,
după care s-a furișat și i-a luat hainele și l-a lăsat acolo în pielea
goală. Fetele de pe la râu, văzând asta, au început să râdă de el.
Într-un târziu, când fetele erau ocupate cu clătitul pânzelor în
apă, Nică a luat-o la fugă spre casă, luând-o prin grădinile 
oamenilor ca să nu-l vadă cineva. Ajuns în grădina lui, băiatul a
mers prin porumb până la gardul ogrăzii. Acolo își vede mama
cum alerga să facă trabă, când afară când afară, când în casă.
Nică și-a făcut curaj și a sărit în ogradă. Apoi i-a luat cu silă mâna
mamei și a sărutat-o, i-a cerut iertare și i-a zis să-i facă ce-o
vrea, numai să-i dea de mâncare, că moare de foame. Mamei i-a
fost milă și ia dat să mănânce dar i-a spus că încă nu-l va ierta.
Băiatul a promis să nu mai iasă din cuvântul ei și a început să o
ajute la treburile casei.
 
 PARTEA a III-A
          În această parte autorul își descrie  satul natal și
împrejurimile acestuia și amintește de istoria acelor locuri. Nică
urmează cursurile Școlii Domnești din Târgu Neamț și apoi pe
cele de la Școala de Catiheți din Fălticeni. În perioada următoare
urmează procesul de formare al băiatului din punct de vedee
social în relațiile cu colegii de școală, cu vărul Ion sau cu Pavel
Ciubotarul. Acesta îi ține pe bîieți în gazdă pe timpul cursurilor.
Aici, cei doi, îșiaduceau mâncare de acasă iar iarna se îngrijeau
de lemne de foc. Autorul amintește și de prietenul lui Trăsnea
pentru care gramatica era de neînțeles. Nică mai povestește  și
 de serile  petrecute la crâșmă împreună cu prietenii lui, unde
mâncau plăcinte și găini fripte, beau vin și se distrau pe cinste.
 
 PARTEA a IV-A
          În ultimul capitol al romanului, autorul ne prezintă
plecarea sa la Seminarul de la Socola. Dar el nu vroia să plece că
satul natal era tot ce îi estemai drag lui.  Nică a tot încercat să-și
convingă mama să nu plece dar nu reușea. Acesta pleacă trist și
cu ochii înlăcrimați împrună cu Zaharia lui Gâtlan, un alt băiat
obligat să plece la Socola. Pe cei doi copii îi duce Luca Moșneagu’,
un vecin, cu căruța trasă de doi cai. Pe tot parcursul călătoriei cei
doi se tot gândeau la la satul natal, la călugărie, tot felul de
lucruri. Ajungând în Valea Pășcanilor, moș Luca începe să le
povestească băieților cum este viața la câmp. După un popas de
o noapte, cei trei se întâlnesc cu niște drumeți care mergeau și ei
spre Iași. Trecând pe la Păcurari, unii oameni au început să râdă
iar alții să-și bată joc. Într-un târziu, în aceea noapte au ajuns la
Socola. Moș Luca a tras căruța la umbra unui plop înalt, iar atunci
cei doi băieți văzură o mulțime de dascăli și preoți care îți
mărturiseau păcatele.