UNIVERSITATEA DE STUDII POLITICE

ŞI ECONOMICE EUROPENE
„CONSTANTIN STERE”

INSTITUTUL DE CERCETĂRI JURIDICE

ŞI POLITICE AL ACADEMIEI DE ŞTIINŢE
A MOLDOVEI

Pantelimon VARZARI

SOCIOLOGIE POLITICĂ
(Note de curs)

Chişinău
2015

1
CZU: 316.334.3:32(075.8)
V 30

Recomandată pentru editare de către Senatul UniversităĠii de Studii

Politice úi Economice Europene „Constantin Stere” úi Consiliul útiinĠific al
Institutului de Cercetări Juridice úi Politice al Academiei de ùtiinĠe a Moldovei
RecenzenĠi: Nicolae Laiu, doctor în istorie, conferenĠiar universitar;
Victor Juc, doctor habilitat în útiinĠe politice, profesor cercetător

Descrierea CIP a Camerei NaĠionale a CărĠii

Varzari, Pantelimon.
Sociologie politică : (Note de curs) / Pantelimon Varzari ; Univ. de
Studii Politice úi Econ. Europene "Constantin Stere", Inst. de Cercetări
Juridice úi Politice al Academiei de ùtiinĠe a Moldovei. – Chiúinău : Pontos,
2015 (Tipografia "Europres"). – 269 p.
Bibliogr.: p. 261-268 úi în subsol. – 100 ex.
ISBN 978-9975-51-644-0.

316.334.3:32(075.8)
V 30

ISBN 978-9975-51-644-0

© Pantelimon Varzari, 2015

© Universitatea de Studii Politice úi Economice Europene
„Constantin Stere”, 2015
© Institutul de Cercetări Juridice úi Politice
al Academiei de ùtiinĠe a Moldovei, 2015

2
 CUPRINS

CONSIDERAğII PRELIMINARE ................................................................. 5

TEMA I. OBIECTUL ùI STATUTUL EPISTEMOLOGIC
AL SOCIOLOGIEI POLITICE ............................................... 7
1. Obiectul úi problematica sociologiei politice .............................................. 7
2. Locul sociologiei politice în sistemul útiinĠelor politice .............................. 11
3. Metodologia, legile úi funcĠiile sociologiei politice .................................... 18
COMPARTIMENTUL I.
REPERELE TEORETICO-METODOLOGICE ALE SOCIOLOGIEI
RELAğIILOR POLITICE ................................................................................ 22
TEMA II. PUTEREA CA FENOMEN SOCIAL ...................................... 22
1. Conceptul de putere, sociogeneza úi evoluĠia puterii .................................. 22
2. Resursele úi clasificarea puterii ................................................................... 29
3. Mecanismul realizării puterii politice în societatea contemporană ............. 34
TEMA III. FUNDAMENTELE CONSTITUIRII ùI DEZVOLTĂRII
SOCIOLOGIEI POLITICE CA ùTIINğĂ .............................. 37
1. Delimitări terminologice (privire de ansamblu) .......................................... 37
2. Precursorii úi fondatorii sociologiei politice contemporane ........................ 42
3. Unele orientări în dezvoltarea sociologiei politice în sec. XX .................... 68
TEMA IV. PRONOSTICAREA SOCIALĂ ùI METODELE
DE CERCETARE ÎN SOCIOLOGIA POLITICĂ ................. 73
1. EsenĠa, metodele úi cerinĠele previziunii útiinĠifice úi pronosticării sociale 73
2. Metodele, tehnicile úi procedeele de cercetare în sociologia politică .......... 79
3. Rolul opiniei publice în analiza sociologică a vieĠii social-politice ............ 84
COMPARTIMENTUL II.
INTERACğIUNEA DIVERSELOR SFERE ALE VIEğII SOCIALE
CU POLITICA ................................................................................................... 91
TEMA V. ECONOMIE ùI POLITICĂ ...................................................... 91
1. Puterea economică úi puterea politică: esenĠa corelaĠiei ................................. 91
2. Sfera economică úi sistemul politic: specificul interacĠiunii .......................... 94
3. Politici economice úi rolul statului în economia de piaĠă .................................. 98
TEMA VI. SFERA SOCIALĂ ùI POLITICA ............................................. 105
1. ViaĠa socială úi condiĠionările sale ....................................................................... 105
2. Structura socială úi abordările ei .......................................................................... 108
3. Politica socială: paradigma sociologică úi paradigma politologică ............... 113
TEMA VII. CULTURĂ ùI POLITICĂ ........................................................................ 119
1. InteracĠiunea dintre cultură úi politică ................................................................ 119
2. Sistemul culturii naĠionale úi relaĠiile politice .................................................. 123
3. Politica culturală, cultura politică úi cultura civică: similitudini
úi distincĠii ................................................................................................... 126

3
TEMA VIII. ETNIE ùI POLITICĂ ............................................................... 133
1. ConĠinutul relaĠiilor politice naĠionale ............................................................... 133
2. RelaĠiile interetnice: tendinĠe úi contradicĠii în dezvoltarea lor .................... 138
3. Politica naĠională: specificul, principiile úi direcĠiile promovării ................ 143
TEMA IX. PROBLEME SOCIAL-DEMOGRAFICE ùI POLITICA .... 147
1. PopulaĠia ca factor al vieĠii sociale úi politice .................................................. 147
2. Specificul familiei ca fenomen social ................................................................ 151
3. Politica demografică: esenĠa, conĠinutul úi semnificaĠiile ei .......................... 155
TEMA X. ECOLOGIE ùI POLITICĂ ...................................................... 159
1. Impactul ecologic úi factorii conútientizării problemelor ecologice ............ 159
2. Probleme social-politice ale ecologiei contemporane ..................................... 163
3. Politici de mediu úi implicaĠiile lor în asigurarea securităĠii naĠionale ........ 168
COMPARTIMENTUL III.
SOCIOLOGIA SUBIECğILOR ACTIVITĂğII POLITICE
ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ ........................................................... 172
TEMA XI. SOCIETATEA CIVILĂ ùI STATUL ...................................... 172
1. Societatea civilă úi raporturile sale cu societatea politică: aspecte teoretice 172
2. Societatea civilă úi corelaĠia ei cu statul ...................................................... 178
3. Societatea civilă în „noile” democraĠii: între funcĠionalitate
úi disfuncĠionalitate ......................................................................................... 184
TEMA XII. PARTIDELE POLITICE ùI ASOCIAğIILE OBùTEùTI .... 190
1. Partidul ca instituĠie a reprezentării societăĠii: geneza úi evoluĠia istorică .. 190
2. AsociaĠiile obúteúti: esenĠă, caracteristici, funcĠii ....................................... 197
3. Constituirea sistemului pluripartidist în Republica Moldova
úi trăsăturile lui ....................................................................................................... 203
TEMA XIII. GRUPURILE DE INTERESE ùI GRUPURILE
DE PRESIUNE .......................................................................... 207
1. Grupurile de interese úi grupurile de presiune: impactul asupra societăĠii
contemporane .............................................................................................. 207
2. Grupurile de presiune úi factorul decizional ............................................... 215
3. Sistemul de presiuni úi influenĠe politice din Republica Moldova .............. 222
TEMA XIV. ELITA POLITICĂ ùI SOCIETATEA .................................... 227
1. Elita ca actor în cîmpul politic úi cîmpul social ............................................... 227
2. Elita politică contemporană: resursele puterii úi sistemul selectării ............ 233
3. Constituirea úi funcĠionarea elitei politice în Republica Moldova ............... 236
TEMA XV. INDIVIDUL ùI POLITICA ...................................................... 242
1. Individul ca subiect úi obiect al politicii ............................................................ 242
2. ConútiinĠa politică úi ideologia politică .............................................................. 245
3. Socializarea politică úi socializarea civică ca variabile indisolubile ............ 250
ROLUL CETĂğEANULUI ÎN CADRUL SISTEMULUI POLITIC
ùI INSTITUğIONAL (în loc de concluzii) .................................................... 257
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ..................................................................... 261
4
 CONSIDERAğII PRELIMINARE
Sociologia politică devine o útiinĠă socială úi o ramură specializată în
primele decenii ale sec. XX. Însă abordarea politicului din perspectiva
sociologică, ca úi în cazul celorlalte perspective de abordare a fenomenului
politic úi a procesului politic, are o istorie destul de bogată. Din cele mai vechi
timpuri, dar mai ales în lumea contemporană, politica are implicaĠii pentru
fiecare cetăĠean. Interesul crescînd pentru sociologia politică în spaĠiul
postsovietic este indisolubil legat de marile mutaĠii structurale intervenite în
viaĠa politică a societăĠilor aflate în plină schimbare.
Notele de curs reflectă principalele probleme teoretico-explicative úi
praxiologice ale sociologiei politice în contextul útiinĠelor politice
contemporane. ConĠinutul lor este structurat în trei mari direcĠii / module:
reperele teoretico-metodologice ale sociologiei relaĠiilor politice, interacĠiunea
diverselor sfere ale vieĠii sociale cu politica úi sociologia subiecĠilor activităĠii
politice în societatea contemporană. Notele au drept obiective familiarizarea
tineretului studios cu problematica sociologiei politice, asimilarea noilor
cunoútinĠe asupra lumii socialului úi politicului, contribuind astfel la o
dezvoltare mai amplă a acestei discipline útiinĠifice în Ġara noastră.
Obiectivele generale / standard ale disciplinei sociologie politică sunt
următoarele:
1) la nivel de cunoaútere / comprehensiune: să determine obiectul de
studiu al disciplinei; să definească problematica úi statutul epistemologic al
sociologiei politice; să identifice sursele úi originile în dezvoltarea sociologiei
politice; să descrie interacĠiunea diverselor sfere ale vieĠii sociale cu politica; să
distingă subiecĠii activităĠii politice în societăĠile contemporane; să identifice
problemele eficienĠei realizării puterii în societatea contemporană; să
interpreteze mecanismul acĠiunii sociale úi comportamentul individului.
2) la nivel de aplicare: să stabilească locul sociologiei politice în
sistemul útiinĠelor politice; să extindă mecanismele, metodele úi principiile
realizării puterii; să argumenteze rolul opiniei publice în analiza sociologică a
vieĠii social-politice; să interpreteze politicile publice (tipuri, funcĠii, obiective,
conĠinut) din perspectiva praxiologică; să compare strategiile, specificul,
principiile úi direcĠiile promovării politicilor publice în societatea

5
contemporană; să clasifice metodele, tehnicile úi procedeele de cercetare în
sociologia politică; să aplice metode eficiente de socializare politică a
individului.
3) la nivel de integrare: să estimeze importanĠa abordării politicului din
perspectiva sociologică; să determine relaĠia dintre sociologia politică úi
politologie; să evalueze acĠiunea politică prin diferiĠi măsurători; să estimeze
funcĠionarea intereselor úi relaĠiilor politice de tip tranzitoriu; să propună
sugestii úi soluĠii în domeniul sociologiei relaĠiilor politice; să identifice
direcĠiile principale ale cercetărilor útiinĠifice în domeniul sociologiei politice;
să elaboreze referate, comunicări, teze úi alte proiecte de cercetare útiinĠifică.
Prezenta lucrare, avînd o structură úi un limbaj útiinĠifico-didactic,
realizează o trecere în revistă a principalelor teme în cercetarea socialului úi
politicului. În cadrul oricărei societăĠi, indiferent de natura úi nivelul de
dezvoltare, socialul úi politicul constituie activităĠi umane fundamentale, o
funcĠie esenĠială a sistemului social. Drept urmare, orice cunoaútere profundă a
sistemului social, inclusiv a condiĠiei umane, trebuie realizată printr-o analiză
temeinică a socialului úi politicului, care, alături de economic úi spiritual, sunt
domenii ale vieĠii sociale úi/sau subsisteme ale sistemului social global.

6
 TEMA I. OBIECTUL ùI STATUTUL EPISTEMOLOGIC
AL SOCIOLOGIEI POLITICE
1. Obiectul úi problematica sociologiei politice
Formarea úi dezvoltarea sociologiei politice a fost înlesnită de nevoia de
a trece de la studiul ideilor úi doctrinelor politice, de la istoria acestora la o
analiză specifică úi o descriere metodică a modului lor de acĠiune, a impactului
acestuia asupra dezvoltării sociale. Încă Aristotel, considerat părinte fondator al
útiinĠei politice, sublinia că politica este o útiinĠă practică ce urmăreúte nu
numai cunoaúterea, ci úi acĠiunea úi îi oferă anumite norme. La rîndul său,
N. Machiavelli, apreciat ca părintele útiinĠei politice moderne, vedea această
útiinĠă ca pe un instrument de dominare, abordînd istoria úi politica în termeni
pur umani úi ignorînd cu desăvîrúire considerentele morale.
Există o varietate de discipline care examinează viaĠa socială,
comportamentul uman în context social. Interesul crescînd pentru sociologia
politică în lumea occidentală úi, îndeosebi, în Ġările Europei Centrale úi de Est
este indisolubil legat de marile mutaĠii structurale intervenite în viaĠa politică.
În anumite perioade de schimbări radicale se pun úi se repun cu acuitate mai
multe probleme fundamentale ale politicii úi aspecte nu mai puĠin importante
ale politicului úi socialului care au condiĠionat úi continuă să condiĠioneze
dispute în jurul obiectului acestei discipline útiinĠifice.
Trecînd propriu-zis la evidenĠierea obiectului de studiu, vom arăta că,
aúa cum o arată úi denumirea, sociologia politică este, înainte de toate, o
disciplină sociologică – fie că o considerăm sociologie de ramură (prin această
expresie reliefîndu-i domeniul de care se ocupă, domeniu relativ autonom úi
particular al realităĠii sociale), fie că o apreciem ca ramură a sociologiei
(subliniind prin aceasta că există o útiinĠă unică, sociologia generală, cu
subdiviziunile úi ramurile sale, sociologia politică fiind una dintre acestea).
Prin substantivul „sociologie” din denumirea sa, disciplina vizată are la
bază următoarele idei directoare: 1) unitatea fundamentală a societăĠii umane,
concepînd această societate ca o totalitate de elemente interdependente, astfel
încît economicul, politicul, socialul, spiritualul, moralul etc. nu sunt decît
„faĠete” / ipostaze, laturi, componente, dimensiuni diferite ale unuia úi aceluiaúi
tot integral úi integrator – societatea globală; 2) aceste „faĠete” nu se constituie

7
ca niúte „lumi” închise, ca niúte „monade” autosuficiente, izolate unele în
raport cu celelalte, ci ca niúte „lumi” complexe, cu structuri, caracteristici úi
legalităĠi proprii de afirmare úi evoluĠie, cu autonomie úi independenĠă relativă,
dar úi aflate în corelaĠie, interdependenĠă úi influenĠă reciprocă, în aúa măsură
că nici una dintre ele nu poate fi redusă la celelalte; 3) structura proprie a
întregului – societate globală –‚ ca úi caracterul său deosebit de complex, fac să
apară anumite relaĠii, anumite caracteristici care nu există ca atare în fiecare
dintre elementele sale structurale luate izolat, întrucît un fenomen apărut într-o
anumită latură, sferă sau zonă a vieĠii sociale poate să aibă repercusiuni asupra
ansamblului vieĠii sociale, úi invers, ceea ce face imposibilă analiza unui aspect
al vieĠii sociale fără a Ġine seama de toate celelalte.
Vom constata că sociologia politică, considerînd politicul drept
emergenĠă a socialului, urmăreúte să evidenĠieze care este natura, locul úi rolul
politicului în viaĠa societăĠii, să includă politica în structura úi funcĠionarea
societăĠii globale, să coreleze fenomenele úi procesele politice cu celelalte
fenomene úi procese sociale. Această perspectivă i-a determinat pe unii
politologi să considere că sociologia politică reprezintă ramura sociologiei care
analizează interrelaĠiile fenomenelor politice úi sociale. Sociologia politică nu
studiază societatea ca tot, în toate „faĠetele” úi componentele ei, cu ansamblul
interrelaĠiilor acestora, ci numai o ipostază, o zonă a societăĠii globale, úi
anume politicul.
Deci la întrebarea „Ce este sociologia politică?” răspunsul ar putea fi
următorul: sociologia politică este acea ramură (subramură, după unii autori) a
sociologiei care studiază politicul în determinarea sa concretă úi în desfăúurarea
sa istorică, raportat la fenomenele úi structurile socioeconomice ale societăĠii
care îl înglobează. Vom continua cu altă întrebare: sociologie politică sau
sociologia politicii? Unii autori (Ovidiu Trăsnea, Filippo Barbano, Giovanni
Sartori ú.a.) consideră că mai adecvată ar fi expresia sociologia politicii,
fiindcă este vorba de o ramură a sociologiei care analizează la concret politica,
activitatea politică a diferitor grupuri sociale, conĠinutul activităĠii instituĠiilor
úi miúcărilor social-politice etc. Dar aici mai intervin úi alĠi factori de ordin
lingvistic, tradiĠional-istoric úi de uz internaĠional, fapt ce a condus la
încetăĠenirea denumirii de sociologie politică.

8
 Deoarece în orice societate politicul se configurează prin cîteva
componente fundamentale – puterea, statul úi celelalte instituĠii, grupurile,
comportamentele, ideile etc. –, vom considera că, mai concret, sociologia
politică este útiinĠa care studiază: puterea politică ca manifestare a puterii
societăĠii; statul úi instituĠiile politice ca formă de organizare a societăĠii;
grupurile politice ca varietate a grupurilor sociale; relaĠiile politice ca element
al relaĠiilor sociale; ideile politice ca tipuri de idei sociale; comportamentele
politice ca genuri de comportamente sociale; conflictele politice ca tipuri
particulare de conflicte sociale ú.a.m.d. Enumerarea ar putea continua, deoarece
în sfera de preocupări ale sociologiei politice intră úi alte aspecte esenĠiale ale
politicului, cum ar fi: guvernarea politică privită ca modalitate fundamentală de
organizare úi conducere a societăĠii; rolul elitelor politice / clasei conducătoare,
raportul guvernanĠi – guvernaĠi; regimurile politice úi tipologia acestora,
analiza lor comparativă úi istorică; raporturile úi interacĠiunile sistemului úi /
sau regimului politic cu mediul internaĠional etc. Aúadar, sociologia politică
este mai întîi de toate o ramură a sociologiei care studiază instituĠiile úi
procesele politice în contextul lor social, fenomenele politice în legătură cu
ansamblul aspectelor societăĠii, plecînd de la premisa că faptul politic este un
fapt social.
În tradiĠie weberiană sociologia politică implică trei dimensiuni
distincte: 1) dintr-o perspectivă substanĠialistă puterea este asimilată cu
procesul de acumulare a capitalului care produce beneficii sau avantaje;
2) dintr-o perspectivă instituĠională puterea este o expresie care poate desemna
statul în opoziĠie cu civilizaĠia sau cu societatea civilă ori poate desemna
guvernămintele în diada putere – opoziĠie sau poate desemna instituĠiile
constituĠionale prin expresia putere publică úi 3) din perspectivă interacĠionistă
puterea se caracterizează prin mobilizarea resurselor în scopul obĠinerii unui
terĠ care adoptă un comportament care a fost găsit în afara acestei relaĠii. În
esenĠă, toate úansele care fac să triumfe în interiorul unei relaĠii sociale propria
sa voinĠă în acelaúi timp împotriva opoziĠiei celorlalĠi. În acest sens, este
explicabilă poziĠia lui Jean Carbonnier, care arăta că politica este peste tot un
ansamblu tactic de strategii menite să asigure victoria într-un conflict de
interese, de partide, de naĠiuni.

9
 În actualitate, sociologia politică face trimitere la unele relaĠii care
privesc înĠelegerea ei prin relaĠionare cu studiul statului úi a instituĠiilor sale, cu
doctrina dezvoltării sociale din punctul de vedere al relaĠiilor de proprietate
(A. Schaff). Totodată, sociologia politică vizează analiza tuturor fenomenelor
de putere (M. Duverger, R. Aron ú.a.) instituĠionale úi neinstituĠionali. Pe de
altă parte, noĠiunea de sociologie politică poate fi înĠeleasă, cel mai simplu,
prin sinonimie cu cea de útiinĠă politică. De exemplu, în Statele Unite, ca
fundamentare istorică, útiinĠa politică releva departamentul útiinĠelor de
guvernămînt, iar departamentele sociologice studiau sociologia politică, ceea
ce indică obiectul relativ comun al celor două útiinĠe. Chiar dacă se poate
critica, din această perspectivă, o relativă lipsă de coerenĠă structurală, putem
pune în prim plan ideea că sociologia politică realizează o analiză pluri ori
interdisciplinară prin care faptele sociale sunt analizate ca fapte politice, dar úi
invers1.
Dată fiind această multitudine de aspecte, înĠelegem de ce s-au
manifestat úi continuă să se manifeste dispute în jurul obiectului disciplinei
vizate, precum úi un asiduu interes pentru o aúa-zisă „listă completă” de
probleme care să intre în sfera de preocupări nemijlocite ale sociologiei
politice, configurîndu-i úi delimitîndu-i obiectul2. Mozaicul acestor „liste de
probleme” ce ar trebui considerate ca domenii specifice de preocupări ale
sociologiei politice s-a diversificat în continuare, în ultimii ani adăugîndu-li-se
cu deosebire capitolele referitoare la deciziile úi opĠiunile politice, ca úi la
relaĠiile internaĠionale.
Toate acestea pun în evidentă că sociologia politică, fiind o útiinĠă
relativ recentă, trece printr-un proces de formare, conturare úi acreditare care
încă nu este pe deplin încheiat úi de aceea apar unele controverse în jurul
obiectului de studiu al ei. Obiectul propriu de studiu, conceptele fundamentale
úi noĠiunile corelative acestora, sociologia politică úi le-a dobîndit ca urmare a

1
Cf: Regis R. Elemente de sociologie politică (Note de curs). Cluj-Napoca, 2008. [on-line]
http://www.canonica.ro/ro/virtuemart/8.html (vizitat 31.08.2013).
2
Despre patru asemenea „liste” ale obiectului de studiu al sociologiei politice vezi: Măgureanu
V. Studii de sociologie politică. Bucureúti, 1997. [on-line]
http://www.scribd.com/doc/78323499/Magureanu-Virgil-Studii-de-Sociologie-Politica (vizitat
17.09.2013); Ce este sociologia politică? [on-line] http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-
politice/CE-ESTE-SOCIOLOGIA-POLITICA15184.php (vizitat 17.09.2014).
10
desfăúurării unor ample úi îndelungate dezbateri teoretice, cele mai multe úi
mai aprinse fiind în jurul obiectului. Aceste controverse continuă úi astăzi,
urmărind să stabilească dacă sociologia politică este studiul vieĠii politice în
complexitatea sa ori numai al puterii politice, dat fiind că unul dintre
fenomenele tipice ale societăĠii contemporane este lupta pentru putere úi, ca
urmare, ar fi cît se poate de firesc ca sociologia politică să se axeze pe studiul
acesteia. Fără îndoială, considerarea sociologiei politice ca útiinĠă ce
analizează, din perspectivă sociologică, puterea, cu toate determinările,
componentele, formele ei de manifestare úi impactul asupra societăĠii în cadrul
căreia se afirmă, este exactă, dar unilaterală, pentru că limitează obiectul
sociologiei politice la una dintre componentele lui intrinseci – studiul puterii –
aúa cum, din scurtul istoric prezentat, am constatat că alte viziuni, la fel de
reducĠioniste, au limitat acest obiect la studiul fie al sistemului politic,
respectiv, al statului úi al celorlalte instituĠii politice, fie la cel al regimurilor
politice úi succesiunii acestora, al comportamentului politic, îndeosebi al
comportamentului electoral, al elitelor politice, al clasei sau oligarhiei
politice etc.
Aúadar, nici pînă astăzi nu s-a ajuns la stabilirea unui punct de vedere
unanim sau general acceptat a ceea ce este obiectul sociologiei politice, dar
pare a predomina úi a avea cîútig de cauză punctul de vedere conform căruia
sociologia politică este domeniul sau ramura specializată a sociologiei ce
studiază viaĠa politică în complexitatea ei, ca zonă, sferă sau compartiment al
vieĠii sociale globale, ce analizează politicul în contextul sistemului social total,
integrat în funcĠionalitatea socială generală.

2. Locul sociologiei politice în sistemul útiinĠelor politice

Pentru a limpezi raporturile sociologiei politice cu alte útiinĠe politice,
o precizare se impune de la bun început: politicul, ca sferă particulară a vieĠii
sociale, reprezintă acea realitate specifică societăĠii care face obiectul de studiu
al mai multor útiinĠe, acestea alcătuind laolaltă sistemul útiinĠelor politice:
útiinĠa politică sau politologia ori teoria politică, sociologia politică, filosofia

11
politică, geopolitica, antropologia politică etc.1. În sistemul contemporan al
útiinĠelor politice, politologia reprezintă o disciplină fundamentală, o útiinĠă
socială particulară consacrată fenomenului politic, singura în măsură să
studieze „politicul în sine” sau, după cum aprecia Julien Freund, „politicul ca
esenĠă autonomă”. Cît priveúte problema „naúterii” sociologiei politice ca
útiinĠă autonomă úi relaĠiile ei cu politologia úi alte útiinĠe politice este, de fapt,
o problemă mai veche2.
Politologia (útiinĠa politică, teoria politică sau teoria generală a politicii)
este o útiinĠă despre domeniul politic care studiază geneza, esenĠa, legitatea úi
funcĠionalitatea politicului. Însă domeniul politic (ca domeniu al vieĠii sociale,
ca subsistem al sistemului social global) constituie úi obiectul de studiu al altor
discipline din arealul útiinĠelor politice: sociologia politică, filosofia politică,
psihologia politică, antropologia politică, etica politică, geopolitica, elitologia
(teoria elitelor), tranzitologia (studii ale tranziĠiei), útiinĠa statului, útiinĠa
dreptului, stasiologia (útiinĠa partidelor politice), cratologia (útiinĠa despre
putere), útiinĠa despre viitor (futurologia sau viitorologia), istoria gîndirii
politice (doctrinologia politică sau sociologia doctrinelor politice) etc.
ùtiinĠa politică contemporană constituie un ansamblu întreg úi diversificat
de discipline útiinĠifice. Politicul reprezintă dimensiunea imanentă a societăĠii, sfera
particulară a vieĠii sociale, modalitatea specifică a organizării interioare a sistemului
social global care constituie, în fond, obiectul de studiu al tuturor útiinĠelor politice.
Reputatul politolog român Ovidiu Trăsnea3 înĠelege prin disciplinele politice acele
discipline care, într-o viziune globală sau parĠială, cu o finalitate teoretică sau
operaĠional-aplicativă, folosind o abordare structurală sau istorică, se consacră
studiului vieĠii politice. Deúi acestea sunt diferite atît ca natură, cît úi sub raportul
structurii, ariei úi funcĠiilor lor specifice, acelaúi autor foloseúte termenul de „sistem
al útiinĠelor politice”, pentru a sugera comunitatea relativă a obiectului lor (politicul
în diferitele sale laturi úi ipostaze), relativa lor unitate funcĠională (converg în
explicarea politicului úi în orientarea sau în raĠionalizarea acĠiunii politice), precum

1
Despre relaĠionarea socialului cu útiinĠa politică vezi: Regis R. Op. cit.
2
A se vedea: Pantelimon C. Sociologie politică (Note de curs) / Ed. a 2-a. Bucureúti, 2006.
[on-line] https://ro.scribd.com/doc/65668759/Sociologie-Politica-Note-de-Curs-C-pantelimon
(vizitat 14.07.2014).
3
Vezi mai detaliat: Trăsnea O. Probleme de sociologie politică. Bucureúti, 1975, p. 8-9.
12
úi interacĠiunile care există între ele úi care, pe măsura avansării tendinĠelor de
diferenĠiere úi integrare, proprii útiinĠei contemporane, devin tot mai ample úi mai
complexe, promovînd forme noi de cooperare interdisciplinară úi de cercetare
pluridisciplinară1.
Are dreptate O. Trăsnea cînd afirmă că viziunea (abordarea) sistemică
asupra útiinĠelor politice facilitează o înĠelegere mai adecvată a raporturilor lor
reciproce úi a graniĠelor dintre ele, trasînd următoarea schiĠă a sistemului útiinĠelor
politice2 (model-ipoteză susĠinut úi de alĠi autori3): 1) útiinĠe politice teoretice, printre
care politologia, considerată drept útiinĠă politică fundamentală (teoretică, structural-
istorică úi nomotetică), úi útiinĠe politice speciale sau de ramură, dintre care
enumerăm pentru exemplificare: elitologia, stasiologia sau partologia (útiinĠa
partidelor politice), conflictologia, relaĠiile internaĠionale, psephologia (útiinĠa
comportamentului electoral), polemologia (útiinĠa războiului este studiul útiinĠific
al războaielor ca fenomene sociale, al cauzelor, efectelor, forĠelor motrice,
obiectivelor úi funcĠiilor lor), irenologia (útiinĠa păcii, preocupată cu studierea
măsurilor pentru menĠinerea păcii sau pentru restabilirea ei), cratologia (útiinĠa
despre putere)4 etc.; 2) útiinĠe politice aplicative sau praxiologice, politotehnice,
„terapeutice” (praxiologia politică generală sau útiinĠa conducerii politice, útiinĠa
administraĠiei publice, útiinĠa acĠiunii politice, deciziologia úi útiinĠele aplicative
speciale, precum ar fi politica socială, politica fiscală, politica monetară, politica
economică, politica culturală, politica útiinĠifică, politica sportivă, politica familială,
politica demografică, politica de tineret, politica gender, politica educaĠională,
politica militară úi alte politici publice fundamentate de către cunoscutul politolog úi
metodolog american H. Lasswell), existenĠa autonomă ale cărora unii politologi
contemporani o contestă; 3) útiinĠe politice de graniĠă, de confluenĠă sau de
1
Mattei Dogan precizează principalele caracteristici ale útiinĠei politice contemporane prin
specializare, fragmentare úi hibridare. A se vedea: Dogan M. Sociologie politică. Opere alese.
Bucureúti, 1999, p. 356.
2
Trăsnea O. Op. cit., p. 7-9; Trăsnea O. Curente úi tendinĠe în politologia contemporană.
Bucureúti, 1972, p. 14-39.
3
Petraú-Voicu I. Introducere în sociologia politică. În 2 volume. Vol.1. Cluj-Napoca, 1994, p.
18-32; Măgureanu V. Op. cit.
4
Cf: Bencheci D. Cratologie (Note de curs). Chiúinău, 2012. [on-line] http://usm.md/ri/V_
RO/PUBLICATII/notecursBengheci.pdf (vizitat 13.12.2013); Jude I. Paradigmele úi
mecanismele puterii. Kratologia – o posibilă útiinĠă despre putere. Iaúi, 2003; ɏɚɥɢɩɨɜ ȼ.Ɏ.
Ʉɪɚɬɨɥɨɝɢɹ – ɧɚɭɤɚ ɨ ɜɥɚɫɬɢ. Ʉɨɧɰɟɩɰɢɹ. Ɇɨɫɤɜɚ, 2002. [on-line]
http://www.gumer.info/bibliotek_Buks/Polit/Halip/index.php (vizitat 13.09.2014).
13
intersecĠie (numite úi „secante”, limitrofe, înrudite, interdisciplinare sau, după
M. Dogan, hibride), din care fac parte sociologia politică, filosofia politică,
antropologia politică, útiinĠele juridice ale dreptului constituĠional, ale dreptului
administrativ úi ale dreptului internaĠional, psihologia politică, economia politică,
geografia politică, istoria gîndirii politice, statologia (útiinĠa despre stat). Aceste úi
alte útiinĠe realizează joncĠiunea sistemului cu alte útiinĠe din afara lor úi se
concentrează, de asemenea, asupra fenomenului politic, dar din unghiuri de abordare
specifice, extrapolitologice. Sub raport cognitiv, ele sunt discipline complementare.
Obiectul lor de studiu este în mare măsură comun – politicul în determinare concretă
úi în desfăúurare istorică, reprezentînd acea realitate specifică societăĠii omeneúti care
face obiectul de studiu al mai multor útiinĠe. Centrul lor de interese este însă diferit:
dacă politologia se consacră cercetării úi explicării esenĠei, genezei úi legităĠii
dezvoltării politicului considerat drept expresie obiectivă, în timp ce celelalte útiinĠe
politice speciale úi cele interramurale, urmăresc un demers útiinĠific mai concret al
fenomenului politic úi al politicii, ultima fiind înĠeleasă ca proces, ca activitate sau
acĠiune politică úi deci ca demers subiectiv de permanentă evaluare úi modelare a
mediului social-economic, a lumii în general.
În linii mari, putem constata că, dacă politologia (útiinĠa politică sau teoria
politică) studiază domeniul politic sub aspectele sale cele mai generale
(macropoliticul), celelalte útiinĠe politice amintite mai sus sunt, într-un fel, útiinĠe
particulare, deoarece fiecare dintre acestea abordează un anumit segment al
politicului (micropoliticul) úi nu ansamblul său. În cazul mai multor discipline
politice (filosofia politică, astrologia politică, antropologia politică, economia
politică, geografia politică etc.) specificul lor de abordare apare mult mai vădit úi
mai delimitat decît alte discipline úi deci obiectul lor de studiu este distinct. În ceea
ce priveúte politologia, sociologia politică úi chiar elitologia lucrurile sunt mult mai
indistincte pentru simplul motiv că obiectul lor de studiu este, în bună măsură,
identic (studiază úi apreciază „tehnologia” proceselor politice, mecanismele
„tainelor” puterii – lat. „arcanum imperii”), numai maniera úi unghiul
(perspectiva) de abordare diferă: politologiei îi este specifică analiza teoretică,
concentrîndu-úi eforturile asupra sferei guvernamentale úi mecanismelor
conducerii politice, ale guvernării; sociologiei politice îi este caracteristic
investigarea sociologică, punînd accent pe interacĠiunea dintre politică úi structura

14
socială, dintre procesele politice úi societate, iar elitologiei – explicarea naturii,
locului úi rolului grupurilor sociale în mîinile cărora se află concentrată influenĠa
politică úi puterea decizională.
Aceasta nu înseamnă că politologia poate fi considerată o pseudoútiinĠă
sau un capitol al sociologiei politice, o parte teoretică, anulîndu-i caracterul de
útiinĠă teoretică, distinctă úi autonomă a politicului, aúa cum afirmau unii sociologi
úi politologi francezi în anii ’60 ai sec. XX. Acest fapt nu permite nici a nega
sociologia politică sau elitologia în favoarea politologiei, a-i răpi specificul
sociologic, după cum nu înseamnă nici a le identifica, considerîndu-le unul úi
acelaúi lucru. Datorită apropierii atît de strînse a realităĠii la care aceste trei
discipline se referă, ele, luate în ansamblu, reprezintă o reflecĠie concentrată asupra
organizării politice a societăĠii. Această realitate i-a determinat pe majoritatea
politologilor să considere politologia ca útiinĠă fundamentală a politicului.
Celelalte discipline sunt complementare úi, prin urmare, legitime.
Dacă în cazul filosofiei politice úi al antropologiei politice specificul lor
de abordare apare mult mai pregnant, iar obiectul de studiu mai bine delimitat‚
în ceea ce priveúte politologia úi sociologia politică, lucrurile sunt mult mai
indistincte pentru simplul motiv că obiectul lor de studiu este, în bună măsură,
identic, numai maniera úi unghiul (perspectiva) de abordare diferă: primei
fiindu-i specifică analiza teoretică, celeilalte investigarea sociologică; una,
útiinĠa politică, concentrîndu-úi eforturile asupra aparatului guvernamental úi
mecanismelor conducerii politice, ale guvernării, cealaltă asupra interacĠiunii
dintre politică úi structura socială, dintre procesele politice úi societate. Aceasta
nu înseamnă a considera politologia fie o pseudoútiinĠă, cum susĠinea
sociologul francez Gaston Bouthoul, fie un capitol (partea teoretică), cum
aprecia Raymond Aron, al sociologiei politice, anulîndu-i caracterul de útiinĠă
teoretică, distinctă úi automată a politicului; nu înseamnă nici a nega sociologia
politică în favoarea politologiei, a-i răpi specificul sociologic, reducînd-o la
ceea ce unii úi alĠii înĠeleg prin politologie; după cum nu înseamnă nici a le
identifica, considerîndu-le unul úi acelaúi lucru, aúa cum face Maurice
Duverger atunci cînd le califică drept „expresii sinonime”. După Mattei
Dogan, unii savanĠi sugerează o schimbare de denumire, fiindcă útiinĠa politică

15
este un termen moútenit, iar sociologia politică ar fi adevărata denumire a
útiinĠei politice1.
În această privinĠă există, în literatura de specialitate, precizări care au
clarificat într-o mare măsură problema mult discutată. Astfel, politologul
român O. Trăsnea sublinia că ambele discipline, sociologia politică úi
politologia, sunt necesare úi, prin urmare, legitime. De aceea orice tentativă de
a reduce una dintre ele la cealaltă este inconsistentă úi sunt discipline distincte:
a pune semitul egalităĠii între ele înseamnă a desconsidera necesităĠi practice úi
ignoră cerinĠele epistemologice ale diviziunii muncii proprii studiului
contemporan al sociologiei politice. Politologia reprezintă, în sistemul
contemporan al útiinĠelor politice, o disciplină fundamentală consacrată
fenomenului politic. Sociologia politică este o sociologie specială, de ramură,
care face joncĠiunea între sociologie úi útiinĠa politică. Sub raport cognitiv, ele
sunt discipline complementare; obiectul lor este, într-o mare măsură, comun:
politicul în determinarea sa concretă úi în desfăúurarea sa istorică. Centrul lor
de interese este însă diferit: în timp ce politologia se consacră cercetării úi
explicării esenĠei, genezei úi dinamicii politicului, sociologia politică urmăreúte
mai cu seamă natura, locul úi rolul social ale sistemului politic, raporturile
istoriceúte condiĠionate dintre sistemul social úi sistemul politic; dacă viziunea
politologică este predominant aceea a specificităĠii fenomenului politic,
perspectiva sociologică este aceea a totalităĠii, a întregului social, integrînd
politicul în structura úi funcĠionalitatea socia1ă generală úi corelînd fenomenul
politic cu celelalte fenomene sociale2. AlĠi politologi accentuează úi mai mult
că, în timp ce útiinĠa politică (politologia / teoria politică) studiază politicul în
sine, politicul ca esenĠă autonomă, úi nu ca o dimensiune a vieĠii sociale, nu pe
baza corelaĠiei cu socialul, sociologia politică îl studiază în cadrul acestei
corelaĠii, ca înrădăcinat în condiĠiile materiale de viaĠă, ca întreĠesut în
societatea globală. Am putea, pe scurt, considera că politologia studiază úi

1
A se vedea pentru aceasta: Dogan M. Op. cit., p. 400-401.
2
Mai multe detalii vezi: Rusnac Gh., Moúneaga V., Varzari P. Politologia – útiinĠă úi disciplină
de studii. În: Politologie. Manual (pentru specialităĠile nonprofil) / Coord. V. Moúneaga, Gh.
Rusnac, V. Sacovici. Chiúinău: CEP USM, 2007, p. 9-20; Ɋɭɫɧɚɤ Ƚ., Ɇɨɲɧɹɝɚ ȼ., ȼɚɪɡɚɪɶ ɉ.
ɉɨɥɢɬɨɥɨɝɢɹ ɤɚɤ ɧɚɭɤɚ ɢ ɭɱɟɛɧɚɹ ɞɢɫɰɢɩɥɢɧɚ. În: ɉɨɥɢɬɨɥɨɝɢɹ: ɍɱɟɛɧɢɤ ɩɨ
ɫɩɟɰɢɚɥɶɧɨɫɬɢ „Ɇɟɠɞɭɧɚɪɨɞɧɵɟ ɨɬɧɨɲɟɧɢɹ”. Ɍɨɦ I / Ʉɨoɪɞ. ȼ. Ɇɨɲɧɹɝɚ, Ƚ. Ɋɭɫɧɚɤ,
ȼ. ɋɚɤɨɜɢɱ, ȼ. ɋɚɤɚ. Chiúinău, 2008, p. 13-26.
16
explică natura úi esenĠa politicului, geneza úi dinamica lui, precum úi locul úi
rolul pe care îl are ca realitate complexă, iar sociologia politică analizează úi
explică natura úi esenĠa socială a politicului, dezvoltarea lui în cadrul unor
micro- úi macrostructuri sociale, locul úi rolul lui în societate,
intercondiĠionarea úi influenĠa reciprocă cu celelalte domenii ale vieĠii sociale.
Există cîteva discipline din sistemul útiinĠelor politice care intersectează
atît cu politologia, cît úi cu sociologia politică, jucînd rolul de legătură, de
„punte” cu acestea două. Ele sunt cunoscute sub denumirea de discipline
ramurale sau speciale, dintre care menĠionăm spre exemplificare: stasiologia /
partologia – útiinĠa partidelor politice; útiinĠa relaĠiilor internaĠionale;
psephologia – útiinĠa comportamentului electoral; polemologia – útiinĠa
războiului; irenologia – útiinĠa păcii; útiinĠa acĠiunii politice; statologia (termen
inventat de gînditorul francez La Bigne de Villeneuve, înainte de Primul Război
Mondial) – útiinĠa despre stat. Fiecare dintre aceste discipline nu aparĠine
exclusiv nici sociologiei politice, nici politologiei, ci, într-o anumită măsură, úi
uneia úi celeilalte, pentru că se află în zona lor de confluentă. De exemplu,
partidele politice sunt studiate de: politologie – ca un element intrinsec
politicului, ca una dintre componentele lui de bază úi ca una dintre formele lui
majore de întruchipare; sociologia politică – ca unul dintre elementele
structurale ale sistemului politic úi ca tip particular de asociere úi organizare a
grupărilor úi comunităĠilor sociale; de stasiologie / partologie, care le
analizează structura internă úi modul de organizare, grupările úi regrupările lor,
clasificarea úi tipologia după anumite criterii. Aceste úi alte útiinĠe politice sunt
cele care abordează părĠile scufundate ale aisbergului politic, în timp ce
sociologia politică úi, mai ales, politologia se concentrează asupra părĠii
vizibile a acestuia.
Ar mai putea fi relevate úi corelaĠii ale sociologiei politice cu alte útiinĠe
politice (cunoscute úi sub denumirea de discipline limitrofe sau „secante”) ca,
de exemplu, cele cu filosofia politică1, psihologia politică, antropologia
politică sau cele cu geopolitica, astrologia politică (clarifică influenĠa
1
În pofida nenumăratelor definiĠii care au fost date filosofiei politice, unii autori constată în
această privinĠă că, „fără exagerare, astăzi filosofia politică nu mai există, cu excepĠia unor
preocupări „funerare”, adică de cercetare istorică sau alteori ca temă de slabe úi
neconvingătoare proteste”. Vezi: Măgureanu V. Op. cit.
17
cosmosului, aúezării corpurilor cereúti, activităĠii solare, a fazelor lunii asupra
fenomenelor social-politice úi a comportamentului social-politic al actorilor
sociali úi politici) etc. Nu ne oprim asupra lor, deoarece cele prezentate, dar úi
de alĠi autori de referinĠă numiĠi mai sus, sunt suficient de relevante pentru
orice raportare a sociologiei politice la oricare dintre celelalte útiinĠe din cadrul
sistemului de útiinĠe politice contemporane.

3. Metodologia, legile úi funcĠiile sociologiei politice

Sociologia politică, apărînd abia în deceniul trei al sec. XX, a rămas în
urma multor útiinĠe sociale în ceea ce priveúte forjarea unor metodologii
proprii, adecvate specificului obiectului său de studiu. În demersul său,
sociologia politică este firesc să folosească metodele úi tehnicile de investigare
ale sociologiei, precum úi unele procedee împrumutate de la alte útiinĠe, cum ar
fi, de exemplu, metoda scalării de la psihologie (pentru cercetarea
comportamentului politic) sau de la matematică, unele metode de analiză a
rezultatelor cercetărilor concrete (de teren), cum ar fi analiza factorială, analiza
de regresie etc.
Metodologia reprezintă, într-o accepĠie generală, principii úi reguli
privind formarea úi utilizarea unui sistem de metode, tehnici úi procedee
aplicate pentru a descoperi cauzele úi relaĠiile dintre procesele úi fenomenele sociale,
tendinĠele úi urmările lor, căile de perfecĠionare. Într-o accepĠiune mai concretă úi mai
amplă, metodologia ne apare ca „útiinĠă a metodelor”, metoda fiind aspectul teoretic,
cel mai activ al útiinĠei. Ansamblul metodelor, precum úi al altor mijloace
(modalităĠi) de investigare a socialului constituie ceea ce astăzi se defineúte a fi
metodologia cercetării sociologice. Deci prin metodologie se înĠelege
totalitatea demersurilor teoretice, metodico-tehnice úi epistemologice pe care
le întreprinde un cercetător în vederea cunoaúterii útiinĠifice a unor fapte,
fenomene sau procese sociale1.
Metodologia (sau „útiinĠa metodelor”) se prezintă adesea úi ca un
ansamblu de metode úi tehnici, dar nu juxtapuse úi amalgamate, ci integrate
1
Vezi: Cauc I., Manu B., Pârlea D., Goran L. Metodologia cercetării sociologice. Metode úi
tehnici de cercetare / Ed. a 2-a. Bucureúti, 2004. [on-line]
http://www.scribd.com/doc/47684862/22646961-carte-Ion-Cauc-Metodologia-cercetarii-
sociologice-Metode-si-tehnici-de-cercetare-ed-II (vizitat 21.10.2013).
18
într-o viziune, într-un cadru teoretico-conceptual, propriu disciplinei
respective1. În cazul sociologiei politice, acest cadru este concepĠia ei teoretică
proprie asupra politicului, principiile úi categoriile specifice prin care îl
defineúte. S-a subliniat, întemeiat, că sociologia politică îúi afirmă tot mai
pregnant caracterul úi statutul ei de útiinĠă în măsura în care impune dezvoltarea
unui demers útiinĠific complex, îmbinînd într-un tot unitar teoria úi
metodologia, cuprinzînd într-o unitate organică metodele úi tehnicile de
cercetare, úi generalizarea teoretică. Metodologia are deci un loc central în
asigurarea nivelului calitativ-útiinĠific al investigaĠiei sociologice a realităĠii
politice, fapt despre care vom relata mai jos.
Din ansamblul metodologic, în cercetările de sociologie politică sunt
folosite cu predilecĠie două categorii: metodologii clasice (observaĠia,
experimentul, interviul, ancheta, metodele non-reactive, metoda monografică
etc.) úi metodologii moderne (analiza sistemică – numită úi paradigma
Parsons-Easton, analiza funcĠională – folosită úi de Niccolò Machiavelli,
analiza structural-funcĠionalistă – numită úi paradigma Almond, analiza
comparată – folosită de Platon úi Aristotel, analiza instituĠională, analiza
behavioristă – fundamentată de Wudro Wilson în 1870, Charls Marriam úi
David Easton, metoda de analiză sinergetică, avîndu-i ca fondatori pe Hermann
Haken úi Ilya Prigogine) cu o mare forĠă euristică2.
Cunoaúterea útiinĠifică se deosebeúte de cunoaúterea obiúnuită prin
aceea că ea este o activitate specifică socială, presupune o anumită organizare,
mijloace, metode, programe úi este orientată spre atingerea scopurilor
respective. Cunoaúterea útiinĠifică se ocupă cu constatarea, acumularea úi
generalizarea faptelor útiinĠifice. Faptul útiinĠific este un fragment al realităĠii
obiective inclus în activitatea omului, în atenĠia úi gîndirea subiectului, în
sistemul de cunoútinĠe. Faptul útiinĠific este realitatea obiectivă prelucrată cu
ajutorul metodelor útiinĠifice, din care este exclusă întîmplarea úi evidenĠiată

1
Pentru detalii a se vedea: ğapoc V., Capcelea V. Cercetarea útiinĠifică. Chiúinău, 2008, p. 81-
86.
2
Cf: Sinergetica úi importanĠa ei în útiinĠa úi practica contemporană. [on-line]
http://ru.scribd.com/doc/22217689/ Tema-9-Sinergetica-importan%C5%A3a-%C5%9Fi-rolul-
ei-pentru-%C5%9Ftiin%C5%A3a-%C5%9Fi-practica#force_seo (vizitat 13.12.2014), Prisac I.
Implementarea metodei sinergetice în analiza úi eficientizarea sistemului politic din Republica
Moldova / Autoreferatul tezei de doctor în politologie. Chiúinău, 2012.
19
necesitatea pură. Faptul este nu realitatea ca atare, ci cunoútinĠe despre ea. El
este rezultatul prelucrării în gîndire a materialului cunoaúterii úi exprimării lui
prin limbaj în formă de diferite judecăĠi. Faptul útiinĠific este imaginea
subiectivă a realităĠii obiective. De aceea faptele, ca úi orice cunoútinĠe, pot fi
adevărate ori false, prescrise ori aproximative, complete ori incomplete. Pentru
ele sunt obligatorii obiectivitatea, veridicitatea úi caracterul izomorf (al
obiectului). Însă cunoaúterea útiinĠifică se ocupă nu numai cu constatarea
faptelor, dar úi cu evidenĠierea cauzelor úi legităĠilor obiectelor úi fenomenelor
cercetate. Cunoaúterea útiinĠifică se bazează pe o măsurare foarte precisă, pe
demonstrativitate úi verificabilitate în practică, pe capacitatea de a prognoza
dezvoltarea ulterioară. Ea este o cunoaútere ce se conduce de anumite principii
úi metode gnoseologie (de cunoaútere)1.
Dacă plecăm de la premisa că o lege reprezintă ceea ce este comun úi se
repetă cu necesitate în cadrul fenomenelor din domeniul respectiv, atunci
putem considera că sociologia politică, ca, de altfel, úi politologia studiază
legile domeniului politic, dar úi a celui social, legi pe care pot fi prezentate sub
forma unor principii generale, precum: organizarea unui sistem politic bine
articulat úi structurat în relaĠii, instituĠii úi concepĠii, prin intermediul căruia
societatea îúi asigură funcĠionalitatea úi progresul (este un fapt stabilit de
realitatea istorică, relevat de literatura de specialitate, că, fără un sistem politic,
societatea n-ar putea funcĠiona; în fapt, nu există societate, comunitate umană,
fără un sistem politic); organizarea úi conducerea democratică a societăĠii
(experienĠa istorică a dovedit că, de regulă, numai în condiĠiile unei organizări
úi conduceri democratice sunt posibile progresul social, bunăstarea úi
prosperitatea cetăĠenilor); armonizarea intereselor tuturor cetăĠenilor,
grupurilor úi categoriilor sociale (promovarea progresului istoric nu se poate
realiza decît în condiĠiile satisfacerii intereselor tuturor, atît a celor generale, cît
úi a celor de grup sau individuale; aceasta îúi poate găsi expresia numai prin
armonizarea unor asemenea interese în concordanĠă cu cerinĠele progresului
general al societăĠii); unitatea organică între libertate úi responsabilitate
(unitatea dintre libertate úi responsabilitate constituie un principiu de bază,

1
Vezi: Berlinschi P.V. Curs de filosofie (Conspect). Chiúinău, 2000. [on-line]
http://www.scribd.com/doc/ 52143358/2/Problema-omului-in-filosofie (vizitat 13.01.2014).
20
deoarece progresul social nu poate fi asigurat decît prin manifestarea libertăĠii
în mod responsabil de către membrii societăĠii, indiferent de poziĠia lor pe
scara ierarhiei sociale); unitatea organică dintre organizarea úi conducerea
democratică a societăĠii úi bunăstarea úi prosperitatea tuturor cetăĠenilor
(o organizare úi conducere democratică sunt probate în primul rînd de
capacitatea lor de a asigura bunăstarea úi prosperitatea cetăĠenilor; la rîndul lor,
bunăstarea úi prosperitatea nu-úi pot găsi rezolvarea favorabilă decît în
condiĠiile unui cadru de organizare democratică) úi alte legi / principii.
În esenĠă, sociologia politică exercita următoarele funcĠii: 1) funcĠia
cognitivă – sociologia politică realizează o funcĠie de cunoaútere úi interpretare
a realităĠilor sociale úi politice, iar această cunoaútere este obiectivă,
nepartinică úi nepartizană, lipsită de poziĠie úi încărcătură ideologică úi este un
bun al întregii societăĠi úi vizează socialul úi politicul în ansamblul său,
procesele úi legităĠile sale generale; 2) funcĠia creativă – cunoaúterea realizată
de sociologia politică se materializează în elaborarea unor teorii, concepĠii,
doctrine úi programe politice, într-un cuvînt în crearea unor valori sociale úi
politice ce vor crea úi fundamenta cultura politică úi cea civică (sociologia
politică, ca úi alte útiinĠe politice, nu numai că se întemeiază pe valori, ci ea
însăĠi creează valori); 3) funcĠia praxiologică – sociologia politică nu este
numai o útiinĠă teoretică, abstractă, ci ea este dublată de o importanĠă
dimensiune praxiologică, căci prin rezultatele úi concluziile la care ajunge, ea
este în măsură să ofere soluĠii pertinente pentru îmbunătăĠirea úi perfecĠionarea
sistemului politic; totodată, sociologia politică oferă modele alternative de
dezvoltare social-politică fie pentru reformarea sistemului existent sau chiar
pentru transformarea radicală a acestuia; 4) funcĠia formativ-educativă civică úi
patriotică – prin datele, cunoútinĠele úi informaĠiile dobîndite, prin valorile
politice create úi puse în circulaĠie, sociologia politică contribuie în mare
măsură la formarea úi dezvoltarea unei educaĠii civice patriotice úi politice, a
conútiinĠei de sine a individului úi a societăĠii; 5) funcĠia previzională – singură
sau împreună cu alte útiinĠe sociale, sociologia politică poate prefigura
modelele úi alternativele de dezvoltare sociale úi le pune la dispoziĠia societăĠii.
Desigur pot fi evidenĠiate úi alte funcĠii, cum ar fi cea explicativă
(interpretativă), normativ-critică, prospectivă (prognostică) etc.

21
 COMPARTIMENTUL I.
REPERELE TEORETICO-METODOLOGICE ALE SOCIOLOGIEI
RELAğIILOR POLITICE
TEMA II. PUTEREA CA FENOMEN SOCIAL
1. Conceptul de putere, sociogeneza úi evoluĠia puterii
Societatea umană, ca sistem social global de un tip deosebit, are
capacitatea de a se dezvolta úi perfecĠiona în permanenĠă pe baza unor legi
obiective, prin intermediul factorului uman. Mijlocul prin care societatea se
reglează úi autoreglează úi care asigură desfăúurarea tuturor activităĠilor umane,
funcĠionarea ei de ansamblu, îl constituie puterea sub forma sa cea mai
generală – puterea socială. Prin putere socială se înĠelege capacitatea pe care o
are sau o dobîndeúte un om sau un grup de oameni de a-úi impune voinĠa altora
în vederea efectuării unor activităĠi cu o anumită finalitate, privind dirijarea
societăĠii spre anumite scopuri. Potrivit acestui concept, puterea socială apare
ca elementul care pune în miúcare întregul angrenaj social pe linia progresului
istoric. Puterea izvorăúte din capacitatea omului de a gîndi, de a reflecta lumea
úi legat de aceasta, de a acĠiona pentru transformarea acesteia în conformitate
cu voinĠa sa. Gîndind úi reflectînd lumea, omul îúi manifestă, totodată, voinĠa
de a realiza activităĠi potrivit intereselor sale. Se poate spune deci că puterea
socială reprezintă acea forĠă motrică prin care se realizează dezvoltarea
socială în conformitate cu scopurile urmărite, avînd la bază o anumită ordine
(socială, economică, politică etc.).
Puterea poate fi examinată din două perspective polare: din perspectiva
politologică úi din cea sociologică1. Vorbind despre noĠiunea sociologică de
putere, vom arăta că unii sociologi politici realizează o explicitare destul de
detaliată a puterii din perspectiva útiinĠelor socioumane, inclusiv a filosofiei
pentru a justifica, pînă la urmă, rolul úi importanĠa efectelor sociale pe care
instrumentul úi intenĠia puterii le are asupra celuilalt. Astfel, sunt propuse
diverse elemente de interrelaĠie ale puterii cu actorii sociali2.

1
Despre accepĠiunea cea mai riguroasă a acestor două dimensiuni vezi: Roman R.
Caracteristici ale culturii úi democraĠiei consolidate: AplicaĠii în cazul României. În: Societate
úi politică. Revistă semestrială interuniversitară, Arad, România, 2010, nr. 2, p. 32-37. [on-line]
http://www.uvvg.ro/socpol/docs/socpol_2_ 2010.pdf (vizitat 13.09.2012).
2
Despre aceasta a se vedea: Măgureanu V. Op. cit.
22
 AlĠi autori fac referiri la existenĠa unor curente de gîndire care
abordează puterea fie într-o maniera elitistă (care consideră că, în ciuda
structurilor democratice, puterea este deĠinută, în mare măsură, de o minoritate
formată din cei cu vechime în funcĠii politice sau de grupuri cu interese
birocratice úi de afaceri), fie pluralistă (potrivit căreia elitele au un rol
important, dar nu neapărat decisiv, în exercitarea puterii, fiind influenĠate, în
procesul decizional, de fenomenul de grup), niciuna dintre aceste abordări
nereuúind să-úi apropie recunoaúterea unanimă a comunităĠii útiinĠifice1.
Puterea, sub forma sa cea mai generala2, puterea socială, este mijlocul
prin care societatea se reglează úi se autoreglează úi care asigură funcĠionarea
normală a acesteia. Ea reprezintă liantul între întregul complex de structuri úi
fenomene sociale, pe care le organizează, ierarhizează, coordonează úi dirijează
în conformitate cu scopurile urmărite. Anume puterea impune ordinea socială,
iar, la rîndul ei, ordinea socială generează putere, cele două elemente (subiectul
úi obiectul puterii) aflîndu-se într-o relaĠie directă.
Din multitudinea preocupărilor destinate fenomenului puterii reĠine
atenĠia cea a lui Max Weber, care a definit puterea (din perspectiva
interacĠionistă) ca pe „úansa de a face să triumfe, în sînul unei relaĠii sociale,
propria voinĠă, chiar în ciuda rezistenĠelor; puĠin contează pe ce trebuie să se
sprijine această úansă”3. Între cercetătorii cu contribuĠii semnificative în
domeniu pot fi menĠionaĠi, de asemenea, Amitai Etzioni, Georges Balandier
ú.a. Politologul român Sergiu Tămaú identifică trei sensuri ale conceptului de
putere: 1) abilitate sau drept de a face ceva; 2) capacitate de a impune propria

1
A se vedea: Puterea ca fenomen social. [on-line] http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-
politice/Puterea-ca-fenomen-social82372.php (vizitat 03.10.2013); Bordeiu P.D. Fundamentele
puterii politice. ConstanĠa, 2006. [on-line] http://ro.scribd.com/doc/ 32044222/Curs-
Fundamente (vizitat 18.01.2013); Staiculescu A.R. Sociologie politică. [on-line]
http://ro.scribd.com/doc/47866142/Sociologie-politica (vizitat 21.08.2013).
2
Termenul de putere provine din lb. lat., unde „potere” avea semnificaĠia de „a putea, a fi
capabil”, din care au derivat substantivele „potentia” – capacitatea unei persoane sau unui lucru
de a-l afecta pe altul – úi „potestas” – „putere, stăpînire”, cu o conotaĠie dominant socială,
politică, care făcea referire la aptitudinile deosebite ale celor care comunicau úi acĠionau
împreună.
3
Apud Hastings M. Abordarea útiinĠei politice. Iaúi, 2000, p. 23; Weber M. Omul de útiinĠă úi
omul politic. Bucureúti, 2011, p. 81.
23
voinĠă sau de a exercita autoritatea asupra altora; 3) raport de dominaĠie1, în
timp ce alĠi autori înĠeleg, prin putere socială, capacitatea pe care o are sau o
dobîndeúte un om sau un grup de oameni de a-úi impune voinĠa asupra altora în
vederea efectuării unei activităĠi cu o anumită finalitate, privind conducerea úi
orientarea societăĠii spre anumite scopuri.
Dacă, în general, puterea reprezintă capacitatea indivizilor sau a
grupurilor de a-úi impune propriile interese úi preocupări, chiar atunci cînd
ceilalĠi se opun, atunci autoritatea reprezintă folosirea legitimă a puterii de
către guvern, de către administraĠia publică centrală. Din această cauză putem
observa că puterea este „relaĠională” prin esenĠa ei, care apare sub forma unor
relaĠii de dominaĠie úi subordonare. Reprezentînd capacitatea unui om sau a
unui grup de oameni de a-úi impune voinĠa altora, puterea apare sub forma
unor relaĠii între oameni sau grupuri de oameni, de regulă, relaĠii de
subordonare de la conducători / guvernanĠi la conduúi / guvernaĠi, în care unii
îúi impun voinĠa altora în vederea înfăptuirii unor acĠiuni, precum úi relaĠii de
conlucrare între diferite centre ale puterii, în scopul de realizare de interese
comune. Prin urmare, puterea este o relaĠie socială caracteristică oricărei
comunităĠi umane, indiferent de dimensiunile ei (familie, popor, naĠiune sau
altă identitate umană), atît la scară naĠională, cît úi la scară internaĠională.
Puterea socială este mijlocul prin care societatea se autoreglează úi care
asigură desfăúurarea de ansamblu a tuturor activităĠilor umane pe linia
progresului istoric. În sens larg, puterea socială manifestata prin decizii
nepolitice, în anumite colectivităĠi umane, deúi exprimă actul social al
conducerii, generînd supunere, subordonare, acceptare sau refuz, care pot crea
chiar úi tensiuni, nu afectează condiĠia esenĠială, respectiv, globală a societăĠii.
Însă exercitarea puterii se întemeiază pe cunoaúterea realităĠii, promovarea unui
anumit sistem de valori, sprijinul oferit de cetăĠenii care o acceptă,
recompensele acordate susĠinătorilor, menĠinerea legitimităĠii úi folosirea
constrîngerii. În societăĠile úi regimurile totalitare, puterea funcĠionează ca
putere unică (puterea executivă absoarbe puterea legislativă úi pe cea
judecătorească în „numele” asigurării unităĠii de acĠiune a puterilor), în timp ce

1
Tămaú S. DicĠionar politic. InstituĠiile democraĠiei úi cultura civică / Ed. a 2-a revăzută úi
adăugită. Bucureúti, 1996, p. 201-202.
24
în societăĠile democratice, ea se realizează pe baza principiilor separaĠiei,
colaborării úi controlului reciproc al puterilor mai sus menĠionate.
Abordarea din perspectiva útiinĠifica a fenomenului puterii relevă úi o
serie de trăsături distincte ale acesteia, printre care pot fi menĠionate:
manifestarea puterii ca relaĠie socială, asigurarea organizării úi conducerii vieĠii
sociale, esenĠialitatea úi permanenĠa puterii, globalitatea ei, sintetizarea
valorilor sociale, asimetria rolurilor în cadrul relaĠiei de putere, folosirea
coerciĠiei1 úi alte caracteristici ale fenomenului puterii2.
La fel, cercetătorii domeniului útiinĠei politice, dar úi istoricii úi
sociologii au acordat o îndreptăĠită atenĠie problemei esenĠei subiective úi
esenĠei obiective a puterii. EsenĠa subiectivă (personală, individuală) a puterii
este pusă, în mod special, în evidenĠă atunci cînd individul trăieúte o experienĠă
de creútere a puterii sale (de exemplu, cînd asistă la o dezlănĠuire a forĠelor
naturii sau cînd acĠionează ca parte a unei mase umane aflate în ofensivă). În
asemenea situaĠii se produc modificări (concentrări) ale energiei interioare a
persoanei, iar trăirile sale asociate acestor concentrări energetice sunt, după
caz, teama, furia, libertatea, abandonul autoconservării etc. EsenĠa obiectivă
(impersonala, sociala) a puterii este dată de caracterul exterior úi constrîngător
al normelor sociale pe baza cărora conducătorii intră în raporturi cu cei pe care
îi conduc (supuúii, masele) în cadrul activităĠii de guvernare. EsenĠa obiectivă a
puterii este resimĠită, de regulă, de către individ sub forma unei „presiuni”
asupra libertăĠii sau asupra experienĠei sale subiective, care are rolul de a-i
disciplina iniĠiativele în folosul ordinii úi păcii comunitare.
Fiind un fenomen complex al vieĠii sociale, puterea socială are anumite
trăsături, dintre care menĠionăm: constituie un element esenĠial úi permanent al
relaĠiilor sociale, prin intermediul căruia se asigură funcĠionarea normală a
societăĠii; se prezintă sub forma unor centre, nuclee ale puterii ierarhizate pe

1
CoerciĠie – din lat. „coercitio” – constrîngere. CoerciĠia presupune folosirea măsurilor de
constrîngere pentru a determina o persoana (un grup de persoane) să îndeplinească anumite
obligaĠii. Ea poate fi de natură economică, psihologică sau fizică.
2
Despre aceste úi alte dimensiuni ale fenomenului puterii vezi: Puterea ca fenomen social. Op.
cit.; Măgureanu V. Op. cit.; Răcilă E., Vâslan C. Politologie. [on-line] http://www.biblioteca-
digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap3; http://facultate.regielive.ro/cursuri/stiinta-
administratiei/politologie-26531.html; http://www.scribd.com/doc/19943993/Politologie-
Introducere (vizitat 03.10.2014).
25
ansamblul vieĠii sociale, în raport de poziĠia socială úi resursele celor care o
exercită, precum úi de domeniul de activitate; reprezintă unitatea organică a doi
factori (conducători úi conduúi, indiferent de natura societăĠii, de raporturile
care se formează pe baza unor convingeri sau constrîngeri); îmbracă o
diversitate de forme în funcĠie de natura domeniului vieĠii sociale, de specificul
activităĠilor úi comunităĠilor umane, de specificul sistemului social concret etc.
Astfel, puterea se poate manifesta ca putere: familială, economică, politică,
civilă, precum úi ca putere pe plan naĠional úi internaĠional etc. Deducem de
aici că societatea, atît în ansamblul ei, cît úi pe segmente, este alcătuită de
conducători úi conduúi, relaĠie ce devine tot mai complexă úi cuprinzătoare pe
măsura dezvoltării sociale. RelaĠia dintre conducători úi conduúi se află într-un
continuu proces de fluctuaĠii sau chiar de schimbări spectaculoase.
Ca úi în cazul altor fenomene sociale, apariĠia, geneza puterii este
legată, fără îndoială, de anumite contexte istorice úi cauzale, care îúi au
rădăcinile în manifestarea unor necesităĠi sociale specifice. Puterea a apărut
într-un stadiu de complexitate sporită a existenĠei comunităĠilor umane, cînd
evoluĠia grupurilor sociale úi a intereselor acestora a determinat crearea unor
forme speciale de autoritate, de organizare úi conducere, cu randament
corespunzător aspiraĠiilor sociale. Adaptarea randamentului societăĠii la
cerinĠele evoluĠiei acesteia, diminuarea entropiei (dezordinii potenĠiale) din
sistemul social-politic au făcut necesare forme tot mai perfecĠionate, mai
eficiente de organizare úi conducere socială. Însăúi instituĠionalizarea puterii
sociale, ca putere politică, s-a realizat atunci cînd comunitatea umană, naturală
úi instinctivă, s-a transformat în „societate”, respectiv, odată cu apariĠia
statului.
Problematica genezei puterii politice s-a materializat în diverse teorii úi
concepĠii1. Astfel, teoriile susĠinute, între alĠii, de Aristotel úi, mai recent, de
Julien Freund au relevat că puterea politică a apărut ca rezultat al instinctului
de asociere (sociabilităĠii naturale) manifestat de membrii comunităĠilor umane,
respectiv, voinĠei acestora (exprimate conútient sau aflate în subconútient) de a
se supune în mod „natural” autorităĠii conducătoare, în scopul realizării

1
Despre aceasta vezi: Bencheci D. Puterea politică ca fenomen social. În: Politologie.
Manual…, p. 56-68; Bordeiu P.D. Op. cit.
26
aspiraĠiilor lor sociale. Conform acestor teorii, în micile societăĠi arhaice,
constituite pe baza legăturilor de rudenie, puterea a fost mai curînd efectul
supunerii voluntare faĠă de persoanele cele mai în vîrstă, mai înĠelepte úi mai
curajoase, precum úi instinctului de dominare, explicat prin două categorii de
argumente: logice úi istorice.
În societăĠile primitive / preistorice, colectivităĠile umane aveau o
anumită omogenitate, fără sisteme instituĠionale de protecĠie, spaima sau
necesităĠile de supravieĠuire fiind singurele motive care agregau comunitatea.
Ele trăiau într-o societate nepolitică. Pe măsură ce societatea a devenit
inegalitară, diversificată, ca urmare a intereselor grupale diferite, s-a simĠit
nevoia introducerii unor relaĠii de ordine, de armonizare a diferenĠelor, de
anumite reguli care să fixeze pacea úi securitatea socială. Aceasta situaĠie s-a
produs pentru ca puterea individualizată (reprezentată printr-un úef, care
întruchipa ideea de autoritate în comunitatea respectivă), proprie unei
problematici sociale primitive, fără anvergură, prestatale, nu a mai putut
asigura un randament corespunzător în contextul noului stadiu de dezvoltare
socială. Datorită faptului că structura grupală a societăĠii úi, pe cale de
consecinĠă, interesele grupale au devenit tot mai variate, puterea s-a
transformat într-o instituĠie (statul) cu atribuĠii complexe, devenind, astfel,
impersonală. S-a trecut, în acest mod, de la societatea nepolitica, la societatea
politică (diversificată, inegalitară), în care conducerea socială, ca atribut úi
exerciĠiu fundamental al puterii, a impus reguli, legi, norme de convieĠuire
socială úi supunerea corespunzătoare faĠă de imperativele acestora. Astfel, s-a
produs saltul de la stadiul precivil (prepolitic) la cel politic, instituĠionalizat al
societăĠii. În acest sens, unii autori împart societăĠile în: societăĠi cu stat (cu
putere politică) úi societăĠi fără stat (fără putere politică), în timp ce alĠi autori
clasifica societăĠile în: societăĠi lipsite de putere (fără stat), societăĠi cu aparat
de stat úi societăĠi intermediare. În acelaúi sens, Maurice Duverger considera
că formele puterii pot fi clasificate în: forme preetatice (prestatale) în care
puterea aparĠine fie grupului (puterea anonimă), fie unui úef sau unui grup
minoritar (puterea individualizată); forme etatice (statale), cînd puterea a ajuns

27
în faza instituĠionalizată, datorită evoluĠiei sociale care a impus necesitatea
unui cadru instituĠional care să legitimeze puterea úi să o facă eficientă1.
Alte teorii úi concepĠii (religioase, funcĠionaliste, economice etc.) vin cu
abordările respective întru analiza relaĠiei subiectul – obiectul puterii, iar
reperele date de acestea nu trebuie absolutizate, pentru că puterea politică,
respectiv, relaĠia de conducere – ascultare (sau de autoritate, întîlnită numai în
societăĠile umane) a apărut întotdeauna úi pretutindeni din combinarea variabilă
a voinĠei de dominaĠie úi a celei de supunere (întîlnită, deopotrivă, în societăĠile
umane úi în cele animale „ierarhizate”). Consideram justificat punctul de
vedere al politologului român Anton Carpinschi, conform căruia, pentru a-úi
asigura supravieĠuirea úi dezvoltarea, grupurile umane au inventat nu numai
mijloace de muncă úi de luptă, ci úi puterea politică, considerată ca „artificiu”
social prin care au fost în stare să se auto-organizeze. Deoarece nu dispuneau,
în patrimoniul lor genetic, de un comportament ritualizat, capabil să inhibe sau
să deturneze agresivitatea úi sa justifice raporturile de dominaĠie – subordonare,
bazate pe diferenĠa de forĠă, indivizii umani au „inventat” puterea, ca mijloc
specific de organizare a cooperării úi competiĠiei úi de reglementare a
activităĠilor într-o colectivitate aúezată pe un anumit teritoriu.
ApariĠia puterii politice este deci un rezultat al inovaĠiei sociale, al
capacităĠii inventive a oamenilor de a-úi asigura supravieĠuirea prin împletirea
permanentă a raporturilor de dominaĠie – supunere, bazate pe forĠa publică, cu
cele de comandă – ascultare, bazate pe autoritatea legitimă2, astfel încît puterea
de la una anonimă úi dispersată între membrii societăĠilor preistorice (se
manifesta într-un ansamblu de credinĠe, obiceiuri, tradiĠii, ritualuri ú.a.
mecanisme externe ale organizării practice ale vieĠii sociale), la cea
individualizată (concentrarea puterii în mîinile conducătorilor, unui grup de
oameni) úi, mai apoi, la puterea instituĠionalizată, bazată pe anumite instituĠii úi
organisme sociale cu funcĠii bine determinate (puterea capătă un caracter
politic úi exprimată în activitatea statului, partidelor úi altor instituĠii).

1
Mai detaliat vezi: Geneza puterii politice. [on-line] http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-
politice/Geneza-puterii-politice71545.php (vizitat 03.10.2013).
2
Ibidem.
28
 2. Resursele úi clasificarea puterii
Ca element de organizare úi reglare a vieĠii sociale, puterea fixează
scopurile activităĠii umane, mijloacele pentru realizarea acestor scopuri úi
gîndirea (mersul) după care să se acĠioneze. Pe această cale, puterea asigură
punerea în valoare a energiilor umane prin acĠiuni sociale organizate, folosind
în acest scop diverse resurse. Deci pentru o acĠiune socială este nevoie de o
totalitate de mijloace, folosirea cărora asigură influenĠa subiectului asupra
obiectului puterii în corespundere cu scopul úi sarcinile propuse / preconizate
de subiectul puterii. În acest sens, procesul puterii pune în miúcare
componentele structurale ale acesteia (subiectul úi obiectul puterii, resursele
puterii, mecanismele realizării puterii, izvoarele puterii – autoritatea, forĠa,
prestigiul, legea, averea, cunoútinĠele, charisma, taina, interesul, úantajul etc.)1.
În sens larg, prin resursele puterii se înĠelege tot ce poate fi folosit de
un individ sau de un grup de oameni în procesul influenĠării altor indivizi sau
grupuri sociale. În sens restrîns, resursele puterii includ mijloacele care asigură
influenĠa subiectului asupra obiectului. Pentru a deveni operaĠională, puterea
politică dispune de două tipuri de resurse: 1) resurse materiale úi 2) resurse
simbolice (ideatice). Resursele materiale sunt, în primul rînd, de ordin utilitar
(economic): bani, avere, controlul resurselor úi, în al doilea rînd, resursele de
ordin coercitiv (armata, politica, justiĠia), instituĠii care asigură, prin folosirea
forĠei, menĠinerea ordinii sociale. Resursele simbolice sunt cele care ajută la
menĠinerea úi perpetuarea ordinii sociale fără recurgerea la forĠă (influenĠa úi
autoritatea, frica úi imaginea publică, credinĠa úi relaĠiile afective etc.) úi
constau în crearea de noi sensuri úi semnificaĠii ale puterii prin ocultarea
raporturilor de forĠă care stau în spatele acestor sensuri úi semnificaĠii2.
Cercetările sociologice úi politologice au pus în evidenta mai multe
categorii de resurse ale puterii, între care: gradul organizării activităĠii politice,
1
Este de remarcat, în contextul celor spuse, despre cel de-al treilea úi ultimul volum al unei
trilogii („ùocul viitorului”, 1970; „Al treilea val”, 1980, úi „Puterea în miúcare”, 1990) care
aparĠine cunoscutului sociolog úi futurolog american Alvin Toffler. Vezi: Toffler A. Powershift
(Puterea în miúcare: Cunoaúterea, bogăĠia úi violenĠa în pragul secolului XXI). Bucureúti, 1995.
[on-line] http://ro.scribd.com/doc/84532707/Alvin-Toffler-1990-Puterea-in-Miscare (vizitat
13.06.2014).
2
A se vedea pentru detalii: Frigioiu N. Introducere în útiinĠele politice. Bucureúti, 2008, p. 72-
75. [on-line] http://www.scribd.com/doc/54556289/IntroducereInStiintelePolitice-1 (vizitat
23.05.2013); Bordeiu P.D. Op. cit.
29
prestigiul conferit de un anumit status, cunoaúterea (deĠinerea de informaĠii
politice relevante), deĠinerea de bunuri politice sau utile activităĠii politice
(bani, publicitate, suport din partea maselor, votul în alegeri), timpul care poate
lucra în favoarea puterii sau o poate defavoriza, rezultatele activităĠii politice
(elaborarea de politici acceptate de mase, rezultate economice favorabile),
atributele úi abilităĠile personale ale liderilor puterii (virtuĠile magice,
charismă) etc.
Resursele puterii depind de tipul de societate (de exemplu, controlul
ritualurilor magice, în societăĠile arhaice, sau capitalul, în societăĠile capitaliste
moderne), dar úi de tipurile diferitelor grupuri sociale (clase sociale, grupuri de
status, partide politice etc.) angrenate în raporturile specifice acesteia (resursele
economice sunt cele mai relevante în cazul claselor sociale, prestigiul, în cazul
grupurilor de status, úi accesul la aparatul politico-administrativ, în cazul
partidelor politice). În tipologia (clasificarea) resurselor puterii se includ:
cunoaúterea (informarea) úi comunicarea politică, autoritatea legitimă,
legalitatea, banii, slujbele „de profit”, competenĠele decizionale, limbajul
politic, reputaĠia (notorietatea), recunoaúterea socială, controlul instituĠiilor „de
ordine”, dezordinea „la comandă” etc., care, în funcĠie de conĠinutul acestor
tipuri / forme, pot sluji puterea sau, dimpotrivă, o pot defavoriza.
AlĠi autori propun o altă tipologie a resurselor puterii: clasificarea
antropologică confuciană (principii morale úi exemplul moral); clasificarea
machiavelliană (comportamentul uman úi motivele convingerii); clasificarea
utilitaristă, după A. Etzioni (bunuri materiale / spirituale, de constrîngere /
coercitive úi normative); clasificarea conform mijloacelor folosite, după
A. Toffler (puterea, ca atare, se menĠine pe trei mijloace: forĠa, bogăĠia úi
cunoútinĠe, clasificare des utilizată de autorii contemporani); clasificarea
conform sferelor / domeniilor de activitate umană: resurse economice – valori
materiale pentru producerea bunurilor; sociale – capacitatea de sporire /
micúorare a prestigiului social / statusului social; de drept – constituĠia, acte
normative, documente de program ale partidelor politice; de constrîngere –
mijloace úi metode coercitive / aparatul de constrîngere fizică úi nu cele de
convingere / persuasive; informaĠionale – mijloace de dobîndire úi răspîndire a
cunoútinĠelor / informaĠiei; demografice – omul ca mijloc universal care

30
creează alte mijloace; psihologice – tradiĠii, mituri, obîrúii, charisma, frica,
taina etc.
Există úi alte forme de clasificare a puterii: puterea la scara întregii
societăĠi, puterea în cadrul unui colectiv sau organizaĠii, puterea în relaĠiile
dintre doi indivizi, puterea politică úi nepolitică (puterea familială, puterea
părintească, relaĠiile de putere între soĠi ca fiind cea mai importantă úi avînd o
istorie lungă). La rîndul ei, puterea politică poate fi puterea unui grup social /
clase, puterea de stat, de partid, puterea unui lider politic. În cadrul unei
formaĠiuni sociale, puterea poate fi democratică sau nedemocratică. Puterea
politică în societate poate fi (aceasta se referă în primul rînd la puterea de stat)
legală (legitimă) úi obscură (ascunsă, invizibilă, ilegală, mesagerii căreia pot fi
grupurile neformale ale elitei guvernante, structurile mafiote etc.). În acelaúi
timp, nu trebuiesc confundate noĠiunile „putere legală” úi „putere legitimă”.
Legalitatea caracterizează corectitudine constituirii puterii din punct de vedere
juridico-formal, fără a Ġine seama de aspectul etic. În timp ce legitimitatea
înseamnă recunoaúterea puterii de către populaĠie úi acceptarea ei în calitate de
fenomen echitabil úi îndreptăĠit politic. Căci nu orice putere de stat legală este
neapărat úi legitimă (regimuri dictatoriale etc.). Un aport deosebit la elaborarea
teoriei legitimităĠii dominaĠiei politice (puterii) l-a avut politologul, sociologul
úi economistul german Max Weber (1864-1920).
Revenind la puterea de stat, ea poate fi caracterizată prin următoarele
particularităĠi: 1) forĠa pe care se bazează puterea de stat este statul (nici o alta
putere nu dispune de asemenea mijloace de influenĠă); 2) puterea de stat este
publica, în sensul că este exercitată de un aparat de stat profesionist, separat /
înstrăinat de societate care devine obiectul acestei puteri de stat; 3) puterea de
stat este suverană, adică independenta în exteriorul úi supremă în interiorul
Ġării, iar supremaĠia ei rezidă din faptul că puterea oricăror alte organizaĠii úi
comunităĠi din Ġară este inferioară puterii statului úi trebuie să se supună
acesteia; 4) puterea de stat este universală, extinzîndu-se asupra întregului
teritoriu úi asupra întregii populaĠii a Ġării respective; 5) puterea de stat are
prerogativa exclusivă de a emite reguli de conduita obligatorii pentru toĠi –
norme juridice úi 6) sub aspect temporal, puterea de stat acĠionează permanent
úi încontinuu.

31
 Ar mai fi de specificat úi faptul că puterea socială se manifestă sub
diferite forme, în funcĠie de domeniul de activitate (putere economică, politică,
militară, administrativă, spirituală etc.), de specificul comunităĠii umane
(puterea familială, de clasă, naĠională, internaĠională etc.), precum úi în funcĠie
de valoarea unor indivizi sau grupuri de indivizi de a-úi exercita puterea, de
scopurile urmărite, de mijloacele folosite etc. Din acest punct de vedere,
puterea se prezintă ca un fenomen gradual, cu intensităĠi diferite, aflîndu-se pe
o anumită scară ierarhică a sistemului social (global).
Una din problemele esenĠiale cu care s-au confruntat cercetătorii din
domeniul útiinĠelor sociale o constituie diferenĠierea formelor de putere care se
manifestă în societate. Opiniile lor cu privire la criteriile în funcĠie de care sunt
reliefate formele de manifestare a puterii sunt diferite, pe măsura unghiurilor de
abordare a acestei problematici. Dintr-o perspectivă mai generală, în societate
ar trebui sa existe tot atîtea forme de putere cîte genuri de grupuri sociale
stabile există (caracterizate prin asimetrie de roluri, alocare inegală de resurse
úi valori etc.). Din acest punct de vedere, una din concepĠiile referitoare la
formele sub care se exprimă puterea Ġine seama de următoarele criterii: 1)
natura domeniului de activitate umană (formele specifice de putere care există
într-o societate sunt strîns dependente de domeniul în care se manifestă), iar
din această perspectivă se poate vorbi de: putere politică (manifestata în sfera
relaĠiilor create între membrii societăĠii în procesul de organizare úi conducere
sociala); putere legislativă (din lat. „lex” – lege, „lata” – adusă), căreia îi
revine rolul de a face, amenda sau anula legi pentru societate; ea determină
scopurile fundamentale, principiile generale care dirijează dezvoltarea unei
societăĠi úi, pe baza lor, elaborează normele de comportament; putere executivă
(responsabilă de aplicarea politicilor úi legilor elaborate de puterea legislativă);
putere judecătorească (responsabilă pentru interpretarea autoritară a legii
făcută de legislativ úi administrată de executiv, în cazul în care apar dispute cu
privire la semnificaĠiile úi validitatea respectivelor legi); putere bugetară
(abilitate de a elabora deciziile politice privind veniturile úi cheltuielile în
domeniul banilor publici úi de a dispune de modul în care se cheltuiesc
fondurile aprobate de Parlament); putere economică (determinată de
posibilităĠile de acĠiune úi de rezistenĠa de care dispune o persoană, un grup sau

32
o organizaĠie – bancară, industrială etc. în promovarea propriilor interese úi
care îúi au originea în avere, rezerve financiare, pachete de acĠiuni,
dimensiunile activităĠii desfăúurate, poziĠia de monopol etc.); putere militară
(care reprezintă capacitatea de acĠiune armată a unui stat, asigurată de
potenĠialul sau militar – soldaĠi, cadre, armament, logistică etc.); putere civilă,
tehnică, informaĠională, culturală, religioasă, spirituală etc.; 2) specificul
comunităĠii umane, care împarte puterea în: putere familială (instituĠionalizată
în familie úi manifestată în relaĠiile stabilite, în acest context, între părinĠi úi
copii); putere societală (specifică raporturilor create între guvernanĠi –
guvernaĠi); putere internă (formă de putere politică proprie vieĠii interne a
societăĠii) úi putere internaĠională (manifestată în sfera relaĠiilor internaĠionale,
în care unul sau mai multe state tind sa îndeplinească, în viaĠa internaĠională,
un rol analog celui pe care statul îl are în viaĠa internă a societăĠii); 3) scopuri
úi mijloace, care relevă că formele de manifestare a puterii sunt: putere
democratică (constituită ca rezultat al consultării úi consimĠămîntului
cetăĠenilor úi ale cărei decizii concordă cu aspiraĠiile úi interesele de progres ale
societăĠii); putere dictatorială sau alienată (putere care nu emană de la popor,
recurge la mitul politic, nu Ġine cont de opĠiunile politice ale cetăĠenilor úi se
constituie ca o forĠă străină úi ostilă acestora).
Unii autori, fără a indica anumite criterii concrete de clasificare a
puterii, disting úi alte forme ale puterii, între care puterea reală (actuală) úi
puterea potenĠială, sau, de asemenea, puterea socială, economică, politică,
administrativă, individuală, culturală. AlĠi autori mai arată că există, cel puĠin,
trei forme de putere, respectiv: imediată (care se aplica tuturor membrilor unui
grup, fără a fi exercitată de cineva anume: nimeni nu comandă, dar toata lumea
se supune – tradiĠie obiceiuri, tabuuri sociale etc.); individuală (apare odată cu
evoluĠia spre bogăĠie, specializarea profesiunilor úi monopolizarea accesului la
funcĠiile economice, militare, religioase, structurarea societăĠii pe principiul
diviziunii sociale a muncii; ea este intim legată de proprietatea privată);
instituĠionalizată (presupune organizare socială în temeiul unor norme, reguli
care o susĠin, independente membrii unui grup social úi recunoscute de aceútia;

33
în aceasta ultima categorie poate fi identificata úi puterea politica)1. Este
important de reĠinut că rolul esenĠial al oricărei forme de putere este de a
asigura, în interesele categoriilor sociale care o deĠin úi o exercită, coeziunea úi
funcĠionalitatea diferitelor structuri úi organisme ale societăĠii umane,
coordonarea activităĠilor care se desfăúoară în interiorul acesteia.
Ca relaĠionare intrinsecă, puterea politică constituie o formă aparte de
putere datorită mecanismelor structurale de manifestare úi cauzelor relaĠionare
de definire úi autodefinire. Puterea politică este un termen corelativ, niciodată
neputînd fi definită într-un mod autonom, implicînd de fiecare dată unele
perechi binare care urmăresc lămurirea caracterelor: legitimitate /
nelegitimitate, reprezentare / nereprezentare, publică / privată, constrîngătoare /
neconstrîngătoare, statală / interstatală ú.a.m.d.
Indiferent de multitudinea definiĠiilor date puterii politice,
operaĠionalizarea termenului de putere politică este implicată la nivelul unei
viziuni unitare úi originare a vieĠii omului în condiĠiile în care politica,
înĠeleasă ca viaĠă publică comună, constă în ieúirea oamenilor în afara nevoilor
úi suferinĠelor lor particulare, pentru a crea o lume publică în care fiecare poate
apărea înaintea celorlalĠi în ceea ce are el mai specific2. Puterea politică trebuie
să fie în stare, în intenĠiile sale formale, dar úi aplicative să asigure tocmai
această egalitate a speranĠelor în cadrul societăĠii publice.

3. Mecanismul realizării puterii politice în societatea contemporană

Cunoscutul sociolog polonez Jerzy Wiatr evidenĠiază trei paradigme în
interpretarea socială a puterii: 1) cui serveúte puterea? (a căror interese
serveúte puterea); 2) cine conduce? (cine este la putere) úi 3) care este
mecanismul realizării puterii (esenĠa sociotehnologiei puterii)3. În consecinĠă,
puterea reflectă o structură organică relaĠională úi de atribuire. De aceea
mecanismele puterii au o structură organică relaĠională datorită premiselor
intenĠionale úi motivaĠionale afiúate.

1
A se vedea mai detaliat: Puterea ca fenomen social. Op. cit.
2
Vezi: Regis R. Op. cit.
3
Alte detalii vezi: ȼɹɬɪ ȿ. ɋɨɰɢɨɥɨɝɢɹ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ ɨɬɧɨɲɟɧɢɣ. Ɇɨɫɤɜɚ, 1979, p. 181-
199.
34
 Aúa cum s-a menĠionat mai sus, puterea politică constituie un subsistem
al puterii sociale cu rol determinant în reglarea úi funcĠionarea vieĠii sociale, ea
reprezentînd capacitatea unor grupuri de oameni de a-úi impune voinĠa în
organizarea úi conducerea de ansamblu a societăĠii1. În acest sens, puterea
politică are anumite trăsături care o individualizează faĠă de alte forme de
putere din societate, precum: se manifestă la nivelul cel mai general al
societăĠii, asigurînd organizarea úi conducerea ei la nivel global; prin forĠa de
care dispune, deĠine capacitatea de a coordona celelalte forme ale puterii, pe
care le slujeúte, în scopul asigurării concertării acestora spre o conducere
unitară cu caracter suveran; se exercită, de regulă, pe baza unei legislaĠii
asigurate prin constituĠie úi alte legi; se manifestă în mod organizat, prin
intermediul unor instituĠii politice (stat, partide etc.). Aúadar, puterea politică
asigură organizarea societăĠii în ansamblul său, constituind elementul
integrator, liantul principal de legătură a tuturor structurilor sociale, ducînd la o
conducere unitară a societăĠii.
Manifestîndu-se în mod organizat, în sfera puterii politice intră: puterea
suverană a statului, prin capacitatea sa de a organiza úi conduce societatea în
interesul comunităĠii umane respective úi de a o reprezenta în raporturile cu alte
comunităĠi (de aceea statul, cu principalele sale structuri – legislativă,
executivă, judecătorească –, reprezintă pivotul puterii politice); partidele úi alte
organizaĠii politice care, prin elaborarea unor opĠiuni de organizare úi
conducere a societăĠii, pot să asigure exercitarea guvernării în stat; mijloacele
de informare care, prin capacitatea lor de influenĠare, au un mare rol în
adoptarea unor atitudini úi impunerea unor poziĠii în conducerea societăĠii.
Deoarece puterea se exercită într-un cadru organizat, prin intermediul
unor instituĠii, organizaĠii, funcĠiile puterii sunt exercitate într-un mod specific,
de fiecare organism în parte. ùi, ca atare, pot fi întîlnite, într-o formă sau alta,
la instituĠiile politice, îndeosebi, la stat. Puterea politică se exercită prin
diferite mijloace politice, economice, ideologice, juridice, militare etc., aflate
într-o strînsă interdependenĠă. În corelaĠie cu puterea politică se află puterea
civilă, respectiv capacitatea acesteia ca, prin mijloace de care dispune (structuri
non-guvernamentale, mijloace de informare, opinia publică úi alte componente
1
Mai multe detalii vezi: Bencheci D. Cratologie...
35
/ sectoare ale societăĠii civile), să impună puterii politice îndeplinirea misiunii
ce i-a fost încredinĠată, de a sluji societatea.
Reprezentînd un atribut esenĠial al sistemului politic de care depinde în
mare măsură funcĠionarea întregului angrenaj social, puterea politică are
capacitatea de a asigura ordinea, progresul social, bunăstarea cetăĠenilor. Acest
lucru este însă condiĠionat de caracterul democratic al elementelor cu care
operează. Tocmai de aceea elucidarea raporturilor de putere úi a mecanismelor
sale capătă o importanĠă deosebită în literatura de specialitate1.
Efectele dorite în relaĠia dintre putere úi societate depind în cea mai
mare măsură de eficacitatea utilizării mecanismelor úi pîrghiilor realizării
puterii în societatea contemporană: statul úi birocraĠia; elita politică úi liderii
politici; partidele politice úi opoziĠia politică; lobby-smul politic úi alte grupuri
de presiune; societatea civilă úi opinia publică; socializarea politică úi
tehnologii politice; cultura politică úi cultura electorală; mass-media úi
învăĠămîntul; religia úi morala; clasele sociale úi sistemul de putere în societate
etc. Drept instrumente / modalităĠi ale realizării puterii pot fi remarcate în
societatea moldovenească: dialogul politic dintre putere úi opoziĠie (cazul
Republicii Moldova: Masa Rotundă cu Statut Permanent din anii 2002–2003;
alianĠele de guvernare – ADR, „parteneriatul politic”, AIE-1 úi AIE-2, precum
úi ulterioarele colaĠii pro-europene de guvernare); dialogul social dintre putere
úi societate (cazul Republicii Moldova: parteneriatul social dintre structurile
puterii de stat úi societatea civilă)2.
În legătură cu mecanismele realizării puterii, pot fi marcate unele
tendinĠe (pozitive úi negative) în dezvoltarea puterii politice în societatea
contemporană: intensificarea procesului de democratizare a puterii politice
(spre exemplu, extinderea procesului de luare a deciziilor prin implicarea
actorilor sociali), sporirea factorului legitimităĠii politice, dezmembrarea puterii

1
Vezi: Jude I. Paradigmele úi mecanismele puterii. Kratologia – o posibilă útiinĠă despre
putere. Bucureúti, 2003.
2
Pentru detalii vezi: Varzari P. Elita politică úi birocraĠia în sistemul relaĠiilor de putere. În:
Puterea politică úi coeziunea socială în Republica Moldova din perspectiva integrării europene
/ Coord. útiinĠific: A. Roúca. Chiúinău, 2010, p. 99-130.
36
politice, amplificarea conflictelor între ramurile puterii de stat, extinderea
aparatului birocratic1 ú.a.m.d.
În concluzie, indiferent de structura instituĠională úi relaĠională, de
criteriile de definire úi de clasificare abordate, de mecanismele funcĠionale
reale úi potenĠiale, puterea nu se reduce în mod simplist numai la sursele de
dominare materială ale societăĠii, ci are, în realitate, un caracter fluctuant,
dezvăluind o dublă capacitate, „de a face úi de a desface modurile de
dominare” atît în planul resurselor materiale, cît úi în planul resurselor umane.

TEMA III. FUNDAMENTELE CONSTITUIRII ùI DEZVOLTĂRII

SOCIOLOGIEI POLITICE CA ùTIINğĂ
1. Delimitări terminologice (privire de ansamblu)
În limbajul specific útiinĠelor politice, se operează distincĠii între politic
úi politică care comportă diferite conotaĠii. Există mai multe nuanĠări ale
termenului de politic, politică, dar, încă din primele premise etimologice ale
polis-ului grecesc, însemna cetate, stat úi derivarea acestuia politeia –
constituĠie, regim politic, înjghebare politică, ori lat. res publica – lucrul
domeniului public. Contemporan, politica se traduce prin útiinĠa guvernării
statului, arta guvernării unui stat. Politica este arta úi practica guvernării
societăĠilor umane, maniera guvernării unui stat, a conducerii afacerilor
naĠionale ale unui stat. Iar, după unii exegeĠi, noĠiunea de politică, deúi este
efectiv ambiguă, relevă în aceeaúi măsură o útiinĠă úi o artă, fiind, totodată, úi o
acĠiune2.
După alĠi autori, la nivelul simĠului comun, în limbajul curent, termenul
de politică este folosit în mai multe sensuri, dintre care următoarele patru sunt
predominante3: 1) pentru a desemna domenii concrete a1e acĠiunii politice,
spunîndu-se, spre exemplu, „politica economică”, „politica fiscală” sau
1
Vezi mai pe larg: Varzari P. Elita politică úi birocraĠia în contextul realizării reformelor
democratice (cazul Republicii Moldova). Monografie. Chiúinău, 2013, p. 102-308; Anikin V.,
Solomon C. Republica Moldova: alegerile, puterea, societatea civilă. Chiúinău, 2011, p. 40-69.
2
Vezi: Regis R. Op. cit. Despre alte nuanĠări alte termenelor în cauză vezi: Politicul úi politica
– obiect de studiu al politologiei. [on-line] http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-
politice/Politicul-si-politica-obiect-D12719.php (vizitat 17.01.2012); Introducere în útiinĠele
politice. [on-line] http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-politice/Introducere-in-stiintele-
polit13655.php (vizitat 17.01.2014).
3
A se vedea: Măgureanu V. Op. cit.
37
„financiară”, „politica culturală”, „politica demografică”, „politica
internaĠională” etc. În această accepĠiune, substantivul „politică” este adeseori
folosit sub forma de plural – „politici” („politicile pe care guvernul X le-a dus
în perioada Y”); 2) pentru a exprima caracterul acĠiunilor politice ale unui
individ, grup ori autorităĠi, în vederea realizării anumitor obiective, vorbindu-
se, astfel, despre o „politică intervenĠionistă”, o „politică liberală” sau
„conservatoare”, „politică agresivă”, de „bună înĠelegere úi cooperare” sau „de
imixtiune” etc.; 3) cu referire la componentele ideatice ale activităĠii politice,
indiferent de agentul acesteia, atunci cînd sunt avute în vedere „ideile politice”,
„ideologia politică”, „cunoútinĠele politice”, „proiectele politice” etc.; 4) pentru
a indica rolul politicii de activitate / acĠiune desfăúurată în vederea
dezamorsării antagonismelor úi armonizarea intereselor, cu scopul de a asigura
protecĠia organismului social, a ordinii lui interioare sau a ordinii politice
instituite, ca în exprimările: „politica de conciliere”, „politica de întărire ori
înfăptuire a unităĠii” (partidului, a societăĠii, a naĠiunii, a frontului forĠelor
pacifiste, a miúcărilor de emancipare), „politica de consens” etc.
Sub acest aspect, s-a considerat că politica este mai mult o artă, adică
acel gen de activitate care, făcută cu ingeniozitate, pricepere úi talent,
imaginaĠie úi exerciĠiu determină oamenii să acĠioneze împreună spre atingerea
unui scop comun, dincolo de varietatea infinită a aspiraĠiilor, intereselor,
mobilurilor úi Ġelurilor existenĠei úi manifestării lor ca fiinĠe sociale. Fondatorul
sociologiei româneúti Dimitrie Gusti este cel care a susĠinut că politica este o
artă, mai ales sub aspectul echilibrării úi îmbinării mijloacelor úi scopurilor care
iau naútere din specificul vieĠii sociale, nota distinctivă a artei politice constînd
în aceea că scopurile atinse conĠin mai mult decît cele imaginate, rezultatul
obĠinut este mai mare decît cel scontat, mijloacele úi procedeele uzitate s-au
dovedit, pînă la urmă, mai eficiente, mai subtile sau mai adecvate decît s-a
preconizat. În realitate, politica este, în acelaúi timp, útiinĠă úi artă: útiinĠă –
pentru că ea necesită imperios cunoaúterea adecvată a realităĠii politice úi
fundamentarea útiinĠifică a deciziilor politice, precum úi ceea ce C. Wright
Mi1ls1 numea (în lucrarea ImaginaĠie sociologică, capitolul intitulat Despre

1
Charles Wright Mills (1916-1962) – renumit sociolog, elitolog úi polemist american. Vezi:
Mills, C. Wright (1916-1962). [on-line] http://www.bookrags.com/research/mills-c-wright-
38
politică) valoarea de adevăr a faptului politic, a face politică însemnînd „a
practica politica adevărului”, ceea ce este de natură să contribuie la
preîntîmpinarea ori contracararea voluntarismului úi aventurismului politic,
evitarea chiar a dezastrului politic; artă – pentru că ea necesită imaginaĠie,
măiestrie, talent, simĠ politic, creativitate, dar nu oricum, ci pe temeiul
cunoaúterii úi fundamentării útiinĠifice.
Din perspectiva sociologiei politice, termenul de politică desemnează
acel tip de activitate umană care constă în luarea deciziilor politice úi
implementarea lor în viaĠa socială, prin aducerea lor la îndeplinire. Cu această
conotaĠie, termenul de politică capătă un sens restrîns, bine circumscris,
referindu-se la acĠiunea, la practica politică, înĠeleasă ca zonă, compartiment
sau tip de acĠiune sau practică socială. Politicul ca termen, acoperind întreaga
realitate politică a unei societăĠi, fiind folosit în cîteva accepĠii mai importante,
cu referire la: 1) lupta pentru putere, pentru menĠinerea sau schimbarea
regimului politic; 2) competiĠia de interese politice; 3) întregul sistem
decizional; 4) programele politice sau de guvernare, atît cele privind
obiectivele de perspectivă úi direcĠiile generale de orientare a evoluĠiei
societăĠii cît úi cele referitoare la mijloacele úi căile de atingere a obiectivelor,
precum úi de înfăptuire a liniei politice generale. Este uúor de observat că în
toate aceste conotaĠii, politicul se suprapune într-un fel cu politica, fapt pentru
care nu numai la nivelul simĠului comun, dar chiar úi în dezbaterile teoretice,
aceúti doi termeni sunt confundaĠi úi substituiĠi unul prin celălalt, ceea ce i-a
determinat pe unii sociologi să considere politicul, ca noĠiune, un fel de
„concept greblă” sau „concept ciorchine”, adică un concept ce cumulează
indistinct o multitudine de înĠelesuri1.
Ca úi în cazul termenului politică, soluĠia rezidă în încercarea de a privi
politicul din unghiul de vedere al uneia dintre disciplinele politice. Din
perspectiva sociologiei politice, politicul reprezintă o dimensiune imanentă
societăĠii omeneúti, unul dintre parametrii relaĠiilor sociale, o sferă particulară a

1916-1962-eci-02/ (vizitat 13.01.2013); Varzari P. Introducere în elitologie (Studiu). Chiúinău,

2003, p. 64.
1
Apud Măgureanu V. Op. cit.; mai vezi: Ce este sociologia politică? [on-line]
http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-politice/ce-este-sociologia-politica15184.php (vizitat
30.03.2014).
39
vieĠii sociale, o modalitate specifică a organizării interioare a ansamblului
social úi a structurii relaĠiilor lui cu contextul internaĠional. De aceea politicul
nu poate fi conceput ca „ceva” ce ar putea exista în afara politicii sau care ar
transcende-o, după cum nici politica nu poate fi considerată ca o activitate sau
practică umană care ar absorbi întru totul politicul, în care acesta din urmă s-ar
disipa. Este, prin urmare, justificat să se considere că politicul reprezintă, mai
degrabă, întreaga realitate politică a unei societăĠi úi modul în care această
realitate se organizează, structurează úi evoluează (fenomen obiectiv, în sensul
că politicul este factorul invariant, care îúi conservă esenĠa), iar politica –
acĠiunea sau practica politică (fenomen subiectiv, în sensul că transformările úi
modificările tacticii úi strategiei acĠionale cu caracter politic ar caracteriza
sensurile termenului de politică). A le distinge astfel nu înseamnă nici a le
confunda úi substitui, dar nici a le autonomiza total, a le opune într-o manieră
rigidă, ci a le privi într-o strînsă interdependenĠă.
La drept vorbind, sociologia politică defineúte politicul la mai multe
nivele la care el se constituie úi funcĠionează, pentru a-i surprinde diferitele sale
momente, laturi, ipostaze sau faĠete1. Un prim nivel ar fi acela al conceperii
politicului ca mod sau formă de organizare úi conducere a societăĠii de
menĠinere, structurare sau perfecĠionare a ordinii ei interne, moderînd
conflictele, tensiunile úi clivajele‚ în scopul statornicirii, legalizării úi
legitimării dominaĠiei unui grup, ca úi în vederea garantării securităĠii externe a
întregului organism social. Un a1 doilea nivel este cel al acĠiunii sau practicii,
reprezentînd ansamblul acĠiunilor întreprinse pentru stabilitatea sau schimbarea
unui sistem politic existent, pentru întărirea sau, dimpotrivă, úubrezirea úi, pînă
la urmă, răsturnarea unui regim politic dat, ca úi totalitatea activităĠilor
desfăúurate în competiĠia, în lupta pentru susĠinerea úi consolidarea puterii
politice, pentru exercitarea prerogativelor acesteia, ca úi pentru influenĠarea,
controlul sau cucerirea ei. Un a1 treilea nivel ar fi cel referitor la strategiile
elaborate úi tacticile aplicate de forĠele politice, de actorii (subiecĠii sau agenĠii)
politici, pentru menĠinerea, consolidarea úi afirmarea sistemului politic úi a
regimului politic, ori, din contra, pentru schimbarea úi răsturnarea acestora,

1
Despre perspectiva sociologică asupra politicului vezi mai detaliat: Ghebrea G. Metamorfoze
sociale ale puterii. Bucureúti, 2007. [on-line] http://www.scribd.com/doc/57400070/39126699-
Metamorfozele-Sociale-Ale-Puterii (vizitat 13.11.2013).
40
precum úi metodele, mijloacele, procedeele folosite de agenĠii colectivi úi
individuali ai puterii pentru a o exercita, influenĠa sau cuceri în scopul de a-úi
realiza astfel interesele lor fundamentale. Un al patrulea nivel este cel al
cunoaúterii politice, al „arsenalului” mijloacelor de interpretare úi justificare a
ordinii politice existente sau a schimbării acesteia. În sfîrúit, un al cincilea nivel
ar fi cel al conĠinutului úi dimensiunilor comunităĠii internaĠionale, al
interrelaĠiilor, conjugării úi impactului acesteia asupra „ordinii politice” din
cadrul unei societăĠi.
De-a lungul vremii, acest termen, politica, a îmbrăcat diferite accepĠii
metodologice úi procesuale, cum ar fi: arta de guvernare a societăĠilor umane
democratice sau totalitare, acĠiunea de conducere úi actul de politică diacronic
religioasă ori sincronic virtuală, ori termenul modern de istorie activă úi
filosofie / gîndire politică participativă. Unii autori de referinĠă atrag atenĠia
asupra ambiguităĠii moderne a termenului „politică”. Cuvîntul politique /
politică, din punctul de vedere al civilizaĠiei úi al spaĠiului francez, cuprinde
ambele terminaĠii anglo-saxone ale termenilor: policy úi politics. Din această
perspectivă, policy reprezintă „o concepĠie sau o acĠiune în sine a unui individ,
a unui grup sau a unui guvern” (R. Aron), reflectînd o acĠiune concretă a unui
individ sau grup, o metodă de acĠiune care descrie programul politic, în
ansamblul lui. Totodată, politics „se aplică domeniului în care rivalizează sau
se opun diversele politici (în sensul de policy)” (R. Aron), denotînd aspectul
concurenĠial, printr-un domeniu de luptă între indivizi sau grupuri care au
obiective úi interese specifice. Cele două accepĠiuni ale politicii sunt relaĠionate
deúi, datorită cuprinderii mari a domeniilor (teoretic úi aplicativ, individual sau
grupal, ideologic sau pragmatic, general sau particular ú.a.m.d.), par a se
diferenĠia în mod explicit. În fapt, este naturală conexiunea dintre politică –
program de acĠiune úi politică – domeniu aplicativ.
Aúadar, descrierea hărĠii cognitive a etimologicului polis – stat, cetate s-
a materializat în formarea úi individualizarea societăĠilor moderne care, ca
fundamentare, s-a extins prin dezvoltarea mijloacelor de comunicare în masă în
amalgamarea úi globalizarea societăĠilor postmoderne. Rezultă o serie de
funcĠii ale politicii, care indică, din punct de vedere socio-structural, faptul că1:
1
Vezi : Fisichella D. ùtiinĠa politică. Probleme, concepte, teorii. Iaúi, 2007, p. 71-74.
41
1) politica organizează comunităĠile (în general), dar nu le organizează în
acelaúi mod (există deosebiri evidente între modalităĠile de organizare ale
sistemelor democratice faĠă de sistemele nedemocratice, între tipurile de
organizări tradiĠionale ale regimului politic úi implementarea actuală a
acestuia); 2) primatul politicii asupra societăĠii, inclusiv asupra diviziunii
sociale a muncii se întemeiază pe procesualităĠile care indică funcĠia
coordonatoare úi regulatoare asupra societăĠii, dar úi pe funcĠiile de utilizare a
forĠei úi a constrîngerilor sociale; 3) atributul generalităĠii politicii este un
construct elementar din perspectivele enumerate, deúi sistemul socio-cultural,
în ansamblul lui, are o sferă mai mare, el este cuprins úi direcĠionat de cel
politic úi 4) în cadrul sistemelor politice complexe, care au ajuns la un anumit
nivel de generalitate úi civilitate, se dezvoltă o relativă loialitate a sistemului
social faĠă de sistemul politic ceea ce dezvoltă ideea participării politice a
societăĠii, a fiecărui individ la viaĠa politică în ansamblu.
ReĠinînd controversele în domeniu cu deschiderile úi limitele lor, s-ar
putea conchide că, din punct de vedere al teoriei sistemelor, termenul de
politic, în totalitatea sensurilor ce i se conferă exprimă un subsistem
(suprastructura politică) al sistemului social global care include: conútiinĠa
politică (în componentele sale psihologice úi ideologice); relaĠiile politice
(raporturile acĠionale de lupta, de alianĠa dintre grupuri, categorii sau clase
sociale, precum úi relaĠiile intermediare dintre acestea); instituĠiile (în primul
rînd statul) úi organizaĠiile politice. Acestea, îndeosebi statul úi partidele
politice în epoca contemporană, au rolul de a media transpunerea ideologiei
politice a colectivităĠilor sociale amintite în acĠiuni politice practice pentru
cucerirea, menĠinerea, consolidarea, controlul, conservarea sau apărarea puterii
lor politice. În acest context, fără pretenĠia de a fi o definiĠie riguroasă (care să
respecte regulile logicii formale), s-ar putea aserta că politica este „arta úi
útiinĠa de a guverna”.

2. Precursorii úi fondatorii sociologiei politice contemporane

În primele sale manifestări, gîndirea social-politică a apărut úi s-a
dezvoltat fie în interiorul filosofiei, ca filosofie politică în Grecia Antică, fie în
strînsă legătură cu juridicul, în Roma Antică. În organizarea politică feudalistă

42
viaĠa úi gîndirea social-politică s-au aflat sub puternica influenĠă a dogmei
teologice úi a bisericii. Renaúterea prin spiritul său laic úi útiinĠific îúi va pune
pecetea asupra evoluĠiei tuturor útiinĠelor, inclusiv a celor politice. Gînditorii de
seamă ai acestei perioade (N. Machiavelli, Th. Hobbes, J. Bodin), dar úi
iluminiútii francezi (Voltaire, Montesquieu, Rousseau) în lucrările lor social-
politice s-au pronunĠat pentru individualizarea gîndirii politice, pentru
constituirea ei într-o útiinĠă de sine stătătoare.
În continuare ne vom axa, deopotrivă ca úi alĠi cercetători1, numai
asupra cîtorva teme fundamentale abordate de unii gînditori sociali úi politici
de referinĠă, în zonele temporal-istorice numite Antichitate, Ev Mediu,
Modernitate úi Contemporaneitate, gînditori consideraĠi în literatura de
specialitate fie precursori, fie fondatori, sau continuatori ai sociologiei politice
contemporane. Vom începe iniĠial cu politeia platonică, căci problema genezei
úi dezvoltării cetăĠii ocupă un rol esenĠial în cadrul gîndirii platonice. Asta úi
pentru că cele mai multe istorii ale ideilor social-politice încep cu prezentarea
lucrărilor principale ale lui Platon (427–347 î.Hr.), dar úi ale lui Aristotel (384–
322 î.Hr.). De altfel, studierea, bunăoară, a dialogurilor „politice” ale lui Platon
(Politeia, Omul politic, Sofistul úi Legile) sau a tratatului politic al discipolului
său, Aristotel (Politica), este deductibilă ca urmare a întregului traseu pe care
reflecĠia asupra politicului l-a urmat pînă în zilele noastre.
Una dintre problemele fundamentale care se pune în legătură cu politeia
platonică este aceea a posibilităĠii realizării concrete a unui regim condus de
filosofii-regi, iar filosoful-rege în concepĠia lui Platon nu este pur úi simplu o
natură contemplativă, ruptă de realitate, ci, mai degrabă, un înĠelept, iar
trăsăturile de bază ale firilor filosofice sunt: iubirea statornică a adevărului úi
fereala de minciună, cumpătarea, curajul, sociabilitatea, memoria bună úi harul
muzical. Toate aceste trăsături fac din filosof un adevărat conducător. Firile
filosofice sunt înrudite cu cele patru calităĠi importante ale sufletului –

1
Vezi, spre exemplu: Pantelimon C. Op. cit.; Regis R. Op. cit.; Pisier Év. Istoria ideilor
politice. Timiúoara, 2000; Nay O. Istoria ideilor politice. Iaúi, 2008; Strah D. Gîndirea politică
ca baza teoretico-metodologică a útiinĠei politice contemporane. În: Politologie. Manual..., p.
21-32; Rîbca E., Zaharia V., Mărgineanu V. Istoria doctrinelor politice úi de drept. Chiúinău,
2005; Sprincean S. Teoria úi filosofia politică: concepĠii úi personalităĠi (Compendiu).
Chiúinău, 2014, etc.
43
adevărul, dreptatea, vitejia úi cumpătarea. Aceste patru calităĠi ale naturii
filosofice corespund întocmai virtuĠilor fundamentale ale cetăĠii platonice –
înĠelepciunea, vitejia, cumpătarea úi dreptatea. Platon preferă aceste patru
virtuĠi cardinale ale cetăĠii, pentru că pentru gînditor, ca úi pentru pitagoricieni,
patru era un număr perfect, numărul deplinătăĠii. Toate virtuĠile pot fi reduse la
acestea patru. Universul el însuúi poate fi redus la cele patru elemente
fundamentale (focul, aerul, apa úi pămîntul). Cetatea, ca úi omul care deĠine
aceste patru virtuĠi, este perfectă.
Următoarea problemă discutată de Platon este că există patru forme
corupte ale statului ideal – timocraĠia, oligarhia, democraĠia úi tirania.
Acestea corespund la patru tipuri de dispoziĠii sufleteúti ale omului. Cu alte
cuvinte, există tot atîtea tipuri umane cîte tipuri de constituĠii există, căci,
afirmă Platon, acele constituĠii nu pot să ia naútere decît din oamenii
corespunzători. În total, vom avea cinci tipuri umane diferite úi cinci constituĠii
diferite, incluzînd-o pe cea a cetăĠii ideale. Platon leagă direct tipul sufletesc
(sau psihic, cu termenul grec) de tipul politic, de forma de organizare politică
(timocraĠia, oligarhia, democraĠia úi tirania), fiecare apărînd una din alta1.
Problema „comunismului”, care e definit ca „trai în comun, de tip
egalitarist”, ocupă un rol deosebit în opera lui Platon. Realizarea dreptăĠii
presupune o educaĠie specială a celei mai importante clase sociale, clasa
paznicilor cetăĠii sau a războinicilor, iar această educaĠie specială se bazează pe
ideea de virtute civică. Sensul educaĠiei paznicilor (străjerii cetăĠii) conduce
astfel la ceea ce se numeúte comunismul lui Platon. EducaĠia acestor tineri de
elită are în vedere numai interesele cetăĠii. Ei sunt niúte cîini de pază úi de
aceea devotamentul lor pentru cetate este maxim, în timp ce grijile strict
personale, pentru destinul lor individual, sunt neglijate aproape cu totul.
EducaĠia specială a paznicilor, care poate părea extrem de dură, este justificată
de Platon prin ierarhia importanĠei claselor sociale din cetate.
În continuare, Platon cercetează măsura în care bogăĠia úi sărăcia au
puterea de a-i corupe atît pe paznici, cît úi pe meúteúugari (atît bogăĠia, cît úi
sărăcia sunt dăunătoare în dublu sens cetăĠii – tulbură echilibrul funcĠiilor
normale úi se ajunge automat la schimbări úi tulburări politice), precum úi
1
Pentru alte detalii vezi: Pantelimon C. Op. cit.
44
problema egalităĠii femeilor cu bărbaĠii (bărbaĠii trebuie educaĠi pentru a
deveni paznici de nădejde ai cetăĠii; însă natura feminină nu se deosebeúte
fundamental de cea masculină în ce priveúte diferitele îndeletniciri, doar că, în
general, natura masculină este mai bine înzestrată pentru îndeplinirea lor decît
natura feminină; ideea propriu-zisă a „comunismului” femeilor úi copiilor este
promovată de Platon după principiul că „aceste femei să aparĠină toate, în
comun, acestor bărbaĠi, iar nimeni să nu trăiască separat cu vreuna úi nici ca
părintele să nu-úi cunoască copilul său, nici copilul – părintele”1, principiu ce
se referă numai la o elită extrem de bine aleasă, aceea a paznicilor).
Cît priveúte tratatul Politica al lui Aristotel, discipolul cel mai celebru al
lui Platon, este menĠionat că politica nu Ġine de regimul celei mai înalte
cunoaúteri (sofia sau filosofia), ci de domeniul unei alte facultăĠi a spiritului,
numită înĠelepciunea practică, care, fiind legată de acĠiune, este o artă
diriguitoare – politica. Este important de menĠionat faptul că Stagiritul nu
diferenĠiază niciodată útiinĠa politică de etică. În tratatul de etică al lui Aristotel
„Etica Nicomahică” sunt puse, alături de problemele morale, dar în
interdependenĠă cu ele úi nu separat, probleme ce vizează binele omului,
virtutea morală, căile de atingere a binelui individual úi colectiv, toate
probleme politice, în sensul în care fiinĠa umană este o fiinĠă trăitoare în polis,
în cetate. Adică filosoful leagă explicit domeniul moralei de cel politic.
Vom face două precizări. Prima se reduce la faptul că există o diferenĠă
între concepĠia lui Aristotel despre politică úi cea a lui N. Machiavelli, fiind
vorba de diferenĠa dintre principiile politice generale ale antichităĠii úi cele ale
lumii moderne úi postmoderne. Este vorba despre distanĠa de la politica
înĠeleasă ca spaĠiu al manifestării úi punerii în practică a virtuĠilor morale (la
Aristotel) úi cea înĠeleasă ca un mecanism implacabil de atingere a unor
scopuri, indiferent de mijloacele (morale sau imorale, mai degrabă din a doua
categorie) necesare (la N. Machiavelli).
Cea de-a doua precizare Ġine de termenul „animal politic” (zoon
politikon). Omul însuúi, trăitor în cetate, în polis, este, conform cu natura, un
animal politic, sau, mai corect tradus din lb. gr., „vieĠuitor politic”, dar úi
aceasta numai cu condiĠia să înĠelegem prin vieĠuitor acel ceva care Ġine de
1
Apud Pantelimon C. Op. cit.
45
viaĠă. Putem spune că omul este animal politic numai eliminînd conotaĠiile
„zoologice” úi „biologice” ale expresiei aristotelice1. Conform cu principiile
cele mai adînci ale fiinĠei sale, omul nu poate, ca fiinĠă ce are puterea propriei
desăvîrúiri, să fie decît o fiinĠă politică. În polis omul îúi găseúte cadrul cel mai
adecvat ca să devină ceea ce este conform cu natura sa, cu esenĠa sa.
Polis-ul, după Aristotel, este un gen de comunitate sau asociaĠie. Cum
orice comunitate este constituită în vederea unui anumit bine úi cum cetatea
este comunitatea care le înglobează pe toate celelalte, rezultă că binele în
vederea căruia se naúte ea este Binele Suprem, superior celor care stau la baza
ei. La baza cetăĠii stau familia úi satul, care úi ele sunt comunităĠi ce se
structurează în vederea realizării unui gen aparte de bine, dar aceste comunităĠi
sunt înglobate în comunitatea perfectă care este cetatea.
Aristotel încearcă să studieze părĠile componente ale polis-ului, părĠile
simple din care rezultă agregatul social mai complex: uniunea conjugală dintre
două fiinĠe umane (este una naturală); cazul stăpînului de sclavi úi a sclavilor
săi (la fel, este unul natural). Primele forme de comunitate, alcătuite din doi
termeni (femeie-bărbat úi stăpîn-sclav), se constituie, deci, fie pentru
perpetuarea speciei prin procreaĠie, fie pentru conservarea reciprocă a celor
două părĠi – în cazul al doilea. Aceste două comunităĠi formează familia, în
primul său stadiu. Mai departe, ne spune Aristotel, comunitatea formată din
mai multe familii, în vederea satisfacerii unor nevoi care nu sunt pur úi simplu
cotidiene, este satul. În fine, comunitatea formată din mai multe sate este
cetatea, în sensul deplin al cuvîntului, care beneficiază de ceea ce se numeúte
independenĠă economică.
Una dintre problemele viu discutate ale teoriei politice aristoteliene este
problema sclaviei. Cînd abordează problema sclaviei, Aristotel pleacă de la
descrierea tipurilor de relaĠii ce există în interiorul unei gospodării domestice.
Acestea sunt în număr de trei, úi anume, relaĠia între soĠi, relaĠia între tată úi fiu
úi relaĠia între stăpîn úi sclavii săi. „Sclavul este un fel de proprietate însufleĠită

1
Conform opiniei unor autori, interpretarea modernă a ideii de „animal politic” – zoon
politikon – este ea însăúi eronată, dar sintagma, ca atare, trebuie reĠinută. În acest sens, vezi,
spre exemplu: Pantelimon C. Op. cit. Alte interpretări ale acestei idei vezi: Măgureanu V. Op.
cit.; Sandu A. Filozofie socială. [on-line] http://www.scribd.com/doc/30677951/4/aristotel-
despre-zoon-politikon (vizitat 14.07.2014).
46
úi orice om aflat în serviciul altuia este ca un instrument ce Ġine locul altor
instrumente”1, sclavul fiind un instrument al acĠiunii úi nu cel de producĠie.
Astfel, este în mod natural sclav cel ce poate fi al altcuiva (de aceea úi este al
altcuiva) úi care ia parte la raĠiune numai într-atît cît îi trebuie să o perceapă,
dar nu să o aibă.
În ceea ce priveúte diferitele tipuri de constituĠii, constituĠiile corecte úi
deviaĠiile lor, este de menĠionat că autoritatea într-un stat poate fi exercitată fie
de un singur om, fie de un număr mic de oameni, fie de masa cetăĠenilor. Cînd
guvernarea se face în vederea interesului comun, toate aceste forme de
guvernare sunt corecte, în timp ce guvernările care se desfăúoară în vederea
interesului particular, fie al unuia singur, fie al unui număr mic, fie al masei
cetăĠenilor, sunt constituĠii incorecte, adică deviaĠii ale tipurilor corecte
precedente. Guvernarea unuia singur se numeúte regalitate, cînd se desfăúoară
în interesul comun; guvernarea unui mic număr de oameni, de asemenea în
interes comun, se numeúte aristocraĠie, iar guvernarea masei de cetăĠeni ce
priveúte tot interesul comun nu are un nume aparte, spune Aristotel, ci este
denumită cu numele constituĠiilor (politeia este termenul lui Aristotel) în
general, adică o republică propriu-zisă. Aceste forme presupun forme deviate.
Astfel, forma deviată a regalităĠii este tirania (aceasta din urmă are în vedere
exclusiv interesul monarhului), oligarhia (care are în vedere numai interesul
celor bogaĠi) este deviaĠia aristocraĠiei, iar democraĠia (care se preocupă de
interesele celor săraci, al nevoiaúilor, de fapt) este deviaĠia republicii propriu-
zise.
Aristotel se apleacă mai departe asupra studiului adevăratului caracter
al oligarhiei úi democraĠiei, observînd că e posibil ca într-un stat oligarhic
numărul celor bogaĠi care conduc să fie mare, iar într-o democraĠie, cei aflaĠi în
strîmtorare să conducă, fără ca numărul lor să fie foarte mare. Există mai multe
tipuri de democraĠii, căci în fiecare democraĠie există mai multe clase de
cetăĠeni, iar puterea politică este distribuită în mod diferit între aceste clase.
Vizavi de Platon, Aristotel consideră că democraĠia este forma cea mai
suportabilă dintre cele pervertite. Trebuie să notăm că, spre deosebire de
Platon, care considera că ordinea „normală” a decăderii regimurilor politice
1
Apud Pantelimon C. Op. cit.
47
este, de la cetatea ideală, spre oligarhie, apoi în democraĠie úi spre tiranie,
Aristotel concepe un alt traseu: de la oligarhie spre tiranie úi în final la
democraĠie.
Care este constituĠia cea mai bună sau care este forma politică cea mai
potrivită mediei oamenilor? Aristotel răspunde că „este vădit că (...) cea mai
bună comunitate politică este aceea unde puterea este în mîinile clasei de
mijloc, iar posibilitatea de a fi bine guvernate aparĠine acestor tipuri de state
unde clasa de mijloc este numeroasă úi, de preferat, mai puternică decît
celelalte două reunite, sau cel puĠin decît una dintre ele (...)”1. În orice
comunitate politică, în orice stat există, fără excepĠie, trei clase de cetăĠeni: una
este compusă din oamenii foarte bogaĠi, alta din cei foarte săraci, iar a treia este
formată din cei care Ġin o medie faĠă de primele două. Statele care au o clasă de
mijloc foarte numeroasă beneficiază de avantajul de a nu cunoaúte în sînul lor
prea multe facĠiuni. Spre deosebire de Platon, Aristotel este mai indulgent cu
democraĠia. Acest lucru se întîmplă pentru că în democraĠie clasa de mijloc
este mai numeroasă úi se bucură de mai multe onoruri, în timp ce în oligarhie
aceeaúi clasă de mijloc nu are o pondere prea mare. DemocraĠia este, prin
urmare, mai stabilă úi de aceea ea se bucură de o mai mare apreciere din partea
Stagiritului.
Trecînd la analiza operei lui Aurelius Augustinus (Augustin de Nipona,
354–430), numit în tradiĠia creútină úi Sfîntul Augustin sau Fericitul Augustin,
este de reĠinut că gîndirea sa constituie o punte de legătură între filosofia antică
úi cea medievală. El este considerat unul dintre cei mai importanĠi filosofi ai
Evului Mediu úi, în acelaúi timp, unul dintre cei mai mari PărinĠi ai Bisericii,
îmbinînd astfel două dimensiuni importante ale operei sale, două tradiĠii
diferite de cultură – gîndirea antică, „păgînă”, úi Biblia teologică. Spre
deosebire de gînditorii greci ai antichităĠii, care căutau să se definească în
calitate de filosofi úi încercau să afle ce este filosofia, fiind astfel părtaúi ai
doctrinei căutării adevărului (bazată pe argumente raĠionale, pe demonstraĠii
logice, pe elemente de gîndire pură), Augustinus este partizanul doctrinei
convingerii (bazată pe pledoarii de ordin subiectiv – argumente retorice,
patetice, sufleteúti, revelaĠie, forĠa credinĠei). În Confesiuni, una dintre operele
1
Citat după Pantelimon C. Op. cit.
48
fundamentale ale sale, autorul îúi va asuma sarcina extrem de dificilă a
concilierii raĠiunii cu credinĠa, însă niciodată nu a existat o adevărată
„conciliere”, adică o pace deplină între cele două dimensiuni ale teologiei
medievale. RelaĠia filozofie – credinĠă este, aúadar, unul dintre elementele
importante ale doctrinei augustiniene úi, în general, ale dogmaticii creútine.
Augustinus operează trei modificări importante în ce priveúte noĠiunea
de virtute, monoteismul úi relaĠia dintre religie úi politică. Doctrina politică a
lui este centrată pe ideea de virtute. Noua formă politică pe care o va aduce
istoria úi, în cele din urmă, pe care oamenii trebuie s-o respecte úi s-o
înnobileze este Republica (res publica), care îi transformă pe cei ce trăiesc în
cadrul ei în cetăĠeni. Republica sau societatea civilă nu se poate afirma în afara
unei virtuĠi adecvate, care este justiĠia. Filosofia (păgînă, antică) este
neputincioasă, afirma Augustinus, tocmai pentru că vorbeúte despre o lume
virtuoasă, dar nu poate s-o pună în practică. JustiĠia umană este de aceea
insuficientă úi deci trebuie completată de o justiĠie mult mai înaltă, deasupra
celei umane, care este justiĠia divină.
O altă modalitate de a critica justiĠia umană vine din dihotomia pe care
Augustinus o stabileúte între legea eternă úi legea temporală. Legea eternă este
totuna cu voinĠa divină sau înĠelepciunea lui Dumnezeu, care face ca toate
lucrurile să devină ceea ce trebuie, conform cu scopul lor propriu. Legea eternă
este, evident, imuabilă, pe cînd legea umană sau temporală este schimbătoare
în funcĠie de circumstanĠele deosebite de timp úi spaĠiu în care se aplică. Legea
temporală nu este nedreaptă, dar în mod cert este imperfectă, spre deosebire de
cea divină, care este perfectă.
În acest context, apare ideea centrală a doctrinei augustiniene despre
cele două cetăĠi, cetatea terestră úi cetatea lui Dumnezeu, care sunt formate
mai degrabă pornind de la realitatea sufletească a oamenilor care le compun.
Nici cetatea terestră, nici cetatea lui Dumnezeu nu pot fi identificate concret
(astfel, cetatea lui Dumnezeu nu este echivalentă cu cetăĠile teocratice, adică
cele în care principiile religioase sunt strictamente aplicate). Ele sunt, cu o
sintagmă modernă, niúte ideal-tipuri. În cele din urmă, singura modalitate prin
care putem deosebi cetăĠenii celor două tipuri de cetăĠi este existenĠa sau
absenĠa virtuĠii adevărate în sufletul lor, ceea ce este echivalent, la Augustinus,

49
cu virtutea creútină. Astfel, cetatea ideală a lui Augustinus este mai „prezentă”
úi mai concretă decît cetatea ideală a lui Platon, pentru că „valoarea” celor
două ideal-tipuri se deosebesc mult.
Toma d’Aquino (1225–1274), supranumit „Doctorul angelic”, numit úi
Sfîntul Toma, este unul dintre cei mai importanĠi teologi úi gînditori ai Evului
Mediu, care în centrul operei sale vom (re)găsi ideile lui Aristotel, transformate
în aúa fel încît să servească gîndirea creútină. Aúa cum am menĠionat deja în
cazul lui Augustinus, problema care apărea în faĠa oricărui gînditor creútin era
aceea a relaĠiei dintre filosofie úi teologie sau între raĠiune úi credinĠă,
încercînd iniĠial o reconciliere a celor două domenii ale cunoaúterii.
Filosofia politică a lui Toma d’Aquino se sprijină în cea mai mare parte
pe ideea lui Aristotel despre natură (umană). Omul este o fiinĠă socială úi
politică, societatea civilă fiind naturală, în sensul în care acesta este înclinat
„prin natură” să trăiască în cadrul ei úi, prin intermediul ei, să-úi perfecĠioneze
firea raĠională. Prima societate de care omul are nevoie este, din acest punct de
vedere, familia. ùtiinĠa care se ocupă de buna gospodărire a treburilor familiale
se numeúte economie, ca úi în cazul lui Aristotel, pe care Toma d’Aquino îl
urmează îndeaproape în această privinĠă. Familia are însă anumite limite în ce
priveúte asigurarea celor necesare traiului, ca úi în ce priveúte capacitatea de a-i
conduce pe toĠi membrii săi la virtutea deplină. De aceea asociaĠia politică, cea
mai potrivită desăvîrúirii virtuĠii umane, ca úi satisfacerii tuturor nevoilor
acestuia este cetatea úi nu familia. Scopul cetăĠii, care este mai important decît
cel al familiei, finalitatea ultimă a ei, este binele uman suprem.
Există un punct în care gîndirea lui Toma d’Aquino deja nu mai
seamănă cu cea a lui Aristotel, fiind vorba despre problema sclaviei. La
Aristotel sclavia era privită ca un fenomen social natural, în sensul în care unii
oameni sunt făcuĠi să fie conducători, alĠii sclavi; mai mult, relaĠia stăpîn-sclav
are în sine un potenĠial de sociabilitate pe care gîndirea creútină nu-l mai
recunoaúte valid. Pentru creútini, salvarea definitivă a omului nu este operă
pămînteană, în nici un caz nu poate fi săvîrúită în cadrele relaĠiei dintre doi
oameni. Salvarea omului este în puterea lui Dumnezeu, Ġine de Dumnezeu úi nu
de autorităĠile din această lume. În viziunea creútină, stăpînul de sclavi este
înlocuit de Dumnezeu, numai acesta avînd forĠa să-l salveze úi să-l elibereze pe

50
om. Omul va deveni „sclavul lui Dumnezeu”, iar pentru Augustinus adevărata
libertate înseamnă slujirea deplină, supunerea faĠă de Hristos. În Summa
theologiae a lui Toma d’Aquino, ca úi pentru alĠi gînditori creútini, sclavia nu
este în natura omului, ci numai în natura sa ca fiinĠă căzută, păcătoasă. Prin
urmare, pentru a scăpa de sclavie, omul trebuie să revină la starea paradisiacă,
adică să devină credincios, creútin. Eliberarea omului trebuie să urmeze o cale
prestabilită, o cale a credinĠei.
Cetatea este mai mult decît suma părĠilor sale componente úi, ca úi în
viziunea lui Aristotel, binele cetăĠii, adică binele comun, este mai important
decît binele individual. Scopul guvernării politice este armonia între părĠile
care constituie cetatea. Toma d’Aquino este de părere că forma cea mai bună
de guvernare este monarhia, guvernarea unui singur individ. Însă forma de
conducere cea mai bună în practică este aúa-numitul regim mixt, care combină
armonios caracterele tuturor formelor de guvernămînt (monarhie, aristocraĠie,
democraĠie). Toma d’Aquino aminteúte faptul că într-o guvernare bună, a unei
cetăĠi sau a unei naĠiuni, trebuie respectate două condiĠii. Prima se referă la
faptul ca toĠi să participe mai mult sau mai puĠin la guvernare (aceasta fiind,
după Aristotel, pe care autorul creútin îl citează, o garanĠie a păcii civile), iar
celălalt punct priveúte forma regimului politic sau organizarea puterilor. Spre
deosebire de Aristotel, care defineúte binele cetăĠii ca fiind Binele Suprem, la
Toma d’Aquino acesta se identifică, în cele din urmă, cu persoana divină, cu
Dumnezeu. În felul acesta, gînditorul fixează úi orizontul politic final al
oricărui guvernămînt, care nu mai face parte din lumea aceasta, ci din cea
celestă. Aici avem de-a face cu ceea ce s-a numit caracterul „transpolitic” al
gîndirii tomiste1.
Dumnezeu fiind, în cele din urmă, scopul suprem al oricărei activităĠi
politice, el este, în acelaúi timp, úi adevăratul conducător al destinului politic al
omenirii. Dumnezeu conduce lumea, în acelaúi timp, în mod direct, adică
imediat, dar úi în mod indirect, adică prin intermediari. Aceste două tipuri de
guvernămînt reies din diferenĠa între planul guvernării úi executarea acestuia.
Devine acum evident că activitatea politică a fiinĠelor pămîntene nu este
altceva decît un reflex al planului divin. ViaĠa politică este doar aparenĠa prin
1
Vezi: Pantelimon C. Op. cit.
51
care divinitatea intervine în lume, fie direct, fie indirect, prin intermediari. Ca
atare, activitatea politică nu este úi nu poate deveni autonomă, ea fiind
subordonată cu totul planurilor divinităĠii úi supusă a patru tipuri de legi: legea
eternă, legea naturală, legea umană, legea divină1.
Niccolò Machiavelli (1469–1527) socoate útiinĠa politică drept útiinĠă
despre stat úi útiinĠă a puterii2, fiind considerat astfel părintele útiinĠei politice
úi, deci, a gîndirii politice moderne3. Prima parte a Principelui (1513, publicat
în 1532) este o încercare de tipologie a statelor (republici úi principate). De
fapt, tipologia statelor se referă la ceea ce astăzi se numeúte domeniul relaĠiilor
internaĠionale. Autorul oferă foarte clar imaginea sumbră a nelegiuirilor úi
asupririlor, a abuzurilor úi tensiunilor de tot felul între guvernanĠi úi guvernaĠi.
Realismul renascentistului italian deja îúi face simĠită prezenĠa prin explicarea
condiĠiei umane, prin refuzul la ajutorul divin. El se ridică chiar împotriva
Bisericii, ca instituĠie temporală, pe care o acuză de denaturarea úi falsificarea
vieĠii politice a principatelor sau republicilor italiene.
Politica este similară răului istoric, căci se identifică cu lupta pentru
supremaĠie, pentru cucerirea de noi teritorii, pentru păstrarea acestora, pentru
eliminarea duúmanilor care se află la putere. Gînditorul se preocupă mai mult
de planul „înalt” al politicii, adică priveúte lucrurile din punctul de vedere al
Principelui, care, în vremea lui, se identifica cu un cuceritor. El crede că
poporul trebuie „supus”, adică forĠat să adere la filosofia de conducere a
Principelui, căci numai acesta útie cu adevărat care sunt nevoile pe termen lung
ale principatului său. Scopul său, acela de a-úi păstra intactă puterea politică, ba
chiar de a úi-o mări, scuză mijloacele, adică acele fapte care se pot întoarce
împotriva poporului.

1
Alte detalii asupra acestor tipuri de legi vezi: Regis R. Op. cit.
2
A se vedea: Măgureanu V. Op. cit.; Fundamentele gîndirii politice moderne (Antologie
comentată) / Coord. A.-P. Iliescu, E.-M. Socaciu. Iaúi, 1999; Skinner Q. Machiavelli. Chiúinău,
2001.
3
După Hannah Arendt, N. Machiavelli „nu a fost, cu siguranĠă, părintele útiinĠei politice, un rol
care acum îi este atribuit frecvent. Dacă prin útiinĠă politică se înĠelege teorie politică, părintele
ei este, cu siguranĠă, mai curînd Platon decît Machiavelli. Dacă se accentuează caracterul
útiinĠific al útiinĠei politice, este puĠin probabil să se dateze naúterea ei înainte de apariĠia
oricărei útiinĠe moderne, adică în sec. al XVI úi al XVII. După părerea mea, caracterul útiinĠific
al teoriilor lui Machiavelli este adesea foarte exagerat”. Citatul dat este reprodus după
Pantelimon C. Op. cit.
52
 În schema de guvernare a Principelui, poporul aproape că nu mai are
nici o importanĠă. Se poate spune că Principele lui Machiavelli poate guverna
úi fără popor, de unul singur, atît vreme cît e asigurat că puterea îi aparĠine. În
timp ce Platon visează o cetate guvernată de filosofi, deci o cetate filosofică,
Machiavelli propune o cetate a puterii politice oarbe, în care nu există decît o
singură voinĠă politică, a Principelui, úi în care binele comun stă în capriciile
minĠii acestuia. Cetatea lui Machiavelli este cetatea maximei îndepărtări între
elita politică úi popor úi, deci, există o relaĠie de ostilitate dintre principe úi
supuúii săi.
Termenul pe care-l întrebuinĠează Machiavelli (cînd vorbeúte despre
cuceririle Principelui) este cel de stato, care nu înseamnă însă stat. Stato
înseamnă, mai degrabă, puterea unui om sau a unui grup de oameni, care se
află în fruntea unei cetăĠi. Este vorba despre starea unui Principe, a unui
conducător, despre autoritatea úi dominaĠia lui asupra unei cetăĠi, cumva
independent de starea supuúilor: „Stato, spune Michel Senellart, se referă deci
la propriul interes al principelui, distinct de cel al cetăĠii, atunci cînd nu-i este
de-a dreptul opus”1.
Ca atare, soluĠiile politice în mîna Principelui sunt de două feluri: fie
Ġin de natura binelui, a adevărului, a sincerităĠii – caz în care, teoretic, ar trebui
să nu aibă probleme cu guvernarea supuúilor, fie sunt de natura forĠei absolute,
adică a anihilării oricărei posibilităĠi de reacĠie la răul pe care îl face celor
supuúi. Prima variantă de guvernare este inaplicabilă din perspectiva întregii
gîndiri machiavelice, dată fiind natura rea a omului, coruptă. Prin urmare,
singura soluĠie a politicului este lovitura de graĠie dată libertăĠii de reacĠie a
omului la răul provocat de conducător. Machiavelli ne aduce în punctul în care
trebuie să admitem necesitatea forĠei absolute a Principelui, necesitatea
absolutismului princiar.
Sensul guvernării machiavelice rezidă în tipul de abordare amoralistă
asupra relaĠiilor internaĠionale. Principele trebuie să útie să manipuleze în aúa
fel masele, încît multele fapte rele să pară puĠine, iar cele bune, puĠine, să pară
mai multe prin încetinirea ritmului de administrare a lor. Cu alte cuvinte, avem
aici un procedeu tipic de disimulare, de persuadare cinică a mulĠimii cu
1
Citat după Pantelimon C. Op. cit.
53
ajutorul unor procedee de manipulare, avînd astfel un Machiavelli amoral,
cinic, „machiavelic”.
Valorile fundamentale ale domeniului politic, sau care trebuie să fie
atitudinea úi comportarea unui principe faĠă de supuúi úi faĠă de prieteni?
Acesta este úi capitolul din manualul său Principele în care Machiavelli îúi face
cunoscută teoria celebră asupra „realismului”. Este vorba despre relaĠia
dintre bine úi rău: răul este cel care dă tonul relaĠiei. Între cei doi termeni
opuúi, binele este condus de rău, în sensul în care la bine se poate răspunde úi
cu bine úi cu rău, în timp ce la rău nu se poate răspunde decît cu rău. Aceasta
este filosofia pe care se întemeiază toată opera politică a lui Machiavelli.
Binele este un fel de excepĠie, în timp ce răul este dominant. De aici rezultă că
politica are de-a face cu instrumentele răului, devreme ce trebuie să Ġină piept
răului. Ca atare, pentru a supravieĠui răului dominant, Principele are nevoie să
fie rău la rîndul lui. De aceea, în viziunea lui Machiavelli, omul este o fiinĠă rea
úi că din această premisă decurg toate legile sale concrete úi toată filosofia sa
cu privire la domeniul politic.
Modalitatea de comunicare a elitei úi a masei este una deosebită la
Machiavelli. Este vorba aici de teoria elitelor „vulpi” úi „lei” (pe care o va
relua V. Pareto, dar care provine încă de la Cicero), accentuînd problema
dozajului de acĠiuni de forĠă (principiul „leului”) úi viclenie (principiul
„vulpii”): „Trebuie, aúadar, să fii vulpe pentru ca să recunoúti cursele, úi să fii
leu, pentru ca să-i sperii pe lupi. Aceia care procedează numai în felul leului nu
se pricep deloc în arta guvernării (...). Dar trebuie să útii să-Ġi ascunzi în tot
felul această natură de vulpe, să te prefaci úi să nu te dai pe faĠă, deoarece
oamenii sunt atît de naivi úi se supun atît de uúor nevoilor prezente, încît acela
care înúală va găsi întotdeauna pe unul care să se lase înúelat”1.
Discursuri asupra primei decade a lui Titus Livius (1520) este cea de-a
doua mare operă politică a lui Machiavelli, după Principele. Principalele teme
ale acestei opere de filosofie politică sunt următoarele: imaginea principelui úi
cea a omului („toĠi oamenii sunt răi úi dispuúi să facă uz de perversitatea lor ori
de cîte ori au această ocazie”); teoria schimbării politice úi a modului în care
schimbarea afectează două tipuri de republici (republicile ce au o constituĠie
1
Apud Pantelimon C. Op. cit.
54
flexibilă se pot adapta acestor schimbări úi pot folosi schimbarea în folos
propriu, pentru a se dezvolta, úi republici închise în orizonturile justeĠii politice,
lucru care le face inapte să se adapteze schimbării, fiind mai fragile, tocmai
pentru că nu sunt obiúnuite cu iraĠionalitatea faptului istoric); scopul scuză
mijloacele (Machiavelli n-a pronunĠat ca atare aceste cuvinte, dar a gîndit aúa,
fără îndoială, atunci cînd s-a referit la fondarea unei republici sau a unui regat;
el e gata să scuze mijloacele violente ale celui care e capabil de asemenea
gesturi măreĠe); locul religiei úi al Bisericii catolice în spaĠiul politic
(Machiavelli recunoaúte religiei un rol precumpănitor în cadrul unui stat; de
asemenea, el atribuie sentimentului religios funcĠia de barometru al sănătăĠii
sau coruperii organismului politic, dar aceasta nu înseamnă că instituĠia
fundamentală a religiei în lume, Biserica Catolică, scapă de reproúurile sale,
care sunt două: în primul rînd, preoĠii ei, deci ierarhia bisericească nu mai are
ea însăúi credinĠă în Dumnezeu, lăsînd enoriaúii fără exemple pozitive, iar în al
doilea rînd, faptul că tot ea, Biserica, prin oamenii ei, cultivă dezbinarea în
Italia); critica religiei moderne (creútine); morala creútină a încurajat tirania
(pe căi ocolite); dictatura legală; mulĠimea este adesea mai constantă decît
principii; „elogiul” libertăĠii (libertatea interioară, morală sau spirituală le
reduce la aspectele exterioare, materiale ale libertăĠii, astfel încît elogiul
libertăĠii se transformă într-un elogiu al prosperităĠii). Prin urmare, întreaga
teorie social-politică a lui Machiavelli (într-un plan mai larg) este profund
anticreútină úi antidivină.
Alături de N. Machiavelli, sunt consideraĠi precursori ai sociologiei
politice úi Fr. Bacon, Th. Hobbes, Ch. Montesquieu úi, îndeosebi,
J.-J. Rousseau, care au încercat, fiecare în manieră proprie, să explice prin
factori economico-sociali temeiurile coeziunii diferitelor sisteme politice,
supunerea oamenilor fără de autoritatea politică úi comportamentul politic al
conducătorilor, al indivizilor úi al grupurilor – toate acestea pe baza disocierii
pe care au operat-o între „ordinea” sociopolitică úi „ordinea” vieĠii individuale,
între „ordinea” morală úi cea transcendentală. Altfel spus, marii gînditori ai
Epocii Moderne propun un nou „modus operandi” (mod de abordare) pentru
teoria politică modernă.

55
 Dat fiind că problematica social-politică supusă examinării de către
filosoful úi gînditorul politic englez Francis Bacon (1561–1626/1629), precum
úi de un alt reprezentant de marcă al filosofiei politice engleze, cum este
Thomas Hobbes (1588–1679) este reflectată în lucrările autorilor citaĠi mai sus
(Cristi Pantelimon, Roman Regis, Virgil Măgureanu ú.a.) úi de noi în unele
lucrări útiinĠifico-didactice1, vom trece la analiza realităĠii sociale úi politice
desfăúurată de alĠi gînditori din această epocă.
Unii specialiúti de referinĠă ai sociologiei politice susĠin că ar trebui
considerat nu un precursor, ci chiar un adevărat întemeietor al sociologii
politice pe gînditorul úi iluministul francez Charles Montesquieu (1689–1755),
care prin opera sa oferă un spectru larg de preocupări atît útiinĠifice, cît úi
ideologice. Chiar dacă această apreciere pare oarecum exagerată2, nu poate fi
pus la îndoială faptul incontestabil că, prin Scrisorile persane (1721), care
reprezintă primul său demers care-l situează în tabăra antiabsolutistă, prin
Spiritul legilor (1748), lucrare fundamentală care a exercitat o mare influenĠă
asupra gîndirii politice, juridice úi a vieĠii instituĠionale a Europei moderne
(după doi ani el răspunde criticilor săi publicînd Apărarea spiritului legilor),
dar úi prin următoarea sa lucrare principală de filosofie a istoriei – ConsideraĠii
asupra cauzelor măreĠiei úi decadenĠei romanilor3 (1734), Montesquieu a avut
o contribuĠie remarcabilă la crearea premiselor pentru abordarea sociologică a
politicului. Este vorba despre: postularea principiului legităĠii ca decurgînd din
„însăúi natura lucrurilor”; formularea raporturilor dintre legile generale úi
cazurile particulare úi relevarea faptului că face parte din „spiritul legilor”;
rolul pe care totalitatea condiĠiilor geografice, economice, psihologice,
instituĠionale etc. îl are în determinarea configuraĠiei úi conĠinutului ordinii
politice dintr-o anumită Ġară; promovarea ideii relativităĠii formelor de
guvernămînt, idee în baza căreia gînditorul constată că nici o formă de
guvernămînt nu are valoare absolută, astfel încît, în loc de a postula

1
Despre societatea ideală sau „Veacul de aur” a lui Francis Bacon úi Leviathanul lui Thomas
Hobbes vezi, spre exemplu: Varzari P. Istoria gîndirii politice (Note de curs). Chiúinău, 2011,
p. 149-155.
2
Vezi: Măgureanu V. Op. cit.
3
Această carte este una asemănătoare prin alură úi interes cu lucrarea lui D. Cantemir despre
„Creúterea úi descreúterea Imperiului Otoman” (redactată în lat. – „Historia incrementorum
atque decrementorum Aulae Othomanicae” – între anii 1714-1716).
56
superioritatea ori virtutea absolută a unei forme sau a alteia, trebuie analizată
corespondenĠa fiecăreia cu spiritul poporului respectiv; practicarea largă a
observaĠiei faptelor úi evenimentelor politice, acuitatea acesteia úi, mai ales,
preocuparea lui Montesquieu de sintetizare a datelor în vederea unor concluzii
generalizatoare; susĠinerea úi argumentarea ideii că există relaĠii constante
între faptele sociale, astfel încît istoria úi viaĠa socială nu sunt conduse numai
de voinĠa ProvidenĠei, de capriciile hazardului sau de voinĠa arbitrară a
oamenilor, ci úi de legi ce exprimă regularităĠi tendenĠiale úi care se constituie
ca raporturi necesare ce derivă din natura lucrurilor.
De aceea útiinĠa care abordează faptele sociale, ca úi pe cele politice,
trebuie să fie, după Montesquieu, ceea ce numim astăzi o útiinĠă nomotehnică,
adică o útiinĠă care se întemeiază nu pe raĠionamente a priori, ci pe observarea
faptelor, fără a face judecăĠi de valoare, dat fiind că vrem să explicăm ceea ce
este úi nu ceea ce am dori sau ne-ar place nouă să fie. În fapt, cu Montesquieu
trecem de la precursori la întemeietorii abordării sociologice a politicului1. El
este considerat, alături de N. Machiavelli, un alt fondator al útiinĠei politice
moderne, pe care a ferit-o de orice consideraĠie teologică sau morală, ca úi de
orice metafizică a „naturii” umane2.
Din opera cunoscută a altui gînditor úi iluminist francez Jean-Jacques
Rousseau (1712–1778) Discurs asupra originii úi inegalităĠii dintre oameni
(discurs scris în anul 1754/1755 cu ocazia participării la un concurs organizat
de Academia din Dijon) reĠinem că există două tipuri de inegalitate: „una pe
care o numesc naturală sau fizică, pentru că este stabilită de natură úi constă în
deosebirea de vîrstă, sănătate, putere fizică úi calităĠi ale spiritului sau
sufletului; alta care poate fi numită inegalitate morală sau politică, pentru că
depinde de un fel de convenĠie úi este stabilită, sau cel puĠin autorizată, prin
consimĠămîntul oamenilor”3.
Autorul, care a inspirat în aúa de mare măsură discursul egalitarist al
RevoluĠiei Franceze úi egalitarismul democratic ce s-a instaurat după aceea,
este de părere că pentru a denatura diverse inegalităĠi úi a-i egaliza pe oameni
era nevoie de un contract social. Separînd starea politică de starea naturală,
1
A se vedea: Măgureanu V. Op. cit.
2
Despre aceste úi alte subiecte vezi: Varzari P. Istoria gîndirii politice…, p. 111-116.
3
Citat după Pantelimon C. Op. cit.
57
Rousseau a pregătit terenul pentru a nega inegalitatea dintre oameni în plan
politic úi pentru a deduce de aici necesitatea egalităĠii absolute.
În opera lui Rousseau putem identifica, aúadar, cîteva teme majore, care
sunt legate între ele: contractualismul, individualismul, egalitarismul úi
problema libertăĠii. După gînditor, societatea trece în evoluĠia sa prin trei
etape: 1) starea naturală; 2) constituirea primelor societăĠi omeneúti úi
3) apariĠia societăĠilor omeneúti bazate pe proprietatea privată. Ideea „stării
naturale” îndeplineúte o anumită funcĠie teoretică: ea oferă baza pe care se
întemeiază explicaĠia genetică a vieĠii sociale. Rousseau este conútient de
caracterul ipotetic al acestei idei: „starea naturală” este o supoziĠie necesară
pentru a explica situaĠia actuală a omului, úi nicidecum un fapt istoric propriu-
zis. Astfel, el critică instituĠia proprietăĠii din starea precontractuală care, în
perioada respectivă, a condus la impunerea dreptului forĠei úi la lupta continuă
dintre oameni. În acest sens, el pune în prim-plan conceptul de contract social,
prin intermediul căruia respectarea legilor primeúte o justificare raĠională úi
umană.
Deosebirea esenĠială între animal úi om úi, în consecinĠă, între starea
naturală úi cea politică este introdusă de factorul libertăĠii. Animalul este supus
instinctului úi nu este conútient de acesta, nu poate să facă nimic împotriva
instinctelor, deci nu este liber. În schimb, omul are conútiinĠă, iar aceasta îi
poate dicta să se supună naturii, sau dimpotrivă, să se revolte împotriva
acesteia, deci să se elibereze de apăsarea stării instinctuale a naturii. Ca atare,
în principiul libertăĠii stă atît măreĠia, cît úi decăderea omului. De aceea
sociabilitatea umană este, în viziunea gînditorului, condiĠia principală a robiei
în care cade omul civilizat.
Cît priveúte natura societăĠii civile, Rousseau ne previne că una dintre
cauzele relelor sociale o reprezintă proprietatea privată. Dar nu numai
proprietatea privată, ci úi munca, dar úi schimburile reciproce dintre oameni,
care pornesc de la proprietatea privată úi au ca fundament nevoile reciproce
dintre oameni, sunt agenĠi ai inegalităĠii. CondiĠia politică a omului modern
este extrem de precară. Ea este formată din sclavie, mizerie úi inegalitate,
libertatea fiind de-a pururi pierdută. De altfel, începutul celebrei lucrări
Contractul social (1762) are ca problemă principală ideea că „omul s-a născut

58
liber, dar pretutindeni e în lanĠuri”. Această stare politică a umanităĠii, despre
care gînditorul spune că este iremediabilă pentru că este prost începută, prost
întocmită încă de la început, nu poate fi eliminată decît cu ajutorul contractului
social, adică al unui nou temei pentru societăĠile politice.
Pentru a analiza rolul úi modul de manifestare al libertăĠii în societatea
umană, Rousseau se concentrează asupra primei societăĠi, úi singura naturală,
după părerea lui, – familia, la baza căreia stau relaĠiile de dependenĠă dintre
copii úi părinĠi. Ea, familia, este forma socială indusă de voinĠa organică a
lumii, care nu stă în puterea voinĠei reflectate, individuale úi raĠionale. În
această microsocietate care este familia, de fapt, Rousseau exersează teoria
generală asupra contractului social, avînd drept următoarele formulări
definitive: 1) familia este úi ea (singura bază a societăĠii familiale rămîne
convenĠia, cu alte cuvinte, contractul) o societate bazată pe un tip de contract
social; 2) contractul social este un construct raĠional, prin care oamenii
resping vechea societate úi întemeiază una nouă, admisă de toĠi, conform cu
voinĠa tuturor sau, în termenii lui Rousseau, cu voinĠa generală, acesta fiind un
concept-cheie pentru înĠelegerea teoriei politice rousseauiste; 3) esenĠa pactului
sau contractului social – un cadru bine reglementat care este societatea, spune
filosoful, este următoarea: „Fiecare din noi pune în comun persoana úi toată
puterea lui, sub conducerea supremă a voinĠei generale; úi primim în corpore pe
fiecare membru, ca parte indivizibilă a întregului”1; 4) libertatea este
paradoxală în cadrul pactului social (fiecare individ cedează din proprie voinĠă
libertatea personală către voinĠa generală, deci către conducerea aleasă a
corpului social; această cedare nu echivalează însă cu o pierdere de libertate,
pentru că ea s-a făcut conútient, raĠional); 5) corpul social este investit cu
autoritatea de a respecta pactul ce a stat la baza lui (cine nu respectă acest pact
aduce prejudicii libertăĠii celorlalĠi úi, deci, trebuie obligat să asculte voinĠa
generală, prin urmare, trebuie obligat să fie liber); 6) nerespectarea pactului
social aduce automat după sine decăderea omului înapoi în starea de barbarie
a naturii, acolo unde domneúte legea bunului plac; 7) voinĠa generală
reprezintă suma algebrică a voinĠelor private care formează voinĠa tuturor
ú.a.m.d.
1
Apud Pantelimon C. Op. cit.
59
 Totodată, Rousseau rămîne úi fondatorul teoriei suveranităĠii poporului
prin exercitarea „voinĠei generale”, pregătind astfel, în viziunea unora,
democraĠia directă, iar în opinia altora, dictatura totalitară1. Cu alte cuvinte, atît
ca resuscitator, cît úi ca element de ocultare a teoriilor vechi, Rousseau trebuie
înĠeles într-o dimensiune preponderent transformatoare.
Fondatorii sociologiei politice pot fi consideraĠi úi pleiada de gînditori
ai sec. al XIX-lea, secol pe parcursul căruia ei au conturat pregnant sociologia
ca útiinĠă socială distinctă úi, în cadrul ei, au pus bazele viitoarei sociologii
politice ca ramură a acesteia. La începutul acestui secol, o contribuĠie marcantă
la întemeierea sociologiei politice au avut-o socialiútii utopici – Henri de
Saint-Simon (1760–1825), iniĠiatorul „fiziologiei sociale”, Charles Fourier
(1772–1837), profetul „armoniei culturale”, condusă de „legea atracĠiei
universale”, dar úi Robert Owen (1771–1858), proiectantul unei societăĠi
model, numită de el „Noua armonie”2.
Socialiútii utopici, îndeosebi Saint-Simon, au relevat necesitatea úi
posibilitatea unei útiinĠe pozitive despre politică, întemeiată pe observaĠie úi
experiment, aidoma útiinĠelor naturii – idee ce avea sa fie reluată úi dezvoltată,
într-un cadru epistemologic mai larg, de fondatorul pozitivismului úi creatorul
numelui sociologiei – Auguste Comte (1798–1867). Fundamentînd, mai întîi,
noĠiunea de „fizică socia1ă” (în Curs de filosofie pozitivă, în 2 volume)‚ iar
apoi – noĠiunea de sociologie, adică acea útiinĠă care studiază realitatea socială,
aúa cum celelalte útiinĠe studiază realitatea fizică, Comte concepe sociologia ca
o veritabilă disciplină útiinĠifică, adică obiectivă úi pozitivă, observînd faptele
sociale după metode úi tehnici útiinĠifice. Pe aceste baze, el revendică o politică
pozitivă, ca parte componentă úi finalitate a sociologiei. Chiar dacă n-a depăúit
stadiul unor deziderate abstracte úi în ciuda exceselor sale (susĠinînd
sociocratia, guvernarea sacerdotală a savanĠilor care deĠin cunoaúterea
sociologică, úi sociolatria, ca religie pozitivistă a umanităĠii)‚ în fundamentarea
sociologiei politice ca útiinĠă. Astfel, A. Comte are marele merit de a fi
exprimat cerinĠa ridicării studiului politicii la rangul unei útiinĠe de observaĠie,
1
Vezi: Rousseau J.-J. Discurs asupra inegalităĠii. Contractul social. [on-line]
http://www.euroinst.ro/titlu. php?id=755 (vizitat 16.07.2013).
2
Despre gîndirea social-politică a acestor trei doctrinari ai socialismului utopist critic din
prima jumătate a sec. XIX vezi: Varzari P. Istoria gîndirii politice…, p. 214-220.
60
capabilă să dezvăluie legile sociale. El a considerat că analiza fiecărui
fenomen, în general, úi a celui politic, în special, poate căpăta un caracter
útiinĠific numai dacă ea este făcută sub un dublu aspect: 1) al armoniei
fenomenului respectiv cu fenomenele coexistente úi 2) al înlănĠuirii acestuia cu
starea anterioară úi posterioară a dezvoltării sale. Comte a pus accentul pe
ordine úi solidaritate, considerînd că rolul politicii ar fi acela de factor al
consolidării ordinii, iar studiul politicii s-ar constitui intr-un fel de cod de
menĠinere a echilibrului úi unităĠii organismului social, de consolidare a
spiritului solidarităĠii sociale, fapt ce i-a determinat pe unii autori să-l considere
„corifeu al conservatorismului”.
Ideea lui A. Comte privind studiul politicii ca studiu sociologic útiinĠific,
analog celui al útiinĠelor naturale, dar mai ales cea referitoare la rolul acestui
studiu útiinĠific în viaĠa politică nemijlocită sunt preluate mai tîrziu de Herbert
Spencer (1820–1903), care a accentuat necesitatea unei mai strînse joncĠiuni
între útiinĠă úi activitatea de guvernămînt. El este considerat al doilea fondator
principal al sociologiei (primul este apreciat Auguste Comte), propunînd prin
teoria organicismului asupra societăĠii o abordare evoluĠionistă, definită din
această cauză úi prin sintagma darwinismului social1.
Temele esenĠiale ale operei lui Alexis de Tocqueville (1805–1859),
considerat de Marcel Prélot primul politolog modern, un „Montesquieu” al sec.
XIX, sunt societatea democratică úi regimul libertăĠii, ambele elemente fiind
puternic interconectate. În lucrările sale „Despre democraĠie în America”
(1835–1840, în 2 volume), „Despre sistemul penitenciar în Statele Unite úi
aplicarea sa în FranĠa” (1833) úi în „Vechiul regim úi revoluĠia” (1856) pune
problema centrală privind compatibilitatea dintre nobilime úi democraĠie,
evoluĠia umanităĠii spre era democraĠiei. Problema este cea a cauzelor egalităĠii
úi a consecinĠelor ei asupra civilizaĠiei.
Paradoxal, dar gînditorul francez nu consideră statul american un
exemplu pentru Ġările europene, ci le oferă doar material de gîndire despre
acest posibil viitor al lor, pentru a extrage maximum de avantaje úi minimum
de inconveniente ale acestui nou sistem de guvernare, precum este democraĠia.
Astfel, el este considerat unul dintre filosofii politici care au prevăzut cu o
1
Ibidem, p. 265-268.
61
uimitoare luciditate evoluĠia societăĠii democratice moderne1. El este convins
că în perspectivă sunt posibile două tipuri de guvernare – democratică úi
absolută, unde guvernarea democratică înlocuieúte gradual aristocraĠia, iar
progresul pe calea democraĠiei înseamnă úi o evoluĠie spre realizarea egalităĠii
între oameni. Pentru gînditor democraĠia în context politic constituie un sistem
reprezentativ, iar în plan social – o societate în care egalitatea este acceptată ca
prima valoare socială2.
CivilizaĠia anglo-americană este produsul a doi factori distincĠi: spiritul
religios úi spiritul de libertate. Încă din Introducerea operei sale de referinĠă úi
pentru actualitate3 Despre democraĠie în America, Tocqueville identifică faptul
esenĠial care explică toate manifestările particulare úi fac societatea americană
să fie unică. Acest fapt esenĠial este egalitatea de condiĠii. Această egalitate de
condiĠii determină ceea ce autorul numeúte o adevărată „revoluĠie
democratică”, care va cuprinde în curînd în totalitate nu numai America, unde
este cea mai vizibilă, dar úi Europa, chiar dacă în cazul acesteia din urmă
progresul ei este mai lent.
Principiul suveranităĠii poporului în America este principiul esenĠial al
democraĠiei americane. Însăúi baza administraĠiei americane este constituită pe
acest principiu. El se respectă aici mai mult decît în toate statele lumii úi, mai
cu seamă, mai mult decît în statele aristocratice ale Europei. Tocqueville
sesizează că la naĠiunile în care domină principiul suveranităĠii populare,
individul este propriul său stăpîn. Totuúi în ciuda acestui evident
individualism, el se supune voinĠei societăĠii. Prin urmare, în viziunea
gînditorului, forĠa politică a statului american constă în individualismul
indivizilor, al comunelor, care sunt un soi de indivizi pentru guvernul central,
acesta din urmă nu intervine abuziv în treburile comunelor; dimpotrivă,
comunele sunt cele care hotărăsc ce anume atribuĠii deleagă guvernului central.

1
Vezi: DicĠionar de scrieri politice fundamentale / Coord. L. ùtefan-Scalat. Bucureúti, 2000,
p. 393-400.
2
Alte detalii despre aceste úi alte subiecte dezbătute de gînditorul francez vezi: Varzari P.
Istoria gîndirii politice…, p. 208-211.
3
Spre exemplu, specialistul francez în Tocqueville, François Furet, consideră că „Tocqueville
este astăzi unul dintre autorii cei mai citiĠi, cei mai citaĠi, cei mai influenĠi”, ba chiar
„principalul interlocutor al celor care vor să înĠeleagă prezentul”. Citat după Pantelimon C.
Op. cit.
62
 Practica americană arată, spune Tocqueville, două tipuri de centralizări:
centralizarea guvernamentală (pe vremea lui Ludovic al XIV-lea, FranĠa
beneficia de o centralizare guvernamentală maximă – „Statul sunt eu”, spunea
celebrul suveran) úi centralizarea administrativă (centralizarea administrativă
este mai mare în sec. XIX, însă Germaniei i-a lipsit tocmai această centralizare,
spune autorul), amîndouă avînd efecte diferite. În timp ce prima este benefică,
cea de-a doua i se pare autorului nepotrivită, pentru că slăbeúte forĠa poporului
úi diminuează în el spiritul civic. Dimpotrivă, naĠiunile cele mai puternice úi
mai prospere nu se pot lipsi de o centralizate guvernamentală pe măsură.
Libertatea politică este caracteristică naĠiunilor mici, însă America nu
face parte din categoria naĠiunilor mici, ori, tocmai acestea sunt cele în care e
posibilă afirmarea libertăĠii. Un element care, la prima vedere, pare
surprinzător: este vorba despre diferenĠa marcată pe care o stabileúte
Tocqueville între democraĠie úi libertatea politică, care poate explica
deosebirile mari dintre societăĠile democratice, cum ar fi America úi FranĠa.
Însă la aceste două concepte, democraĠia úi libertatea politică, se mai adaugă úi
un al treilea, anume egalitatea. În lumina acestui triunghi de concepte, el face o
caracteristică a situaĠiei FranĠei la sfîrúitul Vechiului Regim úi, implicit, după
RevoluĠia Franceză din 1789.
Gînditorul, pe lîngă toate acestea, a sesizat úi alte lucruri importante în
legătură cu fenomenul democraĠiei în America, cum ar fi, spre exemplu, forĠa
brută devine astfel criteriul esenĠial în ceea ce astăzi numim relaĠii
internaĠionale; binele, ca rezultat neintenĠionat al acĠiunii democraĠiei; esenĠa
guvernărilor democratice e reprezentată de caracterul absolut al stăpînirii
majorităĠii, adică de la dominaĠia normală a majorităĠii se poate ajunge la o
adevărată tiranie a acesteia (presupoziĠia ce stă ca temei în cazul acesta este
ceea ce Tocqueville numeúte teoria egalităĠii aplicată inteligenĠei, adică „ideea
că mai mulĠi oameni la un loc sunt mai luminaĠi úi mai înĠelepĠi decît unul
singur, că numărul prevalează asupra calităĠii”); adevărata schimbare
fundamentală adusă de sistemul democratic american este egalitatea condiĠiilor
úi, deci, nu libertatea, ci egalitatea este semnul distinctiv al vremurilor noi.
Unii cercetători contemporani, care se ocupă cu istoria constituirii úi
dezvoltării sociologiei politice ca mod de abordare specific al politicului, îl

63
consideră pe Karl Marx (1818–1883) printre precursorii disciplinei, iar după
alĠi autori – fondatorul sociologiei politice. Ceea ce aduce el nou este, în
primul rînd, considerarea politicului în perspectiva sistemului social global úi,
în a1 doilea rînd, dezvăluirea în acest cadru a interacĠiunii complexe a
politicului cu structura social-economică úi de clasă a societăĠii. În acest spirit,
unii autori apreciază că marxismul a fost prima concepĠie care a pus ordinea
politică în raport cu relaĠiile de putere úi cu grupurile concurente existente în
societate, a încercat să rezolve o problemă cardinală: cum putem explica
anumite instituĠii majore ale societăĠii (forma sa de guvemămînt, tipurile sale
educaĠionale, cultura úi religia sa, liniile sale de clivaj) úi coraportul lor cu
suprastructura acesteia. Dacă degajăm elementele de analiză politică din
scrierile lui K. Marx úi Fr. Engels (esenĠa politicului este în raport de puteri,
dar nu de puteri politice, derivate, ci economice, originare; examinarea
interdependenĠei dintre două forme de putere – economică úi politică, dintre
dominaĠia politică úi dominaĠia economică; postularea caracterului antagonic al
„relaĠiilor de producĠie” úi relaĠiilor dintre burghezie úi proletariat, concept-
cheie în teoria marxistă, din cauza căruia ar urma inevitabil pieirea
capitalismului) de mesajul distorsionat cu privire la viitorul omenirii conĠinut
în ele (organizarea statală de tip comunist, adică proiectarea unei societăĠi
comuniste fără de clase sociale, proprietate privată úi contradicĠii sociale),
putem găsi destule argumente în sprijinul ideii larg răspîndite despre
contribuĠia lor la fundamentarea sociologiei politice în a doua jumătate a sec. al
XIX-lea1. Are dreptate cunoscutul sociolog politic român V. Măgureanu, care
afirmă că „dialogul” cu K. Marx úi cu marxismul se poartă astăzi în sociologia
politică de pe diferite poziĠii cu variate intenĠii. Este însă necesar a desprinde
abordarea teoretico-metodologică, propusă de el, de elementele ideologice care
au însoĠit-o sau care i s-au suprapus, pentru că înrîurirea sa asupra formării úi
dezvoltării disciplinei nu poate fi ignorată2.
În aceeaúi albie de idei, este de remarcat faptul că printre fondatorii
sociologiei politice pot fi consideraĠi Vilfredo Pareto, Gaetano Mosca, dar úi
Roberto Michels, vederile cărora au fost examinate de noi în alte lucrări, în

1
Despre doctrina politică marxistă vezi: Varzari P. Istoria gîndirii politice…, p. 230-237.
2
Vezi: Măgureanu V. Op. cit.
64
care au fost supuse unei analize mai profunde a problematicii puse în discuĠie
de către elitiútii clasici, de altfel, vederi totalmente opuse abordării marxiste1.
O figură proeminentă a epocii útiinĠifice a fost fondatorul sociologiei
politice a sec. XX Max Weber (1864–1920), care a fundamentat temeinic
sociologia politică prin contribuĠiile sale în caracterizarea politicului, definirea
statului úi rolului acestuia, interpretarea birocraĠiei úi constituirea unei tipologii
a fenomenelor de dominaĠie.
O idee centrală a sistemului teoretic weberian este că sociologia politică
poate úi trebuie să fie o disciplină útiinĠifică distinctă, avînd sarcini úi arii
problematice proprii. Sociologia politică îúi propune să înĠeleagă, dintr-o
perspectivă specific sociologică, în ce sens úi în ce grad politica exercită o
influenĠă semnificativă asupra oamenilor, în sînul unor grupuri determinate, úi
orientează comportamentul lor, generînd noi relaĠii sau transformîndu-le pe
cele vechi. Ca „sociologie a dominaĠiei”, sociologia politică trebuie să realizeze
o definire a tipurilor de acĠiune politică, nu după conĠinutul sau scopurile
urmărite, ci după mijloacele folosite, precum úi o tipologie a autorităĠii după
mecanismele socia1-psihologice ale motivaĠiei, care conferă acesteia
legitimitate. Altfel spus, el a îmbrăĠiúat o suită de probleme útiinĠifice, cum ar fi
subiecte legate úi de construcĠia concepĠiei „tipului ideal” în scopul analizei
fenomenelor social-politice úi economice, celui de putere politică, de locul úi
rolul birocraĠiei în societate, de formarea sistemului politic etc.2.
O concluzie cu caracter mai general care s-ar desprinde din elementele
relevate ar fi că, în prima jumătate a sec. a1 XIX-Iea, întemeietorii viitoarei
sociologii politice au pus fundamentele acestei útiinĠe, sesizînd cel puĠin
următoarele trei aspecte esenĠiale: 1) politicul úi socialul sunt două realităĠi
distincte, relativ autonome, aflate însă în strînse relaĠii de interdependenĠă úi
influenĠă reciprocă; 2) specificitatea instituĠiilor úi proceselor politice în raport
cu cele sociale úi 3) caracterul schimbător, dimensiunea temporală, istorică a
tipurilor de „ordine politică”. În a doua jumătate a sec. al XIX-Iea úi în primele
decenii ale sec. al XX-lea, abordarea sociologică a politicului a cunoscut o
1
Cf: Varzari P. Introducere în elitologie…, p. 49-59; Varzari P. Elita politică din Republica
Moldova: realităĠi úi perspective. Chiúinău, 2008, p. 12-20; Varzari P. Elita politică úi birocraĠia
în contextul realizării reformelor democratice…, p. 8-46, ú.a.
2
A se vedea: Varzari P. Istoria gîndirii politice…, p. 274-277.
65
dezvoltare deosebită, mai ales prin amploarea pe care au luat-o în cîteva Ġări
occidentale studiile úi cercetările de profil (în FranĠa, în Marea Britanie, în
Germania, în Italia), precum úi în Ġările Europei Centrale úi de Est.
În privinĠa spaĠiului românesc, vom specifica faptul că Neagoe Basarab
(cca 1459–1521), domnitor al ğării Româneúti între anii 1512–1521, este
autorul uneia dintre cele mai vechi capodopere ale literaturii vechi, ÎnvăĠăturile
lui Neagoe Basarab către fiul sau Teodosie, 1513–1521 (scrisă în slavonă, dar
există úi o copie atestată în limba română din 1654), tratat ce reprezintă un
manual de guvernare, foarte la modă atunci1. La rîndul său Dimitrie Cantemir
(1673–1723), domn al Moldovei (martie-aprilie 1693 úi 1710–1711),
enciclopedist, etnograf, geograf, filosof, istoric, om politic, care ne-a lăsat o
lucrare de referinĠă în domeniul sociologiei politice Descriptio Moldaviae
(Descrierea Moldovei), scrisă în limba latină (1714–1716), cînd trăia în Rusia,
la cererea Academiei din Berlin. Chiar în partea a doua a lucrării întitulată
„Partea politică. Despre orînduirea de stat” este înfăĠiúată organizarea politică
úi administrativă a Ġării. S-au făcut referiri detaliate la forma de stat, alegerea
sau îndepărtarea din scaun a domnilor, la obiceiurile prilejuite de înscăunarea
domnilor sau de mazilirea lor, de logodnă, nunĠi, înmormîntări etc.2. Nu este
mai puĠin important să menĠionăm, fără a detalia, unele scrieri social-politice
ale marelui Mihai Eminescu (1850–1859), publicistica eminesciană oferind o
radiografie a vieĠii politice, parlamentare úi guvernamentale din acea epocă, a
gîndirii politice (primatul naĠiunii, stat úi naĠiune, statul naĠional, statul
monarhic, legile progresului úi civilizaĠiei, legea muncii etc.)3.

1
Mai multe detalii asupra acestui tratat vezi: Pantelimon C. Op. cit.
2
Vezi: Cantemir D. Descrierea Moldovei. Chiúinău, 1998. [on-line]
http://www.scribd.com/doc/43707/Dimitrie-Cantemir-Descrierea-Moldovei (vizitat
15.07.2013); O ediĠie critică a Descriptio Moldaviae. [on-line]
http://www.asm.md/?go=noutati_detalii&n=374&new_language=1%20target=_blank (vizitat
13.01.2013); Dinastia cantemireútilor. Secolele XVII-XVIII / Coord. úi red. út. A. Eúanu.
Chiúinău, 2008; Juc V. Din istoria gîndirii politice româneúti (în Moldova). Chiúinău, 1997,
etc.
3
Vezi, spre exemplu: Eminescu M. Publicistică. Referiri istorice úi istoriografice. Chiúinău,
1990; Eminescu M. Scrieri politice. [on-line] http://www.vistieria.ro
/carti/istoria_romanilor/scrieri_politice.pdf (vizitat 13.02.2013); Criúan R.M. Eminescu interzis
– gîndirea politică. Bucureúti, 2008. [on-line] http://documente.bcucluj.
ro/web/bibdigit/resursegratuite/eminescu-interzis.pdf (vizitat 13.02.2013); Criúan R.M. Spre
Eminescu: răspuns românesc la ameninĠările prezentului úi la provocările viitorului / Ed. a 4-a.
66
 Preocupări manifeste întîlnim în literatura sociologică de la începutul
sec. al XX-lea, ca elemente în cadrul unor sisteme sociologice cu vocaĠie mai
generală (Alexandru D. Xenopol, Spiru C. Haret) sau în cadrul lucrărilor unor
prestigioúi sociologi, consacrate unor teme speciale: Virgil Bărbat —
Imperialismul american (1920), Dumitru Drăghicescu – Partide politice úi
clase sociale (1922), Petre P. Negulescu – Partide politice (1926), ùtefan
Zeletin – Neoliberalismul (1927) s.a. O atenĠie deosebită acordată nu numai
unor probleme de sociologie politică, ci úi statutului acesteia ca disciplină
caracterizează opera lui: P.P. Negulescu, care, în monumentala sa lucrare
Destinul omenirii, realizează (în primele două volume) o analiză erudită a
regimurilor politice totalitare; Dimitrie Gusti, în concepĠia căruia útiinĠa
politică apare ca o disciplină exclusiv normativă úi practică, sarcina explicării
fenomenului politic revenind sociologiei úi, în particular, unei viitoare
sociologii politice, probînd aceasta prin secĠiunea a doua a lucrării Sociologia
militans, secĠiune întitulată Elementele sociologiei politice úi consacrată
partidului politic úi sociologiei războiului; Petre Andrei, în lucrarea Sociologia
generală (1936), dar úi în cîteva studii semnificative anterioare – Sociologia
revoluĠiei (1921), Politica socială‚ argumentează că politica „este o parte a
sociologiei”, al cărei obiect îl constituie „statul, adică forma de organizare a
autorităĠii constrîngătoare”, sociologia politică fiind, în concepĠia sa, o útiinĠă
explicativă úi normativă; Mircea Djuvara, în Introducere la politica generală
(1932), pe urmele tradiĠiei germane, consideră că unul úi acelaúi obiect –
acĠiunea politică úi statul – poate fi studiat din trei puncte de vedere distincte –
sociologic, juridic úi politic –‚ însă cel sociologic, spre deosebire de útiinĠa
politică, prin excelenĠă normativă úi practică, interzice orice fel de apreciere,
mărginindu-se doar la a constata realităĠile sociale úi fenomenele politice, fără a
permite să judece ce este just, moral sau eficace1.

Bucureúti, 2008. [on-line] http://www. youblisher.com/p/173974-spre-eminescu-raspuns-

romanesc-la-amenintarile-prezentului-si-la-provocarile-viitorului/ (vizitat 13.02.2014); Ene G.
Elemente doctrinare la Eminescu în contextul tranziĠiei. [on-line] http://www.centrul-cultural-
pitesti.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=190&Itemid=112 (vizitat
13.02.2014).
1
Vezi: Măgureanu V. Op. cit.; Morozan A. Istoria gîndirii politice în Moldova. În: Politologie.
Manual..., p. 33-43.
67
 La fel, fără a detalia, vom arăta că sociologia politică în Rusia sec. XIX
– începutul sec. XX este prezentă în scrierile unor gînditori cunoscuĠi, ca
Mihail M. Speranski (1772–1839), Nicolai I. Danilevski (1822–1885),
reprezentanĠi ai diferitelor curente social-politice (decembriútii, slavofilii,
occidentaliútii, narodniciútii, democraĠii revoluĠionari ú.a.)1, Moisei Ia.
Ostrogorski (1854–1919), Pitirim A. Sorokin (1889–1968) etc.
Concluzia mai generală care se poate desprinde din analiza făcută mai
sus asupra gîndirii social-politice úi, îndeosebi, în perioada celei de-a doua
jumătăĠi a sec. al XIX-lea úi primele două-trei decenii ale sec. XX, este că s-a
reuúit: să fie lichidată viziunea eronată a gîndirii sociale a trecutului ce opunea
statul úi societatea ca două organisme independente úi să se demonstreze că
statul este doar unul dintre multiplele grupuri de instituĠii politice, iar
instituĠiile politice sunt doar unul dintre multiplele grupuri de instituĠii sociale;
să se stabilească, în consecinĠă, că raportul dintre instituĠiile úi grupurile de
instituĠii sociale constituie obiectul sociologiei generale, iar raportul dintre
instituĠiile politice úi celelalte instituĠii, domeniul special al sociologiei politice;
să se analizeze forĠele evidente ale dezagregării, cauzele úi manifestările
conflictului politic, ca expresie a tensiunilor úi conflictelor sociale, aspectele
disfuncĠionale ale politicii úi modului de guvernare într-un moment sau altul
sau ale mecanismelor de luare a deciziilor politice, prin diverse abordări ale
politicului úi socialului, astfel încît sociologia politică în deceniile trei-patru ale
sec. XX devine útiinĠă constituită úi „oficială”.

3. Unele orientări în dezvoltarea sociologiei politice în sec. XX

Începînd de prin anii ’30-’40 ai sec. XX, sociologia politică se afirmă ca
o útiinĠă constituită cu obiectul úi metodele sale de cercetare / abordare,
dobîndeúte conútiinĠa specificităĠii sale úi úi-o revendică, trece printr-un proces
viguros de specializare úi profesionalizare úi îúi circumscrie valenĠele

1
Pentru cei interesaĠi la acest subiect vezi: Varzari P. Istoria gîndirii politice…, p. 238-260;
ɂɫɬɨɪɢɹ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ ɢ ɩɪɚɜɨɜɵɯ ɭɱɟɧɢɣ. ɍɱɟɛɧɢɤ ɞɥɹ ɜɭɡɨɜ / ɉɨɞ ɨɛɳɟɣ ɪɟɞ.
ȼ.ɋ. ɇɟɪɫɟɫɹɧɰɚ. Ɇɨɫɤɜɚ, 2004. [on-line] http://www.alleng.ru/d/jur/jur166.htm (vizitat
13.07.2013); ɂɫɬɨɪɢɹ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ ɢ ɩɪɚɜɨɜɵɯ ɭɱɟɧɢɣ. ɍɱɟɛɧɢɤ ɞɥɹ ɜɭɡɨɜ / ɉɨɞ ɨɛɳɟɣ
ɪɟɞ. Ʌɟɣɫɬ Ɉ.ɗ. Ɇɨɫɤɜɚ, 1998. [on-line] http://www.gumer.info/bibliotek_
Buks/Pravo/Leist/_Index.php (vizitat 13.07.2013) etc.
68
pragmatice ca răspuns la nevoia acut resimĠită de ameliorare a instituĠiilor,
aspirînd să aibă utilitate directă pentru acĠiunea politică úi să-úi afirme vocaĠia
reformatoare. Dar, pentru a reforma, este necesar, mai întîi, a observa, a
cunoaúte, a analiza faptele, datele, realităĠile sociale úi politice aúa cum sunt
ele. Răspunzînd unui asemenea imperativ, sociologia politică trece prin trei
etape mai importante de dezvoltare1:
1. Etapa empirică, marcată de două curente principale: empirismul úi
behaviorismul. 1) Empirismul este orientarea care operează ruptura cu epoca
anterioară a speculaĠiilor teoretice úi a „făcătorilor de utopii” úi care întemeiază
sociologia politică pe afirmarea cercetării empirice, a investigaĠiei concrete, a
examinării datelor úi evenimentelor, a formulării constatărilor factuale. Această
orientare fundamentează cîteva concepte de bază ale sociologiei politice, cum
este cel de proces politic, înĠeles ca interacĠiune a instituĠiilor politice cu
grupurile sociale, úi cel de viaĠă politică, definită ca rezultantă a interacĠiunii
grupurilor de interese / de presiune. Cu toate aceste contribuĠii, empirismul a
fost depăúit pentru că prezenta, cel puĠin, următoarele neajunsuri: concentrarea
atenĠiei numai asupra a ceea ce se poate măsura, fapt care nu a permis decît
abordarea doar a unei părĠi a realităĠii politice – cea cuantificabilă, exacerbînd-
o, aúa cum s-a întîmplat cu fenomenul alegerilor, sociologia politică suferind
astfel „o malformaĠie” constînd în reducerea sa la un singur capitol, cel al
sociologiei electorale; „obsesia” metodelor, a tehnicilor de investigare
empirică, ceea ce i-a atras calificativul de „imperialism metodologic”, adică
instalarea situaĠiei inacceptabile în care „metodele dictează obiectul cercetării”;
pierderea din vedere a ansamblului vieĠii sociale, neglijarea bogăĠiei realităĠii
concrete a vieĠii politice.
2) Behaviorismul s-a centrat pe conceptul de comportament politic,
definit ca ansamblu al motivaĠiilor, reacĠiilor úi acĠiunilor oamenilor, ale
grupurilor úi ale personalităĠilor faĠă de datele, faptele, procesele, evenimentele,
structurile úi instituĠiile politice. Propunîndu-úi ca scop modelarea
comportamentului politic, iar pe plan metodologic rafinarea tehnicilor de
cuantificare úi măsurare, behaviorismul úi-a revendicat „patentul” de a fi oferit
„modelele posibile úi dezirabile de comportament politic”, iar în ceea ce
1
A se vedea: Măgureanu V. Op. cit.
69
priveúte tehnicile, de a fi reuúit să aplice cu succes metodele statistice úi
matematice în studierea comportamentului politic. Dar behaviorismul, ca úi
empirismul, a avut serioase lacune care i-au atras critici necruĠătoare din partea
unor reprezentanĠi prestigioúi ai sociologiei politice, precum C. Wright Mills,
Paul Lazarsfeld, George Lindberg s.a. Aceútia, conútientizînd că cercetarea
sociologică a politicului nu poate fi redusă numai la comportamentul politic úi
redusă doar la o colecĠie de date, de detalii, fără circumscrierea într-o grilă
teoretică, fără a trece la o fază superioară, la cea a interpretării úi teoretizării
rezultatelor, a predicĠiei‚ au acuzat behaviorismul de „cuantofrenie”, de
hiperfactualisin, de pretenĠia absurdă de a face din sociologia politică o útiinĠă
neutră, ruptă de sistemul de valori. Prin urmare, ambele curente relevă că în
această etapă interesul major al sociologiei politice s-a concentrat, în special,
asupra alegerilor, partidelor politice úi grupurilor de interese / de presiune.
2. Etapa formalizării se întinde, cu aproximaĠie, între anii ’50–’60 ai
sec. XX, cînd s-a dezvoltat un alt curent – cel al perspectivei teoretice. Acesta
a abordat, cu predilecĠie, domenii ale vieĠii politice ignorate pînă atunci, cum
este cel al valorilor, istoria ideilor politice, sistemul politic, puterea politică,
birocraĠia, partidele politice, elitele politice etc., iar sub aspect metodologic a
forjat metode rafinate úi modeme de analiză, cum este metoda sistemică,
analiza funcĠională, abordarea organizaĠională sau analiza structuralistă,
teoria jocurilor s.a. David Easton este unul dintre reprezentanĠii de marcă ai
acestui curent, care în anii ’60 a dezvoltat o critică incisivă a
hiperfactualismului, a fundamentat conceptul de sistem politic úi a implementat
în sociologia politică analiza sistemică. AlĠi reprezentanĠi de marcă sunt
Talcott Parsons, Robert King Merton úi, mai ales, Gabriel Almond, care au
promovat abordarea funcĠională, centrată pe conceptele-cheie de funcĠie,
status úi rol. Din această perspectivă, G. Almond analizează funcĠionarea
sistemului politic la trei nivele: 1) interacĠiunea sistemului politic cu mediul
său; 2) funcĠionarea sa internă úi 3) menĠinerea úi adaptarea sa. El decelează,
astfel, un întreg complex de funcĠii ale sistemului politic, funcĠii care, dacă nu
sunt îndeplinite sau sunt imperfecte, imprimă sistemului politic o funcĠionare
proastă, supravieĠuirea sa nefiind asigurată. Un al treilea curent, în afară de cel
sistemist úi funcĠionalist, a fost cel care a promovat abordarea organizaĠională,

70
ce plasează funcĠionarea sistemului politic în cadrul general al organizaĠiilor
sociale úi al instituĠiilor politice, locul central ocupîndu-l statul.
3. Etapa experimentării, a operaĠionalizării instrumentelor, conceptelor
úi modelelor de analiză a complexităĠii úi vastităĠii realităĠii politice, este etapa
actuală, ce se întinde de prin anii ’70 ai sec. XX pînă în prezent. Se impun ca
importante două aspecte fundamentale ale acestei etape: 1) critica severă, dar
justificată, a etapei anterioare – cea a formalizării úi 2) reconstituirea cîmpului
sociologiei politice úi întocmirea nomenclatoarelor de probleme care ar da
relief acestui cîmp.
Sub primul aspect, sunt demne de menĠionat cele mai pertinente, mai
justificate úi îndreptăĠite critici referitoare la neajunsurile, limitele úi lacunele
etapei formalizării: excesiva abstractizare úi formalizare teoretică, caracterul
operaĠional scăzut al unor modele prea generale, insuficient de adaptate la
realitate, ce ascund conflicte de interese úi pasiuni politice, ce pun între
paranteze realitatea politică aúa cum este ori ar putea să fie; mistifică realitatea
politică, pentru că o prezintă ca un sistem aflat în echilibru, exagerînd rolul
integrator al politicii, punîndu-se accent pe stabilitatea sistemelor politice, pe
capacitatea lor de a supravieĠui, de a persista în timp; a fost exagerat echilibrul
úi subestimate dezechilibrele, tensiunile, antagonismele, ceea ce-i conferă un iz
de apologie a statu-quo-ului úi prin aceasta, o dimensiune conservatoare, de
apărare a ordinii politice úi sociale existente, fără a pune în cauză această
ordine în trăsăturile ei fundamentale; pornind de la un singur tip de realitate
politică, cea occidentală‚ analizele respective se dovedesc a fi „occidentalo-
centriste”, întorcînd spatele unor trăsături úi particularităĠi ale realităĠilor
politice extraoccidentale, deosebit de complexe úi controversate; pedalînd pe
ideea de persistenĠă úi stabilitate a sistemului politic, respectivele analize au
denaturat factorii de miúcare úi schimbare, trădînd un mod anistoric de
înĠelegere a realităĠilor politice concrete existente într-o lume ca cea
contemporană – aflată în schimbare úi cu un profund caracter conflictual.
Sub cel de-al doilea aspect, sociologia politică este centrată pe acĠiunea
politică, avînd rolul de disciplină capabilă să servească „terapeutica” socială, să
prevadă úi să estimeze, jucînd un rol prospectiv, să ghideze úi să orienteze
evoluĠia vieĠii politice, să se implice în modelarea realităĠilor politice,

71
transformîndu-se într-o sociologie a acĠiunii, într-o útiinĠă politică aplicată.
Pentru a i se asigura o astfel de orientare, s-au accentuat preocupările de a se
stabili, cît mai sistematizat, tabloul sau nomenclatorul problemelor de care
sociologia politică, ca sociologie a acĠiunii, ar urma să se ocupe. Dar fiecare
dintre cei care au întreprins un asemenea demers a văzut úi a construit în felul
său propriu respectivul „tablou”, astfel încît pot fi identificate numeroase
asemenea nomenclatoare de probleme, lipsite adesea de organicitate úi de
coerenĠă.
Astfel, Seymour M. Lipset revendică, de pildă, pentru sociologia
politică contemporană, următoarele domenii: votul, miúcările politice, politica
administraĠiilor, conducerea organizaĠiilor libere. Maurice Duverger, la rîndul
său, se referă la trei mari capitole: sociologia partidelor politice, sociologia
alegerilor úi sociologia regimurilor politice. Raymond Aron reia dintre acestea
sociologia partidelor politice úi sociologia electorală, adăugînd sociologia
grupurilor de interese / de presiune úi cea a organelor puterii, sociologia
relaĠiilor internaĠionale, sociologia Ġărilor subdezvoltate (pe care alĠii o numesc
a „construcĠiei naĠionale”) úi sociologia istorică a politicii. AlĠi autori preferă
alte capitole, putînd astfel menĠiona un mozaic de probleme surpinzătoare
pentru sociologia politică. Astfel, Friedrich Hayek, Karl Popper, Robert Dahl,
Alvin Toffler, Ralf Dahrendorf úi mulĠi alĠi savanĠi de valoare au pus în vileag o
gamă întreagă de probleme cu care s-a confruntat úi se mai confruntă societatea
contemporană în evoluĠia sa: cu anumite paradoxuri ale democraĠiei úi
vulnerabilităĠi ale vieĠii social-politice actuale, cu unele fenomene (terorismul,
informatizarea, globalizarea, criza economico-financiară etc.) ale celei de-a
doua jumătăĠi a sec. XX1.
Aceste úi alte momente au fost depăúit, astfel că, în prezent, există o
oarecare unanimitate în a considera că nomenclatorul problemelor care
configurează perimetrul sociologiei politice, ca útiinĠă cu caracter aplicativ,

1
Mai multe detalii la acest subiect vezi: DicĠionar de scrieri politice fundamentale…; DicĠionar
de sociologie / Coord. C. Zamfir úi L. Vlăsceanu. Bucureúti, 1998; DicĠionar de politică /
Coord. de L. McLean. Bucureúti, 2001; DicĠionarul marilor gînditori politici / Coord. R.
Behewwick úi Ph. Green. Bucureúti, 2002; Enciclopedia Blackwell a gîndirii politice / Coord.
D. Miller. Bucureúti, 2000; Tămaú S. Op. cit.; Ⱥɧɬɨɥɨɝɢɹ ɦɢɪɨɜɨɣ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɣ ɦɵɫɥɢ. ȼ
5-ɬɢ ɬ. Ɇɨɫɤɜɚ, 1997; ɉɨɥɢɬɨɥɨɝɢɹ. ɗɧɰɢɤɥɨɩɟɞɢɱɟɫɤɢɣ ɫɥɨɜɚɪɶ / Ɉɛɳɚɹ ɪɟɞ. ɢ
ɫɨɫɬɚɜɢɬɟɥɶ ɘ.ɂ. Ⱥɜɟɪɶɹɧɨɜ. Ɇɨɫɤɜɚ, 1993, etc.
72
cuprinde următoarele probleme fundamentale: sistemul politic, structura,
funcĠiile úi evoluĠia lui; puterea politică, raporturile de putere, guvernarea,
problemele administraĠiei; ansamblul proceselor prin care o societate realizează
sau nu realizează consensul; procesul luării deciziilor politice; partidele
politice, organizaĠiile úi miúcările politice, grupurile de interese / de presiune;
ideologiile politice; comportamentul politic (comportamentul electoral,
atitudini úi opinii politice, cultură politică, socializare politică etc.)1; elitele
politice, oligarhia politică; politica comparată; regimuri politice, tipuri de
regimuri politice; procese de modernizare politică, de dezvoltare politică,
procese úi factori ai schimbării politice etc. Iată de ce apare cît se poate de
îndreptăĠită întrebarea: „Ce este sociologia politică?” úi de ce se impune cu o
anumită acuitate preocuparea de a-i da un răspuns cît mai clar úi de a-i
configura cît mai sistematic obiectul úi metodele ei de cercetare.

TEMA IV. PRONOSTICAREA SOCIALĂ ùI METODELE

DE CERCETARE ÎN SOCIOLOGIA POLITICĂ
1. EsenĠa, metodele úi cerinĠele previziunii útiinĠifice úi pronosticării
sociale
Sociologia politică are caracter teoretic, explicativ, aplicativ úi
previzional, cu dublu statut: útiinĠific úi social. Caracterul său social este
conferit nu numai de natura studiilor pe care le efectuează, ci úi de implicarea
ei în acĠiunea socială, aportul său putînd influenĠa benefic actul decizional (în
baza analizei opiniei publice). Specificul unei útiinĠe, în general, este dat de
următoarele elemente: obiectul de cercetare, aria tematică úi aparatul conceptual,
perspectiva de abordare a obiectului de studiu, metodele de investigaĠie, finalitatea
cercetării útiinĠifice2.
ApariĠia útiinĠei previziunii (futurologia sau viitorologia) a fost
condiĠionată de două categorii de factori: este vorba, pe de o parte, de cerinĠele
practicii sociale, útiinĠa previziunii fiind reflectarea acesteia pe plan teoretic, un

1
Vezi partea a III-a „Comportamentul politic” din lucrarea: Manual de útiinĠă politică / Coord.
R.E. Goodin, H.-D. Klingemann. Iaúi, 2005, p. 205-278.
2
Vezi: Simion Gh., Amzăr L. ùtiinĠa cercetării miúcării umane. Piteúti, 2008. [on-line]
http://www.scribd.com/doc/78249986/6/metodele-generale-de-cunoa%c5%9etere-
fundamentare-%c5%9ei-creativitate-in-cercetare (vizitat 13.06.2013).
73
act de cunoaútere a realităĠii sociale úi de influenĠare a acesteia în sensul dorit,
iar pe de alta parte, de miúcarea interioară, proprie útiinĠei, care împinge
gîndirea úi cunoaúterea umană spre domenii noi de investigare, acumulîndu-se
treptat o serie de observaĠii úi concluzii pertinente, legitimate ca autonome,
constituindu-se ca un sistem de cunoútinĠe cu obiect de cercetare de sine
stătător. Prin urmare, previziunea, sub diversele sale forme úi modalităĠi de
realizare, este un produs al gîndirii úi experienĠei umane. Ea reprezintă o
expresie a raĠionalităĠii, o formă de manifestare a capacităĠii societăĠii de a
preîntîmpina cu metode útiinĠifice problemele social-politice úi economico-
sociale cu care se confruntă.
DicĠionarul explicativ al limbii române (DEX) oferă cîteva lămuriri
asupra termenului de previziune: facultatea, posibilitatea de a prevedea apariĠia
sau evoluĠia evenimentelor viitoare din analiza anumitor date cunoscute în
prezent; prevedere, anticipare asupra desfăúurării evenimentelor viitoare,
folosind analiza útiinĠifică sau judecînd în baza unei experienĠe de viaĠă1. În
sens general, previziunea înseamnă a anticipa apariĠia úi evoluĠia unor
evenimente úi procese pe baza datelor din trecut úi prezent, precum úi a
studierii legilor obiective într-un context temporal úi spaĠial dat. Ca orice
útiinĠă, previziunea este un ansamblu sistematic de cunoútinĠe úi noĠiuni, care
are ca obiect de studiu legităĠile ce determină necesitatea lucrărilor
previzionale, principiile de realizare a acestora potrivit condiĠiilor generale úi
particulare în care se înfăptuiesc, metodele de previziune care pot fi folosite.
Pentru previzionarea fenomenelor úi proceselor sociale úi politice se poate
vorbi de o útiinĠă a previziunii numai în măsura în care se întemeiază pe
realităĠile obiective, pe cunoaúterea úi luarea în considerare a legităĠilor
generale ale progresului social, adică în măsura în care se obiectivizează.
Unii cercetători consideră că forma de anticipare a judecăĠii omului,
diferită însă de ipoteză, prin caracteristica de certitudine, se bazează pe un
proces logic de anticipare în gîndire úi care poartă denumirea de previziune
útiinĠifică. Previziunea útiinĠifică, anticipează úi formulează o judecată, care
descrie modul în care se produce un fenomen sau altul, înaintea de apariĠia

1
Vezi: DicĠionarul explicativ al limbii române (DEX) / Ed. a 3-a revăzută úi adăugită.
Bucureúti, 2009. [on-line] http://www.dex-online.ro/ (vizitat 13.09.2014).
74
acestuia. Dacă ipoteza este o anticipare a unui fenomen probabil, previziunea
útiinĠifică este o anticipare certă asupra ceea ce dorim să descoperim sau să
creăm. Sub aspect general, previziunea poate fi probabilist-statistică, de
prelungire inductivă úi deductivă, a unor construcĠii teoretice úi de exprimare a
consecinĠelor logico-deductive úi teoretice certe, utilizînd în acest scop diverse
moduri de abordare, metode úi procedee de analiză.
În útiinĠele socioumane cercetătorii utilizează diverse abordări teoretice
pentru analiza subiecĠilor sociali: paradigma idealistă în interpretarea
dezvoltării sociale, paradigma materialistă în tratarea evoluĠiei societăĠii,
paradigma determinismului geografic, paradigma determinismului biologic,
paradigma determinismului psihologic, precum úi alte paradigme, cum ar fi cea
formaĠională, civilizaĠional-informaĠională, culturologică etc., care se pot
explica prin intermediul determinismului socioeconomic úi tehnologic.
Pe parcursul istoriei la baza dezvoltării cunoútinĠelor útiinĠelor
socioumane au stat diferite abordări teoretice, pe care savantul american,
istoricul útiinĠei úi filosofiei, Thomas Kuhn, în lucrarea sa Structura revoluĠiilor
útiinĠifice (1962), le defineúte „paradigmă” (gr. paradeigma – exemplu,
model) – o totalitate de rezultate, exprimate printr-un sistem teoretic, care este
acceptată ca una constantă (cel puĠin pentru un anumit stadiu de cercetare) de o
comunitate útiinĠifică1. Schimbarea paradigmei, după Th. Kuhn, are loc în urma
revoluĠiilor útiinĠifice, care este un sui generis gestalt (germ. – formă stabilă
integră sau structură, în cazul dat, a psihicii sau a conútiinĠei), adică adoptarea
de către comunitatea útiinĠifică a unui nou tablou al lumii úi al unui nou sistem
de valori. Astfel, în opinia lui V. Efremov, paradigma poate fi definită drept un
model (orientare) colectiv logic specific al cunoaúterii, un model mintal care
determină pentru generaĠia dată a savanĠilor mijloacele de percepere úi
interpretare a realităĠii, care nu se mai înscriu în modelul precedent. Paradigma
determină vectorul cercetării, procesul de cunoaútere a realităĠii, previziunea
útiinĠifică úi pronosticarea socială2.

1
Despre numeroasele explicaĠii propuse de Th. Kuhn conceptului de paradigmă vezi: ğapoc
V., Capcelea V. Op. cit., p. 9-10.
2
Despre semnificaĠia celor patru paradigme (teologică, naturalistă, socială úi raĠional-critică)
ca cele mai principale în útiinĠele politice vezi: Efremov V. Politologie. ùtiinĠă úi disciplină de
studiu. Materiale metodologice instructiv-educative. Chiúinău, 2010, p. 60-77.
75
 În sociologia politică, ca úi în alte útiinĠe sociale, se folosesc diverse
moduri de abordare, metode úi procedee de analiză care dau posibilitatea
cunoaúterii obiectului ei profund úi multilateral. Orice investigaĠie în domeniul
útiinĠelor socioumane presupune un anumit scop úi cercetătorul (în cazul
nostru, sociologul, politologul) selectează calea (metoda, modul) cea mai
eficientă de atingere a obiectivului úi sarcinilor trasate. Modurile de abordare
(teoretică) utilizate de cercetător în útiinĠele socioumane, inclusiv în sociologie
politică sunt următoarele: metoda sociologică, antropologică, istorică,
psihologică, ontologică, sistemică, instituĠională, funcĠională, structural-
funcĠională, comparativă, behavioristă, sinergetică, normativ-valorică,
dialectico-critică, din perspectiva activităĠii, precum úi metoda axiomatică,
matematică, statistică, hermeneutică (útiinĠa interpretării), analogiei úi
modelării, cibernetică, cutiei negre, operaĠională, euristică (creativă),
brainstorming (asaltul de idei), cazului (cercetare descriptivă) etc., metode care
nu ai nimic cu comerĠul cu iluzii, foarte prosper în ultima vreme1. Oamenii de
útiinĠă se feresc adesea să facă previziuni datorită incertitudinii ce planează
asupra omenirii, însă uneori chiar úi ei se mai abat de la deontologie, aceútia
făcînd chiar úi cele mai bizare previziunii pentru viitorul apropiat2.
În pofida faptului că previziunea (una din formele principale ale
reflectării anticipate a realităĠii, a viitorului) era proprie omenirii în toate
perioadele existenĠei sale (spre exemplu, prezicerea eclipsei de soare din 585
î.Hr. de către Thales din Milet, primul filosof al grecilor, sau de către cel mai
mare prezicător al mileniului II Michel Nostradamus, 1503–1566), bazele
útiinĠifice ale previziunii s-au statornicit tocmai în sec. XX, adică în secolul
cînd futurologii / viitorologii úi-au făcut apariĠia prin diverse concepĠii úi
doctrine privind destinul omenirii.
Futurologie (lat. futurum – viitor úi gr. logos – cuvînt, útiinĠă,
învăĠătură) – în sens larg – ansamblu de reprezentări despre viitorul omenirii;
în sens îngust – domeniu al cunoútinĠelor útiinĠifice, care include perspectivele
1
Vezi: Nemeú C. PremoniĠie, clarviziune, intuiĠie, anticipaĠie, previziune. [on-line]
http://www.rauflorin.ro/premonitie-clarviziune-intuitie-anticipatie-previziune/ (vizitat
13.05.2013).
2
A se vedea, spre exemplu: Previziunile oamenilor de útiinĠă pentru viitor. [on-line]
http://www.efemeride.ro/profetii/previziunile-oamenilor-de-stiinta-pentru-viitor/ (vizitat
13.02.2013).
76
proceselor sociale. Frecvent noĠiunea de futurologie se foloseúte ca sinonim al
pronosticării úi prognozării. Termenul de futurologie a fost introdus de
sociologul german O. Flehtcheim în anul 1943 pentru a denumi „filosofia
viitorului”. La începutul anilor ’60 acest termen a obĠinut răspîndire în sensul
„istoriei viitorului”, „útiinĠei despre viitor”, chemată să monopolizeze funcĠiile
de prezicere ale disciplinelor útiinĠifice existente. Însă la sfîrúitul anilor ’60
termenul de futurologie, din cauza polisemiei úi nedeterminării locului lui în
sistemul útiinĠelor fundamentale, a fost înlocuit cu termenul de „cercetare a
viitorului” / viitorologie.
De la începutul anilor ’70 ai sec. XX, odată cu conútientizarea
caracterului global al problemelor ecologice, demografice etc., dominantă
devine concepĠia inevitabilităĠii „catastrofei globale”, purtătorul principal al
căreia este Clubul de la Roma, organizaĠie nonguvernamentală internaĠională a
savanĠilor úi oamenilor politici din mai multe Ġări ale lumii. Fiind fondată în
1968 de către economistul úi businessmanul italian Aurelio Peccei, astăzi
această organizaĠie include reprezentanĠi ai 52 de Ġări. ReprezentanĠii acestui
Club au iniĠiat un úir de cercetări serioase cu ajutorul „modelării globale” a
perspectivelor de dezvoltare a omenirii, cercetări orientate spre examinarea
problemelor globale ale contemporaneităĠii úi formarea opiniei publice în
favoarea rezolvării lor. Din iniĠiativa lui au fost realizate un úir de proiecte
útiinĠifice cu genericul „Limitele creúterii”, „Omenirea la punctul crucial”,
„Scopurile omenirii”, „Microelectronica úi societatea” ú.a. Activitatea riguroasă
a Clubului a generat noi orientări în cercetarea útiinĠifică, spre exemplu,
modelarea globală, existenĠa omului în lumea contemporană, valorile vieĠii úi
perspectivele omenirii etc.
În această privinĠă, părerile futurologilor s-au împărĠit: unii susĠin idei
pesimiste, apocaliptice, legate de o catastrofă mondială (D. Forrester,
D. Meadows ú.a.), iar ceilalĠi (A. Toffler, E. Laslo ú.a.) argumentează
posibilitatea de a evita catastrofa. De exemplu, Alvin Toffler vede ieúirea din
criză prin intermediul revoluĠiei informaĠionale, care va instaura o nouă
civilizaĠie, ce va depăúi problemele stringente, existente astăzi.
Capacitatea de a prevedea, de a anticipa cursul evenimentelor úi al
proceselor sociale, adică predicĠia, reprezintă o cerinĠă esenĠială, o condiĠie

77
primordială a activităĠii politice úi a cercetării útiinĠifice în acest domeniu. Dar
analistul politic úi omul politic au motivaĠii diferite úi acĠionează în moduri
specifice în această privinĠă, scopurile lor fiind, în principiu, deosebite1. În ultimii
ani în útiinĠele sociale sporeúte tot mai mult influenĠa metodelor modelării úi
prognozării proceselor sociopolitice, utilizarea cărora este dictată de
interdependenĠa proceselor sociale úi necesitatea modelării unor situaĠii sociale,
politice úi economice posibile, de complexitatea fenomenelor sociopolitice úi
evitarea consecinĠelor negative a deciziilor luate. În acest sens, previziunea
útiinĠifică úi pronosticarea socială se deosebeúte de cea astrologică (astrologia –
útiinĠă care pretinde că poate prezice destinul úi caracterul omului după poziĠia
úi miúcarea aútrilor) sau de cea chiromantică (chiromanĠie – practică
superstiĠioasă care pretinde că poate determina caracterul úi prezice viitorul
unei persoane prin interpretarea liniilor din palmă).
Pronosticul social poate fi definit drept o posibilitate de a prezice
(prevedea) consecinĠele ulterioare ale unor evenimente, procese úi fenomene
sociale. Orice pronostic (prevedere, previziune) este legat de relaĠia cauză-
efect, în baza căreia se poate prezice (presupune) aproximativ faptul
(rezultatul) care poate avea loc după adoptarea unor decizii. De obicei,
previziunea se bazează pe credinĠa religioasă, pe cunoútinĠele astrologice, pe
experienĠa de viaĠă sau pe date útiinĠifice. Previziunea útiinĠifică nu pretinde la
cunoútinĠele viitorului în mod absolut exacte, precise úi totale, la veridicitatea
obligatorie, fiindcă ele, cunoútinĠele, permanent se completează, se precizează,
purtînd un caracter ipotetic, de probabilitate. Pentru a diminua caracterul
probabilităĠii unei pronosticări cercetătorul trebuie să îndeplinească mai multe
condiĠii / cerinĠe: delimitarea principalului de secundar, îmbinarea optimală a
raĠiunii úi intuiĠiei2, posedarea unui volum anumit de cunoútinĠe despre
fenomenul sau evenimentul pronosticat, debarasarea de dogmele ideologice,
concluziile obĠinute nu trebuie absolutizate etc.
Unii autori consideră că pronosticarea socială este o formă sau un nivel
al previziunii útiinĠifice cu un grad sporit al veridicităĠii sau, dimpotrivă, scăzut.
1
Mitran I. Politologia în faĠa secolului XXI. Bucureúti, 1997, p. 93-94.
2
Vezi: ùtii ce este intuiĠia? Cum sună? Sau cum se simte? [on-line]
http://www.eurotv.md/stire-tii-ce-este-intuitia-cum-suna-sau-cum-se-simte (vizitat
21.12.2014).
78
AlĠi autori susĠin că dacă previziunea se limitează la afirmaĠia precum
evenimentul va avea loc numaidecît fără a determina timpul úi formele
realizării acestuia, apoi pronosticarea prezintă viitorul în diverse variante de
dezvoltare1. Putem afirma, deci, că pronosticarea socială bazată pe o
argumentare útiinĠifică denotă prevederea miúcării (succesiunii) evenimentelor
sociale úi politice úi, respectiv, adoptarea unor decizii adecvate situaĠiei
posibile2.
De prognozarea útiinĠifică sunt preocupate diferite instituĠii úi
organizaĠii útiinĠifice abilitate să o facă la anumite cerinĠe. La drept vorbind,
fiecare politician este preocupat de pronosticarea politică úi de aceea el trebuie
să posede anumite capacităĠi de a prevedea consecinĠele deciziilor luate úi ale
acĠiunilor sale politice. Tragedia multor elite, a liderilor politici úi a unor
politicieni este că ei folosesc prea des metoda probelor úi greúelilor, nu posedă
o viziune integră a intereselor statului, a interesului naĠional, a cerinĠelor úi
necesităĠilor populaĠiei Ġării, acĠionează úi primesc decizii neadecvate, ceea ce,
în ultimă instanĠă, duce la pierderea influenĠei lor úi a încrederii din partea
populaĠiei (de altfel, populaĠia poate „amenda” guvernaĠii la un anumit
moment, spre exemplu, la alegerile úi referendumurile naĠionale).

2. Metodele, tehnicile úi procedeele de cercetare în sociologia

politică
În afară de mijloacele de cunoaútere teoretică în sociologia politică úi în
alte útiinĠe socioumane se folosesc metode, tehnici úi procedee empirice de
cunoaútere a realităĠii sociale, care nu reflectă direct specificul acestei
discipline útiinĠifice úi, în principiu, sunt împrumutate din sociologia concretă

1
Probabil, nu sunt stranii opiniile controversate despre aúa-zisul „sfîrúit al lumii” pronosticat
pentru 21 decembrie 2012. Vezi, spre exemplu: Sfârúitul lumii 21 decembrie 2012. [on-line]
http://www.ziare.com/articole/sfarsitul+lumii+21+decembrie+2012 (vizitat 22.12.2014); Vine
sfârúitul! Află cum sărbătoresc oamenii din întreaga lume! [on-line]
http://apropomagazin.md/2012/12/21/vine-sfar%c8%99itul-afla-cum-sarbatoresc-oamenii-din-
intreaga-lume/ (vizitat 22.12.2014).
2
Alte detalii la acest subiect vezi: ɉɨɩɨɜɚ Ɉ.ȼ. ɉɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɣ ɚɧɚɥɢɡ ɢ ɩɪɨɝɧɨɡɢɪɨɜɚɧɢɟ.
Ɇɨɫɤɜɚ, 2011. [on-line] http://knigi.tr200.net/v.php?id=1790988 (vizitat 13.12.2014);
Ȼɟɫɬɭɠɟɜ-Ʌɚɞɚ ɂ. ɋɨɰɢɚɥɶɧɨɟ ɩɪɨɝɧɨɡɢɪɨɜɚɧɢɟ. Ɇɨɫɤɜɚ, 2011. [on-line]
http://knigi.tr200.net/v.php?id=73499 (vizitat 13.12.2014).
79
(empirică, aplicativă), matematică, cibernetică, economie, statistică úi alte
útiinĠe.
Metodele de bază utilizate în útiinĠele socioumane, inclusiv în
sociologia politică, sunt: metoda de culegere a datelor empirice (anchetarea
sau chestionarul, interviul, observaĠia, experimentul social), metoda
monografică, metoda biografică, metoda statistică, metoda analizei de
conĠinut, metoda aprecierii date de experĠi, metoda sociometrică etc.
Fiecărei metode îi corespunde un set diversificat de tehnici aplicative, adică
de operaĠii pentru identificarea, colectarea úi prelucrarea datelor primare
obĠinute.
Prin urmare, orice demers investigativ solicită nu numai un ansamblu
de principii, norme úi elemente teoretico-conceptuale diriguitoare, ci úi
unele modalităĠi concrete de utilizare a metodelor úi mijloacelor de
investigaĠie, fiind vorba de tehnici úi procedee de cercetare (unitare cu
termenii de metodologie úi metodă)1.
Tehnicile de cercetare2 reprezintă acel arsenal de instrumente úi
procedee care permit aplicarea metodei sau metodelor ce urmează a fi folosite
în cercetarea preconizată. Tehnicile sunt instrumentele de investigaĠie:
chestionare, interviuri, studiul documentelor, procedee statistice, tehnici de
măsurare cantitativă etc. Acest arsenal de tehnici, acest „instrumentar” nu este
un „adjuvant”, un element colateral de metodologie, ci are o deosebită
importanĠă pentru că el condiĠionează în mare măsură acurateĠea úi relevanĠa
cercetării, fiind unanim admisă ideea că în cercetările sociologice de orice
natură, inclusiv cele de sociologie politică, rigurozitatea cunoaúterii realizate
depinde úi de calitatea instrumentelor de lucru utilizate, de fidelitatea úi
validitatea instrumentelor de culegere a datelor concrete úi de măsurare.
Dacă prin tehnică de cercetare, într-un sens larg, se înĠelege un
ansamblu de reguli, prescripĠii, procedee úi instrumente necesare pentru

1
Vezi mai pe larg: IluĠ P. Abordarea calitativă a socioumanului. Concepte úi metode. Iaúi,
1997; DicĠionar de sociologie…; ɂɫɚɤ Ɉ. ɋɨɰɢɨɥɨɝɢɱɟɫɤɨɟ ɢɫɫɥɟɞɨɜɚɧɢɟ: ɨɪɝɚɧɢɡɚɰɢɹ ɢ
ɩɪɨɜɟɞɟɧɢɟ (ɭɱɟɛɧɨ-ɦɟɬɨɞɢɱɟɫɤɨɟ ɩɨɫɨɛɢɟ). Ʉɢɲɢɧɷɭ, 2001, etc.
2
Vezi: Chelcea S. Tehnici de cercetare sociologică. [on-line]
http://www.razvanpantelimon.ro/uploads//Materiale-SP/Metode-de-cercetare/TehniciDe
CercetareSociologica.pdf (vizitat 13.09.2013).
80
desfăúurarea cercetării concrete pe teren (de exemplu, tehnici de elaborare úi
utilizare a chestionarului, tehnici de observaĠie, tehnici statistice etc.),
procedeele însă se referă la aspectele particulare ce caracterizează modul
concret úi varianta optimă a unei metode úi tehnici de cercetare, iar
aspectele procedurale privind modalităĠile concrete de folosire a diferitelor
metode úi tehnici de cercetare împreună cu întregul sistem al metodelor úi
instrumentelor de investigaĠie alcătuiesc metodica concretă a investigaĠiei
útiinĠifice.
Metoda útiinĠifică1 reprezintă modul, felul în care, printr-o abordare
sistematică a obiectului cercetat, ajungem la cunoútinĠe testate úi transmisibile,
la predicĠii care reprezintă adevărurile despre fenomenele úi procesele studiate.
Cercetările specializate pe metodologii au omologat úase trepte sau operaĠii
considerate esenĠiale pentru metoda útiinĠifică2: 1) identificarea clară a
problemelor ce trebuie cercetate; 2) formularea unei ipoteze de lucru ce
exprimă o relaĠie între variabile; 3) raĠionarea deductivă atentă pentru a stabili
premisele úi condiĠiile în care ipoteza poate fi adevărată sau falsă; 4) culegerea
de date pentru testarea empirică a ipotezei de lucru; 5) analiza cantitativă úi
calitativă a datelor úi 6) accentuarea, respingerea sau reformularea ipotezei
propuse – predicĠia (operaĠie raĠională de anticipare a unui eveniment sau
fenomen; previziune). Pentru că toate etapele metodei útiinĠifice sunt
importante în investigaĠia sociologiei politice, dar una joacă un rol crucial –
etapa a patra: culegerea datelor, cercetarea nemijlocită, investigarea realităĠii
concrete aúa cum este. Pentru că, din cabinetul de studiu se pot formula orice
fel de ipoteze, esenĠial este însă a le verifica în viaĠa socială úi politică concretă
cu procedeele riguroase ale demersului útiinĠific.
Orice metodă trebuie să corespundă următoarelor cerinĠe: să fie
productivă, economică, demnă de încredere, lipsită de arbitrar úi haos, orientată
cu un scop determinat, rezultate clare. După sfera de utilizare metodele pot fi
clasificate: 1) metode concret-útiinĠifice, care se folosesc într-o útiinĠă concretă,
într-o ramură a útiinĠei; 2) metode general-útiinĠifice, care se folosesc în mai
multe útiinĠe (metoda informaĠională, cibernetică, sistemică, analogia, analiza úi

1
Vezi: Zlate M. Introducere în psihologie. Iaúi, 2000, p. 115-116.
2
Alte detalii vezi: Măgureanu V. Op. cit.
81
sinteza, inducĠia úi deducĠia etc.); 3) metode universale, filosofice, care se
folosesc în toate útiinĠele úi se bazează pe legităĠile universale a realităĠii.
Metoda universală ori filosofică nu-i altceva decît dialectica (materialistă), care
se foloseúte nu direct, ci prin intermediul metodelor particular-útiinĠifice.
După nivelurile cunoaúterii, deosebim metode ale cunoaúterii empirice
(observaĠia, comparaĠia, măsurarea, experimentul etc.) úi teoretice
(abstractizarea, idealizarea, formalizarea, concret úi abstract, istoric úi logic,
ascensiunea de la abstract la concret etc.). Cunoaúterea empirică este etapa
iniĠială a cunoaúterii úi legată cu contemplarea vie úi experienĠa individuală a
cercetătorului. Ea reflectă realitatea la nivelul fenomenului úi se bazează pe
activitatea cotidiană a omului. Cunoaúterea teoretică are drept obiect esenĠa úi
legităĠile interne ale fenomenelor studiate, folosind metode speciale de analiză.
Ambele niveluri ale cunoaúterii se găsesc în interacĠiune dialectică.
Metodologia se ocupă cu un úir de probleme care pot fi reduse la trei
principale: 1) ce prezintă metoda; 2) cum trebuie să fie metoda úi 3) cum
trebuie folosit metoda. În dependenĠă de gradul de generalizare deosebim
următoarele niveluri ale metodologiei: 1) concret-útiinĠifică – fiecare útiinĠă are
metodele sale de cercetare úi formulează anumite reguli úi normative pentru
folosirea lor; 2) general-útiinĠifică – metode úi principii ce se folosesc într-un
úir de útiinĠe, sau o útiinĠă cu metodele úi principiile sale care pot servi
metodologie pentru alte útiinĠe (spre exemplu, politologia pentru administrarea
publică etc.); 3) universală, filosofică – principiile úi legile dialecticii servesc
ca metodologie pentru toate útiinĠele. Metodologia se referă nu numai la
activitatea de cunoaútere, ci úi la activitatea practică. Ea este necesară pentru
dezvoltarea capacităĠilor creatoare a cercetătorului, posibilităĠilor de a formula
probleme útiinĠifice úi determină strategia cercetărilor útiinĠifice.
Metodologia poate fi privită úi ca o strategie a procedeelor cercetării
útiinĠifice, ca un ansamblu de reguli ale organizării investigaĠiei, de norme, cu ajutorul
cărora metodele, tehnicile úi procedeele sunt selectate úi articulate. În acest sens,
metodologia cunoaúterii sociologice reprezintă o anumită modalitate de a studia
realitatea socială, urmărind surprinderea esenĠei úi particularităĠilor acesteia. În
sociologia politică se folosesc, de regulă, metode sociologice tradiĠionale de
cercetare a fenomenelor sociale úi politice. De la Emile Durkheim încoace

82
cercetarea sociologică experimentează deja o întreagă gamă de metode, care
sunt întrebuinĠate úi în prezent: ancheta sociologică, metoda sociometrică,
analiza conĠinutului documentelor sociale, metoda experimentală, metoda
observaĠiei etc.
Cercetările sociologice empirice presupun studierea prin observarea
directă a realităĠii sociale, aplicarea unor metode úi tehnici specifice de
recoltare a informaĠiilor, prelucrare úi analiză. Cînd cercetarea sociologică
empirică are un caracter mai restrîns, preliminar úi explorator, are un sens mai
concret, mai empiric sau are o amploare úi profunzime mai redusă, atunci este
vorba de investigaĠia sociologică propriu-zisă. Ancheta sociologică reprezintă o
semnificaĠie úi mai restrînsă, mai tehnică, orientată la informaĠii orale, la
domeniul útiinĠelor sociale. Bazîndu-se, îndeosebi, pe modalităĠi interogative
de obĠinere a informaĠiei, ancheta sociologică are un caracter neexperimental úi
un grad relativ scăzut de control al cercetătorului asupra variabilelor analizate.
Astfel, putem interpreta termenul de anchetă sociologică în sens larg, úi a-l
considera foarte aproape după conĠinutul său de cel de „cercetare sociologică
empirică” úi/sau „investigaĠie sociologică de teren”. În sens restrîns, ancheta
sociologică, deseori numită úi ancheta sociologică de opinie, este considerată o
metodă pur interogativă de cercetare, bazată pe chestionar úi interviu. În acest
sens, sondajul de opinie este o formă, o modalitate simplă, populară de anchetă
sociologică de opinie, ce se referă la un domeniu foarte îngust de cercetare, de
interes public, avînd o semnificaĠie empirică deosebită. Din această prezentare
putem face următoarele concluzii: cu cît ne coborîm de sus în jos, cu atît mai
mult scade ponderea teoreticului úi creúte ponderea empiricului în cadrul
procedurii de cunoaútere socială; cu cît ne coborîm de sus în jos, cu atît mai
mult creúte ponderea modalităĠilor interogative de cercetare; cu cît ne coborîm
de sus în jos, cu atît mai mult se îngustează domeniul de studiu propriu-zis.
În fine, vom specifica că desfăúurarea cu succes a cercetărilor
sociologice empirice presupune luarea în consideraĠie a unor principii
metodologice, precum unitatea dintre teoretic úi empiric, principiul de bază,
care determină că cunoútinĠele teoretice ghidează cercetarea empirică, studiul
realităĠii sociale, iar cunoútinĠele empirice – valoarea de adevăr a intuiĠiei
teoretice, contribuie la formarea unor noi teorii. Unitatea dintre calitativ úi

83
cantitativ impune utilizarea combinată a metodelor statistice úi cazuistice, folosirea
unor metode care sunt de o potrivă cantitative úi calitative. Metodele cantitative
permit examinarea factorilor prin prisma trăsăturilor lor exprimate numeric, cu
sprijinul mijloacelor statistico-matematice úi al prelucrării datelor pe calculator.
Metodele calitative conduc la descifrarea mai profundă a conĠinutului, a
caracteristicilor obiectului de studiu. Unitatea dintre înĠelegere (comprehensiune) úi
explicaĠie, ca un alt principiu, pune în discuĠie relaĠia dintre subiectul úi obiectul
cunoaúterii. Unitatea dintre judecăĠile constatative (de constatare) úi cele evaluative
(de evaluare) presupun neangajarea morală a cercetătorului în sprijinul valorilor înalt
umaniste (adevărul, frumosul, binele) úi a idealurilor naĠionale. Astăzi însă
sociologia, fiind liberă de valori, e mai degrabă un deziderat decît o realitate1.

3. Rolul opiniei publice în analiza sociologică a vieĠii social-politice

Termenul „opinie politică” a fost folosit pentru prima dată în gîndirea
politică engleză din sec. al XVIII-lea. Ulterior, el a început să dobîndească o
semnificaĠie mai precisă, fără a-úi pierde sensul general, o dată cu efectuarea
sondajelor útiinĠifice de opinie în anii ’30 ai sec. XX. Pentru prima dată sondaje
preelectorale au fost realizate în SUA în 1936, creîndu-se, în acest scop,
diverse instituĠii de opinie publică. Cel mai cunoscut institut de acest fel este
Institutul Gallup Poll. În 1938 Jean Stoetzel, profesor de psihologie socială,
creează Institutul Francez de Opinie Publică.
Termenul „opinie publică” prezintă o stare a conútiinĠei sociale úi
include în sine un ansamblu de păreri, aprecieri, preferinĠe, opĠiuni, convingeri
úi trăiri afective manifestate de membrii unui grup de oameni sau al unei
comunităĠi într-o problemă determinată úi la un moment dat. Se pot identifica
manifestări úi orientări ale opiniei publice faĠă de programe, personalităĠi,
partide úi elite politice, faĠă de un anumit domeniu de importanĠă socială
majoră.
1
Vezi: IluĠ P. Op. cit., p. 26-29, 31-35, 40-41; Chelcea S. Metodologia cercetarii sociologice.
Metode cantitative úi calitative / Ed. a 3-a. Bucureúti, 2007. [on-line]
http://www.librarie.net/autor/7356/septimiu-chelcea (vizitat 21.10.2013); Chelcea S.,
Mărginean I., Cauc I. Cercetarea sociologică. Metode úi tehnici. Bucureúti, 1998. [on-line]
http://ro.scribd.com/doc/47807683/Septimiu-Chelcea-CERCETAREA-SOCIOLOGICA-
METODE-SI-TEHNICI-2 (vizitat 23.10.2013); Metodologia cercetărilor sociologice. [on-line]
http://www.scritube.com/sociologie/Metodologia-cercetarilor-socio53468.php (vizitat
23.10.2013).
84
 Opinia publică se exprimă în aprecieri analitice úi constructive în
funcĠie de semnul exprimării – pozitiv sau negativ. Fiind un factor important al
conducerii societăĠii úi un element de bază al adoptării unor decizii la nivelul
factorilor decizionali, opinia publică devine un institut social al unei comunităĠi
umane. De aceea opinia publică este numită úi „forĠa a treia”, fiind, astfel, un
element al democraĠiei contemporane.
Democratizarea politică úi transformările economico-sociale ale unei
comunităĠi au determinat creúterea interesului pentru cunoaúterea opiniei
publice. Publicul se scindează în materie de opinie publică, diferite segmente
ale sale avînd opinii diferite despre un anumit subiect. Mijloacele tradiĠionale
de cunoaútere a acestor opinii, pe calea rapoartelor administrative întocmite de
autorităĠi, sunt astăzi completate cu mijloace útiinĠifice de explorare a stării de
spirit a populaĠiei: 1) analiza opiniei publice exprimată în mass-media;
2) analiza scrisorilor úi corespondenĠei de la diferite structuri ale puterii de stat
úi 3) analiza datelor sociologice obĠinute în urma sondajelor de opinie
efectuate.
Astăzi cel mai frecvent instrument de investigare a opiniei publice este
sondajul de opinie, o variantă a metodei anchetei. Cercetarea sociologică
presupune parcurgerea drumului de la recoltarea datelor (prin metoda de
chestionare sau anchetare, prin interviu ca metodă de chestionare, prin metoda
aprecierii date de experĠi, metode de intersecĠie etc.) la descrierea fenomenelor
sau proceselor investigate úi, de aici, la explicarea teoretică a rezultatelor
obĠinute. Scopul practic principal al sondajelor rezidă în raĠionalizarea úi
optimizarea acĠiunilor úi deciziilor sociale, a strategiilor de management etc.
În literatura útiinĠifică1 se distinge publicul larg mai puĠin informat úi
preocupat, publicul atent la subiectele semnificative ale vieĠii sociale úi
publicul informat mai puĠin numeros, dar bine instruit în legătură cu diverse
aspecte social-politice. Opinia publică funcĠionează ca factor de suport
(„publicul” susĠine o anumită politică sau programe de acĠiune), îndeplineúte
rolul orientativ („publicul” oferă liderilor politici informaĠii pentru
direcĠionarea activităĠii) úi constituie un factor ce permite stabilirea limitelor

1
Vezi, spre exemplu: Tămaú S. Op. cit., p. 174-175; DicĠionar de sociologie…, p. 402-404, 477; IluĠ
P. Op. cit., p. 162-171, etc.
85
de toleranĠă pentru diferite politici alternative. Desigur, într-o societate sau alta
liderii politici úi clasa conducătoare luată în ansamblu încearcă să influenĠeze
opinia publică în concordanĠă cu interesele urmărite (din istoria politică a
Republicii Moldova din ultimii ani pot fi aduse numeroase exemple). În
ultimul timp, progresele înregistrate în sfera sondajelor de opinie au permis
previziunea rezultatelor unor alegeri, iar acest fapt ridică rolul útiinĠelor
socioumane în viaĠa societăĠii contemporane.
Conútientizînd importanĠa socială a opiniei publice, sociologii încearcă
să pătrundă în esenĠa ei, să lămurească provenienĠa fenomenului. De altfel, în
gîndirea sociologică contemporană există două modalităĠi de abordare a
opiniei publice: gnoseologică úi sociologică. Din punct de vedere gnoseologic,
opinia publică este considerată drept reflectare a realităĠii la anumite niveluri
ale conútiinĠei sociale. AdepĠii punctului de vedere sociologic susĠin caracterul
social determinativ al opiniei publice, accentuînd rolul úi importanĠa
funcĠionării opiniei publice în societate1.
Există unele încercări de a atribui opinia publică domeniului psihologiei
sociale, de a o plasa într-un rînd cu dispoziĠiile, voinĠa colectivă, tradiĠiile
comunităĠilor sociale, de a defini opinia publică prin „atitudine”, „raĠionament
evaluativ”, „stare a conútiinĠei”. AlĠi autori consideră că opinia publică poate
avea trei niveluri de autoexprimare. La primul nivel ea se manifestă ca un
raĠionament de evaluare; la al doilea nivel – ca o poziĠie, un motiv úi devine o
verigă de legătură dintre spiritual úi practic; la al treilea nivel opinia, în care
este materializat potenĠialul nivelurilor precedente, e capabilă de a se pronunĠa
ca o atitudine practică úi de a se manifesta ca un act de comportament.
În literatura sociologică se evidenĠiază subiectul úi obiectul opiniei
publice. Subiectul opiniei publice, sau publicul, reprezintă o categorie
sociologică úi statistică care desemnează o colectivitate de persoane mai mult
sau mai puĠin numeroasă, concentrată sau dispersată spaĠial, omogenă sau
eterogenă din diferite puncte de vedere (sex, grad de instruire, profesie,
apartenenĠă politică, ideologică, rezidentă etc.), care are însă comun un centru
de interese sau informaĠii identice úi simultane la un moment dat. Structura
publicului este foarte mobilă úi depinde de importanĠa problemelor discutate în
1
Pentru detalii vezi: Sociologie (Manual). Vol. II / Coord. M. Bulgaru. Chiúinău, 2003, p. 56.
86
perioada respectivă (publicuri dispersate, publicuri concentrate, publicuri
omogene, publicuri eterogene, precum úi public receptor – manifestă atitudine
pasivă în raport cu mesajele sau public participant – participă nemijlocit la
acĠiune). În calitate de obiect al opiniei publice pot fi diferite fapte,
evenimente, procese caracteristice atît realităĠii obiective, existenĠei sociale
(procese economice, condiĠii materiale de viaĠă, activitatea oamenilor, viaĠa
social-politică a unei sau altui socium / comunităĠi), cît úi realităĠii subiective,
conútiinĠei sociale (procese social-psihologice, sisteme de valori etc.). În
categoria de obiecte ale opiniei publice pot fi incluse de asemenea úi diferite
fenomene ale naturii, fenomene cosmice etc. Este de menĠionat că orice
eveniment, fapt, proces poate nimeri în categoria obiectului opiniei publice
dacă îi sunt specifice două criterii principale: interesul úi natura discutabilă.
Interesele pot fi de natură obiectivă úi subiectivă – ca manifestare a conútiinĠei.
CorelaĠia dintre interesul obiectiv úi cel subiectiv este aidoma raportului dintre
existenĠa socială úi conútiinĠa socială. Interesul ca manifestare a conútiinĠei
reflectă mai mult sau mai puĠin adecvat interesul obiectiv. Opinia publică este
o formă de manifestare a interesului subiectiv. Opinia publică apare numai în
rezultatul suprapunerii diferitelor puncte de vedere ale oamenilor. De aici, al
doilea criteriu al evidenĠierii obiectului opiniei publice – natura discutabilă a
fenomenului, obiectului, procesului. O problemă asupra căreia în mod obiectiv,
logic nu se pot formula mai multe judecăĠi diferite úi/sau opuse, atunci ea nu
poate fi obiect de opinie.
Referindu-ne concret la rolul opiniei publice în analiza sociologică a
vieĠii social-politice, trebuie de subliniat că în orice societate poate să existe
mai multe curente de opinie, în dependenĠă de problemele care se află în
centrul atenĠiei publicului. În cazul unei probleme puse în discuĠie (despre
alegerile naĠionale, ratingul politicienilor ú.a.m.d.) pot fi două curente de opinie
opuse: pro úi contra. Odată formată, opinia publică obĠine o anumită stabilitate,
intrînd în perioada de funcĠionare.
La etapa de funcĠionare, opinia publică îndeplineúte un úir de funcĠii úi
roluri sociale. Printre funcĠiile opiniei publice, care îndeplinesc un rol
important în analiza sociologică a vieĠii social-politice dintr-o comunitate
(familie, grup social, sat, oraú, societatea luată în ansamblul ei), în literatura

87
sociologică se enumeră: funcĠia normativ-axiologică, funcĠia de control social,
funcĠia de socializare úi de integrare, funcĠia consultativ-participativă, funcĠia
deliberativă. Sensul cuvîntului a delibera este – a chibzui în comun úi a discuta
asupra luării unei hotărîri. FuncĠia deliberativă a opiniei publice, în cazul
subiectului nostru, constă în faptul că publicul poate să-úi expună părerea
referitor la deciziile luate de decidenĠii politici / factorul decizional într-o
problemă majoră a societăĠii (spre exemplu, modalitatea de alegere a úefului
statului în cazul referendumului republican constituĠional din Republica
Moldova la 5 septembrie 2010, referendum, de altfel, eúuat din cauza prezenĠei
nesatisfăcătoare a electoratului la urnele de vot) sau la proiectele de decizii prin
intermediul sondajelor de opinie efectuate, prin mass-media (cum, de regulă, se
practică în ElveĠia) etc. FuncĠia deliberativă este foarte aproape de funcĠia
consultativ-participativă. FuncĠiile opiniei publice se caracterizează printr-o
interconexiune, care ar putea fi calificată drept regulator social. Din aceste
considerente, opinia publică uneori îndeplineúte concomitent cîteva funcĠii, ele
completîndu-se una pe alta.
Fiind un fenomen social, opinia publică poate fi caracterizată úi din
punct de vedere cantitativ úi calitativ. Astfel, ea posedă orientare, sferă de
difuziune, intensitate, mobilitate. În funcĠie de orientarea publicului, opinia
publică poate fi: pozitivă, negativă úi indiferentă. Opinia publică pozitivă se
manifestă prin aprecierea pozitivă a evenimentului produs. Opinia publică
negativă dă evenimentului o nuanĠă negativă, iar cea indiferentă se exprimă
printr-o atitudine neutră faĠă de eveniment. În funcĠie de difuziune, opinia
publică poate avea difuziune socială úi geografică. Difuziunea socială arată cît
de larg a pătruns opinia în conútiinĠa individuală, de grup etc., cea geografică
denotă funcĠionarea opiniei publice în diverse regiuni ale unei Ġări. Intensitatea
opiniei publice este o caracteristică care arată gradul de atenĠie a membrilor
societăĠii faĠă de obiectul opiniei publice, exprimă puterea lor de convingere în
obiectivitatea raĠionamentelor expuse. În acest context, este de menĠionat
caracterul mobil, fluctuant al opiniei publice. Ea poate fi influenĠată, formată
sau schimbată prin oferirea de informaĠii selectate úi direcĠionate spre
orientarea dorită a dezvoltării societăĠii (cazul guvernării comuniste în anii
2001–2009 úi cazul coaliĠiilor pro-europene de la 2009 încoace).

88
 Se cunosc cazuri în care rezultatul alegerilor a contrazis sondajele de
opinie preelectorale, spre exemplu, în SUA. Cea mai importantă răsturnare de
situaĠie úi, totodată, cel mai mare úoc din istoria sondajelor de opinie s-a produs
în 1948, cînd democratul Harry S. Truman, candidat pentru un al doilea
mandat, l-a învins în pofida tuturor predicĠiilor pe republicanul Thomas Dewey.
DiferenĠa dintre scorul lui Truman, prezis de ultimul sondaj de opinie (realizat
de Institutul Gallup), úi cel obĠinut în alegeri a fost de 9,4%. ùi în următoarele
alegeri prezidenĠiale, din 1952, diferenĠa dintre scorul prezis de sondaje úi cel
real a fost semnificativ, de 8,8% (generalul Dwight D. Eisenhower, erou de
război, a adus victoria pentru Partidul Republican). Iar după asasinarea lui John
F. Kennedy, fostul său vicepreúedinte Lyndon Johnson a candidat în 1964,
preluînd platforma privind drepturile civile, úi a cîútigat, obĠinînd un scor cu
5,4%, mai bun decît prevăzuseră sondajele úi cel mai bun rezultat de după 1820
în votul popular, 61,1%1.
Dinamica úi intensitatea opiniei publice privitor la unele probleme
sociale este determinată de un úir de condiĠii úi factori. Astfel, condiĠiile
reprezintă, conform literaturii de specialitate, punctul de pornire care
anticipează un proces sau altul, îl însoĠesc, creează posibilităĠi favorabile sau
nefavorabile pentru dezvoltarea lui. Factorii sunt promotori activi incluúi
nemijlocit în proces, care determină caracterul lui, precum úi rezultatul.
CondiĠiile obiective sau subiective ale apariĠiei opiniei publice pot fi concepute
în calitate de factori numai în cazul cînd devin promotori activi ai procesului úi
se includ nemijlocit în dezvoltarea lui. În viziunea unor sociologi2, condiĠiile
care influenĠează formarea úi dezvoltarea opiniei publice într-o societate pot fi
clasificate în felul următor: 1) condiĠiile social-politice, fiind vorba despre
caracterul sistemului social, de faptul dacă societatea este bazată mai mult pe
principii democratice sau autocratice; 2) condiĠiile social-economice, gradul de
dezvoltare a societăĠii úi 3) condiĠiile socioculturale, fiind vorba despre nivelul
de dezvoltare culturală a societăĠii, tradiĠiile culturale etc. La rîndul lor, factorii
care influenĠează nemijlocit procesul de formare úi de evoluĠie a opiniei publice
1
În istoria SUA, mai mulĠi candidaĠi „au bătut” sondajele. [on-line]
http://www.romanialibera.ro/actualitate/mapamond/in-istoria-sua-mai-multi-candidati-au-batut
-sondajele-138130.html (vizitat 13.06.2013).
2
Vezi, spre exemplu: Sociologie (Manual). Vol. II…, p. 65-66.
89
pot fi clasificaĠi în felul următor: 1) factorii de grup (familial, organizare
socială, apartenenĠă profesională etc.); 2) factorii cu caracter formativ
(mijloacele de comunicare în masă, instituĠiile cultural-educative etc.); 3)
factorii psihologici individuali (sentimente, atitudini, mentalităĠi, iluzii etc.).
Aceste condiĠii úi factori (obiectivi úi subiectivi) constituie în integritatea lor
mecanismul social al realizării funcĠiilor opiniei publice în contextul analizei
sociologice a vieĠii social-politice a unei societăĠii. De gradul de cunoaútere a
lor, de luarea în consideraĠie de către structurile puterii de stat a rezultatelor
sondajelor sociologice depinde în mare măsură aportul opiniei publice în
procesul de formare úi exprimare a intereselor sociale úi, în rezultat – în
procesul de democratizare a societăĠii în schimbare.
În fine, vom sublinia că în Republica Moldova analiza vieĠii social-
politice este efectuată de cîteva centre sociologice de prestigiu: Centrul de
Analiză úi InvestigaĠii Sociologice „CIVIS”, Centrul de InvestigaĠii Sociologice
úi Marketing „CBS-AXA”, Compania Sociologică „IMAS-INC”, AsociaĠia
Sociologilor úi Demografilor din Republica Moldova, Centrul pentru Studierea
Opiniei úi PieĠei ú.a., tematica cercetărilor ale cărora include opĠiunea politică,
popularitatea úi notorietatea principalelor partide úi personalităĠi politice,
nivelul de viaĠă úi calitatea vieĠii, politica economică úi socială a Guvernului,
alte teme de interes major pentru societatea noastră. Aceste cercetări sunt
susĠinute de activitatea de think-tank a ONG-urilor – centre analitice
independente din Republica Moldova, precum ar fi Institutul pentru Dezvoltare
úi IniĠiative Sociale „Viitorul”, AsociaĠia pentru DemocraĠie Participativă
„Adept”, Centrul Analitic Independent „Expert-grup”, Institutul de Politici
Publice, ultimul lansînd în 1998 un program vast de cercetare a opiniei publice
– „Barometrul Opiniei Publice din Moldova”1.

1
Vezi: Barometrul Opiniei Publice / Institutul de Politici Publice. [on-line] http://www.ipp.md
(vizitat 17.12.2014).
90
 COMPARTIMENTUL II.
INTERACğIUNEA DIVERSELOR SFERE ALE VIEğII SOCIALE
CU POLITICA
TEMA V. ECONOMIE ùI POLITICĂ
1. Puterea economică úi puterea politică: esenĠa corelaĠiei
După cum s-a menĠionat mai sus, puterea politica reprezintă o
componentă esenĠială, un subsistem central al sistemului politic, de care
depinde în mare măsură funcĠionarea întregului angrenaj social. Ca subsistem
al puterii sociale, cu rol determinant în reglarea úi funcĠionarea vieĠii sociale,
puterea politică reprezintă capacitatea unor grupuri umane de a-úi impune
voinĠa în organizarea úi conducerea de ansamblu a societăĠii, inclusiv a vieĠii
economice.
Puterea politica se regăseúte în procese, fenomene, forme de conútiinĠă
sau cultură, relaĠii sociale, ideologii cu impact social-economic deosebit úi,
mai ales, în instituĠii, prin intermediul cărora se manifesta în mod esenĠial.
Puterea organizată instituĠional, respectiv, manifestată sub forma instituĠiilor,
are capacitatea de a asigura ordinea, coerenĠa, rigoarea, precizia relaĠiilor
sociale, progresul social, bunăstarea cetăĠenilor, cu condiĠia exercitării ei
democratice. În acest sens, mecanismele ei trebuie mai profund cunoscute
pentru a o determina să acĠioneze cît mai bine în interesul societăĠii.
Gîndirea modernă a fost captivată de puterea politică úi de cea
economică, considerate, pe bună dreptate, forme cele mai spectaculoase de
manifestare. Puterea politica devine, prin urmare, moderator úi modelator
social, avînd un caracter precis úi concret. Concluzia care se impune este că în
societate se manifestă două tipuri de putere: politică úi nepolitică. Primul se
refera la autoritatea instituĠională, cu trimitere la puterea regimului politic,
respectiv, a statului. Cea de-a doua abordează atributele puterii existente în
afara statului, a regimului politic, a sistemului politic. Ca element de organizare
úi reglare a vieĠii sociale, puterea politică fixează scopurile generale ale
activităĠii umane, mijloacele úi metodele pentru îndeplinirea acestora, strategia
după care urmează să se acĠioneze în acest sens. Ea are rolul de a pune în
valoare energiile umane prin acĠiuni sociale organizate, cu scopul impunerii
ordinii sociale, dar úi a unui mod de viaĠă decent.

91
 Aprofundarea fundamentelor, resurselor úi rolului precumpănitor al
puterii politice în societate trebuie abordată prin evidenĠierea
interdependenĠelor acesteia cu puterea economică. Puterea economică (baza
materială care propulsează nivelul de civilizaĠie) depinde de resursele umane
utilizate (nivelul de calificare, gradul de coeziune, disciplina úi spirit
organizatoric ale forĠei de muncă), resursele financiare (avere, rezerve
financiare, pachete de acĠiuni etc.), bogăĠiile naturale (un potenĠial de mare
preĠ al acestei forme de putere) úi, mai ales, de orientarea pe care puterea
politică o imprimă strategiilor de dezvoltare economică dintr-o societate.
Vizavi de puterea politică cu un sistem întreg de instituĠii de realizare a
puterii, puterea economică nu este ceva formalizat, fiind, de fapt, puterea
capitalului úi a capacităĠii reprezentanĠilor acestora de a influenĠa asupra
factorului decizional, asupra puterii de stat de a lua anumite decizii. Dacă
trăsătura semnificativă a puterii politice constă în caracterul coercitiv al puterii,
adică în existenĠa unui anumit mecanism social de a influenĠa, a supune, a
impune voinĠa unora (a subiectului puterii) asupra cuiva (a obiectului puterii),
atunci puterea economică (în forma sa pură) nu conĠine acel element de
constrîngere ca puterea politică. Deci, puterea economică constituie doar niúte
relaĠii sociale care nu sunt bazate pe constrîngerea politică. Drept că caracterul
de constrîngere al puterii economice apare numai ca o constrîngere a forĠelor
nesociale, a necesităĠilor biologice ale omului care trebuie satisfăcute printr-o
activitate de producĠie, ceea ce presupune un comportament determinat de
normele sistemului economic dominant într-o societate. Caracterul de
constrîngere al puterii economice mai apare úi în cazul, cînd posesorii de
mijloace úi bunuri materiale trebuie să posede, respectiv, úi mijloace de
constrîngere pentru apărarea proprietăĠii úi a bazei vieĠii economice.
De altfel, în istoria civilizaĠiei umane relaĠiile de putere (bazate pe
supunere, pe dominaĠie) úi relaĠiile de proprietate (constituie rădăcina
sistemului economic) nu au fost univoce. Dacă iniĠial, în societăĠile antice
(„despoĠiile răsăritene” erau caracterizate de K. Marx ca „mod de producĠie
asiatic”, iar de sociologul german K. Wittfogel – „civilizaĠii hidraulice”1, cu
excepĠia Japoniei úi a Levantului – Siria, Liban úi Palestina, în care predomina
1
Wittfogel K. Oriental Despotism. New Haven: Yale University Press, 1957.
92
sistemul sociopolitic neierarhizat)1 exista un tip de relaĠii bazat pe identitatea
puterii úi a proprietăĠii, pe absenĠa, de fapt, a proprietăĠii private úi a garanĠiilor
ei, pe indivizibilitatea puterii administrative úi a proprietăĠii, pe dominaĠia
politică úi economică a birocraĠiei, ulterior, însă are loc divizarea úi opunerea
puterii úi proprietăĠii cu toate consecinĠele respective. Pe măsura dezvoltării în
ascensiune a relaĠiilor de putere úi a celor economice, în societăĠile ierarhice
are loc stabilirea unui mod anumit de interacĠiune dintre aceste două identităĠi
(putere úi proprietate, puterea politică úi puterea economică), imprimînd un úir
de trăsături distincte: diferenĠierea tot mai vădită dintre putere úi proprietate,
libertatea proprietăĠii private faĠă de stat, formarea úi dezvoltarea structurilor
societăĠii civile úi a economiei de piaĠă, constituirea diverselor sisteme politice
úi a celor economice cu principiile úi mecanismele de interacĠiune dintre putere
úi proprietate.
Este esenĠial sa remarcăm că astăzi, atît în viaĠa interna a naĠiunilor, cît
úi pe plan internaĠional, puterea economica se află într-o strînsă
interdependenĠă cu puterea politică2. Astfel, nu poate exista putere politică
echilibrată úi compatibilă cu normele vieĠii democratice, care să nu se
fundamenteze pe o putere economică sănătoasă, după cum orice sistem
economic are nevoie de intervenĠia úi sprijinul factorului politic pentru o
dezvoltare normală a vieĠii economico-sociale.
InfluenĠarea reciprocă dintre cele două forme ale puterii a fost relevată
de mai mulĠi autori, reliefînd faptul că, în naĠiunile ale căror sistem economic
este capitalist, statul intervine în mare măsură în deciziile economice: puterea
economică este împărĠită între deĠinătorii puterii politice úi conducătorii
marilor bănci, marilor societăĠi industriale. Aceútia din urmă dispun de o putere
socială care le permite sa facă presiuni asupra puterii politice în luarea unor
decizii favorabile deĠinătorilor puterii economice.

1
Alte detalii la acest subiect vezi: Lăzărescu D.A. Rolul elitelor în istorie. În: Polis, Bucureúti,
1995, nr. 4, p. 30-52.
2
Pentru aceasta a se vedea: Ʉɨɧɨɜɚɥɨɜ ȼ. ɗɤɨɧɨɦɢɤɚ ɢ ɩɨɥɢɬɢɤɚ. [on-line]
http://www.gumer.info/bibliotek_Buks/Polit/Konov/index.php (vizitat 17.11.2012);
Bordeiu P.D. Op. cit.
93
 2. Sfera economică úi sistemul politic: specificul interacĠiunii
ViaĠa socială, evoluĠia fenomenelor úi proceselor sociale úi politice este
influenĠată în mare parte de acĠiunile factorilor economici. Aceútia îúi
manifestă rolul determinant atît la nivelul individului, cît úi al grupului atunci
cînd indivizii, pentru a-úi satisface una sau mai multe nevoi, trebuie să dispună
de bunuri sau servicii utile în cantităĠi corespunzătoare úi cu o periodicitate care
să răspundă nevoilor înseúi. Utilizînd termenul de subiect economic pentru
persoanele care sunt angajate în soluĠionarea unei probleme economice
concrete, rezultă că termenii esenĠiali prin care punem în evidenĠă activitatea
subiectului (individ sau grup) sunt: nevoile unui grup, bunurile úi serviciile
corespunzătoare acestor nevoi, utilizarea acestor bunuri în raport cu nevoile ce
urmează a fi satisfăcute în cadrul economiei de piaĠă. Economia de piaĠă se
defineúte ca fiind acea formă modernă de organizare úi funcĠionare a economiei
de schimb în care întreprinzătorii îúi desfăúoară activitatea economică în mod
liber, autonom úi raĠional, corespunzător cerinĠelor pieĠei în scopul satisfacerii
unor nevoi existenĠiale tot mai sporite, cu resurse economice limitate1.
Produs al naturii úi al societăĠii, omul se prezintă ca fiinĠă
tridimensională: biologică, socială úi raĠională. Nevoile umane apar, mai întîi,
sub forma a ceea ce oamenii resimt direct sau ca fiindu-le necesar pentru
existenĠă, pentru formarea úi dezvoltarea lor. Nevoile umane se manifestă ca un
sistem integrat úi dinamic de cerinĠe, ordonate úi ierarhizate în funcĠie de locul
úi rolul lor în cadrul vieĠii sociale. Nevoile umane reprezintă cerinĠele
oamenilor de a-úi însuúi bunuri, toate acestea devenind nevoi efective-reale –
corespunzător gradului atins în dezvoltarea societăĠii úi capacitatea oamenilor
de a conútientiza aceste cerinĠe. Nevoile umane se caracterizează prin anumite
trăsături, fiecare dintre acestea reflectînd o lege economică.
Una dintre componentele esenĠiale ale nevoilor umane o reprezintă
nevoile (trebuinĠele) economice, care reprezintă cerinĠe obiective ale vieĠii
umane, ale existenĠei úi dezvoltării purtătorilor lor – indivizii, grupurile sociale,
statele, naĠiunile, societatea în ansamblul ei. TrebuinĠele economice sunt
organic úi indestructibil legate de interesele economice care pot fi definite ca
1
Despre modelele úi tipurile economiei de piaĠă vezi: Stanciu M. Economie politică úi politici
economice (Suport de curs). [on-line] http://www.svedu.ro/curs/ecpolitica_apl_ms.pdf (vizitat
01.05.2013).
94
fiind forma de manifestare a trebuinĠelor economice. Orice activitate umană
presupune utilizarea de resurse specifice, în cantităĠi determinate úi de calitate
adecvată. Resursele economice reprezintă ansamblul elementelor atrase care
sunt efectiv utilizate pentru producerea úi obĠinerea de bunuri materiale úi
servicii. Resursele naturale, împreună cu cele umane, formează resursele
primare, alături de care, o importanĠă deosebită revine resurselor economice
derivate, care reprezintă rezultatul folosirii úi acumulării resurselor primare,
potenĠînd eficienĠa utilizării tuturor resurselor economice1.
Bunurile utile satisfac nevoile úi, pe măsură ce se realizează acest
obiectiv, are loc o diminuare a lor, paralel cu diminuarea utilităĠii bunurilor
implicate. Bunul nu este util în mod abstract, pentru că prin satisfacerea
necesităĠii o diminuează, reducîndu-se utilitatea bunurilor. Satisfacerea
nevoilor úi a utilităĠii bunurilor necesare acestora sunt două aspecte ale
aceluiaúi fenomen: rezolvarea gradată a problemei economice. Producerea
bunurilor necesare traiului reprezintă punctul de plecare úi factorul hotărîtor al
existenĠei umane, de unde úi demonstrarea faptului că procesul de producĠie
constituie baza ansamblului de procese sociale.
În raport cu sistemul social global, sistemul economic ne apare ca un
subsistem. Astfel, în cadrul conexiunilor sale, la nivel cultural, se pot observa
unele efecte, pozitive sau negative, asupra vieĠii economice, exercitate de
sistemele formativ-educative, de mentalitatea economică (existenĠa sau lipsa
acesteia), de valorile sociale (spiritul ascetic, libera iniĠiativă etc.), de ideologia
úi de conflictele pe care acestea pot să le declanúeze. De asemenea, pot fi puse
în evidenĠă úi aspecte politice, cum sunt: a) raporturile politice între
întreprinderi (concurenĠă, dimensiuni, grad de concentrare, preĠuri, investiĠii,
raporturi de control multinaĠionale, sisteme politice); b) raporturile cu
consumatorii (raporturi de piaĠă, controlul preĠurilor, cooperative, magazine
universale), cu acĠionarii (raportul între proprietatea asupra capitalului úi
puterea decizională), cu muncitorii (situaĠii conflictuale, individuale úi
organizate, asociaĠii, sindicate ale muncitorilor), cu eventuale complicaĠii
etnice; c) raporturile între unităĠile economice úi guvern (naĠionalizare,
influenĠă úi control economic din partea guvernului) etc.
1
Ibidem.
95
 La nivelul relaĠiilor de solidaritate, sociologia distinge aspecte cu
caracter antropologic, care se suprapun cu acelea din domeniul economic úi
etnografic. Astfel, se disting: a) relaĠii între grupurile de rudenie úi activitatea
economică, manifestate sub forma unor stimuli úi chiar a unor blocaje;
b) producerea unor interacĠiuni între viaĠa industrială urbană úi familia
modernă, între ocuparea femeilor úi structura familială; c) probleme ale
populaĠiei de vîrsta a treia (izolare, excludere, pierderea identităĠii sociale);
d) raportul între imigraĠie úi schimbările care au loc în poziĠia de manifestare a
unor stări tensionate la nivelul grupului uman, între acesta úi alte grupuri
sociale1.
RelaĠia dintre procesele economice úi viaĠa social-politică se mai
observă úi în influenĠa pe care aceasta din urmă o exercită asupra producĠiei,
prin acĠiunea unor factori decizionali de ordin politico-economic legaĠi de
procesele productive concrete asupra organizării tehnice a muncii (ritmul de
muncă, gradul de complexitate, cooperarea, comunicarea, autoritatea, cerinĠele
úi efectele automatizării), asupra rolurilor ocupaĠionale úi profesionale
(diviziunea muncii, piaĠa muncii úi capacitatea întreprinzătorilor); asupra
organizării formale úi neformale a muncii salariaĠilor etc.
Luînd în considerare aspectele sociologice ale dezvoltării economice, se
constată că o relevanĠă semnificativă o au schimbările sociale, dintre care
menĠionăm: a) schimbări în interiorul structurii sociale: mobilitate socială,
redistribuirea puterii politice, înlocuirea personalităĠilor politice etc.;
b) schimbări generate de procesul de proliferare a unităĠilor subsidiare2, care nu

1
Alte detalii mai vezi: Sociologie (Manual). Vol. I / Coord. M. Bulgaru. Chiúinău, 2003,
p. 180.
2
Subsidiaritate – din lb. fr. subsidiarité – concept sociopolitic, managerial úi cibernetic,
potrivit căruia problemele apărute la un moment dat, într-o organizaĠie sau un sistem, sunt
soluĠionate la cel mai apropiat nivel decizional al acestora. Principiul subsidiarităĠii are menirea
de a asigura luarea deciziilor cît mai aproape de cetăĠean, precum úi verificarea permanentă a
necesităĠii întreprinderii unor acĠiuni la nivel comunitar în lumina posibilităĠilor existente la
nivel naĠional, regional sau local. Consiliul European de la Edinburgh din decembrie 1992 a
definit principiile de bază ale conceptului de subsidiaritate úi a stabilit liniile orientative pentru
interpretarea Art. 5 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana, prin care principiul
subsidiarităĠii a fost inclus úi în Tratatul asupra Uniunii Europene, iar concluziile sale au fost
prezentate într-o DeclaraĠie care continuă să constituie piatra de temelie a principiului
subsidiarităĠii. Vezi: Subsidiaritate. [on-line] http://www.euroavocatura.ro/dictionar/532/
Subsidiaritate (vizitat 12.10.2014); mai vezi: DicĠionar de sociologie…, p. 617.
96
diferă calitativ de unităĠile existente; c) schimbări structurale, cu crearea de noi
roluri úi organisme etc.
Dezvoltarea economică nu are loc în mod univoc în toate contextele
sociale, ea fiind influenĠată de: sistemul de valori al unei societăĠi; motivaĠiile
politice ale dezvoltării (prestigiul naĠional, aspiraĠia pentru prosperitate,
coerciĠia politică, presiunea demografică úi socială); noua stratificare socială
determinată de dezvoltare; perturbările sociale, naĠionale sau internaĠionale úi
catastrofele naturale. Toate acestea, ca úi alĠi factori, pot să determine diferite
„căi naĠionale” ale dezvoltării economico-sociale. Orice proces de dezvoltare,
la rîndul său, se exprimă prin diversificări adînci ale activităĠii economice, ale
rolurilor familiale, ale sistemelor de stratificare socială, ale structurii politice.
De asemenea, dinamica proceselor de diferenĠiere úi de integrare poate
înregistra discontinuităĠi, ceea ce explică apariĠia de perturbări sociale, cu
reacĠii în lanĠ, de stres, ostilitate úi atitudini anarhice într-o societate sau alta.
Din toate acestea poate rezulta următoarea problemă: o societate aflată
în plin proces de dezvoltare necesită un guvern puternic úi centralizat, precum
este cazul Republicii Moldova, care de la adoptarea DeclaraĠiei de
IndependenĠă se confruntă cu o serie de crize, inclusiv criza economică úi
socială cu toate consecinĠele ei nefaste pentru populaĠia Ġării noastre (mizeria úi
sărăcia, úomajul úi migraĠia forĠei de muncă, criminalitatea úi corupĠia etc.).
Cum a evoluat economia Republicii Moldova de la DeclaraĠia de IndependenĠă
a Ġării demonstrează destul de elocvent datele statistice naĠionale úi ale FMI1. În
acelaúi context, vom menĠiona doar faptul că pe parcursul ultimilor ani
economia Ġării a fost în ascensiune, determinată în mare parte de sporirea
consumului, care spre sfîrúit de an a început să se tempereze. Cele mai
accentuate ritmuri de creútere s-au înregistrat în sectoarele: comerĠ exterior úi
interior, industrie, investiĠii úi transporturi. Se înregistrează o creútere moderată
a preĠurilor úi modificări mau mult sau mai puĠin semnificative ale ratei de

1
Vezi: FMI: Economia Republicii Moldova a evoluat pozitiv. [on-line]
http://www.bani.md/fmi-economia-republicii-moldova-a-evoluat-pozitiv/ (vizitat 30.04.2014);
Economia Republicii Moldova. [on-line] http://ro.wikipedia.org/
wiki/Economia_Republicii_Moldova (vizitat 03.01.2014).
97
schimb a monedei naĠionale. Indicatorii din sfera socială prezintă unele semne
de ameliorare1.

3. Politici economice úi rolul statului în economia de piaĠă

Dezvoltarea economică este o permanenĠă a societăĠii umane úi,
totodată, un obiectiv major al politicii economice oricărui stat contemporan.
Acest fenomen este abordat úi analizat de útiinĠa economică în diferite forme
concrete úi sub diferite denumiri: creútere, dezvoltare durabilă / sustenabilă.
Dacă noĠiunea de creútere economică apare la sfîrúitul anilor ’30 ai sec. XX,
fiind considerată obiectivul principal pe care trebuie să-1 aibă în vedere atît
útiinĠa economică, cît úi politicile economice, iar după anii ’60, termenul de
creútere economică este înlocuit cu cel de dezvoltare – noĠiune mai complexă,
ce include úi aspecte calitative pe lîngă cele cantitative luate în considerare în
aprecierea creúterii economice, presupunînd úi schimbări de structură ale
economiei – pe ramuri, subramuri etc. Dezvoltarea însă se dovedeúte un
obiectiv ceva mai greu de atins. Ulterior, noĠiunea dată devine úi ea incompletă
în comparaĠie cu nevoile tot mai complexe pe care societatea umană le creează,
le identifică úi încearcă să le satisfacă. Aúa se ajunge la începutul anilor ’90 la
dezvoltarea durabilă, care, în prezent, constituie obiectivul prioritar la nivel
naĠional úi internaĠional2.
Starea dezvoltării economice se poate măsura printr-o varietate de
indicatori economici, incluzînd în primul rînd produsul naĠional brut (PNB)
real pe cap de locuitor, dar úi alĠi indicatori ca sănătatea, alfabetizarea úi
longevitatea. Prin urmare, deúi există o strînsă legătură între creúterea
economică úi dezvoltare, conceptele sunt diferite, iar diferenĠele constau, în
principal, în următoarele elemente: 1) creúterea economică are în vedere doar
PNB-ul (sau alt indicator similar), ignorînd chestiunile legate de distribuĠia
acestuia între indivizi; 2) abordarea externalităĠilor úi a bunurilor ce rămîn în

1
Vezi: Politica economică úi comercială a Moldovei. [on-line]
http://moldovagate.com/ro/article/show/222 (vizitat 03.01.2014); Zona de Liber Schimb
Aprofundat úi Cuprinzător UE-Moldova (DCFTA). [on-line] http://mec.gov.md/ro/dcfta (vizitat
05.01.2014).
2
A se vedea: Popescu D. Manual de economie politică. Sibiu, 2000. [on-line]
http://web.ulbsibiu.ro/cosmin.tileaga/cercetare/Microeconomie_Macroeconomie.pdf (vizitat
08.08.2013).
98
afara tranzacĠiilor de piaĠă (de exemplu, autoconsumul); 3) asigurarea
comparabilităĠii internaĠionale a datelor, ceea ce poate duce la ierarhii
oarecum inexacte úi 4) PNB-ul pe cap de locuitor reflectă doar venitul obĠinut
de o persoană în perioada respectivă. Pentru a analiza standardul de viaĠă este
nevoie de o viziune mult mai completă. De exemplu, speranĠa de viaĠă este un
aspect ce lipseúte cu desăvîrúire din problematica creúterii economice. Iată de
ce în ultimele decenii tot mai mult se discută despre conceptul dezvoltării
durabile úi indicele dezvoltării umane, ca element al definirii úi caracterizării
dezvoltării umane durabile, fiind vorba despre crearea unei noi societăĠi, o
societate a oamenilor pentru oameni, iar dezvoltarea umană cuplată cu
dezvoltarea durabilă apare ca un nou concept în útiinĠele socioumane
contemporane1.
Necesitatea diferenĠierii conceptului de creútere economică de cel de
dezvoltare economică a dus la apariĠia unui indicator agregat – indicatorul de
dezvoltare umană (IDU). Acesta este un indicator multidimensional, care
reuneúte, practic, informaĠiile conĠinute de alĠi trei indicatori: speranĠa de viaĠă
la naútere; nivelul de alfabetizare al adulĠilor (nivelul de úcolarizare) úi nivelul
venitului naĠional pe cap de locuitor (PIB). Abia după 1990, specialiútii ONU
au ajuns la un consens privind metodologia de calcul úi elementele care trebuie
incluse în acest indicator sintetizat. El are următoarea configuraĠie: longevitate,
notată cu X1; nivel de instruire – X2 úi nivel de venituri – X3. Deci, IDU = X1
+ X2 + X3.
Longevitatea, la rîndul ei, are trei componente: 1) speranĠa de viaĠă la
naútere pentru Ġara analizată; 2) speranĠa de viaĠă maximă pentru 173 de Ġări,

1
Despre conceptul dezvoltării umane durabile vezi: Bunea C. Managementul dezvoltării
umane durabile úi indicatorii determinanĠi. [on-line]
http://www.managementmarketing.ro/pdf/articole/65.pdf (vizitat 24.10.2013); PohoaĠă I.
Strategii úi politici europene de dezvoltare durabilă. [on-line] http://www.cse.uaic.ro/_fisiere/
Documentare/Suporturi_curs/II_Strategii_si_politici_europene_de_dezvoltare_durabila.pdf
(vizitat 24.10.2013); Raportul NaĠional de Dezvoltare Umană, 2010/2011: Republica Moldova
de la excluziune socială la o dezvoltare umană incluzivă / D. Vaculovschi, M. Vremeú, V.
Craevschi-Toartă. Chiúinău, 2011. [on-line] http://www.undp.md/presscentre/2011/
NHDR2010_2011/NHDReaport_2010_ROM_26-04-11_web.pdf (vizitat 24.10.2013); Cristea
S.C. Dezvoltarea durabilă – o nouă viziune asupra evoluĠiei vieĠii economice úi sociale. [on-
line] http://www.scribd.com/doc/36835335/Dezvoltarea-durabila (vizitat 24.10.2013);
Dezvoltare durabilă. [on-line] http://ro.wikipedia.org/wiki/Dezvoltare_durabil%C4%83 (vizitat
24.10.2013).
99
care, spre exemplu, este de 78,6 ani pentru Japonia, úi 3) speranĠa de viaĠă
minimă, care, de pildă, este de 42,0 ani pentru Sierra Leone. Nivelul de
educaĠie se calculează ca produs între numărul de adulĠi alfabetizaĠi dintr-o
Ġară, din care se extrag două treimi, úi numărul mediu de ani de úcolarizare
pentru populaĠia de peste 15 ani, din care se extrage o treime. Pentru
componenta economică, se ia în calcul: PIB / locuitor al Ġării de analiză – PIB /
locuitor minim mondial la PIB / locuitor maxim – PIB / locuitor minim.
OrganizaĠia NaĠiunilor Unite publică anual, începînd cu anul 1990,
„Raportul de dezvoltare umană”, în care dincolo de calculul indicatorului
amintit, analizează problemele fundamentale ale statelor lumii în anul
respectiv. În plus, pe baza IDU, se realizează o ierarhie a Ġărilor, grupate în trei
categorii: 1) state cu IDU ridicat; 2) state cu IDU mediu úi 3) state cu IDU
scăzut. Astfel, Raportul Dezvoltării Umane întitulat „Durabilitate úi echitate:
un viitor mai bun pentru toĠi” poziĠionează Republica Moldova în categoria
Ġărilor cu o dezvoltare umană medie úi îi atribuia în 2011 o valoare a IDU de
0,649. Între anii 1995 úi 2011, IDU al Republicii Moldova a crescut de la 0,584
pînă la 0,649, ceea ce reprezintă o majorare cu 11 la sută sau o creútere anuală
de aproximativ 0,7 la sută. În 2014, conform clasamentului Indicelui
Dezvoltării Umane, Republica Moldova se afla pe locul 114 dintr-un număr de
187 de Ġări úi teritorii ale lumii1.
Primul document în care este definită dezvoltarea durabilă este
Raportul Comisiei Brundtland, intitulat „Viitorul nostru comun”, prezentat în
1992 la ConferinĠa NaĠiunilor Unite de la Rio de Janeiro. Prin dezvoltare
durabilă se înĠelege „tipul de dezvoltare care asigură satisfacerea necesităĠilor
prezente fără a compromite posibilitatea generaĠiilor viitoare de a-úi satisface
propriile cerinĠe”. Deci, conceptul de dezvoltarea durabilă „se referă la
satisfacerea necesităĠilor generaĠiilor actuale fără a compromite perspectivele

1
Raportul Dezvoltării Umane 2014: 2,2 miliarde de oameni sunt săraci sau aproape săraci. [on-
line] http://www.md.undp.org/content/moldova/ro/home/presscenter/pressreleases/2014/07/24/
raportul-dezvoltarii-umane-2014-2-2-miliarde-de-oameni-sunt-saraci-sau-aproape-saraci-/
(vizitat 24.07.2014); Raportul Dezvoltării Umane 2011: între 1995 úi 2011, indicele dezvoltării
umane al Republicii Moldova a crescut cu 11 la sută. [on-line]
http://www.undp.md/presscentre/2011/03_11/index_rom.shtml (vizitat 03.11.2013).
100
generaĠiilor viitoare de a-úi satisface necesităĠile vitale”1. Această definiĠie este
menită să scoată în evidenĠă integritatea societăĠii umane, obligaĠia de a asigura
dăinuirea în spaĠiu úi timp a comunităĠii umane constituite din popoare, adică
să scoată în evidenĠă grija faĠă de dezvoltarea úi prosperarea generaĠiilor
posterioare.
Aúadar, conceptul de dezvoltare durabilă se bazează pe ideea de
egalitate a úanselor între generaĠiile prezente úi viitoare. Modelul dat presupune
interacĠiunea a trei sisteme: 1) sistemul mediu (sistemul biologic úi al
resurselor); 2) sistemul economic úi 3) sistemul social (cultura). Dezvoltarea
durabilă contrastează cu dezvoltarea economică convenĠională care are în
vedere doar sistemul economic. Cu alte cuvinte, dezvoltarea durabilă reuneúte
úi armonizează performanĠe atît în planul economic ca atare úi, respectiv,
realizarea dezvoltării úi creúterii economice în condiĠiile sporirii gradului de
valorificare a resurselor úi ale stopării pierderilor de resurse neregenerabile,
adică diminuarea input-urilor de resurse pe unitatea de efort util, respectiv,
evitarea degradării mediului (cît úi în plan sociocultural), respectiv, condiĠii
superioare úi stimulative de viaĠă úi afirmare umană.
Recunoaúterea dependenĠei dezvoltării economice de resursele naturale
úi de starea lor fizică, formularea conceptului de eco-dezvoltare úi celui de
dezvoltare durabilă, au avut loc în cadrul unei confruntări între concepĠia
geocentrică, concepĠia biocentrică úi concepĠia antropocentrică. ConcepĠia
geocentrică face din protecĠia Terrei, a factorilor naturali, un scop în sine,
condamnîndu-se orice intervenĠie a omului asupra naturii, asupra pămîntului.
În această concepĠie, omul este omis aproape complet, el fiind considerat doar
unul din milioanele de elemente ce se cer conservate pentru ca „natura să
rămînă neatinsă în puritatea ei”. ConcepĠia biocentrică aúează în centrul
preocupărilor ecologice celelalte forme de viaĠă úi specii, deoarece cu toate că
ele sunt creaturi sensibile, nu se pot prezerva singure, aúa cum o face omul.
ConcepĠia respectivă pretinde ca omul să nu intervină în viaĠa speciilor decît
pentru a le proteja. În concepĠia antropocentrică totul este subordonat nevoilor
crescînde ale omului, în faĠa căruia nimic nu contează. ReĠinînd elementele

1
ONG-urile în dezvoltarea durabilă. [on-line] http://www.e-democracy.md/ngo/evolution/i/
(vizitat 13.01.2013).
101
comune, raĠionale úi utile ale acestor trei concepĠii privind protecĠia mediului
natural, se poate ajunge la una generalizatoare, care poate fi dezvoltarea
durabilă.
Pentru ca dezvoltarea durabilă să devină altceva decît un concept
teoretic, este necesară transpunerea în practică, prin intermediul politicilor
economice ale unei sau altei Ġări. În cazul Republicii Moldova, în anul 2000 a
fost publicată „Strategia naĠională pentru Dezvoltare Durabilă MOLDOVA-
XXI”. Strategia a apărut sub egida Programului ONU pentru Dezvoltare
(PNUD) úi a Consiliul Economic Suprem de pe lîngă PreúedinĠia Republicii
Moldova. În baza Strategiei, au fost elaborate de către Parlamentul Republicii
Moldova úi actele legislative necesare, inclusiv pentru deceniul doi al
sec. XXI1.
În acest context, finalitatea implementării de către Guvernul Ġării
noastre a Strategiei pentru Dezvoltarea Durabilă constă în oferirea cetăĠenilor
a unui climat social-economic úi de mediu pentru existenĠă de o calitate mai
înaltă în conformitate cu niúte standarde general acceptate. Una din problemele
majore care se prefigurează aici este că conceptul dezvoltării durabile elaborat
în cadrul ONU este unul global, iar implementarea lui în anumite Ġări trebuie să
Ġină cont de contextul local. De aceea merită să fie menĠionat faptul că
concepĠia dezvoltării durabile se referă la patru subiecte primordiale, dintre
care trei pot fi calificate ca avînd dimensiuni interne, iar al patrulea – o
dimensiune externă: 1) asigurarea unui proces stabil de asanare
macroeconomică ce ar permite realizarea unei creúteri economice de natură să
elimine fenomenul sărăciei úi să asigure perspective pentru o dezvoltare
graduală; 2) eliminarea factorilor care pot contribui la creúterea tensiunilor
sociale datorită polarizării accentuate a situaĠiei grupurilor sociale după
criteriul avuĠiei; 3) asigurarea calităĠii unui mediu natural pentru reproducerea
demografică úi a factorilor tehnologici care asigură dezvoltarea economiei úi
4) reducerea decalajului dintre parametrii dezvoltării economice a Republicii

1
Lege Nr. 295 din 21.12.2007 pentru aprobarea Strategiei naĠionale de dezvoltare pe anii
2008–2011. [on-line] http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=
326734 (vizitat 23.01.2013); Strategia NaĠională de Dezvoltare a Republicii Moldova, 2012–
2020 / Proiect. [on-line] http://particip.gov.md/public/files/strategia/Moldova_2020_
proiect.pdf (vizitat 13.12.2013).
102
Moldova úi spaĠiile economice adiacente care provoacă fenomenul migraĠiei
necontrolate a celei mai competitive forĠe de muncă1.
După aproape două decenii úi jumătate care au trecut de la
proclamarea IndependenĠei Republicii Moldova în sfera economică s-au
realizat foarte puĠine2. Chiar úi în condiĠiile economiei de tranziĠie, în care se
află úi Ġara noastră, pentru a răspunde legilor progresului, tranziĠia trebuie să se
desfăúoare pe baza a trei principii: principiul eficienĠei economice, principiul
eficienĠei sociale úi principiul eficienĠei ecologice, realizarea celui de eficienĠă
economică fiind o condiĠie sine qua non a înfăptuirii celorlalte două3.
Politică economică reprezintă o formă de intervenĠionism în
mecanismul pieĠei prin utilizarea unui număr anumit de instrumente, strategii,
planuri úi reglementări juridice; un sistem de măsuri economice înfăptuite de
un stat în scopul promovării anumitor activităĠi cu caracter economic; o
influenĠare a economiei prin măsuri politice, prin intermediul statului,
respectiv, al puterii legislative. În ceea ce priveúte politica economică a statului
Republica Moldova, este de subliniat că ea este specificată în Legea bugetului
de stat pe fiecare an calendaristic4 úi include politici de activităĠi ale
autorităĠilor publice centrale pe diverse dimensiuni: politica bugetară, politica
fiscală, politica monetară, politica comercială, politica valutară etc. Astfel,
Legea Republicii Moldova prevedea pentru anul bugetar 2014 veniturile pe
capitole úi subcapitole úi cheltuielile pe destinaĠii úi pe ordonatori principali de
credite pentru bugetul de stat, bugetele Fondului NaĠional Unic de asigurări
sociale de sănătate, creditelor externe, fondurilor externe nerambursabile úi
activităĠilor finanĠate integral din venituri proprii.
De aici reiese rolul statului în condiĠiile economiei de piaĠă, rol care nu
mai poartă un caracter intervenĠionist masiv ca în regimul totalitar. Totuúi în
dezvoltarea economiei de piaĠă un rol important îl au instituĠiile economice úi
statul. Aceste instituĠii, alcătuind un complet de reguli, ce structurează relaĠiile

1
Vezi mai detaliat: ONG-urile în dezvoltarea durabilă. Op. cit.
2
Alte detalii vezi: Strategia dezvoltării economiei úi optimizării politicii sociale. [on-line]
http://moldovenii.md/ md/ section/617 (vizitat 06.05.2013).
3
A se vedea: Popescu D. Op. cit.
4
Vezi, spre exemplu: Lege Nr. 339 din 23.12.2013 bugetului de stat pe anul 2014. [on-line]
http://lex.justice.md/md/351191/ (vizitat 21.01.2014).
103
sociale într-un mod deosebit, sunt atît formale (constituĠia, legislaĠia, drepturile
de proprietate etc.), cît úi neformale (tradiĠii, obiceiuri, codul de comportament
etc.). Astfel de instituĠii, împreună cu limitele standarde primite în economie,
definesc diferite alternative, costurile producĠiei úi schimbului corespunzător,
rentabilitatea úi posibilitatea de a atrage în activitatea economică alte
posibilităĠi ale statului cu scopul asigurării ordinii úi înlăturării incertitudinii în
anumite perioade de crize economice.
În economia de piaĠă statul úi structurile sale iau asupra sa îndeplinirea
funcĠiilor, care nu e în stare să le îndeplinească însăúi piaĠa: asigurarea cadrului
juridic de funcĠionare a mecanismului de piaĠă, producerea bunurilor publice,
protecĠia populaĠiei de efectele negative ale activităĠii economice, redistribuirea
veniturilor, asigurarea creúterii economice úi stabilizarea economiei în
condiĠiile de criză etc. ProtecĠia populaĠiei de la efectele externe negative ale
economiei cuprinde: aplicarea măsurilor administrative către agenĠii, care
produc efecte negative, folosirea măsurilor indirecte, cum ar fi impozitarea
suplimentară a celor vinovaĠi etc. Statul intervine în economie prin două grupe
de metode: administrative (influenĠează sistemul reproducĠiei sociale prin
intermediul actelor normative úi de comandă, legilor, ordinelor, instrucĠiunilor,
directivelor) úi economice (politica fiscală úi financiar-creditară, reglarea
veniturilor úi cheltuielilor guvernamentale etc.). Dar reglementarea de către stat
trebuie să fie în anumite limite, specifice pentru fiecare situaĠie economică
concretă.
Teoria contemporană despre stat este reprezentată, în principal, de
două curente economice: neoclasic úi keynesian. Teoria keynesiană îúi pune
scopul de control úi reglare a cererii totale, ca ea să corespundă ofertei totale,
prin asigurarea ocupaĠiei înalte a populaĠiei. Acest curent consideră că
mecanismul de piaĠă nu e în stare de a asigura creúterea economică stabilă úi
ocupaĠia totală, anume de aceasta e necesară intervenĠia statului. În anii ’70–
’80 ai sec. al XX-lea curentul keynesian a fost supus criticii de către
reprezentanĠii curentului neoconservativ, care s-au opus ideii de reglare statală,
alternativa văzînd-o în concurenĠă úi liberă activitate1.

1
Alte detalii vezi: Roúca A.N., Roúca A.S. Statul ca element central al sistemului politic. În:
Raporturile dintre stat úi societatea civilă în Republica Moldova în contextul realizării
104
 TEMA VI. SFERA SOCIALĂ ùI POLITICA
1. ViaĠa socială úi condiĠionările sale
Prin conceptul de viaĠă socială se defineúte societatea umană, privită
sub aspectul său evolutiv, ca un complex sociomaterial1. ViaĠa socială
cuprinde fenomene rezultate din interacĠiunea reciprocă a indivizilor úi a
colectivităĠilor care se află într-un spaĠiu determinat. Din viaĠa socială fac parte
asemenea comportamente úi fenomene cum ar fi: convieĠuirea în familie,
relaĠiile dintre elevi úi profesori, colaborarea úi competiĠia care apar în cadrul
unor grupuri de muncă, de creaĠie, în producĠie. Cu alte cuvinte, sfera socială
se prezintă ca o totalitate de relaĠii úi condiĠii sociale, care influenĠează asupra
caracterului úi conĠinutului activităĠii úi comportamentului oamenilor,
cuprinzînd interesele grupurilor sociale, raporturile dintre societate úi individ,
condiĠiile de muncă úi de trai, sănătatea úi timpul liber al individului.
În viziunea sociologiei, viaĠa socială depinde de anumite condiĠionări,
cum ar fi apartenenĠa indivizilor la o comunitate distinctă úi diviziunea muncii
sociale. ViaĠa socială este, în acelaúi timp, rezultatul relaĠiilor dintre factorii úi
condiĠiile vieĠii sociale (populaĠie, mediu, activitate economică, socială,
politică, culturală etc.), dar úi rezultatul comportamentelor cotidiene ale
indivizilor.
Prin urmare, societatea umană úi însăúi viaĠa socială angrenează
funcĠionalitatea unui complex de factori úi structuri, a unor instituĠii cu norme
úi valori specifice unui anumit spaĠiu social. Factorii úi condiĠiile vieĠii sociale
constituie principalele cadre úi surse de influenĠă ale desfăúurării acesteia.
CondiĠiile úi factorii economici, materiali, geografici, biologici acĠionează în
unitate cu factorii de ordin psihologic úi psihosocial. Starea psihică úi climatul
psihomoral pot influenĠa anumite activităĠi sau „variabile” complexe ale vieĠii
sociale. Un climat psihomoral stimulativ poate contribui la o mai mare
productivitate creativă a colectivităĠilor umane. La rîndul său, mediul
geografic, dar úi mediul sociocultural interesează deopotrivă pe sociolog, atîta

reformelor democratice / Coord. út. A. Roúca. Chiúinău, 2014, p. 8-30; Branaúco N. Teoria
economică úi doctrinele economice. BălĠi, 2005, p. 17-21. [on-line]
http://ro.scribd.com/doc/57068221/2/Tema-4-INSTITUTELE-ECONOMICE-%C5%9EI-ROL
UL-STATULUI-IN-ECONOMIA-DE-PIA%C5%A2%C4%82 (vizitat 13.09.2013).
1
Vezi: Sociologie (Manual). Vol. I…, p. 170.
105
timp cît el studiază ansamblul determinărilor care se repercutează asupra fiinĠei
umane úi asupra vieĠii lui sociale. De aceea un rol decisiv în acest sistem unitar
de factori úi condiĠii îl are cultura – ceea ce determină úi modalităĠi diverse de
satisfacere a trebuinĠelor în cadrul diferitelor societăĠi, cu nivel variabil de
dezvoltare úi civilizaĠie. Unitatea dintre cadrul fizic, geografic, cultural,
economic úi demografic devine obiectivul strategic specific în studiul
sociologic asupra realităĠii sociale.
CondiĠiile vieĠii sociale sunt de diferite tipuri, pornind cu cele de mediu
natural úi trecînd la condiĠiile care Ġin de „natura umană”, de caracteristicile
distinctive fiinĠei umane – ca entitate vitală specifică. Însuúirile biologice ale
fiinĠei umane constituie unele din principalele condiĠii biologice care alcătuiesc
ceea ce unii sociologi numesc „bazele biologice” ale vieĠii sociale, respectiv,
caracteristicile organismului uman, ale proceselor fiziologice úi ale trebuinĠelor
ce decurg din acestea. Din punct de vedere sociologic, este relevant modul în
care satisfacerea trebuinĠelor umane se realizează în funcĠie de întreg
complexul specific al conduitelor úi al factorilor determinativi pentru viaĠa
socială.
ViaĠa socială contemporană se deosebeúte de viaĠa socială modernă din
sec. XVII–XIX prin faptul că asupra societăĠii contemporane influenĠează o
serie de factori sociopolitici, economico-financiari, tehnico-informaĠionali,
psihomorali úi de altă natură, pe cînd revoluĠiile burgheze (timpurii), numite de
istorici úi revoluĠii moderne, se deosebesc sub raportul premiselor úi condiĠiilor,
obiectivelor úi forĠelor motrice, metodelor úi consecinĠelor lor asupra populaĠiei
din societăĠile occidentale. Scopul acestor revoluĠii a fost asigurarea dezvoltării
libere a societăĠii în baza principiilor politice moderne, respectării drepturilor
naturale ale cetăĠenilor, suveranităĠii poporului1. Astăzi însă lumea
contemporană se află sub impactul unor fenomene majore, precum
globalizarea, informatizarea etc., care impun societăĠile, statele lumii úi liderii
lor să-úi revadă strategiile de dezvoltare úi să proiecteze noi programe de
supravieĠuire în noile condiĠii istorice create.

1
Alte detalii mai vezi: ViaĠa socială în epoca modernă. [on-line]
http://optdolari.blogspot.com/2011/02/viata-sociala-in-epoca-moderna.html (vizitat
11.11.2013).
106
 Este, la fel, de menĠionat úi relaĠia dintre viaĠa socială úi sistemul
politic instaurat într-o societate sau alta úi, respectiv, regimul politic dominant
(autoritar sau democratic). De aceea cunoaúterea úi înĠelegerea mecanismului
de formare, organizare úi funcĠionare a vieĠii sociale, îndeosebi a celei politice,
impune cu necesitate, luarea în cont a tuturor componentelor sistemului politic
úi, în primul rînd, al statului, precum úi a funcĠionării regimului politic.
DemocraĠia ca regim politic presupune existenĠa unor valori de bază,
cum ar fi: libertatea, dreptatea úi egalitatea (principii scrise pe frontispiciul
RevoluĠiei Franceze din 1789), principii considerate perene. La sfîrsitul celui
de-al Doilea Război Mondial în Europa s-au înregistrat mutaĠii majore în
privinĠa funcĠionării unui sau altui tip de regim politic. Statele din zona centrala
úi de sud-est, trecute sub dominaĠia sovietică se supun unui regim totalitar, de
extrema stîngă, după modelul URSS. Începînd cu anul 1989, în majoritatea
statelor comuniste din Europa populaĠia a reuúit, în general prin mijloace
paúnice, să înlăture regimurile politice comuniste în Ungaria, Bulgaria,
România, Polonia, Cehoslovacia, R.D. Germană. Acest proces a fost posibil úi
datorita politicii de destindere úi reformei promovate de liderul sovietic Mihail
Gorbaciov, după 1985. De fapt, anul 1989 nu a găsit toate Ġările foste
comuniste la acelaúi nivel de dezvoltare economică úi socială úi nici la acelaúi
nivel de structurare a unor alternative politico-economice la regimul partidului
unic.
Cît priveúte Ġara noastră, vom reĠine că procesul afirmării úi dezvoltării
statului Republica Moldova a fost condiĠionată de cîteva procese semnificative,
aflate într-o relaĠie de interdependenĠă, úi anume – perestroika gorbaciovistă
(1985–1991), miúcarea de renaútere naĠională (1988–1991) úi adoptarea
DeclaraĠiei de IndependenĠă a Republicii Moldova (27 august 1991), aceasta
din urmă fiind anticipată de DeclaraĠia cu privire la Suveranitatea Republicii
Moldova (23 iunie 1990). Însă cel mai important document politic a fost úi
rămîne a fi DeclaraĠia de IndependenĠă a Republicii Moldova, pentru că ea
presupune reformarea întregului sistem politic depăúit, iniĠierea úi

107
implementarea unui úir întreg de reforme democratice cardinale atît în sfera
politică, cît úi în sfera economică úi socială a Ġării1.

2. Structura socială úi abordările ei

Societatea umană este o organizaĠie dinamică ce se află în continuă
dezvoltare, funcĠionînd ca un sistem structural atît în plan organizatoric
(structura organizaĠional-instituĠională), cît úi în plan social (structura socială).
Doar fondul uman al societăĠii este alcătuit din comunităĠi umane, colectivităĠi,
clase, categorii, grupuri etc., aflate în diverse interacĠiuni, dependente de
multiplele subsisteme ale socialului. Ansamblul relaĠiilor sociale, relaĠiilor
dintre úi în interiorul acestor diferite forme de asociere umană, care asigură
convieĠuirea úi activitatea membrilor lor, constituie structura socială.
Unii cercetători identifică nejustificat structura socială cu structura de
clasă sau cu structura economică. Structura de clasă reprezintă unul dintre
elementele de bază ale structurii sociale, ea avînd un conĠinut mult mai restrîns
decît cea socială. În general, structura de clasă cuprinde clasele úi categoriile
sociale existente într-o societate dată, precum úi relaĠiile dintre ele. Structura
economică reprezintă totalitatea relaĠiilor de producĠie la o etapă determinată a
dezvoltării sociale. De aceea pe bună dreptate se spune că structura socială
este determinată de: structura economică a societăĠii; de nivelul de dezvoltare a
forĠelor de producĠie; de diviziunea socială a muncii; de tipul úi forma de
proprietate asupra mijloacelor de producĠie. Rezultă că structura socială nu
poate fi confundată nici cu structura economică, nici cu structura de clasă.
Altfel spus, structura socială are un conĠinut mai complex, cuprinzînd structura
de clasă, structura politică, ideologică, structura populaĠiei pe profesii,
ocupaĠii, pe ramuri economico-sociale, pe sexe, vîrste, naĠionalităĠi, pe tipuri
de aúezări umane, precum úi relaĠiile relativ stabile din interiorul fiecărui
element component úi relaĠiile dintre aceste elemente.
Prin urmare, în determinarea structurii sociale se porneúte de la
identificarea componentelor sistemului social, úi anume: populaĠia organizată

1
Despre evoluĠia statului Republica Moldova vezi: Varzari P., TăbârĠă I. EvoluĠia statului
Republica Moldova prin prisma funcĠionalităĠii elitei politice úi a societăĠii civile. În: Revista
de Filozofie, Sociologie úi ùtiinĠe Politice, 2011, nr. 1, p. 72-81.
108
într-o comunitate statală, familia ca grup social comunitar specific,
colectivităĠile teritoriale (satul, oraúul), clasele, categoriile úi grupurile sociale,
categoriile ocupaĠionale úi profesionale etc. Structura socială este tiparul
recurent al relaĠiilor dintre elementele societăĠii, printre care putem menĠiona
statusul úi rolul, organizaĠiile úi instituĠiile sociale, grupurile úi comunităĠile
umane.
NoĠiunea de structură socială este un instrument cu ajutorul căruia pot
fi exprimate trăsăturile grupurilor sociale, ale unei societăĠi concrete, precum úi
relaĠiile specifice dintre indivizi, factorii úi modalităĠile care influenĠează
evoluĠia societăĠii. Astfel, structura socială reflectă: a) modalităĠile de
instituire úi de funcĠionare a grupurilor sociale; b) componenĠa de clasă úi
socioocupaĠională a lor; c) legăturile ce există între grupurile úi clasele sociale;
d) locul úi rolul lor în sistemul social la o anumită treaptă de dezvoltare a
societăĠii úi alte dimensiuni ale ei.
Din perspectivă istorică, structura socială trebuie privită datorită
mecanismelor care o determină úi care dau stratificării o dimensiune dinamică
în corelaĠie cu structura de clasă. Termenul „clasă” provine de la lat. clasis –
ordin, clasă, categorie, specie. Clasa socială este o formă de stratificare în care
apartenenĠa la diferite grupuri sociale úi relaĠiile dintre acestea sunt determinate
în primul rînd de criterii economice. Acest tip de stratificare caracteristic
pentru societăĠile moderne nu implică transformarea automată a unor privilegii
ereditare (deúi, în realitate, originea socială influenĠează úansele de vîrstă ale
indivizilor, fiind completamente laicizat úi nesancĠionat prin reglementări).
Alte forme de stratificare funcĠionează în baza unor criterii religioase (sistemul
castelor) sau în funcĠie de anumite ierarhii ale prestigiului (sistemele
premoderne structurate pe grupuri de status), ambele sisteme fiind
instituĠionalizate formal úi guvernate de transmiterea ereditară a poziĠiilor
sociale (împreună cu privilegiile pe care acestea le implică).
Din cele expuse putem constata trei concluzii. 1) apariĠia claselor este
legată de procesul de diferenĠiere socială úi de viaĠa economică, în special, de
formarea proprietăĠii individuale; 2) dintre toate conceptele folosite de
sociologi pentru deservirea úi explicarea relaĠiilor sociale, clasa socială este,
probabil, cea mai ambiguă, mai confuză úi mai insuficient definită din cauza

109
impreciziei definiĠiei úi a terminologiei úi 3) problema claselor sociale a
preocupat majoritatea sociologilor úi a oamenilor politici, indiferent de
poziĠiile sociale, politice, atitudinea lor practică, deoarece toĠi au constatat
existenĠa unor grupuri sociale cu feluri deosebite de viaĠă úi cu interese opuse
în cadrul aceleiaúi societăĠi.
Printre numeroasele teorii asupra claselor sociale putem deosebi cîteva
tipice, fundamentale: concepĠia naturalist-biologică a claselor (încearcă să
explice formarea claselor sociale prin deosebirile naturale, fizice sau psihice
dintre oameni – Platon, Aristotel ú.a.); teoria psihologică (clasele sociale sunt
produse de interese, idei úi sentimente colective, care produc o conútiinĠă
proprie, conútiinĠa de clasă, în baza căreia membrii luptă pentru apărarea
intereselor speciale ale clasei la care aparĠin – Gustav von Schmoller); teoria
economică (accentuează ca factor fundamental repartiĠia proprietăĠii,
inegalitatea de posedare a bunurilor – K. Bucher, L. Stein, precum úi K. Marx,
care este considerat cel mai semnificativ reprezentant al concepĠiei economice
a claselor sociale); teoria sociologică (clasa socială este o grupare de oameni
bazată pe interese úi funcĠiuni sociale identice)1.
Vom adăuga úi alte abordări ale fenomenului de structură socială,
precum marxistă (abordarea de clasă propriu-zisă), weberiană (abordarea
multidimensională din perspectiva proprietăĠii, prestigiului úi a puterii),
funcĠionalistă úi mixtă2. Astfel, pentru Karl Marx, clasele sociale sunt categorii
de oameni care se diferenĠiază în funcĠie de relaĠia cu mijloacele de producĠie,
unele sunt posesoare ale forĠelor de producĠie, altele sunt folosite de primele ca
forĠă de muncă pentru punerea în funcĠiune a mijloacelor de producĠie.
Inegalitatea apare din surplusul cîútigat de proprietarul mijloacelor de producĠie
prin exploatarea forĠei de muncă. Însăúi evoluĠia societăĠii omeneúti este o
evoluĠie a raporturilor dintre clase, iar din această idee Marx stabileúte o
clasificare a societăĠilor omeneúti cunoscute de-a lungul istoriei: comuna
primitivă, orînduirea sclavagistă, feudală, capitalistă úi comunistă.
O altă viziune asupra stratificării aparĠine lui Max Weber, care pune în
„joc” nu numai proprietatea, dar úi prestigiul úi puterea (formula celor trei de
1
Despre aceste teorii asupra claselor sociale vezi: Sociologie (Manual). Vol. I…, p. 102-108.
2
A se vedea: Ɋɚɞɚɟɜ ȼ.ȼ., ɒɤɚɪɚɬɚɧ Ɉ.ɂ. ɋɨɰɢɚɥɶɧɚɹ ɫɬɪɚɬɢɮɢɤɚɰɢɹ (ɭɱɟɛ. ɩɨɫɨɛɢɟ).
Ɇɨɫɤɜɚ, 1996, p. 68-97.
110
„p”). Delimitîndu-se de concepĠia marxistă, Weber dezvoltă, de fapt, unele
teze ale acesteia. Mai întîi, să menĠionăm că el argumentează existenĠa claselor
sociale (orice societate cunoaúte diferenĠierile date de apartenenĠa indivizilor la
o clasă). Aceasta este definită ca ansamblu de indivizi ce au interese economice
comune referitoare la deĠinerea de bunuri úi la úansele de a-úi crea un venit în
condiĠiile oferite de piaĠa muncii úi piaĠa de bunuri1. Proprietatea reprezintă
temeiul afirmării poziĠiei de clasă, iar tipul de proprietate dominantă variază de
la un sistem economic la altul, dar pentru Weber această trăsătură trebuie
asociată cu bunurile deĠinute. Proprietatea defineúte clar clasele „bogate”, dar
în societate există grupuri care răspund ofertelor de servicii ale claselor avute.
Clasele „achizitoare”, dintre care menĠionăm profesiile liberale, derivă din
nevoia asigurării unor servicii de care au nevoie în primul rînd clasele „avute”.
În schimb, proletariatul nu are monopol asupra nici unui serviciu. Spre
deosebire de K. Marx, M. Weber a intuit că factorul dinamic în societatea
capitalistă nu-l reprezintă proletariatul, ci clasele mijlocii2.
M. Weber concepe relaĠiile din societate nu numai în funcĠie de tipul de
proprietate. El a constatat importanĠa prestigiului în viaĠa oamenilor. Alături
de clasele sociale există úi grupuri de „status”, care se deosebesc între ele prin
stil de viaĠă generat de nivelul de instrucĠie, prestigiul derivat din naútere sau
profesie, modurile de consum, ceea ce-i determină pe membrii lor să aibă, mai
degrabă, relaĠii sociale între ei decît cu alte grupuri, úi, de fapt, să-úi exprime
identitatea. DiferenĠierile de status sunt un reflex al sistemului economic. De
aceea proprietatea nu reprezintă un criteriu de distribuire a statusurilor, dar ea
poate, în anumite condiĠii, să aibă o influenĠă în acest proces. PoziĠia socială
este discutată de Weber úi prin politic. Grupuri politice úi partide sunt elemente
ale stratificării sociale. Rangul unui individ în ierarhia politică este determinat
de influenĠa exercitată de el însuúi. De aici rezultă existenĠa unor indivizi care
au puterea în structurile politice fără să deĠină poziĠii înalte ca proprietari sau
grupuri de status.
1
Vezi: Tratat de sociologie / Coord. R. Boudon. Bucureúti, 1999. [on-line]
http://ro.scribd.com/doc/48656663/Raymond-Boudon-coord-Tratat-de-Sociologie (vizitat
17.05.2014).
2
Detalii a se vedea: SchifirneĠ C. Sociologie / Ed. a 3-a revăzută úi adăugită. Bucureúti, 2004.
[on-line] http://www.scribd.com/doc/47727150/Schifirnet-Constantin-Sociologie (vizitat
15.10.2014).
111
 Perspectivele contemporane din sociologia stratificării sunt
funcĠionalismul úi teoria conflictului. Perspectiva funcĠionalistă, dezvoltată de
Kingsley Davis úi Wilbert Moore, arată că stratificarea socială este necesară úi
că nici o societate nu poate exista fără a avea structuri de clasă. Teoria
funcĠionalistă poate fi sintetizată în trei ipoteze de diferenĠiere úi un principiu
de stratificare: 1) orice societate este un ansamblu de poziĠii structurate, cărora
le sunt asociate îndatoriri sau funcĠii; 2) membrii societăĠii trebuie repartizaĠi în
aceste poziĠii úi 3) îndatoririle aferente fiecărei poziĠii trebuie îndeplinite de
către membrii societăĠii. Principiul însă este formulat astfel: „poziĠiile nu sunt
de importanĠă egală pentru supravieĠuirea societăĠii úi nu cer din partea
membrilor societăĠii aceeaúi experienĠă sau un talent egal, úi nu se realizează cu
aceeaúi plăcere”1. Realizarea ipotezelor úi respectarea principiului de
stratificare sunt dependente de un ansamblu de recompense ierarhizate úi de un
mod de repartizare a acestor recompense în funcĠie de valorile respective ale
poziĠiilor. Această teorie deosebeúte cele patru procese ce stau la baza
stratificării: diferenĠierea, ierarhizarea, evaluarea úi recompensa.
Teoria stratificării a lui K. Davis úi W. Moore a fost dezvoltată de T.
Parsons, M. Tumin, P. Blau, R. Dahrendorf, P. Bourdieu etc. Perspectiva
conflictuală se originează, în principal, în teoria lui K. Marx despre stratificarea
socială, pe care am analizat-o mai sus. Marxiútii din anii ’60 úi ’70 ai sec. XX
au studiat diverse teme ale stratificării sociale în termenii dominant-dominat, ai
relaĠiilor dintre capitaliúti úi proletari. În viziunea lor, clasa capitaliútilor este
alcătuită din toĠi cei care îndeplinesc sau exprimă funcĠiile capitalului, fără ca
ei să fie proprietari, iar clasele sociale fiinĠează în contextul structurilor de
dominaĠie / subordonare economică, politică, socială, ideologică. Analiza
structurilor de clasă úi a diferenĠierii sociale în capitalism proiecta o evoluĠie a
acestuia către socialism, societate construită pe baze raĠionale. Astăzi în
societăĠile contemporane există o varietate întreagă a stratificării sociale care
caracterizează distanĠa socială dintre grupuri úi categorii de oameni pe mai
multe criterii2.

1
Tratat de sociologie. Op. cit.
2
Despre aceasta vezi: Ɋɚɞɚɟɜ ȼ.ȼ., ɒɤɚɪɚɬɚɧ Ɉ.ɂ. Op. cit., p. 49-58.
112
 3. Politica socială: paradigma sociologică úi paradigma politologică
Pînă în prezent nu există o concepĠie unitară referitor la ceea ce
este politica socială, care sunt graniĠele sale ferme úi ce metode de analiză
utilizează1. Diversele opinii inserate în literatura de specialitate mărturisesc că
definirea conceptului de politică socială este în dependenĠă de autorii ce
abordează problema úi curentul în care ei se înscriu. Totuúi, răspunsurile la
această întrebare pornesc în majoritatea cazurilor de la un set comun de criterii
care iau în consideraĠie anumite elemente caracteristice conceptului de politică
socială: siguranĠa socială, serviciile sociale, programele sociale. Generalizînd
aceste opinii, putem afirma: conceptul de politică socială se referă la o sferă
largă de activităĠi ale statului (strategii, programe, proiecte, legislaĠie etc.), care
au ca scop promovarea bunăstării individului, familiei sau comunităĠii, precum
úi a societăĠii în ansamblul ei2. Unii teoreticieni acordă o semnificaĠie mult mai
generală conceptului de politică socială, incluzînd în sfera acestuia úi
programele, activităĠile ONG-urilor, care au un obiectiv similar: modificarea
caracteristicilor vieĠii sociale ale unei colectivităĠi într-o direcĠie considerată a
fi dezirabilă.
Termenul politici sociale este identificat adesea cu termenul politici
publice (public policy). Ultimul însă, prin conĠinutul său, este mai larg úi, pe
lîngă politicile sociale, include de asemenea politicile economice, politica
externă, politicile de urbanism etc., adică toate acĠiunile actorilor din sistemul
politic, în toate sferele administraĠiei / guvernării. Toate celelalte politici
publice (în special cele economice) au o influenĠă substanĠială asupra politicilor
sociale, fapt ce face ca definiĠiile cele mai largi ale politicilor sociale să includă
adesea majoritatea politicilor publice3. În limba engleză, limba de origine a

1
Diverse opinii úi argumentări privind conceptul dat vezi: Poede G. Politici sociale. Abordare
politologică. Iaúi, 2002. [on-line] http://www.scribd.com/doc/ 22733245/Politici-Sociale-1-
George-Poede (vizitat 13.09.2014); Teosa V. Politici sociale practice în sfera muncii din
Republica Moldova în condiĠiile globalizării (analiză politologică) / Autoreferat al tezei de
doctor habilitat în útiinĠe politice. Chiúinău, 2006; Cojocaru I. Politici sociale în sfera muncii în
contextul integrării europene a Republicii Moldova (dimensiuni politico-juridice) /
Autoreferatul tezei de doctor în útiinĠe politice. Chiúinău, 2009; ɏɨɥɨɫɬɨɜ ȿ.ɂ. ɋɨɰɢɚɥɶɧɚɹ
ɩɨɥɢɬɢɤɚ (ɭɱɟɛɧɨɟ ɩɨɫɨɛɢɟ). Ɇɨɫɤɜɚ, 2001.
2
Vezi, spre exemplu: DicĠionar de sociologie…, p. 431-433.
3
Termenul de „public” este opus celui de „privat” (se referă în bună măsură la grupuri de
oameni în general), aúa cum úi termenul de „social” este opus celui de „individual”.
113
conceptului, se face, de asemenea, deosebire între politici (policy) ca strategii,
planuri de acĠiune promovate într-un domeniu anume (politică socială, politică
economică, politică fiscală, politică externă etc.) úi politică (politics) ca viaĠă
politică referitoare la partide politice, instituĠii politice, ideologii etc.
Politica socială poate fi definită úi ca fiind o disciplină în cadrul
útiinĠelor sociale, care are puncte comune cu alte útiinĠe sociale, precum
sociologia, economia, útiinĠele politice, asistenĠa socială etc., fiind totodată úi
distinctă de acestea. Conceptul politică socială are o istorie relativ scurtă, de
circa un secol, úi se află într-un proces de transformare úi completare.
ReflecĠiile asupra politicilor sociale au explodat concomitent cu marile
schimbări sociale care au avut loc în special după cel de-al Doilea Război
Mondial ca efect al creúterii economice sub forma dezvoltării statului
bunăstării sau a statului social1.
În paradigma politologică a politicii sociale sociologul nu era prezent.
Criza statului bunăstării din anii ’70–’80 ai sec. XX a generat însă necesitatea
unei tratări útiinĠifice riguroase a întregii problematici a politicii sociale. Pe de
o parte, criza financiară a statului bunăstării a dezvoltat un interes imens
pentru evaluarea eficienĠei diferitelor sisteme de politici sociale: în ce măsură
rezolvă ele problemele preconizate; cu ce costuri etc. Pe de altă parte, criticile
venite din partea ideologiilor neoliberale, care contestau capacitatea statului de
a rezolva eficient problemele sociale, au înaintat problema eliberării de
dezideratele abstracte úi a efectuării unei testări / măsurări riguroase a efectelor
complexe ale politicilor sociale asupra societăĠii. Or, situaĠia nou-creată (cînd
problemele sociale în loc să se rezolve prin efortul politic adesea se
multiplicau, cînd costurile intervenĠiei sociale păreau a depăúi beneficiile, cînd
au ieúit la lumină multe efecte perverse) a schimbat profilul studiilor de politici
sociale. Din acest moment, ele capătă un caracter mai pragmatic, dar, totodată,
mai útiinĠific, devenind un mixt de abordare sociologică, economică úi
politologică. Astfel, politica socială devine un domeniu de drept úi al
sociologiei úi al politologiei. Din această perspectivă, în ultimii 20 de ani au
fost realizate dezvoltări esenĠiale în Suedia (Ġările nordice, în general), Marea

1
A se vedea: Roúca A.S. Teoria úi practica statului social: istorie úi contemporaneitate /
Autoreferat al tezei de doctor în útiinĠe politice. Chiúinău, 2007.
114
Britanie, SUA úi în cadrul marilor organisme internaĠionale (Banca Mondială,
UNICEF ú.a.).
Aúadar, paradigma sociologică a politicilor sociale este diferită
structural de paradigma politologică, în cadrul căreia s-au dezvoltat iniĠial
preocupările de politică socială. În locul analizei teoretice a marilor ideologii
de politică socială (în contextul programelor politice ale unui sau altui partid
politic), se prefigurează următoarele mari secĠiuni tematice ale paradigmei
sociologice: 1) analiza problemelor sociale; 2) evaluarea politicilor sociale;
3) proiectarea propriu-zisă a politicilor sociale úi 4) analiza empirică a
mecanismelor sociale prin care politicile sociale sunt adoptate úi schimbate1.
În plan practic, politica socială se concretizează în „seturi de măsuri”
orientate spre: a) obiective sociale „globale”, cum sunt eradicarea sărăciei, o
distribuĠie echitabilă a bunăstării, a veniturilor etc.; b) realizarea unor obiective
pe domenii sociale, cum sunt sănătatea, învăĠămîntul, locuinĠele, securitatea
socială etc.; c) implementarea unor programe sociale ce vizează categorii
defavorizate ale populaĠiei: programe de susĠinere pentru bătrîni, tineri, copii,
handicapaĠi etc., programe de preocupare úi protecĠie a úomerilor, programe de
protecĠie a familiilor etc. Orice stat are o politică socială proprie, caracterizată
prin anumite obiective specifice. Elementul de referinĠă al obiectivelor
politicilor sociale îl constituie problemele sociale reale ce se manifestă în
spaĠiul naĠional în anumite perioade, Astfel, începînd cu ultimele 6-7 decenii
ale sec. al XX-lea, societăĠile dezvoltate au înaintat explicit ca obiectiv central
al politicilor sociale bunăstarea. După cel de al Doilea Război Mondial, în
Occident a fost lansat conceptul statului bunăstării (welfare state), care, de
fapt, îúi avea începutul încă de la sfîrúitul sec. al XIX-lea în Ġările europene úi
cele ale Americii de Nord, Ġări intrate într-un ciclu rapid de dezvoltare
industrială.
Rolul politicilor sociale constă în compensarea limitelor economiei de
piaĠă. Deúi economia de piaĠă reprezintă cel mai bun mecanism economic
cunoscut, el este departe de a fi perfect. Economia de piaĠă generează o serie de
distorsiuni sistematice în bunăstarea pe care o produce. De aceea este nevoie de
a fi introduse unele „corecĠii” prin mecanisme exterioare economiei, precum
1
Pentru detalii a se vedea: Sociologie (Manual). Vol. II…, p. 131-132.
115
sunt úi politicile sociale. Pot fi desprinse două mari tipuri de limite în cadrul
economiei de piaĠă: 1) în sfera producĠiei úi consumului úi 2) în sfera
distribuĠiei resurselor economice1. Indiferent de variantele concrete propuse
pentru atingerea obiectivelor statului privind furnizarea bunăstării individuale,
aceste obiective trebuie să conĠină o componentă „morală” axată pe ideea de
reducere a inegalităĠilor / inechităĠii sociale la nivelul societăĠii sau de
diminuare a diferenĠelor sociale. Or, pentru a menĠine ceea ce a fost numit
statul bunăstării trebuie să existe un echilibru între componenta morală
(echitate socială) úi cea economică, între piaĠă, ca exponentă a libertăĠii
individuale, úi funcĠia de redistribuire a statului, ca instituĠie a justiĠiei sociale.
Începînd cu cea de-a doua jumătate a sec. al XIX-lea úi pînă în anii ’30
ai sec. al XX-lea se pot distinge două modele deosebite de politică socială:
1) primul model se stabileúte în regimurile liberale din Ġările anglo-saxone, iar
unul dintre cei mai mari creatori ai acestui model este economistul britanic
W.H. Beveridge (1879–1963), care orienta politicile sociale spre sisteme
tradiĠionale de combatere a sărăciei úi de încurajare a soluĠiilor private de
asigurări sociale, abordare conformă cu ideile economiei politice liberale
clasice; 2) cel de-al doilea model, stabilit în Europa continentală, a fost bazat
pe asigurarea socială lansată de Otto von Bismarck, cancelarul Germaniei, în
anul 1880, model axat pe ideea unui rol puternic úi direct al statului, favorizînd
dezvoltarea de programe de asigurări sociale pe principii ocupaĠionale, cu
statut distinct úi administrare autonomă.
Politicile sociale sunt elaborate úi promovate de stat prin intermediul
instituĠiilor centrale úi locale, cu sprijinul comunităĠilor. Parlamentul adoptă
legislaĠia socială respectivă (inclusiv Legea bugetului de stat úi Legea
asigurărilor sociale), iar Guvernul propune legi úi le promovează în practică
prin intermediul ministerelor úi agenĠiilor naĠionale úi al structurilor din
teritoriu. Politicile sociale pot fi concepute úi realizate cu succes doar în
condiĠiile cînd există următorii factori importanĠi: legislaĠia socială, finanĠarea,
resursele umane etc. În calitate de componente structurale politicile sociale
includ: 1) securitatea socială (prevede asigurările sociale, asistenĠa socială);
2) serviciile sociale fundamentale (includ învăĠămîntul, sănătatea, sistemul
1
Ibidem, p. 134-135.
116
serviciilor de asistenĠă socială); 3) politicile sociale punctuale sau programele
sociale (reprezintă o activitate colectivă orientată spre obĠinerea unei
modificări, delimitate în timp, a unei stări sociale (spre exemplu, promovarea
egalităĠii între sexe, prevenirea abandonului copiilor, promovarea construcĠiei
de locuinĠe în mediul urban etc.).
Politicile sociale au avut la baza construcĠiei úi funcĠionării lor concepĠii
politice diferite, în esenĠă, de nuanĠă liberală sau social democrată, dar nu s-au
dezvoltat în aceste forme pure. În literatura de specialitate au fost lansate de-a
lungul anilor mai multe clasificări ale modelelor de politici sociale. În linii
generale, diversitatea opiniilor cu privire la clasificarea politicilor sociale
permite a fi distinse următoarele modele de politici sociale: 1) Ġările care au
reformat numai marginal modelul de asistenĠă socială de tradiĠie liberală,
denumit uneori úi „statul bunăstării reziduale” (exponentul cel mai tipic al
acestui model îl constituie SUA, unde se urmăreúte cu prioritate combaterea
sărăciei, intervenĠia statului în domeniul social fiind mult redusă úi
caracterizată ca reziduală în comparaĠie cu modelul european, în special cu cel
nord-european); 2) modelul Ġărilor Scandinave (exemplul cel mai mult admirat
este Suedia, politicile sociale au evoluat aici sub influenĠa concepĠiilor social-
democrate úi au tins să se extindă asupra întregii populaĠii, indiferent dacă
nevoia era sau nu manifestată); 3) modelul Ġărilor din zona vest-europeană, ale
căror politici sociale sunt de inspiraĠie bismarckiană, reprezentate mai întîi de
Germania úi Austria (acest model de politică socială, situat între cel liberal úi
cel social-democrat, este constituit prin reformarea schemei tradiĠionale de
asigurări sociale úi prin stabilirea unui sistem puternic de protecĠie pentru
grupuri care nu se pot proteja singure); 4) modelul japonez de tip paternalist,
deosebit în multe privinĠe de modelele vest-europene úi de cel american (este
un model care se bazează pe îmbinarea elementelor tradiĠionale de întrajutorare
în mediul familial cu intervenĠia statului úi antrenarea substanĠială a
patronatului în soluĠionarea problemelor sociale); 5) Catherine Jones lansează
în discuĠie statul bunăstării caracteristic Asiei de Sud-Est (Hong-Kong,
Singapore, Coreea de Sud úi Taiwan), pe care îl numeúte iniĠial statul
bunăstării oiconomic – „oikos”, „economia gospodăriei” (1990), iar apoi –
statul bunăstării confucianist (1993) (caracteristicile acestui model, asiatic, al

117
bunăstării au fost determinate de tradiĠia úi cultura comună, avînd în centru
preceptele gîndirii confucianiste, care pentru această parte a Asiei este de
multe secole un mod de viaĠă specific)1.
Un model aparte de politici sociale îl constituie fostele Ġări comuniste,
în care politica socială a fost marcată de ideologia ce a determinat modul de
funcĠionare a întregului sistem. Politica socială din această categorie de Ġări s-a
întrunit într-o componentă inseparabilă de sistemul social, în general, úi de cel
economic, în special, fiind o zonă în care fundamentul său ideologic a avut úi
consecinĠe benefice. În acest context, merită a fi amintite următoarele domenii:
învăĠămîntul, ocrotirea sănătăĠii, locuinĠele, sistemul de pensii, alocaĠiile
familiale, ajutoarele de boală úi accident etc. Economia de tip socialist a permis
depăúirea stării de sărăcie de masă, realizarea unui sistem de securitate socială
de bază, cu elementul său central – asigurările sociale. S-au creat reĠele de
învăĠămînt, de sănătate cu accesul larg la aceste servicii, ceea ce a contribuit
semnificativ la formarea capitalului uman. Deúi în multe domenii politica
socială în fostele Ġări comuniste a avut puncte comune cu cea din Ġările
dezvoltate (cu economie de piaĠă), colapsul sistemului socialist a scos în
evidenĠă úi numeroasele ei limite. Politica socială promovată de aceste Ġări s-a
bazat pe principii egalitariste, „echitatea socialistă” fiind doar un principiu
declarat.
Cu totul alta este politica socială a statului în economia de piaĠă2, care
diferă esenĠial de politica socială promovată de statele totalitare. Această
situaĠie determină Ġările, inclusiv Republica Moldova, pornite pe calea tranziĠiei
la economia de piaĠă, să Ġină cont în căutarea modalităĠilor de reformare a
politicilor sociale în funcĠie de mai multe realităĠi existente, avînd în vedere
mai întîi criza economico-financiară mondială úi cea europeană care s-a
declanúat în a doua jumătate a anului 2008. Vom specifica doar faptul că
conform datelor Ministerului Economiei al Ġării, situaĠia din sfera socială
prezintă unele semne de ameliorare. Astfel, cîútigul salarial mediu lunar brut al
unui lucrător din economia naĠională în ianuarie-decembrie 2013 a constituit
3765,1 lei úi s-a majorat cu 8,3% faĠă de perioada similară a anului 2012 în

1
A se vedea: Sociologie (Manual). Vol. II…, p. 138-145.
2
Alte detalii la acest subiect vezi: Branaúco N. Op. cit., p. 19-20.
118
termeni nominali, iar în termeni reali a crescut cu 3,5%. Mărimea minimului de
existenĠă pentru anul 2013 a constituit în medie pe lună pentru o persoană
1612,3 lei, fiind în creútere faĠă de anul precedent cu 6,9%. Veniturile
disponibile lunare ale populaĠiei pentru anul 2013 au constituit în medie pe o
persoană 1681,4 lei, în creútere faĠă de anul precedent cu 11,4% în termeni
nominali úi cu 6,5% în termeni reali. Cheltuielile medii lunare de consum ale
populaĠiei pentru anul 2013 au constituit în medie pe o persoană 1775,8 lei,
fiind în creútere faĠă de anul precedent cu 11,1% în termeni nominali úi cu
6,2% în termeni reali. Valoarea medie a pensiei lunare la 1 ianuarie 2014 a fost
de 1020,7 lei úi s-a majorat cu 6,6% faĠă de aceeaúi dată a anului 2013 în
termeni nominali, iar în termeni reali – cu 1,3. Numărul úomerilor, estimat
conform metodologiei Biroului InternaĠional al Muncii, în trimestrul IV 2013 a
fost de 49,3 mii, fiind cu 22,1 mii persoane mai mic faĠă de trimestrul IV 2012.
Rata úomajului (proporĠia úomerilor BIM în populaĠia activă) la nivel de Ġară în
trimestrul IV 2013 a înregistrat 4,1%, fiind mai mică cu 1,8 puncte procentuale
faĠă de trimestrul IV 2012. La oficiile forĠei de muncă în ianuarie-decembrie
2013 au fost înregistraĠi circa 43,5 mii úomeri, cu 15,4% mai puĠin decît
numărul acestora în perioada similară a anului 20121.

TEMA VII. CULTURĂ ùI POLITICĂ

1. InteracĠiunea dintre cultură úi politică
Referindu-ne nemijlocit la definirea úi etiologia termenului de cultură,
putem menĠiona că în prezent există peste 250 de definiĠii. Prima definiĠie
riguroasă a culturii a fost formulată în 1871 de E.B. Tylor în lucrarea
„Primitive culture”, desemnînd prin ea complexul care include cunoaúterea,
credinĠa, arta, moravurile, legea, obiceiurile úi orice alte capacităĠi úi deprinderi
dobîndite de om ca membru al societăĠii2.
Din punct de vedere etimologic, termenul cultură îúi are originea în
verbul lat. „colo" sau „colere", ceea ce semnifică „a lucra pămîntul", dar úi „a
1
InformaĠie operativă cu privire la evoluĠia social-economică a Republicii Moldova în anul
2013. [on-line] http://mec.gov.md/ro/documents-terms/situatia-macroeconomica-note-
informative-privind-evolutia-social-economica (vizitat 31.12.2014).
2
A se vedea: Sociologie (Manual). Vol. II…, p. 27; Rusu R. Cultura politică (Curs de lecĠii).
Chiúinău, 2012, p. 10; Pîrvulescu C. Politică comparată. Bucureúti, 2001, p. 14-31. [on-line]
http://ro.scribd.com/doc/25048447/ Politica-Comparata (vizitat 13.09.2014).
119
locui", prima conotaĠie a termenului de cultură fiind „arta de a prelucra
pămîntul”. Pe parcursul dezvoltării sociale au fost formulate multiple sensuri
ale noĠiunii de cultură, dintre care menĠionăm: 1) sensul subiectiv (cultură
spirituală), reprezentînd acĠiunile de modelare a spiritului úi corpului, precum úi
efectele acestor acĠiuni; 2) sensul obiectiv (cultură materială, sau civilizaĠie),
desemnînd totalitatea obiectelor create de om, transformate sau umanizate de
acesta pentru a fi presus naturii; 3) sensul etnologic, cuprinzînd atît maximele,
cît úi minimele realizărilor umane, atît elementele materiale, cît úi cele
spirituale, úi 4) sensul restrictiv (cultură rafinată, academică, iluministă),
cuprinzînd útiinĠa, arta, literatura, religia, ideile politice, adică „produsele
superioare ale spiritului” care necesită cultivarea minĠii, tendinĠa realizării unor
scopuri mai înalte decît simpla satisfacere a nevoilor biologice. Dacă sensul
iniĠial al culturii era cel de cultura agrorum (cultivarea pămîntului), prin acest
ultim sens accentul se deplasează pe cultura animi (cultivarea sufletului), sens
utilizat în perioada Iluminismului francez. Secolul Luminilor va configura unul
din înĠelesurile perpetuate pînă astăzi, acela al umanismului universalist: dacă
raĠiunea este ceea ce îl desprinde pe om din animalitate, cultivarea ei presupune
ridicarea speciei umane pe o treaptă superioară.
Numărul sensurilor atribuite culturii este, desigur, mult mai mare,
sociologii vorbind de asemenea despre cultură civică úi cultură politică,
cultură ecologică úi cultură juridică etc. Cu toate acestea, pluralitatea de
sensuri poate fi ordonată într-un număr mai mic de tipuri, de definiĠii cu care să
putem opera. Unii autori consideră că multitudinea de sensuri în care circulă
termenul de cultură poate fi grupată în trei categorii: 1) cultura în sens tehnic,
folosit, îndeosebi, de către etnologi úi istorici, sens care vizează unificarea
tuturor elementelor vieĠii umane, atît materiale, cît úi spirituale, cultura fiind,
astfel, coextensivă omului úi identică cu noĠiunea de civilizaĠie; 2) cultura în
înĠelesul de ideal de personalitate, de ideal individual în ceea ce priveúte
instrucĠia úi educaĠia úi 3) cultura în sens de spirit sau geniu al unui popor.
Deúi sunt atît de numeroase, definiĠiile date culturii gravitează în jurul a trei
aspecte: relaĠia omului cu natura, relaĠia omului cu semenii săi úi relaĠia
omului cu valoarea.

120
 Cea mai vehiculată definiĠie a culturii este cea în sens larg, care
reprezintă totalitatea valorilor materiale úi spirituale create în procesul istoric
de afirmare a omului ca om, proces ce evidenĠiază progresul omenirii în
cunoaúterea, transformarea úi stăpînirea naturii, a societăĠii úi a cunoaúterii
însăúi. În accepĠiunea sociologică, prin cultură se înĠelege ansamblul modelelor
de gîndire, atitudine úi acĠiune care caracterizează o populaĠie sau o societate,
inclusiv materializarea acestor modele în lucruri. Cultura cuprinde deci
componente ideale: credinĠe, norme, valori, simboluri, modele de acĠiune,
precum úi componente materiale: unelte, locuinĠe, îmbrăcăminte, mijloace de
transport etc. Cultura conĠine un set de răspunsuri standardizate pentru a
interacĠiona cu ceilalĠi membri ai societăĠii.
AlĠi autori arată că prin cultură se înĠelege, într-un sens mai larg,
totalitatea cunoútinĠelor omenirii despre lume acumulate în procesul practicii
social-istorice úi concretizate în crearea valorilor materiale úi spirituale în
scopul asigurării progresului social1. Reprezentînd totalitatea cunoútinĠelor
despre lume úi concretizarea acestora în valori materiale úi spirituale, cultura
comportă mai multe segmente care pot fi tratate fiecare de sine stătător. Un
prim segment se referă la cunoútinĠele care reflectă în mod veridic realitatea
înconjurătoare, incluzînd totalitatea útiinĠelor despre natură, societate úi om.
Acest segment reflectă, de fapt, cunoaúterea reală a societăĠii întrucît se
realizează prin intermediul útiinĠelor care reflectă, de regulă, adevăruri
obiective. Un al doilea segment al culturii vizează reflectarea lumii prin prisma
unor interese, oferind o imagine subiectivă despre realitatea înconjurătoare.
Expresia acestei reflectări o constituie existenĠa unor ideologii (politice,
religioase, morale etc.). Al treilea segment al culturii îl constituie valorificarea
cunoútinĠelor acumulate de omenire în crearea de valori materiale úi spirituale.
Prin urmare, cultura reprezintă gradul de cunoaútere (prin intermediul
útiinĠelor), gradul de reflectare (prin intermediul artei, literaturii etc.), precum úi
gradul de creaĠie a omului prin concretizarea cunoútinĠelor acumulate în valori
materiale úi spirituale. Sfera de cuprindere a culturii poate fi privită atît în sens
larg ca o cultură a valorilor materiale úi spirituale, cît úi în sens restrîns ca o
cultură a valorilor spirituale. În acest context, se poate vorbi de cultură generală
1
Vezi: Regis R. Op. cit.
121
care se referă la un fond larg de cunoútinĠe, după cum pot să existe cultură
tehnică, economică, istorică, civilă, politică, democratică (lui R.A. Dahl îi
aparĠine conceptul de cultură democratică) etc. Aici úi apare problema relaĠiei
dintre cultură úi politică úi viceversa, problemă discutată destul de detaliat de
Adrian Marino în lucrarea întitulată „Politică úi cultură. Pentru o nouă cultură
română”1, sau problema raportului dintre globalizare úi cultură, dintre cultură
úi problematica valorilor, dintre mass-media úi cultura politică în contextul
contemporan, precum úi problema identităĠilor culturale în contextul integrării
europene, dar úi problema privind efectele politice ale culturii de masă
(reprezentanĠii ùcolii de la Frankfurt – Th. Adorno, H. Markuse ú.a.)2.
În literatura de specialitate continuă discuĠiile privind relaĠia cultură –
civilizaĠie, pentru că analiza multiplelor definiĠii date culturii conduce la
necesitatea sesizării distincĠiei dintre termenul de cultură úi cel de civilizaĠie.
Această problemă a generat controverse dintre cele mai accentuate úi opinii cu
caracter divers3, amintind, în acest sens, concepĠiile expuse de N.I. Danilevski
(tratează 10 tipuri istorico-culturale în baza ideii slavofile a mesianismului
culturii ruse în opoziĠia celei occidentale), O. Spengler (abordează ideea că
dezvoltarea istorică e un fenomen al multiplelor culturi, dominantă fiind
argumentarea declinului culturii europene), A. Toynbee (descrie istoria
societăĠii umane nu ca o linie dreaptă a progresului, ci o reprezintă sub forma
unor civilizaĠii care apar, se dezvoltă úi pier), L. Blaga (codifică în sistemul său
filosofic o problemă capitală a antropologiei culturale: dacă la un capăt al
axului antropologic avem civilizaĠia – tehnica este paradigma ei, atunci la
celalalt capăt avem cultura – arta este paradigma ei)4, precum úi concepĠiile
cunoscuĠilor civilizaĠioniúti americani: Fr. Fukuyama (ideea „civilizaĠiei
postumane”), A. Toffler (ideea despre „al treilea val al civilizaĠiei” care
anticipează o societate informaĠională) úi S. Huntington (ideea privind
„ciocnirea civilizaĠiilor”).

1
A se vedea: Marino A. Politică úi cultură. Pentru o nouă cultură română. [on-line]
http://book.dirlink.ro/Romanesti/Adrian-Marino---Politica-si-cultura_1446.html (vizitat
13.01.2013).
2
Unele detalii vezi: Filosofia culturii. [on-line] http://www.scritube.com/
sociologie/filozofie/Teme-Filosofia-Culturii41474.php (vizitat 14.07.2013).
3
A se vedea mai detaliat: Sociologie (Manual). Vol. II…, p. 30-32.
4
Pentru detalii vezi: Filosofia culturii. Op. cit.
122
 Precum se observă, conceptul de cultură cuprinde în sfera sa atitudinile,
actele, operele limitate la domeniul spiritului úi al intelectului, atunci conceptul
de civilizaĠie desemnează totalitatea mijloacelor cu ajutorul cărora omul se
adaptează mediului (fizic sau social), pe care îl supune, îl organizează úi îl
transformă pentru a se putea integra în el. Tot ceea ce Ġine de satisfacerea
nevoilor materiale, a confortului úi a securităĠii reprezintă civilizaĠia. În sfera
civilizaĠiei figurează elemente de natură utilitară dispuse în următoarele
capitole: alimentaĠie, locuinĠă, îmbrăcăminte, construcĠii publice úi mijloace de
comunicaĠie, tehnologii, activităĠi economice úi administrative, organizare
socială, politică, militară úi juridică, educaĠie úi învăĠămînt etc. Cultura úi
civilizaĠia formează o unitate, corespondenĠa dintre ele, manifestîndu-se în
permanenĠă.
Deci relaĠia dintre cultură úi politică constă în faptul că cultura ca atare
este un rezultat al acĠiunii unui ansamblu de factori de ordin social, economic úi
politic. În relaĠiile politice se reflectă nu numai anumite corelaĠii dintre
subiectul úi obiectul puterii, dar úi valorile úi normele culturale acumulate în
procesul activităĠii umane. De aceea interconexiunea dintre cultură úi politică
este determinată de diversitatea culturală, căci diversitatea dintre diferite tipuri
de cultură este, în acelaúi timp, úi o percepere diferită a realităĠii úi deci a
modalităĠilor de acĠiune social-politică a diferitor actori / subiecĠi sociali úi
politici.

2. Sistemul culturii naĠionale úi relaĠiile politice

Cultura este o componentă a sistemului social (global), determină toate
celelalte componente (economică, demografică, politică, psihosocială etc.) úi
este determinata la rîndul său de acestea. Deoarece societatea, ca sistem social
global, este formată din subsisteme naĠionale care, luate separat, reprezintă, la
rîndul lor, sisteme de sine stătătoare úi cultura se manifestă ca un produs al
unui popor, al unei naĠiuni, ca o cultură naĠională. Cultura unui popor
reprezintă, aúadar, totalitatea cunoútinĠelor sale despre lume concretizate în
valori materiale úi spirituale realizate în procesul practicii social-istorice în
condiĠiile concrete în care aceasta există úi se dezvoltă. Rezultă că, în mod
direct, cultura indică gradul de cunoaútere úi de creativitate a unui popor, la

123
un moment dat, avînd un caracter atît naĠional cît úi universal. O cultură
autentic naĠională are o mare valoare universală prin aportul pe care îl are la
cunoaúterea úi creaĠia umană. Cultura, în general, atît cea naĠională cît úi cea
universală poate să fie de mai multe feluri în funcĠie de domeniul de activitate
úi de dimensiunile pe care le poate avea la un moment dat.
Prin urmare, abordarea modernităĠii nu este posibilă fără analiza
subsistemului cultural propriu fiecărei societăĠi. Între sistemul naĠional úi
sistemul cultural există o relaĠie de intercondiĠionare reciprocă, aceasta avînd
explicaĠia în faptul că naĠiunea este un produs cultural. La rîndul ei, ea însăúi
produce cultură. Cultura naĠională este un sistem sociouman deosebit de activ,
care sintetizează în sine întreaga experienĠă istorică a poporului úi îi exprimă în
mare măsură specificitatea acestuia. Cultura este matricea unei naĠiuni, adică
factura cultural-spirituală defineúte originalitatea etniei, existenĠa úi demnitatea
ei.
În societăĠile moderne sistemul culturii naĠionale cuprinde trei categorii
distincte, cu modele proprii de organizare úi cu modalităĠi specifice de a-úi
elabora mesajul: 1) cultura populară sau folclorică; 2) cultura înaltă sau
conceptualizată; úi 3) cultura de masă sau mass-media1. E de reĠinut că aceste
trei categorii ale sistemului naĠional nu se plasează dispersat în cadrul
sistemului cultural úi nici nu împart cu exactitate matematică spaĠiul culturii în
general. Dimpotrivă, ele se fixează în complexe asociative de entităĠi originale
între care se dezvoltă raporturi de susĠinere reciprocă úi unde regula întregului
devine regulă a părĠilor. Ele utilizează valori comune, iar mesajele
informaĠionale pot lua forme de expresie care să aparĠină concomitent culturii
înalte, culturii populare sau mass-media. Este de remarcat că în gîndirea
românească Lucian Blaga a impus distincĠia dintre cultura minoră úi cultura
majoră2.
Cele trei categorii ale culturii naĠionale sus-menĠionate comportă note
definitorii distincte. Cultura folclorică are drept spaĠiu de manifestare satul, pe
cînd cultura înaltă aparĠine predominant, dar nu exclusiv – oraúului. Timp

1
Vezi: Sociologie (Manual). Vol. II…, p. 51-53.
2
Pentru acesta a se vedea: Blaga L. Trilogia culturii. Orizont úi stil. Bucureúti, 1969. [on-line]
http://ro.scribd.com/doc/38516374/Lucian-Blaga-Trilogia-Culturii (vizitat 09.05.2014).
124
îndelungat, mediul rural a fost privat de instituĠii specializate úi nu a beneficiat
de un cadru relevant de instruire úcolară, motiv pentru care creaĠia úi
cunoaúterea în general s-au păstrat la nivelul reflectării empirice úi au vizat, în
special, aspectele concrete ale lucrurilor. Astfel, cultura populară este rezultatul
dialogului dintre om úi mediu. De aceea cultura folclorică nu se creează în baza
unor modele anterior elaborate úi nu urmează unele canoane exact stabilite, aúa
cum se întîmplă în cazul culturii înalte, ci este liberă de orice schemă úi regulă,
avînd adesea un caracter spontan. Din punct de vedere generic, folclorul este
atît un produs individual, cît úi unul colectiv. Dar nefiind prinsă în anume
structuri úi circulînd în mod oral, opera populară este supusă unor transformări
continue, astfel că fiecare suprimă úi adaugă motivului acele mesaje úi
simboluri pe care le consideră necesare.
Cultura înaltă funcĠionează numai cu ajutorul specialiútilor úi rezistă în
timp exclusiv datorită potenĠialului lor creator. Din această perspectivă, cultura
înaltă se impune prin faptul că este un produs elaborat, desfăúurîndu-se în baza
unor ipoteze úi utilizînd metode verificate úi testate în timp. Tot ceea ce
semnifică creaĠie nu intră spontan în categoria culturii înalte, unde totul este
codificat úi precodificat úi are un caracter absolut raĠional. Din aceste
considerente, speciile / genurile acestui subsistem sunt exact delimitate între
ele, iar actul consumului presupune o îndelungată pregătire de profil a celor
care sunt interesaĠi de conĠinutul produselor acestora. Grupurile sau persoanele
cărora li se adresează trebuie să fie instruite úi pregătite în instituĠii
specializate. Consumul operelor din subsistemul dat este unul mediat, obligînd
la stadii formative anterioare úi constrîngînd la o muncă ulterioară asiduă de
informare úi autocontrol profesional. Toate acestea atestă faptul că, la nivelul
culturii înalte, actul de creaĠie este precis nominalizat, iar autorii sunt bine
cunoscuĠi în public.
Cultura de masă este un produs al industrializării úi urbanizării
societăĠii contemporane. Ea nu se impune ca o creaĠie absolut autonomă úi nici
nu are modele proprii de creaĠie. Cultura de masă nu este o cultura produsă de
mase, ci destinată maselor. Ea este produsă de specialiúti ai culturii înalte sau
de instituĠii specializate în acest sens. Din acest motiv, mass-media este
considerată, uneori, drept secundară celor două categorii culturale sau ca

125
„vehicul” mesajelor produse de către acestea. Multiplicînd úi difuzînd mesajele
create în sfera înaltă sau folclorică a culturii, mass-media nu creează, ci
reproduce. Totuúi, culturii de masă nu i se poate refuza un anume gen de
creativitate úi nici nu poate fi considerată total neproductivă, deoarece ea
modelează conĠinutul operei úi îl adaptează la tehnicile de difuzare, făcîndu-l,
astfel, accesibil publicului larg úi determinîndu-l pe acesta să participe efectiv
la valorile culturii naĠionale. Unii teoreticieni prezintă cultura de masă ca o
„cultură mozaicată” (A. Moles) sau ca o „cultură amalgam” (R. Berger)1.
Prin urmare, cultura de masă a apărut pentru a răspunde nevoilor
societăĠilor de masă, cu mari aglomerări umane, concentrate în metropole sau
centre industriale, cu un nou mod de viaĠă, în care timpul este segmentat
riguros în „timp de lucru” úi „timp liber” – care trebuie umplut cu produse,
servicii úi activităĠi culturale úi distractive. Din altă perspectivă, cultura de
masă este un nou tip de cultură, diferită atît faĠă de vechea cultură populară
(specifică societăĠilor agrare), cît úi faĠă de cultura specializată, „înaltă”,
„savantă”. Destinatarul culturii de masă nu mai este publicul „specializat” al
operelor ce aparĠin culturii specializate, ci un public eterogen, nespecializat.
Pentru nevoile culturale úi pentru aúteptările acestui public trebuie create alte
tipuri de opere (produse), de mesaje, care să fie atractive úi accesibile sub
raportul conĠinutului, dar să fie accesibile úi din punct de vedere comercial.
Concluzionînd, menĠionăm că în sistemul culturii naĠionale
funcĠionează în egală măsură cele trei categorii analizate mai sus, iar între
acestea se constată un permanent proces de schimburi de mesaje, ceea ce
justifică ideea caracterului procesual al creaĠiei culturale, precum úi natura
deschisă a subsistemelor ei constituente.

3. Politica culturală, cultura politică úi cultura civică: similitudini úi

distincĠii
Unii autori, pe bună dreptate, fac distincĠia între sintagmele „om cult” úi
„om civilizat”2. Om cult în domeniul politicului (úi nu avem în vedere aici

1
A se vedea: Filosofia culturii. Op. cit.
2
Vezi: Radulian I. Filosofia dreptului. [on-line] http://www.scribd.com/doc/48084121/12/
capitolul-xiii (vizitat 09.05.2014).
126
numai specialiútii acestui domeniu) este acel cetăĠean, indiferent de profesia sa,
care cunoaúte temeinic úi exhaustiv varietatea elementelor ce configurează
structura culturii politice (cunoútinĠele despre sfera politică, reprezentările
politice, valorile úi orientările valorice, simbolurile úi obiectivele politice,
convingerile politice úi experienĠa politică, precum úi modelele de
comportament care se bazează pe tradiĠii politice). Om civilizat este cel care,
chiar dacă nu deĠine volumul de cunoútinĠe din domeniul politicului, ca cel pe
care l-am numit om cult, cunoaúte atît cît îi este necesar (cît îi trebuie) pentru a
respecta legile Ġării úi a fi, astfel, un bun cetăĠean. Mai direct spus, volumul
cunoútinĠelor, spre exemplu, de drept oricît de mare ar fi el, ce face dintr-un
individ un om cult juridiceúte, nu-i oferă acestuia automat úi statutul de om
civilizat. CunoútinĠele juridice oricît de întinse ar fi ele sunt insuficiente dacă
nu sunt susĠinute de faptele de conduită úi comportament conforme legii.
Înainte de a face unele degajări ale tridimensionalei politica culturală –
cultura politică – cultura civică, vom face cîteva constatări de rigoare: 1) în
societatea moderna cultura devine un factor important în dezvoltarea societăĠii,
contribuind la acumularea úi transmiterea cunoútinĠelor umane prin spiritului
creativ úi antreprenorial propriu, dar úi un factor de coeziune socială úi un
indicator de cuantificare a calităĠii vieĠii; 2) după cel de-al Doilea Război
Mondial societatea industrială a determinat, datorită unor factori specifici, ca
statul să devină actorul principal în fundamentarea politici culturale,
modificîndu-úi funcĠiile sale în sensul de a asigura bunăstarea colectivă,
oportunităĠi egale membrilor societăĠii úi 3) politica culturală reflectă o
multitudine de activităĠi ale statului care au drept scop modificarea într-un sens
dorit a caracteristicilor vieĠii sociale ale unui socium. În acest context, politica
culturală este parte a politici sociale asumate fie de stat, fie de reprezentanĠii
colectivităĠilor locale, sau de ONG-uri.
Definirea noĠiunii de politică culturală a fost mereu în atenĠia marilor
organizaĠii internaĠionale precum UNESCO sau Consiliul Europei.
Preocupările mai recente ale Uniunii Europene denotă intenĠia de a introduce
cultura în conceptele ei de dezvoltare mai ales pentru calitatea ei de suport
pentru o dezvoltare durabilă. Ceea ce se poate observa în procesul de integrare
este că UE, prin acquis-ul comunitar la cap. 20 „Cultură úi audio-vizual”, nu

127
impune úi nu doreúte să intervină în gestionarea domeniului cultural, lăsînd la
latitudinea Ġărilor membre ale UE acest lucru. Pentru a înĠelege politica
culturală europeană trebuie să Ġinem cont de influenĠa majoră pe care a avut-o
asupra ei principiile care guvernează statul bunăstării, cum ar fi: artă pentru
toĠi, asigurarea unei vieĠi culturale diverse úi de calitate, descentralizarea úi, în
final, democratizarea culturii. Patru mari principii guvernează politica
culturală europeană úi au ghidat Consiliul Europei mai bine de 25 de ani:
promovarea identităĠii culturale, respectarea diversităĠii culturale, susĠinerea
creativităĠii úi stimularea participării1.
Altfel spus, politica culturală, fiind o componentă a politicilor publice,
reprezintă setul de orientări generale úi coerente cu privire la dezvoltarea
sectorului cultural. Ea este întotdeauna un sistem de referinĠă pentru acĠiunea
culturală. În contextul societăĠii democratice, politica culturală este rezultatul
unui proces de structurare a opĠiunilor úi obiectivelor colective (a statului,
sectorului privat úi a celui asociativ) referitoare la dimensiunea culturala a
ansamblului social. Strategia culturală constă în proiectarea unui sistem de
acĠiuni care asigură realizarea obiectivelor pe termen mediu úi lung. EficienĠa
strategiei depinde de concordanĠa între obiective úi resursele existente. În acest
sens, strategia culturală presupune o mai bună repartizare a responsabilităĠilor
între indivizi, colectivităĠi, grupuri asociative úi structurile autorităĠilor publice.
În privinĠa politicilor culturale promovate în Republica Moldova, este
de remarcat că experĠii naĠionali, cu susĠinerea FundaĠiei SOROS-Moldova úi
în colaborare cu FundaĠia Culturală Europeană din Amsterdam (Olanda), au
stabilit problemele prioritare cu care se confruntă sistemul cultural în
Moldova, venind cu următoarele propuneri: descentralizarea actului cultural úi
asigurarea accesului egal al populaĠiei la valorile culturale; protejarea úi
dezvoltarea patrimoniului cultural; păstrarea identităĠii culturale; reformarea

1
Vezi: Politica culturală europeană. [on-line] http://facultate.regielive.ro/cursuri/stiinta-
administratiei/politica-culturala-europeana-67300.html (vizitat 13.06.2013); Mundy S. Politici
culturale. Un scurt ghid. [on-line] www.coe.ro/down_pdf.php?abs_path.../
Politici_culturalle.pdf (vizitat 13.06.2013); Politica culturală. [on-line]
http://circa.europa.eu/irc/opoce/fact_sheets/info/data/policies/culture/article_7317_ro.htm
(vizitat 13.06.2013); Politici culturale. Strategii culturale – precizări conceptuale. Dezideratul
armonizării. [on-line] http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-politice/Politici-culturale-
Strategii-c43398.php (vizitat 13.06.2013).
128
coraportului stat-cultură; participarea sistemului cultural la soluĠionarea
problemelor comunităĠii; finanĠarea culturii prin sporirea úi diversificarea
surselor de finanĠare1. Aceste propuneri au venit în urma unei analize
aprofundate a situaĠiei actuale în cultura Ġării noastre, avînd în vedere toate
formele ei de manifestare (artele interpretative; artele vizuale; literatura;
industriile culturale – televiziunea úi radioul, producerea úi distribuirea
filmului, editarea úi realizarea cărĠilor, publicitatea, presa, meúteúugurile
populare, show-business, casele de cultură etc.), precum úi îmbunătăĠirea
cadrului legal de reglementare a culturii, perfecĠionarea continuă a politicii
culturale promovare de diferiĠi subiecĠi politici úi sociali.
Cultura politică reprezintă o componentă a culturii în general, se
individualizează prin specificul său, prin trăsăturile úi funcĠiile sale
caracteristice. Cultura politică este definită de cunoscuĠii politologi americani
G. Almond úi S. Verba „drept o difuzare specifică, printre membrii unei
comunităĠi, a metodelor de orientare în raport cu procesul politic”2. Astfel de
orientări sunt de trei tipuri: 1) cognitive (orientările ce se referă la sfera
cunoaúterii); 2) afective (orientările ce se referă la sfera pasiunilor, emoĠiilor úi
sentimentelor) úi 3) evaluative (orientările ce se referă la sfera judecăĠilor de
valoare). În consecinĠă, se nasc conceptele de ideologie politică, de ethos
naĠional, de valori fundamentale ale unui popor etc. Toate aceste concepte
formează cultura politică, dezvăluind trei patternuri acĠionali de bază care sunt
specifice societăĠii, în ansamblu, úi fiecărui individ, în parte: 1) cultura
parohială – în cadrul căreia individul nu cunoaúte úi nu conútientizează
sistemele politice naĠionale, interesîndu-se numai de evenimentele specifice
cadrului local ori regional în care trăieúte; 2) cultura de supunere – în cadrul
căreia individul adoptă o poziĠie explicit orientată faĠă de respectarea
dispoziĠiilor úi normelor legale în vigoare, iar cunoaúterea sistemului politic
semnifică înĠelegerea strictă a reglementărilor adoptate de către acesta úi

1
Alte detalii vezi: Politica culturală a Republicii Moldova: de la schimbări la reforme úi
viabilitate. [on-line] http://www.oberliht.com/wp-content/uploads/2011/02/viziuni_de_viitor_
5-mese-rotunde_raportul_final.pdf (vizitat 13.06.2014).
2
Vezi: Almond. G.A., Verba S. Cultura civică. Atitudini politice úi democraĠie în cinci naĠiuni.
Bucureúti, 1996, p. 77.
129
3) cultura participativă – în cadrul căreia individul este implicat în modalităĠi
mijlocite sau nemijlocite la procesul de elaborare a deciziilor publice1.
În funcĠie de dimensiunile culturii politice (cognitivă, afectivă úi
apreciativă), se manifestă trei tipuri de stări de spirit ale populaĠiei unei Ġări în
raport cu politica: acordul, apatia úi alienarea. Acordul presupune prezenĠa
celor trei dimensiuni: cunoaútere, afectivitate úi evaluare. Apatia nu exclude
existenĠa cunoútinĠelor politice, dar, pe plan afectiv úi apreciativ, se manifestă
indiferenĠă. Alienarea / înstrăinarea presupune, de asemenea, existenĠa
cunoútinĠelor politice úi elemente apreciative, dar se caracterizează prin
ostilitate faĠă de sistemul politic. Cu cît stările de apatie úi alienare sunt mai
numeroase în societate, cu atît stabilitatea sistemului politic este mai fragilă úi
viceversa.
Aúadar, cultura politică poate fi definită ca totalitatea cunoútinĠelor,
implicit úi explicit politice, care asigură organizarea úi conducerea politică a
societăĠii în concordanĠă cu aspiraĠiile progresului istoric2. Cultura politică
indică gradul de cunoaútere úi creativitate în domeniul organizării úi conducerii
politice a societăĠii úi care constituie o condiĠie esenĠială pentru o politică
eficientă, importantă atît pentru societatea politică cît úi pentru societatea
civilă, pentru guvernatori / guvernanĠi úi guvernaĠi.
Pentru realizarea unei culturi politice úi a cele civice valoroase, care să-
úi manifeste din plin dimensiunile sale cognitive, afective úi apreciative, este
nevoie de un climat democratic, în care să existe, pe de o parte, libertatea de
gîndire, de exprimare, de liberă circulaĠie a informaĠiei, de acces liber la
instruire úi informare, iar, pe de altă parte, să existe o responsabilitate faĠă de
veridicitatea informaĠiei úi a unui comportament corespunzător democratic în
societate din partea tuturor cetăĠenilor, atît a guvernanĠilor cît úi a guvernaĠilor.
Cultura civică îmbină modernitatea cu tradiĠia; este „o cultură
pluralistă, bazată pe comunicare úi persuasiune, o cultură a consensului úi a
diversităĠii, o cultură care a permis schimbarea, moderînd-o însă”, susĠin
aceiaúi autori (G. Almond úi S. Verba). Aceútia încearcă să construiască
1
Alte detalii vezi: Filosofia culturii. Op. cit.; Sandu I., ColaĠchi A. Cultura politică. În:
Politologie. Manual…, p. 242-253. Braga L. Cultura politică. În: Republica Moldova pe calea
modernizării: studiu enciclopedic. Chiúinău, 2015, 364-386.
2
Diverse abordări asupra fenomenului culturii politice vezi: Rusu R. Op. cit., p. 7-13.
130
conceptul de cultură civică într-o relativă úi parĠială opoziĠie cu cultura politică
parohială úi dependentă. În acelaúi timp, aparent paradoxal, ei nu identifica
cultura civică nici cu cultura politică participativă. În concepĠia lor, cultura
civică nu este în mod exclusiv o cultură politică participativă, ci o cultura
politica mixtă, în care coexistă cele trei tipuri de cultură politică, predominantă
fiind însă cea participativă.
Precum se observă, cultura civică va reprezenta aspectul raĠional al
culturii politice, adică tot ceea ce Ġine de raportarea „în cunoútinĠă de cauza”
(sau presupus a fi „în cunoútinĠă de cauză”) la obiecte politice. Ea defineúte aici
omul cunoscător în sensul de cetăĠean informat (sau care crede ca este informat
úi cunoaúte) despre structuri instituĠionale úi mecanisme politice, acest tip de
individ fiind nu cercetătorul, ci produsul informaĠional creat de mass-media.
Deoarece cultura politică are un rol important atît pentru societatea politică, cît
úi pentru societatea civilă, unii politologi acreditează ideea pentru societatea
civilă a unei culturi civice. Este evident că, în acest sens, se poate vorbi de o
cultură civică care este definită, în principal, prin raportarea cetăĠenilor la
valorile politice democratice úi, deci, la participarea acestora la acĠiunile de
susĠinere a democraĠiei. Dar, în final, această cultură civică este în realitate o
formă a culturii politice úi are un rol esenĠial în formarea comportamentului
democratic al cetăĠeanului. Cultura civică este mai mult decît atît, ea este „o
cultură participativă a raĠionalităĠii, în care cultura politică úi structura politică
sunt în armonie. Orientările politice mai tradiĠionale au tendinĠa de a limita
angajamentul individului în raport cu politica úi de a-l slăbi. Într-un sens,
orientările dependente úi parohiale „stapînesc” sau Ġin la locul lor orientările
politice participative” (G. Almond úi S. Verba).
Prin educaĠia úi cultura civică se încearcă realizarea unor obiective
fundamentale, cum ar fi dezvoltarea spiritului de toleranĠă, acceptarea
diferenĠelor, cunoaúterea úi respectarea normelor morale úi juridice ale
societăĠii democratice, schimbarea atitudinilor negative faĠă de normele
regimului democratic, înĠelegerea drepturilor úi responsabilităĠilor cetăĠeneúti
etc.1. Este de reĠinut însă faptul că cultura civica nu este acelaúi lucru cu

1
A se vedea: Tămaú S. Op. cit., p. 73; Ȼɪɚɝɚ Ʌ.ɂ. Ƚɪɚɠɞɚɧɫɤɚɹ ɤɭɥɶɬɭɪɚ ɤɚɤ ɮɚɤɬɨɪ
ɧɟɚɝɪɟɫɫɢɜɧɨɝɨ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɝɨ ɪɚɡɜɢɬɢɹ ɨɛɳɟɫɬɜɚ. În: Strategia supravieĠuirii din
131
educaĠia civică. Ultima prescrie modul în care cetăĠenii trebuie să se comporte
într-o societate democratică, cuprinde deci normele comportamentului
cetăĠenesc, norme ce subliniază aspectele participative ale culturii politice.
În literatura de specialitate, pe lîngă conceptele de „cultură politică” úi
„cultură civică”, este vehiculat úi conceptul de „cultură politico-
administrativă”, într-un înĠeles care se diferenĠiază fără însă a-l opune celor
dintîi. Spre exemplu, în concepĠia lui Yves Mény, profesor de la European
University Institute, Italia, conceptul de cultură politico-administrativă se referă
la un ansamblu de norme úi valori produse de o societate dată úi care pot fi în
contradicĠie cu normele úi valorile afiúate de respectivul sistem1. ContradicĠiile
dintre valorile oficiale úi cele efectiv practicate, susĠine el, dovedesc
capacitatea democraĠiei de a se autocorecta úi importanĠa culturii politice
pentru populaĠie, care nu admite pe termen lung coruperea principiilor
democraĠiei. Exemple concludente, în acest sens, le oferă Italia postbelică úi
perioada Mac Carthistă în SUA2. DemocraĠia nu este un sistem (politic)
perfect, lipsit complet de erori, însă superioritatea democraĠiei constă în
capacitatea ei de a sesiza úi corecta erorile cu ajutorul culturii civice.
În Republica Moldova au fost lansate două portaluri informative
electronice (unul din care este gestionat de AsociaĠia pentru DemocraĠie
Participativă „ADEPT”, iar celălalt – de Monitorul Civic)3, care promovează
valorile unei culturi civice democratice. Prin intermediul diferitor reĠele de
socializare cetăĠenii dezvolta sentimentul unei competenĠe civice subiective, al
încrederii în abilităĠile lor politice úi decizionale. În societăĠile în care
încrederea cetăĠenilor în capacitatea lor de a influenĠa guvernămîntul este mare,
deci, úi gradul lor de implicare în procesul politic este la fel de mare.

perspectiva bioeticii, filosofiei úi medicinei / Culegere de articole útiinĠifice. Sub red. lui
T.N. ğîrdea. Chiúinău, 2011, p. 149-153; Braga L. Rolul culturii civice în asigurarea reformelor
democratice în Republica Moldova. În: Raporturile dintre stat úi societatea civilă în Republica
Moldova…, p. 107-134.
1
Apud Mény Yves / European University Institute. [on-line] http://www.eui.eu/Personal/Meny/
(vizitat 13.05.2014).
2
Citat după Politica úi statul. [on-line] http://www.scritube.com/sociologie/Politica-si-
statul6484123.php (vizitat 17.05.2014).
3
Vezi link-urile: http://www.e-democracy.md/voceacivica/ (vizitat 02.01.2014);
http://www.civic.md/index.php?option=com_content&view=article&id=12&Itemid=200039
(vizitat 02.01.2014).
132
 TEMA VIII. ETNIE ùI POLITICĂ
1. ConĠinutul relaĠiilor politice naĠionale
În esenĠa lor, relaĠiile politice sunt relaĠii de putere úi pot fi divizate în:
1) relaĠii politice naĠionale úi 2) relaĠii politice internaĠionale1. Se poate
considera că relaĠiile politice apar în strînsă legătură cu relaĠiile sociale, acestea
desemnînd conĠinutul principal al structurilor politice, respectiv cel al societăĠii
politice2.
Interesele politice reprezintă factorul care generează úi întreĠine relaĠiile
politice. Aceste interesele se manifestă în lupta pentru ocrotirea unor interese
sociale, inclusiv a celor naĠionale prin intermediul puterii politice. Interesele
politice sunt expresia intereselor sociale care nu-úi pot găsi o soluĠionare în
mediul din care provin úi pe care o caută, încercînd s-o impună puterii politice,
sub forma voinĠei generale. Aceste interese determină pe purtătorii lor să intre
în relaĠii politice. Pornind de la această caracterizare, relaĠiile politice
reprezintă acele legături sociale în cadrul cărora se confruntă interesele
politice, inclusiv cele naĠionale.
Finalitatea relaĠiilor politice o constituie victoria unuia sau a altuia din
interesele care se confruntă, ceea ce concretizează prin impunerea interesului
politic învingător prin intermediul puterii. Se pot deosebi mai multe tipuri de
relaĠii politice: 1) relaĠii între actori politici individuali: între doi lideri politici,
doi úefi de stat, de guvern sau diverse delegaĠii sau reprezentanĠi aflaĠi la masa
tratativelor politice; 2) relaĠii dintre un actor politic individual úi un grup politic
sau o organizaĠie politică (întîlnirea unui deputat cu alegătorii, úedinĠele de
lucru ale guvernului); 3) relaĠiile dintre organizaĠiile úi asociaĠiile (grupările)
politice; 4) relaĠiile între instituĠiile politice (stat, partide politice, autorităĠi
politice centrale – parlament, guvern); 5) relaĠii politice naĠionale în societăĠile
multietnice / polietnice, sau cînd între majoritatea etnică úi minorităĠi,
agregarea intereselor are loc prin intermediul unui partid sau unor societăĠi
politice, formate pe o bază pur etnică úi teritorială úi nu pe o doctrină, program
politic sau ideologic úi 6) relaĠii politice internaĠionale care se stabilesc: între

1
A se vedea: Tantau R. Introducere în útiinĠa politică. [on-line] http://www.biblioteca-
digitala.ase.ro/biblioteca/ pagina2.asp?id=cap12 (vizitat 11.05.2014).
2
Vezi: Măgureanu V. Op. cit.
133
state, între state úi organismele politice internaĠionale úi regionale (ONU,
OSCE, Consiliul Europei, NATO, UE, CSI etc.).
ComponenĠa etnică a peisajului global actual (conform datelor
statistice ale ONU, în lume locuiesc de la 3 pînă la 4 mii de popoare-etnii,
fiind cunoscute 2.171 de limbi, dialecte úi graiuri, vorbite úi astăzi sau
dispărute1) constituie explozibilul a numeroase conflicte greu de moderat la
scară naĠională (cazul războaielor iugoslave, care au avut loc între anii 1991 úi
2001, pot fi considerate două serii de războaie succesive, afectînd toate cele
úase foste republici iugoslave; acestea au fost descrise ca fiind conflicte etnice
între cetăĠenii din fosta Iugoslavie, mai ales dintre sîrbii pe de o parte úi croaĠii,
bosniacii úi albanezii pe de altă; de asemenea, úi dintre bosniacii úi croaĠii din
Bosnia úi HerĠegovina úi macedonenii úi albanezii din Macedonia).
Amplificarea fenomenului naĠional astăzi este legată de intrarea societăĠii
contemporane într-o nouă eră ca urmare a evenimentelor de la sfîrúitul anilor
’90 ai sec. XX, cînd au fost impulsionate reaúezările complexe din spaĠiile
fostei URSS, Iugoslaviei úi, în parte, a Cehoslovaciei. În aceste state eúecul
regimului totalitar comunist a cuprins úi relaĠiile interetnice, în legătură cu
clarificarea frontierelor noilor state independente, a stabilirii acestora în
conformitate cu configuraĠia geografică a comunităĠilor etnico-lingvistice. În
fosta URSS úi în fosta Iugoslavie aceste confruntări au dat naútere, în multe
cazuri, la conflicte armate sîngeroase (cazul Republicii Moldova din primăvara
– vara anului 1992).
În orice societate convieĠuiesc persoane care aparĠin unor grupuri etnice
majoritare sau unor grupuri etnice minoritare. Între ele se stabilesc relaĠii ca
urmare a necesităĠii comunicării úi integrării sociale, a asigurării stabilităĠii úi
echilibrului sistemului social. Grupul etnic este un grup social specific, cu un
semnificativ sentiment al identităĠii. Membrii lui se deosebesc de membrii altor
grupuri prin obiceiuri, îmbrăcăminte, comportament, limbă, religie, concepĠie
de viaĠă (cultură), iar pentru constituirea unui grup etnic trebuie întrunite úi alte
condiĠii. Etnicitatea este o dimensiune a relaĠiilor între agenĠi care se consideră
1
Vezi: Sala M. [on-line] http://ro.wikipedia.org/wiki/Marius_Sala (vizitat 13.11.2014). După
alte date, în prezent pe Terra se vorbesc circa 3000 de limbi úi peste 6000 de dialecte. Vezi:
Structura populaĠiei Terrei. [on-line] http://andreeazg.wordpress.com/2010/11/22/structura-
populatiei-terrei/ (vizitat 13.11.2014).
134
ei înúiúi deosebiĠi, din punct de vedere cultural, de membrii altor grupuri cu
care au un minimum de interacĠiuni, exprimînd astfel o identitate socială bazată
pe diferenĠele faĠă de alĠii1.
Grupurile etnice pot fi de două tipuri: 1) primare – sunt acele structuri
ai căror membrii sunt în mică măsură afectaĠi de relaĠia cu majoritatea,
păstrîndu-úi specificul lor cultural (ele se constituie ca o reĠea de relaĠii de tip
familial între membrii săi, reĠinînd trăsăturile de fragment ale societăĠii de
origine) úi 2) secundare – sunt alcătuite din indivizi izolaĠi, care depind în
întregime de societatea majoritară pentru satisfacerea nevoilor lor.
MinorităĠile sunt grupuri naĠionale, cu atitudini úi comportamente
specifice în raport cu majoritatea, cu naĠiunea titulară (autohtonă, băútinaúă),
identificate în teritorii, unde, în virtutea unei vieĠuiri pe aceste locuri, au
pierdut suveranitatea lor asupra Ġinuturilor respective în favoarea unei populaĠii
de naĠionalitate diferită mai numeroase. Minoritatea este populaĠia care are
aceeaúi conútiinĠă etnică úi/sau culturală, care stabileúte relaĠii numai între
membrii consangvini úi care realizează căsătorii numai între persoane ce
aparĠin grupului dat. MinorităĠile naĠionale fac parte din grupul mai larg al
minorităĠilor sociale, alături de minorităĠile rasiale, lingvistice, politice,
religioase, sexuale2.
MinorităĠile / grupurile etnice reprezintă o realitate a structurii
demografice a tuturor naĠiunilor. Problema care se ridică este aceea a raportului
dintre minorităĠile etnice úi majoritatea etnică în cadrul unei societăĠi.
Majoritatea conceptelor actuale consideră naĠiunea o entitate fundamentală a
societăĠii, în spaĠiul căreia se desfăúoară viaĠa reală a omului, relaĠiile sale cu
natura, cu semenii săi, cu restul lumii3. În constituirea úi desăvîrúirea naĠiunilor

1
Despre identitatea etnică, identitatea politică, identitatea culturală úi identitatea civică vezi:
Balan E., Gaúper L. Societatea civilă úi diversitatea identitară în condiĠiile aprofundării
reformelor democratice. În: Raporturile dintre stat úi societatea civilă în Republica Moldova…,
p. 161-192.
2
Termenul de minoritate naĠională este de origine engleză úi începe să fie folosit tocmai în sec.
al XIX-lea odată cu constituirea statului-naĠiune. La fel este cunoscut úi faptul că
N. Machiavelli este primul gînditor politic care foloseúte termenul de stato úi cel de natio.
Vezi: Varzari P. Istoria gîndirii politice…, p. 82-86.
3
Despre unele clarificări terminologice vezi: Balan D. Etnie, etnicitate, naĠiune úi naĠionalism:
cîteva precizări terminologice. [on-line] http://atlas.usv.ro/www/codru_net/CC
12/07%20dinu%20balan.pdf (vizitat 13.11.2013); Preda G. Sociologie. Ploieúti, 2005. [on-line]
135
moderne comunitatea de origine, limba, istoria úi cultura comună au avut úi au
un rol hotărîtor. Aceste elemente au întreĠinut úi cultivat sentimentul
apartenenĠei la aceeaúi comunitate, au constituit liantul de comunicare úi
conútientizare al factorului uman. Majoritatea conceptelor referitoare la naĠiune
consideră naĠiunea ca o entitate ce îmbină organic în conĠinutul său
comunitatea de origine, limbă úi cultură cu dăinuirea istorică pe acelaúi
teritoriu, cu viaĠa economică úi care recunoaúte úi respectă aceleaúi instituĠii
juridico-statale ale puterii.
Nu există în lume un stat bazat pe o identitate perfectă etnico-
lingvistică, după cum nu există un singur popor a cărui viaĠă să fie legată de
teritoriul unei singure Ġări. Recensămîntul populaĠiei din 5-12 octombrie 2004
din Republica Moldova a consemnat că 78,4% din populaĠia Ġării noastre o
constituie moldovenii / românii – aúa cum s-au autoidentificat (în raioanele de
est ale Republicii Moldova, conform unor date neoficiale, – 32,4%), 21,6 % –
minorităĠile etnice (respectiv, – 67,6%), 14,2% din totalul populaĠiei însumînd
la un loc ucrainenii úi ruúii (respectiv, – 59,1%). Ponderea populaĠiei de
naĠionalitate găgăuză s-a majorat în această perioadă cu 0,3%, iar a populaĠiei
de origine românească cu 2,1%, plasîndu-se, respectiv, pe al patrulea úi al
cincilea loc în total populaĠie1 (rezultatele preliminare ale Recensămîntului
PopulaĠiei úi LocuinĠelor din 12-25 mai 2014 nu prevăd astfel de date2).
Aúa cum se prevede în art. 1 al ConstituĠiei Ġării noastre „Republica
Moldova este un stat suveran úi independent, unitar úi indivizibil”. În Legea
fundamentală se prevede, de asemenea, úi faptul că „nicio persoană particulară,
nici o parte din popor, nici un grup social, nici un partid politic sau o altă
formaĠiune obútească nu poate exercita puterea de stat în nume propriu.
Uzurparea puterii de stat constituie cea mai gravă crimă împotriva poporului”.

http://www.scribd.com/doc/46982583/Curs-Sociologie (vizitat 01.09.2013); SchifirneĠ C.

Op. cit.
1
Apud Demografia Republicii Moldova. [on-line] http://ro.wikipedia.org/wiki/
Demografia_Republicii_Moldova (vizitat 13.11.2013).
2
Cf: Notă informativă privind rezultatele preliminare ale Recensămîntului PopulaĠiei úi
LocuinĠelor din Republica Moldova în anul 2014. [on-line] http://www.statistica.md/
newsview.php?l=ro&idc=30&id=4603&parent=0 (vizitat 31.12.2014).
136
Din 43 de formaĠiuni politice din Ġara noastră1, unele din acestea reprezintă
minorităĠile / grupurile etnice: Miúcarea Social-Politică „Ravnopravie”
(înregistrată la Ministerul JustiĠiei la 26 februarie 1999), Miúcarea Social-
Politică a Romilor din Republica Moldova (înregistrată la Ministerul JustiĠiei la
31 martie 2010), Partidul Regiunilor din Moldova (18 octombrie 2011), iar în
Parlament sunt prezenĠi, indiferent de ponderea electorală, reprezentanĠi ai
multor grupuri etnice constituite. Pe lîngă Guvernul Republicii Moldova
funcĠionează Biroul RelaĠii Interetnice, despre unele activităĠi ale căruia vom
relata mai jos în contextul relaĠiilor interetnice. Problemele de integrare a
minorităĠilor naĠionale din Ġara noastră se află permanent în vizorul
organizaĠiilor internaĠionale2.
Referitor la asigurarea protecĠiei minorităĠilor naĠionale, există o serie
de documente elaborate úi adoptate la nivel regional. Spre exemplu, ConferinĠa
pentru dimensiunea umană a OSCE de la Copenhaga (1990) a adoptat Carta
pentru DemocraĠie. În acest document se precizează că problema minorităĠilor
naĠionale poate fi rezolvată satisfăcător numai într-un cadru politic democratic.
Un alt document deosebit de important este ConvenĠia-cadru privind protecĠia
minorităĠilor naĠionale, adoptată în 1994 de Consiliul Europei, fiind ratificată
úi de Parlamentul Republicii Moldova la 22 octombrie 1996. În preambulul
ConvenĠiei se specifică asigurarea efectivă a protecĠiei minorităĠilor naĠionale úi
a drepturilor úi libertăĠilor persoanelor „în cadrul statului de drept, respectînd
integritatea teritorială úi suveranitatea naĠională a statelor”. ConvenĠia-cadru
este primul instrument cu caracter juridic consacrat protecĠiei minorităĠilor
naĠionale3.
Concluzia demnă de reĠinut este aceea că soluĠionarea problemelor
minorităĠilor nu se poate concepe în afara cadrului legal naĠional úi
internaĠional, în dauna integrităĠii teritoriale a statelor ai căror cetăĠeni sunt.

1
Vezi: Lista partidelor politice. [on-line] http://justice.gov.md/pageview.php?l=ro&idc=
212&id=780 (vizitat 15.12.2014).
2
Vezi: Problemele minorităĠilor naĠionale în vizorul OSCE. [on-line]
http://www.timpul.md/articol/problemele-minoritatilor-nationale-in-vizorul-osce-32200.html
(vizitat 13.03.2013); Înaltul Comisar al OSCE pentru minorităĠile naĠionale vine în Moldova.
[on-line] http://www.union.md/uinfo/actual/inaltul-comisar-al-osce-pentru-minoritatile-
nationale-vine-in-moldova (vizitat 12.03.2013).
3
Citat după Balan D. Op. cit.
137
Anexa referitoare la minorităĠile naĠionale din „DeclaraĠia de la Viena”
(octombrie 1993) conĠine următoarea prevedere: „În această Europă pe care noi
vrem s-o construim, trebuie răspuns la această sfidare: a asigura protecĠia
drepturilor persoanelor aparĠinînd minorităĠilor naĠionale în sînul unui stat de
drept, în respectul integrităĠii teritoriale úi a suveranităĠii naĠionale a statelor”1.
Aceasta este adevărata viziune europeană, acceptată de totalitatea Ġărilor
membre al Consiliului Europei.

2. RelaĠiile interetnice: tendinĠe úi contradicĠii în dezvoltarea lor

Sociologii evidenĠiază următoarele tipuri de minorităĠi: minorităĠi
lingvistice, minorităĠi naĠionale, minorităĠi rasiale, minorităĠi politice,
minorităĠi religioase etc.2. Una din strategiile grupurilor dominante faĠă de
grupurile minoritare constă în pluralismul etnic, aceasta reprezentînd o politică
prin care minorităĠile sunt menĠinute la dimensiunile lor istorice úi culturale.
Între grupurile etnice din fiecare societate se stabilesc relaĠii, prin
intermediul cărora se realizează comunicarea úi echilibrul sistemului social.
Grupul etnic este o realitate socială concretă care rezultă din interrelaĠiile úi
contactele umane. Numai prin intermediul relaĠiilor cu persoane care aparĠinînd
altor grupuri etnice se pune în evidenĠă identitatea fiecărui grup etnic.
Contactele umane dintre persoane aparĠinînd unor grupuri etnice diferite pune
în evidenĠă raportul dintre grupul intern úi grupul extern, unde operează
conútiinĠa de Noi úi conútiinĠa de Ei. Aceste delimitări evidenĠiază un proces
esenĠial úi anume etnicitatea. Etnicitatea, fiind o trăsătură universală, implică
nu doar diferenĠele culturale, dar presupune ca necesitate existenĠa unor
contacte umane, prin intermediul cărora membrii grupurilor etnice se simt ei
înúiúi distinctiv cultural unii faĠă de alĠii. Etnicitatea presupune în mod
obligatoriu două aspecte: 1) conútiinĠa identităĠii culturale úi interacĠiunea care
demonstrează contactul úi 2) implicit, diferenĠa culturală.
RelaĠiile dintre majoritate úi minoritate sunt determinate de doi factori:
1) dimensiunea numerică úi 2) raportul de putere úi influenĠa dintre majoritate
1
Ibidem; mai vezi: Căluúer M. Regimul drepturilor minorităĠilor în Europa Centrală úi de Est.
[on-line] http://www.edrc.ro/docs/docs/politici/031-166.pdf (vizitat 25.12.2014).
2
Alte detalii vezi: RelaĠii interetnice, rasiale úi naĠionale. [on-line]
http://www.scritube.com/sociologie/relatii-interetnice-rasiale-si41582.php (vizitat 13.11.2014).
138
úi minoritate. De regulă, majoritatea domină numeric úi deĠine pîrghiile
principale de putere úi influenĠă în societate. Se cunosc situaĠii cînd grupul
etnic, cu un număr mai mic de persoane s-a manifestat ca grup majoritar, ca
majoritate úi grup dominant, deúi numeric avea statut de minoritate. De
exemplu, în Africa de Sud, o lungă perioadă de timp, populaĠia neagră / de
culoare a fost dominată de grupul alb. În acest caz, sociologii au discutat
despre populaĠia neagră majoritară numeric ca despre un grup minoritar.
Un aspect important al problemei minorităĠilor naĠionale într-o societate
democratică este acela al drepturilor úi obligaĠiilor acestora faĠă de statul-
naĠiune în care trăiesc: a) membrii oricărei minorităĠi naĠionale sunt egali în
drepturi cu toĠi ceilalĠi cetăĠeni ai statului; ei nu trebuie supuúi acĠiunilor de
discriminare; există dreptul la identitate etnică, lingvistică, culturală, religioasă
(au cultură proprie, folosesc limba natală, practică propria religie); b) cetăĠenii
aparĠinînd unor minorităĠi, ca cetăĠeni ai statului, au obligaĠii úi îndatoriri faĠă
de acesta (trebuie să dea dovadă loialitate úi fidelitate faĠă de Ġara în care
trăiesc; ei nu trebuie să întreprindă nimic împotriva statului úi nu trebuie să
submineze suveranitatea, integritatea úi independenĠa politică a acestuia);
c) statul trebuie să asigure toate condiĠiile pentru ca cetăĠenii săi, aparĠinînd
unor minorităĠi naĠionale, să poată comunica úi să poată avea legături cu
naĠiunea originară din care s-au desprins. Dar, statul-naĠiune originar nu trebuie
să exercite presiuni úi control asupra grupului minoritar din alt stat,
transformîndu-se astfel într-un factor de tensiune între state sau de destabilizare
internă úi internaĠională.
Istoria modernă úi contemporană demonstrează că există cîteva strategii
ale grupurilor dominante faĠă de grupurile minoritare: 1. Asimilarea este
fuziunea dintre două grupuri, astfel încît ele devin o singură entitate.
Dimensiunile asimilării: culturală, structurală, maritală, de identificare,
atitudine receptivă, comportament receptiv, asimilare civică. Tipurile de
asimilare: asimilarea naturală apare din nevoia de consolidare a vieĠii sociale,
economice úi culturale comune (ea presupune relaĠii directe între grupurile
etnice eterogene, asimilarea realizîndu-se în mod firesc, fără presiuni);
asimilarea forĠată presupune un sistem de măsuri guvernamentale (politice)
privind învăĠămîntul, cultura úi alte sectoare sociale ce au ca scop accelerarea

139
artificială a proceselor de asimilare, prin reprimarea sau limitarea în utilizarea
limbii úi afirmarea valorilor culturii minorităĠilor. 2. Pluralismul etnic este acea
politică faĠă de minorităĠi care menĠine în dimensiunile lor istorice úi culturale
grupurile minoritare úi etnice, fără să atenteze la specificitatea lor. 3. Transferul
de populaĠie este strategia adoptată pentru soluĠionarea unor conflicte
puternice, în cazul manifestării unor tendinĠe secesioniste din partea unor
minorităĠi (în aceste cazuri au loc mutări masive de populaĠie în alte teritorii;
cazul basarabenilor / moldovenilor în anii 1940–1953 cu cele trei mari valuri
de deportări). 4. „Subjugarea” minorităĠilor este o strategie care presupune
integrarea forĠată a unor minorităĠi într-o societate, conducerea lor de către
majoritate úi suprimarea drepturilor lor. 5. Exterminarea este o strategie care se
aplică în situaĠiile în care conflictul interetnic este atît de grav încît nu se poate
soluĠiona decît prin distrugerea fizică a unui grup etnic (genocid etnic)1.
PrezenĠa grupurilor minoritare în cadrul unei societăĠi este un factor al
proceselor de schimbare socială. Grupurile minoritare sunt un stimul constant
de schimbare socială din cauza diferenĠelor culturale faĠă de majoritate.
Minoritarii caută permanent să-úi exprime identitatea, ceea ce duce la o
competiĠie socială între ei úi majoritate. Ei caută să direcĠioneze raporturile cu
majoritatea spre realizarea intereselor lor, fapt pentru care se manifestă ca un
factor de presiune permanent care adesea este perceput ca un element de
perturbare a ordinii sociale sau de conflict.
Lărgirea Europei poate fi văzută ca o provocare úi o schimbare úi
pentru minorităĠile naĠionale ale noilor state membre. Pentru că UE se bazează
pe democraĠie úi pe ideologia diversităĠii culturale úi lingvistice, toate Ġările
candidate trebuie să îndeplinească un anumit standard în ceea ce priveúte non-
discriminarea. Această responsabilitate este benefică însa atît pentru „veterani”,
cît úi pentru „recruĠi”. Odată cu aderarea celor 10 noi state membre în UE la
data de 1 mai 2004, Uniunea se confruntă cu o serie de dispute teritoriale,
lingvistice úi etnice în cele mai multe din Ġările nou-venite. Unele conflicte se
reflectă úi în relaĠia cu state membre mai vechi. În afară de insulele Malta úi
Cipru, toate celelalte state noi au fost sub dominaĠie rusească, iar úase dintre ele
nu au existat la începutul anului 1990 în forma lor actuală. Multe dintre
1
Despre alte strategii mai vezi: Preda G. Op. cit.; SchifirneĠ C. Op. cit.
140
conflictele actuale se datorează acestor doi factori. Toate cele trei state baltice
au un procent mare de vorbitori de limbă rusă úi au existat niúte conflicte mai
severe cu minoritatea rusă, în special, în Letonia, unde ei reprezintă 30% din
întreaga populaĠie. Guvernul din Letonia, ca úi vecinii lor, Lituania úi Estonia,
nu intenĠionează să recunoască limba rusă ca pe o limbă oficială1, chiar úi în
pofida referendumurilor iniĠiate în aceste Ġări (cazul Letoniei: desfăúurarea la
18 februarie 2012 a unui referendum privind acordarea limbii ruse a statutului
de limbă de stat2).
În cadrul Parlamentului Republicii Moldova actual de legislatura a XX-
a activează 9 comisii permanente, inclusiv Comisia pentru drepturile omului úi
relaĠii interetnice3, statutul úi modul de funcĠionare ale cărora sunt stabilite de
Regulamentul Parlamentului. La fel, este cunoscut faptul că una din structurile
Guvernului Republicii Moldova este prezentată de Biroul RelaĠiilor Interetnice
care activează în structura administraĠiei publice centrale din anul 1991. Biroul
este autoritatea administrativă centrală care activează în subordinea
Executivului, promovează politica statului în domeniul relaĠiilor interetnice,
funcĠionării limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova, susĠinerii
diasporei moldoveneúti4. Avînd misiunea sa, funcĠii de bază, atribuĠii în
domeniul relaĠiilor interetnice úi funcĠionării limbilor vorbite pe teritoriul Ġării
noastre, precum úi în domeniul relaĠiilor internaĠionale, integrării europene úi
susĠinerii diasporei moldoveneúti, această structură guvernamentală desfăúoară
mai multe activităĠi în strînsă legătură cu asociaĠiile obúteúti ale minorităĠilor
naĠionale din Republica Moldova acreditate pe lîngă Biroul RelaĠii Interetnice
(la mijlocul anului 2010 au fost înregistrate 86 de astfel de asociaĠii la nivel
naĠional úi înregistrate în teritoriu 76 de organizaĠii – asociaĠii, comunităĠi –
etnoculturale ale minorităĠilor naĠionale).

1
A se vedea: MinorităĠi naĠionale, etnice úi lingvistice ale noilor state membre UE. [on-line]
http://www.divers.ro/ documentar_ro?func=viewSubmission&sid=4445&wid=37456 (vizitat
26.12.2013).
2
Pentru unele detalii vezi: Letonii au răsturnat referendumul: rusa nu va fi limbă de stat în
Letonia. [on-line] http://www.timpul.md/articol/letonii-au-rasturnat-referendumul-rusa-nu-va-
fi-limba-de-stat-in-letonia-31543.html (vizitat 19.02.2013).
3
Comisiile parlamentare au fost formate. [on-line] http://puterea.info/?p=2473 (vizitat
28.01.2015).
4
Vezi: Biroul RelaĠii Interetnice al Republicii Moldova. [on-line] http://www.bri.gov.md/
index.php?pag=sec&id=51&l= (vizitat 31.12.2014).
141
 În acelaúi timp, Biroul, care unul din primii a deschis calea spre
diaspora moldovenească, a adus un aport pozitiv în stabilirea legăturilor cu
comunităĠile moldoveneúti de peste hotare úi contribuie la elaborarea úi
promovarea politicii de stat a Ġării în sfera susĠinerii originarilor din Republica
Moldova domiciliaĠi peste hotare. În activitatea sa, această structură
guvernamentală aplică diferite forme de colaborare úi dialogare cu diaspora.
Una din cea mai eficientă formă sunt Congresele conaĠionalilor. Biroul a fost
organizatorul principal a patru Congrese, care au avut loc în anii 2004, 2006,
2008 úi 2010. Aceste Congrese au contribuit la unificarea úi consolidarea
diasporei moldoveneúti, definirea principiilor de colaborare între statul
Republica Moldova úi comunităĠile diasporale din 25 de Ġări ale lumii, au
permis să fie apreciată situaĠia lor naĠional-culturală.
Este de remarcat úi faptul că problematica diasporei moldoveneúti
(útiinĠifice) se află în agenda de lucru a DirecĠiei RelaĠii Externe a Academiei
de ùtiinĠe a Moldovei1, structură care contribuie la dezvoltarea útiinĠei úi
economiei din Ġara de origine. Acest suport ia forma unor proiecte úi iniĠiative
comune de valorificare a cunoútinĠelor obĠinute peste hotarele Ġării. Această
structură a Academiei a lansat iniĠiativa „Dezvoltarea cooperării în cadrul
diasporei útiinĠifice a Republicii Moldova”. IniĠiativa are drept scop primordial
crearea unei platforme de interacĠiune între diaspora útiinĠifică a Republicii
Moldova úi comunitatea útiinĠifica din Moldova prin crearea etapizată a ReĠelei
Diasporei ùtiinĠifice a Republicii Moldova (RDùRM). Concomitent, AùM în
parteneriat cu Institutul Federal de Tehnologii din Lausanne (EPFL), ElveĠia, úi
cu suportul programului SCOPES al FundaĠiei NaĠionale ElveĠiene pentru
ùtiinĠă (SNSF) a lansat, în noiembrie 2011, platforma electronică „Diaspora
Network”. Diaspora Network este o platformă electronică destinată tuturor
cercetătorilor úi persoanelor înalt calificate originare din Republica Moldova
care îúi desfăúoară activitatea profesională în Ġară sau peste hotare úi care
doresc să creeze împreună un spaĠiu deschis al cunoaúterii, comunicării úi
cooperării.

1
A se vedea: Diaspora útiinĠifică. [on-line] http://www.international.asm.md/ds.html (vizitat
17.12.2014).
142
 Conform Hotărîrii Guvernului Republicii Moldova nr. 82 din 29
ianuarie 2002 „Cu privire la organizarea úi desfăúurarea Festivalului etniilor”,
anual, în cea de-a treia duminică a lunii septembrie, se desfăúoară Festivalul
Republican al etniilor cu genericul „Unitate prin diversitate”. Această acĠiune
contribuie la facilitarea integrării civice, socio-culturale úi profesionale, la
promovarea toleranĠei interetnice prin armonizarea relaĠiilor între cetăĠenii Ġării,
păstrarea culturii, datinilor, tradiĠiilor úi obiceiurilor etniilor conlocuitoare din
Republica Moldova1.

3. Politica naĠională: specificul, principiile úi direcĠiile promovării

Politica naĠională reprezintă totalitatea măsurilor argumentate
multilateral, orientate la înnoirea úi dezvoltarea de mai departe a vieĠii
naĠionale a popoarelor, indiferent de numărul lor, la formarea unor relaĠii egale
úi multilaterale între toate grupurile etnice, la instalarea unor mecanisme de
dialog democratic între puterea centrală úi minorităĠi naĠionale. Necesitatea
politicii naĠionale este fundamentată de mai mulĠi factori. Unul din factorii de
bază îl reprezintă naĠionalismul care este o ideologie úi o politică de preamărire
a unei naĠiuni în raport cu alta. NaĠionalismul îúi glorifică propria naĠiune, îi
atribuie o misiune specială în istorie, drepturi deosebite. Ideologia
naĠionalismului constă din următoarele axiome: promovarea valorilor naĠionale
(statale) faĠă de cele ale persoanei; prevalarea culturii naĠionale faĠă de alte
culturi. Ca regulă, naĠionalismul naĠiunilor mici este o reacĠie de apărare
împotriva naĠionalismului naĠiunilor mari. NaĠionalismul are două aspecte:
1) cel politic se manifestă în lupta pentru un stat naĠional, drepturi naĠionale
etc. úi 2) cel etnic care degenerează deseori în úovinism úi xenofobie
(exacerbarea rasei, purităĠii de sînge, a tradiĠiilor etc.).
Nucleul politicii naĠionale îl reprezintă arta de armonizare a intereselor
naĠionale, iscusinĠa de a asigura dreptul fiecărei naĠiuni la existenĠa liberă,

1
Alte detalii vezi: Festivalului etniilor, ediĠia a XI-a, 18 septembrie 2011. [on-line]
http://diaspora.md/index.php?pag=news&opa=view&id=413&tip=noutati_bri&start=&l=
(vizitat 23.11.2013); Duminică N. Festivalul Etniilor. [on-line]
http://www.civic.md/anunturi/evenimente/18329-festivalul-etniilor.html?device=iphone
(vizitat 14.09.2013); A 14-a ediĠie a Festivalului etniilor a adunat zeci de organizaĠii
etnoculturale [on-line] http://www.ipn.md/ro/societate/64605 (vizitat 22.09.2014). Pentru alte
detalii vezi linck-ul: http://www.bri.gov.md/index.php?pag=noutati&l= (vizitat 19.12.2014).
143
demnă; la conservarea limbii, culturii, tradiĠiilor; la includerea în civilizaĠia
modernă. DirecĠiile principale ale politicii naĠionale constau în: asigurarea
egalităĠii drepturilor, a libertăĠilor, indiferent de apartenenĠa naĠională; crearea
condiĠiilor pentru dezvoltarea liberă a culturilor, limbii úi tradiĠiilor tuturor
grupurilor etnice; întocmirea formelor civilizate de comunicare interetnica úi a
metodelor paúnice de rezolvare a conflictelor; perfecĠionarea mecanismelor
dirijării útiinĠifice cu procesele naĠionale1.
În literatura de specialitate sunt propuse cîteva principii fundamentale
în formarea úi promovarea unei politici moderne naĠionale într-un stat
polietnic, principii derivate din experienĠa internaĠională úi particularităĠile
statalităĠii: principiul analizei útiinĠifice úi a interpretării creative a politicii
naĠionale; baza conceptuală a politicii naĠionale o constituie egalitatea între
toate grupurile etnice, cooperarea reciproc avantajoasă, respectul reciproc de
interese úi valori, intoleranĠă de naĠionalism úi alte fenomene negative;
menĠinerea principiului stabilităĠii limitelor teritoriale formaĠiunii statale;
evidenĠa relaĠiei úi interacĠiunii dintre domeniul economic, politic úi spiritual;
respectarea eticii relaĠiilor interetnice úi excluderea totală a tuturor formelor de
nedreptate socială; integritatea politicii naĠionale, luînd în considerare
interacĠiunea dintre toate componentele sale constitutive2.
La momentul de faĠă Republica Moldova se confruntă cu cîteva
probleme grave de ordin naĠional. Pe de o parte, asistăm la lipsa unei idei
naĠionale care ar uni întreaga populaĠie a Ġării3, iar pe de altă parte, există o
puternică scindare a conútiinĠei naĠionale la nivel de elită úi mase (cazul
guvernării PCRM în anii 2001–2009 sau cazul AIE începînd cu anul 2009 cu
luarea în calcul a datelor Barometrului de Opinie Publică realizat de Institutul
de Politici Publice úi alte asociaĠii de opinie publică4), fiecare din
componentele căreia interpretează diferit esenĠa problemei naĠionale.

1
Vezi: Curs „Politica naĠională”. [on-line] http://www.studentie.ro/cursuri/politologie/curs-
politica-nationala_i47_c1011_85859.html (vizitat 17.09.2014).
2
Vezi: Morozan A., Svetlicinîi R. Politica interetnică. În: Politologie. Manual…, p. 184-196.
3
Despre ideea naĠională vezi: Varzari P. Elita politică úi birocraĠia în sistemul relaĠiilor de
putere…, p. 101-102.
4
A se vedea: Barometrul de Opinie Publică, 2001-2014 / Institutul de Politici Publice. [on-line]
http://www.ipp.md/lib.php?l=ro&idc=156 (vizitat 13.12.2014); Sondaj IPP: 54% dintre
moldoveni ar vota pentru aderarea Moldovei la Uniunea Vamală. [on-line]
144
 Parlamentul Republicii Moldova, Ġinînd cont de doleanĠele etnicilor
găgăuzi din sudul Ġării, de recomandările OSCE la capitolul drepturile
minorităĠilor naĠionale úi de alte circumstanĠe create la intersecĠia anilor ’80–
’90 ai sec. XX (apariĠia miúcării separatiste în raioanele de sud ale Ġării,
proclamarea unei republici separatiste, aspiraĠiile Moldovei de a fi acceptată în
cadrul forurilor internaĠionale, cum ar fi OSCE, ONU ú.a.) a adoptat la 23
decembrie 1994 Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-
Yeri), în conĠinutul căreia, în opinia politologilor úi analiútilor politici, s-au
strecurat unele lacune de ordin útiinĠific úi politic, fiind vorba de sintagma
„popor găgăuz” (în Preambulul legii), circulaĠia pe teritoriul autonomiei a trei
limbi de stat (găgăuză, „moldovenească” úi rusă), precum úi stipularea că „în
cazul schimbării statutului Republicii Moldova ca stat independent poporul
Găgăuziei are dreptul la autodeterminare externă”, art. 1(4)1. Evenimentele
ulterioare în perioada adoptării legii în cauză s-au desfăúurat într-un cadru
legal2.
Referindu-ne la o altă problemă – problema etnicilor bulgari, fără a
detalia, vom specifica că la data de 22 octombrie 1999, Parlamentul Republicii
Moldova, sub presiunea minorităĠilor bulgare din fostul raion Taraclia, a creat
un nou judeĠ (în cadrul reformei administrativ-teritoriale din anii 1999–2003),
numit Taraclia, care este populat preponderent de bulgari úi care numără numai
44 mii de locuitori. Unii autori consideră nejustificat úi periculos precedentul
de a crea unităĠi administrativ-teritoriale după criteriul etnic, deoarece
dezvoltarea minorităĠilor naĠionale trebuie să aibă loc în baza unor legi speciale
úi nicidecum a cadrului legislativ privind administraĠia publică locală.
Parlamentul, constituind în bază de criterii etnice judeĠul Taraclia, detaúîndu-l
din judeĠul Cahul, nu a organizat un referendum al locuitorilor judeĠului Cahul,
nu a fost organizat referendum al cetăĠenilor din satele care au intrat în judeĠul
Taraclia, deoarece, în această nouă unitate administrativ-teritorială, în afară de

http://www.europalibera.org/archive/news/20140812/445/445.html?id=26525960 (vizitat
12.08.2014).
1
Lege Nr. 344 din 23.12.1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri). [on-
line] http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=311656&lang=1 (vizitat
13.12.2014).
2
Alte informaĠii utile vezi: Repere istorico-politice. [on-line] http://www.alegeri.md/about-
gagauz-atu/ (vizitat 11.11.2013).
145
populaĠie de origine bulgară locuiesc moldoveni / români, ucraineni, găgăuzi
etc. Dat fiind faptul că nu există o interpretare a noĠiunii de consultare a
cetăĠenilor (acesta fiind un principiu constituĠional), la crearea judeĠului
Taraclia s-au luat în consideraĠie doar procese-verbale ale adunărilor de
cetăĠeni, care pot fi uúor falsificate privind numărul cetăĠenilor úi etniilor care
au participat la aceste întruniri1. În preajma alegerilor locale generale din anul
2003 se revine la vechiul sistem de administraĠie publică locală, la sistemul
sovietic de administrare bazat pe raioane2.
Este de menĠionat úi faptul că ratificarea de către Parlamentul
Republicii Moldova la 22 octombrie 1996 a ConvenĠiei-cadru privind protecĠia
minorităĠilor naĠionale adoptată în 1994 de Consiliul Europei a avut o
semnificaĠie deosebită pentru Ġara noastră, întrucît minorităĠile naĠionale
constituie 35,5% din populaĠia Ġării. Un pas important spre recunoaúterea úi
garantarea drepturilor reprezentanĠilor minorităĠilor naĠionale, care sunt
cetăĠeni cu drepturi depline ai Republicii Moldova, indiferent de numărul úi
starea socială a lor, a fost adoptarea Legii Republicii Moldova Nr.382-XV din
19 iulie 2001 „Cu privire la drepturile persoanelor aparĠinînd minorităĠilor
naĠionale úi la statutul juridic al organizaĠiilor lor”. În acelaúi an, Guvernul
Ġării a adoptat la 16 februarie 2001 Hotărîrea Nr.131 „Cu privire la unele
măsuri de susĠinere a Ġiganilor Republicii Moldova”3, fapt ce a determinat
orientarea din partea organelor publice centrale úi locale asupra acestui grup
social.
Nu în ultimul rînd, vom sublinia úi adoptarea la 19 decembrie 2003 de
către Legislativul Ġării noastre a Legii privind aprobarea ConcepĠiei politicii

1
A se vedea: Popa N. Cadrul legal al administraĠiei publice locale în Republica Moldova.
[on-line]
https://docs.google.com/viewer?a=v&q=cache:w5qe6sAk2GIJ:docs.moldova.org/download/do
cuments-rom-nonprofit-idis-cadrullegal alaplinrm-80.doc (vizitat 11.11.2013).
2
Alte detalii privind problema etnicilor bulgari vezi: Varzari P. Elita politică úi birocraĠia în
contextul realizării reformelor democratice…, p. 280-283; Varzari P. Elita politică úi birocraĠia
în contextul realizării reformelor democratice (cazul Republicii Moldova) / Referatul útiinĠific
al tezei de doctor habilitat în politologie (în baza lucrărilor publicate). Chiúinău, 2014, p. 48.
3
Comentariile Republicii Moldova la Avizul al Comitetului consultativ al Consiliului Europei
privind realizarea ConvenĠiei-cadru pentru protecĠia minorităĠilor naĠionale în Republica
Moldova. [on-line] http://www.coe.int/t/dghl/monitoring/minorities/3_fcnmdocs/PDF_1st_
Com_Moldova_mo.pdf (vizitat 23.11.2013).
146
naĠionale a Republicii Moldova1. Această ConcepĠie are drept scop declarat
asigurarea diversităĠii etnice, culturale úi lingvistice, a toleranĠei reciproce úi a
păcii interetnice în Republica Moldova. Adoptarea acestei legi, se declară în
Preambul, va contribui mai mult la păstrarea, dezvoltarea úi libera exprimare a
identităĠii etnice, culturale, religioase úi lingvistice a comunităĠilor etnice care
locuiesc în Republica Moldova. Drept că această ConcepĠie a trezit un interes
neunivoc în cadrul societăĠii civile úi a mediului academic. Unii autori
consideră, pe bună dreptate, că Ġara noastră continuă să se confruntă cu o criză
identitară2, iar actul legislativ în cauză suferă din plin de grave contradicĠii de
ordin istoric, cultural úi juridic – într-un domeniu predominant politic3.

TEMA IX. PROBLEME SOCIAL-DEMOGRAFICE ùI POLITICA

1. PopulaĠia ca factor al vieĠii sociale úi politice
PopulaĠia constituie un element hotărîtor pentru dezvoltarea societăĠii
(omul este mai întîi de toate o fiinĠă socială), fiind reprezentată de totalitatea
indivizilor care trăiesc pe un anumit teritoriu sau într-o anumită comunitate. Ea
este caracterizată prin fenomene úi procese demografice specifice, începînd cu
acelea care determină scopul natural, formele familiei úi continuînd cu
constituirea de structuri socioprofesionale, stări biopsihice, volumul,
densitatea, structura, mobilitate teritorială úi socială etc. Din punctul de vedere
al fenomenelor care afectează volumul úi particularităĠile sale psihonaturale,
populaĠia este studiată de demografie4, iar din perspectiva structurilor sociale,

1
Vezi: Lege Nr. 546 din 19.12.2003 privind aprobarea ConcepĠiei politicii naĠionale a
Republicii Moldova. [on-line] http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&
view=doc&id=312846&lang=1 (vizitat 23.12.2014).
2
A se vedea, spre exemplu: Anatol ğăranu: ùi Moldova, úi Ucraina, se confruntă cu o criză
identitară. [on-line] http://www.ipn.md/ro/special/62373 (vizitat 07.06.2014).
3
Unele comentarii asupra ConcepĠiei vizate vezi: Bobână Gh. Stereotipurile etnice úi concepĠia
politicii naĠionale de stat a Republicii Moldova. În: Limba română. Revistă de útiinĠă úi cultură,
2003, nr. 6-10, p. 13-15. [on-line] http://www.mdn.md/index.php?view=viewarticle&
articleid=227 (vizitat 11.11.2013); ConcepĠia politicii naĠionale de stat a Moldovei, criticată de
Prisacaru. [on-line] http://www.amosnews.ro/2003/Conceptia_politicii_nationale_de_
stat_a_Moldovei_criticata_de_Prisacaru-42671 (vizitat 11.11.2013); Ciobanu A. Limba úi
statul. În: Literatura úi arta, 13 noiembrie 2003, p. 2, etc.
4
Vezi: Comisia NaĠională pentru PopulaĠiei úi Dezvoltare de pe lîngă Guvernul Republicii
Moldova. [on-line] http://www.demografie.md/index.php?&l= (vizitat 13.05.2014); Paladi Gh.,
Gagauz O., Penina O. Îmbătrînirea populaĠiei în Republica Moldova: consecinĠe economice úi
sociale. Chiúinău, 2009. [on-line] http://www.demografie.md/files/6762_studiul_
147
a relaĠiilor interumane úi a proceselor sociale integrative populaĠia reprezintă
obiectul de studiu al sociologiei (sociologul este interesat să studieze populaĠia
ca pe un ansamblu în cadrul căruia se produc interdependenĠe multiple, atît ca
efect al fenomenelor demografice propriu-zise, cît úi ca efect al unor factori
care privesc latura biologică, structurile intelectuale, structura activităĠilor
profesionale, gradul de coeziune etc.)1 úi al altor útiinĠe sociale particulare, cum
ar fi sociologia politică. De aici decurge necesitatea unei colaborări
multilaterale úi apariĠia unor discipline care se ocupă într-un mod
interdisciplinar de analiza factorului demografic.
PopulaĠia, studiată ca factor demografic al vieĠii sociale úi politice, se
impune atenĠiei sociologilor úi politologilor úi sub aspectul dimensiunilor ei
caracteristice complexe în multiple planuri: biosocial (volumul populaĠiei,
structura pe sexe úi vîrste; natalitate úi mortalitate; miúcarea naturală a
populaĠiei etc.); economic (persoanele active în plan socioprofesional, gruparea
lor pe categorii de activităĠi economice, profesionale etc.); biologic (starea de
sănătate etc.); psihologic (structuri psihice, intelectuale, mentalităĠi
psihosociale dominante, tipologie psihologică etc.). Toate aspectele
menĠionate, privite în interacĠiunea lor cu fenomenele úi procesele sociale, cu
ansamblul de structuri ale relaĠiilor sociale, prezintă interes sociologic úi
alcătuiesc părĠi componente ale problematicii socioumane.
Este necesar să se ia în considerare efectele de ordin social, economic úi
politic ale fenomenelor demografice úi, în primul rînd, este util să prevedem
consecinĠele imediate úi de perspectivă ale interacĠiunilor dintre diferitele
variabile, dintre dinamica demografică úi alte coordonate ale vieĠii sociale,
schimbările în alte compartimente ale vieĠii sociale, ale sistemului
socioeconomic, ecologic etc. În perioadele în care se depăúesc anumite
„praguri biologice” ale consumului pot apărea fenomene de declin economic
sau în planul nivelului de trai al anumitor categorii sau grupuri din populaĠia
unei comunităĠi naĠionale etc., cînd cerinĠele populaĠiei existente nu mai pot fi
susĠinute.

privind_imbatranirea_asm.pdf (vizitat 13.05.2014); Vert C. Geografia populaĠiei. Teorie úi

metodologie. Timiúoara, 2001. [on-line] http://www.geografie.uvt.ro/personal/
academic/vert/Geografia%20populatiei_teorie%20si%20metodologie.pdf (vizitat 13.05.2014).
1
A se vedea: Sociologie (Manual). Vol. I…, p. 172-173.
148
 Unele teorii despre populaĠie au fost depăúite, cum ar fi cea susĠinută de
Th. Malthus1. Este útiut că acesta a studiat la începutul sec. al XIX-lea evoluĠia
populaĠiei úi influenĠele acesteia asupra vieĠii economice. Decalajul dintre
creúterile în sfera populaĠiei úi posibilităĠile alimentare l-au condus pe acesta la
ipoteza privind creúterile populaĠiei de pe glob în progresie geometrică, iar
mijloacele de existenĠă – în progresie aritmetică, precum úi la unele idei ce nu
s-au confirmat.
Desigur, o creútere semnificativă a populaĠiei, o accelerare a ritmului de
creútere (dublarea populaĠiei la 200 de ani, apoi la 100 de ani úi în sec. al XX-
lea – la 65 de ani) ne relevă o anumită „explozie demografică”, ceea ce în anii
’70 s-a numit „problema populaĠiei” sau „o problemă a omenirii”
(D.L. Meadows2), corelativă cu problema alimentară, cea a resurselor naturale,
a poluării etc., probleme care se impun a fi rezolvate unitar în diferite Ġări (deci,
cu participare internaĠională). PotenĠialul demografic însă nu este echivalent în
diferite Ġări (e útiut, că el este mai mare în unele Ġări, cum ar fi China, India,
SUA etc.), ceea ce face ca úi modalităĠile de abordare a problematicii
demografice să fie diferenĠiate úi să poarte un caracter naĠional (adaptate în
funcĠie de problemele úi situaĠiile specifice din fiecare Ġară).
Se previzionează, de altfel, că în anumite zone de pe glob (îndeosebi, în
Africa, America Latină, Asia de Sud) populaĠia se va dubla pînă în anul 2025,
perioadă în care se va înregistra o scădere a ponderii populaĠiei în Ġările
dezvoltate. Cît priveúte Republica Moldova, este de menĠionat că „problema
populaĠiei” sub diversele ei aspecte a devenit una acută. Astfel, în Ġara noastră
se face evidentă accentuarea procesului de îmbătrînire demografică, în primul
rînd, prin reducerea numărului persoanelor tinere cu vîrsta sub 15 ani úi,
concomitent, prin creúterea numărului populaĠiei vîrstnice (de 60 de ani úi
peste). Totodată, în 8 localităĠi din 7 raioane la Recensămîntului PopulaĠiei úi
LocuinĠelor din Republica Moldova în anul 2014 nu a fost înregistrată nicio
1
Trifu A. Doctrine economice (Suport de curs). [on-line] http://www.scribd.com/doc/
16618597/Doctrine-Economice-Curs-Universitar (vizitat 07.05.2013).
2
În 1970, Clubul de la Roma, o asociaĠie privată compusă din întreprinzători, oameni de útiinĠă
úi politicieni, a însărcinat un grup de investigatori din Massachusetts Institute of Technology
sub conducerea profesorului Dennis L. Meadows să realizeze un studiu despre tendinĠele úi
problemele economice care ameninĠă societatea. Rezultatele studiului au fost publicate în
martie 1972 sub titlul „Limitele cresterii”. [on-line] http://www.eumed.net/ecorom/XVIII.%
20Cresterea%20economica/4%20limitele_cresterii.htm (vizitat 13.09.2013).
149
persoană, iar în alte 8 localităĠi din componenĠa raioanelor Căuúeni úi Dubăsari
recensămîntul nu a putut fi efectuat din motiv că se află sub jurisdicĠia UAT
Stînga Nistrului, potrivit Biroului NaĠional de Statistică1.
Sociologic, aceste aspecte pot evidenĠia faptul că dinamica populaĠiei,
tendinĠele ei evolutive sunt determinate de anumiĠi factori – biologici, naturali,
social-economici etc., care influenĠează direct sensul schimbărilor la nivelul
unor parametri, cum ar fi natalitate, sănătate, morbiditate, mortalitate,
longevitate etc. În studierea socialului, o primă atenĠie se cere acordată
populaĠiei privită ca o colectivitate de persoane care convieĠuiesc pe un anumit
teritoriu delimitat prin caracteristici demografice úi/sau sociale, rezultînd din
acĠiunea omului de umanizare a mediului natural. De unde reiese úi conexiunea
cu ecosocialul. Sociologia priveúte populaĠia ca obiect úi ca subiect al acĠiunii
sociale, avînd în vedere analiza populaĠiei ca sistem.
InfluenĠa populaĠiei asupra societăĠii úi decidenĠilor politici / factorului
decizional se exercită pe mai multe căi, úi anume: 1) prin numărul úi densitatea
pe un anumit teritoriu; 2) prin sporirea populaĠiei active cu calificative de înalt
nivel úi 3) prin relaĠiile de grup úi solidaritatea care se realizează pe măsura
integrării sociale – societatea, ca factor integrator, creează condiĠii specifice
constituirii grupurilor de muncă orientate spre diferite domenii úi care prin
coeziunea úi solidaritatea între membrii săi stimulează activitatea acestora.
PopulaĠia ca sistem poate fi structurată úi în funcĠie de factori, cum
sunt: legăturile de rudenie úi apartenenĠa etnică. Rolul acestora a scăzut úi se
reduce necontenit în societăĠile contemporane evaluate din punct de vedere
economic. Analiza sociologică, fără a exagera rolul rudeniei úi al trăsăturilor
etnice, porneúte în această privinĠă de la faptul că ele exercită în diferite
condiĠii efecte demne de luat în considerare într-o organizare a comunităĠilor
umane bazate pe principii democratice, ca úi în conducerea acĠiunii sociale, iar
aceasta desemnează orice activitate umană semnificativă faĠă de o componentă
structurală a societăĠii, în sensul că este determinată sau determină locul, rolul
sau funcĠia respectivei componente în structura úi funcĠionalitatea ansamblului
vieĠii sociale úi politice.

1
Cf: Notă informativă privind rezultatele preliminare ale Recensămîntului PopulaĠiei úi
LocuinĠelor din Republica Moldova în anul 2014…
150
 2. Specificul familiei ca fenomen social
Din punct de vedere etimologic, semnificaĠiile conceptului de familie
pun în evidenĠă variabilitatea istorică a instituĠiei pe care o desemnează.
Termenul „familie” provine de la lat. „famulus” (servitor), ceea ce, potrivit
DicĠionarului etimologic al limbii latine, desemnează „ansamblul sclavilor úi al
servitorilor ce trăiau sub acelaúi acoperiú”, iar mai apoi – casa în întregime:
stăpînul – pe de o parte, soĠia, copiii úi servitorii – pe de alta. Prin extensie de
sens, familia a ajuns să cuprindă agnaĠi (rudele pe linie paternă) úi cognaĠi
(rudele pe linie maternă) úi să devină sinonimă cu gens (comunitate formată din
toate rudele de sînge) în limbajul curent, dar nu úi în cel juridic1.
ÎnsoĠind omul în întreaga lui existenĠă, familia s-a dovedit a fi una
dintre cele mai vechi úi mai stabile forme de comunitate umană, cea care
asigură perpetuarea neamului omenesc, evoluĠia úi continuitatea vieĠii sociale.
Asupra genezei familiei, a evoluĠiei úi specificului, a teoriilor úi interpretărilor
sociologice cu privire la familie2, ca úi asupra definirii ei, úi-au spus cuvîntul
specialiúti din diverse domenii ale útiinĠelor socioumane. În literatura de
specialitate (sociologia familiei)3 pot fi găsite diverse definiĠii ale familiei ca
fenomen social. Cu toate că nu există deplină convergenĠă între punctele de
vedere exprimate, se poate constata reĠinerea în toate definiĠiile, sau în
majoritatea lor, a unor trăsături de bază ale familiei: ea este alcătuită din
persoane unite prin căsătorie úi, în cele mai multe cazuri, prin legături paterne
(uneori de adopĠiune); între membrii ei se stabilesc o diversitate de relaĠii
biologice, moral-afective, spirituale, juridice etc.; presupune un sistem
determinat de drepturi úi obligaĠii, îndatoriri reciproce; are anumite sarcini
specifice úi îndeplineúte anumite funcĠii specifice. Astfel, putem conchide că
familia reprezintă, în orice societate, o formă de comunitate umană alcătuită
din cel puĠin doi indivizi, uniĠi prin căsătorie úi/sau descendenĠă, legaĠi între ei

1
A se vedea: Sociologie (Manual). Vol. II…, p. 80.
2
Vezi: Specificul úi dinamica structurilor familiale. [on-line] http://www.scritube.com
/sociologie/specificul-si-dinamica-structu23743.php (vizitat 01.05.2014).
3
Sociologia are în structura sa o disciplină specială / ramurală numită Sociologia familiei. [on-
line] http://facultate.regielive.ro/cursuri/sociologie/sociologia-familiei-9043.html (vizitat 01.05.
2014); http://www.studentie.ro/cursuri/sociologia-familiei/i47_c1059 (vizitat 01.05.2014);
http://www.docstoc.com/docs/58486486/Corina-BSociologia-Familiei-Ed-II (vizitat
01.05.2014).
151
prin relaĠii biologice, economice, moral-afective, spirituale úi juridice, care au
anumite drepturi úi obligaĠii reciproce, legiferate sau nu, úi care desfăúoară o
serie de activităĠi1.
Ca atare, familia îndeplineúte trei funcĠii specifice pentru viaĠa socială
umană: reproductivă (perpetuarea speciei), economică úi educaĠională. Unii
autori mai arată că acestor trei funcĠii specifice familiei, se adaugă o a patra:
solidaritatea familială – familia asigură nu numai socializarea úi integrarea
socială a membrilor săi, ci însăúi funcĠionalitatea úi continuitatea sa, intimitatea
úi coeziunea grupului, securitatea emoĠionala úi încrederea membrilor familiei.
În perioada de după 1990, mai ales ca urmare a expansiunii
extraordinare a mijloacelor de informare în masa, a informatizării societăĠii úi
globalizării lumii contemporane, are loc un proces vizibil de emancipare, de
democratizare, de laicizare úi liberalizare a vieĠii de familie. În cursul ultimelor
decenii, numeroase Ġări în curs de dezvoltate, dar úi cele aflate în tranziĠie
democratică (cazul Republicii Moldova) au cunoscut mari bulversări sociale,
avînd un impact profund asupra funcĠiilor úi formelor familiei. Astfel, modelul
familiei nucleare a suferit schimbări importante în multe dintre dimensiunile
sale, iar în cazul statelor occidentale dezvoltate, a încetat să mai fie singurul
model de familie practicat úi acceptat. Aceste schimbări au devenit tot mai
evidente úi în Republica Moldova, în perioada anilor ’90 úi privesc modalităĠile
de constituire a familiei, comportamentul sexual, structura úi dimensiunile
familiei, diviziunea rolurilor în cadrul familiei úi natura funcĠiilor familiei,
stabilitatea familiei úi concepĠiile cu privire la familie. Într-o măsură diferită de
la o Ġară la alta, familia prezintă o diversitate de forme úi se combină în alte
forme de convieĠuire, care sunt foarte diferite de familia nucleară sau nu au
nimic în comun cu familia. Astfel, putem întîlni mai multe tipuri de familie în
funcĠie de anumite criterii: 1) în funcĠie de numărul de generaĠii (familia
nucleară, restrînsă sau conjugală, familia nucleară completă, familia nucleară
incompletă, familia extinsă sau lărgită); 2) în funcĠie de criteriul locuinĠei
(familia de rezidenĠă, familia de interacĠiune); 3) în dependenĠă de poziĠia unei

1
Alte definiĠii ale familiei vezi: Caracterizare a relaĠiilor de familie. [on-line]
http://www.scritube.com/sociologie/ caracterizare-generala-a-relat33145617.php (vizitat
01.05.2014).
152
persoane (familia de origine – de orientare, familia proprie, numită úi familie
de procreare sau familie conjugală); 4) în funcĠie de criteriul normalităĠii
juridice úi etice ale normalităĠii (familii normale, familii anormale – familie
incompletă úi familie monoparentală). Unii autori prezintă úi alte tipologii ale
familiei: familia patriarhală, familia tulpină, familia particularistă úi familia
instabilă1.
Sociologii úi demografii, prezentînd aceste úi alte tipologii, au ca scop
de a reliefa faptul că familia, ca grup social, constituie unul dintre cele mai
complexe microsisteme sociale, în ea regăsindu-se, practic, imensa majoritate a
elementelor structurale ale sistemului global. Reprezentînd „laboratorul” în
care oamenii se formează úi îúi petrec o bună parte a vieĠii lor, familia este
cadrul în care se transmit valori úi norme sociale, influenĠînd decisiv formarea
spirituală a oamenilor, modul de raportare a acestora la ei înúiúi, la semenii lor,
la societate în ansamblu. De aici úi reiese importanĠa promovării unei politici
demografice într-o Ġară.
În general, viaĠa desfăúurată de indivizi în cadrul instituĠional al familiei
cuprinde două elemente esenĠiale: o latură biologică, constantă, rămasă în
forma aproape neschimbată de-a lungul timpului, úi o latură socială, veúnic
schimbătoare, reprezentînd morala, educaĠia, aspectele economice, juridice,
psihosociale etc.2. Relevînd, în mod special, latura socială, vom specifica doar
problema violenĠei în familie sau violenĠa domestică care este una din cele mai
importante probleme cu care se confruntă societăĠile umane. Se numeúte
„violenĠa în familie” orice act vătămător, fizic sau emoĠional care are loc între
membrii unei familii. Abuzul în interiorul unei familii poate lua multe forme:
abuzul verbal, refuzul accesului la resurse financiare, izolarea de prieteni úi
familie, ameninĠări úi atacuri care în unele cazuri pot duce la moartea unuia
dintre parteneri. Deúi pînă de curînd s-a presupus că femeia este cel mai adesea
victima violenĠei în familie, în urma unor cercetări s-a descoperit că de fapt
numărul bărbaĠilor agresaĠi este destul de mare. ExperĠii care cercetează

1
Detalii la acest subiect vezi: Detalii la acest subiect vezi: Mihăilescu I. Sociologie generală.
Concepte fundamentale úi studii de caz. Iaúi, 2003, p. 185-187; Sociologie (Manual). Vol. II…,
p. 83-86.
2
A se vedea: Gagauz O. Familia contemporană între tradiĠionalism úi modernism. Chiúinău,
2011, p. 54-65.
153
această problemă sunt de acord că violenĠa este un fenomen larg răspîndit, mult
mai răspîndit decît arată sondajele, pentru simplu fapt ca unele fapte nu sunt
raportate poliĠiei sau spitalelor1.
În literatura de specialitate se delimitează două abordări: una
sociologică úi alta juridică. Din perspectivă sociologică, familia poate fi
definită ca un grup social constituit pe baza relaĠiilor de căsătorie,
consangvinitate úi rudenie, membrii grupului împărtăúind sentimente, aspiraĠii
úi valori comune. Din această perspectivă, familia este un grup primar în care
predomină relaĠiile directe, informale, nemediate. Din perspectivă juridică,
familia este un grup de persoane între care s-au stabilit un set de drepturi úi
obligaĠii, reglementat prin legi úi alte acte normative. Aceste norme stabilesc
modul de încheiere a căsătoriei, paternitatea, drepturile úi obligaĠiile soĠilor,
relaĠiile dintre părinĠi úi copii, modul de transmitere a moútenirii etc. Aceste
două perspective se suprapun parĠial. În unele situaĠii, sensul sociologic al
noĠiunii de familie este mult mai larg decît sensul juridic. Din punct de vedere
juridic, cuplul consensual nu este o familie, deoarece raporturile dintre
parteneri nu sunt sancĠionate prin căsătorie legală. Totuúi cele două perspective
de abordare a familiei se completează reciproc. În unele situaĠii, perspectiva
sociologică poate conduce la modificarea perspectivei juridice úi, implicit, la
schimbarea reglementărilor legale privind familia.
Prin urmare, familia reprezintă un ansamblu de relaĠii sociale
reglementat prin norme juridice sau prin norme sociale difuze. Necesitatea de
protecĠie a familiei a dat naútere conceptului de politică familială, care
reprezintă totalitatea măsurilor prin care statul, respectiv administraĠia publică
locală, sprijină integritatea familiei úi a membrilor acesteia. Politicile familiale
trebuie să aibă în vedere, direct sau indirect, atenuarea sau eliminarea
dificultăĠilor úi a riscurilor sociale care pot destrăma familia úi pot fi definite ca
reacĠii ale societăĠii în sensul îndeplinirii îndatoririlor sale faĠă de familie.

1
Vezi: ViolenĠa în familie. [on-line] http://www.politiaromana.ro/violenta_in_familie.htm
(vizitat 13.11.2013); Moldova este complice la violenĠa în familie. [on-line]
http://www.cnp.md/ro/stiri/item/68-moldova-este-complice-la-violen%C5%A3a-%C3%AEn-
familie (vizitat 13.11.2013); Anikin V. Civil society of Moldova against domestic violence. În:
Family and Violence. International Family conference – II. Conference articles. Istanbul:
Womensplatform, 2012, p. 461-482.
154
Politicile familiale existente la un moment dat reprezintă rezultatul
interacĠiunii forĠelor politice cu principalele grupuri de interese din societate.
Ele reflectă relaĠiile de putere, autoritate, competiĠie, legitimare, suport úi
consens într-un cadru real de valori, tradiĠii úi obiceiuri dintr-o anumită
societate.

3. Politica demografică: esenĠa, conĠinutul úi semnificaĠiile ei

Din perspectivă sociologică, sunt captive analizele legate de
interacĠiunile dintre factorii demografici úi alĠi factori ai vieĠii sociale úi
politice, ca úi modalităĠile (strategiile) de influenĠare pozitivă a factorilor
demografici asupra societăĠii în ansamblu. Aceste strategii sunt cuprinse în
ceea ce se numeúte „politică demografică” pentru a contribui la ameliorarea
parametrilor cantitativi úi calitativi ai factorului demografic (volum, densitate,
nivel de creútere a populaĠiei – natalitate, fertilitate demografică etc.). Politica
demografică poate fi înĠeleasă ca un ansamblu de modalităĠi, acĠiuni úi măsuri
menite să optimizeze condiĠiile sociale, economice, culturale, de servicii –
învăĠămînt, sănătate, asistenĠă socială etc.1. Ea reprezintă un sistem măsuri
luate cu scopul de a influenĠa variabilele demografice, în sensul pe care statul îl
consideră dezirabil, pe termen scurt, dar mai ales pe termen lung, pentru
societatea globală, în conformitate cu interesele globale ale acesteia, cu
respectarea drepturilor fundamentale ale individului úi ale cuplului2. După alĠi
autori, politicile demografice reprezintă, în esenĠă, un set de măsuri legislative,
impuse de un anumit stat, care urmăresc atingerea unor obiective legate de
populaĠia Ġării respective, pe termen scurt, mediu sau lung3.
Rezultatele preliminare ale Recensămîntului PopulaĠiei úi LocuinĠelor
din Republica Moldova în anul 20144, precum úi caracteristicile demografice
curente, evidenĠiază tendinĠa de depopulare a Ġării, cauzată de descreúterea ratei
1
A se vedea: Sociologie (Manual). Vol. I…, p. 158-161.
2
Vezi: Roúca D. Introducere în sociologia populaĠiei úi demografie / Ed. a 4-a. Bucureúti,
2007. [on-line] http://www.scribd.com/doc/49709858/6/politici-demografice (vizitat
23.03.2014).
3
A se vedea: Bulboacă S. Introducere în demografie / Ed. a 2-a revăzută úi adăugită. Arad,
2010. [on-line] http://www.scribd.com/doc/55602712/21/politici-demografice (vizitat
23.03.2014).
4
Cf: Notă informativă privind rezultatele preliminare ale Recensămîntului PopulaĠiei úi
LocuinĠelor din Republica Moldova în anul 2014…
155
natalităĠii, îmbătrînirea populaĠiei, scăderea ratei fertilităĠii, creúterea ratei
mortalităĠii etc. În ultimele decenii în Ġară a fost marcată o scădere continuă a
populaĠiei, determinată de deteriorarea structurii celor trei compartimente ale
dinamicii populaĠiei – natalitatea, mortalitatea úi migraĠia externă. Aceste
fenomene implică o multitudine de consecinĠe sociale, economice, politice úi
culturale nefavorabile care necesită insistent din partea factorilor decizionali
elaborarea unor politici demografice eficiente menite să schimbe actualele
tendinĠe negative în domeniul dezvoltării umane.
Republica Moldova se confruntă cu o serie de schimbări demografice
ce vor avea implicaĠii pe termen lung. PopulaĠia Ġării a scăzut cu circa 274 mii
de persoane între anii 1989 úi 2007 úi continuă să scadă în ultimii ani, în medie,
cîte circa 9 mii de persoane. Această tendinĠă este determinată de fertilitatea
scăzută (1,3 copii la o femeie, în loc de 2,1, care ar asigura înlocuirea
populaĠiei) úi de migraĠia externă mare, peste 500 mii persoane sunt declarate
plecate în alte Ġări la lucru sau în căutare de lucru. În acelaúi timp, Moldova se
„bucură” de un nivel mediu al ratei mortalităĠii úi de creúterea speranĠei de
viaĠă. Dacă în prezent, din cele circa 3 miln. 600 de mii de locuitori, 712 mii
sunt copii (pînă la 15 ani), 2 miln. 343 mii – tineri úi adulĠi (16-61 ani bărbaĠi /
56 ani femei), úi 526,1 mii sunt vîrstnici (peste 62 ani bărbaĠi / 57 ani femei),
peste 50 de ani tabloul demografic va arăta complet diferit: pensionarii vor
reprezenta mai mult de jumătate din populaĠie, vor fi puĠini adulĠi úi copii1.
În Republica Moldova a apărut pericolul unui declin demografic grav,
care presupune dezechilibre economico-sociale la fel de grave. Asigurarea
elaborării unor politici demografice naĠionale complexe constituie o necesitate
stringentă, pentru că apar mai multe riscuri úi ameninĠări în domeniul securităĠii
demografice, fapt subliniat în Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova „Cu
privire la aprobarea Programului naĠional strategic în domeniul securităĠii
demografice a Republicii Moldova (2011–2025)”2. Instituirea úi activitatea

1
Vezi: InformaĠia cu privire la problemele demografice în Republica Moldova. [on-line]
http://www.demografie. md/index.php?&l= (vizitat 23.03.2013).
2
Vezi: Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 768 din 12.10.2011 cu privire la
aprobarea Programului naĠional strategic în domeniul securităĠii demografice a Republicii
Moldova (2011–2025). [on-line] http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=
doc&lang=1&id=340745 (28.10.2013).
156
Comisiei NaĠionale pentru PopulaĠie úi Dezvoltare are menirea să contribuie la
crearea mecanismelor de evidenĠă úi gestionare a riscurilor demografice pentru
Republica Moldova, iar formularea unor propuneri privind politicile prioritare
în domeniul demografic, elaborarea CărĠii Verzi a PopulaĠiei Republici
Moldova úi a Strategiei NaĠionale în Problemele SecurităĠii Demografice úi a
Programului NaĠional în Domeniul SecurităĠii Demografice în Republica
Moldova1 atenĠionează factorii decizionali úi opinia publică asupra situaĠiei
critice create în sectorul demografic al Ġării noastre.
De aceea, avînd în vedere premisele actuale în domeniul demografic din
Republica Moldova, măsurile iniĠiate de autorităĠile publice centrale în
vederea asigurării dezvoltării umane (durabile / sustenabile) constau în
următoarele: protecĠia socială a populaĠiei, egalitatea genurilor, modernizarea úi
diversificarea măsurilor active de ocupare a forĠei de muncă, realizarea
integrală a programelor naĠionale în domeniul ocrotirii sănătăĠii, implementarea
strategiei úi planului de acĠiuni în domeniul tineretului la nivel naĠional úi local
úi alte măsuri de rigoare. De altfel, determinarea politicilor de orientare
strategică naĠională, inclusiv în cadrul Strategiei NaĠional de Dezvoltare pe
anii 2008–2011 úi a Strategiei NaĠionale de Dezvoltare pe anii 2012–20202,
implică reflectarea unei viziuni realiste úi eficiente asupra dezvoltării
economice úi sociale a Ġării în următorii ani, care trebuie să includă definirea úi
structurarea unei strategii viabile pentru dezvoltare durabilă a populaĠiei,
destinată diminuării degradării úi redresării stării demografice.
Vorbind aparte despre politicile familiale care au o atribuĠie directă la
politica demografică a unei Ġări, este de subliniat că, deúi termenul de politică
familială are accepĠiuni foarte diverse, prima distincĠie fiind cea între politici
familiale explicite úi politici familiale implicite. Politici explicite sunt cele care
cuprind măsuri luate în mod expres pentru familie úi recunoscute astfel în mod
1
A se vedea mai detaliat: Cartea Verde a PopulaĠiei Republicii Moldova. [on-line]
http://www.unfpa.md/ images/stories/pdf/cartea_verde.pdf (vizitat 23.03.2013); Comisia
NaĠională pentru PopulaĠie úi Dezvoltare a Republicii Moldova. [on-line]
http://www.demografie.md/index.php?pag=news&opa=view&id=
112&tip=publicatii&start=&l= (vizitat 23.03.2013).
2
A se vedea: Lege Nr. 295 din 21.12.2007 pentru aprobarea Strategiei naĠionale de dezvoltare
pe anii 2008–2011. [on-line] http://lex.justice.md/index.php?action=view&view
=doc&lang=1&id=326734 (vizitat 11.04.2014); Strategia NaĠională de Dezvoltare Moldova
2020. [on-line] http://particip.gov.md/categorylist.php?l=ro (vizitat 03.10.2014).
157
oficial. Ele presupun programe specifice vizînd atingerea unor obiective
precise úi explicite. Politicile familiale implicite cuprind politicile úi măsurile
guvernamentale care nu vizează în mod direct familia, dar care o influenĠează.
Aceste politici vizează indivizi, segmente ale populaĠiei, anumite probleme
sociale, precum úi politicile sociale sectoriale. O asemenea politică, care este
implicită pentru familie, poate să fie explicită pentru alte sectoare sau grupuri
sociale.
Stabilirea unei politici familiale (principii, obiective, instrumente)
depinde de o anumită ideologie, de anumite valori subiacente. Există două
modele principale care cunosc, în afara expresiilor lor clasice, numeroase
variante sau chiar extreme, precum úi combinaĠii ale lor în diferite proporĠii:
1) modelul instituĠional (redistributiv, adică stimularea femeilor pentru a intra
pe piaĠa muncii – Suedia) úi 2) modelul rezidual (nu promovează munca
femeilor – SUA)1.
ImportanĠa úi necesitatea elaborării úi promovării unei politici
familiale pentru „noile” democraĠii, precum este úi Republica Moldova, decurg
din mai multe considerente: 1) tendinĠa de modificare a structurii úi modelelor
familiale – accentuarea proceselor de disoluĠie a familiilor, apariĠia familiilor
monoparentale, a altor tipuri de uniuni conjugale decît cuplul legitimat oficial,
creúterea numărului copiilor afectaĠi de divorĠ úi separări, numărului de familii
monoparentale úi a celor apărute ca urmare a naúterilor în afara căsătoriei;
2) fenomenul de creútere a independenĠei economice a femeii; 3) modificarea
funcĠiilor familiei (ea úi-a pierdut treptat funcĠia economică, devenind
predominantă funcĠia de consum, iar importanĠa acestei transformări pentru
geneza politicii familiale este subliniată úi de faptul că statul îúi orientează
sprijinul său într-un mod mai redus către familiile care deĠin încă funcĠia
economică – familii de Ġărani cu gospodării individuale, asociaĠiile familiale
din sfera privata – mica producĠie, servicii, comerĠ); 4) contracararea
posibilelor efecte negative ale dezvoltării sociale úi economice de ansamblu
asupra familiei – progresul tehnic, restructurarea economică úi socială pot

1
Despre aceste două modele vezi: Ghebrea G. Regim social-politic úi viaĠa privată (familia úi
politica familială în România). [on-line] http://ebooks.unibuc.ro/StiintePOL/ralu/3-1-6.htm
(vizitat 23.03.2014).
158
determina carenĠe de adaptare a familiei: creúterea úomajului, scăderea
veniturilor, criza de locuinĠă etc.
Formularea politicii familiale în Ġara noastră este determinată de
necesitatea completării Strategiei NaĠionale în Domeniul SecurităĠii
Demografice în Republica Moldova cu un compartiment dedicat politicilor
familiale, precum úi de schimbările socio-economice care au loc în societate úi
anticiparea provocărilor care pot apărea în viitor1. Prezentul cadru al politicii
familiale se bazează pe recomandările internaĠionale generale pentru politici
familiale, elaborate de grupul de experĠi al ONU în 2009 la Doha, Qatar
(Raportul „Politica familială într-o lume în schimbare: Promovarea protecĠiei
sociale úi a solidarităĠii intergeneraĠionale”). Prin urmare, politica familială
este un domeniu de activitate care include astfel de programe, cum ar fi
educaĠia pentru viaĠa de familie, planificarea familială, îngrijirea copilului,
adopĠia, asigurare socială, asistenĠa financiară, programele de dezvoltare a
copilului, programe de educaĠie pentru taĠi, toate fiind manifestări ale
politicilor familiale individuale. În fine, politica familială presupune o
diversitate úi multitudine de politici, úi nu un singur act legislativ monolitic úi
cuprinzător, un sistem de politici familiale care implică recunoaúterea legală a
familiei ca instituĠie socială ce contribuie la coeziunea socială.

TEMA X. ECOLOGIE ùI POLITICĂ

1. Impactul ecologic úi factorii conútientizării problemelor ecologice
DefiniĠia dată de DEX noĠiunii de securitate în general úi anume aceea
de a fi „sentimentul de încredere úi de liniúte pe care îl dă cuiva absenĠa
oricărui pericol”, ca úi cea de „protecĠie, apărare”, – permite înĠelegerea
implicaĠiilor pe care orice politică, iar în cazul nostru politica ecologică (de
mediu), o are în încercarea de a asigura acea stare de siguranĠă, stare, deseori,
tulburată de evenimentele cu impact de mediu declanúate atît de factorii
naturali, factorul tehnogen, cît úi de intervenĠia, de multe ori neinspirată, a
factorului uman. Această problemă a devenit subiect de neliniúte úi preocupare
a populaĠiei care a conútientizat treptat pericolul neimplicării în soluĠionarea
1
A se vedea: Politica familială pentru Republica Moldova. [on-line]
http://www.demografie.md/index.php?pag=news&opa=view&id=165&tip=noutate&start=60&
l= (vizitat 23.03.2014).
159
rapidă a oricărui impact negativ cu factori ce conduc la degradarea mediului,
consecinĠele nefavorabile ale problemelor ecologice, transformîndu-se foarte
repede din subiect de acĠiune a unor formaĠiuni neguvernamentale (ONG-uri)
de gen think-tank în obiect de studiu úi dezbateri politice, trecînd astfel din
sfera unor preocupări mai mult sau mai puĠin voluntariste úi de amatorism în
sfera politicului, cu serioase implicaĠii în viaĠa socială úi politică a mai multor
Ġări.
Termenul de „ecologie” pare să fi fost creat pe la 1866 de către
biologul german Ernst Haeckel pentru a desemna útiinĠa interacĠiunilor dintre
fiinĠele vii úi mediul lor înconjurător. Cu timpul, termenul útiinĠific a suferit o
transfigurare politică úi a ajuns să desemneze un ansamblu de comportamente,
atitudini, partide politice, miúcări sociale, al căror numitor comun îl constituie,
în principal, apărarea naturii úi a mediului, critica efectelor perverse ale
dezvoltării economice úi ale civilizaĠiei industriale. Sub această sintagmă de
ecologie politică se ascund însă nenumărate semnificaĠii care fac obiectul unei
competiĠii úi al unei lupte tot mai aprige între actori (naturaliúti, oameni de
útiinĠă, asociaĠii, partide, vînători, unităĠi economice etc.), instituĠii (ministerul
mediului, cel de interne, alte instituĠii publice), specialiúti în materie (ecologi,
politologi, sociologi, istorici ú.a.) pentru abordarea din diverse perspective a
fenomenului dezbătut.
Procesul de ecologizare, început în deceniul opt al sec. XX, proces
declanúat de rapoartele Clubului de la Roma, care au o tentă predominant
sociologică, filosofică, umanistă úi doar parĠial politică, continuate cu cele ale
unor comisii special înfiinĠate de ONU, a cunoscut o rapidă extindere,
influenĠînd conútiinĠele sociale úi tinzînd să optimizeze sistemul societate-
natură, sistem ce presupune, astăzi, nevoia de perfecĠionare, pentru întreaga
comunitate internaĠională. Cît despre partidele politice, úi în primul rînd cele
ecologiste, ele pretind că prin programul lor asigură construirea unei societăĠi
care să garanteze existenĠa omenirii pe termen lung. În ideea securităĠii
generale, incluzînd-o pe cea ecologistă, partidele verzilor caută soluĠii non
violente pentru orice situaĠii conflictuale, soluĠii care să ia în calcul interesele
comunităĠilor actuale, ca úi a generaĠiilor viitoare, pentru a se putea ajunge la
acorduri durabile.

160
 Ecologismul, ca miúcare, ideologie úi doctrină, a apărut în Europa ca
reacĠie la semnalele tot mai numeroase privind o serie de probleme ce vizau
mediul1. Între acestea au fost: accentuarea poluării generale, mareele negre,
miúcarea antinucleară, foamea indusă în Ġările Sahelului de deúertificare,
defriúarea nesăbuită a pădurilor tropicale, accidente tehnice majore, criza
petrolului, distrugerea a numeroase specii de plante úi animale, profeĠii privind
epuizarea materiilor prime minerale. La acestea s-au adăugat contestaĠiile de
ordin social de natură rasistă din Statele Unite, Africa de Sud etc. sau cele
social-politice cu tendinĠe de stînga concretizate în miúcările studenĠeúti din
FranĠa anului 1968, care au dus la căderea guvernului, ca úi miúcările din
Coreea de Sud, iar mai recent miúcările din SUA úi UE împotriva crizei
economice. Chiar dacă ecologiútii nu recunosc, o oarecare influenĠă a avut úi
penetrarea tot mai puternică în rîndurile tineretului a ideologiilor de stînga, ca o
reacĠie la exacerbarea industrializării úi a productivităĠii specifice societăĠii de
consum. La început au apărut asociaĠii cu scop nelucrativ independente, fiind
denumite ONG-uri dedicate protecĠiei mediului. O parte din aceste ONG-uri s-
au transformat în partide politice. Primul a fost Values Party din Noua
Zeelandă, întemeiat în 1972, apoi în ani ’80 au luat fiinĠă partide ecologiste în
toate Ġările Europei Occidentale, iar după 1990 úi în cele ale Europei de Est2. În
Republica Moldova la 9 aprilie 1992 s-a constituit primul partid politic
ecologist – Partidul politic „Partidul Ecologist „AlianĠa Verde” din Moldova”
(actualmente – Partidul Verde Ecologist), primul preúedinte al partidului fiind
ales cunoscutul lider de opinie Gh. Malarciuc3.
Partidele ecologiste naĠionale, ONG-urile naĠionale úi cele
internaĠionale de genul Green Peace (este o organizaĠie non-guvernamentală,
care militează pentru protecĠia mediului, cu sediul central la Amsterdam; fiind
fundată în 1970, în Canada, la început acest ONG a fost activă împotriva

1
Vezi: Ecologia politică – doctrina secolului XXI. [on-line] http://www.partidulverde.ro/
index.php?option=com_ content&task=view&id=14&Itemid=27 (vizitat 11.04.2014); Ball T.,
Dagger R. Ideologii politice úi idealul democratic. Iaúi, 2000, p. 227-238; Châtelet Fr., Pisier
Év. ConcepĠiile politice ale secolului XX. Bucureúti, 1994, p. 113-133.
2
Despre apariĠia partidelor ecologiste vezi: De la biologie la politic. [on-line]
http://www.partidulverde-cs.ro/documente/ecologia-de-la-biologie-la-politic/ (vizitat
13.05.2014).
3
Alte detalii vezi pe pagina web a partidului: http://www.greenparty.md/ (vizitat 13.12.2014).
161
testelor nucleare subterane conduse de SUA în insula Amchitka) sunt
promotorii úi principalii autori ai strategiilor, politicilor naĠionale úi
intercomunitare de protecĠie a mediului, de asigurare a securităĠii ecologice úi
naĠionale1. Cele mai multe dintre aceste intervenĠii ale factorilor
guvernamentali úi neguvernamentali, pe lîngă contribuĠia lor pozitivă, cuprind
însă úi unele lacune, în sensul că soluĠiile propuse pentru limitarea degradării
mediului s-au elaborat la nivel global, planetar, fără măsuri punctuale care să
permită aplicarea diferenĠiată, în funcĠie de condiĠiile úi posibilităĠile naĠiunilor,
a statelor implicate.
Lista grupurilor de interese / de presiune, în calitatea lor de factori de
conútientizare, mai includ mass-media úi ONG-urile locale care, chiar dacă în
unele situaĠii reuúesc să organizeze acĠiuni încheiate cu succes în direcĠia
opririi unor surse de poluare, în cele mai multe cazuri, mai ales unele
organizaĠii provenind din Ġările de curînd ieúite din sistemul comunist, nu sunt
decît niúte mici profitori, aúteptînd surse de finanĠare de la UE, surse care se
ridică la sume importante úi a căror destinaĠie rămîne de multe ori necunoscută.
ùirul exemplelor cuprinzînd grupuri de interese, ca úi o diversitate de direcĠii
de acĠiune, unele în scop declarat de protejare a mediului, altele acoperind prin
declaraĠii, intenĠii ori interese contrare acestuia, poate fi găsit în orice Ġară
(cazul Republicii Moldova)2.
Asistăm, în prezent, la schimbări de climă care aduc importante pierderi
producĠiei agricole (cazul Ġărilor din Europa Centrală úi Sud-Est, inclusiv cazul
Republicii Moldova, unde doar 2 din 5 ani sunt favorabili agriculturii). Nu
trebuie să neglijăm nici rolul factorului uman care a acĠionat în dauna
condiĠiilor de menĠinere a unui climat favorabil, referindu-ne la despăduririle
masive care au scăpat de sub control în ultimii 50 de ani.
Aúadar, progresul civilizaĠiei în ansamblul lui (urbanizare, explozia
demografică úi concentrarea masivă a populaĠiei în oraúe, industrializarea
vertiginoasă úi tot mai variată, cu mecanizarea úi automatizarea proceselor de
producĠie, dezvoltarea intensă a traficului mecanizat, chimizarea excesivă a

1
Pentru detalii vezi: Greenpeace. [on-line] http://en.wikipedia.org/wiki/Greenpeace (vizitat
13.05.2013).
2
A se vedea: Greenpeace Moldova. [on-line] http://greenpeace.md/ (vizitat 13.05.2013).
162
agriculturii (cazul Republicii Moldova în anii ’70–’80 ai sec. XX) úi chiar a
economiei casnice au modificat profund mediul de viaĠă úi de muncă a omului,
nutriĠia lui, calitatea aerului pe care îl inhalează, a apei de băut etc., creînd noi,
variate úi complexe probleme de mediu1.

2. Probleme social-politice ale ecologiei contemporane

De la bun început trebuie să facem diferenĠa între ecologie útiinĠifică úi
ecologie politică. Prima are, printre alte obiective, pe cel de a identifica sursele
de poluare úi de a găsi mijloace eficiente pentru a le combate în plan tehnic.
Cea de-a doua este purtătoare a unei ascensiuni în sens general totalizator
(locul omului în societate, ataúamentul faĠă de comunităĠi de mici dimensiuni,
angajarea în favoarea lumii a treia, dezarmarea, respectul faĠă de biodiversitate,
aprecierea societăĠii industriale în dimensiunile sale consumatoristă,
tehnocratică úi productivistă etc.) care presupune o luare publică de atitudine
prin organizarea de acĠiuni colective cu scopul de a atrage atenĠia autorităĠilor
politice úi a opiniei publice.
Problematica ecologică este de stringentă importanĠă teoretică úi
practică în condiĠiile lumii contemporane aflată într-o etapă de tranziĠie spre
societatea globală, mondialistă, ce se preconizează, caracterizată prin dispariĠia
pluralităĠii centrelor de putere statală úi afirmarea rolului decizional a unei
singure puteri mondiale, care se doreúte a fi SUA, ceea ce are grave
repercusiuni nu numai în sfera relaĠiilor politice internaĠionale, ci úi în
domeniul ecologiei, a securităĠii ecologice a statelor. Acestea din urmă, devin,
tot mai evident, din subiecte active, participative la viaĠa politică internaĠională,
subiecte pasive, obiecte ale voinĠei úi deciziilor „statului mondial”2, a

1
Cf: Ministerul Mediului al Republicii Moldova. [on-line]
http://mediu.gov.md/index.php/serviciul-de-presa/noutati/1665-ministrul-mediului-gheorghe-
salaru-eliminarea-deseurilor-de-pesticide-stocate-in-depozite-este-posibila-doar-prin-
colaborare-cu-partenerii-externi-evacuarea-si-distrugerea-lor-sint-masuri-urgente-de-
decontaminare-a-plaiului-nostru (vizitat 05.12.2014).
2
Martin Cr. Clubul Bilderberg. Stăpânii lumii. Bucureúti, 2007; Tema Ucrainei va fi discutată
la o reuniune a „guvernului mondial” – The Independent. [on-line]
http://www.noi.md/md/news_id/41561 (vizitat 31.05.2014); Urmăreúte live declaraĠiile
preúedintelui rus, Vladimir Putin făcute în cadrul clubului „Valdai”. [on-line]
http://livenews.md/urmareste-live-declaratiile-presedintelui-rus-vladimir-putin-facute-cadrul-
clubului-valdai/ (vizitat 24.10.2014).
163
organismelor supranaĠionale, nu numai, în ceea ce priveúte strategiile militare,
ci úi ecologice privind protecĠia mediului ambiant.
Există motive politice deosebit de puternice, care vor să demonstreze
importanĠa pe care o au astăzi problemele mediului înconjurător, atît pentru
indivizii luaĠi izolat, cît úi pentru comunităĠile omeneúti de la cele mai mici,
pînă la populaĠia planetei în întregime, în ansamblul ei. Aici intervine poziĠia
Ġărilor care se bucură de economii puternice úi care refuză fie direct, aúa cum
au procedat iniĠial SUA úi China la Kyoto în anul 1997 cînd au refuzat să
semneze orice documente1 (Protocolul de la Kyoto a intrat în vigoare în anul
2005) care ar fi angajat-o, ori căutînd tot felul de subterfugii materializate, de
exemplu, prin solicitarea de a se amîna data la care ar trebui diminuate
cantităĠile de noxe ori cerînd schimbarea anului propus, la care ar urma să
raporteze procentele de diminuare2.
Au apărut puncte de vedere noi privind problematica ecologică. Astfel,
în studiile publicate de către Institutul World Watch a fost promovat un
concept-cheie úi anume – conceptul dezvoltarea durabilă (despre acest concept
am vorbit mai sus), definit ca un concept ecologic cu consecinĠe economice.
Premisele acestui tip de dezvoltare ar fi: 1) stabilitatea populaĠiei; 2) reducerea
dependenĠei faĠă de petrol; 3) dezvoltarea resurselor de energie regenerabile;
4) conservarea solului úi 5) reciclarea materialelor3. Toate acestea constituind
nu atît obiective economico-útiinĠifice cît, mai ales, subiecte ale voinĠei
politice, fără de care ele nu pot fi promovate.
Privite în acest fel, problemele politicii mediului scot în evidenĠă
aspecte relevante în ceea ce priveúte relaĠia dintre politică úi ecologie, dar úi
dintre economie úi problemele globale, interacĠiunea dintre ele fiind în
continuă creútere. Ca urmare, astăzi instituĠiile politice se află din ce în ce mai
mult sub presiunea acestor lucruri, deoarece ritmul schimbărilor din sfera
1
Lege Nr. 29 din 13.02.2003 pentru aderarea Republicii Moldova la Protocolul de la Kyoto la
ConvenĠia-cadru a OrganizaĠiei NaĠiunilor Unite cu privire la schimbarea climei. [on-line]
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=313083 (vizitat
03.01.2015).
2
Alte detalii vezi: Cobzaru A. Protocolul de la Kyoto va fi prelungit cu încă 8 ani. SUA úi
China intră, Canada iese. [on-line] http://www.finantistii.ro/international/protocolul-de-la-
kyoto-va-fi-prelungit-cu-inca-8-ani-sua-si-china-intra-canada-iese-70935/ (vizitat 12.03.2014).
3
Pentru detalii a se vedea: Galin-Gorini V. Probleme ecologice contemporane în viziune
politologică. Bucureúti, 2007.
164
mediului s-a accentuat. Deúi problemele mediului aparent sunt tratate în mod
unitar de toĠi factorii interesaĠi (guverne, partide politice, organizaĠii
neguvernamentale, cetăĠeni) mai mult sau mai puĠin afectaĠi de contactul direct
cu diferite stări de dereglare a mediului etc., apar totuúi distinct unele
contradicĠii induse de interesele celor care participă la găsirea soluĠiilor de
rezolvare.
Astfel, pot fi enumerate interesele politice ale fiecărui partid în parte,
în măsura în care protejarea mediului vine în contradicĠie cu programele úi
obiectivele lor, ca úi interesele statelor implicate în discutarea problemelor de
mediu. Indiferent de modul în care sunt abordate în discuĠiile bilaterale sau
multilaterale problemele de protecĠie ecologică, nu trebuie să uităm că, în
decursul istoriei, statele úi-au urmărit aproape, întotdeauna, propriile interese în
materie de dezvoltare, pe multiple planuri, independent de perceptele morale úi
juridice, ajungînd la finalul formulelor numai atunci cînd îúi asigurau scopul. În
caz contrar, tratatele, adeseori, au fost considerate declaraĠii. În acest sens, este
evident de ce o seamă de măsuri legislative naĠionale úi internaĠionale, cu
caracter ecologic, rămîn literă moartă, iar fiecare stat în parte continuă să Ġină
seama de interesele economice, ale propriilor concerne naĠionale sau ale celor
multinaĠionale, care, deseori, consideră pusă în pericol situaĠia lor, programele
úi profiturile prin introducerea unor norme stricte de protecĠie ecologică. Nu
trebuie neglijate nici interesele unor puteri militare care se implică cu bună
útiinĠă în conflicte zonale sau chiar le produc pentru a-úi justifica bugetele din
ce în ce mai mari.
În procesul de creare a noului sistem ecologic s-a avut în vedere, ca
principal beneficiar al tuturor acĠiunilor ce se vor întreprinde, fiinĠa umană,
salvgardarea Omului, ca valoare supremă. În acest sens, apare perfect motivată
definiĠia din deschiderea Programului NaĠiunilor Unite pentru Mediu din 1978,
în care se arăta că „Omul este totodată creaĠia úi creatorul mediului său, care
asigură existenĠa sa psihică úi îi oferă posibilitatea dezvoltării intelectuale,
morale, social úi spirituale”. În plan politic, la nivelul ONU, ca urmare a
creúterii nevoilor de cunoaútere a realităĠii, s-a impus studierea aspectelor
economice úi implicit a celor ecologice úi, astfel, a fost constituită Comisia
Brundtland care, în Raportul final (este vorba despre Raportul din 1987 al

165
Comisiei Mondiale a Mediului úi Dezvoltării, numit úi Raportul Brundtland)), a
arătat într-o schemă convingătoare că ecosistemul global este finit úi că oferă o
anumită capacitate de dezvoltare a subsistemului economic, dar care pare a fi
atins limitele. Orice dezvoltare în continuare, susĠinea Raportul, este
redundantă úi se întoarce împotriva dezvoltării posibile.
Plecînd de la cunoaúterea realităĠilor contemporane din domeniul
protecĠiei mediului, s-a încercat crearea unui sistem mondial, e drept cu destule
goluri, dar care, sub egida ONU, a deschis, odată cu ConferinĠa de la
Stockholm, era preocupărilor pentru protejarea mediului înconjurător, conferind
noi valenĠe acestor preocupări úi reuúind, în oarecare măsură, să capteze
interesul, uneori la modul declarativ, alte ori efectiv, al factorilor politici din
aproape toate Ġările lumii, pentru găsirea de soluĠii locale ori regionale úi chiar
globale, eficace, benefice. Ca urmare, la prima ConferinĠă mondială pe
problema mediului, s-a menĠionat, în Raportul ConferinĠei ONU din 5-16 mai
1972, că aceasta „a examinat necesitatea adoptării unei concepĠii úi a unor
principii comune care să inspire úi să direcĠioneze efortul popoarelor lumii
pentru păstrarea úi ameliorarea mediului”. Aceste principii fundamentale ale
dreptului mediului internaĠional („Regulile de la Helsinki”)1 specifică anumite
obligaĠii faĠă de statele lumii.
DeclaraĠiile politice au venit, întotdeauna, în întîmpinarea dorinĠei
unanime de protejare a mediului, chiar dacă în spatele lor, apar acĠiuni care le
contrazic cum ar fi, de exemplu, refuzul unor Ġări dintre cele mai dezvoltate de
a semna ConvenĠia de la Kyoto, sau transformarea Summitului de la
Copenhaga în 2010 într-un fiasco aúa cum afirmau prestigioase ONG-uri din
Marea Britanie, ori continuarea de bombardamente cu arme neconvenĠionale,
aducătoare de mari dereglări echilibrului ecologic, cum s-a întîmplat în timpul
conflictului din Kosovo, din Golf ori din Irak úi mai recent în Libia, acestea
avînd urmări ireparabile pentru populaĠia care s-a aflat în teritoriul de conflict,
dar úi pentru militarii americani care datorită consecinĠelor grave asupra
sănătăĠii úi astăzi îúi caută dreptatea în justiĠia din SUA.
Problema politicilor de mediu a statelor naĠionale úi implicaĠiile,
consecinĠele lor în asigurarea securităĠii statelor respective, sub raportul
1
Galin-Gorini V. Politici de mediu…, p. 51.
166
conservării graniĠelor úi al promovării unor condiĠii optime de viaĠă, au devenit
prioritare abia după conflictele militare din Irak úi Balcani. De fapt, problemele
ecopolitologiei se află la moment încă într-un stadiu incipient de abordare úi
afirmare atît pe plan naĠional, cît úi internaĠional. Unii autori susĠin că
politologii úi sociologii au intuit mai bine, au conútientizat mai concret relaĠia
dintre ecologie úi securitatea statelor naĠionale, dintre ecologie úi politologie1,
respectiv dintre politicile de mediu úi securitatea statelor, a popoarelor.
Ecologia politică este înĠeleasă de unii autori drept un „sistem de
credinĠe úi de reprezentări vehiculat de organizaĠii politice úi sociale specifice,
ale căror revendicări se referă în principal la protecĠia mediului, la critica
industrializării úi a societăĠii de consum”2. Ecologia politică constituie un
bogat teren de analiză pentru cel care-úi pune întrebări referitoare la apariĠia
unor noi actori, conflicte úi forme de intervenĠie în spaĠiul public. Contrazicînd
afirmaĠiile privind sfîrúitul ideologiilor, apariĠia ecologismului poate fi
analizată ca un fenomen politic novator din democraĠiile occidentale de la al
Doilea Război Mondial încoace. Ecologia politică implică următoarele
dimensiuni: 1) proteste locale legate de problemele mediului; 2) proteste la
nivel naĠional pentru protecĠia mediului; 3) participarea la alegerile locale;
4) organizarea unui partid politic naĠional; 5) participarea la anumite instanĠe
ale puterii instituĠionale etc. Odată cu dezvoltarea ecologiei politice, care
constituie astăzi un factor luat în considerare de autorităĠile publice, de partide
úi de mediile de informare în masă, sentimentul necesităĠii urgente a unei
acĠiuni revendicative globale úi coordonate pare să fi intrat în declin.
La fel, este important să menĠionăm úi relaĠia dintre ecologie úi
filosofie3, dintre ecologie úi sociologie4, care formează împreună cu relaĠia
dintre ecologie úi politologie, o triadă deosebit de importantă de discipline
limitrofe / secante / hibride de cercetare în domeniul útiinĠelor socioumane

1
Vezi: Rusnac Gh., Manolache C. Securitatea statelor în sfera ecologică. Chiúinău, 2000.
2
Ferrier F. Ecologie politică. În: DicĠionar de probleme politice: 60 de mize ale FranĠei
contemporane / Red. coord. N. Haudegand, P. Lefébure. Chiúinău, 2002, p. 69.
3
A se vedea: Sîrbu I. Ecosofia sau filosofia ecologică. Iaúi, 2000; Sîrbu I. Ecosofia úi
perspectiva umană. Culegere consacrată Zilei Mondiale a Filozofiei, 18 noiembrie 2004.
Chiúinău, 2004.
4
Vezi: Murgu Z. Ecosociologie contemporană. Tîrgu Mureú, 1999; Spataru T. Ecologie
socială. Iaúi, 2003.
167
(Ecopolitologie, Ecofilosofie úi Ecosociologie). Desigur, mai pot fi luate în
evidenĠă úi alte relaĠii, precum ecologie úi umanism, ecologie úi educaĠie,
ecologie úi cultură, ecologie úi spiritualitate, ecologie úi ideologie1. Este vorba,
deci, despre o abordare a conceptelor de mediu ambiant, ecologie globală úi a
subdiviziunilor sale: ecologie umană, ecologie medicală, ecologie economică,
ecosofie, ecosociologie, politici de mediu, securitatea ecologică, securitatea
naĠională etc.2.

3. Politici de mediu úi implicaĠiile lor în asigurarea securităĠii

naĠionale
ùcoala de la Copenhaga (cu ai săi reprezentanĠi – Barry Buzan, Ole
Waever úi Jaap de Wildescoate) scoate în evidenĠă cinci dimensiuni al
securităĠii naĠionale: securitatea politică, securitatea societală, securitatea
economică, securitatea militară úi securitatea de mediu3, astfel încît este vorba,
în cazul subiectului nostru, despre un nou mod de abordare a relaĠiei securitate
ecologică – securitate naĠională. Securitatea ecologică, în viziunea multor
autori, influenĠează nemijlocit úi securitatea naĠional-statală, inclusiv
capacitatea de apărare a graniĠelor, a integrităĠii teritoriale (problema
transnistreană în cazul Republicii Moldova).
Politica de mediu a Uniunii Europene, aúa cum a fost stabilită prin
Tratatul CE, are ca scop asigurarea sustenabilităĠii activităĠii de protecĠie a
mediului, prin includerea acesteia în politicile sectoriale ale UE, prin
elaborarea de măsuri de prevenire, prin respectarea principiului „cel care
poluează plăteúte”, prin combaterea la sursă a poluării, úi prin asumarea în
comun a responsabilităĠii. Acquis-ul comunitar cuprinde aproximativ 200 de
instrumente legislative care acoperă un număr mare de sectoare, precum
poluarea apei úi a aerului, gestionarea reziduurilor úi produselor chimice,

1
Despre ecologie ca ideologie vezi: Ball T., Dagger R. Ideologii politice úi idealul democratic /
Ed. a 2-a. Iaúi, 2000, p. 227-238.
2
A se vedea: Galin-Gorini V. Op. cit., p. 77.
3
Vezi: Sarcinschi A. Dimensiunile nonmilitare ale securităĠii. Bucureúti, 2005. [on-line]
http://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/dimensiunile_nonmilitare_ale_securitatii.pdf (vizitat
11.04.2013); Sarcinschi A. Elemente noi în studiul securităĠii naĠionale úi internaĠionale.
Bucureúti, 2005. [on-line] http://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/elemente_noi_
in_studiul_securitatii_nationale.pdf (vizitat 11.04.2013).
168
biotehnologia, protecĠia împotriva radiaĠiilor úi conservarea naturii. Statele
membre trebuie să se asigure că o evaluare a impactului asupra mediului
înconjurător a fost efectuată înainte de a aproba dezvoltarea anumitor proiecte
din sectorul public sau privat.
Tratatele instituind ComunităĠile Europene nu prevedeau competenĠe
comunitare explicite în materie de mediu. Aúa cum am arătat, în 1972, la puĠin
timp după prima ConferinĠă a ONU asupra mediului, Comisia Europeană a
propus elaborarea unui program de acĠiune în acest domeniu. Asta pentru că
mediul ambiant este un bun comun al întregii omeniri, iar deteriorarea mediului
nu are frontiere politice, etnice sau economice. Scopul iniĠiativelor politice
internaĠionale privind protecĠia mediului ambiant este de a dezvolta o nouă
etică ecologică (o atitudine úi un comportament autentic faĠă de mediului
ecologic) care determină relaĠiile om-natură, societate-mediu în procesul de
autoafirmare. IniĠiativele internaĠionale se referă la elaborarea cadrului legal úi
adoptarea convenĠiilor internaĠionale care reglementează managementul
ecologic durabil úi crearea instituĠiilor specializate locale, naĠionale úi
internaĠionale: ConvenĠia-cadru ONU privind schimbările climaterice,
ConvenĠia ONU asupra diversităĠii biologice, ConvenĠia ONU úi Planul de
AcĠiuni privind combaterea deúertificării, Agenda XXI etc. Aceste reglementări
internaĠionale de rînd cu cele naĠionale se referă la educaĠia globală1. EducaĠia
este cea mai importantă componentă nematerială în formarea personalităĠii,
dezvoltarea capacităĠilor úi realizarea aspiraĠiilor individuale úi sociale.
EducaĠia constituie un instrument esenĠial în satisfacerea nevoii de cunoaútere
prin dezvoltarea aptitudinilor spirituale ale individului. Indirect, educaĠia
pregăteúte intelectual úi moral individul pentru realizarea rolului său social în
societatea contemporană.
Sigur, eforturile guvernamentale nu se opresc aici. În preajma analizei
úi a evaluării pe o perioadă de 10 ani a angajamentelor DeclaraĠiei de la Rio
din 1992 úi a implementării Agendei 21, ce s-a făcut la Summitul Mondial
pentru Dezvoltare Durabilă de la Johannesburg din 2002, periodic se

1
A se vedea: Slobodeniuc Gh. Dimensiuni politice ale dezvoltării potenĠialului uman în
contextul globalizării (cazul Republicii Moldova). Autoreferatul tezei de doctor în politologie.
Chiúinău, 2012, p. 14-15.
169
analizează progresul făcut spre dezvoltarea durabilă úi se reafirmă
angajamentul Ġărilor participante. Astfel, prelungirea Protocolului de la Kyoto
(1997) a avut loc la Doha (Qatar), 26 noiembrie – 7 decembrie 2012, în cadrul
celui de-al 18-lea Summit al NaĠiunilor Unite privind schimbările climatice úi
cea de-a 8-a Sesiune a ConferinĠei părĠilor semnatare ale Protocolului de la
Kyoto în vederea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră, responsabile
pentru încălzirea globală1.
Dezvoltarea durabilă a devenit un obiectiv al Uniunii Europene,
începînd cu 1997, cînd a fost inclus în Tratatul de la Maastricht, iar în 2001, la
Summitul de la Goetheborg a fost adoptată Strategia de Dezvoltare Durabilă a
Uniunii Europene. În iunie 2006 a fost adoptată Strategia de Dezvoltare
Durabilă pentru o Uniune Europeană extinsă, care se doreúte a fi un catalizator
pentru cei ce elaborează politici publice úi formează opinia publică, în scopul
schimbării comportamentului în societatea europeană úi implicării active a
factorilor decizionali, publici úi privaĠi, precum úi a cetăĠenilor în elaborarea,
implementarea úi monitorizarea obiectivelor dezvoltării durabile. Strategia UE
stabileúte, de asemenea, proceduri precise de implementare, monitorizare úi
urmărire, cu obligaĠii de raportare la fiecare doi ani, din partea Comisiei
Europene úi a statelor membre, asupra angajamentelor asumate.
Înscriindu-se în sfera de preocupări generale pentru protejarea mediului,
politica internă úi externă a Republicii Moldova úi-a propus obiective concrete
în acest domeniu, cu atît mai mult cu cît este útiut că, la începutul mileniului
III, Ġara noastră se găsea într-o situaĠie defavorizată faĠă de alte Ġări ale Europei
Centrale úi de Sud-Est. Din 1993, cînd a fost adoptată Legea Republicii
Moldova privind protecĠia mediului înconjurător2, situaĠia în ceea ce priveúte
elaborarea úi respectarea legislaĠiei pe probleme de mediu a rămas practic
neschimbată. Printre condiĠiile de primă importanĠă, impuse Republicii
Moldova în contextul Acordului de Asociere la UE (semnat la 27 iunie 2014 la

1
Alte detalii vezi: Doha Climate Change Conference – November 2012. [on-line]
http://unfccc.int/meetings/ doha_nov_2012/meeting/6815.php (vizitat 02.12.2014); UN
Climate Summit 2012. [on-line] http://powerpolitics.ro/ about/ (vizitat 02.12.2014).
2
Legea Republicii Moldova privind protecĠia mediului înconjurător. [on-line] http://www.law-
moldova.com/laws/ rom/ohrane_ocruzhaiushei_sredy_ro.txt (vizitat 23.11.2014); mai vezi:
Rotaru A. Probleme ale dezvoltării legislaĠiei ecologice a Republicii Moldova la etapa actuală /
Autoreferat al tezei de doctor în drept. Chiúinău, 2012.
170
Bruxelles), au fost úi unele probleme referitoare la politica de mediu, în
general, precum úi reflectarea ei într-o legislaĠie adecvată. FaĠă de aceasta s-a
încercat recuperarea timpului pierdut, căutîndu-se soluĠii de aliniere a
legislaĠiei noastre la cea a Ġărilor din UE.
Pentru a face faĠă provocărilor din domeniul dezvoltărilor durabile în
sec. XXI, alături de celelalte Ġări, Republica Moldova caută prin diferite
mijloace să impună, mai ales pe plan regional, o seamă de măsuri de protejare a
mediului, cunoscut fiind faptul că nu putem trăi úi nici acĠiona izolat,
influenĠele transfrontaliere ca úi condiĠiile geopolitice, obligîndu-ne la o strînsă
cooperare internaĠională, în acest domeniu, direct implicat în securitatea
naĠională1. Politicile de mediu sunt abordate frecvent nu numai în programele
partidelor ecologice úi a celor tradiĠionale, dar úi de ONG-urile de mediu din
Ġara noastră2. Strategia de protecĠie a mediului din Republica Moldova trebuie
să Ġintească nu numai facilitarea materializării programelor de dezvoltare
social-economică úi spirituală a Ġării, ci úi asigurarea, în ultimă analiză, a
securităĠii statului. O strategie optimă cu caracter ecologic naĠional trebuie să
prevadă măsuri, obiective realiste privind protecĠia nu numai a populaĠiei, a
sănătăĠii acesteia, a capacităĠii sale de muncă úi creaĠie, ci úi a pădurilor, a
bogăĠiilor solului úi subsolului etc., toate aceste elemente concurînd la
asigurarea securităĠii ecologice cît úi strategico-militare a fiecărei naĠiuni, dar úi
la respectarea principiului dezvoltării durabile.
În fine, analizînd programele úi strategiile de protecĠie a mediului din
Republica Moldova, poate fi semnalat rolul Guvernului, al Ministerului
Mediului, al Institutului NaĠional de Ecologie, precum úi al ONG-urilor de
mediu în următoarele direcĠii: Planului NaĠional Strategic de AcĠiuni pentru
protecĠia mediului, Strategia conservării biodiversităĠii, Cartea Roúie,
Programul ecologic Dunărean, Combaterea deúertificării, CalamităĠilor
naturale „Prut -1”, „Prut -2” ú.a.3.

1
Despre noile provocări de ordin practic la adresa securităĠii naĠionale vezi: Varzari V.
Securitatea naĠională a Republicii Moldova în contextul opĠiunii de integrare europeană.
Chiúinău, 2014.
2
Colaborarea Ministerului Mediului cu ONG-urile de mediu. [on-line]
http://mediu.gov.md/md/ong/ (vizitat 23.11.2014).
3
Vezi: Coduri úi Legi ale Republicii Moldova. [on-line] http://mediu.gov.md/md/cl/ (vizitat
23.09.2011); ConcepĠii, Strategii, Programe úi Planuri de acĠiuni în domeniul protecĠiei
171
 COMPARTIMENTUL III.
SOCIOLOGIA SUBIECğILOR ACTIVITĂğII POLITICE
ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ
TEMA XI. SOCIETATEA CIVILĂ ùI STATUL
1. Societatea civilă úi raporturile sale cu societatea politică: aspecte
teoretice
Societatea politică úi societatea civilă constituie categorii de bază ale
útiinĠelor politice contemporane, avînd o importanĠă majoră în problemele
organizării úi conducerii democratice a societăĠii, úi funcĠionării ei fireúti.
Raportul dintre societatea politică úi societatea civilă exprimă, în cea mai mare
măsură, gradul de democratizare a societăĠii úi responsabilităĠilor cetăĠenilor ei.
Preocupările teoretice cu privire la societatea politică úi societatea
civilă sunt prezente în istoria gîndirii politice1. Gînditorii filosofico-politici din
Grecia Antică – Democrit, sofiútii, Socrate, Platon, Aristotel – arătau că
societatea trebuie să fie condusă de o grupare de iniĠiaĠi, de înĠelepĠi cu
competenĠă profesională úi conduită morală, care să exercite conducerea
politică avînd consimĠămîntul cetăĠenilor. Renascentistul N. Machiavelli, în
lucrarea Principele, făcea o diferenĠă dintre societatea politică úi societatea
civilă. Cetatea, în concepĠia autorului, se împarte în popor (cu organismele sale
sociale) úi societatea politică („cei mari”). Aceste două grupuri sunt
caracterizate prin aspiraĠii fundamental opuse: poporul nu vrea să fie oprimat
úi, pentru aceasta, se foloseúte de sistemul de organisme ale societăĠii civile;
„cei mari” vor să oprime poporul úi, pentru aceasta, se folosesc de organismele
societăĠii politice.
Ulterior, iluministul francez Ch. Montesquieu, în lucrarea sa Despre
spiritul legilor, vorbeúte despre faptul că societatea civilă există în mod
autonom de societatea politică, că ea controlează statul úi puterile sale distincte,
că legile sunt obligatorii, ele fiind „raporturi necesare ce derivă din natura
lucrurilor” úi urmăresc reglementarea raporturilor dintre cetăĠeni úi guvernanĠi.
De asemenea, gînditorul subliniază úi rolul societăĠii politice asupra societăĠii

mediului úi utilizării resurselor naturale. [on-line] http://mediu.gov.md/md/pr/ (vizitat

23.09.2014).
1
Mai multe detalii privind acest subiect vezi: Răcilă E., Vâslan C. Op. cit.
172
civile, care defineúte libertatea „ca dreptul de a face ceea ce îngăduie legile”.
J.-J. Rousseau, la rîndul său, în cunoscuta lucrare Contractul social, a acreditat
ideea raporturilor contractuale între conducători úi conduúi, respectiv, între
societatea politică úi societatea civilă. În DeclaraĠia drepturilor omului úi ale
cetăĠeanului (1789) se subliniază că societatea civilă, înĠeleasă ca o comunitate
de oameni liberi úi egali, există înaintea autorităĠii de stat úi că puterea de stat
se fundamentează pe consensul poporului, pe contractul social, astfel încît un
rol important este rezervat opiniei publice, aceasta fiind „voinĠa colectivă” ce
conferă legitimitate activităĠii politice.
Au existat autori care au conturat tendinĠa de topire a sferei societăĠii
civile în aceea a „vieĠii de stat” sau a societăĠii politice. De exemplu, la John
Locke, conceptul de „societate civilă” se identifică cu statul, pe care îl
denumeúte „stat civil”. Nici Immanuel Kant úi nici Johan Fichte nu au
recunoscut existenĠa unei societăĠi civile distincte, confundîndu-o cu societatea
politică. În concepĠia lui Kant, „statul civil” este sinonim cu „statul politic”.
Considerînd, pe bună dreptate, că societatea civilă este o creaĠie a lumii
moderne, Fr. Hegel o defineúte ca fiind „diferenĠa care intervine între familii úi
stat”. În scrierile sale se observă că termenul de societate civilă este distinct de
cel de societate politică. Statul, ca element situat în afara esenĠei societăĠii
civile, mai are úi alte mijloace pentru impunerea intereselor sale împotriva
societăĠii civile: „poliĠia”, „tribunalele”, „administraĠia” etc. În timp ce statul,
remarca Hegel, este reprezentantul intereselor generale, societatea civilă pune
în primul plan cetăĠeanul, omul liber úi interesele particulare. ContribuĠii la
clarificarea conceptului de „societate civilă” a adus úi Alexis de Tocqueville,
consemnînd în lucrarea sa reprezentativă DemocraĠia în America că americanii
se asociază, formează în chip spontan úi natural asociaĠii voluntare. Este vorba
de asociaĠii care nu sunt subordonate statului úi care, în viziunea autorului,
reprezintă contrapartea puterii guvernamentale1.

1
Despre preocupările teoretice cu privire la societatea civilă úi societatea politică în istoria
gîndirii politice vezi: Ⱥɧɢɤɢɧ ȼ.ɂ. Ƚɪɚɠɞɚɧɫɤɨɟ ɨɛɳɟɫɬɜɨ ɜ Ɋɟɫɩɭɛɥɢɤɟ Ɇɨɥɞɨɜɚ:
ɫɨɫɬɨɹɧɢɟ, ɩɪɨɛɥɟɦɵ, ɩɟɪɫɩɟɤɬɢɜɵ. Ʉɢɲɢɧɷɭ, 2001; Cioban N. Societatea politică úi
societatea civilă: între delimitare teoretică úi colaborare practică. În: Ƚɪɚɠɞɚɧɫɤɨɟ ɨɛɳɟɫɬɜɨ
Ɇɨɥɞɨɜɵ: ɩɪɨɛɥɟɦɵ ɢ ɩɟɪɫɩɟɤɬɢɜɵ (Ɇɟɠɞɭɧɚɪɨɞɧɚɹ ɧɚɭɱɧɨ-ɩɪɚɤɬɢɱɟɫɤɚɹ
ɤɨɧɮɟɪɟɧɰɢɹ). Ʉɨɦɪɚɬ, 2011, p. 271-276; ğîrdea B. Geneza societăĠii civile în Republica
Moldova / Autoreferat al tezei de doctor în útiinĠe politice. Chiúinău, 2014.
173
 Deci, la începutul epocii moderne, în timpul revoluĠiilor burgheze
timpurii, dar úi în etapele care au urmat, problema delimitării sau a raportului
dintre societatea politică úi societatea civilă a deĠinut un loc prioritar, aducîndu-
se clarificări necesare atît conceptelor celor două societăĠi, politică úi civilă,
raporturilor dintre ele, cît úi rolului lor în viaĠa socială. În multe cazuri însă cele
două concepte nu apar formulate cu suficientă claritate în lucrările diferiĠilor
gînditori. Totuúi, în opinia gînditorilor moderni, în nevoile de funcĠionare úi
dezvoltare a societăĠii civile se naúte societatea politică, cu sarcini de
organizare úi conducere a societăĠii, în scopul slujirii intereselor tuturor.
Pe baza valorificării contribuĠiilor menĠionate, precizăm că prin
societate politică (sfera guvernamentală) se înĠelege totalitatea instituĠiilor,
organizaĠiilor, asociaĠiilor úi mijloacelor de informare în masă, care, în mod
organizat úi programatic, se implică în problemele puterii úi conducerii politice,
fie făcînd parte din organele de conducere politică, fie activînd pentru
dobîndirea puterii politice. Societatea politică diferă de la o formaĠiune socială
la alta, de la o etapă la alta, de la o Ġară la alta, prin consistenĠa ei
organizatorică, autoritatea politică úi caracterul său democratic1.
În cele din urmă, instituĠiile, organizaĠiile, asociaĠiile, mijloacele de
informare (cu caracter politic) sunt cele care se implică în problemele puterii
politice fie pentru a o exercita, fie pentru a o dobîndi, dacă nu o deĠin. În
societatea politică deci se includ: statul cu toate componentele sale (puterile
legislativă, executivă úi judecătorească); partidele politice; grupurile de
presiune; oricare alte organizaĠii care se implică în problema puterii prin
manifestarea unor opĠiuni în organizarea úi conducerea societăĠii úi printr-o
activitate de dobîndire a puterii politice. Se impune precizarea că nu face
politică oricine care îúi manifestă sprijinul sau dezaprobarea faĠă de cei
implicaĠi în puterea politică poate fi declarat ca făcînd parte din societatea
politică. Prin însăúi aserĠiunea că „nu faci politică” se exprimă, de fapt, o
atitudine care înseamnă, în ultimă instanĠă, tot politică. Numai că unii, făcînd
politică, se implică în mod direct, programatic úi organizat în problemele

1
Alte detalii vezi: Aspecte teoretice privind societatea politică úi societatea civilă. [on-line]
http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-politice/Aspecte-teoretice-privind-soci83429.php
(vizitat 13.09.2014).
174
puterii, fiind parte, astfel, din societatea politică, úi alĠii care nu se implică în
problemele puterii, deúi au atitudini úi concepĠii politice, rămînînd în limitele
societăĠii civile. În acest context, organizaĠiile profesionale de tip sindical sau
organizaĠiile de creaĠie, religioase, de caritate etc. au caracter apolitic atîta
vreme cît nu se implică în problemele puterii politice, deúi pot să facă, úi chiar
fac, politică, îndeosebi, prin reprezentarea úi apărarea intereselor
socioprofesionale sau de altă natură, ale grupurilor pe care le reprezintă.
Vom sublinia că organizaĠiile politice sunt numai acelea care, prin
statut, prin program, prin activităĠi consfinĠite de o reglementare legală, se
implică în problemele puterii politice, ale organizării úi conducerii societăĠii.
Societatea politică este formată, de regulă din guvernanĠi sau cei care tind să
devină guvernanĠi úi care, într-un regim democratic, se află în slujba intereselor
cetăĠenilor, pe baza unui stat de drept, care slujeúte societăĠii civile. În cazul
regimurilor dictatoriale, societatea politică este opusă intereselor societăĠii
civile úi se constituie prin nerespectarea voinĠei cetăĠenilor, servind, de regulă,
interesele unor grupuri restrînse din cadrul societăĠii civile, nu ale tuturor
cetăĠenilor úi numai în măsura în care se impune asigurarea unei funcĠionalităĠi
a angrenajului social. Într-un regim dictatorial, societatea politică tinde să-úi
subordoneze societatea civilă, pe care, în loc să o slujească, o transformă într-
un instrument de aservire. Societatea politică autentic democratică presupune,
în plan istoric, aúa cum aprecia politologul de origine liberală Benjamin
Constant, trecerea de la puterea absolută, care modelează singură societatea, la
puterea politică democratică reprezentativă, care armonizează în mod
necoercitiv acĠiunile úi interesele uneori contradictorii ale agenĠilor economici,
politici úi sociali individuali úi este controlată de societatea civilă, fiind vorba
deci de trecerea de la un stat absolutist al societăĠii la unul „construit” de
societatea civilă.
Prin societate civilă (sfera neguvernamentală) se înĠelege totalitatea
indivizilor ca cetăĠeni (făcînd abstracĠie de implicarea pe care o pot avea unii în
problemele puterii), a tuturor agenĠilor úi organizaĠiilor economice, a tuturor
organizaĠiilor socioprofesionale, de creaĠie, a mijloacelor de informare
neangajate politic etc., cu caracter apolitic, care desfăúoară, în cadrul societăĠii,
multiple activităĠi. Ea este un domeniu al vieĠii sociale reglementate de o

175
anumită ordine legală, dar autonomă în raport cu statul, în care se manifestă
spontan iniĠiativa voluntară a indivizilor úi grupurilor umane, în vederea
satisfacerii intereselor, aspiraĠiilor private úi de grup. Societatea civilă poate fi
considerată úi ca diversitatea formelor de organizare prin care se exprimă
public úi se încearcă promovarea acestor interese de la cele economice,
culturale, informaĠionale, educative, profesionale, pînă la cele civice úi politice.
Unii cercetători consideră că societatea civilă úi sfera vieĠii politice
concretizată în organismele statului sunt în raporturi de excludere. AlĠii
consideră, pe drept cuvînt, că sunt două laturi complementare ale existenĠei
umane în societăĠile contemporane. Adică, statul, domeniul politic al societăĠii,
reglementează normarea vieĠii sociale, asigură ordinea pe plan intern, apărarea
úi securitatea pe plan extern. Societatea civilă priveúte domeniul relaĠiilor
directe dintre interesele grupurilor sociale úi dintre indivizi în toate planurile
vieĠii sociale. Există úi autori care susĠin că societatea civilă ar fi prezentă în
orice formă de societate în care statul nu deĠine úi nu poate monopoliza
controlul asupra structurilor de organizare socială, înĠelegînd aici familia,
comunităĠile primitive săteúti din epocile premoderne.
Societatea civilă presupune existenĠa unei ordini politice democratice,
care favorizează dezvoltarea societăĠii civile. La rîndul ei, societatea civilă este
o condiĠiei de bază a democraĠiei1. Într-un regim democratic, societatea civilă
îúi desfăúoară activitatea pe baza unor legi ferme, inclusiv a constituĠiei, menite
să le prevadă úi să asigure drepturile úi libertăĠile cetăĠenilor, obligaĠiile úi
îndatoririle pe care să le exercite fără opreliúti din partea societăĠii politice,
precum dreptul de exprimare, de asociere, de organizare, de grevă, de
demonstraĠii, de circulaĠie liberă, de informare úi instruire etc. Societatea civilă
este cu atît mai puternică cu cît este mai independentă de puterea politică, iar
această independenĠă rezidă, în mare măsură, în natura proprietăĠii, în
independenĠa cetăĠenilor ca agenĠi economici.
Într-un stat bazat pe economia de piaĠă, pe pluralitatea proprietăĠii,
există posibilitatea independenĠei economice a cetăĠeanului úi deci a
independenĠei lui politice. Această problemă nu trebuie înĠeleasă în mod

1
Vezi: Tantau R. Introducere în útiinĠa politică. [on-line] http://www.biblioteca-
digitala.ase.ro/biblioteca/ pagina2.asp?id=cap8 (vizitat 11.03.2014).
176
absolut. Într-o societate bazată pe o economie de piaĠă liberă, cetăĠenii lipsiĠi de
proprietate, ca simpli angajaĠi, sunt mai puĠin independenĠi decît proprietarii,
fără a mai pune problema marilor proprietăĠi. În regimurile totalitare (fasciste
úi comuniste), chiar dacă, uneori, în mod formal, există o legislaĠie care
prevede drepturi úi libertăĠi, societatea civilă este oprimată úi, în mare măsură,
subordonată societăĠii politice tocmai datorită lipsei de independenĠă a
cetăĠenilor ca agenĠi economici. Regimurile totalitare nu presupun doar o
extremă centralizare a statului, ci, mai ales, distrugerea societăĠii civile,
privarea cetăĠenilor de acea reĠea de legături, organisme, asociaĠii nepolitice
care asigură o viaĠă socială normală. În regimurile totalitare, lichidarea
societăĠii civile este necesară pentru a garanta statului monopolul puterii asupra
societăĠii.
Numai o societate politică, autentic democratică, bazată pe egalitatea
úanselor, creează condiĠii afirmării societăĠii civile. În cadrul unui regim politic
democratic, între societatea politică úi societatea civilă nu pot exista raporturi
nici de subordonare, nici de supraordonare, ci raporturi complexe de
interdependenĠă, îmbrăcînd úi forme contradictorii în anumite situaĠii. În
condiĠiile respectului reciproc dintre societatea politică úi societatea civilă, se
pot statornici raporturi normale, lipsite de constrîngere între puterea politică úi
puterea civilă, între guvernanĠi úi guvernaĠi. Între cele două categorii se
realizează astfel sisteme de comunicare, transfer de interese. Uneori, segmente
ale societăĠii civile trec în sfera societăĠii politice úi invers (cazul Republicii
Moldova). Unele componente ale societăĠii civile, în anumite situaĠii, au un
caracter ambivalent, cum este, de exemplu, instituĠia Bisericii.
În concluzie, dacă societatea politică cuprinde sfera guvernamentală,
ansamblul instituĠiilor, structurilor, mecanismelor de putere, atunci societatea
civilă întruchipează sfera neguvernamentală a vieĠii politice democratice.
Succint, societatea civilă reprezintă toate asociaĠiile úi grupurile independente
de putere care exercită o presiune „de jos” asupra puterii, fiind astfel o
contraparte a puterii guvernamentale. În timp ce în condiĠiile totalitarismului
atît viaĠa publică, cît úi cea privată sunt controlate de factorii guvernamentali,
în cadrul unui regim politic democratic între societatea politică úi societatea
civilă nu pot exista raporturi nici de subordonare, nici de supraordonare, ci de

177
independenĠă. În condiĠiile respectului reciproc dintre societatea civilă úi
societatea politică se pot realiza raporturi normale, lipsite de constrîngere
dintre guvernanĠi úi guvernaĠi. În aceste condiĠii, pluralismul politic reprezintă
o condiĠie necesară a participării diferitelor componente ale societăĠii civile la
guvernarea democratică a statului.

2. Societatea civilă úi corelaĠia ei cu statul

Statul reprezintă principala instituĠie a sistemului politic, deoarece, prin
intermediul său, se realizează elementele esenĠiale ale organizării úi conducerii
societăĠii. Odată cu prăbuúirea totalitarismului la sfîrúitul anilor ’80 ai sec. XX
au apărut probleme specifice ale tranziĠiei postcomuniste de la un regim politic
la altul. În acest context, trebuie subliniat îndeosebi faptul că evoluĠia statului
în această perioadă de tranziĠie prelungită (cazul Republicii Moldova úi altor
state din spaĠiul postsovietic) este în mod organic corelată cu evoluĠia societăĠii
civile1. Îndeplinindu-úi funcĠiile reformatoare, statul este chemat să realizeze
democraĠia úi economia de piaĠă. Cercetătorii subliniază dialectica interacĠiunii
statului cu societatea civilă úi, îndeosebi, direcĠionarea acestei dialectici spre
scopul comun – „factorul decisiv al înaintării fostelor Ġări comuniste spre un
nou tip de civilizaĠie”2.
InterferenĠele dintre stat úi societatea civilă au fost sesizate cu mult
timp în urmă de G.W.Fr. Hegel, care considera că nu poate fi vorba de o
separare absolută a societăĠii politice (statul) de societatea civilă, manifestîndu-
se o comunicare biunivocă între stat úi societatea civilă. Această idee a inspirat
practica politică din mai multe Ġări occidentale, în care s-au constituit
organisme de mediere între societatea politică úi societatea civilă. În FranĠa,
de pildă, pe lîngă Parlament, s-a înfiinĠat în 1954 Consiliul Economico-Social,
reprezentînd aproape toate sectoarele societăĠii civile: patronat, sindicate,
organizaĠii cooperatiste etc. Prin intermediul acestui Consiliu, societatea civilă
cunoaúte hotărîrile Guvernului, se pronunĠă asupra lor, contribuind astfel la
rezolvarea prin consilieri a unor probleme de mare interes. Vom menĠiona úi
faptul că în Republica Moldova, în baza Legii privind dialogul social la nivel

1
A se vedea: Varzari P., TăbârĠă I. Op. cit., p. 72-81.
2
Citat după Tantau R. Op. cit.
178
naĠional úi ramural, funcĠionează Comisia NaĠională pentru Consultări úi
Negocieri Colective (instituită prin Legea privind organizarea úi funcĠionarea
Comisiei naĠionale pentru consultări úi negocieri colective, a comisiilor pentru
consultări úi negocieri colective la nivel de ramură úi la nivel teritorial nr. 245-
XVI din 21 iulie 2006 úi Regulamentul Comisiei naĠionale pentru consultări úi
negocieri colective)1, fiind vorba despre o structură tripartită a dialogului social
dintre Guvern, Patronate úi Sindicate.
Vorbind despre controlul activităĠii instituĠiilor statului este de remarcat
că societatea civilă este, pe bună dreptate, interesată de eliminarea puterii
absolute a statului úi de controlul instituĠiilor sale, în primul rînd, pentru că, pe
măsura ce puterea sa creúte, statul poate deveni o sursă de ameninĠare pentru
securitatea individuală. Aceasta dimensiune a rolului menĠionat al societăĠii
civile urmăreúte: a) să supravegheze exercitarea puterii în statele democratice úi
b) să contribuie la democratizarea statelor autoritariste. În acest sens, societatea
civilă îúi creează structuri proprii prin care controlează / monitorizează
eventualele abuzuri úi încălcări de legi comise de către guvernanĠi, pe de o
parte, úi prin oferte de alternative, altele decît ale partidelor, pe de altă parte.
Colaborarea / cooperarea (parteneriatul) cu instituĠiile statului se manifestă
prin aceea că societatea civilă trebuie să interacĠioneze cu structurile implicate
în administrarea societăĠii (statul), mai ales pe plan local, pentru a găsi,
împreună cu acestea, soluĠiile potrivite pentru ameliorarea continuă a calităĠii
vieĠii. În acest context, ea serveúte drept structură de mediere între indivizi /
grupuri umane úi stat úi conferă oamenilor mai multă putere de acĠiune în
eforturile lor de îmbunătăĠire a vieĠii în comunitatea în care trăiesc.
Numai prin cooperare úi angajare civică cetăĠenii pot determina statul să
ia cunoútinĠă de interesele lor úi să acĠioneze pentru a le satisface. Tocmai de
aceea societatea civilă are dreptul úi datoria de a participa, de a se implica
activ în luarea deciziilor politice, economice sau de interes public, într-o gamă
variată de probleme (de exemplu, situaĠii referitoare la administrarea publică
locală, guvernarea unei Ġări, dezvoltarea economică, combaterea sărăciei,
apărarea drepturilor omului, prevenirea conflictelor, protejarea mediului

1
Vezi: ConfederaĠia NaĠională a Sindicatelor din Moldova. [on-line]
http://www.sindicate.md/1541 (vizitat 27.01.2015).
179
înconjurător etc.). Pot fi relevate trei nivele de participare a organizaĠiilor
societăĠii civile la luarea deciziilor: 1. Informarea cetăĠenilor este primul nivel
al participării, deoarece, fără a fi informaĠi, cetăĠenii nu au cum să participe la
luarea deciziilor de interes public. 2. Consultarea cetăĠenilor reprezintă un
nivel superior de participare, în contextul căruia se identifică necesităĠile pentru
a evalua priorităĠile úi a colecta idei úi sugestii referitoare la problemele ce
trebuie soluĠionate. Consultarea nu pune în discuĠie sistemul decizional al
autorităĠii publice, aceasta păstrîndu-úi libertatea de a Ġine cont sau nu de
sugestiile cetăĠenilor consultaĠi, iar consultarea se efectuează prin: interviuri;
sondaje; audieri publice; sistemul căsuĠelor de sugestii ale cetăĠeanului;
referendumuri (cazul Republicii Moldova – două referendumuri contestate de
către electorat: la 6 martie 1994 s-a desfăúurat controversatul sondaj de opinie
„La sfat cu poporul”, fiind de fapt, un referendum consultativ iniĠiat de
preúedintele Ġării de atunci M. Snegur, ale cărui rezultate au fost invocate de
către autorităĠi în calitate de argument pentru fortificarea „statalităĠii”
Republicii Moldova1, iar la 5 septembrie 2010 pentru prima dată în Republica
Moldova a avut loc referendumul republican constituĠional, în cadrul căruia
alegătorii s-au expus în problema alegerii directe a úefului statului2. Nu vom
uita úi de faptul că la 23 mai 1999 a fost organizat un alt referendum
consultativ, iniĠiat de preúedintele P. Lucinschi). 3. Luarea deciziei în comun
cu cetăĠenii. Participarea cetăĠenilor este necesară úi în momentul adoptării
deciziilor fundamentale pentru colectivitate, fiindcă numai astfel ele vor avea
legitimitate úi sprijinul lor necondiĠionat, dar úi ulterior, pentru evaluarea
rezultatelor obĠinute.
Atît organizaĠiile societăĠii civile, cît úi organismele statului posedă un
specific anume, care îúi pune amprenta asupra modului în care acestea

1
A se vedea: În Republica Moldova au fost organizate două referendumuri consultative úi unul
constituĠional. [on-line] http://moldinit.com/publ/in_republica_moldova_au_fost_
organizate_doua_referendumuri_consultative_si_unul_constitutional/4-1-0-793 (vizitat
13.11.2014); Un referendum contestat – „La sfat cu poporul”. [on-line]
http://www.timpul.md/articol/un-referendum-contestat---la-sfat-cu-poporul-32060.html (vizitat
06.03.2014).
2
Comisia Electorală Centrală a declarat nevalabil referendumul republican constituĠional din
5 septembrie 2010. [on-line] http://www.cec.md/index.php?pag=news&opa=view&id
=258&tip=comunicat&start=90&l= (vizitat 13.09.2014).
180
interacĠionează1. Pe de o parte, statul trebuie să se implice, prioritar, în crearea
úi punerea în aplicare a unui cadru normativ úi instituĠional democratic,
favorabil constituirii úi funcĠionării normale, atît a structurilor sale specifice, cît
úi a organizaĠiilor societăĠii civile, ca factor indispensabil al democratizării
sociale. Pe de altă parte, obiectivele asumate de organizaĠiile societăĠii civile nu
se pot realiza fără implicarea statului în elaborarea úi transpunerea în practică a
unor strategii de dezvoltare a societăĠii civile, care să prevadă: 1) modalităĠi de
extindere a participării cetăĠenilor la soluĠionarea problemelor comunităĠii, a
reformelor democratice, dezvoltarea capacităĠii organizaĠiilor societăĠii civile úi
antrenarea lor efectivă în abordarea problemelor de pe agenda publică;
2) dezvoltarea parteneriatului dintre societatea civilă úi autorităĠile publice, atît
la nivel naĠional, cît úi local úi promovarea, prin efort comun, a practicilor în
domeniul bunei guvernări: definirea obiectivelor úi scopurilor comune, punerea
de acord asupra strategiilor úi planurilor de acĠiune subsumate acestora etc.;
3) alocarea unor fonduri publice destinate susĠinerii iniĠiativelor civice, precum
úi elaborarea unor proceduri transparente ce vor reglementa gestionarea,
accesul úi utilizarea acestor fonduri; 4) crearea úi dezvoltarea unei politici
fiscale orientate spre susĠinerea iniĠiativelor civice úi a activităĠilor filantropice,
în vederea sporirii interesului sectorului business pentru sprijinirea acĠiunilor
întreprinse în acest sens de organizaĠiile societăĠii civile; 5) promovarea úi
susĠinerea voluntariatului (încurajarea participării active, voluntare úi
responsabile a cetăĠenilor – individual sau prin intermediul organizaĠiilor civice
– la viaĠa publica), practică ce poate să contribuie esenĠial la soluĠionarea
problemelor aflate pe agenda publică. Este cunoscut faptul că o societate civilă
hiperactivă, necruĠătoare poate copleúi un stat slăbit cu mulĠimea úi diversitatea
solicitărilor sale. În consecinĠă, statul are nevoie de energie úi soluĠii viabile, în
context democratic, pentru a putea media úi armoniza interesele deosebite úi
insistent exprimate de organizaĠiile societăĠii civile.
Societatea civilă are, la rîndul ei, anumite sarcini, între care: 1) critica
neajunsurilor activităĠii statale (ale puterii), dar úi recunoaúterea, în mod

1
Despre specificitatea statului úi a societăĠii civile vezi mai pe larg: Societate civilă úi
democratizare. [on-line] http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-politice/societate-civila-si-
democratiz11732.php (vizitat 11.10.2014).
181
obiectiv, a succeselor acesteia, care sunt, de fapt, succesele întregii Ġări;
2) influenĠarea instituĠiilor / organismelor statului, direct sau prin mobilizarea
opiniei publice, pentru a-úi îndeplini atribuĠiile specifice în spiritul valorilor
democratice (toleranĠă, coexistenĠă, compromis, dialog, negociere, deschidere,
transparenĠă decizională, comunicare liberă etc.); 3) trecerea de la strategia de
reacĠie faĠă de acĠiunile organismelor statale (monitorizare, semnalare de
neajunsuri úi abuzuri, contestare, confruntare) la una de cooperare / conlucrare
(parteneriat) cu acestea, în vederea identificării de soluĠii realiste pentru
rezolvarea problemelor ivite (propuneri de alternative – altele decît cele venite
din partea statului – la diverse măsuri economice, sociale, culturale etc. iniĠiate
de către guvernanĠi); 4) proiectarea unor mecanisme de negociere cu actorii
politici (putere, opoziĠie etc.) pentru protecĠia úi îmbunătăĠirea situaĠiei
cetăĠenilor în raport cu statul, revigorarea libertăĠii lor de organizare úi a
dreptului de a forma asociaĠii consacrate unor probleme de interes comun,
pentru a exercita influenĠa necesară asupra deciziilor puterii úi a modela
corespunzător forĠa statului; 5) diversificarea scopurilor propuse;
6) desfăúurarea de activităĠi concrete în vederea atingerii scopurilor asumate;
7) creúterea responsabilităĠii sociale a cetăĠenilor, prin educarea / influenĠarea
acestora de a participa activ la viaĠa politică úi la acĠiunile întreprinse de
organizaĠiile societăĠii civile, în vederea rezolvării problemelor comunitare.
Cele mai semnificative modalităĠi ale mecanismului de interacĠiune
dintre autorităĠile publice úi organizaĠiile societăĠii civile în procesul
decizional din Republica Moldova sunt următoarele1: 1) Masă Rotundă cu
Statut Permanent (binecunoscutul model polonez a prins rădăcini în Moldova
doar pentru un scurt timp, 2002–2003; a fost fondată la iniĠiativa liderului
fracĠiunii parlamentare „AlianĠa Braghiú” cu susĠinerea Consiliului Europei,
care întrunea reprezentanĠii a 12 formaĠiuni social-politice parlamentare úi
extraparlamentare, precum úi unele ONG-uri, avînd drept scop principal

1
Alte detalii vezi: Varzari P. Societatea civilă úi statul: modalităĠi de interacĠiune (cazul
Republicii Moldova). În: Idei úi valori perene în útiinĠele socio-umane. Studii úi cercetări.
Tomul XVI / Coord. A. Gugiuman. Cluj-Napoca, 2011, p. 99-108; ȼɚɪɡɚɪɶ ɉ.Ɇ. Ƚɨɫɭɞɚɪɫɬɜɨ
ɢ ɝɪɚɠɞɚɧɫɤɨɟ ɨɛɳɟɫɬɜɨ ɧɚ ɩɨɫɬɫɨɜɟɬɫɤɨɦ ɩɪɨɫɬɪɚɧɫɬɜɟ: ɦɟɯɚɧɢɡɦɵ ɜɡɚɢɦɨɞɟɣɫɬɜɢɹ (ɧɚ
ɩɪɢɦɟɪɟ Ɋɟɫɩɭɛɥɢɤɢ Mɨɥɞɨɜɚ). În: Iɫɬɨɪɢɱɧɢɣ ɞɨɫɜiɞ ɫɬɚɧɨɜɥɟɧɧɹ iɧɫɬɢɬɭɬiɜ
ɝɪɨɦɚɞɹɧɫɶɤɨɝɨ ɫɭɫɩiɥɶɫɬɜɚ ɜ ɤɪɚïɧɚɯ ȯɜɪɨɩɢ / Ɂɛ. ɇɚɭɤ. ɩɪɚɰɶ. Ʉɢïɜ, 2012, p. 405-416.
182
trasarea unor principii eficiente de colaborare a tuturor forĠelor politice úi
obúteúti în cele mai importante probleme ale statului úi societăĠii úi elaborarea
unor căi alternative de soluĠionare a lor, cît úi a unui Program de Salvare
NaĠională); 2) Forumurile naĠionale ale ONG-urilor (începînd cu anul 1997 au
avut loc úapte ediĠii ale acestora, în activitatea cărora participă reprezentanĠii
celor trei sectoare ale societăĠii, iar în 2010 úi în 2011 s-au desfăúurat
consecutiv două ediĠii ale Forumului SocietăĠii Civile România – Republica
Moldova axate pe importanĠa implicării societăĠii civile în relaĠiile bilaterale);
3) Consiliul NaĠional pentru Participare pe lîngă Guvernul Republicii
Moldova (reinstituĠionalizat la 19 ianuarie 2010), avînd drept scop dezvoltarea
úi promovarea parteneriatului strategic între autorităĠile publice, societatea
civilă úi sectorul privat la elaborarea, implementarea úi evaluarea politicilor
promovate de executiv, se axează în activitatea sa pe două dimensiuni:
participarea la toate etapele procesului de elaborare a politicilor de dezvoltare
úi crearea cadrului instituĠional de consultare la nivelul autorităĠilor publice
centrale; 4) Consiliul Comun de Parteneriat pe lîngă Guvernul Republicii
Moldova (instituĠionalizat la 6 aprilie 2011) este un alt forum de dialog la nivel
înalt în domeniul coordonării asistenĠei externe úi are drept scop dezvoltarea úi
promovarea parteneriatului strategic între autorităĠile publice, partenerii externi
de dezvoltare, societatea civilă úi sectorul privat, prin facilitarea comunicării úi
participării părĠilor interesate la procesul de consultare a agendei de dezvoltare,
prin monitorizarea implementării documentelor naĠionale de dezvoltare úi a
contribuĠiei asistenĠei externe la acest proces1.
Vom adăuga, de asemenea, úi faptul că în baza adoptării de către
Legislativul Ġării a ConcepĠiei privind cooperarea dintre Parlament úi
societatea civilă (29 decembrie 2005), a Strategiei dezvoltării societăĠii civile
în anii 2009–2011 (11 decembrie 2008) úi a Strategiei de dezvoltare a
societăĠii civile pentru anii 2012–2015 (28 septembrie 2012)2, documente ce
prevăd că anual se desfăúoară consiliile de experĠi, consultarea permanentă,
1
Alte detalii la subiectul discutat mai vezi: Varzari P. DemocraĠia úi societatea civilă în
Republica Moldova: realităĠi úi tendinĠe de modernizare. În: Raporturile dintre stat úi societatea
civilă în Republica Moldova…, p. 31-59.
2
Societatea civilă de azi are Strategie de dezvoltare 2012-2015. [on-line]
http://bloguvern.md/2013/01/04/ societatea-civila-de-azi-are-strategie-de-dezvoltare-2012-
2015/ (vizitat 05.01.2015).
183
întrunirile ad-hoc, audierile publice, trening-uri, conferinĠe anuale úi alte forme
de colaborare reciprocă. Astfel, se încearcă să se faciliteze comunicarea úi
participarea părĠilor interesate (la nivel naĠional, internaĠional, dar úi local) la
identificarea úi realizarea priorităĠilor strategice de dezvoltare a Ġării la toate
etapele úi crearea cadrului úi capacităĠilor instituĠionale de asigurare a
implicării plenare a tuturor actorilor politici úi a celor sociali în procesul de
luare a deciziilor etc.
În concluzie, societatea contemporană se structurează prin trei
componente: componenta politică (instituĠiile fundamentale ale statului),
numită úi sectorul „întîi” al societăĠii, componenta economică / businessul,
sectorul „doi” al societăĠii, úi componenta societăĠii civile, sectorul „trei” non-
profit care legitimează sau amendează celelalte două componente, multiplică
mijloacele de expresie a intereselor, permit recrutarea úi formarea de noi lideri.
OrganizaĠiile societăĠii civile (ONG-urile, organizaĠiile obúteúti etc.) se implică
în luarea deciziilor privind dezvoltarea socială sau a deciziilor de interes
public. Societatea civilă este o noĠiune care descrie forme asociative de tip
apolitic úi care nu sunt părĠi ale unei instituĠii fundamentale a statului sau ale
sectorului de afaceri, astfel încît societatea civilă ocupă „niúa” între cele două
sectoare ale societăĠii.

3. Societatea civilă în „noile” democraĠii: între funcĠionalitate

úi disfuncĠionalitate
Pentru Republica Moldova, unde fostul regimul totalitar comunist de tip
sovietic a afectat mult societatea civilă, procesul de democratizare decurge
destul de anevoios. De aceea societatea civilă din Ġara noastră are nevoie să se
maturizeze, pentru ca principiile democraĠiei să fie susĠinute ferm de către
acesta. În perioada de timp care a trecut de la DeclaraĠia de IndependenĠă a
Republicii Moldova (adoptată în 1991), asistăm la o remarcabilă proliferare de
grupări, organizaĠii, ligi, sindicate, asociaĠii patronale etc., care sunt
considerate nuclee ale societăĠii civile. În acelaúi timp, au apărut numeroase
ziare úi reviste independente, un număr mare de cluburi de discuĠii, care dau
imaginea procesului de închegare a societăĠii civile. Se poate conchide că în
Ġara noastră s-a realizat un cadru favorabil de afirmare atît a societăĠii politice,

184
cît úi a celei civile, a cărei fundamentare îúi găseúte expresia în însăúi
ConstituĠia Ġării noastre (adoptată în 1994) úi în alte acte politico-juridice
majore úi, în special, Legea cu privire la asociaĠiile obúteúti (adoptată în 1996).
Dreptul la asociere nu este prevăzut expres în ConstituĠia Republicii
Moldova (se face referinĠă doar la partide úi sindicate în art. 41 úi în art. 42),
dar deoarece Ġara noastră a ratificat atît DeclaraĠia Drepturilor Omului a
NaĠiunilor Unite, cît úi ConvenĠia cu privire la Drepturile Omului a Consiliului
Europei, aceste documente au devenit parte componentă a legislaĠiei Ġării.
LegislaĠia naĠională ce reglementează activitatea sectorului „trei” al societăĠii
include: Legea cu privire la asociaĠiile obúteúti (1996, cu modificările
ulterioare), Legea cu privire la fundaĠii (1999), Legea cu privire la filantropie
úi sponsorizare (1995), Legea sindicatelor (2000) ú.a.
ApariĠia primelor organizaĠii ale societăĠii civile se datează cu începutul
anilor ’90 ai secolului trecut, astfel încît spre sfîrúitul anului 2012 erau
înregistrate peste 8 mii de asociaĠii obúteúti, fundaĠii, sindicate, institute, uniuni
úi alte organizaĠii ale societăĠii civile la nivel naĠional, regional úi local, dintre
care doar 30% din acestea sunt active1. Pentru identificarea organizaĠiilor care
fac parte din sfera societăĠii civile úi pentru clasificarea entităĠilor non-profit,
de regulă, este utilizat criteriul domeniului de activitate. Astfel, ONG-urile úi
alte organizaĠii ale societăĠii civile, în opinia unor autori, pot fi clasificate după
următoarele genuri úi forme de activitate: 1) cultură úi artă; 2) drepturile
omului; 3) educaĠie úi cercetare; 4) dezvoltare economică; 5) protecĠia
mediului; 6) interese profesionale; 7) relaĠii internaĠionale; 8) sănătate úi
nutriĠie; 9) religie, culte úi etică; 10) drepturile minorităĠilor; 11) servicii
sociale; 12) drepturile animalelor; 13) copii úi tineret; 14) dezvoltarea societăĠii
civile; 15) mass-media úi comunicare; 16) agricultură; 17) gender / drepturile
femeilor; 18) dezvoltare comunitară; 19) útiinĠă úi tehnologii; 20) dezvoltare
socială; 21) refugiaĠi; 22) soluĠionarea conflictelor; 23) sport úi recreaĠie;
24) persoane cu disabilităĠi; 25) promovarea toleranĠei; 26) binefacere úi
caritate úi alte domenii de activitate umană.
1
ONG-urile din republică sunt netransparente (Studio). [on-line]
http://www.civic.md/stiri/16570-ong-urile-din-republic-sunt-netransparente-studiu-.html
(vizitat 29.11.2014); Marin C. Societatea civilă. În: Republica Moldova pe calea
modernizării…, p. 201-228.
185
 Pe lîngă Ministerul JustiĠiei al Republicii Moldova activează Comisia
de Certificare a ONG-urilor care, fiind compusă de 9 membri cu un mandat de
5 ani (3 reprezintă Parlamentul, 3 – Guvernul, ara alĠii 3 – pe Preúedintele
Ġării), efectuează certificarea tuturor asociaĠiilor din Ġară úi eliberează
documente privind utilitatea publică, neprofitabilitatea activităĠii asociaĠiei
obúteúti, neparticiparea acesteia la campaniile electorale. Certificatele servesc
drept temei pentru scutirea parĠială sau integrală a ONG-urilor de anumite
impozite úi taxe, pentru acordarea altor înlesniri úi privilegii.
Deúi în Republica Moldova sunt înregistrate un număr relativ mare de
organizaĠii ale societăĠii civile, care acumulează în fiecare an un volum tot mai
mare de resurse umane, financiare, materiale úi instituĠionale, fapt care-i
sporeúte evident potenĠialul de acĠiune, rapoartele experĠilor străini scot în
evidenĠă faptul că societatea civilă moldovenească nu este încă suficient
dezvoltată. Există opinii fundamentate, precum că societatea civilă din
Moldova este slabă úi subdezvoltată, mai ales dacă comparăm gradul ei de
dezvoltare cu cel din Ġările occidentale sau Europa Centrală. Cauzele
slăbiciunii, imaturităĠii úi disfuncĠionalităĠii societăĠii civile sunt bine
cunoscute (existenĠa fenomenului emigraĠiei economice úi a corupĠiei, nivelul
scăzut de trai, lipsa culturii civice bazată pe tradiĠie, dependenĠa activităĠii
ONG-urilor de granturile străine, legislaĠie imperfectă, comportamentul
incoerent al factorilor de decizie, incapabili adesea să identifice puncte de reper
úi un vector mobilizator de dezvoltare strategică a Ġării etc.), care pot polariza
comunităĠile ONG-urilor din Ġara noastră.
Potrivit datelor Strategiei de dezvoltare a societăĠii civile pentru
perioada 2012–2015, actualmente în Republica Moldova sunt înregistrate peste
8200 de organizaĠii ale societăĠii civile (OSC). Majoritatea OSC înregistrate
(aproximativ 65%) sunt localizate în mun. Chiúinău. Conform estimărilor, în
regiunea Transnistreană a Republicii Moldova sunt înregistrate peste 1000 de
OSC, care contribuie, intr-o anumită măsură, atît la reprezentarea intereselor
cetăĠenilor din regiune, cît úi la stabilirea de contacte între cele două maluri ale
Nistrului. Republica Moldova are aproximativ 1,9 de OSC raportat la 1000 de
locuitori, ceea ce reprezintă un anumit progres comparativ cu Ucraina (1,2) úi

186
FederaĠia Rusă (1,6). Însă acest număr este excesiv de mic în comparaĠie cu
alte Ġări din regiune, inclusiv România (2,9)1.
Întrebarea sacramentală dacă există societate civilă în Transnistria nu
mai este pusă la îndoială de unii sociologi, politologi, comentatori úi/sau
analiúti politici2. O bună parte din aceútia afirmă că nu putem vorbi că în
raioanele de est ale Republicii Moldova3 societatea civilă lipseúte cu
desăvîrúire. În ultimii ani situaĠia în regiune se schimbă, deúi lent. Apar
anumite ONG-uri care, pe lîngă faptul că susĠin reîntregirea Republicii
Moldova úi calea europeană a statului integru, au úi o activitate favorabilă
democratizării regiunii. Desigur, astfel de ONG-uri sunt puĠine la număr, la fel
cum sunt puĠine la număr úi formaĠiunile politice de opoziĠie, care promovează
ideea restabilirii integrităĠii statului Republica Moldova (Partidul Comunist din
Transnistria úi Partidul Socialiútilor din Transnistria).
În ultimii ani s-a înregistrat un fenomen interesant, fiind vorba despre
crearea partidelor politice în această regiune a Ġării. Este útiut faptul că
majoritatea lor sunt creaturi artificiale ale administraĠiei locale. Însă au mai
apărut úi partide care reprezintă interesele anumitor clanuri financiaro-mafiote
(Partidul Renaúterea, reprezintă interesele grupării „Sheriff”). Tot în ultimii
ani au apărut unele ONG-uri care colaborează strîns cu colegii lor din dreapta
Nistrului, organizînd úi rezolvînd proiecte comune4. Aceste ONG-uri nu se
supun administraĠiei tiraspolene, deúi au probleme suficiente cu autorităĠile
regiunii.
Mai mulĠi analiúti apreciază dezvoltarea societăĠi civile transnistrene în
ɫîteva etape. La prima etapă, perioada începutului anilor ’90 ai secolului
trecut, s-au creat aúa-numitele „miúcări de apărare a Transnistriei”. La acestea
1
Lege pentru aprobarea Strategiei de dezvoltare a societăĠii civile pentru perioada 2012-2015
úi a Planului de acĠiuni pentru implementarea Strategiei. [on-line]
http://www.civic.md/util/documente/doc_details/97-strategia-dezvoltarii-societatii-civile-2012-
2015.html (vizitat 04.01.2015).
2
Unele detalii privind funcĠionalitatea societăĠii civile în raioanele de est ale Republicii
Moldova vezi: Varzari P., Juc V. Partide politice úi organizaĠii neguvernamentale. În:
Republica Moldova / Ed. a 2-a, revăzută úi adăugită. Chiúinău, 2011, p. 737-739.
3
Despre conflictul politic din raioanele de est ale Republicii Moldova vezi: ğăranu A.
Conflictul din raioanele de Est. În: Republica Moldova pe calea modernizării…, p. 302-334.
4
Vezi: Societatea civilă din regiunea transnistreană militează pentru relaĠii consolidate cu
malul drept al Nistrului. [on-line] http://www.comunicate.md/index.php?task=
articles&action=view&article_id=6406 (vizitat 13.01.2014).
187
se mai adaugă úi sindicatele rămase din perioada sovietică, organizaĠii
controlate de către structurile politice ale regiunii. În aceeaúi perioadă au apărut
unele uniuni pe criteriul „etnic”. În a doua etapă, sfîrúitul anilor ’90, au apărut
mai multe organizaĠii create úi gestionate de aceleaúi structuri, pentru a face
„fon democratic”, dar úi pentru a promova anumite idei úi interese. Acest
proces a continuat cu o amplificare la începutul anului 2000 (miúcarea
„ɉɪɨɪɵɜ” este un exemplu de acest fel). Au mai apărut mai multe ONG-uri
care sunt apolitice integral, aúa cum sunt cele pentru apărarea drepturilor
femeilor sau copiilor din unele localităĠi, protejarea drepturilor cîinilor
vagabonzi etc. Însă, în cazul în care activitatea acestora avea tangenĠe cu malul
drept al Nistrului, neapărat ele urmau să primească „autorizare” din partea
autorităĠilor respective. Această perioadă este caracterizată úi de apariĠia
primelor protopartide, majoritatea dintre care erau create pentru a susĠine
regimul separatist de la Tiraspol, dar úi pentru a mima democraĠia. De
asemenea, exista filiale ale partidelor din Rusia ori din partea dreaptă a
Nistrului.
OrganizaĠiile societăĠii civile activează în sfera socială úi au astfel un
rol în generarea schimbării acestui spaĠiu, rol care este conútientizat într-o
măsură mai mică sau mai mare, anumite organizaĠii declarîndu-se agenĠi ai
schimbării sociale, altele generînd schimbarea socială prin activitatea lor de zi
cu zi, fără să conútientizeze efectul conceptualizat al acĠiunii lor. Drept că
societatea civilă din regiunea de est a Moldovei care doreúte o schimbare
democratică în regiune, se confruntă cu multe probleme. Drept exemplu pot
servi agresările unor lideri de ONG-uri úi de opinie, care nu susĠin politica
clasei politice regionale.
În pofida multiplelor probleme úi dificultăĠi cu care se confruntă
primele lăstare ale societăĠii civile din Transnistria, aici există o mică reĠea de
ONG-uri active în domeniul social, cultural, educaĠional, încercînd să
desfăúoare anumite activităĠi (AsociaĠia Obútească „Tinerii din Stînga
Nistrului”, AsociaĠia Raională de Fotbal din Dubăsari, Centrul de Resurse
pentru Drepturile Omului, AsociaĠia „Promo-Lex”, „Juriútii pentru Drepturile
Omului”, „Încredere”, AsociaĠia pentru DemocraĠie, EducaĠie úi Reforme,
Centrul de Resurse úi Dezvoltare pentru Transnistria DER, SIEDO ú.a.).

188
 Pentru redresarea situaĠiei referitoare la impulsionarea acĠiunilor din
partea societăĠii civile, reprezentanĠii ONG-urilor din raioanele de est ale Ġării
tot mai insistent susĠin ideea creării unei reĠele de ONG-uri locale sau raionale
(clinici juridice, birouri de asistenĠă juridică, centre de apărare a drepturilor
pentru diverse categorii de persoane etc.), care ar oferi servicii de asistenĠă
juridică gratuită cetăĠenilor, ar facilita accesul la informaĠie úi asistenĠă juridică
calificată pentru toĠi locuitorii Transnistriei, aceútia fiind informaĠi, totodată, úi
educaĠi asupra drepturilor lor úi mecanismelor úi mijloacelor de apărare ale
acestora. Implicarea tinerilor specialiúti din regiune ar permite acordarea
întregului spectru de servicii juridice, inclusiv reprezentarea în instanĠele de
judecată locale, regionale úi naĠionale, precum úi posibilitatea persoanelor de a
sesiza instanĠele internaĠionale (Curtea Europeană pentru Drepturile Omului
ú.a.). Prin urmare, nu poate fi exclusă nici lipsa integrală a societăĠii civile în
regiunea transnistreană úi nici susĠinerea activă a anumitor componente din
ceea ce este numită „societate civilă transnistreană”.
Însă marea problemă cu care se confruntă societatea civilă din Ġara
noastră este criza politică (criza de guvernare mai continuă úi astăzi) úi cea
constituĠională (nealegerea úefului statului 2009–2012, tocmai la 16 martie
2012 a fost ales Preúedintele Ġării – Nicolae Timofte, fostul Preúedinte al
Consiliului Superior al Magistraturii), criza economică, criza identitară,
absenĠa tradiĠiilor democratice úi a unei culturi politice democratice
(participative, neconflictuale, nesegmentate úi, deci, consensuale),
tergiversarea reformelor democratice (pe plan economic, social, politic), iar de
aici – existenĠa unei guvernări ineficiente, a unei societăĠi civile nonactive, a
clivajelor social-politice, a polarizării societăĠii, a lipsei aúa-numitei „clase de
mijloc”, care în Ġările cu tradiĠii democratice este constituită dintr-o parte
semnificativă a cetăĠenilor úi care asigură, de fapt, stabilitatea politică úi
alternanĠa democratică la putere a forĠelor politice. Vom mai adăuga aici úi alte
dificultăĠi aporetice (din gr. aporia – cale fără ieúire, impas, dificultate),
precum blocajul decizional, birocraĠia extinsă, tehnocraĠia agresivă, precum úi
problema deficitului democratic (apatie politică, absenteism, neîncredere în
clasa politică, individualism exacerbat, intoleranĠă faĠă de altă opinie, rata
scăzută a participării civice etc.). Aceste manifestări ale fenomenului dat au

189
efecte nefaste asupra coeziunii sociale úi pun sub semnul întrebării însăúi
legitimitatea proiectului democratic lansat de prima generaĠie a clasei politice
moldoveneúti la începutul anilor ’90 ai sec. XX.
Fără cetăĠeni activi, fără participare în activitatea instituĠiilor politice úi
fără un minim de încredere în clasa politică, guvernarea democratică úi însăúi
democraĠia ca regim politic nu sunt eficiente. Reducerea progresivă a ratei de
participare la alegeri sau la dezbaterile civice, apatia úi neîncrederea în forĠa
democraĠiei ca liant social sunt definitorii pentru disfuncĠionalitatea societăĠii
civile, aceasta din urmă avînd, la rîndul său, mai multe probleme (lipsa de
încredere existentă între structurile puterii úi sectorul asociativ úi deci a unui
dialog social constructiv; Guvernul vede în continuare ONG-urile ca un releu
prin care poate difuza informaĠii convenabile lui, avînd înclinaĠia să
minimizeze efortul constructiv al societăĠii civile, pe care îl percepe deseori ca
o interferenĠă în propriile politici; numărul redus de tineri în cadrul ONG-urilor
– 3-4%; majoritatea lor activează în baza granturilor din străinătate; existenĠa
unor carenĠe în legislaĠia naĠională referitoare la activitatea sectorului „trei” al
societăĠii etc.)1.

TEMA XII. PARTIDELE POLITICE ùI ASOCIAğIILE OBùTEùTI

1. Partidul ca instituĠie a reprezentării societăĠii: geneza úi evoluĠia
istorică
ExistenĠa partidelor politice, a partidismului ca fenomen politic, a
pluralismului politic reprezintă un element esenĠial al unei vieĠi democratice.
Între partidism úi democraĠie există o relaĠie directă, biunivocă, în sensul că
democraĠia începe să se manifeste cu adevărat odată cu apariĠia úi dezvoltarea
partidelor ca instituĠii politice, acestea putînd să desfăúoare o activitate
sistematică úi de amploare numai într-un climat democratic autentic.
Specialiútii care se apleacă asupra studierii partidelor politice relevă atît
vastitatea temei, cît úi dificultăĠile în realizarea unei lucrări exhaustive în
legătură cu acest fenomen, datorită diversităĠii sale. Maurice Duverger, de
pildă, apreciază în cunoscuta sa lucrare „Partidele politice” că definirea
1
Pentru detalii vezi: Varzari P. Guvernarea democratică úi unele aporii în contextul crizei
politice din Republica Moldova. În: Revista de Filozofie, Sociologie úi ùtiinĠe Politice, 2012,
nr. 3, ɪ. 52-62.
190
partidului nu poate fi decît „vagă, conjuncturală, aproximativă”. Răspunzînd
unor tendinĠe ostile instituĠionalizării partidelor politice úi pledînd pentru
necesitatea lor ca o condiĠie sine-qua-non a afirmării democraĠiei, sociologul
francez subliniază că „a le refuza înseamnă a refuza să acĠioneze. Dacă ar fi
adevărat că democraĠia este incompatibilă cu ele, aceasta ar însemna că
democraĠia este incompatibilă cu condiĠiile epocii noastre”1.
Pentru înĠelegerea clară a partidismului ca fenomen politic, o mare
importanĠă are conceptul de partid politic. Încercările privind definirea
partidelor politice au în vedere existenĠa lor ca sisteme grupale, care
concentrează mase de indivizi polarizaĠi prin interese comune úi factori identici
comuni, a căror rezultantă este o cauză politică unitară raportată la puterea de
stat existentă, la regimul politic din cadrul comunitar dat. Cu riscul de a fi
exhaustivi, vom arăta că prin partid politic, ca „personalitate colectivă” / actor,
se înĠelege o grupare de oameni constituită pe baza liberului consimĠămînt care
acĠionează programatic, conútient úi organizat pentru servirea intereselor unor
clase, grupuri sociale, comunităĠi umane (popoare, naĠiuni), pentru dobîndirea
úi menĠinerea puterii politice în vederea organizării úi conducerii societăĠii, în
conformitate cu idealurile proclamate în platforma-program2.
ApariĠia úi dezvoltarea partidelor politice au constituit úi constituie un
factor necesar, obiectiv, cu caracter progresist, deoarece ele, pe de o parte, au
rolul de a atrage largi categorii sociale la o activitate conútientă, iar pe de altă
parte, asigură mai multe variante în realizarea progresului social, fiind un
element decisiv în conducerea democratică a societăĠii. Vorbind despre geneza
úi evoluĠia istorică a partidelor politice, vom remarca că în pofida faptului că
ele îúi au originea în antichitate, acestea nu au avut aceeaúi pondere úi
semnificaĠie în toate orînduirile sociale. În prezent, majoritatea politologilor se
situează pe poziĠia unei delimitări nete între partidele care s-au manifestat în
viaĠa social-politică a orînduirilor sclavagistă úi feudală úi cele a căror existenĠă
este legată de dezvoltarea societăĠii moderne. De aceea unii dintre ei acordă
partidismului, ca formă de acĠiune politică, o vechime doar de aproximativ

1
Citat după Răcilă E., Vâslan C. Op. cit.
2
Alte detalii mai vezi: Bucătaru I. Partide politice úi sisteme de partide. În: Politologie.
Manual…, p. 117-126.
191
două secole, considerînd că partidele din perioadele istorice sclavagistă úi
feudală trebuie să fie calificate ca facĠiuni, societăĠi secrete, clici, camarile,
conjuraĠii etc. Se apreciază că aceste grupări politice au o natură extrinsecă úi
un rol incidental în raport cu frăĠiile, sfaturile, comunele, ghildele etc., care s-
au constituit, prin caracterul lor instituĠionalizat, în elemente fundamentale ale
vieĠii sociale, încadrîndu-se în sistemul politic al comunităĠii umane din epocile
respective.
Grupările politice concentrate în „partide” existente în cetăĠile antice,
cu precădere în cele ateniene úi romane, dar úi luptele facĠionale úi dinastice din
cadrul imperiilor sclavagiste, iar apoi, confruntările partidiste din principatele,
ducatele úi oraúele medievale sau cele care au exprimat, în ipostaze diferite,
lupta dintre partea clericală úi cea laică, dintre aristocraĠie úi monarhie în
cursul epocii medievale sau grupările politice de la confluenĠa dintre
orînduirile sociale feudală úi capitalistă se constituie în precursoarele unor
forme de organizare úi acĠiune politică care s-au cristalizat ca factorii cei mai
activi úi expresivi ai politicului în epoca contemporană1.
Mai mulĠi specialiúti în materie au constatat faptul că în societatea
antică, ca, de altfel, úi în feudalism, partidele politice nu erau bine conturate,
organizate úi nici nu aveau programe clare, o orientare practică. Ele nu au
avut activitate permanentă, ci una sporadică, ceea ce a făcut, de fapt, ca, în
aceste etape de dezvoltare socială, forma predominantă de organizare úi
conducere să fie una dictatorială, respectiv absolutistă. MenĠionăm, de
asemenea, că în epocile respective úi în situaĠia cînd partidele au existat úi au
desfăúurat o activitate democratică, ele nu au atras categoriile largi ale
poporului (cu unele mici excepĠii din feudalism). Aceasta pentru că în
sclavagism, de pildă, sclavii nu erau consideraĠi cetăĠeni, fiind lipsiĠi de
drepturi politice, iar în feudalism, iobagii (Ġăranii dependenĠi de stăpîn) nu
puteau desfăúura o activitate politică de sine stătătoare.

1
Mai multe aspecte privind geneza úi evoluĠia istorică a partidelor politice vezi: Geneza úi
evoluĠia istorică a partidelor politice. [on-line] http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-
politice/Geneza-si-evolutia-istorica-a-81889.php (vizitat 04.02.2013); EvoluĠia partidismului în
epocile modernă úi contemporană. Sisteme partidiste. [on-line]
http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-politice/Evolutia-partidismului-in-epoc93354.php
(vizitat 04.02.2013); Răcilă E., Vâslan C. Op. cit. ú.a.
192
 Partidele, în accepĠiunea lor modernă, ca instituĠii politice bine
conturate, cu statute úi programe clar fundamentate, cu activitate permanentă la
care au acces toate categoriile sociale, apar tocmai în condiĠiile societăĠii
capitaliste, unde concurenĠa pe plan economic este asigurată de competiĠia
politică a mai multor partide care, o dată cu înlăturarea absolutismului, trec la
forme democratice de conducere, la constituĠionalism úi parlamentarism de tip
burghez. Partidismul s-a manifestat úi se manifestă în lumea modernă úi
contemporană sub mai multe sisteme: unipartidism, bipartidism úi
pluripartidism / multipartidism. De regulă, unipartidismul, adică existenĠa unui
singur partid în viaĠa politică a unei Ġări, se întîlneúte în împrejurări foarte
diferite úi avînd activităĠi diverse. Astfel, existenĠa unui singur partid a fost
posibilă în anumite Ġări, la începutul dezvoltării capitalismului, cînd era nevoie
de coalizarea celor mai largi forĠe sociale în lupta împotriva absolutismului
feudal, creîndu-se un partid care dobîndea, de obicei, un caracter naĠional.
Astfel, în România, în perioada premergătoare revoluĠiei de la 1848, s-a
constituit „partida naĠională”, singurul partid politic în activitate, care era
purtătorul idealurilor de libertate socială, naĠională úi unitate statală. Sistemul
unipartidist este cunoscut úi în unele Ġări în curs de dezvoltare, care acĠionează
atît în faza luptei de eliberare de sub dominaĠia colonială, cît úi în perioada
luptei pentru păstrarea independenĠei economice úi politice, pentru lichidarea
subdezvoltării úi a decalajelor ce le separă de restul statelor lumii, pentru a
asigura unitatea forĠelor sociale în lupta pentru atingerea obiectivelor propuse.
În aceste situaĠii însă unipartidismul este o soluĠie de moment care nu
trebuie permanentizată, pentru că, aúa cum a dovedit experienĠa istorică,
menĠinerea pe o perioadă mai îndelungată a unipartidismului duce în mod
inevitabil la regim dictatorial. De asemenea, trebuie subliniat faptul că
unipartidismul se întîlneúte, de regulă, în perioada de criză a societăĠii, cînd
forĠele conservatoare, prin intermediul unipartidismului, adoptă o conducere
dictatorială. În acest sens, în perioada interbelică sunt cunoscute situaĠiile din
Italia, Germania úi alte Ġări în care, prin intermediul unui singur partid,
partidul fascist, s-a ajuns la regimuri dictatoriale, cu consecinĠe nefaste pentru
omenire. Aceeaúi situaĠie se întîlneúte úi în Ġările cu regimuri comuniste, unde
la baza dictaturii a stat un singur partid. S-ar putea adăuga că, în situaĠia creată

193
la începutul úi după al Doilea Război mondial, ca urmare, mai întîi, a înĠelegerii
Stalin-Hitler úi apoi a coaliĠiei antihitleriste dintre englezi, americani úi ruúi s-a
înlesnit exportul unui asemenea regim dictatorial pe calea forĠei din Uniunea
Sovietică în alte state. Unipartidismul, care a generat regimuri dictatoriale, a
existat úi în România, situaĠie favorizată atît de factorii interni, cît, mai ales, de
cei externi. Aúadar, unipartidismul poate fi acceptat numai în situaĠiile în care
el coalizează forĠele majorităĠii naĠiunii în scopul atingerii unor obiective cu
caracter naĠional, constituindu-se ca punct de plecare pentru crearea condiĠiilor
în care să fie posibilă úi apariĠia altor partide.
Bipartidismul, un alt sistem al partidismului, este întîlnit în aproape
toate fazele dezvoltării democratice a societăĠii. Bipartidismul îúi are izvorul
istoric în perioada luptei maselor populare, avînd în frunte cu burghezia, pentru
înlăturarea absolutismului feudal, cînd forĠele politice progresiste se constituiau
într-un partid al afirmării noii societăĠi, iar forĠele conservatoare într-unul de
apărare a vechilor stări de lucruri sau de adaptare a acestora la noile condiĠii
istorice. Geneza acestui sistem de partidism o întîlnim sub forma clasică în
Anglia, care se înscrie printre primele Ġări în care au avut loc revoluĠii
burgheze. Încă din sec. al XVIII-lea se afirmau în Anglia cele două mari
curente politice („conservator” úi „liberal”, respectiv, whig-ii úi tory-ii), care, la
începutul sec. al XIX-lea, se constituie în cele două mari partide politice
(conservator úi liberal), dominînd scena politică a Angliei aproape tot sec. al
XIX-lea, alternînd la guvernare úi asigurînd în acest fel o viaĠă politică
democratică în această Ġară. La începutul sec. XX, locul liberalilor îl ia partidul
laburist care, împreună cu conservatorii, domină úi astăzi scena politică a
Angliei.
Referitor la bipartidism, trebuie făcută următoarea remarcă: cele două
mari partide pot să fie partide care reprezintă interesele aceleiaúi grupări
sociale, în speĠă burghezia, sau ale unor grupări sociale diferite, care, de pe
aceste poziĠii, abordează organizarea úi conducerea politică a Ġării. Sistemul
clasic al bipartidismului, care reprezintă cu aproximaĠie interesele aceleiaúi
forĠe sociale, îl întîlnim în SUA, unde partidele republican úi democrat, de ale
căror origini este legată lupta de independenĠă a coloniilor engleze din America
de Nord (1775–1783), guvernează prin alternanĠă în SUA de peste două secole.

194
ExistenĠa a două partide asigură o conducere de către forĠa socială respectivă
prin care partidul aflat la putere să poată fi controlat de opoziĠie, pentru a nu fi
comise greúeli sau abuzuri. În fapt, úi în alte Ġări în care există un sistem clasic
de bipartidism, se constituie două mari curente care asigură guvernarea
democratică. Această situaĠie se întîlneúte frecvent în Ġările vest-europene,
unde democraĠii creútini au guvernat úi guvernează prin alternanĠă cu social-
democraĠii, polarizînd în jurul lor grupările politice mai mici.
Pluripartidismul / multipartidismul, sub forma lui cea mai cunoscută, se
întîlneúte, mai ales, după Primul úi al Doilea Război Mondial, în Ġările
occidentale, unde diversele categorii sociale îúi au propriile partide.
Pluripartidismul contemporan poate fi împărĠit în trei mari grupări:
1) gruparea partidelor de dreapta, cu nuanĠele respective: de centru-dreapta
sau de extremă-dreaptă (în această categorie intră partidele conservatoare úi
liberale, care pot fi de dreapta sau centru-dreapta úi partidele fasciste sau neo-
fasciste de extremă-dreapta); 2) gruparea partidelor de stînga, de asemenea, cu
nuanĠele de stînga, centru-stînga úi extremă-stînga (în această categorie intră
partidele socialiste, social-democrate, comuniste, radicale etc., iar din extrema
stîngă, partidele comuniste de tip marxist-leninist úi 3) gruparea partidelor de
centru cuprinde, în general, partidele democrat-creútine, social-creútine etc.
Conceptele de „dreaptă”, „centru” úi „stîngă” au apărut în perioada
RevoluĠiei Franceze (1789–1794) cînd aveau o semnificaĠie convenĠională. În
Constituanta franceză din acea perioadă, membrii care erau adepĠii menĠinerii
monarhiei se aúezau în partea dreaptă a sălii, cei care erau împotriva monarhiei
ocupau locurile din stînga sălii de úedinĠă, iar moderaĠii ocupau centrul sălii,
încît cei din prezidiu, în dialogul cu deputaĠii, foloseau expresiile de: „voi din
stînga”, „voi din dreapta” sau „voi din centru”. Cu timpul, aceste denumiri au
căpătat o anumită consacrare cu un conĠinut politic specific, implicate în
departajarea partidelor politice, conĠinutul respectiv dobîndind în timp noi
elemente. Dacă la începutul epocii moderne, partidele de dreapta, prin doctrina
lor, se pronunĠau pentru conservarea cît mai mult cu putinĠă, a vechilor
structuri úi instituĠii, inclusiv a monarhiei, partidele de stînga militau pentru
schimbări radicale politice printre care figurau abolirea monarhiei úi
instaurarea republicii ca formă de guvernămînt. Ulterior, de prin sec. al XIX-

195
lea, partidele de dreapta susĠineau marele capital, iar cele de stînga – munca.
Din a doua jumătate a sec. al XIX-lea, partidele de stînga social-democrate úi
muncitoreúti úi-au inclus în doctrină úi platforma-program elemente noi,
precum trecerea la o nouă ordine socială – cea socialistă, poziĠie care s-a
menĠinut pînă la prăbuúirea sistemului socialist din centrul úi estul Europei
(sfîrúitul deceniului opt al sec. XX).
În prezent, partidele de dreapta îúi menĠin poziĠia de conservare a
stărilor de fapt pe baza unei economii de piaĠă liberă, iar partidele de stînga,
care úi-au reconsiderat poziĠia după prăbuúirea comunismului în Europa, au
renunĠat total la ideea socialismului, militînd în schimb în continuare pentru
schimbări democratice úi promovarea unei politici de protecĠie socială activă a
categoriilor defavorizate. Atît partidele de dreapta care susĠin, în general,
capitalul, cît úi cele de stînga ce susĠin „munca”, îúi găsesc pe deplin justificare
într-o democraĠie autentică, pentru că activitatea productivă ce stă la baza
progresului social-istoric nu poate să aibă loc decît prin conlucrarea dintre
capital úi muncă, acestea trebuind să fie sprijinite în egală măsură de activitatea
partidelor politice. Partidele de centru se caracterizează, în general, prin
adoptarea unor poziĠii de echilibru între diferitele spectre politice, în vederea
prevenirii sau eliminării unor tensiuni care pot apărea pe fondul unei lupte
politice acerbe. Aceste partide îúi afirmă, îndeosebi, rolul atunci cînd nici
partidele de dreapta úi nici cele de stînga nu sunt suficient de puternice sau nu
au o suficientă claritate în politica promovată.
Partidele extremiste sunt acele partide care prin doctrina úi politica lor
încearcă să acapareze puterea politică úi să o menĠină prin violenĠă, ocolind
căile democratice, în special votul cetăĠenilor. Partidele de extremă dreaptă
sunt acele partide care acĠionează pe căi violente pentru acapararea úi
menĠinerea puterii, de regulă, în numele capitalului, iar cele de extremă stîngă,
folosesc aceleaúi mijloace violente, însă în numele „muncii”. Atît partidele
fasciste de extremă dreaptă, cît úi partidele comuniste marxist-leniniste de
extremă stîngă au condus, prin politica úi practicile lor, la instaurarea unor
regimuri totalitare care au lovit în egală măsură în capital úi în muncă, avînd
consecinĠe dezastruoase pentru societate. Regimurile totalitare atît cel fascist
cît úi cel comunist au comis crime úi represiuni sîngeroase fără precedent în

196
istorie, provocînd, totodată, úi dezechilibre úi regres în toate domeniile vieĠii
sociale, inclusiv în cel economic. În prezent, din motive bine cunoscute, se
observă o restrîngere úi deci o scădere a influenĠei partidelor extremiste, atît de
dreapta cît úi de stînga. Datorită acestor stări de lucruri, în democraĠiile
tradiĠionale guvernele se axează pe grupări de centru, centru-dreapta sau de
centru-stînga, care s-au dovedit în practică a fi cele mai viabile.
În fine, vom specifica faptul că cooperarea dintre partidele politice úi
organizaĠiile societăĠii civile este firească datorită faptului că ambele categorii
de organizaĠii sunt, de fapt, asociaĠii obúteúti úi reprezintă elemente de bază ale
societăĠi civile, o punte de legătură dintre societatea civilă úi stat
(M. Duverger). Aceste gen de cooperare bazat pe anumite valori úi principii
poate fi extrem de util pentru consolidarea societăĠii civile în baza unor valori
general acceptate. În acelaúi timp, trebuie să se ia în calcul faptul că scopurile
úi metodele de lucru ale asociaĠiilor obúteúti úi partidelor politice diferă
substanĠial. ONG-urile, spre exemplu, sunt constituite pentru a satisface dreptul
cetăĠenilor la asociere în vederea atingerii anumitor obiective desemnate de
către fondatori. În acest sens, membrii ONG-urilor urmăresc obĠinerea unui
beneficiu public sau mutual de pe urma activităĠii pe care o desfăúoară. Deúi
partidele politice se constituie în baza aceluiaúi drept al cetăĠenilor la asociere,
scopul partidelor este accederea pe cale legală la putere, propunînd cetăĠenilor
cu drept de vot proiecte de guvernare a Ġării. Astfel, partidele politice sunt
adesea asociate cu un fel de interface-uri între societate úi organele puterii de
stat1.

2. AsociaĠiile obúteúti: esenĠă, caracteristici, funcĠii

O trăsătură esenĠială a societăĠii moderne o constituie proliferarea
variatelor tipuri de organizaĠii úi sporirea rolului lor în viaĠa omului. Omul se
naúte, trăieúte, se formează úi munceúte în organizaĠii concrete. Există mai
multe tipuri de organizaĠii: 1. O clasificare (după Max Weber) distinge trei
tipuri: a) organizaĠia orientată pe lider are drept caracteristică esenĠială
exercitarea autorităĠii bazate pe calităĠile personale ale conducătorului;
1
Mai multe detalii vezi: Solomon C. Partidele politice din Republica Moldova în procesul
interacĠiunii dintre stat úi societatea civilă. În: Raporturile dintre stat úi societatea civilă în
Republica Moldova…, p. 193-214.
197
b) organizaĠia tradiĠional-patriarhală este întemeiată pe un sistem de autoritate
exercitat în baza tradiĠiei úi c) organizaĠia birocratică este o structură raĠional-
legală, tipică societăĠii moderne. 2. Altă clasificare distinge: a) organizaĠii
formale în care relaĠiile dintre membrii lor úi relaĠiile de autoritate, putere úi
responsabilitate sunt reglementate de principiul ierarhiei (un exemplu tipic, în
acest sens, este organizaĠia birocratică); b) organizaĠii voluntare sunt
organizaĠii în care oamenii intră úi ies pe baza propriei lor decizii. Ele sunt
constituite pentru a proteja drepturile úi libertăĠile unor categorii sociale úi
profesionale úi pentru a reglementa unele aspecte ale vieĠii comunitare
(organizaĠiile de femei, de copii, ale persoanelor în vîrstă ú.a.)1. Clasificarea
organizaĠiilor este o problemă dificilă pentru că în literatura de specialitate nu
există unanimitate asupra criteriilor de clasificare / tipologizare a organizaĠiilor.
Conform DEX, organizaĠia este o „asociaĠie de oameni cu concepĠii sau
preocupări comune, uniĠi conform unui regulament sau unui statut, în vederea
depunerii unei activităĠi organizate”; asociaĠia este o „grupare de persoane
creată pentru a atinge un scop comun úi organizată pe baza unui statut”. O
definiĠie a asociaĠiilor obúteúti este dată în paragraful 1), din articolul (1) al
Legii Republicii Moldova cu privire la asociaĠiile obúteúti (1996): „AsociaĠia
obútească este o formaĠiune benevolă, de sine stătătoare, autogestionară,
constituită prin libera manifestare a voinĠei cetăĠenilor asociaĠi pe baza
comunităĠii de interese profesionale úi/sau de altă natură, în vederea realizării
în comun a drepturilor civile, economice, sociale úi culturale, care nu are drept
scop obĠinerea profitului”. Conform modificărilor operate ulterior (2007),
„asociaĠia obútească este o organizaĠie necomercială, independentă de
autorităĠile publice, constituită benevol de cel puĠin două persoane fizice úi/sau
juridice (asociaĠii obúteúti), asociate prin comunitate de interese în vederea
realizării, în condiĠiile legii, a unor drepturi legitime”2. AsociaĠii obúteúti se
consideră miúcările obúteúti, organizaĠiile pacifiste úi de apărare a drepturilor
omului, organizaĠiile de femei, de veterani, de invalizi, de tineret úi de copii
societăĠile útiinĠifice, tehnice, ecologiste, cultural-educative, sportive, alte

1
Vezi: SchifirneĠ C. Op. cit.
2
Lege Nr. 178 din 20.07.2007 pentru modificarea úi completarea Legii nr.837-XIII din 17 mai
1996 cu privire la asociaĠiile obúteúti. [on-line] http://lex.justice.md/md/%20325092/ (vizitat
13.01.2013).
198
societăĠi benevole, uniunile de creaĠie, comunităĠile naĠional-culturale,
instituĠiile obúteúti, alte asociaĠii ale cetăĠenilor.
Pentru reglementarea activităĠii diferitor miúcări úi asociaĠii obúteúti
dintr-o societate, statele lumii adoptă anumite acte úi norme legislative. Astfel,
Parlamentul Republicii Moldova adoptă la 17 mai 1996 Legea cu privire la
asociaĠiile obúteúti1 (cu modoficările ulterioare), lege care reglementează
relaĠiile sociale legate de realizarea dreptului de asociere al persoanelor úi
stabileúte principiile de constituire, înregistrare, desfăúurare úi încetare a
activităĠii asociaĠiilor obúteúti. Este de menĠionat úi faptul că aúa-zisul Soviet
Suprem al autoproclamatei „republicii moldoveneúti nistrene” a adoptat în
2000 o lege similară, iar în anul 2001 Adunarea Populară a UTA Găgăuzia
(Gagauz-Yeri), la fel, adoptă Legea cu privire la asociaĠiile obúteúti care
reglementează în mod legal activitatea diferitor miúcări úi asociaĠii obúteúti din
regiunea de sud a Ġării.
Sub incidenĠa Legii Republicii Moldova cu privire la asociaĠiile obúteúti
din 1996 (republicată cu modificări în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, nr. 153-156 din 02.10.2007) nu cad partidele úi alte organizaĠii
social-politice, sindicatele, asociaĠiile de patroni, fundaĠiile, organizaĠiile
religioase úi persoanele lor juridice, organizaĠiile create de autorităĠile publice,
organizaĠiile cooperatiste úi alte organizaĠii ce au scopuri comerciale sau
contribuie la obĠinerea profitului de către alte întreprinderi úi organizaĠii,
formaĠiunile de iniĠiativă obútească (consiliile úi comitetele de microraion,
comitetele de imobil, de stradă, săteúti etc.), al căror mod de constituire úi de
activitate este stabilit de alte acte legislative (spre exemplu, Legea sindicatelor
a fost adoptată la 7 iulie 2000). Activitatea filantropică úi de sponsorizare în
sfera de activitate a asociaĠiilor obúteúti se reglementează de Legea cu privire
la filantropie úi sponsorizare (1995) úi de legislaĠia fiscală2.
În proiectul de Lege cu privire la Academia de ùtiinĠe a Republicii
1
Lege Nr. 837 din 17.05.1996 cu privire la asociaĠiile obúteúti. [on-line]
http://lex.justice.md/index.php?action= view&view=doc&lang=1&id=325424 (vizitat
13.01.2013); http://www.e-democracy.md/legislation/ publicassociations/i/ (vizitat
13.01.2013).
2
Vezi: Cadrul juridic. [on-line] http://www.e-democracy.md/ngo/legalframework/ (vizitat
13.01.2010); mai vezi: Studiu de analiză a cadrului legislativ privind organizaĠiile
necomerciale din Republica Moldova / Roúca N. ú.a. Chiúinău, 2007. [on-line]
http://www.undp.md/publications/doc/book.pdf (vizitat 13.01.2013).
199
Moldova, înaintat Parlamentului în calitate de iniĠiativă legislativă la data de 29
iulie 2011 de către deputaĠii liberali A. GuĠu, C. Fusu, I. Hadîrcă, V. Munteanu,
M. Ghimpu, Gh. Brega, V. Saharneanu úi B. Vieru (PL, de rînd cu PLDM úi
PD, era membru constituant al coaliĠiei de guvernare AIE-2, 2011–2013), se
prevedea transformarea Academiei de ùtiinĠe a Moldovei din instituĠie publică
cu statut autonom în asociaĠie obútească compusă din 30 de membri titulari
(academicieni), membri străini ai Academiei úi membri titulari ai AùM post-
mortem. În opinia mediului academic, iniĠiativa deputaĠilor liberali este „o
tentativă de subminare a rolului útiinĠei naĠionale úi de lichidare a AùM”1.
Probabil, autorii proiectului în cauză nu pot face o deosebire dintr-o instituĠie
publică, cum ar fi, în cazul nostru AùM (aceasta „reprezintă unica instituĠie
publică de interes naĠional în sfera útiinĠei úi inovării, este coordonator
plenipotenĠiar al activităĠii útiinĠifice úi de inovare – în calitate de cel mai înalt
for útiinĠific al Ġării – consultant útiinĠific al autorităĠilor publice ale Republicii
Moldova, are statut autonom úi funcĠionează în baza principiilor
autoadministrării”2), úi un think-tank, cum ar fi Institutul pentru Dezvoltare úi
IniĠiative Sociale „Viitorul”, AsociaĠia pentru DemocraĠie Participativă
„Adept”, Centrul Analitic Independent „Expert-Grup”, Institutul de Politici
Publice úi alte centre analitice independente. Cum s-ar spune „colac peste
pupăză”, Academia de ùtiinĠe a Moldovei este îngrijorată de reducerea
finanĠării útiinĠei úi inovării cu circa 50 de miln. de lei, prevăzută în Legea
bugetului pentru anul 2013. Potrivit unei declaraĠii a AùM, aceasta este „o
decizie pripită, nechibzuită, consecinĠele grave ale căreia vor avea impact
negativ atît asupra dezvoltării útiinĠei, cît úi a Ġării în întregime”. „Diminuarea
drastică doar a bugetului pentru sfera útiinĠei úi inovării indică lichidarea a cel
puĠin 7 instituĠii útiinĠifice, disponibilizarea a mai mult de 500 de colaboratori,
inclusiv 250 de cadre tinere úi sistarea cercetărilor de care Ġara are strictă
necesitate, fapt ce este estimat ca o lovitură distrugătoare pentru útiinĠă úi
viitorul Ġării”, se afirmă într-o scrisoare deschisă adresată conducerii Republicii

1
A se vedea: Academia de ùtiinĠe a Moldovei ar putea fi transformată din instituĠie publică în
asociaĠie obútească. [on-line] http://www.infotag.md/noutati/590698/ (vizitat 23.08.2014).
2
Mai multă informaĠie despre AùM, ca cel mai înalt for útiinĠific al Republicii Moldova, vezi:
Despre Academia de ùtiinĠe a Moldovei. [on-line] http://www.asm.md/?go=despre&
new_language=0 (vizitat 23.08.2014).
200
Moldova. Potrivit AùM, útiinĠa în Republica Moldova nu este apreciată la justa
valoare, fiind considerată drept consumator úi povară a bugetului de stat.
FinanĠarea în domeniu útiinĠei a fost micúorată de la 394 de miln. pînă la 346 de
miln. de lei1.
AsociaĠiile obúteúti se constituie úi îúi desfăúoară activitatea în scopul:
realizării úi apărării drepturilor civile, economice, sociale, culturale, a altor
drepturi úi libertăĠi legitime; dezvoltării activismului social úi spiritului de
iniĠiativă al cetăĠenilor, satisfacerii intereselor lor profesionale úi de amatori în
domeniul creaĠiei útiinĠifice, tehnice, artistice; ocrotirii sănătăĠii populaĠiei
antrenării acesteia în activitatea filantropică, în practicarea sportului de masă úi
a culturii fizice; desfăúurării activităĠii de culturalizare a populaĠiei; ocrotirii
naturii, monumentelor de istorie úi cultură; educaĠiei patriotice úi umanistice;
extinderii contactelor internaĠionale; consolidării păcii úi prieteniei între
popoare; desfăúurării altor activităĠi neinterzise de legislaĠie etc.
AsociaĠiile obúteúti se împart în: 1) asociaĠii ce urmăresc beneficiul
public úi 2) asociaĠii ce urmăresc beneficiul mutual. AsociaĠii obúteúti ce
urmăresc beneficiul public sunt asociaĠiile al căror obiect de activitate este în
exclusivitate apărarea drepturilor omului, învăĠămîntul, dobîndirea úi
propagarea cunoútinĠelor ocrotirea sănătăĠii, asistenĠa socială, cultura, arta,
sportul de amatori, lichidarea efectelor calamităĠilor naturale, protecĠia
mediului înconjurător úi alte domenii cu caracter social-util. AsociaĠiile obúteúti
ce urmăresc beneficiul mutual se constituie în vederea satisfacerii intereselor
particulare úi corporative ale membrilor acestor asociaĠii. AsociaĠiile obúteúti
pot contribui, prin activitatea lor, la realizarea de către autorităĠile publice a
scopurilor úi sarcinilor de importanĠă úi utilitate publice.
Trăsăturile principale ale asociaĠiilor obúteúti constau în următoarele:
posesiunea unei baze sociale specifice; neacceptarea condiĠiilor de activitate
propuse de societatea politică; propunerea unei noi problematici de abordare úi
rezolvare; căutarea úi utilizarea noilor forme úi metode netradiĠionale de
activitate în societate etc. Ele îúi desfăúoară activitatea pe principiile liberului
1
Vezi: Academia de ùtiinĠe: S.O.S. Reducere drastică a bugetului. [on-line]
http://www.europalibera.org/ content/article/24764475.html (vizitat 08.11.2014); Academia de
ùtiinĠe vrea mai mulĠi bani. [on-line] http://www.noi.md/md/news_id/16156 (vizitat
08.11.2014).
201
consimĠămînt, autonomiei, autogestiunii, egalităĠii în drepturi a tuturor
membrilor. Activitatea asociaĠiilor obúteúti trebuie să aibă un caracter
transparent, informaĠia cu privire la documentele de constituire úi cele
programatice fiind accesibilă tuturor. AsociaĠiile obúteúti sunt libere să-úi
stabilească structura internă, să-úi aleagă scopurile, formele úi metodele de
activitate. Activitatea lor bazată pe principiul supunerii necondiĠionate a
membrilor asociaĠiei conducerii acesteia se interzice.
AsociaĠiile obúteúti, conform Legii Republicii Moldova cu privire la
asociaĠiile obúteúti, se pot constitui în una din următoarele forme
organizatorico-juridice: 1) miúcare obútească; 2) organizaĠie obútească úi
3) instituĠie obútească. Miúcarea obútească este o asociaĠie obútească
constituită din participanĠi, neavînd calitatea de membru consemnată, care
tinde spre realizarea unor scopuri civile, economice, sociale, culturale
importante úi a altor scopuri social-utile, susĠinute de către participanĠii la
miúcarea obútească. OrganizaĠia obútească este o asociaĠie obútească
constituită, pe baza consemnării calităĠii de membru, pentru desfăúurarea în
comun a activităĠii în vederea realizării scopurilor statutare ale cetăĠenilor
asociaĠi úi apărării intereselor lor comune. InstituĠia obútească este o asociaĠie
de cetăĠeni, neavînd calitatea de membru consemnată, ce îúi propune ca scop
prestarea unui anumit gen de servicii care corespund intereselor participanĠilor
asociaĠiei úi scopurilor statutare ale acestei asociaĠii. Este de menĠionat úi faptul
că, conform Legii amintite mai sus, asociaĠiile obúteúti au dreptul să creeze pe
baza liberului consimĠămînt, în temeiul contractului de constituire, uniuni de
asociaĠii obúteúti, înfiinĠînd astfel o nouă persoană juridică.
RelaĠiile dintre stat úi asociaĠiile obúteúti constau în faptul că statul
poate să acorde sprijin asociaĠiilor obúteúti prin finanĠarea cu destinaĠie
specială, la cererea acestora, a unor programe sociale, útiinĠifice úi culturale,
prin încheierea unor contracte pentru executare de lucrări úi prestare de servicii,
precum úi prin plasarea, pe bază de concurs, a unor comenzi sociale de
realizare a diferitelor programe de stat unui număr nelimitat de asociaĠii
obúteúti. Statul contribuie la desfăúurarea activităĠii asociaĠiilor obúteúti ce
urmăresc beneficiul public, colaborînd cu acestea úi promovînd faĠă de ele o
politică fiscală preferenĠială. În relaĠiile cu asociaĠiile obúteúti care desfăúoară

202
activitate în acelaúi domeniu, organele de stat nu trebuie să acorde preferinĠe
nici uneia din ele.
AsociaĠiile obúteúti úi persoanele lor juridice care, în perioada
alegerilor autorităĠilor publice, desfăúoară agitaĠie pro sau contra partidelor
politice, organizaĠiilor social-politice, blocurilor úi candidaĠilor aparte sunt
private de dreptul la sprijin financiar de stat cu destinaĠie specială, la impunere,
finanĠare úi creditare preferenĠială. De asemenea, aceste asociaĠii úi persoanele
lor juridice nu au dreptul să utilizeze mijloacele băneúti úi valorile materiale,
primite de la persoane fizice úi juridice străine, pentru susĠinerea partidelor
politice, organizaĠiilor social-politice, blocurilor úi candidaĠilor aparte în cadrul
alegerilor autorităĠilor publice.
Pe teritoriul Republicii Moldova se constituie úi îúi desfăúoară
activitatea următoarele categorii de asociaĠii obúteúti: republicane, locale úi
internaĠionale. În plus, asociaĠia obútească, în conformitate cu statutul său,
poate intra în organizaĠii obúteúti internaĠionale (neguvernamentale,
nonprofit), stabili legături úi avea contacte internaĠionale directe, încheia
acorduri respective, precum úi participa la acĠiuni care nu contravin obligaĠiilor
internaĠionale ale Republicii Moldova. Dacă prin acordul internaĠional la care
Republica Moldova este parte sunt stabilite alte norme cu privire la asociaĠiile
obúteúti decît cele prevăzute de legislaĠia ei, se aplică dispoziĠiile acordului
internaĠional. Acordurile internaĠionale ratificate de Republica Moldova pot
prevedea pentru asociaĠiile obúteúti drepturi úi obligaĠii suplimentare în sfera
respectivă de activitate.

3. Constituirea sistemului pluripartidist în Republica Moldova

úi trăsăturile lui
Partidele politice sunt coloana vertebrală a unui organism social de
natură democratică, ce asigură legătura úi coeziunea între societatea politică úi
societatea civilă. Aceste structuri asociative permit populaĠiei să participe la
guvernare, iar de modul în care această guvernare va fi asigurată, la capitolul
potenĠial úi voinĠă, va depinde viitorul societăĠii moldoveneúti. Ele sunt
principalii actori / subiecĠi de care depinde dezvoltarea statului Republica
Moldova, funcĠionarea eficientă a mecanismelor puterii. De aceea partidele

203
joacă un rol fundamental în realizarea puterii statului, legislativă úi executivă,
aflîndu-se la baza constituirii ei, determinîndu-i funcĠionarea. Mai puĠin
implicaĠiile partidelor sunt valabile pentru puterea judecătorească, ceea ce este
un lucru firesc pentru toate societăĠile democratice contemporane.
Dat fiind că regimul politic actual din Ġara noastră este unul
parlamentar, iar alegerile în organele reprezentative ale statului se desfăúoară
în baza listelor de partid, rolul partidelor politice úi altor organizaĠii social-
politice este unul primordial în procesul de cucerire, menĠinere úi exercitare a
puterii politice. RelaĠiile de putere, de obicei, se stabilesc în procesul
interacĠiunilor dintre partide, ca rezultat al luptei pentru puterea politică în
societate. CompetiĠia interpartidistă presupune (idee valabilă pentru sistemele
politice democratice) úi corelaĠia „partid politic – putere de stat”, în sensul că
puterea legislativă úi cea executivă sunt reprezentate, de asemenea, de partidele
politice, pe prim-plan fiind evidenĠiate acele caracteristici ale partidului politic,
care-i legitimează statutul său de agent al puterii politice1.
În linii mari, cadrul legal existent în Republica Moldova este unul
benefic pentru instituĠionalizarea partidelor politice. Problemele úi
incertitudinile existente (imixtiunea organelor de stat úi a persoanelor oficiale
în activitatea partidelor, úi, invers, statutul deputaĠilor ce au abandonat
fracĠiunile parlamentare în baza cărora au ajuns în legislativ etc.) nu lovesc în
fundamentele democratice úi pluraliste a sistemului de partide moldovenesc.
Baza legislativă existentă satisface necesităĠile partidelor úi contribuie la
instituĠionalizarea sistemului de partide din Ġara noastră. Cadrul juridic al
activităĠii partidelor politice în Republica Moldova este asigurat de trei acte
normative principale: ConstituĠia Republicii Moldova (1994), Legea privind
partidele politice2 (2007, iar Legea nr. 718 din 17 septembrie 1991 privind
partidele úi alte organizaĠii social-politice fiind abrogată) úi Codul Electoral3
(1997, care pînă în prezent a suferit mai multe modificări).
Majoritatea partidelor politice din Republica Moldova au obĠinut o
1
Vezi mai detaliat: Munteanu I. Partidele politice din Republica Moldova: legi, practice úi
reforme. Chiúinău, 2010. [on-line] http://www.viitorul.org/public/2922/ro/
Partide_politice_viitorul.pdf (vizitat 11.11.2013).
2
Lege privind partidele politice nr. 294-XVI din 21.12.2007. [on-line] http://www.e-
democracy.md/files/elections/law-political-parties-07-05-2010-ro.pdf (vizitat 11.11.2013).
3
Vezi: Codul electoral al Republicii Moldova. [on-line] http://www.cec.md/files/legi/5171_
codul_electoral_aprilie_2011.pdf (vizitat 13.05.2013).
204
proprie poziĠionare distinctă pe eúichierul politic moldovenesc. Programele
partidelor, cu unele rezerve, se înscriu în limitele teoretice stabilite úi practicii
democratice de activitate a lor, respectînd, în acelaúi timp, rigorile acceptate de
către societăĠile democratice contemporane. La sfîrúitul anului 2014, în
Registrul de Stat al partidelor la Ministerul JustiĠiei al Republicii Moldova erau
înregistrate 43 de partide politice1, cele mai influente fiind considerate
formaĠiunile care urmau să formeze noua coaliĠie politică de guvernare pro-
europeană în Parlamentul Ġării după scrutinul din 30 noiembrie 20142, acestea
fiind PLDM úi PDM, PL trecînd în opoziĠie.
În ansamblu, partidele politice reprezintă componente funcĠionale
esenĠiale în sistemul politic al Republicii Moldova. Ele, prin exercitarea puterii
politice sau prin influenĠarea ei, legitimează sistemul politic pluralist în Ġara
noastră. La drept vorbind, exercitarea guvernării (de la unităĠile administrativ-
teritoriale locale úi pînă la cele centrale) constituie scopul major al tuturor
formaĠiunilor politice de la putere. În acelaúi timp, partidele din opoziĠie au
funcĠia de control úi de critică asupra puterii executive úi legislative3. Aceste
partide úi unele grupări ale lor (parlamentare sau extraparlamentare) au tentaĠia
de a bloca sau de a revizui anumite iniĠiative legislative. În acest sens, se recurge
la practici ca interpelările, discuĠiile úi informările de detaliu, urmărindu-se să
se afle, pentru guvernanĠi úi opozanĠi, adevăratele motive úi principalele
implicaĠii ale adoptării respectivului act legislativ. Compromisul, o altă
modalitate de activitate, reprezintă una din practicile politice rare în
societatea moldovenească4 (cum ar fi, spre exemplu, funcĠionarea Mesei
Rotunde cu Statut Permanent, 2002–2003).
Distingînd trei etape succesive în crearea úi consolidarea sistemului
pluripartidist în Republica Moldova (etapa primară sau faza „romantică”,
1988–1991; perioada constituirii propriu-zise a sistemului pluripartidist,
1
Cf: Lista partidelor politice. [on-line] http://justice.gov.md/pageview.php?l=ro&idc=
212&id=780 (vizitat 15.12.2014).
2
Comentariul Institutului de Analiză úi ConsultanĠă Politică „POLITICON” cu privire la
rezultatele TOP-ului 10 al celor mai influente partide politice ale lunii noiembrie 2014. [on-
line] http://www.politicon.md/comentariul-institutului-de-analiza-si-consultanta-politica-
politicon-cu-privire-la-rezultatele-t-22 (vizitat 08.12.2014).
3
Rusandu I., Enciu N. OpoziĠia politică. În: Republica Moldova pe calea modernizării…,
p. 127-147.
4
Unele detalii la acest subiect vezi: Varzari P. Introducere în elitologie…, p. 140-144.
205
septembrie 1991–1994 úi etapa maturizării partidelor politice, din 1994 pînă
în prezent), în activitatea partidelor politice pot fi depistate anumite trăsături
comune, precum ar fi componenĠa lor diversificată úi specifică, susĠinerea din
partea organizaĠiilor de binefacere sau filantropice, lipsa, în bună parte, a
programelor constructive de acĠiuni politice, invidia politică a devenit boala
„copilăriei partidelor politice” toate partidele au simpatizanĠi úi duúmani,
nici unul din ele nu admite prin statutul său dreptul de a crea fracĠiuni de
partid, unele partide au fost organizate de „sus” etc. Unul dintre factorii
principali în dezvoltarea democratică a Ġării îl constituie calitatea partidelor
politice úi, implicit, a sistemului pluripartidist1. În această ordine de idei, unii
autori vorbesc despre bonapartismul clasei politice moldoveneúti,
subînĠelegîndu-se modernizarea de „sus” a societăĠii prin mijloace autoritare
úi proceduri nedemocratice, cînd orice politician se vede lider de partid úi
chiar candidat la posturile superioare ale Ġării. Se vorbeúte úi despre elitele
partidelor politice în cazul calităĠii, structurii, componenĠei, funcĠionalităĠii úi
altor variabile ale activităĠii formaĠiunilor politice2.
Unii autori recurg la analiza sistemului partidist prin prisma
leadershipului politic3, iar politologul Iurie Josanu încearcă să analizeze
partidele politice din Republica Moldova din perspectiva tradiĠionalismului úi
modernismului4, subliniind că renaúterea „naĠionalismului” în Ġara noastră, ca
úi în alte state posttotalitare, a accentuat úi mai mult opoziĠia dintre
tradiĠionaliúti úi moderniúti la nivelul opĠiunilor úi valorilor asumate.
Profesorul de útiinĠe politice la Universitatea Temple úi cercetător la Academia
de Studii InternaĠionale úi Regionale de pe lîngă Universitatea Harvard, SUA,

1
Vezi mai detaliat: Cernencu M., BoĠan I. EvoluĠia pluripartitismului pe teritoriul Republicii
Moldova. Chiúinău, 2009; Rusnac Gh., Moúneaga V., Bucătaru I. Sistemul de partide din
Republica Moldova. În: Politologie. Manual…, p. 127-137; BoĠan I. Partidele úi
democratizarea Republicii Moldova. [on-line] http://www.e-
democracy.md/monitoring/politics/comments/20081203/ (vizitat 13.11.2013).
2
Despre unele aspecte conceptuale privind finanĠarea politică vezi: Varzari P., Bodiu D.
ModalităĠi de finanĠare publică a partidelor politice úi campaniilor electorale în statele din
regiunea Mării Negre. În: MOLDOSCOPIE (Probleme de analiză politică), 2012, nr. 4 (LIX),
p. 72-87.
3
Peru-Balan A. Sistemul partidist úi leadershipul politic. În: Republica Moldova pe calea
modernizării…, p. 101-126.
4
Vezi: Josanu Iu. Elitele politice: între tradiĠie úi modernitate. În: Arena politicii, 1997, nr. 9,
p. 13-14.
206
Lucan A. Way menĠionează că în Ġările postsovietice în care lipseúte statul de
drept, o istorie democratică sau o societate civilă dinamică gradul de pluralism
depinde de modul în care sunt dezbinate elitele úi durata acestor dezbinări1. Cu
toate că Republicii Moldova, arată acelaúi autor, îi lipsesc majoritatea
calităĠilor considerate de politologi ca fiind vitale pentru dezvoltarea
democratică există un pluralism surprinzător în această Ġară. Moldova trebuie
văzută nu atît ca o democraĠie concurenĠială în care liderii sunt preocupaĠi de
instaurarea unor instituĠii pluraliste, ci mai curînd ca un caz de autoritarism
eúuat sau ceea ce poate fi numit, după Lucan A. Way, „pluralism prin
omisiune” (pluralism by default) – o formă de competiĠie specifică statelor
slabe. Acest fenomen, pluralismul prin omisiune, în Republica Moldova se
caracterizează prin subiecĠi politici dezbinaĠi, administraĠie fragmentată, iar
comportamentul politic manifestat de partidele politice parlamentare úi
extraparlamentare poartă adesea un caracter neadecvat.

TEMA XIII. GRUPURILE DE INTERESE ùI GRUPURILE

DE PRESIUNE
1. Grupurile de interese úi grupurile de presiune: impactul asupra
societăĠii contemporane
Cu cît o societate este mai complexă, cu atît sunt mai numeroase
grupurile de interese (ONG-urile, de exemplu) úi cu atît mai mult scopurile lor
sunt agreate de alĠi agenĠii / actori (cum ar fi grupurile de presiune – termen
originar este cel american de „pressure group”), ce asigură legătura dintre
societatea civilă úi societatea politică. Cu alte cuvinte, diverse forĠe politice,
inclusiv grupurile de interese úi cele de presiune, constituie o verigă de legătură
între societatea civilă úi stat. Ele pot deveni forĠe politice active (se luptă pentru
cucerirea úi exercitarea puterii, activează deschis pe scena politică, cum ar fi
partidele politice), dar pot să rămînă forĠe politice latente de tip structural
(grupuri etnice, sindicatele etc.) úi de tip conjunctural (clubul de alegători,

1
A se vedea: Way L. Pluralism by Default in Moldova. În: Jurnal of Democracy, 2002, Vol. 13,
No. 4, p. 127-141. [on-line] http://muse.jhu.edu/login?auth=0&type=summary&url
=/journals/journal_of_democracy/v013/13.4way. html (vizitat 13.11.2014); Way L.A.
Pluralismul prin omisiune din Moldova. În: DemocraĠia, 2003, 28 ianuarie, nr. 2, p. 11; mai vezi:
McLennan G. Pluralismul. Bucureúti, 2000; Nedelcu M. Pluralismul reprezentării. Partide
politice úi grupuri de presiune. Iaúi, 2002.
207
clubul politic, clubul de susĠinători ai unei personalităĠi, grupul de lobby ú.a.).
Privitor la unele caracteristici ale democraĠiei (pluraliste) din anumite
Ġări, în útiinĠa politică a apărut teoria grupurilor de presiune, care a fost
dezvoltată la început în SUA, iar apoi în Europa Occidentală. În accepĠiunea
acestei teorii, „grupurile de presiune” sunt asocieri de indivizi care iau naútere
pe baza unor interese de moment sau de perspectivă, fără să aibă o organizare
clară, program sau statut care să afirme interesele respective. Aceste grupuri de
presiune se pot constitui ad-hoc, în legătură cu un anumit eveniment, sau sunt
constituite dinainte pe baza unor interese proprii, dar pot acĠiona în anumite
împrejurări pentru a determina un anumit curs al vieĠii politice. În acest sens,
grupurile de presiune pot să aibă un rol pozitiv atunci cînd promovează idealuri
ce se identifică cu aspiraĠiile democratice (exercitarea unor presiuni de către
sindicate, asociaĠii profesionale, studenĠeúti, de creaĠie etc.) sau un rol negativ,
cînd acĠiunile acestor grupuri contravin intereselor democratice (grupuri
monopoliste, mafia úi chiar grupuri cunoscute pentru poziĠii democratice, dar
care pot fi manipulate la un moment dat).
NoĠiunile de „grup de interese” úi „grup de presiune” nu trebuie
suprapuse, deúi grupurile de presiune cărora le este specifică o implicare mai
activă în viaĠa politică úi în procesele decizionale reprezintă, în sens larg, doar
o formă instituĠională a grupurilor de interese. Sociologul american Arthur F.
Bentley (1870–1957) în lucrarea sa capitală „Procesul guvernării: studierea
presiunilor sociale” (1908) a evaluat noĠiunile de „activitate”, de „grupuri
interesate” (sinonim cu cel de „grup de influenĠă”) úi „grupuri de presiune”,
examinînd politica ca o interacĠiune a instituĠiilor úi grupurilor sociale1.
ApariĠia teoriei grupurilor cointeresate era dictată de tendinĠa de a depăúi
cadrul restrîns al abordării instituĠionale, doctrină dezvoltată în continuare de
David Truman în lucrarea „Procesul guvernării” (1951), care considera că
politica este o luptă a grupurilor pentru putere, a posibilităĠilor de împărĠire a
resurselor. La rîndul său, cunoscutul politolog italian Domenico Fisichella
subliniază că determinatoriu în delimitarea acestor două concepte devine

1
Vezi: Varzari P. Istoria gîndirii politice…, p. 272-274.
208
criteriul metodologico-acĠional, aplicat comportamentului grupurilor în
contextul luptei politice1.
Specificul acĠiunii grupurilor este elementul determinant pentru
explicarea diferenĠei sensurilor acestor noĠiuni. Astfel, în opinia unor
cercetători, grupul de presiune este o organizaĠie ce exercită efectiv influenĠă
asupra factorului de decizie úi prin aceasta asigură interacĠiunea dintre
societatea civilă úi cea politică. Grupurile de interese sunt formaĠiuni în cadrul
cărora se elaborează baza ideologică a unei eventuale acĠiuni de presiune.
Orice grup de presiune poate fi úi grup de interese (dacă nu promovează
interesele altora), iar orice grup de interese este un potenĠial grup de presiune
(dacă îúi valorifică interesele sale în raport cu puterea politică). Prin urmare,
fiecare grup de presiune, pornind de la interesele sale, întreprinde acĠiuni de
influenĠă asupra factorilor de decizie în vederea realizării acestor interese.
Astfel, se impune abordarea semnificaĠiei largi a conceptului de „grup
de presiune”, care se referă la un spectru extrem de vast de organizaĠii úi
comunităĠi, foarte dificil de identificat. Pentru aceste instituĠii politice este
comun participarea indirectă la procesul politic. Grupurile de presiune se
raportează la puterea politică, la instituĠiile acesteia din exteriorul ei, supunînd-
o presiunilor. Cele mai influente grupuri de presiune dispun de persoane loiale
în guvern, parlament, în alte instituĠii, reprezentînd puterea de stat, dar acest
fapt este Ġinut în secret. În sens larg, grupurile de presiune cuprind partide,
instituĠii publice úi alte forĠe politice active. Cînd o instituĠie, factor social sau
individual de pe scena politică îúi concentrează forĠele úi capacitatea de
persuasiune úi influenĠă asupra unui obiectiv care are impact asupra vieĠii
politice, atunci acest actor politic se comportă ca un grup de presiune.
Cele mai importante funcĠii ale grupului de presiune sunt: 1) agregarea
de interese (combinarea valorilor individuale ale membrilor pentru
identificarea obiectivului de grup) úi 2) articularea intereselor (promovarea úi
popularizarea năzuinĠelor). La rîndul lor, grupurile de interese într-o societate
democratică pot îndeplini diferite funcĠii privind: 1) reprezentarea cetăĠenilor
în faĠa funcĠionarilor din administraĠia publică locală úi centrală; 2) mobilizarea
anumitor categorii profesionale la acĠiuni politice; 3) desfăúurarea acĠiunilor de
1
A se vedea: Fisichella D. Op. cit., p. 171-177.
209
educare a membrilor săi; 4) promovarea intereselor anumitor colective,
categorii profesionale în faĠa factorilor de decizie; 5) atenĠionarea opiniei
publice vizavi de problemele cu care se confruntă cetăĠenii respectivi úi
6) monitorizarea procesului de soluĠionare a problemelor apărute1.
Există mai multe metode úi tehnici de presiune / de influenĠă politică
aplicate de majoritatea grupurilor de influenĠă din sistemele politice
democratice tradiĠionale: 1) miúcările politice de grup, incluzînd grevele,
protestele úi demonstraĠiile de stradă (este una dintre cele mai populare tehnici
ale grupurilor de presiune, deúi nu este cea mai eficientă; cazul Republicii
Moldova privind aúa-zisele „congrese civice” desfăúurate sub bagheta PCRM,
sau aúa-zisul „congres al societăĠii civile” desfăúurat de unii lideri de opinie
necunoscuĠi din anii 2011–20122); 2) tehnica „lobbying” sau metoda
contactelor directe ale reprezentanĠilor grupurilor de presiune cu factorii de
decizie din guvern, ministere, comisii, consilii sau cu parlamentarii úi
preúedintele statului (este considerată a fi mai eficientă decît metoda
precedentă, cu toate că este foarte costisitoare); 3) publicitatea sau propagarea
obiectivelor, valorilor grupului (orice apariĠie publică a grupului este o
încercare de a cîútiga capital politic; vizează atît direct, cît úi indirect factorii de
decizie prin propagarea scopurilor úi influenĠa opiniei publice, care determină
adoptarea unei decizii politice); 4) metoda judiciară úi justiĠiară de influenĠă
politică (este utilizată frecvent în statele de drept, profund democratizate, unde
cîútigarea în instanĠa de judecată a unei cauze cu caracter sociopolitic
determină acumularea unui capital politic important); 5) participarea
grupurilor de presiune la campaniile preelectorale (aceasta este o metodă
importantă de asigurare a accesului grupului la procesul decizional în perioada
postelectorală úi presupune o susĠinere din partea grupului exprimată sau nu în
1
A se vedea: Chiriac L. Campania de advocacy úi activitatea de lobby. Chiúinău, 2003. [on-
line]
https://docs.google.com/viewer?a=v&q=cache:j11cejKnTXsJ:docs.moldova.org/download/
documents-rom-nonprofit-idis-campaniadeadvocacy-72.pdf (vizitat 11.11.2013).
2
Vezi: Congresul civic a îndemnat guvernarea Moldovei să dizolve AlianĠa pentru Integrare
Europeană. [on-line] http://www.infotag.md/noutati/592464/ (vizitat 12.12.2013); 1 Mai,
exploatat politic. Lupta partidelor pentru solidaritatea muncitorilor. [on-line]
http://www.union.md/uinfo/mass-media/1-mai-exploatat-politic-lupta-partidelor-pentru-
solidaritatea-muncitorilor (vizitat 02.05.2013); Congresul SocietăĠii Civile cere demiterea
Guvernului úi dizolvarea Parlamentului. [on-line] http://www.info-prim.md/?x=22&y=41191
(vizitat 15.09.2013).
210
public de către membri sau de conducere a diverselor formaĠiuni politice
antrenate direct în campania electorală); 6) metoda de influenĠă politică prin
mijloace tehnice úi informatice performante. În epoca internetizării úi
informatizării sferei sociale úi, implicit, a politicului această metodă capătă noi
valenĠe úi o nouă relevanĠă pentru întregul sistem politic al societăĠii.
Se remarcă úi alte metode în funcĠie de importanĠa grupurilor de
presiune ce recurg la ele: 1) metode utilizate de către grupuri de presiune de o
mare importanĠă socială úi politică: a) contacte directe ale reprezentanĠilor
grupului cu funcĠionarii publici, precum întîlnirile într-un cadru neformal,
contacte úi relaĠii prin telefon, e-mail, scrisori, participări comune la dineuri úi
recepĠii festive, participări la competiĠii sportive (ca spectatori sau jucători-
amatori) etc.; b) participări ale reprezentanĠilor grupurilor la úedinĠele
comisiilor, comitetelor úi forurilor parlamentare úi guvernamentale; 2) metode
folosite de grupuri de presiune care au mai puĠin acces la factorii decizionali
prin contact direct, precum úi de grupuri de presiune de maximă importanĠă,
dar care nu au avut succes, utilizînd metode din prima categorie (audienĠele
formale, organizarea de acĠiuni lobby, înaintarea de petiĠii, participări active în
cadrul conferinĠelor de presă sau video-conferinĠe în regim on-line, pentru a
obĠine sprijinul funcĠionarilor, a crea grupului o imagine publică favorabilă úi
atractivă pentru factorii de decizie); 3) metode de influenĠă utilizate de grupuri
de presiune care nu se bucură de o prea mare atenĠie din partea obiectului
presiunilor úi de grupuri mai importante úi mai populare, care pot eventual
recurge la utilizarea acestora cu scopul de a consolida rezultatele obĠinute prin
metode din prima úi din a doua categorie: a) campanii publice, precum
marúurile, demonstraĠiile, mitingurile; b) ameninĠări, úantaj, mituire, critici la
adresa autorităĠilor, denigrări publice în presă etc.
Printre modalităĠile de presiune vom mai numi: 1. Contactele directe
ale reprezentanĠilor grupului de presiune cu factorii de decizie presupun úi o
orientare în direcĠie inversă a presiunilor: de la autorităĠi către grupurile de
interese. Astfel, lobby-ul devine „o stradă cu dublu sens”. În cazul presiunii
invers orientate spre grupurile de presiune, aceútia primesc de la funcĠionari úi
politicieni date care sporesc eficienĠa activităĠii lor úi le integrează într-un
sistem de presiuni reciproce. 2. Crearea de către grupuri a unor coaliĠii, prin

211
compromisuri reciproce, în pofida diferenĠelor dintre ele. Grupurile de
influenĠă se unesc pentru a realiza presiunea în comun. Tactica respectivă de
presiune este numită „Building Coalitions”. 3. Campaniile publicitare úi de
propagare ale grupurilor de presiune constau în promovarea publică a
idealurilor, obiectivelor, valorilor úi atitudinilor. Majoritatea grupurilor de
presiune combină acĠiunile directe de influenĠă cu cele indirecte (prin
intermediul opiniei publice), utilizînd în acest sens: a) presa, inclusiv cea
electronică, poúta (inclusiv e-mail), alte mijloace de comunicare în masă, afiúe,
panouri publicitare statice sau mobile (pe mijloace de transport etc.); b) acĠiuni
neordinare, úocante (cum ar fi, de exemplu, acĠiunile organizaĠiei ecologice
„Green Peace”: navigaĠii în zona testelor nucleare, înmormîntarea
automobilului, legarea cu lanĠuri de copaci în faĠa buldozerelor în cazul
defriúării pădurilor etc.). 4. Procesele judiciare ca modalităĠi de presiune
politică. Deoarece curĠile de justiĠie de orice nivel úi specializare au un rol tot
mai mare în formarea politicilor publice, aplicarea unei astfel de metode de
influenĠă este indispensabilă, pentru că democraĠia pluralistă presupune o
activitate de influenĠare raĠională, publică, deschisă, în limitele legii, a
factorilor de decizie din justiĠie. 5. Participări la campaniile preelectorale.
Grupurile de presiune nu propun direct candidaĠi la funcĠiile publice, însă
participă indirect la campaniile preelectorale. Factorii de influenĠă sprijină
candidaĠii partidelor politice care împărtăúesc cauzele grupului. Însă cel mai
des are loc procesul invers, cînd partidul include în programul său úi
obiectivele grupului respectiv pentru a atrage voturi. Frecvent, grupurile
participă la campaniile electorale úi cu donaĠii financiare, fac publicitate în
mass-media proprie pentru campania electorală a partidului ce reprezintă
interesele grupului, membrii grupului votează candidaĠii partidului susĠinut.
Se impune, la fel, úi o evidenĠiere a specificului de utilizare a metodelor
úi tehnicilor de influenĠă. 1. Miúcările politice de masă – la acestea recurg
grupurile de presiune de mică importanĠă, care nu posedă alte metode mai
eficiente de influenĠă. Aceste miúcările politice devin tot mai sofisticate,
dezvoltîndu-se, în cel puĠin, două direcĠii: a) către mobilizarea sprijinului
public în vederea schimbării legislative, normative sau sociale úi
b) concentrarea presiunii asupra persoanelor concrete din guvern, parlament

212
sau din justiĠie. 2. Metoda de presiune politică „lobbying” al contactelor
directe. Ca gen de activitate economică în domeniul politic, lobby-ul presupune
prestarea remunerată a serviciilor de presiune asupra funcĠionarilor din
structurile politice de stat cu funcĠii decizionale în vederea promovării la
comandă a unor interese, în baza unui contract, similare cu serviciile juridice
sau publicitare1.
În sens larg, orice acĠiune de influenĠă politică a procesului decizional
este numită lobbying. DicĠionarul explicativ al limbii române (DEX) defineúte
lobby ca sistem de influenĠare a parlamentarilor sau a funcĠionarilor superiori
de stat de către anumite grupuri de afaceri prin intermediul unor agenĠi sau
organizaĠii în vederea adoptării unor hotărîri sau legi favorabile acestor
grupuri. Această noĠiune provine de la denumirea încăperilor publice de
aúteptare a audienĠei din incinta Parlamentului Marii Britanii, unde lobby-útii
contactează parlamentarii în scopul influenĠării votului lor (în engl. „lobby” –
coridor, culoar) úi datează din perioada apariĠiei monarhiei constituĠionale
britanice (mijlocul sec. XVII). În Congresul SUA importanĠa activităĠii lobby-
útilor a dus la apariĠia celei de a treia camere (neformale, a lobby-urilor) în
Congres, mai importantă adesea decît celelalte două. Tot în SUA, în 1946, a
fost adoptat primul act juridic privind funcĠionarea lobby-urilor „Federal
Regulation of Lobbying Act”, potrivit căruia lobby-útii activează în birouri,
camere de audienĠe, în săli de concert, restaurante úi primesc bani sau lucruri
de valoare în schimbul influenĠei asupra factorilor de decizie. Ei menĠin în
acest scop relaĠii de durată cu oficialităĠile úi cu echipele de lucru ale acestora.
Lobby-útii se înregistrează oficial, declară sursele de venit, cheltuielile,
proiectele deciziilor pe care le susĠin sau nu, oferă informaĠii, date tehnice, pe
care factorii de decizie le folosesc în comitete parlamentare úi guvernamentale
pentru elaborarea unor acte cît mai realiste, eficiente úi viabile. Ulterior, în

1
Vezi: Sprincean S. Grupurile de presiune ca factori de influenĠă politică în contextul
informatizării sociumului / Autoreferat al tezei de doctor în útiinĠe politice. Chiúinău, 2006.
[on-line] http://www.scribd.com/doc/6708967/2/Delimit%C4%83ri-definitorii-ale-
problematicii-grupurilor-de-presiune-politic%C-4%83 (vizitat 13.10.2013); Sprincean S.
Strategii úi presiuni sociopolitice în condiĠiile evoluĠiei democratice. În: Raporturile dintre stat
úi societatea civilă în Republica Moldova…, p. 78-106.
213
cadrul sistemului politic úi cel legislativ ale SUA au fost introduse úi alte
reglementări, ca, de exemplu, „Lobbying Disclosure Act” din anul 19931.
Lobby-útii profesioniúti (spre exemplu, lobby-ul diplomatic), care
activează ca reprezentanĠi ai grupurilor de interese, participă la audierile din
comisii, privind proiectele de hotărîri, discută, investighează úi cercetează
impactul unei eventuale hotărîri administrative sau legi noi, recent adoptate,
asupra situaĠiei reale de pe teren, asupra populaĠiei úi intereselor naĠionale.
Eforturile acestor profesioniúti în promovarea intereselor se reduc la trei
direcĠii principale: 1) influenĠarea actelor juridice ale organelor puterii
legislative în stat; 2) obĠinerea accesului la procesul de elaborare úi adoptare a
deciziilor în instituĠiile executive úi 3) colectarea datelor privind efectul
politicilor asupra unor categorii de persoane sau domenii vizate în vederea
declanúării procesului legislativ de modificare a legislaĠiei respective.
AcĠiunile de influenĠă ale lobby-útilor, în funcĠie de frecvenĠa utilizării
lor, se clasifică în felul următor: 1) audienĠele la factorii decizionali – se
practică de majoritatea lobby-útilor; 2) menĠinerea de relaĠii informale cu
factorii de decizie într-o ambianĠă neoficială, privată; 3) prezentarea, ca expert,
în comisii de stat, a rezultatelor investigaĠiilor pentru elaborarea proiectelor de
legi úi hotărîri; 4) organizarea demonstraĠiilor, mitingurilor úi protestelor de
stradă; 5) expediază mesaje, înaintează petiĠii, proteste autorităĠilor supuse
influenĠelor; 6) contactează parlamentarii din circumscripĠiile electorale
privitor la efectele legilor, în aplicare úi 7) intentează procese judiciare, apărînd
cauza grupului pe care-l reprezintă.
Metodele lobby-útilor variază, de asemenea, úi în funcĠie de specificul
factorului de decizie care trebuie influenĠat, de specificul ramurii puterii
politice din care face parte funcĠionarul. Astfel, în ramura legislativă obiectivul
principal al grupurilor de presiune este de a se apropia de parlamentari,
obĠinînd încrederea în sprijinul lor, folosind argumente logice úi date verificate
úi credibile. În ramura executivă a puterii de stat sunt utilizate mai mult
relaĠiile personale adecvate, neoficiale dintre reprezentanĠii grupului de
presiune úi funcĠionarii publici din ministere úi departamente. În ramura
judiciară se utilizează mai mult metodele formale, oficiale, în baza specificului
1
Vezi: Holman C. Origins, Evolution and Structure of the Lobbying Disclosure Act. [on-line]
http://www.citizen. org/documents/LDAorigins.pdf (vizitat 13.12.2013).
214
acestei ramuri a puterii de stat, foarte vulnerabile. De obicei, se intentează
procese judiciare în diferite instanĠe, urmărindu-se o popularizare mai mare a
subiectului litigiului, fapt care ar fi în avantajul grupului, precum úi
promovarea pe scara ierarhică în sistemul justiĠiei a simpatizanĠilor care ar fi
predispuúi spre o interpretare a legislaĠiei mai favorabile grupului1.
În concluzie menĠionăm că nicio constituĠie în lume, ca lege
fundamentală a unui stat contemporan, nu prevede în mod expres crearea úi
funcĠionarea grupurilor de interese, cu atît mai mult a grupurilor de presiune,
deúi în mai multe state democratice există norme legale vizînd reglementarea
relaĠiilor din acest domeniu. Însă, ca în cazul partidelor, acest tip de instituĠii
politice se formează datorită puternicelor forĠe politice úi sociale, care se impun
în viaĠa politică úi cu timpul obĠin o formă instituĠională.

2. Grupurile de presiune úi factorul decizional

În contextul subiectului discutat, vom specifica cîteva aspecte ale
activităĠii grupurilor de interese: 1) racolarea de noi membri dintre cetăĠenii
care personal au de cîútigat de pe urma acĠiunilor grupului de presiune, dar care
nu se implică nici ca efort intelectual, nici financiar; 2) problema colectării de
fonduri este o chestiune pe cît de delicată, în plan etico-moral, dar úi legal, pe
atît de importantă pentru supravieĠuirea grupului în condiĠiile concurenĠei;
3) coaliĠiile úi alianĠele (oficiale sau publice, secrete sau ascunse de opinia
publică) dintre diverse grupuri de presiune, pe de o parte, úi, pe de altă parte,
dintre acestea úi partidele politice care sunt vitale pentru o democraĠie
funcĠională2.
Natura grupurilor de presiune poate fi înĠeleasă stabilind diferenĠa
dintre acestea úi partidele politice în contextul procesului decizional3. Dacă

1
A se vedea: Sprincean S. Grupurile de presiune…
2
Unele exemple de interacĠiuni corporatiste vezi: Cerkez ù. Grupurile de interese úi politicile
publice. Iaúi, 2010, p. 215-230.
3
Vezi: Zidaru M. Partide politice úi grupuri de presiune (Note de curs). ConstanĠa, 2002. [on-
line] http://www.scribd.com/doc/39457101/Partide-Politice-Si-Grupuri-de-Presiune (vizitat
31.08.2013); Carpinschi A., Carpinschi G., Nedelcu M. Partide úi grupuri de presiune. [on-line]
http://filozofie.3x.ro/Stiinta%20Politica.%20Concepte%20Fundamentale/V.%20Partide%20SI
%20Grupuri%20de%20Presiune.pdf (vizitat 31.08.2013); alte articole similare mai vezi:
Mihăileanu L. Echilibrul activităĠilor de lobby [on-line] http://www.pr-romania.ro/
articole/lobby/498-echilibrul-activitatilor-de-lobby.html (vizitat 31.08.2013).
215
scopul primordial al partidelor aflate la guvernare este controlul asupra
elaborării politicilor administraĠiei, guvernului, pe cînd cel al grupurilor de
presiune este participarea prin influenĠare úi presiuni la procesul de formare a
politicilor publice, la elaborarea normelor juridice, strategiilor de dezvoltare.
Ele tind să influenĠeze pe cei care deĠin această putere politică. Pe de altă parte,
deĠinînd controlul asupra procesului decizional, asupra proceselor de guvernare
eficientă, partidul politic îúi asumă responsabilităĠi enorme în comparaĠie cu
grupurile de presiune. Dar nu vom uita úi faptul că grupurile de presiune de
masă (sindicatele, asociaĠii ale consumatorilor sau plătitorilor de taxe etc.), la
iniĠiativa cărora se formează partide úi alte organizaĠii social-politice, îúi asumă
anumite responsabilităĠi, avînd úi foloase politice considerabile la nivel social.
Unii autori, analizînd sistemul politic al SUA, apreciază că într-o
democraĠie pluralistă grupurile de interese completează partidele politice care
au rolul de „organizaĠii-umbrelă” pentru o multitudine de interese conflictuale1.
Spre deosebire de partide, grupurile de presiune nu se angajează în competiĠii
preelectorale, pentru obĠinerea puterii politice, ci rămîn în afara ei, urmărind să
influenĠeze factorii de decizie în favoarea propriilor interese. Faptul că
grupurile de presiune se situează (formal) în afara procesului electoral propriu-
zis, exercitînd (legal, semilegal úi ilegal, acest ultim aspect fiind tot mai rar
întîlnit în societăĠile democratice) presiuni asupra tuturor celor trei ramuri ale
puterii în stat, asupra partidelor politice, altor factori de decizie, precum úi
asupra mass-media, a societăĠii civile úi opiniei publice, este confirmat de
practica social-politică úi experienĠa democratică a Ġărilor anglo-saxone. Însă,
spre deosebire de partidele politice, grupurile de presiune nu numesc în cadrul
alegerilor direct candidaĠi pentru funcĠiile publice, ci influenĠează apreciabil
campaniile electorale, voturile alegătorilor, precum úi procesul electoral
propriu-zis.
Potrivit opiniei lui Maurice Duverger, între grupuri de presiune úi
partide există următoarele tipuri de relaĠii: 1) de subordonare a partidului faĠă
de grupul de presiune; 2) de parteneriat úi conlucrare reciproc avantajoasă úi
3) de subordonare a grupului de presiune faĠă de partidul politic2. Cu toate

1
Apud Sprincean S. Grupurile de presiune…
2
Ibidem; mai vezi: Margarint A. Grupurile de presiune. În: Politologie. Manual…, p. 138-149.
216
acestea, fiecare grup de presiune poate avea multiple relaĠii complexe, în
permanentă schimbare, concomitent cu mai mulĠi parteneri sau adversari
politici.
Categoria grupurilor de presiune, în sens larg, include nu doar instituĠii
provenite din societatea civilă, ci úi multiple organizaĠii politice (partide), de
stat (administrative, judiciare úi deliberative) sau internaĠionale. În sens îngust,
grupurile de presiune sunt entităĠi distincte de celelalte organizaĠii
sociopolitice, căci nu se angajează direct în competiĠia electorală úi
influenĠează deciziile politice mai mult din umbră. În timp ce toate celelalte
tipuri de instituĠii politice dispun de un cadru juridic clar, atunci categoria
grupurilor de presiune, ce include asociaĠii înalt organizate úi socialmente
importante, dar úi grupuri spontane de cetăĠeni, care pot apărea chiar în stradă
sau virtual, în cadrul unui „forum” în Internet, este prea puĠin vizată de vreo
legislaĠie naĠională.
Trebuie de menĠionat faptul că grupurile de presiune se transformă
foarte uúor úi trec extrem de natural de la un tip de organizare la altul, aici
manifestîndu-se acea caracteristică importantă care este mobilitatea, atît la
nivel de structură internă de organizare, cît úi la nivel de modificare a
metodelor de presiune, a puterii efortului de influenĠă, dar úi a scopurilor úi
obiectivelor trasate. Atît sistemul politic democratic, cît úi sistemul economiei
de piaĠă sunt stabile úi viabile tocmai din cauza că se bazează structural úi
funcĠional pe pluralism úi pluralitate. Ambele sisteme mizează, în ultimă
instanĠă, pe organizaĠiile mici, mobile úi receptive la orice eventuală schimbare
în vederea supravieĠuirii prin modernizare úi adaptare.
În concepĠia lui Jean Meynaud, grupurile de presiune sunt caracterizate
prin prezenĠa a trei factori: 1) prezenĠa unor legături stabile în interrelaĠiile
dintre membri; 2) prezenĠa la membrii grupului a unui sentiment colectiv care
îi distinge de cei care nu aparĠin grupului úi 3) comunitatea scopului care
reprezintă, de regulă, elementul stabilizator (gradul úi natura organizării
intervin adeseori ca un factor de putere úi eficienĠă în acĠiunea grupurilor de
presiune)1.

1
Citat după Sociologie (Manual). Vol. I…, p. 138-139.
217
 În opinia lui S. Sprincean1, grupurile de presiune se clasifică conform
anumitor criterii. 1. În funcĠie de criteriul formelor de organizare úi de apariĠie
se remarcă: a) grupuri amorfe ce afectează indirect politica publică, deúi se
declară total apolitice, neinteresate de influenĠarea conútient direcĠionată úi
metodică a deciziilor politice; b) grupuri ad-hoc (sau spontane) de cetăĠeni fără
intenĠii politice clare, ce acĠionează coordonat, dar instinctiv, spontan,
neconvenĠional, úocant úi, deseori, chiar violent (ele nu sunt viabile úi apar, de
obicei, în stradă, sub forma unor demonstraĠii, miúcări, revolte úi greve
spontane); c) grupuri nonasociative ce reprezintă sporadic interesele unor
indivizi slab organizaĠi, care pot avea în comun anumite caracteristici
demografice, etnice sau rasiale (aceste instituĠii sunt vulnerabile, mai ales, din
interior, la capitolul agregării intereselor păturii sociale reprezentate);
d) grupuri instituĠionalizate, legate de cadrul juridic, de tradiĠii, de instituĠii
sociale úi de stat, care reprezintă biserica, armata, corporaĠiile economice
tradiĠionale, partidele politice etc. úi e) grupuri asociative (civice) bine
organizate úi eficiente, ce se bazează pe dreptul de asociere al cetăĠenilor, pe
instinctul oamenilor de a se uni întru atingerea unui scop bine determinat.
2. După criteriul scopurilor grupurilor, exprimate în domeniile
prioritare de activitate, grupurile de presiune pot fi divizate în: 1) grupuri cu
obiective úi scopuri private, împărĠită, la rîndul ei, în alte două subcategorii:
a) grupuri de interese economice (grupuri de antreprenori, bancheri, ce
urmăresc avantaje úi profituri economice; grupuri ale muncitorilor pentru orice
sistem socioeconomic înalt industrializat; grupuri de presiune din domeniul
agriculturii, care includ fermieri, proprietari de terenuri, Ġărani úi reprezintă, de
obicei, organizaĠiile cu membrii cei mai activi, cei mai motivaĠi de a participa
la elaborarea politicilor úi strategiilor administrative de stat în domeniul agrar,
precum úi în cel social) úi b) grupuri de interese profesionale; 2) grupuri cu
deziderate úi obiective general-sociale úi 3) grupurile de interese publice,
etico-morale úi general-umane au, de obicei, scopuri úi obiective care ies din
cadrul necesităĠilor vitale ale membrilor săi úi vizează unele deziderate
idealiste. Obiectivul suprem al acestor grupuri, ai căror membri nu primesc un

1
Vezi: Sprincean S. Grupurile de presiune…; alte clasificări vezi: Voiculescu M. Doctrine
politice contemporane. Bucureúti, 2000, p. 124-123.
218
beneficiu direct úi imediat, este binele comun. Organizarea internă a grupurilor
de presiune, în majoritatea cazurilor, include: a) liderii ce conduc grupul úi
elaborează politicile, strategiile, metodele de presiune; b) lobby-útii care
contribuie la obĠinerea succesului de către liderii grupului úi aduc în atenĠia
maselor, a publicului, dar úi a autorităĠilor, scopurile úi obiectivele grupului úi
c) membrii simpli care constituie baza socială, dar úi raĠiunea de existenĠă úi de
activitate a grupului.
3. Potrivit tipologizării lui M. Duverger, bazate pe criteriul numeric al
membrilor, grupurile de presiune se clasifică în: a) grupuri de presiune de mase
(sindicatele, asociaĠiile muncitoreúti, de studenĠi, de pensionari, de femei, de
fermieri, de veterani etc.); b) grupuri de presiune de cadre (organizaĠiile
corporative din industrie, patronale, asociaĠii ale înalĠilor funcĠionari de stat, ale
primarilor, societăĠi filosofice, academice etc.) úi c) organizaĠii pur tehnice de
exercitare a presiunii politice (organizaĠiile corporative din industrie, patronale,
asociaĠii ale înalĠilor funcĠionari de stat etc.), avînd ca funcĠie prioritară
influenĠa asupra deciziei úi promovarea unui obiectiv determinat.
4. În funcĠie de numărul de obiective grupurile, se clasifică în:
a) grupuri de presiune cu scop unic (sunt formate în mod spontan úi nu au o
infrastructură definită) úi b) grupuri cu obiective multiple (ele se bazează pe
tradiĠii, posedă o viziune de ansamblu asupra problemelor cu care se confruntă
întreaga societate, au un spectru larg de probleme abordate úi, implicit, posedă
un număr mai mare de aderenĠi, membri úi simpatizanĠi).
5. În funcĠie de durata activităĠii grupului, se deosebesc: a) grupuri
permanente, care corespund grupurilor cu scopuri multiple, ele fiind constante,
incluzînd atît grupuri pentru protecĠia unor interese private ale oamenilor de
afaceri, muncitorilor, fermierilor, cît úi grupuri cu membri uniĠi pentru o anume
cauză sau convingere, de obicei umanistă sau etică; b) grupuri temporare de
presiune, ce corespund celor cu scop unic, care sunt grupuri „de o singură
încercare”, însă indiferent dacă îúi ating scopul sau nu, aceste grupuri îúi
încetează existenĠa úi pot include grupuri temporare la scară naĠională.
6. După forma juridică, sunt grupuri: a) recunoscute oficial úi b) cele
ilegale, neînregistrate úi neînregistrabile din cauza caracterului lor virtual,
spontan sau sporadic. Sursele finanĠatoare reprezintă, de fapt, elementul

219
determinant al configuraĠiei fenomenului autohton de presiune politică, însă,
dat fiind caracterul obscur al izvoarelor acestor surse, este aproape imposibil de
a le monitoriza úi de a le analiza adecvat.
7. Conform metodelor utilizate, există grupuri: a) care recurg, cel mai
des, la acĠiuni de stradă; b) ce contactează direct úi activează în birouri,
apelează la relaĠiile de rudenie sau la cunoútinĠe, la tehnica „dreptului
telefonic”, la traficul de influenĠă prin intermediul unui actor politic influent úi
c) care recurg prioritar la campanii publicitare în mass-media, iniĠiază
scandaluri sau campanii de demascare.
Din categoria grupurilor de presiune latente, în afară de grupurile lobby
despre care s-a vorbit mai sus, mai fac parte úi alte instituĠii de presiune latente
– mafia úi masoneria, care utilizează diferite metode de activitate úi tactici de
penetrare în structurile puterii de stat, în business etc.1. De obicei, nu toate
grupurile de presiune preferă să menĠină legături directe cu factorii de decizie,
de exemplu, cu miniútrii, parlamentarii sau funcĠionarii publici. Însă este dificil
de apreciat profunzimea relaĠiilor directe ale grupurilor de influenĠă cu factorii
de decizie, deoarece unele dintre aceste grupuri civice activează adesea în
semiumbră informaĠională úi evită să facă cunoscute astfel de contacte. Din
numărul celor mai puternice grupuri de presiune fac parte, de obicei, acelea

1
Mai multe detalii vezi: Marea Lojă Masonică din Moldova. [on-line]
http://altgind.wordpress.com/2011/10/12/marea-loja-masonica-din-moldova/ (vizitat
12.10.2013); Lista Marelor Loje. [on-line] http://www.mlm.md/ListaML.html (vizitat
25.12.2014); Iurie SedleĠchi – Mare Maestru al Marii Loji a Moldovei. [on-line]
http://www.masonicforum.ro/?cmd=displaystory&story_id=184&format=html (vizitat
25.12.2014); Martin Cr. Clubul Bilderberg. Stăpânii lumii. Bucureúti, 2007. [on-line]
http://foaienationala.files.wordpress.com/2009/ 08/clubul-bilderberg-stapanii-lumii.pdf (vizitat
22.07.2014); Marrs J. Guvernarea secreta a lumii. Bucureúti, 2009. [on-line]
http://www.librariabucuresti.com/Carti-Guvernarea_secreta_a_lumii-6505.htm (vizitat
22.07.2014); Roúu V., Roúu C. Dezvăluiri cutremurătoare despre modul în care francmasoneria
caută să distrugă România. Bucureúti, 1997. [on-line] http://www.dezvaluiri.go.ro/dezvalui.htm
(vizitat 13.11.2014); Misterul masonilor din Moldova, dezvăluit la Fabrika. [on-line]
http://www.publika.md/exclusiv-publika-tv-misterul-masonilor-din-moldova-dezvaluit-la-
fabrika-video_1940971.html (23.05.2014); Intâlnirea secretă a celor mai influenĠi masoni din
lume. Detalii. [on-line] http://www.inprofunzime.md/stiri/politic/intalnirea-secreta-a-celor-
mai-influenti-masoni-din-lume-detalii.html (vizitat 12.06.2013); Urmăreúte live declaraĠiile
preúedintelui rus Vladimir Putin făcute în cadrul clubului „Valdai”. [on-line]
http://livenews.md/urmareste-live-declaratiile-presedintelui-rus-vladimir-putin-facute-cadrul-
clubului-valdai/ (vizitat 24.10.2014); Tema Ucrainei va fi discutată la o reuniune a „guvernului
mondial” – The Independent. [on-line] http://www.noi.md/md/news_id/41561 (vizitat
31.05.2014) ú.a.
220
care susĠin unul din partidele politice importante. Ele contribuie la formarea
fondurilor financiare ale partidului. În consecinĠă, aceste organizaĠii au o mare
putere de influenĠare a deciziilor politicienilor.
Un tip specific al grupului de presiune este terorismul. Terorismul, ca
flagel patogen, distructiv úi dezorganizat, la nivelurile mondial-global, regional
úi local capătă în societatea contemporană o intensitate majoră. Terorismul
entropic ca problemă úi piedică a funcĠionării organizate a regimului
democratic, fie sub forma sa internă, fie sub forma terorismului internaĠional,
ca terorism politic sau de drept comun, se situează în sfera criminalităĠii.
Terorismul cibernetic, alături de alte forme ale terorismului entropic, se
manifestă tot mai puternic în sfera socialului, ca úi în sfera politică, bazîndu-se
pe aceleaúi principii: de inducere a unei stări de teroare, de frică. Formele cele
mai răspîndite ale cyber-terorismului entropic, precum expansiunea spam-
urilor sau pirateria electronică, în era informatizării sociumului au o implicare
semnificativă în viaĠa politică úi în procesul decizional.
Specificul exercitării presiunilor în contextul informatizării constau în:
fenomenele virtualizării, computerizării, internetizării sferei influenĠelor
politice au lăsat amprente adînci asupra arsenalului de metode úi tehnici de
presiune, au modificat cardinal priorităĠile în ceea ce priveúte resursele forĠei de
influenĠă, capacităĠile úi abilităĠile individuale necesare profesioniútilor din
domeniul presiunilor politice. Ca úi orice fenomen social nou úi informatizarea,
úi virtualizarea vieĠii politice, a sferei presiunilor politice apar ca fiind
neunivoce, etalînd atît anumite avantaje, îmbunătăĠiri, cît úi unele dezavantaje,
ce modifică substanĠial aspectul tradiĠional al acestor domenii sociale
arhiimportante1.
Prin urmare, fenomenul presiunii politice în condiĠiile sistemului politic
de tip democratic are un caracter universal úi permanent, indiferent de
conjunctura socială, politică, economică, civilizaĠională sau culturală. Pentru a
exercita o presiune politică, este indispensabil a exercita în primă fază úi o
influenĠă politică. În sens larg, influenĠa de orice gen poate include, ca un
anume aspect al său, presiunea, iar influenĠa, la rîndul ei, este inevitabil o parte
intrinsecă a comunicării politice. Presiunea politică, plecînd de la explicaĠia
1
Vezi: Sprincean S. Grupurile de presiune…
221
uzuală a presiunii úi a influenĠei în genere, poate fi concepută úi ca o
intimidare, fie conútientizată sau nu de actorii politici, involuntară sau voită,
intenĠionată sau nu. Foarte frecvent influenĠa úi presiunea politică sunt
percepute prin prisma efectelor lor asupra deciziilor politice úi, totodată, din
perspectiva schimbărilor reale survenite în urma aplicării acestor decizii pe
plan naĠional, regional úi local.

3. Sistemul de presiuni úi influenĠe politice din Republica Moldova

Activitatea grupurilor politice din Republica Moldova include o serie
de relaĠii úi coraporturi dintre numeroúi factori úi diferiĠi actori / subiecĠi de
influenĠă, mai mult sau mai puĠin percepuĠi de către opinia publică naĠională úi
definiĠi juridic (fie ca ONG-uri, partide politice, corporaĠii economice, instituĠii
ale statului sau personalităĠi influente). Principiile generale privind relaĠiile
dintre diverúi actori sociali pe scena politică sunt stipulate în ConstituĠia
Republicii Moldova (în art. 1, 5, 32, 34, 39, 40, 41, 42, 45, 52).
Acelaúi autor de referinĠă la subiectul vizat, S. Sprincean, menĠionează
faptul că Republica Moldova posedă deja o oarecare practică a activităĠii
grupurilor politice de influenĠă. Spre exemplu, în contextul expansiunii
informatice sunt observabile unele caracteristici ale sistemului de presiuni
politice, confruntările úi dezbaterile publice în spaĠiul virtual úi informaĠional
prin intermediul noilor tehnologii comunicaĠionale, dar úi ameninĠările la
adresa unor politicieni úi oameni de afaceri. De asemenea, pot fi evidenĠiaĠi
unii factori autohtoni interni de presiune, potrivit căruia se disting grupuri:
1) etnonaĠionale de presiune sau delimitate în baza acestui principiu; 2) din
domenii sociale sau ale unor categorii sociale de cetăĠeni úi 3) din sfera
capitalului sau vizînd domeniul economic1.
Una dintre cele mai răspîndite forme juridice de activitate a grupurilor
de interese sunt ONG-urile, a căror activitate este reglementată legal, fapt
despre care s-a subliniat mai sus. În majoritatea cazurilor, ONG-urile active
constituie grupuri de interese cu un potenĠial úi posibilităĠi largi de a influenĠa
deciziile politice. Însă cele mai active grupuri de interese, deúi în plan politic se
comportă ca grupuri de presiune, sunt înregistrate ca „partide politice”.
1
Ibidem.
222
 Grupuri cetăĠeneúti, partide úi alte organizaĠii social-politice, instituĠii
ale puterii de stat, persoane influente, toate pot acĠiona ca factori de influenĠă în
cadrul sistemului politic din Republica Moldova, însă doar unele dintre acestea
dispun de un statut juridic, care asigură legalitatea contactelor cu factorii de
decizii politice. Cele mai multe grupuri influente de presiune activează
clandestin, nedeclarat, acest lucru fiind interzis expres prin art. 41, alin. 5 al
ConstituĠiei Republicii Moldova. În acest sens, este relevant proiectul de Lege
privind activitatea de lobby-sm, propus de fostul Preúedinte al Republicii
Moldova Petru Lucinschi în decembrie 1999, adoptat de către Parlamentul Ġării
în prima lectură la 17 februarie 2000, dar scoasă din agenda de lucru a
Legislativului în septembrie 2001, din motive bine cunoscute, unul din acestea
fiind, precum că „proiectul nu corespunde intereselor Ġării”. Deúi prin acest
proiect s-a încercat o reglementare mai realistă a domeniului presiunilor
politice, a surselor de finanĠare a instituĠiilor de lobby úi a fluxurilor financiare
din această sferă, de către organele decizionale, ceea ce ar fi permis, poate, o
stăvilire a corupĠiei politico-economice în Ġara noastră1. Chiar justiĠia
autohtonă reprezintă un domeniu de presiune politică puternică prin diferite
proiecte de reforme judiciare generate de organisme internaĠionale úi europene
(spre exemplu, Strategia de Reformă a Sectorului JustiĠiei din Republica
Moldova pentru anii 2011-20162).
Un aspect important al activităĠii grupurilor de presiune din Republica
Moldova îl constituie raportul dintre capitalul economico-financiar úi puterea
politică. În acest sens, cea mai numeroasă categorie de factori de influenĠă o
alcătuiesc centrele, grupările de interese úi presiuni neoficializate, fără de un
statut legal determinat. Aceste concentrări de forĠă economică úi de capital
financiar acĠionează asupra deciziilor politice úi prin intermediul altor grupuri
de presiune, doar în cazul în care urmăresc un scop important úi de lungă

1
Vezi: O premieră în practica legislativă. În: Moldova Suverană, 2 martie 2000; Vezi: Troúin
P. Perspectiva reglementării activităĠii de lobby în Republica Moldova. Chiúinău, 2011. [on-
line] http://www.viitorul.org/public/3252/ro/Politici_Publice_3%20Lobby.pdf (vizitat
13.12.2014).
2
A se vedea: Strategia de reformă a sectorului justiĠiei pentru anii 2011-2016. [on-line]
http://www.justice.gov.md/_public/files/file/proiectul_strategiei/SRSJ_final_version_adoptat_
Parlament.pdf (vizitat 13.12.2014).
223
durată, cum ar fi posibilităĠile de măsurare a puterii lor economico-financiare
prin sprijinul administrativ primit din partea forĠelor úi factorilor politici1.
Legătura dintre economic úi politic este incontestabilă. Drept dovadă
serveúte faptul că orice destabilizare în unul dintre aceste două domenii atrage
după sine un dezechilibru úi în celălalt domeniu. Aceste relaĠii foarte strînse
sunt remarcate nu doar în mod neoficial, ci úi public, chiar de oamenii de
afaceri în cadrul mai multor congrese, precum cel din 16 iunie 2001, organizat
de Clubul oamenilor de afaceri „Timpul”, la care au participat peste 1400 de
businessmeni, problema centrală a congresului fiind crearea unui parteneriat
real, reciproc avantajos, dintre business úi putere. Un alt exemplu semnificativ
sunt úi forumurile ONG-urilor din Republica Moldova, la care, o dată în doi
ani, reprezentanĠii a peste 300 de ONG-uri, ai statului, businessului,
organizaĠiilor finanĠatoare úi a altor instituĠii din Ġară se întrunesc pentru a
discuta cele mai importante probleme ale comunităĠii ONG-urilor, coordonarea
acĠiunilor comune, impulsionarea relaĠiilor cu comunitatea de business úi
autorităĠile publice etc.2. Astfel, este vorba despre democratizare, transparenĠă
úi modernizarea proceselor politice de guvernare úi comunicare în baza unor
relaĠii de parteneriat dintre guvernanĠi, business úi societatea civilă.
Miúcările publice de masă, marúurile, demonstraĠiile, pichetările,
grevele, acĠiunile de blocare a circulaĠiei (toate cu intenĠia de a atrage atenĠia
publică asupra lor) sunt caracteristice, mai ales, pentru grupurile de interese cu
posibilităĠi mai modeste de acces la procesul decizional sau grupurilor influente
care îúi amplifică astfel impactul politic3. Drept exemplu pot fi miúcările
studenĠeúti, marúurile de protest úi mitingurile din anii 2011–2012 organizate
de opoziĠia politică parlamentară – PCRM, precum úi grevele de protest
organizate de anumite categorii de cetăĠeni sau de unii lideri de opinie cu
diverse ocazii.
1
Despre opinia unor analiúti politici cunoscuĠi la subiectul în cauză vezi: Oligarhia ucide
Moldova: Atîta timp cît poporul nu va exercita presiuni asupra politicienilor, nu vom avea
reforme. [on-line] http://www.publika.md/oligarhia-ucide-moldova-atata-timp-cat-poporul-nu-
va-exercita-presiuni-asupra-politicienilor-nu-vom-avea-reforme_714391.html (vizitat
21.02.2014).
2
Vezi: Varzari P. Elita politică din Republica Moldova…, p. 65.
3
A se vedea: Mititelu O. Record pentru Moldova: 14 mii întruniri publice – 6 milioane de
participanĠi. [on-line] http://tribuna.md/2012/02/07/record-pentru-moldova-14-mii-intruniri-
publice-6-milioane-de-participanti/ (vizitat 07.02.2014).
224
 În condiĠiile unei libertăĠi a presei, pentru astfel de grupuri de influenĠă
politică sunt specifice úi alte acĠiuni, precum publicitatea în mass-media,
aducîndu-se critici la adresa autorităĠilor úi făcîndu-se îndemnuri la
solidarizarea în jurul obiectivelor grupului, lansate pentru un public-Ġintă.
Pentru a completa inventarul metodelor úi tehnicilor de presiune, amintim de
procesele judiciare, acesta fiind un procedeu de influenĠare a deciziilor politice
mai mult mediată, prin influenĠarea opiniei publice, creîndu-se astfel un climat
propice realizării năzuinĠelor grupului: fenomenul „7 aprilie 2009”, litigiile
juridice intentate la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de către persoane
aparte úi diferite organizaĠii. Astfel, Republica Moldova se numără printre
primele opt Ġări cu cele mai multe cereri depuse la CEDO, arată raportul CurĠii
pentru anul 2011. Prin hotărîrile úi deciziile pronunĠate în 2011, Guvernul
Republicii Moldova a fost obligat să plătească compensaĠii în mărime de
371.258 de euro1. Nu trebuie trecute cu vederea úi unele acĠiuni de influenĠă a
organizaĠiilor oamenilor de afaceri, îngrijoraĠi de amplificarea acĠiunilor
teroriste împotriva antreprenorilor, îndreptate spre organele de anchetă ale
procuraturii úi poliĠiei, precum úi atacurile raider asupra unor bănci
comerciale în 20112, care, de asemenea, se încadrează perfect în această
categorie de metode de presiune utilizate.
În afară de tendinĠele prezentate mai sus asupra domeniului presiunilor
politice din Republica Moldova, influenĠează úi aspectele istorico-naĠionale ale
constituirii sistemului sociopolitic autohton. Teoretic vorbind, „naĠionalismul”
a fost una dintre cauzele dezintegrării fostei URSS úi deci ale apariĠiei noilor
state independente în spaĠiul postsovietic. Astfel de forĠe la sfîrúitul sec. al XX-
lea au stat úi la baza destrămării Cehoslovaciei, Iugoslaviei. Acest aspect
determină un anumit specific important al sistemului autohton de presiuni
politice. Pentru a explica legăturile dintre deciziile politice cu caractere intern
úi extern úi cu legitimitatea imixtiunii, a presiunilor asupra factorilor de decizie,

1
Vezi: Raport CEDO: R. Moldova – 2.88 cereri la 10.000 locuitori. [on-line]
http://www.arena.md/?go=news&n=10580&t=Raport_CEDO_R.Moldova_2.88_cereri_la_
10.000_locuitori (vizitat 27.01.2014).
2
Alte detalii asupra acestui subiect vezi: Caúu I. Cum au fost posibile atacurile raider asupra
unor bănci? [on-line] http://www.adevarul.ro/moldova/politica/Cum_au_fost_posibile_
atacurile_raider_asupra_unor_banci_0_553744735.html (vizitat 27.01.2014).
225
exercitată de către diferite forĠe internaĠionale, de către state vecine sau cu
pretenĠii geopolitice (cazul reglementării conflictului din raioanele de est ale
Ġării noastre).
Aspectul inedit al sferei autohtone de presiune úi influenĠă politică
derivă din situarea geostrategică a Republicii Moldova. ğara noastră, avînd
anumite interese úi priorităĠi de stat, adesea se comportă ca un factor de
presiune pe arena internaĠională a influenĠelor, pe scenele interne ale unor state
de ale căror politici este vital interesată. De exemplu, participarea Republicii
Moldova în activitatea mai multor organizaĠii regionale nu reprezintă altceva
decît un joc geostrategic de interese internaĠionale, la care participă úi statul
nostru ca factor de influenĠă. Astfel, putem vorbi de o confruntare
internaĠională de interese geopolitice úi geoeconomice. Însă grupurile interne
de presiune sunt mai mult interesate de politicile publice privind domeniile
interne úi foarte rar de cele ce Ġin de politica externă.
Putem afirma că ansamblul de metode úi tehnici de presiune utilizate de
grupurile de interese din Republica Moldova se poate reduce la cîteva metode
generale: 1) tehnicile lobby (contacte directe ale reprezentanĠilor grupurilor de
presiune cu autorităĠile publice prin petiĠii, în audienĠe, pe culoare, la telefon, în
comisii, direcĠii, agenĠii special înfiinĠate pe lîngă organele decizionale de stat
sau prin invitaĠii la acĠiuni festive organizate de grup); 2) miúcările publice
(greve, proteste úi mitinguri); 3) propagarea publică directă a dezideratelor
grupului (în stradă sau prin mijloace mass-media, prin acĠiuni de binefacere,
culturale sau distractive); 4) organizarea unor conferinĠe, mese rotunde,
manifestaĠii comemorative, congrese úi úedinĠe deschise cu participarea unor
importanĠi factori de decizie úi invitaĠi de marcă din străinătate – este o metodă
larg utilizată, mai ales, de factori de influenĠă cu un oarecare prestigiu, pondere
socială úi acces la organele úi instituĠiile decizionale; 5) procese úi litigii
judiciare intentate de factorii de interese oficialităĠilor sau reprezentanĠilor altor
grupuri ce le-au încălcat drepturile; 6) contribuĠii la campaniile electorale, ce
presupun o susĠinere din partea grupurilor de interese ale anumitor forĠe sau
personalităĠi politice antrenate direct în cursa pentru putere.
În pofida faptului că în Republica Moldova există cadrul legislativ
necesar pentru a stopa abuzurile unor clanuri economice, inclusiv legi privind

226
conflictul de interese, privind transparenĠa în procesul decizional1 úi alte acte
legislative, este important ca aceste reglementări să fie aplicate eficient, iar
societatea civilă să vegheze cum se aplică úi atunci practicele de lobby-sm
ilegal, de trafic de influenĠă úi de înĠelegeri de cartel vor fi scoase la iveală. AlĠi
autori consideră că „la etapa actuală societatea moldovenească nu este pregătită
să legifereze activitatea de lobby”, însă „toleranĠa faĠă de actele de corupĠie,
spre regret, în societate este foarte mare, iar asemenea fenomene ca traficul de
influenĠă, mituirea trezesc o reacĠie foarte pasivă, chiar dacă nu sunt privite cu
ochi buni”2.

TEMA XIV. ELITA POLITICĂ ùI SOCIETATEA

1. Elita ca actor în cîmpul politic úi cîmpul social
Astăzi deja nimeni nu mai pune la îndoială necesitatea existenĠei úi
funcĠionării unui grup de persoane care ar guverna societatea, ar gestiona
treburile publice, fiind vorba atît de elita politică, cît úi de elita birocratică sau
chiar de fenomenul „democraĠiei elitiste úi pragmatice” (expresia îi aparĠine
cercetătorului român Vasile Nazare3). Asta pentru că inevitabilitatea divizării
societăĠii în conducători úi conduúi în două grupuri inegale (din diverse
perspective) de persoane reiese din anumiĠi factori de ordin obiectiv, dar úi de
ordin subiectiv. Din punct de vedere teoretic, doar abordarea de clasă marxistă
insista asupra dispariĠiei treptate a clasei conducătoare úi a birocraĠiei în
viitoarea societate comunistă, însă practica fostelor Ġări comuniste a demonstrat
cu lux de amănunte iluzia unei astfel de abordări.
În sens larg, elita indică ansamblul acelor persoane care deĠin diverse
resurse într-o măsură abundentă: bani, putere, influenĠă, prestigiu, cultură,
1
A se vedea: Lege Nr. 16 din 15.02.2008 cu privire la conflictul de interese. [on-line]
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=327989 (vizitat
13.07.2014); Lege Nr. 239 din 13.11.2008 privind transparenĠa în procesul decizional. [on-line]
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=329849 (vizitat
13.07.2014).
2
Societatea trebuie pregătită pentru a accepta reglementarea activităĠii de lobby. [on-line]
http://www.viitorul.org/ libview.php?l=ro&idc=154&id=3255&t= (vizitat 17.03.2014); mai
vezi: Reglementarea activităĠii de lobby ar însemna contracararea unor cazuri răsunătoare de
trafic de influenĠă în sistemul public. [on-line] http://www.viitorul.org/
newsview.php?l=ro&idc=132&id=3251 (vizitat17.03.2014).
3
Nazare V. Paradoxuri sociale úi politice. În: Sfera politicii, Bucureúti, 2007, nr. 128, p. 8-15.
[on-line] http://www.sferapoliticii.ro/sfera/128/cuprins.html (vizitat 13.04.2013).
227
competenĠă, capacitate de creaĠie. Toate aceste „bunuri” sunt distribuite într-o
măsură inegală în structurile sociale úi de aceea elita îi indică pe „cei mai
buni”. Termenul de elită (lat. „eligere” – a alege, a tria) poartă un caracter
polisemantic úi tocmai de aceea în literatura útiinĠifică este tratat neunivoc úi adesea
chiar într-un sens peiorativ (termen cu semnificaĠie neobiectivă úi preútiinĠifică,
termen împovărat úi de etimologia sa – „cel mai bun”, „excelent”, „performant” sau
„crema societăĠii”).
În calitate de concept útiinĠific bine definit, teoria elitelor a fost
elaborată la sfîrúitul sec. XIX – începutul sec. XX de către sociologii italieni
V. Pareto úi G. Mosca, precum úi de către sociologul german R. Michels1.
Teoreticienii clasici ai elitelor, sistematizînd toate problemele legate de locul úi
rolul deosebit al clasei conducătoare în sistemul relaĠiilor de putere, au
demonstrat faptul că orice societate, indiferent de epocă, úi, deci, orice sistem
politic apare divizat între o minoritate dominantă, elită, úi o majoritate absolută,
masele. Recunoaúterea elitară a oricărei societăĠi conduce la evidenĠierea altei
trăsături, nu mai puĠin importante a paradigmei elitiste, iar practica
sociopolitică istorică úi curentă confirmă că, oricare ar fi numele acestei
minorităĠi – clasă conducătoare, elita puterii, pătură guvernantă, oligarhie, grup
de decizie principal, nomenclatură etc., membrii săi posedă o conútiinĠă elitară
úi beneficiază deci de privilegiul apartenenĠei la elita politică a societăĠii la un
anumit moment. O parte din elitiútii contemporani consideră evidenĠierea elitei
ca subiect al conducerii sociale úi situaĠia ei privilegiată drept legitate a
dezvoltării sociale, drept normativ social.
Este necesar a sublinia úi faptul că Ġintele imediate ale doctrinarilor
clasici ai elitelor (V. Pareto, G. Mosca úi R. Michels) erau îndreptate atît
împotriva teoriei marxiste a conceptului de clasă socială, cît úi împotriva
teoriei democraĠiei liberale. De altfel, în concepĠiile teoreticienilor clasici ai
elitelor pot fi depistate mai multe similitudini (spre exemplu, ei susĠineau, într-
un fel sau altul, că democraĠia constituie doar un „paravan” pentru tendinĠele
oligarhice ale puterii úi că reprezentarea nu făcea decît să garanteze o circulaĠie
a elitelor conducătoare), dar úi unele deosebiri referitoare la funcĠionarea
1
Mai multe detalii asupra teoriei politice elitiste vezi: Varzari P. Introducere în elitologie…, p.
49-59; Varzari P. Elita politică din Republica Moldova…, p. 12-20; Varzari P. Elita politică úi
birocraĠia în contextul realizării reformelor democratice…, p. 8-46.
228
societăĠii elitare, fapt ce a contribuit ulterior la dezbaterile controversate asupra
locului úi rolului elitei în societatea contemporană. DiscuĠiile date sunt
controversate, pentru că teoriile elitiste clasice úi cele contemporane pot fi
considerate teorii provocatoare pentru democraĠie. Acestea au apărut pe
fundalul imposibilităĠii de participare a întregii populaĠii la adoptarea deciziilor
de importanĠă majoră pentru societate, cînd, în realitate, însă societatea este
guvernată doar de un grup mic úi relativ autonom de participanĠi la luarea
deciziilor.
Începînd cu reprezentanĠii primei generaĠii a elitologilor úi pînă în
prezent, au fost propuse mai multe definiĠii ale elitei, definiĠii adesea cu
diverse accepĠii úi conotaĠii. În unele dintre ele se observă o confuzie de
termeni: unii autori prin elită înĠeleg doar elita politică, în timp ce la alĠi
autori tratarea elitei poartă un caracter atotcuprinzător. În literatura
útiinĠifică pot fi întîlniĠi mai mulĠi termeni care desemnează fenomenul
elitei: clasă politică, clasă conducătoare, clasă guvernantă, clasă
dominantă, clasă stăpînitoare, clasă cîrmuitoare, clasă diriguitoare, corp
politic, structuri de putere, oligarhie politică, elita puterii úi alte fenomene
similare elitei1. De altfel, M. Eminescu folosea termenul de „pătură
superpusă” pentru a desemna acele pături guvernante care se folosesc de
„prisosul” muncii sociale pentru consum propriu úi pentru cheltuielile
guvernării fără a oferi nimic în compensaĠie2. Pentru a reda sugestiv condiĠia
păturii superpuse, el foloseúte adeseori metafora „hotelului” în care membrii
păturii superpuse duc o viaĠă de vacanĠă, rupĠi total de lumea înconjurătoare cu
necazurile úi problemele ei reale. Numai clasele pozitive (clasa productivă),
lucrînd pentru Ġara reală, îi pot oferi înălĠarea.
Elita politică, fiind compusă dintr-un anumit grup de lideri úi
profesioniúti politici (acele persoane care trăiesc din úi/sau pentru politică), nu
este în totalitate conducătoare, ci cuprinde atît elita politică de la putere, cît úi
elita politică de opoziĠie contestatară (contraelita), precum úi elita politică de
influenĠă. În fond, clasa (elita) politică poate fi abordată úi ca un concept anistoric
1
Alte detalii la acest subiect vezi: Varzari P. Elita politică úi birocraĠia în sistemul relaĠiilor
de putere…, p. 99.
2
A se vedea: Rachieru A.D. Elitism úi postmodernism. Postmodernismul românesc úi circulaĠia
elitelor. Chiúinău, 2000, p. 168-169; DicĠionar de sociologie…, p. 418-421.
229
(situat în afara realităĠilor concret-istorice), dacă Ġinem cont de caracterul inevitabil
al organizării oricărei societăĠi. În acest sens, utilizarea útiinĠifică a noĠiunii „elită
politică” se bazează pe ideea locului actorului politic úi pe rolul politicii în
societate, politica reprezentînd prin însăúi natura úi scopurile sale un demers
subiectiv, de permanentă evaluare úi modelare a lumii, al mediului social-
economic úi politic, în funcĠie de anumite interese, concepĠii sau doctrine. Locul
elitei politice este determinat de rolul politicii considerat drept mecanism de
reglementare a relaĠiilor sociale, de realizare a intereselor de mare valoare
socială, de exprimare directă a opĠiunilor în funcĠie de anumite condiĠii ce Ġin de
loc, de timp úi de interesele social-umane. ConcepĠia elitei politice rezultă úi din
prioritatea politicii faĠă de economie úi faĠă de structura socială a unei
comunităĠi. De aceea această teorie este incompatibilă cu ideile determinismului
economic úi social, reprezentate, în special, de marxism. De altfel, acesta din
urmă tratează politica doar ca pe o suprastructură a bazei economice, ca pe o
expresie concentrată a intereselor economice úi de clasă.
În orice caz, elita politică este definită de majoritatea autorilor în raport
cu puterea, pe care fie că o deĠine, fie că o influenĠează. Ea poate fi prezentată
în mod constant drept actor politic care reuneúte persoane cu acces la
exercitarea puterii politice, care au influenĠă asupra factorilor de decizie, sau,
aflîndu-se în opoziĠie, urmăresc să obĠină puterea politică. Acest actor (agent,
subiect) este compus din persoane care posedă experienĠă politică úi prestigiu
graĠie statusului politic, vîrstei, pregătirii profesionale, autorităĠii úi, nu în
ultimul rînd, trăsăturilor psihosociale (motivaĠie politică, dorinĠă de reuúită
etc.). Astfel, după V. Măgureanu1, clasa politică ar trebui definită ca ansamblul
agenĠilor politici individuali, lideri din aparatul politic, din legislativ úi
administraĠia centrală úi locală, care sunt sau care aspiră să ajungă la putere,
care iau decizii sau care influenĠează deciziile, articulînd astfel exercitarea
efectivă a puterii de stat, adică a suveranităĠii. Clasa politică nu se identifică
cu clasa conducătoare, ci o include. Raporturile dintre ele sunt de întreg úi
parte: clasa conducătoare este o minoritate care exercită puterea de facto, ea
fiind, în fond, nucleul „dur” al clasei politice.

1
Măgureanu V. Op. cit.
230
 În literatura de specialitate nu există o unitate de păreri privind
fenomenul elitar luat în ansamblu úi fenomenul elitei politice luat în particular.
Totuúi majoritatea autorilor sunt de acord cu faptul că elita politică, în cea mai
mare măsură, influenĠează înfăĠiúarea („fizionomia” sau „fiziologia” socială,
politică úi economică) unei societăĠi, ea fiind cea care determină scopurile
imediate úi perspectivele dezvoltării comunităĠii. Aceste obiective îúi găsesc
reflectare în adoptarea deciziilor strategice importante úi în folosirea resurselor
puterii de stat întru realizarea lor, adică într-o formulă politică (după G. Mosca úi
M. Weber, iar după noi – idee naĠională sau idee unificatoare / integratoare1),
fără de care nu poate activa úi funcĠiona în mod normal nici o elită politică.
Formula politică sau ideea naĠională poate fi prezentată drept o schemă de
acĠiune úi organizare a elitei guvernante sau a unei clase politice, prin
intermediul căreia ar cîútiga voinĠa úi suportul societăĠii pentru puterea politică
existentă. Însă pentru ca formula politică să aibă susĠinere din partea societăĠii,
ea trebuie astfel elaborată încît să corespundă cu aspiraĠiile úi nivelul de
înĠelegere al populaĠiei, fiind în primul rînd un mijloc prin care guvernanĠii
caută să obĠină consimĠămîntul celor guvernaĠi. În caz contrar, pierderea
acestui sprijin anunĠă necesitatea schimbării formulei politice sau chiar a
componenĠei elitei guvernante.
Caracterul úi conlucrarea grupurilor de elite, determinînd fizionomia
sociopolitică a oricărei societăĠi, pune în evidenĠă cel puĠin trei întrebării
fundamentale: 1) cine ocupă poziĠiile formale ale puterii? 2) cine este indicat să
posede cît mai multă putere? 3) cine adoptă úi realizează deciziile? În funcĠie
de acestea úi alte întrebări nu mai puĠin importante, diferiĠi autori reliefează
mai multe tipuri (genuri sau moduri) de abordare a elitelor (poziĠională,
reputaĠională, meritocratică, decizională, de dominaĠie, structurală, funcĠională,
behavioristă, instituĠională, valorică, organizaĠională, tehnologică etc.).
În gîndirea politică din Ġările posttotalitare are loc o trecere de la
paradigma egalitaristă la cea elitistă, în timp ce în gîndirea politică din Ġările
occidentale se observă tendinĠa îmbinării elitismului cu democraĠia, în
rezultatul căreia se creează concepĠii de „compromis” de genul „democraĠia
poliarhică” (R. Dahl ú.a.), „elitismul democratic” sau democraĠie elitară
1
Varzari P. Elita politică din Republica Moldova…, p. 68-91.
231
(S.M. Lipset, O. Sigler, H. Lasswell, R. Aron, G. Sartori, P. Bachrach ú.a.),
„pluralismul elitelor” numite úi teorii funcĠionale ale elitei (R. Dahl, S. Keller,
E. Holtmann, O. Schtammer, D. Reisman, D. Truman ú.a.) etc. Desigur, o astfel
de trecere de la o paradigmă la alta reflectă starea de tranziĠie a fostelor
societăĠi comuniste care se află în căutarea unei organizaĠii politice optimale.
Paradigma egalitaristă este o concepĠie care preconizează nivelarea
veniturilor cetăĠenilor, uniformizarea trebuinĠelor úi a consumului, indiferent de
aportul individual (diferenĠiat) al cetăĠenilor la realizarea produsului social.
ÎmpărĠirea în mod egal a rezultatelor muncii sociale reprezintă, de fapt, o
aplicare eronată a principiului egalităĠii pe plan economic úi social, fiindcă
ignoră diferenĠele naturale dintre oameni úi aportul fiecărui om la dezvoltarea
societăĠii, ceea ce condiĠionează scăderea interesului úi responsabilităĠii omului
faĠă de rezultatele muncii, stagnare, crize sociale etc. Paradigma elitistă
prezintă o concepĠie, potrivit căreia guvernarea trebuie, în principiu,
întotdeauna úi pretutindeni să fie încredinĠată exclusiv elitelor, iar acestea, la
rîndul lor, trebuie să posede anumite calităĠi, capacităĠi úi privilegii úi să se afle
sub un control permanent al maselor. O parte din elitiúti (părtaúii elitismului,
concepĠie care supralicitează rolul elitelor úi le opune majorităĠii societăĠii)
critică democraĠia úi principiile ei, motivînd necesitatea existenĠei în societate a
unei puteri de stat autonome care ar fi în stare să asigure conducerea calificată
a societăĠii fără contribuĠia maselor dezinformate úi dezorganizate. Pentru
elitiútii clasici democraĠia este, de fapt, o problemă „insuportabilă”. La rîndul
lor, adepĠii concepĠiei elitismului democratic încearcă să demonstreze
compatibilitatea elitei úi democraĠiei numai în cazul în care însăúi elita poartă
un caracter deschis.
Putem concluziona că lupta politică (lupta pentru putere) se desfăúoară pe
două planuri: între lideri, diferite grupuri sociale care acĠionează pentru a cuceri,
menĠine sau influenĠa puterea úi, totodată, între puterea care se exercită úi cei
asupra cărora se exercită. Asta pentru că acĠiunea politică este rezultatul
participării a două categorii de subiecĠi: pe de o parte, actori colectivi (partide
politice, elite politice, grupuri sociale, grupuri de presiune, mase populare, mass-
media etc.) úi, pe de altă parte, actori individuali (lideri, personalităĠi, militanĠi,
aderenĠi, simpatizanĠi ú.a.). Orientarea activităĠii politice a subiecĠilor colectivi úi

232
individuali úi deci eficacitatea acĠiunii politice este condiĠionată de cîĠiva
factori majori, inclusiv de rolurile úi funcĠiile politice îndeplinite în viaĠa
politică de subiecĠii colectivi sau individuali, de statusul social úi, implicit, cel
politic pe care îl ocupă aceútia. În acelaúi timp, acĠiunea politică, fiind un tip
special de acĠiune socială, presupune o serie de condiĠionări prealabile: un
anumit grad de conútientizare de către agenĠii politici a obiectivelor úi
direcĠiilor de evoluĠie a respectivei societăĠi, o instituĠionalizare a vieĠii politice
pentru ai se imprima coerenĠă úi stabilitate, o valorizare a agenĠilor politici
existenĠi, în funcĠie de posibilităĠile lor reale de a-úi asuma conducerea,
guvernarea, administrarea societăĠii în ansamblu. Căci „nu poate exista politică
úi acĠiune politică decît acolo unde există comportamente ordonate úi scopuri
clare, iar energiile sociale tind, în societatea modernă, să se politizeze, adică să
se organizeze pentru a fi direcĠionate în vederea atingerii scopului
propus”1.

2. Elita politică contemporană: resursele puterii úi sistemul

selectării
InfluenĠa exercitată de factorii politici în societate, inclusiv de elita
politică, depinde de resursele disponibile care reprezintă valori ce pot fi
utilizate pentru a produce rezultatele politice aúteptate. Resursele puterii depind
de tipul de societate (de exemplu, controlul ritualurilor magice, în societăĠile
arhaice, sau capitalul, în societăĠile capitaliste moderne), dar úi de tipurile
diferitelor grupuri sociale (clase sociale, grupuri de status, partide politice etc.)
angrenate în raporturile specifice acesteia (resursele economice sunt cele mai
relevante în cazul claselor sociale, prestigiul, în cazul grupurilor de status, úi
accesul la aparatul politico-administrativ, în cazul partidelor politice).
Pentru a-úi impune voinĠa în detrimentul altor voinĠe, respectiv pentru a
modifica obiceiuri, interese, aspiraĠii, mentalităĠi, determinate de priorităĠi
independente úi subiective, puterea politică, elitele guvernante trebuie să-úi
asigure resursele necesare, adecvate úi suficiente acestui scop. Resursele puterii
tind să se organizeze úi să se instituĠionalizeze în structuri de dominaĠie relativ
stabile pentru fiecare tip de societate. Clasificarea resurselor, la care apelează,
1
Citat după Măgureanu V. Op. cit.
233
de regulă, puterea politică, elitele conducătoare sunt extrem de variate,
manifestîndu-se sub forma unui spectru larg de bunuri úi valori: cunoaúterea
(informarea) politică (tipologia informaĠiei politice: informaĠii referitoare la
„orizontul de aúteptare” al grupurilor sociale asupra cărora se răsfrînge
activitatea puterii politice – nevoi, speranĠe, concepĠii, atitudini, iniĠiative etc.;
informaĠii despre adversarii politici – strategii, concepĠii, atitudini, argumente
pro/contra faĠă de acĠiunile puterii, iniĠiative, sisteme de relaĠii úi de
comunicare utilizate, fonduri, vulnerabilităĠi care ar putea fi exploatate, alte
categorii de date, elemente, situaĠii de interes; sursele informaĠiei politice –
grupurile de lobby, mass-media); comunicarea politică (activitatea desfăúurată
de instituĠii specializate care au fost create pentru a difuza úi promova
informaĠii, idei úi atitudini cu privire la problemele guvernării); autoritatea
legitimă; legalitatea; banii; slujbele „de profit”; competenĠele decizionale;
reputaĠia (notorietatea); recunoaúterea (prestigiul) socială; controlul instituĠiilor
„de ordine”; dezordinea „la comandă” etc.
Formarea úi reproducerea (selectarea, recrutarea) elitelor puterii joacă un
rol important în eficientizarea deciziilor adoptate de care depinde dezvoltarea unei
societăĠi. La baza sistemului de selectare a elitei sunt puúi diverúi factori, cum ar fi
mărimea bazei sociale, cercul de persoane care înfăptuieúte recrutarea, sistemul
politic úi regimul politic, tradiĠiile úi valorile politice, conútiinĠa politică úi cultura
politică, criteriile, principiile, mecanismul úi ordinea selectării etc. ConĠinutul acestor
factori provoacă două tendinĠe în formarea elitelor politice descrise de sociologul úi
politologul norvegian St. Rokkan (1921–1979)1.
Pentru prima tendinĠă este caracteristic un mecanism închis al formării
elitei politice: baza socială a formării este foarte îngustă, pătrunderea în structurile
de putere are loc, de regulă, din păturile sociale dominante ale societăĠii, cercul
persoanelor care înfăptuieúte recrutarea este limitat. Această tendinĠă în formarea
clasei politice, fiind specifică pentru societăĠile cu regimuri totalitare úi autoritare,
conduce la stagnare úi creúterea fenomenelor de criză în aceste societăĠi, iar elita
puterii devine tot mai închisă, mai izolată. În cadrul acestei tendinĠe se înscrie
mecanismul nomenclaturist de formare a clasei politice în fosta URSS, iar
consecinĠele lui se resimt úi astăzi în unele societăĠi posttotalitare (reprezentanĠii
1
Vezi: Varzari P. Introducere în elitologie…, p. 88-91.
234
elitelor politice posedă un nivel scăzut al profesionalismului, o parte din aceútia
sunt incompetenĠi în materie de conducere a societăĠii în noile condiĠii, o altă parte
ocupă poziĠii extreme în probleme legate de procesul guvernării politice).
Aici vom mai preciza faptul că este vorba despre sistemul de ghildă
(de breaslă, corporativ) analogic cu ghildele din Evul Mediu în Ġările
Europei Centrale, sistem ce presupune o avansare (promovare) lentă a
candidaĠilor pe verticala puterii úi cerinĠe formale pentru pretendentul
(competitorul) la postul de conducere (nivelul studiilor, stagiul de partid úi
contribuĠia personală în cadrul partidului, experienĠa de lucru cu oamenii
etc.). Selectarea candidaĠilor se efectuează din anumite grupuri (pături) de
oameni sau dintr-un anumit partid. Acest sistem de recrutare, fiind unul cu
caracter închis, este în esenĠă conservator, lipsind orice concurenĠă între
aspiranĠi la funcĠiile de putere. Totodată, acest sistem poate asigura un nivel
sporit al pronosticării în politică úi exclude, de regulă, conflicte în interiorul
elitei. Printre plusurile acestui sistem mai pot fi enumerate echilibrul deciziilor
adoptate, prezenĠa unui grad scăzut al riscului la adoptarea deciziilor,
probabilitatea redusă a conflictelor în interiorul elitei puterii, continuitate în
politică. Însă predominant pentru acest sistem de reproducere a elitei politice
rămîne a fi tendinĠa spre birocratizare úi rutină organizatorică.
Desigur, elementele sistemului de ghildă în selectarea elitei politice sunt
caracteristice, de asemenea, úi pentru societăĠile democratice, unde există
partide politice cu structuri de partid puternice úi ramificate. Însă pentru
societăĠile cu regimuri politice democratice este specific sistemul
antreprenorial al recrutării elitei politice. Deci este vorba despre cea de-a doua
tendinĠă în recrutarea clasei politice, despre un mecanism al formării acestei
clase, fiind vizate statele în care cea mai mare parte a elitei puterii se constituie
nu pe contul numirii în funcĠie (postul de conducere), ci în rezultatul alegerilor
generale. De aceea tendinĠa dată se caracterizează printr-un mare electorat úi un
proces liber al selectării, prin posibilitatea fiecăruia de a participa în structurile
de putere, caracterul concurenĠial al recrutării, cerinĠe sporite faĠă de calităĠile
personale úi capacităĠi deosebite ale pretendenĠilor la funcĠiile (posturile) de
conducere.

235
 Sistemul antreprenorial al recrutării clasei dominante presupune, pe
de o parte, o concurenĠă dură între aspiranĠii la funcĠiile de putere, unde
fiecare din ei se bizuie pe ingeniozitate proprie, activitate creatoare úi spirit
inovator, iar, pe de altă parte, acest sistem nu este predestinat unei alegeri
serioase pe principiul competenĠei profesionale a candidatului. Adesea,
sistemul în cauză este adaptat la cerinĠele timpului (cazul fostului Preúedinte
al SUA R. Reagan). Însă neajunsul cel mai mare al sistemului dat constă în
posibilitatea infiltrării în politică a persoanelor întîmplătoare (ocazionale), a
aventurierilor care pot genera doar „efecte”. În acest sens, în cadrul acestui
sistem există o probabilitate relativ mare a riscului úi a neprofesionalismului
în politică, un nivel sporit al elitei neomogene din punct de vedere social, un
grad relativ mare al conflictelor în interiorul elitei úi, deci, o pronosticare
scăzută a politicii (cazul alianĠei democratice de guvernare – al AIE, 2009–
2013).
În fine, sistemul antreprenorial al recrutării elitei politice, fiind
adaptat la dinamismul vieĠii contemporane, cîútigă din mai multe puncte de
vedere în faĠa sistemului de ghildă. La drept vorbind, ambele sisteme de
recrutare a elitei politice coexistă úi conlucrează în majoritatea societăĠilor
contemporane cu predominarea unei sau altei tendinĠe de selectare a elitei
politice. În pofida faptului că sistemul de recrutare în diverse Ġări este
diferit, esenĠa lui rămîne neschimbată. În Ġările occidentale politica de mult
s-a transformat într-o profesie, iar procesul pregătirii cadrelor profesionale
de politicieni úi al recrutării politice capătă o mare importanĠă pentru
societăĠile contemporane.

3. Constituirea úi funcĠionarea elitei politice în Republica Moldova

Noua clasă politică a Republicii Moldova, fiind aleasă la 25 februarie
1990, în mod liber pentru prima dată în a doua jumătate a sec. XX, a alcătuit
noile structuri ale puterii de stat úi a adoptat un set de documente politice úi
acte normative de o mare valoare, set care a pus bazele dezvoltării tinerii
democraĠii. Această elită nu constituia un grup politico-cultural nou, deoarece
în interiorul ei (ca, de altfel, úi în alte societăĠi postsovietice) a avut loc
redistribuirea rolurilor politice provenite în mare parte din vechea elită

236
managerială de tip sovietic. Odată ce în majoritatea cazurilor la funcĠiile de
conducere au fost folosite chiar de la bun început cadrele vechi, reprezentanĠii
elitei politice vechi úi-au păstrat poziĠiile lor privilegiate în noile structuri
politice. O bună parte din elitele vechi, comuniste, a trecut în business úi în alte
sectoare ale societăĠii civile. Noua elită postcomunistă avea surse diverse de
formare úi consolidare, principala fiind reconversia unor grupuri ale elitei
partidului unic (nomenclaturiste).
ApariĠia statului Republicii Moldova úi, respectiv, a elitei politice
naĠionale a fost condiĠionată de cîteva procese semnificative, aflate într-o
relaĠie de interdependenĠă, úi anume – perestroika gorbaciovistă (1985–1991),
miúcarea de renaútere naĠională (1988–1991) úi adoptarea DeclaraĠiei de
IndependenĠă a Republicii Moldova (27 august 1991), aceasta din urmă fiind
anticipată de DeclaraĠia cu privire la Suveranitatea Republicii Moldova
(23 iunie 1990). DeclaraĠia de IndependenĠă a Republicii Moldova din august
1991, fiind văzută de majoritatea primei generaĠii a clasei politice úi a
populaĠiei covîrúitoare a Ġării ca un act de detaúare treptată, dar consecventă, a
Ġării de sistemul politic totalitar de tip sovietic, a marcat o nouă cotitură în
formarea noii generaĠii a elitei posttotalitare, dar úi divizarea ei treptată pe
fundalul delimitării forĠelor politice. Astfel, în primii ani de independenĠă a
Moldovei această elită se dezintegrează în elita politică centrală úi în elite
politice regionale, separatiste, avînd în vedere elita politică din Transnistria úi
elita politică din Găgăuzia cu toate efectele (comportamentul lor politic
neadecvat realităĠilor existente) úi consecinĠele respective (confruntările
etnopolitice în raioanele de sud úi conflictul militar în raioanele de est ale Ġării
în primăvara – vara anului 1992). Dacă de la bun început elita politică
(parlamentară) se delimitează în două grupări politice (pe de o parte, gruparea
Preúedintelui Ġării cu agrarienii, membrii grupului parlamentar „ViaĠa satului”,
cu numeroúii membri ai fostei nomenclaturi comuniste úi cu o mică parte a
intelectualităĠii democratice dezorientate la moment asupra cursului dezvoltării
Ġării, iar pe de altă parte, gruparea Frontului Popular din Moldova, PPCD-ul
de astăzi, considerat de mai mulĠi politologi úi analiúti politici un fenomen
politic deosebit în istoria politică recentă a Ġării noastre), la mijlocul anilor ’90
pot fi reliefate trei grupări politice mai reprezentative (parlamentare úi

237
extraparlamentare) referitoare la vectorul dezvoltării Ġării noastre:
1) dezvoltarea úi consolidarea statalităĠii Republicii Moldova; 2) unirea
(imediată sau graduală) cu România úi 3) aderarea la Rusia / Uniunea Rusia-
Belarus-Kazahstan1 (vom adice aminte că liderii de la Moscova, Minsk úi
Astana au semnat la 29 mai 2014 Tratatul de constituire a Uniunii Eurasiatice,
iar Acordul a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2015).
Procesul afirmării úi dezvoltării statului Republica Moldova, dar úi a
întregii clase politice naĠionale, poate fi desemnat schematic în patru etape /
perioade care se regăsesc în ciclurile electorale úi în orientarea elitelor puterii
asupra vectorului dezvoltării Ġării noastre, căci cursul dezvoltării Ġării se află
sub impactul activităĠii unei sau altei elite guvernante2. Prima etapă a
procesului nominalizat începe de facto de la primele alegeri parlamentare
libere, din 25 februarie 1990 (în bază de competiĠie politică) pentru Sovietul
Suprem al RSS Moldoveneúti, însă de jure – de la proclamarea independenĠei
statului Republica Moldova, din 27 august 1991, úi ia sfîrúit odată cu primele
alegeri parlamentare democratice (în baza sistemului pluripartidist) úi libere,
din 27 februarie 1994, úi cu adoptarea ConstituĠiei Republicii Moldova, din 29
iulie 1994. Perioada dată, numită de mai mulĠi autori etapa instituĠionalizării
statului Republica Moldova sau etapa romantică, se caracterizează prin
formarea úi consolidarea bazelor statalităĠii, adoptîndu-se un úir de acte úi
norme legislative de mare anvergură, punerea în aplicare a anumitor reforme
democratice, stabilirea relaĠiilor internaĠionale caracteristice unui stat suveran.
A doua etapă a procesului afirmării úi dezvoltării statului cuprinde anii
1995–2000, adică de facto perioada de după adoptarea ConstituĠiei Republicii
Moldova, din 29 iulie 1994, úi se finalizează cu modificarea formei de
guvernămînt, din 5 iulie 2000, din republică semiprezidenĠială /
semiparlamentară în republică parlamentară. După această revizuire
semnificativă a ConstituĠiei accentele au fost deplasate spre lărgirea
prerogativelor Parlamentului úi Guvernului. Cu toate acestea, împuternicirile
preúedintelui Ġării au rămas esenĠiale, fiind schimbată cardinal doar modalitatea
directă de alegere a úefului statului de către cetăĠeni cu una de alegere indirectă
1
Vezi: Varzari P., TăbârĠă I. Op. cit., p. 72-81.
2
A se vedea: Varzari P. Elitele politice. În: Republica Moldova pe calea modernizării…,
p. 148-172.
238
de către Parlament. Această perioadă din istoria politică recentă a Ġării noastre
ar putea fi numită etapa stabilizării organelor puterii de stat, căci ea se
defineúte prin aprofundarea úi realizarea principiilor democratice, funcĠionarea
instituĠiilor statale, formarea cadrului legislativ úi normativ. Merită de
menĠionat faptul că perioada indicată se caracterizează prin maturizarea mai
profundă a elitei politice vizavi de etapa precedentă. Dacă după alegerile
parlamentare din februarie 1994 a fost iniĠiat primul dialog / pact politic dintre
primele două forĠe politice care au cîútigat alegerile (Partidul Democrat Agrar
din Moldova úi Blocul Electoral Partidul Socialist úi Miúcarea „Unitate-
Edinstvo”), instituindu-se un consens neformalizat / mutual al agro-
socialiútilor (1994–1996), deja după alegerile parlamentare din martie 1998
forĠele politice cîútigătoare au purces la realizarea altui aranjament politic prin
formalizarea úi algoritmizarea guvernării prin semnarea la 21 aprilie 1998 a
Acordului privind constituirea coaliĠiei de guvernămînt „AlianĠa pentru
DemocraĠie úi Reforme”, astfel încît ADR-ul devine primul guvern de coaliĠie
instituĠionalizat din istoria politică recentă a Ġării noastre. Constituirea
majorităĠii parlamentare, formată din patru formaĠiuni politice (Partidul
Popular Creútin Democrat, Partidul ForĠelor Democratice, Partidul Renaúterii úi
Concilierii din Moldova úi Blocul pentru o Moldovă Democratică úi Prosperă)
a fost benefică pentru maturizarea în continuare a elitei politice naĠionale, însă
operantă doar pînă în decembrie 1999 după demiterea guvernului proeuropean
al lui Ion Sturza.
Cea de-a treia perioadă a formării úi dezvoltării elitelor politice
naĠionale, 2001–2009, s-a manifestat prin unele încercări de reformare a
structurii puterii de stat, dar úi a întregului sistem politic, etapă care demarează
după ultimele modificări ale ConstituĠiei Ġării (iulie 2000) úi după alegerile
parlamentare anticipate (februarie 2001). Este vorba despre reaúezarea relaĠiilor
úi normelor nu numai din cadrul fiecărei ramuri ale puterii de stat, dar úi între
aceste ramuri. Dat fiind reorientarea vectorului dezvoltării Republicii Moldova
de la modelul etatist, estic, la cel liberal, european, unii autori numesc această
perioadă etapa consensului naĠional, redicĠionînd, de fapt, limitele ei de
manifestare úi de realizare pentru anii 2005–2009, iar, de fapt, aúa-zisul
„parteneriatul politic pentru interesele Ġării” încheiat între noii guvernanĠi la 24

239
martie 2005 (PCRM, partidul de guvernămînt, úi PPCD, PDM úi PSL, opoziĠia
parlamentară) este consumat spre sfîrúitul anului 2007, după alegerile locale
generale din iunie 2007, cînd PCRM pierde aceste alegeri. Stabilirea
„consensului naĠional” între putere úi opoziĠia parlamentară, considerată de noi
cea de-a treia convergenĠă a elitelor, avea drept scopuri bine schiĠate, scopuri
ce se refereau la probleme de ordin strategic pentru Ġara noastră – integrarea
europeană, soluĠionarea conflictului transnistrean úi democratizarea societăĠii –,
dar care nici pe de parte nu au fost atinse.
Ultima etapă, 2009 – pînă în prezent, poate fi numită etapă pragmatică,
a maturităĠii elitelor politice, cînd guvernarea democratică AIE-1 (2009–2010)
a început, iar guvernările AIE-2 (2011–2013), CoaliĠia Pro-Europeană de
guvernare (2013–2014) úi actuala AlianĠă Politică pentru Moldova Europeană
(constituită la 23 ianuarie 2015)1 continuă să aducă în albia firească a lucrurilor
funcĠionalitatea instituĠiilor de stat, să aprofundeze úi să consolideze reformele
democratice iniĠiate conform rigorilor europene. Necesitatea soluĠionării
acestor probleme, care constituie chintesenĠa formulei politice funcĠionale
pentru întreaga clasă politică úi societate, a condus la apariĠia noii paradigme
asupra guvernării societăĠii moldoveneúti de la mijlocul anului 2009 încoace. În
acest sens, putem vorbi despre cel de-al patrulea aranjament politic al
partidelor la etapa actuală, care, la fel, ca úi alianĠele precedente de guvernare
(1994–1996, 1998–1999 úi 2005–2007), se confruntă cu o serie de probleme de
ordin obiectiv (crizele economică, politică, constituĠională, identitară, valorică
etc.) úi de ordin subiectiv (tensiunile din cadrul tuturor alianĠelor de guvernare).
Precum se observă, evoluĠia statului Republica Moldova úi a elitei
politice naĠionale au avut scenarii asemănătoare de dezvoltare, pentru că
elitele politice care accedeau la putere încercau să propună propria paradigmă
de dezvoltare a Ġării (formulă politică) (fie pro-est, fie pro-Europa), începînd
cu prima generaĠie a elitei politice naĠionale din anii ’90 ai secolului trecut.
Transformarea elitei politice moldoveneúti dezintegrate într-o elită unificată
consensual úi, respectiv, trecerea de la democraĠia neconsolidată la cea
consolidată, de la democraĠia electorală, pur procedurală, la cea participativă
1
Acordul semnat de PLDM úi PD, făcut public. Ce conĠine DOCUMENTUL de constituire a
APME. [on-line] http://www.realitatea.md/acordul-semnat-de-pldm-si-pd--facut-public--ce-
contine-documentul-de-constituire-a-ame_15153.html (vizitat 26.01.2015).
240
devine un imperativ actual pentru Republicii Moldova. Desigur, astăzi apare
mai limpede importanĠa socială a asumării conútiente de către toate forĠele
politice úi a celor sociale a priorităĠilor naĠionale, a intereselor care se
întemeiază pe consens raĠional úi îúi găsesc reflectare în practica politică întru
democratizarea úi modernizarea Ġării pe calea integrării europene1.
În acest sens, eficacitatea puterii politice în „noile” democraĠii este
stimulată de unitatea consensuală a elitelor, atinsă prin diverse instrumente
democratice de colaborare. Transformarea elitelor de la un tip la altul úi
consolidarea „noilor” regimuri democratice are loc, de regulă, în baza a două
modalităĠi de conlucrare. 1) TranzacĠia (înĠelegerea, pactul, aranjamentul)
între elite reprezintă, în linii mari, calea directă úi rapidă de consolidare a
democraĠiei, iar ca manifestare contemporană a tranzacĠiei poate servi
modelul de „mese rotunde” între actorii politici implicaĠi într-un anumit
proces conflictual (cazul Republicii Moldova: activitatea Mesei Rotunde cu
Statut Permanent, 2002–2003, structură ce întrunea opoziĠia úi autorităĠile
publice privind susĠinerea dialogului social dintre putere úi opoziĠie, cu scopul
protejării úi promovării democraĠiei úi a pluralismului politic în societate).
2) ConvergenĠa elitelor (coaliĠia, alianĠa, parteneriatul úi alte instrumente
politice de conlucrare întru respectarea jocului democratic) presupune, de fapt,
o transformare fundamentală a democraĠiei neconsolidate într-o democraĠie
consolidată úi deci trecerea de la democraĠia electorală la una participativă. În
cazul convergenĠei, elitele formează coaliĠii electorale, însă convergenĠa
elitelor se desfiinĠează, de regulă, odată cu înfrîngerile electorale. Fenomenul
convergenĠei elitelor s-a înrădăcinat în multe Ġări din lume2, dar úi în spaĠiul
postsovietic, cum ar fi cazul Republicii Moldova: coaliĠia Partidului Democrat
Agrar din Moldova úi a blocului pro-rus „Unitatea Socialistă „Edinstvo” – 1994–
1996; coaliĠia de guvernămînt „AlianĠa pentru DemocraĠie úi Reforme” – 1998–
1999; aúa-zisul „parteneriatul politic pentru realizarea obiectivelor integrării
europene” – 2005–2007; Acord de parteneriat politic „În numele viitorului
Republicii Moldova” – iunie-iulie 2009; coaliĠia de guvernare „AlianĠa pentru
Integrare Europeană” (AIE-1), aceasta fiind semnată la 8 august 2009 de către

1
Juc V. Integrarea europeană. În: Republica Moldova pe calea modernizării…, p. 259-281.
2
Vezi: Cozer A. (Doc) Cum s-au format coaliĠiile de guvernare în alte Ġări. Vezi aici exemple.
[on-line] http://unimedia.md/?mod=news&id=27346 (vizitat 14.12.2014).
241
partidele parlamentare de opoziĠie anticomunistă, care au cîútigat alegerile
parlamentare anticipate din 29 iulie 2009; AIE-2, care a fost semnată la
30 decembrie 2010 după următoarele alegeri parlamentare anticipate din
28 noiembrie 2010; CoaliĠia Pro-Europeană de guvernare semnată la 30 mai
20131 úi actuala AlianĠă Politică pentru Moldova Europeană (APME)
constituită la 23 ianuarie 2015 după alegerile parlamentare din 30 noiembrie
2014 (formarea noii construcĠii politice a PLDM úi PDM, numită úi coaliĠia 2+, a
durat circa două luni, PL fiind scoasă în afara actului guvernării, fapt ce a
determinat instalarea unui guvern minoritar cu susĠinerea politică a PCRM). Cu
alte cuvinte, funcĠionalitatea elitelor úi, drept urmare, eficacitatea puterii elitiste
depinde în cea mai mare măsură de raporturile între părĠile implicate úi liderii
lor atît în încheierea tranzacĠiilor între elite, cît úi în formarea coaliĠiilor de
guvernare, fapt destul de important pentru tînăra democraĠie din Ġara noastră.

TEMA XV. INDIVIDUL ùI POLITICA

1. Individul ca subiect úi obiect al politicii
Aúa cum s-a afirmat mai sus, putem spune că politica este ansamblul
activităĠilor prin care se organizează úi se conduc oamenii úi relaĠiile dintre ei
ca participanĠi la viaĠa unei comunităĠi globale, felul în care se instituie úi
menĠine, prin intermediul puterii, o ordine interioară care statorniceúte úi
legalizează dominaĠia unor forĠe sociale úi, implicit, cele politice. Din punct de
vedere funcĠional, politica este o parte a sistemului social global care exprimă
„puterea societăĠii”, iar din punct de vedere structural cuprinde relaĠiile politice
dintre feluriĠii agenĠi (actori, subiecĠi) politici, instituĠiile politice úi
spiritualitatea politică. Un specific al politicii, care izvorăúte din însăúi natura
vieĠii sociale, este dat de faptul că în cadrul ei se împletesc aspectul ontologic
(existenĠial) cu cel axiologic (valoric), elementul existenĠial cu cel spiritual,
aspectul instituĠional cu cel informal, interesele microgrupale cu cele ale
colectivităĠilor umane mari, problematica vieĠii interne dintr-un stat cu cea
internaĠională.
Politicul apare ca un domeniu distinct de acĠiuni úi interacĠiuni între
agenĠi (subiecĠi individuali úi cei colectivi), preocupaĠi de organizarea úi
1
A se vedea: Varzari P. Elita politică úi birocraĠia în contextul realizării reformelor
democratice…, p. 124-157.
242
conducerea generală (politică) a societăĠii. Activitatea politică este rezultatul
participării unei largi categorii de subiecĠi atît colectivi cît úi individuali (lideri,
personalităĠi, militanĠi, aderenĠi, simpatizanĠi). Fără îndoială, caracterul social al
vieĠii politice pune pe prim-plan necesitatea activităĠii diferitor subiecĠi
colectivi (partide politice, elite politice, grupuri sociale, grupuri de presiune, mase
populare, mass-media etc.) care o înfăptuiesc, dar nu trebuie ignorat faptul că
orice agregat social este constituit úi din indivizi. Locul úi rolul indivizilor în
viaĠa politică au fost cercetate din perspective teoretice variate. Pentru M.
Duverger, spre exemplu, acestea pot fi grupate în trei direcĠii principale: 1)
liberalismul; 2) conservatorismul úi 3) úcoala psihanalitică1.
Pentru politologie, ca studiu al activităĠilor legate de organizarea úi
conducerea generală a societăĠii, problematica individului este de mare
însemnătate, dar ea se pune în deplinătatea implicaĠiilor abia odată cu gînditorii
epocii moderne. Numai atunci cînd însăúi viaĠa socială se construieúte pe
activităĠi care îl solicită pe om ca individualitate, nu numai ca simplă
componentă a unui angrenaj supraindividual, apare o concepĠie despre individ
ca subiect al politicii. Meritul real revine în acest sens gîndirii liberale, acelei
concepĠii politice care caută să schimbe status quo-ul politic, economic úi
social, pentru a promova dezvoltarea úi bunăstarea individului, iar, în opoziĠie
cu liberalismul, gîndirea conservatoare a construit o imagine a individului care
limitează drastic úansele democraĠiei.
NoĠiunile „subiect” úi „obiect” sunt categorii filosofice. Prin subiect se
înĠelege individul sau grupul social care acĠionează úi cunoaúte activ, are
conútiinĠă úi voinĠă. SubiecĠii puterii întruchipează baza activă úi reglatoare a
puterii úi, de obicei, poartă un caracter ierarhic: dacă un individ sau un grup
social înzestrat cu putere (decizională) este actorul (exponentul) principal úi
exprimă nivelul primar al puterii, atunci organizaĠiile politice (elitele úi liderii
politici, formaĠiunile politice, grupurile de presiune, statul, comunitatea naĠională
úi cea internaĠională sau o altă comunitate umană nemijlocit inclusă în structurile
de putere) prezintă nivelul secund al puterii. Desigur, legătura dintre aceste
niveluri poate fi încălcată. Spre exemplu, liderii pierd adeseori legătura cu
masele úi chiar cu propriile lor partide.
1
Despre aceste trei abordări teoretice asupra individului vezi: Platon úi Aristotel. Filozofie.
[on-line] http://www.scritube.com/sociologie/filozofie/Platon-si-Aristotel132492118.php
(vizitat 11.08.2013).
243
 Subiectul poate deveni un exponent efectiv al puterii numai în cazul în
care posedă anumite calităĠi úi abilităĠi, cum ar fi, spre exemplu, dorinĠa de a
conduce, voinĠa de putere, competenĠa profesională, responsabilitatea personală,
autoritate, prestigiu, legitimitate, încredere. Fiind înzestrat cu anumite virtuĠi,
subiectul determină conĠinutul acĠiunii întru atingerea unor Ġeluri propuse. De
caracterul obiectivelor urmărite, de metodele, mijloacele úi resursele utilizate
pentru atingerea celor concepute depind, în mare măsură, atitudinea executanĠilor
(supuúilor) faĠă de conducător (lider) úi relaĠiile între subiectul úi obiectul puterii.
Obiectul politicii îndeplineúte rolul de executant al dispoziĠiilor subiectului
puterii úi este reprezentat de un individ (indivizi, cetăĠeni), grup (pătură) social,
societate (naĠiune, popor) sau o altă comunitate umană. Puterea, după cum s-a
menĠionat, este asimetrică, bilaterală úi deci presupune o interacĠiune a subiectului
úi obiectului acesteia. Ea (puterea) nu poate exista fără a supune obiectul, însă
disponibilitatea acestuia pentru supunere depinde de o serie de factori, inclusiv de
motivele supunerii (spre exemplu, autoritatea liderului), de calităĠile obiectului
propriu-zis (cum ar fi, de pildă, cultura politică a populaĠiei) etc.
În contextul relaĠiilor de putere, individul poate deveni la un anumit
moment subiect al politicii, iar în alt context – obiect al politicii, în sensul că
relaĠiile sociale bazate pe putere presupun o relaĠie bilaterală între doi agenĠi:
subiectul înzestrat cu conútiinĠă úi voinĠă, cel care dispune, iar celălalt care se
supune devine un obiect al acĠiunilor subiectului care dispune de putere. Cauza
socială principală a supunerii unor indivizi de către altul (subiect) este
repartizarea inegală a resurselor puterii, doar baza puterii constituie divizarea
inegală a resurselor deficitare.
Societatea úi statul au o influenĠă covîrúitoare asupra individului. De
aceea formarea sa trebuie să fie preocuparea cea mai mare a societăĠii, a
statului, mai ales cînd este vorba de reformarea lor, iar acestea sunt imposibile
fără formarea individului. În mod normal, statul úi societatea trebuie să
conlucreze, dar sunt situaĠii în care acest lucru nu este posibil. ùi atunci,
societatea este aceea care va trebui să aibă în vedere formarea de indivizi care,
ulterior, să poată reforma úi statul, devenind motor al societăĠii. În acest
fenomen se află originea a ceea ce se numeúte revoluĠie, reformă, schimbare,
însă nu este posibil un astfel de lucru fără indivizi care să coaguleze astfel de

244
reacĠii. Putem vedea cît de important este rolul societăĠii în formarea
individului prin doar enumerarea scopurilor socializării: formarea disciplinării
de bază, inocularea de aspiraĠii, asigurarea de identitate, învăĠarea rolurilor
sociale úi formarea de calificări1 etc., asupra cărora vom reveni puĠin mai jos.
Finalitatea a tot ceea ce presupune politicul (relaĠii politice, instituĠii
politice úi conútiinĠa politică) se materializează în acĠiune politică, iar aceasta
exprimă ansamblul comportamentelor evidente, observabile úi cu relevanĠă
politică prin care se manifestă cetăĠeanul, grupul social, comunitatea umană úi
alĠi actori individuali úi agenĠi colectivi. Orientarea activităĠii politice a
subiecĠilor colectivi úi individuali úi, deci, eficacitatea acĠiunii politice este
condiĠionată de cîĠiva factori majori, inclusiv de rolurile úi funcĠiile politice
îndeplinite în viaĠa politică de subiecĠii colectivi sau individuali, de statusul
social úi cel politic pe care îl ocupă aceútia. Cît despre apolitism, unii autori
remarcă că „apolitismul este tot o politică, forma cea mai laúă a politicii, în
înĠelesul că cei din categoria lor sunt în fapt ca úi predaĠi în braĠele adevăraĠilor
politicieni, adică sunt prizonieri inconútienĠi ai stăpînilor lumii, bine cuibăriĠi în
sclavia lor, mîndri de lanĠurile invizibile pe care le poartă”2.

2. ConútiinĠa politică úi ideologia politică

ConútiinĠa se defineúte drept sentiment, intuiĠie, pe care fiinĠa umană,
individul o are despre propria existenĠă úi despre lucrurile din jurul său.
ConútiinĠa are două aspecte: una individuală úi alta socială, ambele fiind strîns
legate una de alta3. Fiecare individ are o conútiinĠă a propriei vieĠi úi identităĠi,
a instinctelor moútenite de la moúi-strămoúi, a înclinaĠiilor individuale,
conútiinĠă a eu-lui propriu, dar, în acelaúi timp, fiecare are úi o conútiinĠă de
dependenĠă faĠă de grupul social, de legătura intereselor individuale cu ale
altora – o conútiinĠă socială.
ConútiinĠa socială este un ansamblu de reprezentări, idei, concepĠii,
cunoútinĠe, mentalităĠi ale unei colectivităĠi umane, care reflectă condiĠiile de

1
A se vedea: Noghiu B. O filozofie a reformei. În: Sfera politicii, 2009, nr. 136, p. 45-49. [on-
line] http://www.sferapoliticii.ro/sfera/136/art08-noghiu.html (vizitat 13.04.2013).
2
Papuc I. Se este politica? [on-line] http://convorbiri-literare.dntis.ro/IonPapuCaug10.html
(vizitat 05.05.2013).
3
Vezi: Sociologie (Manual). Vol. I…, p. 184.
245
existenĠă ale acesteia, precum úi psihologia socială a oamenilor. ConútiinĠa eu-
lui stabileúte în genere un paralelism – uneori chiar úi opoziĠii sau conflicte –
între interesele proprii ale individului úi acelea ale grupului social, pe cînd
conútiinĠa socială face totdeauna unitatea acestor interese. ConútiinĠa eu-lui e
modificată de către societate, care îúi lărgeúte mereu sfera úi capacitatea sa de
activitate. La rîndul său, úi conútiinĠa individuală poate da direcĠii noi
societăĠii. Sinteza úi coordonarea conútiinĠelor individuale dau naútere
conútiinĠei sociale, acordîndu-i astfel caracterul de realitate spirituală
funcĠională, întocmai ca úi societatea.
ConútiinĠa socială – cu toate formele sale (politică, útiinĠă, morală, artă,
religie etc.) – concură la valorificarea într-un sens sau altul a condiĠiilor vieĠii
sociale, putînd amplifica forĠa de acĠiune a celorlalĠi factori obiectivi.
ConútiinĠa politică constituie o formă a conútiinĠei sociale, definindu-se ca un
ansamblu de idei, teorii, concepĠii politice elaborate, structurate úi sistematizate
în doctrine, programe politice, precum úi stări de spirit, sentimente, tradiĠii,
modalităĠi de gîndire cu caracter politic existente în societate. Ea reflectă
fenomenele úi procesele politice referitoare la raporturile dintre clase, grupuri
sociale, dintre partide, cetăĠeni úi instituĠiile de stat, dintre naĠiuni úi popoare.
Fiecare societate îúi are propria sa conútiinĠă politică. Ea se structurează în:
conútiinĠa comună politică (este acea parte a conútiinĠei politice creată úi
acumulată în mod spontan, pe cale empirică, de oameni, pe baza experienĠei úi
a tradiĠiilor istorice, fiind astfel difuză, nestructurată, nesistematizată úi are o
valoare útiinĠifică limitată); conútiinĠa teoretică (este componenta ideologică a
conútiinĠei politice úi este elaborată, structurată úi sistematizată în teorii,
concepĠii, doctrine, programe politice, fundamentînd úi promovînd interesele,
aspiraĠiile unei clase, grup social sau ale unei societăĠi) úi psihologia politică
(cuprinde, prin excelenĠă, elementele afective ale conútiinĠei – sentimentele,
stările de spirit, mentalităĠile, obiceiurile; ea apare úi intră în componenĠa
conútiinĠei comune)1.
Prin urmare, conútiinĠa politică apare în procesul reflectării realităĠii
social-politice úi exprimă anumite interese politice ale oamenilor, atitudinea lor
faĠă de orînduirea social-politică a societăĠii, de formele puterii de stat, de
1
Vezi: Rusu R. Op. cit., p. 63-64.
246
instituĠiile politice existente úi de politica promovată de acestea. Ea prezintă o
reflectare actuală a relaĠiilor politice, un ansamblu de idei, cunoútinĠe,
reprezentări despre viaĠa politică, precum úi de stări de spirit, ce exprimă
atitudinea faĠă de diversele ei aspecte úi fenomene1.
ConútiinĠa politică reprezintă dimensiunea subiectivă a politicii. Ea se
realizează la nivel ideologic sub forma unor idei abstracte sau a unui model
teoretic determinat, o doctrină, iar la nivel psihologic – sub forma normelor,
valorilor politice, emoĠiilor. În pofida faptului că conútiinĠa politică este un
rezultat al experienĠei personale influenĠate de mediul social, relaĠii úi context
politic, prin acest termen se caracterizează în general subiecĠii procesului
politic. În comparaĠie cu termenul de „cultură politică”, „conútiinĠa politică”
reflectă într-un mod mai subiectiv evenimentele. Se poate aprecia úi faptul că
conútiinĠa politică este în funcĠie de nivelul de cultură, de percepere a
evenimentelor, de actualitatea informaĠiei úi de dorinĠa de participare a
individului úi de implicare conútientă a acestuia în mersul societăĠii în general.
Identitatea politică este unul din „produsele” conútiinĠei politice.
Aceasta are o importanĠă în procesul formării comportamentului individului.
Prin intermediul identităĠii politice individul sau grupul social devin subiecĠi ai
relaĠiilor politice úi ai procesului politic. Ea se formează sub influenĠa activităĠii
psihologice a subiecĠilor úi a sistemului de valori úi stereotipuri. Identitatea
politică se afirmă prin apartenenĠa la un grup anumit, partid, miúcare ideologică
sau prin existenĠa unei poziĠii politice comune a mai multor indivizi. Prin
obiectul identificării cu un anumit grup se evidenĠiază identitatea membrilor
grupului de interese / de presiune, partide, curent ideologic, locuitor al oraúului,
cetăĠean al Ġării ú.a.m.d.
Aúadar, conútiinĠa politică poate avea conotaĠii multiple la fel ca úi
expresia „a face politică” („a nu face politică” este, la fel, o politică). Totuúi, la
nivelul discuĠiilor útiinĠifice, prin conútiinĠă politică înĠelegem totalitatea
ideilor úi atitudinilor în legătură cu autoritatea, disciplina, responsabilităĠile
guvernamentale úi alte situaĠii asociate comunicării culturale. Ca dimensiune
subiectivă a politicului, conútiinĠa politică este pînă la urmă proprie fiecărui
cetăĠean, diferenĠiindu-se astfel conútiinĠa politică a maselor úi conútiinĠa
1
A se vedea: Saca V., Mînăscurtă C. ConútiinĠa politică. În: Politologie. Manual…, p. 254-265.
247
politică elitară. Alături de conútiinĠa politică putem vorbi úi de conútiinĠa de
clasă, o noĠiune care are o arie de acoperire mai restrînsă decît prima, avînd un
grad de specializare mai ridicat. La drept vorbind, conútiinĠa de clasă exprimă,
în sens general, starea de a fi conútient de diviziunile sociale din societate úi de
apartenenĠa la o clasă socială anume. Aceasta a fost o noĠiune mult vehiculată
de promotorii úi susĠinătorii ideologiei comuniste, fiind asociată adeseori cu
interesele clasei muncitoare.
Cît priveúte ideologia politică, vom remarca faptul că ea reprezintă
ansamblul relativ sistematizat úi relativ structurat al ideilor, care prin originea
úi funcĠia lor, exprimă într-o formă sau alta, direct sau indirect, interesele,
aspiraĠiile úi Ġelurile politice ale unui anumit grup social. De regulă, ideologia
politică se raportează la o anumită realitate social-economică, spiritual-
culturală, fiind oglinda modului în care un grup social sau altul percepe
realitatea pe baza propriei experienĠe social-istorice. De aceea nu există o
ideologie politică în general, ci ideologii politice dinamice diferenĠiate în
funcĠie de diversitatea forĠelor social-politice ce acĠionează în societate1.
În sfera conceptului de ideologie se includ ideile politice, juridice,
morale, religioase, artistice, filosofice, precum úi concluziile ideologice pe care
le conĠin útiinĠele socioumane sau care pot fi desprinse prin interpretarea
datelor útiinĠelor fundamentale. Doctrinele politice exprimă esenĠa ideologiilor.
Conceptul de doctrină politică este organic legat de conceptul de ideologie.
Păstrînd viziunea logicii clasice, cele două noĠiuni – de ideologie úi de doctrină
– unii autori consideră că acestea se află în raport de supraordonare2. Doctrina
reprezintă esenĠa, nucleul focalizator úi valoric al ideologiei. În general,
doctrinele politice, caracterizînd un sistem închegat de concepĠii úi principii
prin care se exprimă o anumită orientare, un anumit curent de gîndire politică,
au un caracter istoric úi exprimă, apără úi promovează interesele úi aspiraĠiile
anumitor categorii úi grupuri sociale. Observăm de la început că prin însăúi
acceptarea unei asemenea definiĠii introducem distincĠia între ideologia
politică úi doctrina politică, aceasta din urmă privită atît ca posibil element
constitutiv al ideologiei, cît úi ca instrument prin care o anumită ideologie
1
A se vedea: Moúneaga V., Turco T. Ideologia politică. În: Politologie. Manual…, p. 231-241;
Ball T., Dagger R. Op.cit., p. 18.
2
Vezi, spre exemplu: Rusu R. Op. cit., p. 84-85.
248
poate fi răspîndită úi îmbrăĠiúată de un individ úi/sau grupuri sociale aparte1.
Este de remarcat faptul că, în mod frecvent, termenul de doctrină politică este
utilizat pentru a defini ideologia aúa cum se reflectă ea în programele partidelor
politice, context în care sensul esenĠial este acela de ansamblu de idei, opĠiuni
valorice, aspiraĠii, idealuri, articulate pe baza unor principii unificatoare,
implicînd úi căile, măsurile prin care acestea pot fi transpuse în realitate.
Deci, ideologia diferă de teorie sau doctrină, dar sunt termeni care nu
se exclud. De exemplu, o serie de teorii s-au transformat în ideologii, de-a
lungul timpurilor, cazul cel mai elocvent fiind cel al liberalismului, mai cu
seamă al celui clasic. Totuúi, teoria presupune o demonstraĠie care să se sprijină
pe date concrete, adică o abordare obiectivă, în timp ce ideologia este o
abordare din perspectiva unei anumite opĠiuni. La rîndul său, doctrina se
diferenĠiază de ideologie printr-un specific mai restrîns, vorbim, de obicei, de
doctrina politică, în timp ce ideologia nu este doar politică2.
O ideologie îndeplineúte mai multe funcĠii, dintre acestea identificăm
patru funcĠii generale3: 1) funcĠia explicativă (oferă o explicaĠie asupra
cauzelor care fac condiĠiile sociale, politice úi economice să fie aúa cum sunt,
în special, în timp de criză); 2) funcĠia evaluativă (oferă standarde sau indicaĠii
care îi ajută pe oameni să aprecieze, să judece, să evalueze politicile úi
condiĠiile sociale, astfel încît să poată decide dacă acestea sunt bune, rele sau
neutre); 3) funcĠia orientativă (include înĠelegerea propriei identităĠi, a modului
în care persoana relaĠionează cu restul lumii) úi 4) funcĠia programatică
(stabileúte un program general de acĠiune socială úi politică. Printre alte funcĠii
ale ideologiilor politice sunt: funcĠia partizană, funcĠia incitantă
(propagandistă), funcĠia de raĠionalizare a discursului ideologic ú.a.
Ideologia politică se manifestă la nivel teoretic-conceptual – formarea
atitudinilor fundamentale care reprezintă valorile úi idealurile unui anumit grup
(naĠiune, stat) sau a adepĠilor unui interes. Alt nivel este cel programatic,
1
Alte abordări referitoare la relaĠia ideologie politică – doctrină politică vezi: Conceptele de
ideologie úi doctrină politică. [on-line] http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-
politice/Conceptele-de-ideologie-si-doc41754.php (vizitat 05.05.2013).
2
A se vedea: Drăguúin N. Teorie úi ideologie. Întretăieri conceptuale. În: Sfera politicii, 2011,
nr. 9, p. 26-32. [on-line] http://www.sferapoliticii.ro/sfera/pdf/Sfera_163-Rev1.pdf (vizitat
13.05.2013).
3
Despre semnificaĠia funcĠiilor ideologiei vezi, spre exemplu: Ball T., Dagger R. Op. cit.,
p. 22-26.
249
politic, de transformare a principiilor sociale úi idealurilor social-filosofice în
programe, lozinci úi cerinĠe ale elitei politice. Actualizat, acest nivel
caracterizează gradul de asimilare a scopurilor úi principiilor unei ideologii în
rîndul populaĠiei, gradul de realizare a lor în practică.
Din punctul de vedere al atitudinii faĠă de schimbare, ideologiile
politice, după V. Măgureanu, pot fi grupate în patru mari categorii:
1) ideologiile politice conservatoare (sau ale statu-quo-ului – a conservării
stării de fapt), care apără úi raĠionalizează ordinea politică, socială úi
economică existentă în orice epocă úi în orice societate; 2) ideologiile politice
revoluĠionare, care susĠin schimbări de perspectivă în ordinea socială,
economică úi politică existentă; 3) ideologii politice reformiste, care prevăd
schimbări treptate úi graduale în ordinea politică úi economică, menite să
perfecĠioneze sistemul úi să nu-l schimbe úi 4) ideologii politice extremiste,
care militează pentru o schimbare totală a ordinii politice úi/sau economice,
prin mijloace ilicite (teroare úi violenĠă fizică)1. Această clasificare este doar
una formală, din acestea pot rezulta o serie de combinaĠii atît pe orizontală cît
úi pe verticală. Bolúevismul, stalinismul, troĠkismul, maoismul, castrismul,
ghevarismul, titoismul pot fi considerate variante naĠionale sau regionale al
ideologiilor politice revoluĠionare, dar úi anarhismul, neocorporatismul, euro-
comunismul úi alte extreme de stînga sau de dreapta – variante ale ideologiilor
politice radicale.
Tabloul actual al ideologiilor politice, reunind în confruntare úi dialog
(liberalismul, conservatorismul, socialismul revoluĠionar, socialismul
reformist, comunismul, fascismul, centrismul convergentist, „Noua Stîngă”,
„Noua Dreaptă”), nu este încheiat, deoarece lumea doctrinelor politice nu este
statică, ci una dinamică, în veúnică schimbare.

3. Socializarea politică úi socializarea civică ca variabile indisolubile

Socializarea este un proces fundamental prin care societatea îúi
proiectează, reproduce úi realizează, prin conduitele adecvate ale membrilor
săi, modelul normativ úi cultural. Integrarea socială reprezintă principiul activ
úi, în acelaúi timp, o dimensiune esenĠială a socializării, prin intermediul căreia
1
Vezi. Măgureanu V. Op. cit.
250
are loc asimilarea úi transmiterea reciprocă a unor valori cu scopul de a spori
gradul de eficienĠă úi de coeziune socială a grupurilor sociale de diferite tipuri
úi dimensiuni.
Formarea úi devenirea personalităĠii umane este rezultatul unui proces
complex de socializare, în care interacĠionează factorii personali, de mediu úi
culturali. ConĠinutul socializării are atît o semnificaĠie psihologică
(maturizarea), una culturologică (interiorizarea normelor úi a valorilor sociale),
una sociologică (deprinderea cu rolurile sociale úi elaborarea unor
comportamente adecvate)1, cît úi una politică (interiorizarea valorilor,
cunoútinĠelor, experienĠei úi comportamentelor politice pentru a exercita
anumite drepturi úi obligaĠiuni ce-i revin individului în cadrul unui organism
social bine organizat în baza anumitor principii úi mecanisme de reglementare
a vieĠii social-politice).
Sociologia personalităĠii (termen introdus în circuitul útiinĠific de către
sociologul englez Anthony Giddens) operează cu unele categorii adesea
analizate ca sinonime: formarea personalităĠii, dezvoltarea personalităĠii,
educaĠia individului ca om, socializarea lui, aceasta din urmă presupunînd un
proces de devenire a personalităĠii, de acumulare úi însuúire de către individ a
anumitor cerinĠe sociale, de obĠinere a unor caracteristici sociale ai conútiinĠei
úi comportamentului care ar reglementa relaĠiile lui cu societatea.
Socializarea este un proces psihosocial de transmitere-asimilare a
atitudinilor, valorilor, cunoútinĠelor, modelelor de comportare specifice unui
grup sau comunităĠi în vederea formării, adaptării úi integrării sociale a unei
persoane. În acest sens, socializarea este un proces interactiv de comunicare,
care presupune dubla considerare a dezvoltării personale úi a influenĠelor
sociale. Din punct de vedere psihologic, ea reflectă modul personal de
receptare úi de interpretare a mesajelor sociale.
De asemenea, socializarea este procesul de transmitere de informaĠii cu
caracter cultural úi de integrare culturală a individului. Prin procesul de
socializare, individul se construieúte în sensul integrării sale în comunitatea de
care aparĠine, pornind de la comunitatea primară care este familia, pînă la
comunitatea cea mai largă pe care o putem considera ca fiind naĠiunea.
1
A se vedea: Sociologie (Manual). Vol. II…, p. 97.
251
Socializarea este un proces de transmitere de valori, de învăĠare úi de acceptare,
de aprofundare úi de construcĠie de identitate individuală prin raportarea la
identitatea culturală a grupului sau grupurilor de referinĠă.
Elaborarea concepĠiilor despre socializarea politică era dictată de criza
instituĠiilor tradiĠionale ale sistemului politic în societăĠile occidentale, care la
sfîrúitul anilor ’50 ai sec. XX nu mai puteau asigura adoptarea benevolă de
către tineret a valorilor democratice, iar ca rezultat au apărut unele fisuri în
sistemul democratic occidental (neîncredere în instituĠiile politice,
absenteismul politic, conflictul generaĠiilor, tulburări rasiale, miúcări
antimilitariste, miúcări sociale ale tineretului care s-au extins úi în unele
societăĠi europene etc.). Aceste concepĠii au fost elaborate în SUA la sfîrúitul
anilor’50 de către cercetătorii ùcolii de la Chicago, cunoscută în primul rînd ca
o orientare sociologică (D. Easton ú.a.).
În contextul problematicii noastre, socializarea politică este un proces
complex de formare a culturii politice, de asimilare de roluri prin care individul
este capabil de a participa la viaĠa politică úi care, din punct de vedere
funcĠional, se desfăúoară pe parcursul întregii vieĠii a individului1. În
perspectivă politică, socializarea este procesul de transmitere úi de asimilare a
valorilor úi normelor politice care se desfăúoară la nivel implicit sau într-o
formă explicită.
Socializarea politică vizează anumite obiective, dar care Ġin de
domeniul politic. Socializarea politică este un proces de asimilare a valorilor úi
normelor politice de către individ úi integrarea lui în viaĠa politică a societăĠii.
Scopul socializării politice este asigurarea continuităĠii funcĠionării sistemului
politic, asimilarea normelor úi valorilor politice, transmiterea noilor generaĠii a
cunoútinĠelor politice, avînd ca finalitate pregătirea individului pentru
activitatea sa de cetăĠean care ar respecta legile úi posedînd o cultură politică
democratică úi participativă adecvată2.

1
Vezi: Regis R. Op. cit.
2
A se vedea: Stan V. Socializarea politică. În: Politologie. Manual…, p. 290-301; Iovan M.
Senses and significations of political culture in the 21st century; political socialization and
acculturation. În: Societate úi politică. Revistă semestrială interuniversitară, Arad, România,
2010, nr. 2, p. 23-31. [on-line] http://www.uvvg.ro/socpol/docs/socpol_2_2010.pdf (vizitat
13.09.2014).
252
 Socializarea politică, avînd ca finalitate integrarea individului în
sistemul social-politic al unei comunităĠi prin intermediul rolurilor sociale,
prevede pregătirea individului (instruire politică sau educaĠie a lui, în procesul
căreia el îúi formează convingeri, acumulează cunoútinĠe úi deprinderi, capătă
orientări specifice úi îúi exprimă preferinĠele sau opiniile politice) pentru relaĠia
individ – putere, unde individul nu este un obiect pasiv, ci are loc úi procesul
invers de influenĠare a acestuia asupra puterii. Factorii care asigură integrarea
deplină a indivizilor în societate sunt: asimilarea, interiorizarea úi aplicarea în
practică a normelor úi valorilor morale, politice úi de drept; conútientizarea
faptului că posibilităĠile de alegere a rolurilor asumabile sunt limitate; formarea
spiritului responsabilităĠii în virtutea normelor úi valorilor oferite de societatea
contemporană etc.
În literatura de specialitate pot fi înregistrate patru căi (modele) ale
socializării politice: 1) în model bazat pe acumularea unor elemente de
cunoaútere privind viaĠa politică, sub forma unor unităĠi de informaĠie; 2) un
model bazat pe transferul interpersonal începînd cu familia; 3) un model bazat
pe identificare, în care individul se orientează în viaĠa politică după
comportamentul celor mai în vîrstă, al părinĠilor, mai ales úi 4) un model al
dezvoltării cognitive, în care individul îúi însuúeúte pe baza de înĠelegere
concepte politice. Aceste modele se grupează pe o anumită structură de
personalitate, încît comportamentul politic este rezultatul însumării: structuri
de personalitate, credinĠele politice, acĠiunea politică individuală, plus
structurile, procesele úi agregatele politice ale unei sau altei comunităĠi1.
InstituĠiile (mediile sau agenĠii) socializării formează un sistem,
funcĠionarea căruia este axat pe instruire úi educaĠie. Majoritatea acestor
instituĠii, într-un stat de drept, au úi un statut juridic bine determinat. Aceste
instituĠii formează două grupuri: 1) instituĠiile care dezvoltă calităĠile naturale
ale omului: familia úi instituĠiile preúcolare care apar în etapa socializării
timpurii úi 2) instituĠiile care se ocupă de instruire úi educaĠie (úcoala, armata,
biserica, ONG-urile etc.). Procesul socializării politice este influenĠat úi de alĠi
factori, care îúi lasă amprenta asupra rezultatului acestui proces. Printre aceúti

1
Descrierea detaliată a etapelor úi modelelor de socializare politică vezi: Rusu R. Op. cit.,
p. 104-109.
253
factori putem numi: regimul politic, perioada istorică úi factorul geopolitic,
factorul ecologic, situaĠia economică, nivelul culturii politice din societate,
tradiĠiile úi obiceiurile ale unei comunităĠi umane.
Astfel, se poate de menĠionat că socializarea politică este suportul
practic de formare a culturii politice úi îndeplineúte cîteva funcĠii principale:
1) asigurarea interacĠiunii diferitor instituĠii politice în cadrul unui anumit
sistem social-politic; 2) păstrarea echilibrului în sistemul social-politic existent
la un moment dat prin intermediul asimilării de către noii membri a modelelor
de comportament politic care corespunde unui anumit regim úi sistem politic;
3) formarea abilităĠilor de orientare în spaĠiul politic úi angajarea activă a
individului în el. Printre alte funcĠii mai pot fi menĠionate: funcĠia
informaĠională, valorico-orientativă, normativ-directivă, activ-
comportamentală etc. În fine, putem rezuma că socializarea politică este un
proces obligatoriu în societate, care contribuie la pregătirea noilor generaĠii
pentru viaĠa úi activitatea în domeniul social, politic úi economic.
În rezultatul procesului de socializare politică individul acumulează un
anumit volum de cunoútinĠe úi anumite abilităĠi pentru a activa în domeniul
social úi politic, este apt să-úi adapteze úi coreleze comportamentul său la
anumite norme de convieĠuire úi, totodată, este formată o cultură politică
adecvată. În funcĠie de modelul de socializare realizat socializarea politică
poate fi de cîteva tipuri: echilibrată, pluralistă, hegemonistă úi de conflict1. În
funcĠie de gradul de conformitate cu valorile sistemului politic, socializarea
poate fi pozitivă sau negativă. Socializarea politică pozitivă presupune, în
esenĠă, conformarea la valorile sistemului, la modelul etico-politic oficial,
manifestarea de către cetăĠean a unei conduite creative. Socializarea politică
negativă constă în asimilarea unei astfel de culturi politice care va conduce la
marginalizarea persoanelor respective în raport cu cultura politică oficială, la
dezvoltarea unei contraculturi orientate de valori opuse sistemului politic
existent (de exemplu, socializarea realizată în cadrul grupurilor protestatare, a
formaĠiunilor politice opuse regimului). Din punct de vedere al modului în care
se realizează, socializarea politică poate fi latentă (informală) úi manifestă
(instituĠionalizată, formală); conútientă úi inconútientă; cognitivă, afectivă,
1
Ibidem, p. 106-108.
254
atitudinală, voliĠională úi creatoare. Aceste variante de socializare pot intra în
diverse combinaĠii în cadrul procesului complex de aculturaĠie politică –
proces rezultat din contactele, interferenĠele dintre două sau mai multe culturi
politice.
Este de menĠionat úi faptul că indivizii nu sunt pasivi în procesul de
socializare politică, aceútia reacĠionează faĠă de mediul socializării. Astfel, are
loc o modificare a valorilor, credinĠelor úi atitudinilor politice de la o generaĠie
la alta. Deci, socializarea politică trebuie percepută nu doar ca proces de
învăĠare a normelor, credinĠelor úi valorilor politice, ci úi ca un proces de
perpetuă schimbare a acestora, a mediului politic.
La rîndul său, socializarea civică se prezintă ca un proces complex de
devenire a omului ca fiinĠă socială, de însuúire a unor norme, valori úi roluri
sociale. Ea are ca obiectiv implicarea tinerilor în viaĠa comunităĠii, dezvoltarea
convingerilor úi atitudinilor civice, a conútiinĠei úi comportamentului cetăĠenesc
– trăsături care, în opinia sociologilor, se formează anume în anii adolescenĠei
úi tinereĠii. În acest context, se înscriu cluburile de dezbateri, care activează în
cadrul unor biblioteci, cenaclurile úi alte forme de activitate care au ca scop
popularizarea valorilor naĠionale úi universale, conútientizarea de către tineri a
rolului lor de cetăĠeni úi a responsabilităĠii faĠă de viitorul societăĠii, educarea
spiritului critic úi participativ.
Omul este în permanentă interacĠiune cu factorii sociali ai existenĠei
sale. În această interacĠiune el asimilează normele úi valorile societăĠii,
modelele sociale de comportament, mijloacele sociale de comunicare umană.
Prin aceasta individul este pregătit pentru viaĠa socială, pentru asumarea unor
roluri úi responsabilităĠi sociale. Procesul de socializare civică se realizează
de-a lungul diferitelor etape de viaĠă, în cadrul unor forme specifice de
activitate sociala úi în cadrul specific al unor instituĠii sociale: familia, úcoala,
instituĠiile culturale, politice, economice etc., împreună cu întregul sistem al
mijloacelor moderne de informare úi influenĠare. Spre exemplu, practicile de
socializare civică în úcoală cuprind practica participării la consiliul elevilor,
participarea la consiliul profesorilor, practica participării la deciziile luate în
úcoală, practica alegerilor în clasă úi úcoală, practica parteneriatelor úcoală –
comunitate etc. Anume educaĠia în familie (socializarea primară, „cei úapte ani

255
de acasă”), úcolară (socializarea secundară, anticipativă,) úi extraúcolară
(omul se „califică să fie om”, „animalul uman” devine fiinĠă umană, „animal
social”, adică un fel de „zoon politikon” după Aristotel) pune la dispoziĠia
factorului modelator (individ, grupuri de indivizi sau societatea în întregul ei)
mijloace, metode úi forme de socializare civică a individului. În plus, rolul
reĠelelor sociale în contextul informatizării societăĠii contemporane úi a
globalizării lumii rămîne de netăgăduit (reĠelele web sociale de comunicare:
Facebook, YouTube, Odnoklassniki, Twitter, Linkedin, Google+, Twoo,
Academia.edu (este o platformă socială pentru mediul academic de a împărtăúi
lucrări de cercetare), etc.1). Produsul acestor instanĠe / medii socializatoare îl
constituie personalitatea de bază care corespunde modelelor culturale (de
gîndire úi de acĠiune) úi care, în ultima instanĠă, definesc matricea
fundamentală a societăĠii respective2.
În societăĠile de tranziĠie democratică există mai multe probleme ale
socializării civice úi ale resocializării politice. Una din aceste probleme este cea
a crizei identitare. Or, identitatea civică reprezintă constituirea úi
conútientizarea indivizilor ca reprezentanĠi ai statului, fapt mărturisit de mai
multe sondaje de opinie úi de unii analiúti politici occidentali3.

1
Vezi: Listă de reĠele sociale. [on-line] http://ro.wikipedia.org/wiki/List%
C4%83_de_re%C8%9Bele_sociale (vizitat 13.06.2014); Analiza comparativă a reĠelelor
sociale din Moldova după numărul de utilizatori. [on-line] http://itmoldova.com/
2011/09/29/analiza-comparativa-a-retelelor-sociale-din-moldova-dupa-numarul-de-utilizatori/
(vizitat 29.09.2014); Instagram a depăúit Twitter. [on-line] http://infomoldova.net/instagram-a-
depasit-twitter/ (vizitat 12.12.2014); Cine sunt cei care conduc reĠelele sociale?
(INFOGRAFIC). [on-line] http://www.bani.md/cine-sunt-cei-care-conduc-retelele-sociale/
(vizitat 13.12.2014).
2
Cf: Cât de sigure sunt reĠelele de socializare pe internet? [on-line] http://www.romania-
actualitati.ro/cat_de_sigure_sunt_retelele_de_socializare_pe_internet-6277 (vizitat
17.11.2014); Avantaje si dezavantaje Facebook – spionaj, date personale, virusi, sex, divort,
comunicare, jocuri etc (net6). [on-line] https://ceicunoi.wordpress.com/2012/09/24/avantaje-si-
dezavantaje-facebook-spionaj-date-personale-virusi-sex-divort-comunicare-jocuri-etc-net6/
(vizitat 05.12.2014); Perspective ale sociologiei internetului. Baze teoretice si practice. [on-
line] www.unibuc.ro/studies/.../Malita%20Laura%20.../rezumatul%20tezei.doc (vizitat
05.12.2014).
3
Vezi: Reprezentările identitare ale maselor în perioada de tranziĠie. [on-line]
http://forum.md/Themes/ 350748/423909 (vizitat 23.10.2014); STRATFOR: Republica
Moldova – o Ġară fără naĠiune. [on-line] http://www.timpul.md/articol/stratfor-republica-
moldova-%E2%80%93-o-tara-fara-natiune-17962.html (vizitat 23.11.2014).
256
 ROLUL CETĂğEANULUI ÎN CADRUL SISTEMULUI POLITIC
ùI INSTITUğIONAL
(în loc de concluzii)
Din perspectiva sociologiei politice, se realizează o relaĠionare
constantă între două noĠiuni elementare care vizează definirea calităĠii de
cetăĠean ca personalitate socială úi ca potenĠial actor politic. Unii autori pun
în discuĠie ideea unei intercondiĠionări funcĠionale realizate prin asocierea a
trei identităĠi / variabile: acĠiunile individului, gîndirea socială a individului úi
instituĠiile ori sistemul politic. În istoria gîndirii social-politice, toate aceste
analize comparative au fost realizate prin utilizarea mecanismului
determinismului social. Drept urmare, se conturează ideea legăturilor
complexe, dublu implicative: individul gîndeúte politic în funcĠie de
modalităĠile în care trăieúte din punct de vedere social, dar úi caracteristicile
sociale determină (abordare neohegeliană) preferinĠele politice1.
AlĠi sociologi politici susĠin faptul că nu există nicio corespondenĠă
directă între caracteristicile sociale úi preferinĠele politice definite în funcĠie
de interesele individuale, atrăgînd atenĠia asupra circumstanĠelor úi contextelor
sociale care sunt mult mai importante în ceea ce priveúte exprimarea
preferinĠelor politice. În sinteză, sunt necesare cunoaúterea contextului politic
úi social în care cetăĠeanul este inclus, doar contextele sociale au efecte asupra
politicului, pentru că ele influenĠează probabilitatea interacĠiunilor sociale între
grupuri úi în interiorul acestora, afectînd astfel fluxul informaĠiei relevante
politic. În consecinĠă, contextele sociale sunt cel mai bine definite în termenii
compoziĠiei sociale úi, în acest sens, un context poate fi înĠeles drept
compoziĠia socială a unui mediu.
Prin structuri exemplificative poate fi relaĠionat cu noĠiunea de context
social, cu orice tip de mediu – de la o unitate statală pînă la o regiune, de la o
provincie pînă la un tip de biserică, de la un oraú determinat pînă la un club sau
asociaĠie ú.a. Din perspectiva sociologiei politice, s-a pus întrebarea dacă aceste
medii, aceste contexte sociale determină autoagregarea úi autoselecĠia
individuală sau dimpotrivă? Adică, dacă oamenii devin liberali, social-
democraĠi, ortodocúi, catolici, protestanĠi, educaĠi sau needucaĠi din cauza
1
Apud Regis R. Op. cit.
257
contextului social sau devin aúa din motive independente de mediu úi de
context. Deúi, în general, indivizii nu ajung să îúi aleagă statul, regiunea ori
judeĠul / raionul / localitatea în care îúi stabilesc domiciliul úi reúedinĠa în
funcĠie de criterii care sunt semnificative din punct de vedere politic, ci
utilizează, de regulă, alte criterii.
Mediul social, în general, úi mediul politic, în special, sunt greu de
controlat de către indivizi. Însă contactele úi reĠelele sociale pe care fiecare om
le realizează cu alĠii sunt uúor de perceput. Există úi în acest caz o determinare
care vizează faptul că reĠelele sociale posibile sunt un efect al constrîngerilor
mediului social (susĠinută încă de E. Durkheim), care le condiĠionează
dezvoltarea úi manifestarea.
Studiile anglo-saxone au ajuns să studieze problema reĠelelor sociale
sub forma unor modele-tip, ale unor patternuri ale minorităĠilor sociale úi
naĠionale care sunt cele mai reprezentative grupuri relativ omogene la scară
generală. În fine, reĠelele sociale apar la intersecĠia constrîngerilor mediului
social cu preferinĠele individuale ale indivizilor reprezentativi pentru un grup
anume. Ele mai apar în condiĠiile în care indivizii au legături repetate cu
anumite contexte úi cu sursele de informare. Oamenii nu acceptă imediat o
informaĠie politică nouă cu care sunt în dezacord, dar nici nu pot să o suprime
în totalitate, pentru că ea apare úi ca efect al informaĠiilor politice distorsionate
care nu sunt obiective, deoarece acestea acĠionează într-o manieră simplă úi
eficientă asupra intelectului uman.
Sociologia politică a propus prin studiile sale úi o analiză a
modalităĠilor úi modelelor de influenĠare ale structurii sociale úi politice
asupra individului1. Curentul individualismului metodologic este cel care pune
în centrul cercetărilor sale individul într-un complex de situaĠii, de oportunităĠi
sau constrîngeri, în urma cărora se dezvoltă interacĠiunile sociale úi care au
consecinĠe asupra modalităĠilor de percepere a informaĠiilor úi a realizării
alegerilor politice. Fiindcă actorul individual este plasat în centrul analizelor, a
acĠiunilor úi interacĠiunilor sociale, sociologia politică utilizează argumente
multiple care privesc teoria alegerilor raĠionale ori care reclamă apelul la
psihologia comportamentală úi cognitivă.
1
Unele detalii vezi: Weber M. Omul de útiinĠă úi omul politic…; Weber M. Politica, o vocaĠie
úi o profesie. Bucureúti, 1992.
258
 Incontestabil, imaginea omului politic contemporan, inclusiv cea a
omului politic autohton, in statu nascendi, poate fi definită nu numai în
termenii competenĠei (după formula celor trei de „c”: competenĠa
profesională, competenĠa politică úi competenĠa morală), ci úi în ai limbajului
politic1, care „este acel domeniu al limbii în care se miúcă actorul politic,
utilizînd cuvîntul”, fiind astfel „o componentă importantă a vieĠii politice”
(Georg Klaus, sociolog german)2. Rostirea úi rostul cuvîntului îl determină
pe omul politic să exprime idei úi sentimente, să le comunice, începînd, în aúa
fel, să trăiască úi să acĠioneze într-un univers de limbaj, de semnificaĠie3.
Limbajul politic poate fi evaluat pe două dimensiuni: numărul de cuvinte
„stocate” în mintea vorbitorului úi modul de utilizare a lor. În ceea ce priveúte
prima dimensiune – vocabularul politic –, este de la sine înĠeles că acesta
constituie un factor esenĠial în sporirea capacităĠii de emitere úi transmitere a
unui mesaj. În acest sens, elocvent este exemplul lui Charles de Gaulle care
cunoútea mai mult de 500 de cuvinte de bază (din cele peste 1000 de cuvinte-
cheie utilizate în politică) – un lexicon cu care, de altminteri, stabilise un
record mondial pentru politicienii secolului. Unii autori se întreabă: cine dintre
politicienii noútri de astăzi stăpîneúte un asemenea vocabular? Sau cine dintre
politicienii moldoveni care se respectă nu úi-ar dori o asemenea performanĠă?
O eventuală judecată lingvistică a oamenilor politici moldoveni ar putea fi
următoarea: numai unii útiu să utilizeze limbajul politic ireproúabil; alĠii útiu să
utilizeze limbajul politic irecuzabil; mulĠi utilizează limbajul politic iremisibil.
Ceea ce putem afirma clare et evidenter este că învăĠarea úi îmbogăĠirea
vocabularului politic trebuie să constituie unul dintre obiectivele lor primare.
Vocabularul de referinĠă al omului politic Ġine explicit de: geneza úi evoluĠia
1
Apud Cujbă V. Limbajul politic: realităĠi úi probleme. În: Limba română. Revistă de útiinĠă úi
cultură, 2009, nr. 11-12. [on-line] http://limbaromana.md/index.php?go=articole&n=803
(vizitat 13.09.2014).
2
Citat după Resursele puterii politice. [on-line] http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-
politice/RESURSELE-PUTERII-POLITICE94681.php (vizitat 18.01.2014); Bordeiu P.D.
Op. cit.
3
A se vedea: Măgureanu V. Op. cit.; Bogatu E. „Limba de lemn” la nivelul discursului politic.
În: MOLDOSCOPIE (Probleme de analiză politică). Revistă útiinĠifică trimestrială. Chiúinău:
USM, 2005, nr. 2 (XXIX), p. 92-101; Peru Balan A. Managementul PR-ului politic. Chiúinău,
2014, p. 58-83; Peru-Balan A. Limbajul ca element constitutiv al imaginii politice. În:
Comunicarea publică. Concepte úi interpretări. Vol. II / Coord. C. Marin. Chiúinău, 2013, p.
166-175.
259
fenomenului politic; caracterul úi conĠinutul puterii politice; funcĠionarea úi
dezvoltarea procesului politic; sistemul relaĠiilor internaĠionale1.
Apare însă întrebarea: în ce limbaj gîndesc oamenii politici autohtoni?
ùi de ce unii politicieni, deúi inteligenĠi úi cu o gîndire „sănătoasă”, eúuează în
exprimare? Cuvintele le stau pe vîrful limbii, dar... De ce le este atît de greu să-
úi „traducă” gîndurile în limba română? Prin urmare, a fi competent în
utilizarea limbajului politic înseamnă, mai întîi, cunoaúterea vocabularului
politic. A doua dimensiune vizează calitatea punerii în valoare a limbajului
politic.
Filosoful englez cu un interes special în teoria politică úi filosofia
culturii M. Oakeshott observa că politica a fost întotdeauna o discuĠie pe trei
sferturi úi neputinĠa de a utiliza vocabularul necesar este un handicap serios al
celui care doreúte să participe la această activitate, ca amator sau ca
profesionist2. Comunicarea politică eficientă presupune, în primul rînd,
cunoaúterea valorilor pe care le pot căpăta cuvintele, înĠelegerea jocului subtil
de fluiditate a sensurilor, condiĠie fără de care nu se poate avansa suficient pe
calea raĠionării: orală sau scrisă.
Limbajul politic este într-un mod sau altul o lume a omului politic. O
lume în care el trebuie să fie un adevărat purtător de mesaj úi neostenit lucrător.
Întrucît în domeniul limbajului politic – parlamentarii, miniútrii, diplomaĠii,
liderii de partid etc. – mai au unele limite, care nu înseamnă decît „limitele
propriei lumi” (L. Wittgenstein), nu le rămîne decît să le depăúească, prestînd în
consecinĠă un discurs politic elevat, omnipotent úi adecvat realităĠilor pe care le
vizează.

1
Vezi: Varzari E., Hanganu A., Cosmescu A. Limba latină în discursul politic. Chiúinău, 2010;
ɒɟɣɝɚɥ ȿ. ȼɥɚɫɬɶ ɤɚɤ ɤɨɧɰɟɩɬ ɢ ɤɚɬɟɝɨɪɢɹ ɞɢɫɤɭɪɫɚ. [on-line]
http://www.gumer.info/bibliotek_Buks/Polit/Article/scheig_vlast.php (vizitat 13.01.2013);
Ⱦɟɦɶɹɧɤɨɜ ȼ.Ɂ. ɉɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɣ ɞɢɫɤɭɪɫ ɤɚɤ ɩɪɟɞɦɟɬ ɩɨɥɢɬɨɥɨɝɢɱɟɫɤɨɣ ɮɢɥɨɥɨɝɢɢ. [on-
line] http://www.gumer.info/bibliotek_Buks/Linguist/Article/Dem_PolDisk.php (vizitat
13.01.2013).
2
A se vedea: Griffiths M. RelaĠii internaĠionale. ùcoli, curente, gânditori. Bucureúti, 2003. [on-
line] http://www.scribd.com/doc/ 36859334/M-Griffiths-Rel-Intern-Scoli-Curente-Ganditori
(vizitat 13.05.2011).
260
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Almond. G.A., Verba S. Cultura civică. Atitudini politice úi democraĠie în

cinci naĠiuni. Bucureúti, 1996.
Andrei P. Sociologia politicii. În: Opere sociologice. Vol. 2. Bucureúti, 1975.
Anikin V., Solomon C. Republica Moldova: alegerile, puterea, societatea
civilă. Chiúinău: Sirius, 2011.
Ⱥɪɨɧ Ɋ. ɗɬɚɩɵ ɪɚɡɜɢɬɢɹ ɫɨɰɢɨɥɨɝɢɱɟɫɤɨɣ ɦɵɫɥɢ. Ɇɨɫɤɜɚ, 1993.
Ⱥɪɬɟɦɨɜ Ƚ.ɉ. ɉɨɥɢɬɢɱɟɫɤɚɹ ɫɨɰɢɨɥɨɝɢɹ. Ɇɨɫɤɜɚ, 2002.
Ⱥɲɢɧ Ƚ. Ʉ., Ʌɨɡɚɧɫɤɢɣ ɗ. Ⱦ., Ʉɪɚɜɱɟɧɤɨ ɋ. Ⱥ. ɋɨɰɢɨɥɨɝɢɹ ɩɨɥɢɬɢɤɢ.
Ɇɨɫɤɜɚ, 2001.
Baudouin J. Introducere în sociologia politică. Timiúoara, 1999.
Bourdin D., Guislain G., Jacopin P. 100 teme de cultură generală din istoria
gîndirii. Bucureúti, 2010.
Bădescu I, Dungaciu D., Baltasiu R. Istoria sociologiei (teorii contemporane).
În 2 vol. Bucureúti, 1996.
Bădescu I. Istoria sociologiei. GalaĠi, 1994.
Ȼɟɫɬɭɠɟɜ-Ʌɚɞɚ ɂ.ȼ., ɇɚɦɟɫɬɧɢɤɨɜɚ Ƚ.Ⱥ. ɋɨɰɢɚɥɶɧɨɟ ɩɪɨɝɧɨɡɢɪɨɜɚɧɢɟ.
Ʉɭɪɫ ɥɟɤɰɢɣ. Ɇɨɫɤɜɚ, 2002.
Bencheci D. Cratologie (Note de curs). Chiúinău, 2012.
Ȼɭɪɞɶɟ ɉ. ɋɨɰɢɨɥɨɝɢɹ ɩɨɥɢɬɢɤɢ. Ɇɨɫɤɜɚ, 1993.
Buzărnescu ùt. Istoria doctrinelor sociologice. Bucureúti, 1995.
Carpinchi A., Bocancea C. ùtiinĠa politicului. Iaúi, 1998.
Cernencu M., BoĠan I. EvoluĠia pluripartitismului pe teritoriul Republicii
Moldova. Chiúinău, 2009.
Chagnollaud D. DicĠionar al vieĠii sociale úi politice. Bucureúti, 1999.
Colas D. DicĠionar de gîndire politică. Bucureúti, 2010.
Concepte úi teorii social-politice / Coord. E. Huzum. Iaúi, 2011.
Colas D. Sociologia politică. Bucureúti, 2002.
ConstituĠia Republicii Moldova comentată articol cu articol / A. Arseni ú.a.
Vol. 1. Chiúinău, 2000.
Dahl R.A. Poliarhiile. Participare úi opoziĠie. Iaúi, 2000.
Ⱦɚɥɶ P. ȼɜɟɞɟɧɢɟ ɜ ɬɟɨɪɢɸ ɞɟɦɨɤɪɚɬɢɢ. Ɇɨɫɤɜɚ, 1992.
Denni B., Lecomte P. Sociologia politicului. Vol. 1-2. Cluj-Napoca, 2004.
Démier Fr. Istoria politicilor sociale – Europa sec. XIX-XX. Iaúi, 1998.
DicĠionar de politică / Coord. de L. McLean. Bucureúti, 2001.
DicĠionar de probleme politice: 60 de mize ale FranĠei contemporane / Red.
coord. N. Haudegand, P. Lefebure. Chiúinău, 2002.
DicĠionar de scrieri politice fundamentale / Coord. L. ùtefan-Scalat. Bucureúti,
2000.
DicĠionar de sociologie / Coord. C. Zamfir úi L. Vlăsceanu. Bucureúti, 1998.

261
 DicĠionarul marilor gînditori politici / Coord. R. Behewwick úi Ph. Green.
Bucureúti, 2002.
Ⱦɦɢɬɪɢɟɜ Ⱥ.ȼ. ɉɨɥɢɬɢɱɟɫɤɚɹ ɫɨɰɢɨɥɨɝɢɹ ɜ ɋɒȺ: Ɉɱɟɪɤɢ. Ʌɟɧɢɧɝɪɚɞ,
1974.
Ⱦɦɢɬɪɢɟɜ Ⱥ.ȼ. ɋɨɰɢɨɥɨɝɢɹ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɝɨ ɸɦɨɪɚ: Ɉɱɟɪɤɢ. Ɇɨɫɤɜɚ,
1998.
Dogan M., Pelassy D. Cum să comparăm naĠiunile. Sociologia politică
comparativă. Bucureúti, 1993.
Dogan M. Sociologie politică. Opere alese. Bucureúti, 1999.
Dowding K. Puterea. Bucureúti, 1998.
Dowsse R. E., Hughes J. A. Political Sociology. London, 1986.
Ⱦɸɜɟɪɠɟ Ɇ. ɋɨɰɢɨɥɨɝɢɹ ɩɨɥɢɬɢɤɢ. ɗɥɟɦɟɧɬɵ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɣ ɧɚɭɤɢ.
Ɇɨɫɤɜɚ, 1990.
Dunleavy P., O’Leary B. Teoriile statului. Politica democraĠiei liberale.
Chiúinău, 2002.
Duverger M. Sociologie de la politique. Paris, 1973.
Eisenstadt S.M. Political Sociology. New York, 1971.
Eminescu M. Scrieri politice. Bucureúti, 2007.
Enciclopedia Blackwell a gîndirii politice / Coord. D. Miller. Bucureúti, 2006.
Eyal G., Szelenyi I., Townsley E. Noua elită conducătoare din Europa de Est.
Bucureúti, 2001.
Fisichella D. ùtiinĠa politică. Probleme, concepte, teorii. Iaúi, 2007.
Fruntaúu Iu. O istorie etnopolitică a Basarabiei (1812–2002). Chiúinău, 2002.
Gusti D. Sociologia militans. Introducere în sociologia politică. Bucureúti,
1934.
Ƚɨɥɨɜɚɬɢɣ Ɇ.Ɏ. ɋɨɰiɨɥɨɝiɹ ɩɨɥiɬɢɤɢ / ɇɚɜɱ. ɩɨɫiɛ. ɞɥɹ ɫɬɭɞ. ɜɢɳ. ɧɚɜɱ.
ɡɚɤɥ. Ʉɢïɜ, 2003.
ɏɚɥɢɩɨɜ ȼ.Ɏ. Ʉɪɚɬɨɥɨɝɢɹ – ɧɚɭɤɚ ɨ ɜɥɚɫɬɢ. Ʉɨɧɰɟɩɰɢɹ. Ɇɨɫɤɜɚ, 2002.
ɏɨɥɨɫɬɨɜ ȿ.ɂ. ɋɨɰɢɚɥɶɧɚɹ ɩɨɥɢɬɢɤɚ (ɭɱɟɛɧɨɟ ɩɨɫɨɛɢɟ). Ɇɨɫɤɜɚ, 2001.
Huntington S. Ordinea politica a societăĠilor în schimbare. Iaúi, 1999.
IluĠ P. Abordarea calitativă a socioumanului (concepte úi metode). Iaúi, 1997.
IoviĠu M. Bazele politicii sociale. Bucureúti, 1997.
ɂɫɚɤ Ɉ. ɋɨɰɢɨɥɨɝɢɱɟɫɤɨɟ ɢɫɫɥɟɞɨɜɚɧɢɟ: ɨɪɝɚɧɢɡɚɰɢɹ ɢ ɩɪɨɜɟɞɟɧɢɟ
(ɭɱɟɛɧɨ-ɦɟɬɨɞɢɱɟɫɤɨɟ ɩɨɫɨɛɢɟ). Ʉɢɲɢɧɷɭ, 2001.
ɂɜɚɧɨɜ ȼ. ɇ., ɋɦɨɥɹɧɫɤɢɣ ȼ. Ƚ. ɉɨɥɢɬɢɱɟɫɤɚɹ ɫɨɰɢɨɥɨɝɢɹ: ɨɱɟɪɤɢ.
Ɇɨɫɤɜɚ, 1994.
Kalos N. Sociologie, politică, ideologie. Timiúoara, 1995.
Kay L. Omul úi politica. Bucureúti, 1992.
Ʉɨɥɚ Ⱦ. ɉɨɥɢɬɢɱɟɫɤɚɹ ɫɨɰɢɨɥɨɝɢɹ. Ɇɨɫɤɜɚ, 2001.
Ʉɪɚɜɱɟɧɤɨ Ⱥ. ɋɨɰɢɨɥɨɝɢɹ ɢ ɩɨɥɢɬɨɥɨɝɢɹ / 2-ɟ ɢɡɞ., ɫɬɟɪɟɨɬɢɩɧɨɟ.
Ɇɨɫɤɜɚ, 2001.
262
 Lagroge J. Sociologie politique. Paris, 1991.
Ʌɟɞɹɟɜ ȼ.Ƚ. ȼɥɚɫɬɶ: ɤɨɧɰɟɩɬɭɚɥɶɧɵɣ ɚɧɚɥɢɡ. Ɇɨɫɤɜɚ, 2001.
Lijphart A. DemocraĠia în societăĠile plurale. Iaúi, 2002.
Lucien C.V. Elitele úi statutul lor în societate. Bucureúti, 2003.
Marino A. Politică úi cultură. Pentru o nouă cultură română. Iaúi, 1996.
Ɇɚɫɥɨɜɫɤɢɣ Ɇ.ȼ. ɋɨɰɢɨɥɨɝɢɹ ɩɨɥɢɬɢɤɢ: ɤɥɚɫɫɢɱɟɫɤɢɟ ɢ ɫɨɜɪɟɦɟɧɧɵɟ
ɬɟɨɪɢɢ. ɍɱɟɛ. ɩɨɫɨɛɢɟ. Ɇɨɫɤɜɚ, 2004.
Ɇɚɬɜɢɟɧɤɨ ȼ. ɂ. ɋɨɰɢɨɥɨɝɢɱɟɫɤɢɣ ɚɧɚɥɢɡ ɜ ɩɨɥɢɬɢɤɟ. Ʉɢɟɜ, 1995.
Măgureanu V. Declinul sau apoteoza puterii? Bucureúti, 2003.
Măgureanu V., Cristea D. Sociologie politică. Bucureúti, 2006.
Măgureanu V. Studii de sociologie politică. Bucureúti, 1997.
Miftode V. Metodologia sociologică (metode úi tehnici de cercetare
sociologică). GalaĠi, 1995.
Milca M. Geneza teoriei elitelor: provocarea neomachiavellienilor. Bucureúti,
2001.
Nay O. Istoria ideilor politice. Iaúi, 2008.
Nedelcu M. Pluralismul reprezentării. Partide politice úi grupuri de presiune.
Iaúi, 2002.
Omul úi politica / Red.-coord. P. Vizir, D. Căldare. Chiúinău, 1996.
Omul úi societatea (îndrumări metodice) / Red.-coord. P. Vizir, D. Căldare.
Chiúinău, 1998.
Ɉɫɢɩɨɜ Ƚ. ȼ. ɋɨɰɢɨɥɨɝɢɹ ɩɨɥɢɬɢɤɢ. Ɇɨɫɤɜɚ, 1995.
ɉɚɧɚɪɢɧ Ⱥ.ɋ. Ƚɥɨɛɚɥɶɧɨɟ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɟ ɩɪɨɝɧɨɡɢɪɨɜɚɧɢɟ. ɍɱɟɛɧɢɤ.
Ɇɨɫɤɜɚ, 2002.
Pantelimon C. Sociologie politică (Note de curs) / Ed. a 2-a. Bucureúti, 2006.
Pascaru A. Societatea contemporană între conflict úi conciliere: cazul
Republicii Moldova. Chiúinău, 2012.
Pasti V. Sociologie politică. Bucureúti, 2004.
Petraú-Voicu I. Introducere în sociologia politică. În 2 vol. Cluj-Napoca, 1994.
Pisier Év. Istoria ideilor politice. Timiúoara, 2000.
PiĠurcă A. Politica úi societatea. P. 1-a. Craiova, 1994.
Plano J.C., Riggs E.R., Robin H.S. DicĠionar de analiză politică. Bucureúti,
1993.
Pluripartidismul în Moldova: esenĠa úi specificul formării / Coord. V.
Moúneaga. Chiúinău, 2000.
Poede G. Politici sociale. Abordare politologică. Iaúi, 2002.
ɉɨɥɢɬɢɱɟɫɤɚɹ ɫɨɰɢɨɥɨɝɢɹ / Ɉɬɜ. ɪɟɞ. Ƚ.ɉ. ɋɨɩɨɜ. Ɋɨɫɬɨɜ-ɧa-Ⱦɨɧɭ, 1997.
ɉɨɥɢɬɢɱɟɫɤɚɹ ɫɨɰɢɨɥɨɝɢɹ / Ɉɬɜ. pɟɞ. ȼ.ɇ. ɂɜɚɧɨɜ, Ƚ.ɘ. ɋɟɦɢɝɢɧ.
Ɇɨɫɤɜɚ, 2000.
ɉɨɥɢɬɢɱɟɫɤɚɹ ɫɨɰɢɨɥɨɝɢɹ / ɉɨɞ ɪɟɞ. ɀ.Ɍ. Ɍɨɳɟɧɤɨ. Ɇɨɫɤɜɚ, 2002.

263
 ɉɨɥɢɬɨɥɨɝɢɹ. ɗɧɰɢɤɥɨɩɟɞɢɱɟɫɤɢɣ ɫɥɨɜɚɪɶ / Ɉɛɳɚɹ ɪɟɞ. ɢ ɫɨɫɬɚɜɢɬɟɥɶ
ɘ.ɂ. Ⱥɜɟɪɶɹɧɨɜ. Ɇɨɫɤɜɚ, 1993.
Politologie. Manual (pentru specialităĠile nonprofil) / Coord. V. Moúneaga,
Gh. Rusnac, V. Sacovici. Chiúinău, 2007.
ɉɨɩɨɜɚ Ɉ.ȼ. Ɇɟɬɨɞɢɤɚ ɢ ɬɟɯɧɢɤɚ ɷɦɩɢɪɢɱɟɫɤɢɯ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ
ɢɫɫɥɟɞɨɜɚɧɢɣ. ɋɚɧɤɬ-ɉɟɬɟɪɛɭɪɝ, 2002.
ɉɪɟɞɜɟɱɧɵɣ Ƚ.ȼ. Ɉɫɧɨɜɵ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɣ ɫɨɰɢɨɥɨɝɢɢ. Ɋɨɫɬɨɜ-ɧa-Ⱦɨɧɭ,
1990.
Putham R.D. Cum funcĠionează democraĠia? Iaúi, 2001.
Prélot M. Sociologie politique. Toulouse, 1973.
Ɋɚɞɚɟɜ ȼ.ȼ., ɒɤɚɪɚɬɚɧ Ɉ.ɂ. ɋɨɰɢɚɥɶɧɚɹ ɫɬɪɚɬɢɮɢɤɚɰɢɹ (ɭɱɟɛ. ɩɨɫɨɛɢɟ).
Ɇɨɫɤɜɚ, 1996.
Raporturile dintre stat úi societatea civilă în Republica Moldova în contextul
realizării reformelor democratice / Coord. út. A. Roúca. Chiúinău, 2014.
Regis R. Elemente de sociologie politică (Note de curs). Cluj-Napoca, 2008.
Republica Moldova pe calea modernizării: studiu enciclopedic. Chiúinău,
2015.
Rotariu Tr., IluĠ P. Ancheta sociologică úi sondajul de opinie. Teorie úi
practică. Iaúi, 2001.
Russ J. Les téories du pouvoir. Paris, 1994.
Rusu R. Cultura politică (Curs de lecĠii). Chiúinău, 2012.
Sartori G. Teoria democraĠiei reinterpretată. Iaúi, 1999.
Sălăvestru C. Discursul puterii. Bucureúti, 1999.
Seiler D.L. Partidele politice din Europa. Bucureúti, 2000.
Serebrean O. Politosfera. Chiúinău, 2001.
ɋɢɤɟɜɢɱ Ɂ.ȼ. ɋɨɰɢɨɥɨɝɢɹ ɢ ɩɫɢɯɨɥɨɝɢɹ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɵɯ ɨɬɧɨɲɟɧɢɣ (ɭɱɟɛ.
ɩɨɫɨɛɢɟ). ɋɚɧɤɬ-ɉɟɬɟɪɛɭɪɝ, 1999.
Solomon C. Aspecte ale vieĠii politice în Republica Moldova (1989–2002).
Monografie. Chiúinău, 2002.
Sprincean S. Teoria úi filosofia politică: concepĠii úi personalităĠi
(Compendiu). Chiúinău, 2014.
ɋɨɰɢɨɥɨɝɢɱɟɫɤɢɣ ɷɧɰɢɤɥɨɩɟɞɢɱɟɫɤɢɣ ɫɥɨɜɚɪɶ: ɧɚ ɪɭɫɫɤɨɦ, ɚɧɝɥɢɣɫɤɨɦ,
ɧɟɦɟɰɤɨɦ, ɮɪɚɧɰɭɡɫɤɨɦ ɢ ɱɟɲɫɤɨɦ ɹɡɵɤɚɯ / Ɋɟɞ.-ɤɨɨɪɞ. Ƚ.ȼ. Ɉɫɢɩɨɜ. Ɇɨɫɤɜɚ,
2000.
Strauss L. Cetatea úi omul. Iaúi, 2000.
ɒɜɚɪɰɟɧɛɟɪɝ Ɋ.-ɀ. ɉɨɥɢɬɢɱɟɫɤɚɹ ɫɨɰɢɨɥɨɝɢɹ. ȼ 3-ɯ ɱ. Ɇɨɫɤɜɚ, 1992.
ùleahtiĠchi M. Eseu asupra reprezentării puterii. Cazul liderilor. Chiúinău,
1998.
Tămaú S. DicĠionar politic. InstituĠiile democraĠiei úi cultura civică / Ed. a 2-a
revăzută úi adăugită. Bucureúti, 1996.
Thea de Roh, Ute L. DemocraĠia social-elitară. Cluj-Napoca, 1999.
264
 Tismăneanu V. Reinventarea politicului. Iaúi, 1997.
Toffler A. Powershift. Puterea în miúcare. Bucureúti, 1995.
Ɍɨɮɮɥɟɪ ɗ. ɋɦɟɳɟɧɢɟ ɜɥɚɫɬɢ. Ɇɨɫɤɜɚ, 1991.
Ɍɨɳɟɧɤɨ ɀ.Ɍ. ɉɨɥɢɬɢɱɟɫɤɚɹ ɫɨɰɢɨɥɨɝɢɹ. Ɇɨɫɤɜɚ, 2012.
Trăsnea O. Probleme de sociologie politică. Bucureúti, 1975.
ğurcanu I. Republica Moldova independentă (1991–2001). Studii. ReflecĠii.
Mărturii. Chiúinău, 2001.
Varzari P. Sociologia politică (ghid metodic). Chiúinău, 2003.
Varzari P. Introducere în elitologie (Studiu). Chiúinău, 2003.
Varzari P. Elita politică din Republica Moldova: realităĠi úi perspective.
Chiúinău, 2008.
Varzari P. Istoria gîndirii politice (Note de curs). Chiúinău, 2011.
Varzari P. Elita politică úi birocraĠia în contextul realizării reformelor
democratice (cazul Republicii Moldova). Monografie. Chiúinău, 2013.
Varzari P., PîrĠac Gr., Bostănică R. Grupurile de presiune úi partidele:
delimitări úi interferenĠe. În: Pliripartidismul în Moldova: esenĠa úi specificul formării.
Chiúinău, 2000, p. 33-43.
Varzari P., TăbîrĠă S. Cultura politică în societăĠile postcomuniste: realităĠi úi
perspective. În: MOLDOSCOPIE (Probleme de analiză politică), 2001, p. a 17-a., p.
175-187.
Varzari P. Societatea civilă în Republica Moldova: realităĠi, probleme,
perspective (aspect politologic). În: Revistă de filosofie úi drept, 2002, nr. 1-3, p. 80-
82.
Varzari P., Juc V. Politica socială în contextul dezvoltării umane durabile. În:
Revistă de filosofie úi drept, 2004, nr. 1-3, p. 5-12.
Varzari P., Bucătaru I., Ciocan Iu. Impactul activităĠii partidelor politice
asupra funcĠionalităĠii puterilor de stat. În: MOLDOSCOPIE (Probleme de analiză
politică), 2007, nr. 2 (XXXVII), p. 115-132.
Varzari P. Elita politică. În: Politologie. Manual (pentru specialităĠile
nonprofil) / Coord. V. Moúneaga, Gh. Rusnac, V. Sacovici. Chiúinău, 2007, p. 208-
218.
Varzari P. Elita politică a tranziĠiei moldoveneúti: realităĠi, probleme,
perspective. În: Idei úi valori perene în útiinĠele socio-umane. Studii úi cercetări.
Tomul XIII / Coord. A. Gugiuman. Cluj-Napoca, 2008, p. 152-163.
Varzari P. Societatea civilă úi depăúirea crizei constituĠionale din Republica
Moldova. În: Idei úi valori perene în útiinĠele socio-umane. Studii úi cercetări. Tomul
XV / Coord. A. Gugiuman. Cluj-Napoca, 2010, p. 515-521.
Varzari P., TăbârĠă I. Societatea civilă – factor al democratizării. În: Revista de
Filozofie, Sociologie úi ùtiinĠe Politice, 2010, nr. 1, p. 71-82.

265
 Varzari P. Elita politică úi birocraĠia în sistemul relaĠiilor de putere. În:
Puterea politică úi coeziunea socială în Republica Moldova din perspectiva integrării
europene / Coord. útiinĠific A. Roúca. Chiúinău, 2010, p. 99-130.
Varzari P. Elita politică din Republica Moldova: tendinĠe spre realizare úi
modernizare. În: Revista de Filozofie, Sociologie úi ùtiinĠe Politice, 2010, nr.3, p. 129-135.
Varzari P., TăbârĠă I. RelaĠia stat – societate civilă în contextul transformărilor
democratice durabile a Republicii Moldova. În: Strategia supravieĠuirii din perspectiva
bioeticii, filosofiei úi medicinii (Culegere de articole útiinĠifice). Chiúinău, 2011, p.
140-145.
Varzari P. The Political Elite and Bureaucracy in the Context of
Democratization of the Republic of Moldova: between Functionality and
Dysfunctionality. În: The Republic of Moldova on the path of transformation: socio-
humanistic aspects / Coord. V. Moraru. Chiúinău, 2011, p. 23-37.
Varzari P. Societatea civilă úi statul: modalităĠi de interacĠiune (cazul
Republicii Moldova). În: Idei úi valori perene în útiinĠele socio-umane. Studii úi
cercetări. Tomul XVI / Coord. A. Gugiuman. Cluj-Napoca, 2011, p. 99-108.
Varzari P., Juc V. Partide politice úi organizaĠii neguvernamentale. În:
Republica Moldova / Ed. a 2-a, revăzută úi adăugită. Chiúinău, 2011, p. 724-739.
Varzari P., Varzari I. ɋɬɪɚɧɚ – ɨɛɳɟɫɬɜɨ – ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɨ: ɤɨɧɰɟɩɬ
ɧɟɡɚɜɢɫɢɦɨɫɬɢ (ɫɪɚɜɧɢɬɟɥɶɧɵɣ ɩɨɥɢɬɨɥɨɝɢɱɟɫɤɢɣ ɚɧɚɥɢɡ). În: ɉɪɚɜɨ ɢ
ɩɨɥɢɬɨɥɨɝɢɹ. Ɇɟɠɞɭɧɚɪɨɞɧɵɣ ɧɚɭɱɧɵɣ ɠɭɪɧɚɥ, Chiúinău, 2012, nr. 20, p. 39-49.
Varzari V. Securitatea naĠională a Republicii Moldova în contextul opĠiunii de
integrare europeană. Chiúinău, 2014.
Weber M. Politica, o vocaĠie úi o profesie. Bucureúti, 1992.
Weber M. Omul de útiinĠă úi omul politic. Bucureúti, 2011.
Wight M. Politica de putere. Chiúinău, 1998.
ȼɚɫɢɥɶɟɜɚ Ʌ. ɇ. Ɍɟɨɪɢɹ ɷɥɢɬ: ɫɨɰɢɨɥɨɝɢɹ ɩɨɥɢɬɢɤɢ. Ɇɨɫɤɜɚ, 2011.
ȼɹɬɪ ȿ. ɋɨɰɢɨɥɨɝɢɹ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ ɨɬɧɨɲɟɧɢɣ. Ɇɨɫɤɜɚ, 1979.
Voicu G. Pluripartidismul. O teorie a democraĠiei. Bucureúti, 1998.
Zavtur A., Moúneaga V., Rusnac Gh. Puterea politică úi conflictul social
(studiu istorico-politologic). Chiúinău, 1999.
Zavtur A., PîrĠac Gr. Puterea politică: aspecte istorico-psihologice. Chiúinău,
1999.

ReferinĠe utile
• Pagina oficială a Republicii Moldova – http://www.moldova.md/ .
• Preúedintele Republicii Moldova – http://www.presedinte.md .
• Aparatul Preúedintelui Republicii Moldova –
http://www.presedinte.md/apparat. php? lang=rom .
• PreúedinĠiile Regionale ale Republicii Moldova –
http://www.chairmanship.mfa.md .
266
 • Parlamentul Republicii Moldova – http://www.parlament.md/ .
• Guvernul Republicii Moldova – http://www.gov.md/homepage.php?l=ro .
• Ministerul Afacerilor Externe úi Integrării Europene al Republicii Moldova –
http://www.mfa.gov.md/ .
• Misiuni diplomatice úi consulare în Republica Moldova –
http://www.mfa.gov.md/misiuni-in-rm/- .
• Ministerul EducaĠiei al Republicii Moldova – http://www.edu.gov.md/ .
• Biroul RelaĠii Interetnice al Republicii Moldova – http://www.bri.gov.md/ .
• Biroul NaĠional de Statistică al Republicii Moldova –
http://www.statistica.md/ .
• Comisia Electorală Centrală a Republicii Moldova –
http://cec.md/index.php? pag=news&opa= view&id=361&tip=comunicat&start=&l= .
• Curtea ConstituĠională a Republicii Moldova –
http://constcourt.md/md/newslst/ .
• Monitorul Oficial al Republicii Moldova –
http://portal.moldpres.md/MO/default. asp?Lang=ro&MenuID=7 .
• LegislaĠia Republicii Moldova – http://lex.justice.md .
• LegislaĠia Uniunii Europene – http://eur-lex.europa.eu/ .
• Portal specializat despre UE úi integrarea europeană –
http://www.europa.md/ .
• Academia de ùtiinĠe a Moldovei – http://www.asm.md .
• Academii de ùtiinĠe – http://idsi.md/academii .
• Resurse InformaĠionale Academice – http://idsi.md/node/403 .
• Institutul de Studii Enciclopedice al AùM –
http://www.enciclopedia.asm.md/ .
• Institutul de Cercetări Juridice úi Politice al AùM – http://iiesp.asm.md/ .
• Universitatea de Studii Politice úi Economice Europene „Constantin Stere” –
http://www.uspee.md/ .
• Universitatea de Stat din Moldova – http://usm.md/ .
• Academia de Administrare Publică de pe lîngă Guvernul Republicii Moldova
– http://www.aap.gov.md/ .
• Institutul pentru Dezvoltare úi IniĠiative Sociale „Viitorul” –
http://www.viitorul.org/ .
• AsociaĠia pentru DemocraĠie Participativă „Adept” – http://www.e-
democracy.md/ .
• Centrul Analitic Independent „Expert-Grup” – http://www.expert-grup.org/ .
• Institutul de Politici Publice – http://www.ipp.md/ .
• Centrul de Informare úi Documentare privind NATO din Republica Moldova
– http://nato.md/index.php/ro/organizatie/ce-este-cid-nato .
• Civic. MD. Portal informaĠional – http://www.civic.md/portal.html .
• Centrul EducaĠional Pro-Dudactica – http://www.prodidactica.md/ .
267
 • Centrul de InformaĠii Universitare – http://www.eac.md/ .
• Centrul InternaĠional de Limbi Moderne – http://www.iltc.md/ .
• Biblioteca NaĠională a Republicii Moldova – http://www.bnrm.md/ .
• Biblioteca ùtiinĠifică Centrală „A. Lupan” a AùM –
http://amlib.info/?lng=2&action=show&cat=6 .
• Biblioteci NaĠionale – http://idsi.md/md/node/234 .
• OrganizaĠia NaĠiunilor Unite – http://www.un.org .
• ONU în Moldova – http://www.un.md/romanian/main_r/index.shtml .
• Banca Mondială – http://www.worldbank.org .
• Fondul Monetar InternaĠional – http://www.imf.org .
• Misiunea OSCE în Moldova – http://www.osce.org/ro/moldova/ .
• Uniunea Europeană – http://europa.eu/index_ro.htm .
• Comisia Europeană – http://ec.europa.eu/atoz_en.htm .
• Eurostat – http://europa.eu.int/comm/eurostat/Public/datashop
/printcatalogue/EN? catalogue=Eurostat .
• Transparency International – Moldova – http://www.transparency.md/ .
• Freedom House – http://freedomhouse.ro/ .
• American Evaluation Association – http://www.eval.org .
• Center for Technology in Government – http://www.ctg.albany.edu .
• European Institute of Public Administration – http://www.eipa.nl .
• European Evaluation Society – http://www.europeanevaluation.org/ .
• GAO (Government Accounting Office) – www.gao.gov .
Servicii publice naĠionale
• PresedinĠie
• Parlament
• Guvern
• Misiuni diplomatice ale RM în străinatate
• Misiuni diplomatice în RM
• Banca NaĠională a RM
InstituĠii úi organisme europene
• Consiliul UE
• Parlamentul European
• Comisia Europeană
• Consiliul Europei
• Banca Centrală Europeană
• Banca Europeană de InvestiĠii

268
 Pantelimon VARZARI

SOCIOLOGIE POLITICĂ
(Note de curs)

Formatul B5. Coli de tipar - 8,5. Coli editoriale - 18,7. Tirajul 100 ex.
„Europress” SRL, 2015
mun. Chiúinău,
str. M. LătăreĠu, 32
tel/fax /373 22/ 755902

269