Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici; n. 15 ianuarie 1850,[2][3][4][5] Botoșani, Moldova – d.

15
iunie 1889,[2] București, România) a fost un poet, prozator și jurnalist român, considerat, în general,
ca fiind cea mai cunoscută și influentă personalitate din literatura română.[7] A publicat un singur
volum antum, Poesii, compus din poemele publicate de-a lungul vieții în revista Convorbiri literare a
societății Junimea, din care Eminescu făcea parte.[8][9] Printre operele notabile se numără
Luceafărul, Odă (în metru antic) și cele cinci Scrisori (I, II, III, IV și V).[10]

Făcând parte din curentul romantic târziu, poezia sa conține noțiuni din metafizică, mitologie,
filosofie și istorie, pe când proza sa conține și elemente sociologice.[10][11] Temele recurente din
opera sa sunt natura, temă tipică romantismului, care în cazul lui Eminescu este privită prin prisma
folclorului autohton, dragostea, uneori violentă, alteori intimă sau neîmpărtășită, nașterea, moartea,
cosmosul și condiția geniului.[10][12]