Terry Eagleton (n. 1943) a fost profesor de literatura engleza la univer- sitatla Oxford gi Manchester; in prezent preda la Lancaster University. Este considerat cel mai important critic literar britanic Tn viata. Dintre Iueratile sale cole mai cunoscute amintim: The Ideology of the Aesthetic (1990), The Miusions of Postmodemism (1996), The Idea of Culture (2000), Sweet Violence: The Idea of the Tragic 2003), The English Novel. {An Introduction (2004), How to Read a Poem (2006). ‘Tradus dupa Terry Eagleton, Literary Theory: An introduction, Second Edition © 1983, 1996, 2008 by Terry Eagleton ‘This edition is published by arrangement with Blackwell Publishing Ltd, Ox‘ord. Translated by POLIROM from the original English language version, Responsibility of the accuracy of the translation rests solely with POLIROM and is not the responsibility of Blackwell Publishing Ltd. © 2008 by Editura POLIROM, pentru prezenta traducere wwvr.polirom.ro Editura POLIROM lagi, B-dul Carol | nr, 4; P.O. BOX 266, 700506 Bucuresti, B-dul |.C. Bratianu nr. 6, et. 7, ap. 33, O.P. 37; P.O, BOX 1-728, 030174 Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniel: EAGLETON, TERRY ‘Teoria literaré. 0 introdueere / Tenry Eagleton; ad. de Delia Ungurean.— lagi: Poliom, 2008 ISBN 978-973-46-1251-2 Biblogr Index |. Ungureanu, Dela (trad) 82.09 Printec in ROMANIA Terry Eagleton Teoria literara () introducere Traducere de Delia Ungureanu POLIROM 200816 TEORIA LITERATURIL de probleme serioase, tintesc intr-o directie mai pozitiva, forme ale feminismului radical” care pun accentul pe pluri diferengi si separatism sexual; exist, de asemenea, for feminismului socialist care, nevrind st vad lupta femeilor 4 simplu element sau subsector al unei misciri care atunci ar domina si inghiti, sustineau c& eliberarea altor grupuri si ¢ sine, ¢i $i 0 conditie necesara (desi in nici un caz suficienti) emanciparea femeilor. Orice s-ar spune, am cilitorit de la diferenta dintre sem Saussure la cea mai veche diferenta din lume ; iar pe aces urma o putem aprofunda acum. 5. Psihanaliza {In capitolele anterioare, am sugerat c& exist o relate intre blutia teoriei literare moderne si frimintirile politice si ideologice secolului al XX-lea. Dar aceste framintari nu inseamna niciodaté ipar razboaie, caderi economice si revolut ele sint si trite de cei care se afl pringi in mijlocul lor, in cele mai intime si mai jonale moduri. Este o criz& a relatiilor interumane, dar sia #sonalitatii umane, precum gi 0 convulsie sociali. Fireste cA acest yer nu inseamni cd anxietatea, teama de persecutie si fragmentarea helui sint experiente straine epocii care incepe cu Matthew Arnold | fe incheie cu Paul de Man: ele pot fi identificate de-a lungul *pii istorii scrise. Ese ins& poate semnificativ faptul c&, in aceast’ mele de psihanalizi, initiaté de Sigmund Freud la sfirsitul bolului al XIX-lea in Viena; iar asupra doctrinelor lui Freud sc si mA oprese, pe scurt, in cele ce urmeazi, »Motivul pentru care societatea umana existi este, in ultima lan, unul economic.” Aceasti afirmatie fi apartine Iui Freud, nu Karl Marx, si apare in Introducer in psihanalizd. Ceea ce a ninat istoria umanitatii pind in prezent este nevoia de a munci pentru Freud aceasti necesitate dur inseamnfi cf trebuie si ne nimim unele dirtre pornirile noastre spre plicere si multumire. elt nu am fi fost nevoiti si muncim pentru a supraviefui, am fi ut foarte bine s& stim degeaba de dimineafi pink seara. Fiecare ji umani trebuie si treaci prin acest stadiu Ue reprimare a cea Freud a numit ,principiul placerii” cu ajutorul ,principiului Lilii”, dar, pentru unii dintre noi si, dup& cum se poate arta, iru toate societiile, reprimarea poate deveni excesiva si ne poate178 ‘THORIA LITERATURIL imbolnivi. Sintem uneori dispusi pink la eroism si renunjim implinirea plicerii, dar, de obicei, piistrind credinta ascuns& cd, pi aminarea plicerii imediate, 0 vom redobindi in final, poate inte forma superioara. Sintem gala s& indurim o reprimare, atita vi cit stim ca avem ceva de cistigat de pe urma ei; totusi, dacd ni ‘cere prea mult, € posibil sa ne imbolnavim. Aceasta forma de boa ‘mai spus, toate finfele umane sint supuse intt-o mfisur’ mai mi sau mai mic unei reprimari, putem vorbi despre rasa folosind cuvintele unuia dintre analisti lui Freud, ca despre ‘animal nevrotie”. Este important si inelegem cf o astfel de n are legturi cu ceea ce este creator in nojca ras, precum sicu dintre cauzele nefericrii noasire. O modalitate de a invinge dorine pe care nu ni le putem indeplini este de a le ,sublima”, actiune prin care Freud injelege si ni le directionim inspre o finalitate apreciati la nivel social. Am putea gisi un debugeu de frustra sexual al inconstientului in construirea de poduri si catedrale. Pent Freud civizata 2 nfsut dtr uel asfel de ubimai: pri mnsformarea si inkmatea instinctelor noastre la i {nalte a fost creat insisiistoria culturii snerone acti Marx a analizat consecinjele nevoii noastre de a munci din punctul de vedere al relajilor sociale, al clasclor sociale si. al formelor politice pe care acestea le impuneau, Freud se apleacl asupra implicajilor sale in viata psihie®. Paradoxul sau contradiciia pe care se ridick opera sa este cf devenim ceea ce sintem numa printr-o reprimare masiva a elementelor care au participat la devenirea noastri, Desigur eX nu sintem constienti de aceasta mai sul dectt sint constienfi, in general, pentru Marx, barbai si femeile de procesele sociale care le determin existenta. Intr-adevér, prin definite, nu puter fi constienti de acest fept, din moment ce local incare exilim dorinjele pe care nu ni le puter indeplini este cunoscut rept inconstient. Totus, o intrebare ce se naste imediat este de ce tocmai fiinja umand trebuie si fie Vicut ca un animal nevrotic, si mu melcul sau Droasca-estoast. Se poate ca aceasta sa fle doar 0 idealizare romantica a acestor fiinte si eles fie mult mai nevrotice decit eredem noi; dar ele fi par unui outsider foarte bine construite desi s-au inregistrat citeva cazuri de paralizie istericd. 3 PSIHANALIZA a9. O trasiturd care deosebeste fiinta umant de alte animale este aceea cf, din motive de evolutie, ne nastem aproape complet neajutorati si sintem total dependenti pentru supravietuirea noastra de ingrijirea oferiti de membrii maturi ai speciei, de obicei, de parintii nostri. ‘Toti ne nastem ,,prematur”. Fira o astfel de grija imediati, neincetata, ‘am muri extrem de repede. Aceasti dependenti de piringi neobisnuit de lung{ este, inainte de toate, 0 chestiune pur material, ce tine de jai; este 0 chestiune de satisfacere a ceea ce s-ar putea mumi .instincte”, prin care se intelege nevoile determinate biologic ale fiintei umane de hrand, c&ldura si asa mai departe. (Astfel de instincte de autoconservare sint, asa cum vom vedea, mult mai imuabile decit ,pornisile”, care, adesea, le modifici natura.) Dar dependenta noastra de parinti pentru aceste servicii mu se opreste la nivelul biologic. Bebelugul suge la pieptul mamei sale, dar va descoperi c& aceasti activitate funciar biologict este si plicuti, jar pentru Freud acesta este primul semn de sexualitate. Gura bebelugului devine nu doar un organ al supravietuirli fizice, ci si o zona erogen4”, pe care copilul ar putea-o reactiva cijiva ani mai tirziu sugindu-i degetul mare si, peste alti cijiva ani, prin strut. Relatia cu mama a cApatat 0 nou’ dimensiune libidinal: a aprut sexualitatea, ca un fel de pulsiune care a fostla inceput inseparabilé de instinctul biologic, dar care s-a despirtit acum de el, obtinind o anumité autonomie. Sexualitatea in sine este, pentru Freud, 0 ,perversiune” - 0 deviere ‘2 unui instinct natural de autoconservare catre un alt scop. Pe misuri ce sugarul creste, intra in joc si alte zone erogene. Stadiul oral, cum il numeste Freud, este prima fazi a vietii sexuale si este asociat pulsiunii de a incorpora obiecte. fin stadiul anal, Snusul devine zond erogent, iar, odatd cu plcerea pe care copilul 0 giseste in defecatie, apare un nou contrast intre activitate gi pasivitate, str&in stadiului oral. Stadiul anal este sadic, intrucit copilul gaseste placere erotic in expulzare si distrugere ; dar este legat si de doringa de retentie si control posesiy, pe m&surA ce copilul invayl o nouk forma de stiipinire si ‘manipulare a dorintelor celorlalti, prin ,oferirea” sau refinerea mateziilor fecale. Urmitoral stadiu, cel ,,falic”. incepe prin concentrarea. Jibidoului copilului (sau a pulsiunii sexuale) asupra organelor genitale, dar se numeste ,falic”, simu .genital” pentru ca, in concepfia lui Freud, mumai organul masculin este recunoscut in180 ‘TEORIA LITERATURIL acest stadiu. in viziunea lui Freud, fetita ttebuie si se mulfumeas doar cu clitorisul, ,echivalentul” penisului, nu cu vaginul. Ceca ce se petrece in cadrul acestui proces ~ desi stadiile intersecteaz4 si nu trebuie vizute ca o succesiune strict - este 9 organizare treptati a pulsiunilor libidinale, insi 0 organizare it centraté asupra propriului corp al copilului. Pulsiunile insele foarte flexibile, in nici un caz stabile, precum instinctul biologic obiectele lor sint accidentale si inlocuibile, iar o pulsiune sexual poate inlocui cu alta. Asadar, ceea ce ne putem imagina pent primii ani de viagi ai copilului nu este un subject unitar care s¢ confrunta cu si doreste un obiect stabil, ci un cimp de forté in continua schimbare in care subiectul (copilul insusi) este prins gi dispersat, in care nu exist inet un centru al identititii si in ca legaturile dintre sine si lumea exterioari sint indeterminate. in acest cimp de forfi libidinala, obiectele si semiobiectele apar si dispar, mereu, isi schimba locul caleidoscopic, iar dintre aceste obiecte se detaseaz4 corpul copilului, pe misur ce jocul pulsiunilor il invaluie de jur-imprejur. Aceasta poate fi infeleasi si ca un ,,autoerotism”, care Freud include uneori intreaga sexualitate infantil: copil resimte placere erotica in corp, far’ a fi insi deocamdati in stare sit il vada ca pe un obiect unitar. Autocrotismul trebuie deosebit astfel de cea ce Freud va numi ,narcisism”, o stare in care corpul ori egoul ca intreg este ,,valorizat emotional” sau luat ca obiect al doringei. | Este clar ci, in acest stadiu, copilul nu este un cetitean nici micar in perspectiva, unul pe care s& te poti baza pentru o zi intreaga de munc&. El cauti plicerea in mod anarhic, sadic, agresiv, de unul singur si fiir remuscari, sub impulsul a ceea ce Freud numeste principiul placerii, si nici nu respect in vreun fel diferentele sau genul, {nc nu il putem numi_,subiect ce are constiinta genului” : el apare odaté cu pulsiunile sexuale, dar accast& energie libidinal nu percepe nici o deosebire intre masculin si feminin. Daci se doreste ca acest copil sa reuseasci in viati, este evident c¥ trebuie sit se implice intr-o relatie in care figura dominatoare este cea a barbatului, iar mecanismul prin care aceasta se produce este celebra descoperire a lui Freud, complexul lui Oedip. Copilul care iese din stadiile preoedipiene despre care am discutat nu este doar anarhic si sadic, mai este si incestuos : legttura foarte apropiati a baiatului cu trupul mamei sale il conduce spre dorinta inconstienti de a se uni PSIHANALIZA 181 sexual cu ea, fn vreme ce fetiga, care a fost in mod similar legat de mam& sia cirei doring’ este, prin urmare, intotdeauna homosexual, {ncepe s& isi Indrepte libidoul spre tat. Relatia timpurie ,diadica” sau format din doi termeni, adic relatia dintre prune si mami, s-a deschis acum intr-un triunghi format din copil si cei doi parint ; iar, pentru copii, parintele de acelasi sex va deveni un rival in afectiunea sa pentru pirintele de sex opus. (Ceea ce il convinge pe batietel sa renunte la dorinta sa incestuoast pentru mama este ameninjarea castrérii venitt din partea tatilui. Accasti ameninjare nu trebuie s& fie verbatizatt ; dar baiatul, percepind ci fata este la rindul ei ,castrata”, incepe sd isi imagineze c& aceasta ‘este o pedeapsa care s-ar putea abate si asupra Iui. Isi reprim’ astfel doringa incestuoas{ printt-o resemnare anxioasi, se coreleazi cu .principiul realitatii”, se supune tatilui, se desprinde de mama si isi alin fiinga cu inconstienta consolare c, desi acurn nu poate spera si igi inkiture tatal si s& igi posede mama, tatal simbolizeaza un loc, o posibi- litate pe care siel o va putea prelua si realiza in viitor. Daca nu poate fi ‘acum patriarh, va fimmai tirziu, Baiatul face pace cu tat, se identifi cu el $i este astfelinitiat in rolul simbolic al virilitigii. A devenit un subject ce are constiinta genului, depsind complexul lui Oedip ; dar, prin aceasta, si-a aruncat, ca si spunem aga, dorin{a interzis& intr-un_ spajiu secret, a reprimat-o in locul pe care il numim inconstient. Acesta rm este un spatiu Ricut pentru a primi o astfel de doring’: el este produs, deschis prin acest act al reprimiirii primare. Ca barbat in devenire, baiatul va creste acum cu aceste imagini si practici pe care socielatea sa se intimpli si le numeasct masculine”. intr-o bunt zi, va fi si el tati, sustinind astfel aceastt societate si contribuind la perpetuarea ei prin reprofucerea sexual&. Libidoul su inijial difuz s-a organizat prin complexul lui Oedip, astfel incit este centrat pe sexualitatea genital, Dac baiatul nu reugeste si deptseasc acest ‘complex al lui Oedip, s-ar putea ca acest lucru si se intimple din cauz’i cf nu este apt sexual pentru un astfel de rol: s-ar putea ca el si preuiasc imaginea mamei sale mai presus de a oricirei altei femei, ceea ce, in viziunea lui Freud, poate duce la homosexualitate ; sau poate cd recunoasterea faprului cif femeile sint ,castrate” I-a traumatizat alit de tare, incit nu se poate bucura de satisfacerea unei relasii sexuale cu ele.182 ‘TEORIA LITERATURIL Povestea trecerii fetitei prin complexul lui Oedip este mult mal putin transparent’. Ar trebui spus imediat c& Freud nu a action niciodata mai tipie propriei societiti dominate de barbati ca a cind s-a ardtat complet nedumerit tn fala sexualititii feminine continental intunecat”, cum I-a numit el cindva. Vom avea tirziu ocazia si comentim atitudinile sale injositoare si pline prejudectti fara de femei, care ti mutileazt opera, iar descriere procesului de oedipizare pe care el o oferd nu este usor de separat d acest sexism, Fetita, simtind ci este inferioar prin ,castrare”, de la deziluzionarea cauzati de asemfnarea cu mama ,castrata’ planul seducerii tatalui; dar, cum acest proiect este sortit esecul va trebui si se intoarcl impotriva voinjei sale la mam&, se identifica 1a rindul ei cu aceasta, isi va asuma rolul ei feminin $i ¥ inlocui penisul pe care fl invidiaz’, dar pe care nu fl poate avea, un copil pe care doresie si il aiba cu tata. Nu exist nici un motiy. pentru care fata ar trebui sf renunte la aceasté dorintd, din mo ce, find deja ,castratt”, nu poate fi amenintati cu castrarea ; aga el este dificil s& injelegem prin ce fel de mecanism este dizolvat la € complexul Iui Oedip. ,Castrarea”, departe de a interzice dorinta ei incestuoast, aga cum se petrece in cazul baiatului, este cea care Oedip, trebuie si isi schimbe ,,obiectul iubirii” dinspre mam& spr tat, in vreme ce baiatul nu trebuie decit si continue s& isi iubease! complex, mai dificil, si aici apare o problemi a oedipizarii femit inainte de a lisa in urm’ complexul lui Oedip, ar trebui subliniem pozitia sa centralat in opera lui Freud. Nu este un comple ca oricare altul : este structura relatiilor prin care devenim barbati si femeile care sintem. Este punctul in care sintem produsi mecanism este intotdeauna, dintr-un anumit punct de vedere, p: si imperfect. El semnaleaza trecerea dinspre principiul plaicerii spk principiul realititii: dinspre inchiderea familiei spre societate i general, din moment ce evoluim de la incest la relatii extrafamilial si dinspre Natur spre Cultura, din moment ce putem vedea relati pruncului cu mama sa ca pe ceva natural”, iar pe copilul care 4 depasit stadiul complexului lui Oedip ca pe cineva aflat in proces PSIHANALIZA 183 ‘asumtirii unei pozitii in ansamblul ordinii culturale. (A vedea relatia dintre prune si mamd drept ,naturalé” este, dintr-un anumit punet de vedere, extrem de ciudati: pentru prune nu are nici un fel de important’ cine este cel care are grija de el.) Mai mult, complexul lui Oedip este, pentru Freud, inceputul moralititi, al constiintei, al legii si al tuturor formelor de autoritate social si religioast. Interzicerea reali sau imaginari a incestului de citre tat este un simbol al tuturor autorititilor superioare pe care le va intiini mai tirziu ; si, prin ,introiectarea” (interiorizarea) acestei ,Jegi” patriar- hale, copilul incepe si dezvolte cea ce Freud numeste ,supraego”, acea voce coplesitoare, punitiva a constiintei Muntrice. Totul pare acum si fie pus in ordine pentru ca rolurile de gen si fie reafirmate, satisfactiile aminate, autoritatea acceptat, iar familia si societatea reproduse, Dar am uitat de nesupusul si nesubordonatul incongtient. Copitul a dezvoltat acum un ego sau 0 identitate indi- vidual, un loc anume in refeaua sexual, familiald si sociala: dar aceasta 0 poate face numai printr-o asa-zist despartire de doringele sale vinovate, reprimindu-te in inconstient. Subiectal uman ce apare la sfirsitul procesului oedipian este un subiect scindat, rupt riscant {ntre constient si inconstient; iar inconstientul se poate intoarce oricind s& il chinuiasca. in vorbirea curent& a limbii engleze, se foloseste mai mult cuvirtul subconscious [,subconstient”) decit unconscious (,,inconstient”], ceea ce nu face decit si subestimeze caracterul radical diferit al inconstientului, imaginindu-I ca pe un loc aflat foarte aproape de suprafaya. E subestimati extrema stranietate a inconstientului, care este un loc si un ne-loc, total indiferent faa de real, care nu cunoaste logica, negarea, cauzalitatea sau contradictia, Isat cu total, aga cum este el, in voia jocului instinctual al pulsiunilor si a cdutirii plicerii »Calea regala” citre inconstient € reprezentata de vise. Acestea ne permit s& aruncm privici pe furis in timp ce inconstientul lucreaz in viziunea lui Freud, visele sint indepliniri funciar simbolice ale orintelor inconstiente; iar ele sint turnate in forma simbolica, pentru ca, dacd acel continut ar fi exprimat direct, atunci ar fi destul de socant si de deranjam cit si ne trezeascd. Pentru a reusi st dormim, inconstientul igi ascunde, indulceste si distorsioneazi mai- himos semnificatiile, astfe! ineit visele noastre devin texte simbolice184 ‘TEORIA LITERATURIL care trebuie descifrate. Egoul vigilent continua sa lucreze chiar vis, cenzurind aici o imagine, distorsionind dincolo un mesa, inconstientul insusi sporeste aceasta obscuritate prin modurile ciudate de functionare. Cu zgircenia indolentului, condens {ntreg set de imagini intr-o singur& ,afirmatie” ; sau ,dislocui semnificafia unui object, atribuindu-i-o altuia asociat cu el, {ncit, in vis, proiectez asupra unui crab agresiunea pe care 0 pentru cineva cu acest nume de familie, Aceasti continu cond si dislocuire a semnificatiei corespunde cu ceea ce Roman Jako a identificat drept primele dou operatiuni ale limbajului metafora (condensarea semnificagiilor) si metonimia (dislo uneia cu alta). Din acest motiv, psihanalistul Jacques Lacan a remat c& ,inconstientul este structurat asemenea unui limbaj”, viselor sint si ele criptice, intrucit inconstientul este relativ si tehnici de reprezentare a ceea ce are de spus, fiind limitat la imay vizuale, gi astfel trebuie adesea si traduct\ abil o semnificatie verb printr-una vizuald: se poate folosi de imaginea unei rachete de pentru a spune ceva despre o tranzactie iliciti. in orice caz, vi constituie o dovada suficient pentru a demonstra c& inconsti are ingeniozitatea admirabila a unui bucétar-sef lenes si prost api zionat, ce arunc& la un loc cele mai diverse ingrediente intr ghiveci dres, inlocuind un condiment care fi ipseste cu altul, dese cindu-se cu ceea ce s-a adus de la piati in acea dimineati, la fel ch un vis se va inspira oportunist din ,reziduurile zilei”, amest evenimentele petrecute in timpul zilei sau senzayiile din tim) somnului cu imagini extrase din indepartata noastr’ copilirie. Visele ne oferi principala, dar nu si singura cale de acces cl inconstient. Exist si ceea ce Freud numeste parapraris, laps inexplicabile, goluri de memorie, potriviti pripite, interpretiri § situari gresite, in spatele c&rora pot fi ghicite doringe i inte inconstiente. Prezenja inconstientului este tridatd in glume, care pentru Freud, un conjinut puternic libidinal, anxios sau agresiv. D inconstientul produce cele mai mari pagube printr-o forma sau a wulburarii psihice. Putem avea unele dorinte inconstiente care: pot fi negate sub nici o form’, dar care nici nu indriznese si i giseasc’ un debuseu practic ; in aceastit situatie, dorinta isi forjewt iesirea din inconstient, egoul fi blocheazi defensiv calea, PSIHANALIZA Texultatul acestui conflict intern este ceea ce numim nevrozi. ‘icientul incepe s& dezvolte simptome care, in mod compromitator, /protejeazi impotriva dorintei inconstiente si, in acelasi timp, 0 ‘exprima indirect. Astfel de nevroze pot fi obsesionale (nevoia de a ‘tinge fiecare stilp de felinar de pe strada), isterice (@ avea un brat jnralizat fara un motiv organic) ori sub forma fobiilor (a-fi fi teama ‘Nejustificat de spatiile deschise ori de anumite animale). in spatele ‘icestor nevroze, psihanaliza distinge anumite conflicte nesolujionate, ile ciror ridicini ajung pink in stadiile primare de dezvoltare a individului si care probabil sint localizabile in momentul oedipian ; Wreud chiar numeste complexul lui Oedip ,nucleul tuturor nevrozelor”, De obicei, exist o relatie intre felul de nevrozii pe care (0 are un pacient si punctul din stadiul preoedipian in care dezvoltarea psihicd a acestuia s-a oprit sau a ,incremenit”. Scopul psihanalizei ‘ste st devoaleze cauzele ascunse ale nevrozei pentru a-t elibera pe picient din aceste conflicte, eliminind astfel simptomele dureroase. Mult mai dificil de tratat este ins psihoza, in care egoul, eputind decit in parte, ca in cazul nevrozei, s& isi reprime dorinta Inconstienta, ajunge s& fie stapinit de ea. Daca se intimpla aceasta, legitura dintre ego si lumea exterioari se rupe, iar inconstientul Incepe si isi construiasca o realitate alternativa si iluzorie. Cu alte uvinte, persoana care suferd de psihoz a pierdut contactul cu fealitatea in punctele-cheie, precum in cazul paranoiei sau al schi- wfreniei: dact nevroticul poate prezenta un brat paralizat, cel care sufera de psihoza poate crede eX braful siu s-a transformat intr-o romp de elefant. ,,Paranoia” se referi la un stadiu de iluzionare ‘mai mult sau mai pujin avansat, in care Freud include nu doar iluzii ‘le persecutici, ci si gelozia iluzorie si iluzii ale grandorii. El localizeazi radicina acestei paranoia intr-o apirare inconstienta Impotriva homosexualititi: mintea neaga aceasti doringd, transforming obiectul iubit intr-un rival sau un persecutor, reorganizind si teinterpretind realul pentru a confirma aceasti biinuiall\. Schizofrenia presupune o desprindere de realitate si o intoarcere catre sine, cu 0 productie excesivi, dar neglijent sistematizat& de iluzii: este ca si cind ,idul” sau dorinta inconstientd s-a ridicat si si-a revarsat asupra constientului caracterul su ilogic, asocierile sale misterioase gi legiturile mai curind afective decit conceptuale dintre idei. Limbajul186 ‘TEORIA LITERATURIT schizoftenicilor se aseamiina, din acest punct de vedere, intr-un ol interesant cu poezia. Psihanaliza nu este doar o teorie a gindirii umane, dar practic pentru vindecarea celor bolnavi mintal sau cu pro psihice. Astfel de vindeciri nu se obtin, crede Freud, prin si explicare oferit& pacientului in privinta bolii sale, dezval ‘motivatiile sale inconstiente. Aceasta ¢ o parte a practicii psi litice, dar nu vindeci pe nimeni prin ea insisi, Freud nu este rationalist din acest punct de vedere, necrezind c& numai ingelegindu mai bine pe noi insine sau lumea am putea actiona adecvat. vindecdrii este cunoscut, in teoria freudiang, sub numele de ,. afectiv”, un concept confundat uneori de toat lumea cu ceea Freud numeste ,proiectie” sau atribuirea altor persoane a sentimente si dorinte care, in realitate, ne apartin. in timpul ‘mentului, analizantul (sau pacientul) poate incepe inconstient atransfere” asupra figurii analistului conflictele psihice de oft suferd. Dacii, de exemplu, a avut probleme cu tatil, fi poate dist inconstient analistului acest rol. Aceasta ridict o problemi p analist, din moment ce o astfel de_,.repeti ritualict in scend a conflictului initial este unul dintre modi inconstiente in care pacientul evita sd il solutioneze. Repetim, une din obligatie, ceea ce nu ne putem aminti cum trebuie si nu ne aminti pentru ci este nepliicut. Dar transferul afectiy ii ofera analistul sio privire Liuntricd neobignuit de privilegiata asupra vietii ps a pacientului, intr-o situatie controlatd in care acesta poate inte oricind. (Unul dintre motivele pentru care psihanalisti insisi si se supunii unei analize in timp ce isi trateaz pacientii este @ astfel igi pot constientiza proprile procese inconstiente, reusind reziste posibilului pericol al ,,contra-transferului afectiv” al probl personale asupra pacientilor.) In virtutea acestei drame a trans! afectiv, a privirii untrice si a interventiilor pe care i le per analistului, problemele pacientului sint treptat redefinite din pune! Ae vedere al situatiei analizate. Paradoxal. din aceast& perspecti problemele tratate in sala de consultafii nu sint niciodatt aceleagi problemele din viata real a pacientului: au probabil ceva din ac relatie ,,fictionali” cu problemele din viata real pe care un & literar 0 are cu materialul din viata reali pe care il transform PSIHANALIZA eT Nimeni nu paraseste sala de consultatii vindecat tocmai de acele probleme cu care a intrat. E posibil ca pacienta si impiedice accesul puihanalistului in inconstient printr-o serie de tebnici familiare, dar, act totul functioneaza cum trebuie, procesul de transfer afectiv va ‘permite ca problemele ei s& fie ,rezolvate” in constient, iar prin dizolvarea relatiei de transfer afectiv la momentul potrivit, analistul ypera si o elibereze de ele. © alt modalitate de a descrie acest proces este sk se spun c& pacienta incepe si igi aminteasc& fragmente lin viaja ei pe care le reprimase: este in stare si redea o mai Completa poveste a vietii sale, una care va interpreta si va explica helinistile de care suferé. ,Vindecarea prin vorbire”, cum este humiti, se va fi produs. Felul in care functioneaz% psihanaliza poate fi cel mai bine tezumat printr-una dintre devizele lui Freud: ,Acolo unde a fost dul, va fi egoul”, Acolo unde barbatii si femeile se aflau sub stipinirea paralizanti a forielor pe care mu le puteau intelege, ratiunea fi stipinirea de sine vor domina. O atare devizt fl face pe Freud pra mai rationalist decit a fost de fapt. Desi a remarcat cindva ci himic nu se poate impotrivi ratiunii si experientei, era departe de a subestima posibila indriznealt si incipatinare a gindirii, Estimarea ‘a asupra capacitétilor umane este, in ansamblu, conservatoare si pesimist& : sintem dominati de o dorinti de satisfactie si de 0 aver- siune fagi de orice ar putea-o impiedica si se producd. in studiile sale de mai tirziu, ajunge si vada rasa umand ca tinjind sub stapinirea ‘nei terifiante pulsiuni a mortii, un masochism primar pe care egoul {i dezlinmuie asupra sa. Scopul final al vietii este moartea, 0 intoarcere Jnacea stare fericité si inanimatt in care egoul nu mai poate fi ranit. Erosul san energia sexual este forfa care construieste istoria, dar este legat, printr-o contradictie tragic, de Thanatos sau pulsiunea mortii. Ne striduim 4 mergem fnainte numai pentru a fi constant tragi inapoi, luptindu-ne si ne intoarcem 1a o stare preconstienta. Egoul este o entitate demna de mil’, precara, deteriorati de lumea exterioar’, pedepsiti de cmdele octiri ale supraegoului. imbolnaviti de lacomele, nesitioasele dorinte ale idului. Compasiunea lui Freud pentru ego este compasiunea pentru rasa umand, care trudeste sub stipinirea unor cereri aproape de nesuportat, venite din partea unei civilizatii construite pe reprimarea dorinjei si pe aminareaPSIHANALIZA 189 18 ‘TEORIA LITERATURIL suspicios si uncori grotese de departe fait de subiect, in cazul Dorei ; binevoitor, ca de unchi si admirativ fati de filosoful proto-freudian, in cazul micului Hans, La fel de scrioasi este acuza cX psihanaliza ca practic medicala este 0 forma opresiva de control social, etichetind indivizii si for- {indu-i si se conformeze unor acceptii arbitrare ale ,normalitatii”. ‘Aceast acuza este mai curind indreptati impotriva medicinii psthiatrice in ansamblul ei: in ceea ce priveste viziunea lui Freud asupra normalititii”, acuzatia este indreptati gresit. Opera lui Freud a hiritat in mod scandalos cit este de ,maleabil” si de variabil libidoul {n alegerile sale de obiecte, cum asa-zisele perversiuni sexuale fac parte din ceea ce trece drept normalitate sexual si cum heterosexualitatea hu este un fapt natural ori evident. Este adevirat ci psihanaliza freudiand nu lucreaz% de obicei cu un concept de norma sexual, dar cesta nu este sub nici o forma dat de Natu Mai existi unele acuze familiare aduse lui Freud, care mu sint jor demonstrabile. Una trideazi o simpla iritare de bun-simy: cum, fir putea o fetigS si doreasca un copil cu tatil ei? Dact acest lucru este sau nu adevarat nu putem decide printr-o intuigie ,de bun-simt”. ‘Ar trebui si ne amintim totala bizarerie prin care inconstientul se manifesta in vise, distanta sa fati de lumea din timpul zilei a egoului, fnainte si ne grabim sa il catalogtim pe Freud in baza unor astfel de lemeiuri intuitive. O alti acu des intilnita este ci Freud reduce fotul la sex", adic& este, ca si folosim un termen tehnic, un span-sexualist”, Sigur c& aceasta poate fi usor de combatut: Freud {fost un ginditor radical dualist, fara nici o indoial& unul excesiv, $i {1 opus intotdeauna pulsiunilor sexuale astfel de forte non-sexuale precum ,,instinctele egoului” sau autoconservarea. Simburele de ideviir din acuza de pan-sexualism este ci Freud a considerat c& yesualitatea ocupt o pozitie destul de central in viata oamenilor, sttel incit si constituie componenta tuturor activitatilor noastre ; ar aceasta nu presupune un reducionism sexual. (0 alt acuzt adusa uneori lui Freud din tabiira politic de stinga “oste c& are un tip de gindire individualist ~ cX substituie cauze si explicatii psihologice ,personale” celor sociale si politice. Aceastt “jcuzatie reflect 0 profundi neintelegere a tcoriei freudiene. Exist “{ntr-adevar o problem reli a felului in care factorii sociali $i satisfactiei. $-a aritat dispretuitor fata de orice propunere utopict fa schimba aceasti conditie; dar, desi multe dintre vederile sll sociale erau conventionale si autoritare, @ privit eu 0: ‘ngiduings incerediile de a aboli sau micar de a reforma insti propriediii private gi a statului national. A procedat astfel fil profund convins c& societatea moderna a devenit aproape tiranict reprimarile sale, Dup cum am aratat in The Future of an Ith [Viitorul unei iluzif], daci 0 societate mu a depisit stadiul in et satisfactia unui grup de membri depinde de suprimarea altuia, de injeles cX cei suprimati dezvolti o puternicd ostlitate fara d culturi a cirei existent a fost Ricut% posibil& prin munea lor, dar ale edrei bogitii nu se pot bucura. ,.Este de la sine injeles”, sustin Freud, ,ci o civilizafie care fi nemulfumeste pe atit de multi parth cipangi $i care fi conduce la revolt nici nu are si nici nu merit aiba perspectiva unei existente indelungate”. Orice teorie complex’ si original precum cea a Tui Freud deveni sigur 0 sursi de controverse vehemente. Freudismul a atacat pe tot felul de temeiuri gi mu trebuie sub nici o forma privit neproblematic. Exist, de exemplu, limite in oeea ce priveste felull care isi verifici doctrinele, tipul de dovezi pro sau contra ipotezs sale, dupa cum a remarcat un psiholog behaviorist american i conversafie: Problema operei lui Freud este ci mu poate test(icubabile'”. Totul depinde, desigur, de ceea ce se intelege PI “lestabil”, dar pare adevarat o& Freud trimite la un concept de ti din secotul al XIX-lea care nu mai este valabil. Desi se lupe dezinteresati si obiectiv’, opera sa este impregnatii de ceea ce putea numi ,contra-transfer afectiv”, modelati de proprite dori Tneonstiente’ si uneori distorsionati de credinele sale ideolo cconstiente, Valorile sexiste pe care le-am evidentiat deja sint un B exemplu, Freud nu era probabil mai patriarhal in atitudinea sad alti birbagi vienezi ai secolului al XIX-lea, ins’ conceptia sa des femei ca fiind pasive, narcisiste, masochiste si cu invidie pent penis, cu mai putine scrupule morale decit birbatii @ fost min triticatt de feministe'. Nu avem decit si comparim tonul stud Ini Freud despre o tinir& (Dora) cu tonul une analize a unui b (micul Hans), pentru a injelege diferenta de atieudine sexual12 ‘TEORIA LITERATURIL copilul creste, va continua si fact astfel de identificiri imaginare el obiectele, iar in acest mod isi va construi egoul. Pentru Lacan, egoul este doar acest proces narcisist prin care ne susfinem o constiini fictiva a unui sine unitar, gisind ceva in lume cu care si ne pul identifica. ‘Analizind faza preoedipiand sau imaginar, inem cont de u registru al fiinjei compus doar din doi termeni: copilul si cel corp, care, in acest moment, este de obicei al mamei si care rep zintA pentru copil realitatea exterioara. Dar, asa cum am vazut prezentarea ficuté complexului Iui Oedip, structura ,diadica” est ‘meniti si lase locul uneia ,triadice”, iar aceasta se petrece cind tatil {intra in joc si intrerupe aceast scen armonioasi. Tatil semnii ceea ce Lacan numeste Legea, care este inijial tabuul social incestului: copilul este deranjat in relatia sa libidinala cu mama §f trebuie s& inceapti st recunoasc in figura tatilui faptul c& exist ‘mai larga rejea familial& si sociala, din care el nu este decit 0 Nu numai ci acest copill este doar o parte din rejea, insi rolul pe ‘rebuie si il joace in ea este predeterminat, impmintenit prin pra ale societati in care s-a nascut. Aparifia tatalui il desparte de corpull ‘mamei, iar prin aceasta, aga cum am vzut, isi arunca dorinta undeval in spate, in inconstient. Din acest punct de vedere, prima aparitie @ Legii si conturarea unei dorinte inconstiente se petrec simulta abia cind copilul recunoaste ci tabuul sau interdictia simbolizate d tat Si reprima dorinta sa vinovat, iar acea dorinta este chiar ceea ei se numeste inconstient. Pentru ca drama complexului lui Oedip si apar’, copilul trebui¢ s& fildezvoltat cit de cit o constiingé a diferentei sexuale. Intrarea in scenii a tatilui este cea care simbolizeazi aceast& diferenta sexual jar unul dintre termenii-cheie ai operei lui Lacan, falus, denotil aceasta semnificatie a distingerii sexuale. Numai prin accept necesititii unei diferente sexuale, a rolurilor de gen distincte, reusesie copilul, care nu a constientizat pink acum aceste probleme, si st socializeze” corect. Originalitatea lui Lacan consti in rescriere acestui proces, pe care l-am vzut deja in prezentarea facuta 4 Freud complexului lui Oedip, din perspectiva limbajului. Putem s ne imagindm c4 micul copil care se contemp/i in oglinda este un fe de ,,semnificant” ~ ceva capabil si dea o semnificatie -, iar oglinda PSIANALIZA 193 in care se vede este un fel de ,semnificat”. Imaginea pe care copilul o vede € un fel de ,semnificatie” a sa. In acest caz, semnificantul si semnificaral sint armonios unite, precum in semnul lui Saussure. Alternativ, putem interpreta situatia cu oglinda ca pe un fel de metafora: o entitate (copilul) descopera o asemnare cu sine intr-0 alti entitate (reflectarea). Aceasta este, pentru Lacan, o imagine potrivitt a imaginarului in ansamblu: in acest stadiu al flingei, obiectele se oglindesc unele intr-altele neincetat, intr-un circuit inchis, si nici un fel de diferente sau delimitari reale nu sint inci Viribile. Este 0 lume a plenitudinii, @r& lipsuri sau excluderi de | \yreun fel: stind in fata oglinzii, ,semnificantul” (copilul) gaseste 0 “deplinatate”, 0 identitate complet si pura in semnificat sau reflec- tarea sa. inc nu s-a deschis nici o pr&pastie intre semnificant si semnificat, intre subiect silume. Copitul este pind acum necontaminat de problemele post-structuralismului - de faptul cf, dup cum am Vizut, Timbajul si realitatea nu sint atit de lin sincronizate, cum ar } lisa si se injeleaga aceasta situatie. ‘Odati cu intrarea in scen a tatilui, copilul este aruncat in | anxietatea post-structuralisti. Acum trebuie sii infeleagd ce spunea | Saussure despre identititile care se manifest numai ca rezultat al diferentei — c& un termen sau un subiect este ceea ce este numai excluzindu-l pe celiilalt. in mod semnificativ, prima descoperire a diferentei sexvale se pettece 1a copil cam tot atunci cind descopers si limbajul. Plinsetul copilului mu este un sermn, ci un semnal: indica faptul c& ti este frig, foame sau ceva similar. Cistigind accesul la Jimbaj, copilul mic invafé inconstient ca un semn are o semnificatie namai prin diferenjele sale in raport cu alte sernne, dar si ci un seman presupune absenga obiectului pe cate il semnifics. Limbajul nostru ine locul” obiectelor : orice limbaj este, intr-un fel, ,metaforic”, in Sensul c& se substituie unei posesii directe, ftir cuvinte a obiectului insusi. Limbajul ne salveaz de nepltcerile laputanilor lui Swift, care card in spate un sae plin cu toate obiectele de care ar putea avea nevoie in conversatie gi pe care si le arati unii altora in loc si Vorbeasc. Dar, la fel cum copilul inva ineunstient aceste Ieotii in sfera limbajului, tot inconstient le invati si in lumea sexualitati. Prezenga tatflui, simbolizat& de falus, il invafi pe copil c% trebuie sk {I ocupe un loc in familie care se defineste prin diferent sexual, prin1st ‘TEORIA LITERATURIL relatiile de diferentd ori similitudine cu alti subiecti din jur. A toate acestea, el schimba registrul imaginar cu ceea ce Lacan nun ordinea simbolica” : structura aprioric dati de roluri si rel sociale si sexuale, care constituie familia si societatea. in terminoloy lui Freud, copilul a negociat cu succes trecerea dureroas’ pri complexul lui Oedip. Totusi, nu totul e minunat. Cici, asa cum am vézut Ia Freud subiectul care iese din acest proces este unul ,scindat”, rupt radi {ntre viata constient& a egoului si inconstient sau dorinta reprimat Datorita acestei repriméri initiale a dorintei sintem ceea ce sinter Copilul trebuie acum s& se resemmneze in fata faptului c& nu poat avea niciodati vreun fel de acces direct la realitate, mai exact, corpul acum interzis al mamei. A fost alungat din aceasti posesié imaginara, ,,deplin&” si exilat in lumea ,,vid&” a limbajului. Limbajul este vid” pentru c& este doar un nesfirsit proces al diferentei absentei: in loc si poati stiipini pe deplin ceva, copilul se va acum de la un semnificant la altul, de-a lungul unui lany lingvist potential infinit. Un semnificant il implica pe altul, iar acela pe al ueilea si tot asa ad infinitum: lumea ,metaforicd” a oglinzii cedat teren lumii ,metonimice” a limbajului. De-a lungul acestul lant metonimic de semnificanti, se vor produce semnificatii s semnificati; dar nici un obiect sau persoani nu poate fi vreodati pe deplin ,prezent(a)” in acest lant, pentru cd, aga cum am vazut Derrida, efectul siu este de a rupe si diferentia orice identitate. ‘Aceast4 migeare potential infinité de Ja un semnificant la alt lips, pe care incearci neincetat si o satisfac. Limbajul functioneazi printr-o astfel de lipst: absenta obiectelor rea desemnate de semn, faptul c& aceste cuvinte au o semnificatie m in virtutea absentei si a excluderii celorlalte. Agadar, a intra in jocul mbajulul tnseamna a cadea pradé doringet: limbajul, observ Lacan, este ,ceea ce roade fiinja intru doringi”. Limbajul rupe articuleazd ~ deplinftatea imaginarului: acum nu vom mai pute ‘24si linistea intr-un singur obiect, semnificatia ultima, care sa le de consistengi tuturor celorlalte. A intra in jocul limbajului inseamna a PSIHANALIZA 195 fi despirtit de ceea ce Lacen numeste ,real”, acel trim inaccesibil care se afld intotdeauna dincolo de orizontul semnificatici, intot- deauna in afara ordinii simbolice. Mai exact, sintem despartiti de corpul mamei: dup& criza cedipian, nu ne vom mai putea afla ‘yreodata in posesia pretiosului obiect, desi ne vom petrece oat viaga vinindu-1, Trebuie in schimb s ne multumim cu obiecte inlocuitoare, ceea ce Lacan numeste ,obiectul micul a”, cu care ineercim in van si umplem golul chiar din centrul fiingei noastre. Ne migc’im printre substituenti pentru alti substituenti, metafore si metonimii, neputind yrcodati recupera identitatea de sine si autocontemplarea pure (desi fictive) cunoscute in stadiul imaginar. Nu exista vreo semnificaie sau object transcendental” care si justifice acest dor nesfirsit al fingei ~ sau, dact exist o estfel de realitate wanscendentali, aceasta este falusul insusi, ,semniticantul transcendental”, cum il numeste Lacan, Dar acesta nu este, de fapt, un obiect sau o realitate, nu este organul sexual masculin cu adevarat: este un pur marcator vid al diferenjei, un semn a ceea ce ne desparte de imaginar si ne asaz in locul nostru predestinat din interiorul ordinii simbolice. Lacan, aga cum am vizut in discusia noastr’t despre Freud, consider’ inconstientul ca fiind structurat precum un limbaj. Aceasta nu doar pentru ci lucreazii prin metafora si metonimie, ci $i pentru c%, asemenea limbajului pentru post-structuralisti, este mai pusin compus din seme ~ semnificaii stabile ~ si mai mult din semnificangi. acd visezi un cal, mu este evident imediat ce semnifict visul — ar putea avea multe semnificagii contradictorii si poate fi doar unul intr-un intreg lang de semrificanti cu tot atitea sernnificatii multiple. Adicé imaginea calului nu este un semn in accepsia lui Saussure ~ nu are un singur semnificat determinat atasat cu precizie in coada -, ci este un semnificant care poate fi atagat multor semnificati diferiti si care, la rindul stu, poate purta urmele altor semnificanti care il inconjoari. (Cind am scris fraza de mai sus, nu am constientizat Jjocul de cuvinte dintre cal si coada: un semnificant a interactionat ‘cu un altul impotriva Imengiel mele constiente.) Incousticatul este doar o miscare si o activitate continue a semnificantilor, ai cXror semnificati ne sint adesea inaccesibili pentru ci sint reprimayi. De ceea, Lacan vorbeste despre inconstient ca despre 0 yalunecare a196 ‘TEORIA LITERATURIL PSIHANALIZA 197 semmnificatului sub semnificant”, un text ,modernist™ straniu, care @ referinta imediat inteligibil, destul de stabil, care dezminte adincimile aproape ilizibil si care fra indoiala nu isi va dezvilui vreodati de nepatruns ale ,eului” care pronunta. Cel dintii ,eu” este cunoscut interpretirii secretul ultim. in teoria lingvisticd drept ,subiectul enungirii”, topicul desemnat Dacd aceasta continua alunecare si tinuire a semnificatiei ar fi prin propozitia mea ; cel din urma eu” , cel care rosteste propozitia, valabild si pentru viata constienta, atunci desigur c& nu am mai fi in este ,subiectul enungitor”, subiectul actului de vorbire. In procesul stare deloc si vorbim coerent. Daci intregul limbaj ar fi prezent in vorbitii sial scrieri, acesti doi ,eu” par s& dobindeasca, in linii mari, timp ce vorbese, atunci nu 2§ mai fi in stare si articulez nimic. Egoul | un soi de unitate ; dar aceasta unitate este una imaginara. , Subiectul ‘sau constientul poate functiona numai dac& reprimam aceast activitate: enungator”, persoana care vorbeste in realitate si scrie, nu se poate turbulent, tintuind provizoriu cuvintele de semnificatii. Din cind in reprezenta pe sine vreodat pe deplin prin ceea ce spune: nu exist cind, un cuvint din inconstient, pe care il reprim, se insinueaz in nici un fel de semn care si insumeze, dacd putem spune astfel, discursul meu, iar acesta este celebrul lapsus freudian sau parapraxistl, ‘ntreaga mea fiing&. Ma pot doar desemna pe mine in limbaj printr-un Dar, pentru Lacan, intregul nostru discurs este, intr-un fel, un pronume adecvat. Pronumele eu fine locul unui subiect intotdeauna lapsus : dac procesul limbajului este atit de alunecos si ambiguu pe evaziv, care se strecoara mereu prin plasele oricarei trange indivi- cit sugereaza el, niciodati nu vrem s& spunem exact ceea ce spunem duale de text, iar aceasta e acelasi lucru cu a spune cA nu pot si niciodati nu spunem exact ceea ce vrem si spunem. Semnificagia .»semnifica” si nu pot ,fi" simultan, Pentru a sublinia aceasta, Lacan este intotdeauna, dintr-un anumit punct de vedere, o aproximatie, un rescrie indrizne¢ fraza lui Descartes ,Gindesc, deci exist” sub forma succes ratat, un semiesec si o non-comunicare in cea ce priveste Nu exist cind gindese gi gindesc atunci cind nu exist”. semnificatia si dialogul. Fara indoiali c& nu putem articula adevarul Exist o analogie interesantd intre ceea ce tocmai am discutat si fntr-un fel ,pur”, imediat: cunoscutul stil notoriu si sibilinie al lui acele ,acte ale enuntirii” cunoscute drept literatura. in unele opere Lacan, un limbaj exhaustiv al inconstientului, vrea sa sugereze chiar literare, mai exact, in narafiunea realist, atentia noastra ca cititori Timbajul exhaustiv al inconstientului, dar si c& orice incercare de a ne este atrasi nu asupra ,actului enuntérii”, asupra felului in care conferi 0 semnificatie exhaustiva, pura in vorbire sau scris este 0 este spus ceva, din ce fel de pozitie si cu ce finalitate, ci doar asupra iluzie pre-freudian’. In viata constienti, dobindim o oarecare constiintd a ceea ce se spune, asupra chuntului insusi. Orice astfel de enuntare a propriei persoane ca un sine destul de unitar si coerent, iar fara tnonima” e susceptibila si aib& mai mult autoritate, sX ne cistige acesta orice actiune ar fi imposibili. Dar toate acestea exist numai mai repede aprobarea, decit una care ne atrage atentia asupra felului Ja nivelul ,imaginar” al egoului, care nu este decit virful aisbergului ; in care aceasti enuntare este construit. Limbajul unui document subiectului uman cunoscut in psihanaliz’l. Egoul este functia sau legal sau al unui manual stiintific ne poate impresiona sau chiar cefectul unui subiect care este intotdeauna dispersat, niciodaty identi intimida, pentru c& nu putem infelege ce amume a ficut posibit’ cu sine, ingirat de-a lungul lanturilor discursive care il constitu aparigia limbajului, Textul nu fi permite cititorului si vada felul in Exist o rupturd radicala intre aceste doua niveluri ale fiingei - 0 care faptele prezentate au fost alese, ce a fost lasat in afara, de ce pr&pastie exemplificati extrem de spectaculos prin actul referirii la aceste fapte au fost organizate in acest mod, ce presupozi propriul sine intr-o propozitic. Cind spun ,Mline voi cosi pajistea”, {in spatele acestui proces, ce fel de procedee au contribuit la weul” pe care jl includ in desinenta verbului* este un punct de producerea textulni si prin ce se deosebeau toate acestea de alte texte ee similare. Asadar puterea acestor texte rezid partial in suprimarea a Limba englera satisface obligatoriu pozitia subieet, eu” fiind realizat ceea ce s-at putea numi modurile lor de productie, cum au ajuns si textual, nu inclus in desinenté, ca in limba tomand. Engleza nu este 0 existe in forma prezenti; din acest punct de vedere, ele au o limba pro-drop, ca romana (n. tr) aseminare ciudati cu viaja egoului uman, care se dezvolti chiar prin198 ‘TEORIA LITERATURIL reprimarea procesului prin care ia fiintS. Prin opozitie, mult operele literare modemniste transforma ,actul enungirii”, pn propriei produceri, intr-o parte a ,continutului” lor. Nu ine treaci drept incontestabile, precum semnul .natural” al lui ci, asa cum ar spune formalist, , si devoaleaz procedeul”” structurari. Procedeaza astfel pentru a nu fi confundate cu ad absolut — astfel incit cititorul si fie incurajat si medite asupra modurilor partiale specifice in care reconstruiesc realtl consecint’, st poatt recunoaste c& toate acesiea s-ar fi putut si altfel. Exemplul ideal al unei astfel de literaturi este teat Bertold Brecht, dar exista si alte exemple din artele moderne, ultimul rind din film, Gindigi-va in primul rind Ja un film hollywoodian, care foloseste camera pe post de simpli, fere sau de ochi secund, prin care privitoral contemplt realitatea ine camera fixi si ii permite doar s& ,inregistreze” ceea ‘intimpla. Uitindu-ne la un astfel de film, tindem s& uittum ci ce se intimpli” nu este, in realitate, doar ,o intimplare”, construct foarte complex, ce implic& actiunea si credintele mi oameni. Ginditi-vé apoi, pe de alta parte, la 0 secventi tografic’ in care camera se misc’ fulgerator, neobosit’, agitatt d un obiect ta altul, concentrindu-se intii asupra unui, pentru ca sa fl abandoneze spre a se opri asupra altuia, cercetind aceste obi obligatoriu din mai multe unghiuri diferite inainte de a se tnd ‘mereu nemuljumitd, sii construiasc& altceva. Acesta nu este un proc avangardist ; insd chiar si el evidentiaza, in opozitie cu prim film, felul in care activitatea camerei, modul in care este cepisodul sint aduse in prim-plan, aga incit noi, ca simpli specta nu putem doar s& privim, prin aceasta operatie impertinent, obie propriu-zise?. ,Continutul” secventei poate fi infeles drept prod unor mijloace tehnice specifice, nu 0 realitate ,naturala” sau dat care camera nu face decit si o reflecte. ,Semnificatul” — ,semni secvenjei - este produsul unui ,semnificant” - tehnicile cine grafice -, mu ceva ce le preceda. Pentru a urmiri mai departe implicatiile gindirii tui Lacan problema subjectului uman, va trebui si facem un scurt ocol printr-t celebru eseu scris sub influenga tui Lacan de catre filosoful f marxist Louis Althusser. In studiul ,Ideology and Ideological Stat PSIHANALIZA 199 ‘Apparatuses” (,Ideologia si aparatele ideologice de stat”, cuprins {in cartea sa Lenin and Philosophy (Lenin gi filosofia| (1971), Althusser cA sf eludeze, cu ajutorul implicit al teoriei psihanaliste Jicaniene, functionarea ideologiei intr-o societate. Cum se face, se jitreabi autorul eseului, c& subiectul uman ajunge foarte adesea si se supun’ ideologiilor dominante ale societiii sale, ideologii pe ‘care Althusser le considers vitale pentru mentinerea puterit unei ‘ase dominante? Prin ce mecanisme se produce aceasta? Althusser ‘fost adesea privit drept un marxist ,structuralist”, in sensul c&, pentru el, indivizii sint produsul multor determinansi socialidiferiti i, prin urmare, nu au o unitate esenialé. Din punctal de vedere al linei stiinte a societigilor umane, astfel de indivizi pot fi analizati ca simple functii ori efecte ale unei structuri sociale sau ale alteia ~ ca oupind un Joc intr-un mod de productie, ca membri ai unei anumite clase sociale gi asa mai departe. Dar fireste cA acesta nu este si modul in care ne percepem pe noi insine in realitate. Tindem si ne privim ca pe niste indivizi liberi, unitari, autonomi, autogenerati; fi, dact nu ar fi aga, nu am putea si ne juedm rolul in viata social. Pentru Althusser, ceca ce ne permite si ne percepem in acest mod esie ideologia. Cum anume trebuie Injeles acest lucru? {in ceea ce priveste societatea, eu, ca individ, sint complet dispen- sabil, Fri indoiala c& cineva trebuie si indeplineasc& functiile pe care le realizez (scrisul, predatul, conferentiatul si asa mai departe), din moment ce educafia joact un rol crucial in reproducerea unui astfel de sistem social, dar nu exist nici un motiv anume pentru care acest individ trebuie s& fiu tocmai eu. Unul dintre motivele pentru care acest gind nu ma face s& mi angajez intr-un circ sau si iau 0 supradozi este c& nu acesta ¢ modul in care imi percep de obicei propria identitate, in care {mi trfiesc” viala. Numa percep pe mine ‘ca o simpli functie intr-o structur& social care nu ar putea exista fiird mine, desi acest lucru pare adevarat atunei cind analizec situatia, cidrept o persoand care intretine o relafie semnificativa cu societatea sicu lumea in general, o relatie care imi d& 0 suficientX constiintd a Semnificatiei si a valorin incit SA ml peruiiti s& actionez cu un ‘anumit scop. Este ca si cind societatea nu ar fi pentru mine o simpla structur impersonalii, ci ur ,subiect” care mi se ,adreseazi” personal - care mi recunoaste, imi spune c& sint apreciat si mi‘TEORIA LITERATURIL transform’, prin insusi actul recunoasterii, intr-un subiect libe autonom. Ajung si simt mu neaparat ci lumea existé exclusiv mine, ci c& este in chip semnificativ ,centrat&” pe mine, iar e rindul meu, sint in chip semnificativ ,centrat” pe ea. Ideologia e pentru Althusser suma de credinge si practici care produce ace centrare. Este mult mai subtild, mai atotpitrunzitoare si mai incon decit o suma de doctrine explicite: este insusi mediul in care in trdiese” relatia cu societatea, virimul semnelor si al practicilor e mi leagii de structura sociala i care imi conferd o constiinta a scop si a unet identtati coerente. Ideologia poate, din aceastt persp tiv, si includa actul mersutui la bisericd, al votatului, al acordiii {ntiietate femeilor atunci cind se intra undeva ; poate cuprinde nu do {nclinati constiente, precum profundul meu devotament fata de ci si felul in care mi imbrac, ce fel de masind conduc, imagin ‘mele profund inconstiente asupra celorlalti si asupra propriei perso: Ceea ce face Althusser, cu alte cuvinte, este si regindeasci acest concept al ideologiei din punctul de vedere al ,imaginarului” ul Lacan. Cici relatia unui subiect individual cu societatea in ansambll din teoria lui Althusser este aseminatoare cu relatia dintre copil mic si imaginea sa din oglind’ din teoria Iui Lacan. in ambel cazuri, subiectului uman i se oferit o imagine a sinelui satisficator de unitard, prin identificarea cu un obiect care ii reflecti aceasti intr-un cere inchis narcisist. De asemenea, in ambele cazuri, aceastih imagine presupune 0 nerecunoastere, din moment ce idealiz situatia reald a subiectului. Copilul nu este la fel de unitar pe eff sugereazii imaginea sa din oglinda ; in realitate, eu nu sint subiectul. ‘coerent, autonom, autogenerat din sfera ideologicdi, ci functia .descens ‘vat a mai multor determinangi sociali. Suficient fermecat de imagines sinelui care mi se ofer, m& supun ei; iar prin aceasta ,supunere” eu devin subiect® Majoritatea comentatorilor ar fi acum de acord cit eseul sugestiy al lui Althusser este extrem de fragil, Pare s& presup 4 ideologia nu este cu nimic mai mult decit o forté opresivi care n subjugi, iri a Kiea loc suficient realititilor laptei nun, de exemplu, * Joc intraductibil de cuvinte intre 10 subject (,a se supune cuiva sau Ia ceva"), subjection (,supunere”) si subject (,subiect”) (n. tx). PSIHANALIZA 201 asemenea, trideazi o gravi greseal’ de interpretare a lui Lacan. Totusi, este 0 incercare de a arita relevanta teoriei lacaniene in chestiuni care depllsesc sfera camerei de consultatii: consider’ c& este justificat ca 0 astfel de oper si aiba implicatii cu ridicini ascunse in mai ‘multe cimpuri, nu doar in cel al psihanalizei. Prin reinterpretarea freudismului din perspectiva limbajului, 0 activitate sociala de primi min, Lacan ne permite intr-adeviir si explorim relatiile dintre inconstient si societatea umanii. O modalitate de a-i caracteriza opera este si spunem cX ne face si recunoastem ci inconstientul nu este vreun tirim clocotitor, tumultuos, ascuns, din ,léuntrul” nostra, ci un rezultat al relatiilor dintre noi. Inconstientul este, ca si spunem asa, mai curind ,,in afara” decit in interiorul” nostru ~ sau, mai precis, exist ,intre” noi, asemenea relatiilor noastre. Este evaziv nu neaparat pentru c& este ingropat adine in mintea noastri, ci pentru ci este 0 retea intinsi si incurcat care ne inconjoard gi se fese prin noi si care, de accea, nu poate fi vreodata (sur)prinsi. Cea mai buna imagine pentru o astfel de retea, care ne si depiseste, dar care este si insisi substanja din care sintem ficufi este limbajul insusi; iar pentru Lacan, intr-adevér, inconstientul este un efect specific al limbajului, un proces al éorintei pus in migcare prin diferent. Cind pitrundem in ordinea simbolicd, pitrundem in limbajul insusi; si ‘otusi, acest limbaj, atit pentru Lacan, cit si pentru structuralisti, mu este niciodati ceva aflat in totalitate sub controlul nostra. Dimpotriva, asa cum am Viizut, limbajal este cea ce ne scindeazd léuntric, na un instrument pe care il putem utiliza cu incredere. Limbajul ne preceda intordeauna: este mereu ..pe pozitii”, asteptind si ne atribuie pozitiile din interiorul stu, Sti la dispozitia noastra precam parintii nostri sinu il vom putea domina in totalitate sau subordona propriilor scopuri, la fel cum nu ne vom putea elibera vreodati complet de rolul dominant pe cate pirinti il joacd in formarea noastra. Limbajul, inconstientul, parintii, ordinea simbolicd: acesti termeni mu sint perfect sinonimi pentru Lacan, dar sint intim relationagi. Adesea sint numigi de el ,Celalalt” ~ ceea ce, asemenea limbajului, ne preceda intoldeauna $1 ne scap mereu, ceea ce ne-a transformat de la bun inceput in subiect, dar care trece mereu dincolo de puterea noastr’ de ingelegere. Am vazut c&, fn cazul lui Lacan, dorinfa noastra inconstienté se indreapti catre Celtialt, sub forma unei realititiam ‘TRORIA LITERATURIL satisftcitoare in ultima instangi, pe care nu 0 putem avea ; dar fel de adeviirat cA, pentru Lacan, doringa noastra este cumva intowde primitd si din partea Celuilalt. Dorim acel lucru pe care p&rintii nostri, de exemplu ~ il dorese inconstient pentru noi orinfa poate apirea numai pentru c& sintem prinsi in relati lingvist sexuale si sociale ~ intregul cimp al ,,Celuilalt” ~ care o gen ‘Lacan insusi nu este interesat de relevanta sociali a teorilor si cu siguran{d c& nu ,rezolva” problema relasiei dintre societ inconstient. Totusi, freudismul in ansamblu ne permite s& punem: problemi; iar in cele ce urmeazi as dori si o analizez raportindu Ja un exemplu literar concret, romanul lui D.H. Lawrence indrdgostifi. Chiar si criticii conservatori, care suspecteaza sintage precum complexul lui Oedip ca avind apartenenté la un jargon st admit uneori ci, in acest text, exist ceva care functioneazt destul aseminitor cu celebra dramd a lui Freud. (Intre paranteze fie ‘bucurosi si recurgi la un jargon precum simbol, ironie dramatica dens structurat, raminind ciudat de potrivniei in ceea ce privegt concepte precum semnificant si descentrare.) La vremea cind a s mina a doua despre opera lui Freud, prin intermediul sotiei sale nemtoaice, Frieda; dar mu exist nici o dovadd clara a vreuntl contact direct sau detaliat cu aceasta, un fapt ce ar putea fi privit ¢ © confirmare frapanti a doctrinei lui Freud. Caci acesta este siguranti si cazul romanului Fi sf indrélgostii, care, fara a constientiza acest Iueru, este un roman profund oedipian: tindrul Paul Mor care doarme in acelasi pat cu mama sa, o trateaz eu tandrejea ‘amant $i are o puternic& animozitate fat de tatal sau, se transforma tn barbatul Morel, incapabil si sustini o relatie deplind cu o femeie si care, in final, se elibereazi intr-un fel de aceastA conditie, uciginduss ‘mama printr-un act ambiguu de iubire, rizbunare gi eliberare de sine, Doamna Morel, pe de alté parte, este geloasa pe relata Iui Paul eu Miriam, purtindu-se ca o amanti rival. Paul o respinge pe Miriam pentru mama sa; dat, respingind-o pe Miriam, o respinge inconstient si pe mama sa din ea, in ceea ce resimte ca e posestvitatea spirituala )sufocant’ a lui Miriam, ‘Totusi, dezvoltarea psihologic& a lui Paul nu are loc intr-un vid social. Tatél siu, Walter Morel, este miner, in vreme ce mama ¢ [PSIHANALIZA 203 \ntr-o clas& sociala putin superioari. Doamna Morel se teme ca fiul hu urmeze meseria tatélui si vrea ca acesta s& obfind un post de lic. La rindul ei, ramfne acasé pe post de gospodin’: organizarea fimiliei Morel face parte din ceea ce este cunoscut sub numele de diviziunea sexual a muneii”, care, in societatea capitalist, apare b forma parintelui de sex masculin care este folosit pe post de fort de munc& in procesul de productie, in vreme ce plrintelui de sex “feminin ii revine rolul de a-i asigura, lui si forjei de munci viitoare (copiilor), intresinerea formei fizice si emotionale. instritinarea domnului Morel de intensa viati emojionals a ciminului se datoreazd, In parte, acestei diviziuni sociale ~ una care il indep&rtea7K de propriti copii si fi apropie pe acegtia de mama. Daca, precum in cazul domnului Morel, munca tatilui este istovitoare si coplesitoare, este foarte posibil ca rolul stu in familie si se diminueze: contactul lui Morel cu copiii sti este redus la abilitatile sale practice legate de casi. Mai mult, lipsa sa de educatie il impiedick s4 isi exprime sentimentele, fapt care amplific& distanfa dintre el si familie. Natura istovitoare, de discipling dura a procesului muncii determind la tat aparitia unei iraseiblititi si violente domestice, care fi arunca $i mai mult pe copii in brarele mamei si care stimuleaz’ posesivitatea ei plin de gelozie fat de ei. Pentru a compensa statutul inferior al Imuncii sale, tatll luptd st cbtin’ acast o autoritate masculing tradi- ional, instrainindu-si astfel si mai tare copiii de el. fin camnl familiei More;, la acesti factori sociali se adauga si diferenja de clasd dintre ei. Morel are ceea ce romanul Iasi sii se Jeaga c& ar fi incoerenta, fizicul si pasivitatea tipice proletare Fii si indragostiti inf’tigeaz minerii si flingele subpamintene care trdiese mai mult o via a trupului decit una a gindirii. Aceasta este o descriere ciudata, din moment ce, in 1912, anul in care Lawrence fa terminat cartea, minerii au declansat cea mai mare greva din jstoria Marii Britanii, Un an mai tirziu, anul publicdeii romanului, cel mai mare dezastru minier din ultima suté de ani s-a sfirsit cu 0 amend’ infima pentru un management foarte deficitar, iar lupta de clasi plutea peste tor in aer prin bazincle carbonifere britanice ‘Aceste evenimente, in ciuda constiintei lor politice acute si a unet organiziri complexe, mu erau acjiunile unor matahale lipsite de creier, Doamna Morel (este poate semnificativ faptul c& au simtim