Biochimia urinii

Rolul rinichilor

Rinichiul are urmatoarele functii:

-rol de excretie a subst. inutile sau chiar toxice organismului ( produsi catabolici,
subst. toxice ingerate, inhalate sau absorbite prin mucoase sau piele)
-rol de conservare a unor subst. utile si necesare organismului (proteine, glucide,
lipide, ioni)
-rol de reglare al unor procese si mentinerea unor echilibre in organism
(hematopoieza, circulatia sanguina, homeostazia ionilor si a apei, mentinerea echilibrului
acido-bazic)
In ceea ce priveste homeostazia hidroelectrolitica rinichiul are rol in mentinerea in limite
normale a volumului sanguin (izovolemiei); mentinerea presiunii osmotice (izoosmiei);
mentinerea in limite normale a concentratiei individuale a fiecarui ion in parte (izoioniei);
mentinerea in limite normale a pH-ului sanguin (izohidriei). Fenomenele care se petrec in
rinichi sunt dependente de presiunea efectiva de filtrare (EFP) . Hormonii care intervin in
acest mecanism de reglare sunt: vasopresina (hormon antidiuretic- hormon hipotalamic),
aldosteronul (secretat de suprarenala) si factorul natriuretic ( format in cord).

Formarea urinii
Rinichi umani au masa 250-320g. Unitatea functionala a rinichilor este nefronul
format din: glomeruli ( un ghem de vase sanguine inconjurate de capsula Bowman), tubi
uriniferi formati din ( tub contort proximal, ansa Henle, tub contort distal), tub colector.
Formarea urinii este un proces complex care cuprinde procese de filtrare, osmotice, de
difuziune, de transport activ si procese biochimice complexe caracterizate prin consum
mare de energie. Un sfert din energia rezultata din procesele metabolice este utilizata
pt.functionarea rinichilor.
Procesul de formare a urinii are loc in trei etape:

Ultrafiltrarea care are loc in glomeruli. Este un proces fizic prin care din cei 1500ml
sange recirculat prin glomeruli se formeaza 170-180ml ultrafiltrat (urina primara).
Glomerulii au rolul unei site prin care sunt retinute subst. cu masa moleculara mai mare de
60000, astfel ultrafiltratul este lipsit de proteine si de subst. transportate de proteine
( lipide, bilirubina indirecta). Fenomenele petrecute in glomeruli depind de circulatia
sanguina renala(RBF), circulatia plasmatica renala (RPF), si de presiunea efectiva de
filtrare (EFP). Filtrarea glomerulara este afectata in stari infectioase ale glomerulilor, cand
au loc urmatoarele fenomene: pe de o parte volumul sangelui filtrat scade ducand la
oligurie si anurie (blocaj renal), pe de alta parte permeabilitatea glomerulilor pt.
moleculele mai mari creste ducand la aparitia proteinelor in urina.

Concentrarea si reabsorbtia are loc la nivelul tubilor. Se produce modificarea

raporturilor cantitative ale componentelor ultrafiltratului si chiar reabsorbtia cantitativa a
unora.
Acest proces are loc cu consum mare de energie. Subst. care depasesc un anumit nivel al
concentratiei plasmatice sunt eliminate. Pragul renal de eliminare este caracteristic pt.
fiecare subst. in parte. In functie de pragul renal subst. se impart in :
- subst. cu prag inalt ( ex. glucoza)
 - subst. cu prag jos (ex. ureea)
- subst. fara prag (ex. subst. toxice)
Secretia si excretia tubulara este ultima etapa a formarii urinei, care are loc in tubii renali.
Ca urmare a acestui proces apar in urina subst. care nu au existat in filtratul primar. Aceste
subst. ajung in urina ca urmare a proceselor de conjugare si degradare urmate de transport
activ prin peretele tubular. Subst. care se elimina prin urina pot participa la 3 fenomene:
filtrare glomerulara, reabsorbtie tubulara si secretie tubulara.

Coeficientul de epurare plasmatica a unei subst.( clearance-ul) reprezinta volumul

de plasma epurata intr-un minut de subst. in cauza. Se calculeaza astfel:
Vp= Cu x Vu/ Cp
Vp= volumul de plasma epurat intr-un minut
Vu= volumul de urina format intr-un minut- debitul pe minut
Cp= concentratia plasmatica a subst.
Cu= concentratia urinara a subst.
Subst. care se elimina doar prin filtrare glomerulara( creatinina) au Vp= 125ml/min
Subst care dupa filtrare se reabsorb partial prin tubi au Vp ≤ 125ml/min (ureea are 80ml/min)
Subst. excretate doar prin secretie tubulara au Vp= 800ml/min (acidul paraaminohipuric)

Proprietatile fizice ale urinii si interpretarea variatiilor acestora

Urina normala este un lichid a carui culoare variaza de la galben- citrin pana la galben
portocaliu. Intensitatea culorii depinde de concentratia urinii, respectiv pH Urina incolora se
intalneste in poliurii severe, roz- risietica pana la maroniu in hematurii, galben- verzui pana la
verde- brun in pigmentii biliari, brun pana la negru in cazul prezentei melaninei. Exista si
medicamente care coloreaza urina: tetracicline, furazolidon ( galben- portocaliu), piramidonul
(rosu), albastru de metilen (verde- albastrui). Urina normala este limpede. Devine tulbure in
caz de infectii, precipitari ale sarurilor, hematurii.
Densitatea urinii este 1012- 1025. Creste in caz de dereglari hipertonice, diabet zaharat; scade
in poliurii, diabet insipid si zaharat cu poliurie severa, dereglari hidroelectrolitice hipotonice.
Izostenuria ( densitatea urinii= densitatea plasmei) apare in insuficienta renala cu afectare
tubulara.
Debitul este de 800-1500ml/24h. Sub 500ml/24h apare in insuficienta renala, hipohidratari si
dereglari hormonale. Poliuria severa reprezinta 200ml/24h apare in diabet zaharat si insipid,
hipertiroidism, infectii urinare, tratament cu diuretice.
pH-ul este slab acid (5,5-6). Urina normala are un miros specific. In cetonurii capata un miros
de acetona, in infectiile urinare miros amoniacal. Urina poate primi miros specific de la unele
alimente: usturoi, sparanghel, hrean, etc.

Compozitia chimica a urinii

Compusii chimici care pot sa apara in urina sunt:
-compusi obligatoriu patologici: proteine, glucide, saruri biliare, melanogenul, corpii cetonici,
bilirubina glucoronoconjugata, pigmentii sanguini.
-compusi conditionat patologici: urobilinogenul, aminoacizii, porfirinele, acidul uric,ureea,
creatinina, ionii de sodiu, potasiu, calciu, fosfatii.

Compusi obligatoriu patologici

Proteinele apar in caz de boli renale cu afectare glomerulara insotite de prezenta cilindrilor in
sediment, infectii urinare severe. Compozitia proteinelor in caz de glomerulonefrita si
sangerari difera. Electroforeza proteinelor urinare arata ca in caz de glomerulonefrita apare
doar albumina si globulinele cu masa moleculara mica, iar in caz de sangerari au un aspect
identic cu cel din ser. Unele medicamente dau reactie fals pozitiva cu acidul sulfosalicilic
utilizat pt. determinarea calitativa a proteinelor urinare.
Glucoza apare la bolnavii cu hiperglicemie la care s-a depasit pragul renal si in caz de diabet
insipid. Reactivii Fehling, Benedict, Nylander reactioneaza identic cu glucoza si alte glucide.
De aceea in interpretarea rezultatelor trebuie avut in vedere posibilitatea acestor confuzii.
Lactozuria apare la femeile insarcinate sau care alapteaza. Reactii fals pozitive dau si unele
medicamente ( vitamina C).
Corpii cetonici apar in cazul intensificarii catabolismului lipidic, in hipertiroidism grav,
inanitie si intoxicatii cu solventi care contin acetona.
Pigmentii biliari( bilirubina) Bilirubina indirecta circula in plasma legata de albumine, fiind
insolubila si nu poate fi eliminata prin urina. Poate fi eliminata doar bilirubina directa, dar
numai atunci cand se acumuleaza (hepatite si icter mecanic)
Pigmentii sanguini Apar in caz de sangerari pe tractul urinar cauzate de infectii sau calculi.
Prezenta lor este insotita de prezenta hematiilor in sedimentul urinar. Femeile inainte, dupa,
dar mai ales in cursul ciclul menstrual prezinta hematii si pigmenti sanguini in urina, dar care
au origine vaginala.Aceasta nu reprezinta hemoglobinurie sau sangerare pe tractul urinar.
Sarurile biliare apar in hepatite.
Melanogenul apare in urina bolnavilor cu melanom malign in fazele acute ale bolii. Este
insotita de o culoare neagra- maronie a urinii, care a stat la aer.

Compusi conditionat patologici

Urobilinogenul se formeaza in tractul intenstinal prin degradarea bilirubinei glucurono-

conjugate excretate prin bila. Ajunge in sange prin absorbtie din intestin, de unde este excretat
pe 2 cai: o parte prin bila (formeaza un circuit enterohepatic), iar cealalta parte prin urina;
urobilinogenul este unul componenti urocromului. Nivelul urinar scade (devine absent) in caz
de icter mecanic. Urobilinogenul creste in anemii hemolitice, iar in hepatite poate sa varieze,
cresterea fiind mai frecventa. Acesta poate sa creasca si in stari febrile. Porfirinele dau reactii
fals pozitive, unele medicamente cu caracter de amine aromatice si dupa consumul unor
alimente cum ar fi sparanghelul. De mentionat ca valoarea normala a urobilinogenului este
Normal si nu Absent. Patologica este nu prezenta sa in urina, ci doar cresterea sau disparitia
sa din urina.
Pofirinele sunt intermediari ai sintezei hemoglobinei si ai fermentilor heminici. Cresteri ale
eliminarilor urinare apar in porfirii, in plasma, respectiv in urina, in leucoze, stari febrile,
intoxicatii, etc. Este de mentionat posibilitatea confuziei cu urobilinogenul, avand in vedere ca
da reactie similara cu reactivul Ehrlich utilizat pt. punerea in evidenta a urobilinogenului
urinar. Se gaseste in cantitati reduse in urina omului sanatos; doar cresterea nivelului urinar
este patologica.
Aminoacizii Eliminarile zilnice sunt intre 100-500 mg/24h (exprimate ca azot aminoacidic).
Hiperaminoaciduriile sunt:
a)aminoacidurii selective apar in urina doar anumiti aminoacizi
b) aminoacidurii neselective Cresterea nivelului urinar al tuturor aminoacizilor
Ureea este forma de excretie a amoniacului format prin catabolismul aminoacizilor. Ureea se
formeaza in ficat si este eliminata din organism pe cale renala. Ureea urinara scade in
insuficienta renala. Valorile normale ale ureei urinare 15- 35g/24h. Clearance-ul de uree este
de 80ml/min, mai mic ca al creatininei care nu este reabsorbita.

Creatinina este produsul catabolic al creatininfosfatului. Se elimina pe cale renala, exclusiv

prin filtrare glomerulara, astfel clearance-ul de creatinina este un indicator fidel al integritatii
functiei glomerulare, pt. ca in caz de insuficienta renala cu atingere glomerulara creatinina nu
se elimina, deci nivelul plasmatic creste, iar cel urinar scade.
Valorile normale 0,4-2,1g/24h, iar al clearance-ul 125ml/min.
Acidul uric este produsul catabolic al acizilor nucleici. Nivelul urinar depinde de alimentatie.
Acidul uric se elimina prin urina prin secretie tubulara, astfel eliminarile urinare scad in
insuficienta renala. Nivelul scazut al acidului uric urinar se gaseste si in hipouricemii, iar
nivel crescut in hiperuricemii. Unele medicamente interfereaza cu acidul uric dand reactii fals
pozitive: paracetamol, cofeina, salicilat, vitamina C,unele antibiotice. Valori normale 0,08-
1g/24h. Hiperuricuria este periculoasa din cauza formarii calculilor de acid uric sau urati.
Sodiul excretia sodiului creste in dereglari hidroelectrolitice hipertonice, tratament cu
cortizon, cu diuretice. Scaderi ale sodiului apar in dezeechilibre hipotonice,
hiperaldosteronism, tratament cu cortizon, hiperproductie de glucocorticoizi. Valori normale
130-260 mEq/l.
PotasiulValori normale 25-100 mEq/24h Potasiuriile cresc in caz de hiperaldosteronism,
tratament cu cortizon si diuretice, alcaloza. Scaderea potasiului apare in insuficienta renala,
acidoza, tratament cu diuretice care sunt inhibitori ai aldosteronului (spironolactona).
Calciul urinar creste in caz de hipercalcemii: hipertiroidism, osteoliza, hiperparatiroidism,
hipervitaminoza D. Eliminarile de calciu cresc si in caz de regim desodat sau acidoze
metabolice. Scaderi ale calciului apar in hipocalcemii: rahitism, osteomalacie,
hipoparatiroidism, in regim desodat. Valori normale 100- 200 mg/24h. Hipercalcemiile
favorizeaza formarea calculilor urinari si nefrocalcinoza (depunerea de saruri de calciu in
intregul parenchim renal).
Fosfatii Valori normale ale fosfatilor in urina 0,5- 2,2 g/24h. Eliminarile de fosfati sunt
crescute in hiperparatiroidism si hipoivitaminoza D, si scazute in insuficienta renala,
hipoparatiroidism.

Sedimentul urinar se obtine prin centrifugarea urinii. Se examineaza la microscop in vederea

studierii prezentei elementelor figurate, a cilindrilor, a parazitilor, a bacteriilor, a fungilor,
respectiv a cristalelor formate prin precipitarea sarurilor greu solubile. Este o analiza
calitativa. Elementele gasite in sediment se clasifica in:
Sedimentul organizat contine elemente celulare ( leucocite, hematii), cilindrii urinari,
bacterii, fungii si elemente parazitare ( oua de paraziti, chisti, paraziti vii)
Celulele epiteliale In sedimentul urinar se gasesc cateva celule epiteliale plate care provin
din stratul superficial al tractului urinar. Cresterea nr. de celule este un semn al unei iritari a
tractului urinar, care poate fi de natura mecanica sau infectioasa. Tipul celulelor arata masura
infectarii. Daca apar doar celule plate superficiale, afectiunea nu este grava; pt. celule din
stratul intermediar sau celule rotunde renale arata o afectiune mai grava. Celulele epiteliale
pot proveni si din vagin. La femei nr. crescut de celule epiteliale in sediment poate constitui o
indicatie pt. examinarea secretiei vaginale.
Leucocitele apar si in sedimentul urinar al omului sanatos. Nr. crescut al acestora arata o
infectie a tractului urinar.
Hematiile apar in caz de sangerari ale tractului urinar. Prezenta hematiilor in urina in nr. mare
arata aparitia proteinelor in urina, colorarea urinii in roz, rosietic, rosu- brun. Urina femeilor
imediat inainte, in cursul, dupa ciclul menstrual contine hematii de origine vaginala care nu au
semnificatie patologica.
Cilindrii sunt formati din albumina precipitata in tubii renali in cursul formarii urinii din
filtratul primar. Prezenta lor este intotdeauna un semn patologic, arata o permeabilitate
crescuta glomerulara datorata unei infectii. De obicei cilindrii urinari sunt insotiti de
albuminurie masiva. Cilindrii pot fi: hialini, granulosi, leucocitari, hematici, epiteliali,cerosi.
Pseudocilindrii formati din mucus sau urati si nu au semnificatie patologica.
Flora microbiana apare in cazul infectiilor urinare este intotdeauna insotita de leucociturie.
Daca apare flora microbiana care nu este insotita de un nr. crescut de leucocite, atunci flora nu
provine din tractul urinar ci este o suprainfectie. In acest caz se recomanda efectuarea
uroculturii.
Levurile prezenta lor se datoreaza unui recipient murdar, mai rar este de origine vaginala.
Trichomonas Vaginalis este un parazit care se gaseste in vaginul femeilor sau uretra
barbatilor infectati. In urina femeilor ajunge prin scurgere vaginala si este intotdeuna insotit
de multe leucocite si flora. In acest caz nu este necesara recoltarea uroculturii.
Amibe Originea lor este fecaliera.
Oua de paraziti In urina se pot gasi oua de Schistosoma Haematobium, care se elimina pe
aceasta cale. Accidental se pot gasi oua de oxiuri sau Echinococus granulosus.
Sedimentul neorganizat contine elemente necelulare
Mucus apare in caz de iritatii pe tractul urinar. Cauza poate fi infectioasa sau de natura
mecanica.
Cristalele de saruri : oxalat de calciu, acidul uric, urati de sodiu, potasiu sau amoniu, fosfati
amoniaco- magnezieni, fosfat de calciu, sulfat de calciu, mai rar tirozina sau leucina. Aparitia
sarurilor in sedimentul urinar nu are o semnificatie patologica, daca nu este insotita de
hematii, mucus, leucocite sau semne clinice care arata o posibila calculoza in tractul urinar.
Deci prezenta sarurilor in urina arata doar o posibilitate de a se forma pe viitor calculi, daca
exista si alti factori favorizanti care persista timp indelungat. In caz ca diagnosticul a fost pus
prin radiografie, ecografie etc. atunci cristalele din sediment completeaza tabloul clinic,
aratand tipul probabil al calculilor.

Proba Addis- Hamburger este o metoda de determinare cantitativa a nr. de elemente

figurate formate in tractul urinar in unitatea de timp. Se recolteaza urina formata in exact 3 ore
in conditii de repaus. Este important a se recoltata odata cantitatea de urina in 3 ore, pt. ca este
necesar sa se cunoasca debitul urinar corect care se calculeaza din cantitatea de urina
recoltata. Valorile normale: ≤ 1000 hematii/min, ≤ 5000 leucocite/min, 0 cilindrii/min. Proba
Addis- Hamburger se foloseste la aprecierea gravitatii unei afectiuni, dar mai ales pt.
urmarirea evolutiei bolnavilor cu infectii urinare cu antibioticoterapie. De obicei se cere
recoltarea examenului sumar de urina, a probei Addis- Hamburger si uroculturii concomitent.
In mod normal trebuie sa existe o concordanta intre sediment si rezultatul probei Adis-
Hamburger. Neconcordantele se datoreaza de obicei unei recoltari incorecte, dar mai ales unor
scurgeri vaginale.
Modul de recoltare a examenului sumar de urina, a probei Addis- Hamburger si
a uroculturii in mod concomitent
Bolnavul se scoala la ora 3 dimineata, dupa o toaleta locala lasa sa curga un jet de urina la
WC, apoi recolteaza direct intr-un recipient steril cativa ml de urina. Restul de urina se
recolteaza in alt recipient pt. examenul sumar de urina. Doarme din nou si la ora 6 ( dupa
exact 3 ore, perioada in care nu mananca, nu consuma lichide si sta in pat), dupa o noua
toaleta locala recolteaza intr-un recipient separat toata cantitatea de urina pt. proba Addis-
Hamburger. Eticheteaza cele 3 recipiente cu ora recoltarii si datele personale dupa care le
trimite la laborator.

Recoltarea urinii pt. analize cantitative Bolnavul urineaza la ora 6

dimineata,aruncand aceasta proba de urina. Toata urina recoltata in cursul zilei se aduna intr-
un singur recipient pana a doua zi. Ultima proba de urina recoltata in vas va fi la exact 24h,
deci la ora 6 in ziua care urmeaza. Din aceasta urina aduce la laborator o proba de
aproximativ 100 ml etichetata cu datele personale si cu volumul de urina rezultata in 24h
(necesar pt. calculul debitului zilnic). Rezultatele se exprima raportate la 24h.