) Relaţia metode – obiective: pentru atingerea obiectivelor propuse (prin care se anticipează

rezultatele de care vor fi capabili elevii la sfârşitul unităţii instrucţionale), profesorul va decide
asupra metodelor şi mijloacelor pe care le consideră cele mai eficiente; de aceea, se impune ca
obiectivele urmărite să fie clare, concise şi să vizeze acţiuni comportamentale explicit formulate.

2) Relaţia metode – conţinut: în procesul de învăţământ se pune problema modului în care un

conţinut informaţional trebuie însuşit de către elevi, de fapt a metodelor ce trebuie utilizate în
acest scop; există astfel o relaţie între conţinut şi metodă, pentru fiecare tip de mesaj
informaţional, impunându-se alegerea unei strategii adecvate (ex.: pentru disciplinele reale –
experimentul, învăţarea prin descoperirea, pentru disciplinele umaniste – prelegerea, studiul de
caz, cercetarea documentelor, conversaţia euristică.

3) Relaţia metode – factori educaţionali: metoda este un instrument a cărei eficacitate este
influenţată de stilul didactic al profesorului şi rezidă în formarea personalităţii elevului.

4) Relaţia metode – mijloace didactice: anumite metode de învăţământ necesită existenţa

materialelor şi mijloacelor didactice aferente (ex.: demonstraţia trebuie să fie însoţită de o hartă,
mulaj sau planşă, observaţia să se realizeze pe teren, experimentul să beneficieze de un
echipament adecvat de laborator).

5) Relaţia metode – forme de organizare: activităţile didactice au următoarele forme de

organizare: frontale, pe grupe sau individuale; pentru activităţile frontale sunt de preferat
metodele expozitive, pentru cele desfăşurate pe grupe – dezbaterile, experimentul sau jocul de
rol, iar pentru activităţile individuale – instruirea programată sau instruirea asistată de calculator.

6) Relaţia metode – evaluare: predarea prin strategii expozitive atrage o evaluare făptuită prin
observaţie, chestionar, test didactic; strategiile interactive în predare necesită o metodologie de
evaluare bazată pe proiecte, referate, portofolii.

2. Sistemul metodelor de instruire.

Clasificarea şi caracterizarea principalelor grupe de metode

Clasificare:

 după criteriul istoric: metode tradiţionale sau moderne;

 după sfera de aplicabilitate: generale sau particulare;

 după modul de transmitere al cunoştinţelor: verbale sau intuitive;

 după gradul de angajare al elevilor: expozitive sau active;

 după criteriul sarcinii didactice: de comunicare, de consolidare sau de verificare a

cunoştinţelor;
 după modul de administrare a experienţei de învăţare: algoritmice sau euristice;

 după modul de organizare a învăţării: frontale, individuale sau învăţare prin cooperare.

Elevii vizuali de emisferă cerebrală stângă învaţă mai bine după materialele tipărite, pe care le
citesc cu multă atenţie şi rigurozitate; elevii vizuali de emisferă dreaptă preferă abordările
schematice şi rapide.
Elevii auditivi de emisferă cerebrală stângă dau randament sporit când audiază prelegeri şi apoi
discută pe marginea lor, iar pentru auditivii de emisferă dreaptă este important să surprindă
conceptul sau ideea centrală, având apoi libertatea de a o dezvolta, în principal prin intermediul
limbajului.